Psst! Am creat și o variantă video a articolului – o găsești aici!
Obișnuiam să mă uit în sus la prietenii care luaseră 10 pe linie toată facultatea: probabil sunt niște genii care trebuie doar să scaneze o dată informația, și pot apoi să reproducă fiecare detaliu.
Asta până când s-a întâmplat să discut cu unul din ei, și am aflat care e adevărul din spate: probleme de concentrare, căderi nervoase, stres continuu și momente de deznădejde cât cuprinde. Cu alte cuvinte, aceleași probleme pe care le avem cu toții.
Morala: nu e nimic în neregulă cu tine, e perfect ok să ai zile mai bune și mai proaste. Viața nu e o urcare continuă.
Acum, în ceea ce mă privește, îmi dau seama că în 23 de articole pe blog și 22 de mail-uri săptămânale am vorbit prea puțin despre experiențele mele personale. Așa că m-am gândit să încep prin a scrie un articol despre 3 tehnici de învățare pe care le-am descoperit singur, le-am adaptat și le-am perfecționat în timp.
Ele sunt cele care m-au salvat în multe situații limită, în care intram pentru că aveam mari probleme cu procrastinarea. Dar despre asta vom vorbi altă dată.
Tehnica 1: Învață în culori
Foarte mulți studenți au tendința să sublinieze sau să evidențieze când învață, dar o fac greșit. Dacă subliniezi paragrafe sau chiar pagini întregi, subliniatul devine normalul, iar creierul ajunge să ignore cu desăvârșire cuvintele nesubliniate. În plus, subliniatul nu îți spune nimic despre tipul de informație, ci doar că e, cumva, importantă.
Suferind și de un ADHD nediagnosticat încă, atenția mea avea prostul obicei să… hei, aia de pe tavan e un fluture, sau o pată?
În fine, ai înțeles ideea. Ca urmare, a trebuit să descopăr un mod de a-mi forța creierul nu doar să urmărească informația, ci și să o interpreteze și să o codifice. Modul acela poartă numele de cod al culorilor.
Recunosc, e doar un nume pompos pentru „subliniat secvențe ultra-scurte cu foarte multe culori”. Ai mai jos codul pe care l-am dezvoltat în timp, în varianta finală:
- Roșu (pix, subliniat) – capitole, subcapitole
- Galben – pentru elemente principale – ierarhizare
- Verde – pentru elemente de descris
- Portocaliu – pentru trăsături ale elementului descris
- Albastru – se referă la poziționarea spațială (uneori și temporală)
- Violet – se referă la relația cu alte elemente
- Verde (pix, subliniere ondulată și rescris în partea de sus a paginii) – elemente noi, de trecut la glosar
- Roz – agenți patogeni
- Maro (cariocă) – boli (linie dreaptă), semne și simptome (linie ondulată)
Evident, codul devine mult mai complex de atât, pentru că există multe moduri de a evidenția cu aceeași culoare (în funcție de importanță: pus în chenar, hașurat, subliniat drept, subliniat ondulat, etc.), iar semnificațiile se schimbă ușor la alte materii. Dar ideea e să îți construiești tu propriul stil, care să ți se potrivească și pe care să îl înțelegi fără să stai să îl analizezi.
Avantaje:
- Îți ține creierul în priză, îl oprește din a lua-o pe câmpii, și chiar îl obligă să găsească semnificația fiecărui cuvânt pe care îl citești (pentru că trebuie să subliniezi foarte specific).
- Folosește în mod eficient memoria vizuală. De fapt, dacă ești oricum genul vizual, o să fii uimit cum vei ajunge să închizi ochii și să poți vizualiza fiecare pagină.
- O să îți fie extrem de ușor să cauți un anumit detaliu în pagină, pentru că știi exact la ce culoare trebuie să te uiți.
Dezavantaje:
- Durează muuult mai mult timp să citești.
- Informația e înmagazinată în memoria de scurtă durată. Dacă nu repeți, cu siguranță o să o uiți
- Devii dependent de evidențiatoare, iar când nu le ai cu tine, nu mai poți să înveți. Mai mult, la un moment dat o să te plictisești să le închizi după fiecare cuvânt subliniat, și o să se usuce, astfel că o să îți trebuiască cel puțin o dublură.
- Oricine altcineva va fi îngrozit să citească de pe cartea pe care ai marcat-o în felul acesta. Cei care nu știu codul vor vedea o simplă mâzgăleală.
Tehnica 2. Învață în caroiaj
Știi momentul acela când cineva e ascultat (la școală sau la examen) și la un moment dat i se taie firul? Asta pentru că a învățat „pe un fir”. O abordare mult mai eficientă este „tehnica pânzei de păianjen”, unde fiecare două noduri sunt legate printr-o infinitate de căi.
Un mod inedit de a pune asta în practică este să înveți/repeți sub formă de tabele 3D. Pentru că e greu să pui pe hârtie a 3-a dimensiune, folosești culori ca să legi elementele care au ceva în comun. În felul acesta, ai 3 moduri de a cuprinde informația: pe linii, coloane și culori.
Explicație:
1) Știu dintr-o privire care sunt vitaminele hidro- și liposolubile
2) Citind pe linii, văd caracteristicile fiecărei vitamine
3) Citind pe coloane, fac comparații între vitamine
4) Datorită culorilor, mi-e ușor să rețin vitaminele în ordine: A, D, E, K, C, B1, B2, B6 etc.
5) Tot culorile mă ajută să asociez vitaminele cu o trăsătură a lor (vit D e galbenă datorită influenței asupra oaselor, și datorită sintezei în prezența soarelui; deficitul de vit K produce hemoragii – roșu).
Avantaje:
- Încurajează învățarea holistică, prin care înțelegi legăturile fiecărei noțiuni cu celelalte, și îi vezi locul în marele tabloul al medicinei.
- Se bazează mult pe învățarea vizuală, pentru că vizualizezi nu doar culorile, ci și anumite tipare în piesele puzzle-ului de informație.
Dezavantaje:
- Se poate să îți ia chiar mai mult decât prima tehnică
- E greu să pui cantități mari de informație într-un tabel. E și mai greu să adaugi ulterior.
Tehnica 3. Învață prin mnemonică
Pregătește-te! O să încep aceeași retorică indignată despre cum lucrul care nu se învață la școală este cum să înveți. Prin urmare, mnemotehnica e un truc cunoscut de foarte mulți, dar incomplet și, prin urmare, destul de ineficient.
- Pasul I: îl știe toată lumea – iei prima literă a fiecărui item de pe o listă. Problema e atunci când se strâng 50 de astfel de liste, și nu mai ai nicio șansă să nu le încurci.
- Pasul II: inventezi fie un cuvânt folosind acele litere, fie o propoziție, astfel încât fiecare cuvânt să înceapă cu fiecare literă.
- Pasul III: creezi o imagine puternică – vizuală, auditivă, olfactivă, orice te avantajează. Cu cât mai amuzantă, absurdă sau vulgară, cu atât ai șanse mai mari să o ții minte.
Atenție: poți chiar să sari peste primul pas. Dacă reușești să legi noțiunile deja existente de imagini vizuale sau auditive puternice, funcționează la fel de bine.
Spre exemplu, am învățat microbiologia pentru că paraziții aveau un nume amuzant. Pentru Leishmania Donovani îmi imaginam instant un Godfather cu baston și mustață subțire, care se prezenta cu accentul melodios al italienilor, iar eu asociam toate detaliile învățate cu această imagine.
La genetică am reținut sindroamele pentru că am reușit să asociez numele sindromului cu o imagine puternică. La sindromul Edward (Trisomia 18) îmi imaginam un lord englez proaspăt major, cu nasul pe sus (retrognație, față cu aspect ascuțit), clăpăug (urechi diforme), cu o căciulă de gardă regală, purtată pe spate (occiput proeminent).
Avantaje:
- Poți folosi orice tip de imagine vrei, în funcție de dominanta ta.
- Învățarea pe termen lung e aproape inevitabilă.
Dezavantaje:
- E destul de ciudat la început – și imaginația necesită antrenament!
- Memoria e foarte fluidă, și trebuie să repeți frecvent, ca să nu ți se amestece imaginile în minte.
Bonus
Am dedicat articolul acesta tehnicilor de învățare, dar mai sunt foarte mult de spus. Spre exemplu:
– Pentru examenele grilă mi-am pus toată experiența în articolul «Cum să trișezi la examene grilă, sau „Ce m-a învățat Sherlock Holmes”»
– Despre distrageri am scris în articolul „Cum să scapi de distrageri (dacă vrei cu adevărat asta)”
– Găsești în postarea „Cum să repeți eficient pentru rezi” principii generale, dar și tehnici de recapitulare adaptate stilului tău de învățat
Sunt gratis, așa că simte-te liber să te servești!
Până data viitoare, învață nu mult, ci bine!
