Pe scurt: trei tehnici de învățare m-au scos din situațiile-limită din facultate, și niciuna nu cere să fii geniu. Întâi, codul culorilor: subliniezi secvențe ultra-scurte cu o culoare diferită pentru fiecare tip de informație (roșu = capitole, roz = agenți patogeni, maro = boli și simptome), ca să-ți forțezi creierul să interpreteze, nu doar să citească. Apoi, tabelul 3D „pânză de păianjen”: pui informația pe linii, coloane și culori, ca să o legi prin mai multe căi și să nu ți se „taie firul” la examen. În final, mnemotehnica adevărată: nu doar prima literă, ci o imagine puternică, absurdă sau amuzantă (Leishmania Donovani ca un Godfather cu baston și mustață). Toate cer un singur lucru ca să țină: repetiție. Iar locul ideal de repetat pe materia de rezidențiat sunt grilele.
Psst! Am creat și o variantă video a articolului – o găsești aici!
Obișnuiam să mă uit în sus la prietenii care luaseră 10 pe linie toată facultatea: probabil sunt niște genii care trebuie doar să scaneze o dată informația, și pot apoi să reproducă fiecare detaliu.
Asta până când s-a întâmplat să discut cu unul din ei, și am aflat care e adevărul din spate: probleme de concentrare, căderi nervoase, stres continuu și momente de deznădejde cât cuprinde. Cu alte cuvinte, aceleași probleme pe care le avem cu toții.
Morala: nu e nimic în neregulă cu tine, e perfect ok să ai zile mai bune și mai proaste. Viața nu e o urcare continuă.
Acum, în ceea ce mă privește, îmi dau seama că în 23 de articole pe blog și 22 de mail-uri săptămânale am vorbit prea puțin despre experiențele mele personale. Așa că m-am gândit să încep prin a scrie un articol despre 3 tehnici de învățare pe care le-am descoperit singur, le-am adaptat și le-am perfecționat în timp.
Ele sunt cele care m-au salvat în multe situații limită, în care intram pentru că aveam mari probleme cu procrastinarea. Dar despre asta vom vorbi altă dată.
Tehnica 1: Învață în culori
Foarte mulți studenți au tendința să sublinieze sau să evidențieze când învață, dar o fac greșit. Dacă subliniezi paragrafe sau chiar pagini întregi, subliniatul devine normalul, iar creierul ajunge să ignore cu desăvârșire cuvintele nesubliniate. În plus, subliniatul nu îți spune nimic despre tipul de informație, ci doar că e, cumva, importantă.
Suferind și de un ADHD nediagnosticat încă, atenția mea avea prostul obicei să… hei, aia de pe tavan e un fluture, sau o pată?
În fine, ai înțeles ideea. Ca urmare, a trebuit să descopăr un mod de a-mi forța creierul nu doar să urmărească informația, ci și să o interpreteze și să o codifice. Modul acela poartă numele de cod al culorilor.
Recunosc, e doar un nume pompos pentru „subliniat secvențe ultra-scurte cu foarte multe culori”. Ai mai jos codul pe care l-am dezvoltat în timp, în varianta finală:
- Roșu (pix, subliniat) – capitole, subcapitole
- Galben – pentru elemente principale – ierarhizare
- Verde – pentru elemente de descris
- Portocaliu – pentru trăsături ale elementului descris
- Albastru – se referă la poziționarea spațială (uneori și temporală)
- Violet – se referă la relația cu alte elemente
- Verde (pix, subliniere ondulată și rescris în partea de sus a paginii) – elemente noi, de trecut la glosar
- Roz – agenți patogeni
- Maro (cariocă) – boli (linie dreaptă), semne și simptome (linie ondulată)
Evident, codul devine mult mai complex de atât, pentru că există multe moduri de a evidenția cu aceeași culoare (în funcție de importanță: pus în chenar, hașurat, subliniat drept, subliniat ondulat, etc.), iar semnificațiile se schimbă ușor la alte materii. Dar ideea e să îți construiești tu propriul stil, care să ți se potrivească și pe care să îl înțelegi fără să stai să îl analizezi.
Avantaje:
- Îți ține creierul în priză, îl oprește din a lua-o pe câmpii, și chiar îl obligă să găsească semnificația fiecărui cuvânt pe care îl citești (pentru că trebuie să subliniezi foarte specific).
- Folosește în mod eficient memoria vizuală. De fapt, dacă ești oricum genul vizual, o să fii uimit cum vei ajunge să închizi ochii și să poți vizualiza fiecare pagină.
- O să îți fie extrem de ușor să cauți un anumit detaliu în pagină, pentru că știi exact la ce culoare trebuie să te uiți.
Dezavantaje:
- Durează muuult mai mult timp să citești.
- Informația e înmagazinată în memoria de scurtă durată. Dacă nu repeți, cu siguranță o să o uiți
- Devii dependent de evidențiatoare, iar când nu le ai cu tine, nu mai poți să înveți. Mai mult, la un moment dat o să te plictisești să le închizi după fiecare cuvânt subliniat, și o să se usuce, astfel că o să îți trebuiască cel puțin o dublură.
- Oricine altcineva va fi îngrozit să citească de pe cartea pe care ai marcat-o în felul acesta. Cei care nu știu codul vor vedea o simplă mâzgăleală.
Tehnica 2. Învață în caroiaj
Știi momentul acela când cineva e ascultat (la școală sau la examen) și la un moment dat i se taie firul? Asta pentru că a învățat „pe un fir”. O abordare mult mai eficientă este „tehnica pânzei de păianjen”, unde fiecare două noduri sunt legate printr-o infinitate de căi.
Un mod inedit de a pune asta în practică este să înveți/repeți sub formă de tabele 3D. Pentru că e greu să pui pe hârtie a 3-a dimensiune, folosești culori ca să legi elementele care au ceva în comun. În felul acesta, ai 3 moduri de a cuprinde informația: pe linii, coloane și culori.
Explicație:
1) Știu dintr-o privire care sunt vitaminele hidro- și liposolubile
2) Citind pe linii, văd caracteristicile fiecărei vitamine
3) Citind pe coloane, fac comparații între vitaminene
4) Datorită culorilor, mi-e ușor să rețin vitaminele în ordine: A, D, E, K, C, B1, B2, B6 etc.
5) Tot culorile mă ajută să asociez vitaminele cu o trăsătură a lor (vit D e galbenă datorită influenței asupra oaselor, și datorită sintezei în prezența soarelui; deficitul de vit K produce hemoragii – roșu).
Avantaje:
- Încurajează învățarea holistică, prin care înțelegi legăturile fiecărei noțiuni cu celelalte, și îi vezi locul în marele tablou al medicinei.
- Se bazează mult pe învățarea vizuală, pentru că vizualizezi nu doar culorile, ci și anumite tipare în piesele puzzle-ului de informație.
Dezavantaje:
- Se poate să îți ia chiar mai mult decât prima tehnică
- E greu să pui cantități mari de informație într-un tabel. E și mai greu să adaugi ulterior.
Tehnica 3. Învață prin mnemonică
Pregătește-te! O să încep aceeași retorică indignată despre cum lucrul care nu se învață la școală este cum să înveți. Prin urmare, mnemotehnica e un truc cunoscut de foarte mulți, dar incomplet și, prin urmare, destul de ineficient.
- Pasul I: îl știe toată lumea – iei prima literă a fiecărui item de pe o listă. Problema e atunci când se strâng 50 de astfel de liste, și nu mai ai nicio șansă să nu le încurci.
- Pasul II: inventezi fie un cuvânt folosind acele litere, fie o propoziție, astfel încât fiecare cuvânt să înceapă cu fiecare literă.
- Pasul III: creezi o imagine puternică – vizuală, auditivă, olfactivă, orice te avantajează. Cu cât mai amuzantă, absurdă sau vulgară, cu atât ai șanse mai mari să o ții minte.
Atenție: poți chiar să sari peste primul pas. Dacă reușești să legi noțiunile deja existente de imagini vizuale sau auditive puternice, funcționează la fel de bine.
Spre exemplu, am învățat microbiologia pentru că paraziții aveau un nume amuzant. Pentru Leishmania Donovani îmi imaginam instant un Godfather cu baston și mustață subțire, care se prezenta cu accentul melodios al italienilor, iar eu asociam toate detaliile învățate cu această imagine.
La genetică am reținut sindroamele pentru că am reușit să asociez numele sindromului cu o imagine puternică. La sindromul Edward (Trisomia 18) îmi imaginam un lord englez proaspăt major, cu nasul pe sus (retrognație, față cu aspect ascuțit), clăpăug (urechi diforme), cu o căciulă de gardă regală, purtată pe spate (occiput proeminent).
Avantaje:
- Poți folosi orice tip de imagine vrei, în funcție de dominanta ta.
- Învățarea pe termen lung e aproape inevitabilă.
Dezavantaje:
- E destul de ciudat la început – și imaginația necesită antrenament!
- Memoria e foarte fluidă, și trebuie să repeți frecvent, ca să nu ți se amestece imaginile în minte.
Bonus
Am dedicat articolul acesta tehnicilor de învățare, dar mai sunt foarte mult de spus. Spre exemplu:
– Pentru examenele grilă mi-am pus toată experiența în articolul «Cum să trișezi la examene grilă, sau „Ce m-a învățat Sherlock Holmes”»
– Despre distrageri am scris în articolul „Cum să scapi de distrageri (dacă vrei cu adevărat asta)”
– Găsești în postarea „Cum să repeți eficient pentru rezi” principii generale, dar și tehnici de recapitulare adaptate stilului tău de învățat
Sunt gratis, așa că simte-te liber să te servești!
Până data viitoare, învață nu mult, ci bine!
De ce niciuna dintre cele 3 tehnici nu funcționează singură
Dacă te uiți cu atenție la dezavantajele fiecărei tehnici, observi că toate trei spun, în fond, același lucru: „dacă nu repeți, o să uiți”. Codul culorilor înmagazinează în memoria de scurtă durată. Tabelul 3D e greu de completat și de extins ulterior. La mnemotehnică, imaginile încep să se amestece între ele dacă nu le reactivezi. Cu alte cuvinte, tehnicile astea sunt extraordinare ca să codifici informația prima dată — dar codificarea nu e același lucru cu reținerea pe termen lung.
Aici mulți studenți se blochează: investesc ore întregi în pagini frumos colorate și tabele perfecte, apoi tratează acel material ca pe o bibliotecă pe care o vor „reciti” înainte de examen. Recitirea îți dă senzația de familiaritate („da, am mai văzut asta”), dar familiaritatea nu e cunoaștere. La examenul de rezidențiat nu ți se cere să recunoști informația, ci să o scoți din cap, sub presiune, fără să o ai în față.
Soluția nu e o a patra tehnică magică, ci un pas pe care articolul original îl numește simplu „repetă”: după ce ai codificat materia prin culori, tabele sau imagini, treci la recuperare activă — adică te forțezi să reproduci informația din memorie. Cea mai naturală formă de recuperare activă pe materia de rezidențiat este grila: te pune să alegi răspunsul corect dintre distractori, exact ca la examen, și îți arată imediat ce ai uitat de fapt.
Cum legi cele 3 tehnici de grile (exemple concrete)
Ca să nu rămână totul la nivel de teorie, iată cum se leagă fiecare tehnică de practica pe grile, pe materia de rezidențiat.
Codul culorilor plus grile: când greșești o grilă, întoarce-te la pagina colorată și uită-te la ce culoare e informația pe care n-ai știut-o. Dacă era maro (boală sau simptom) sau roz (agent patogen), știi exact ce categorie de detalii te trădează și pe ce să insiști la următoarea recapitulare.
Tabelul 3D plus grile: tabelele sunt aur curat pentru grilele de tip „care dintre următoarele NU este caracteristic vitaminei X”. După ce ai construit tabelul de vitamine pe linii, coloane și culori, rezolvă grile pe acel tabel — fiecare comparație pe coloană devine o întrebare potențială. Așa transformi un tabel static într-un test activ.
Mnemotehnica plus grile: imaginile puternice (Godfather pentru Leishmania, lordul englez pentru sindromul Edward) sunt fix ce ai nevoie pentru întrebările care testează asocieri rapide. Verifică-le pe grile: dacă imaginea ține, răspunzi instant; dacă eziți, înseamnă că imaginea s-a estompat și trebuie reactivată. Grilele sunt, practic, sistemul tău de avertizare pentru ce mnemonice au început să se amestece.
Mai multe: mnemotehnică.
Vezi și: de ce a uita nu e mereu un semn rău · cum să folosești grilele de rezidențiat la învățat · ce trebuie să știi la începutul anului 6.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Întrebări frecvente
Ce este codul culorilor la învățare?
Este un sistem prin care subliniezi secvențe foarte scurte cu o culoare diferită pentru fiecare tip de informație: de exemplu roșu pentru capitole și subcapitole, roz pentru agenți patogeni, maro pentru boli (linie dreaptă) și simptome (linie ondulată). Ideea nu e să colorezi mult, ci să-ți forțezi creierul să interpreteze și să codifice fiecare cuvânt, nu doar să-l citească. Important: îți construiești propriul cod, care ți se potrivește ție.
Ce înseamnă să înveți în caroiaj sau în tabel 3D?
Înseamnă să pui informația sub formă de tabel pe care îl citești în trei moduri: pe linii, pe coloane și prin culori. Culorile leagă elementele care au ceva în comun și adaugă a treia dimensiune pe hârtie. Avantajul este învățarea de tip „pânză de păianjen”: fiecare noțiune e legată de celelalte prin mai multe căi, așa că nu ți se mai „taie firul” dacă uiți un singur element.
Cum folosesc corect mnemotehnica?
Nu te opri la prima literă a fiecărui item dintr-o listă — acolo se blochează majoritatea și de aceea metoda pare ineficientă. Pasul cu adevărat important este să creezi o imagine puternică, vizuală sau auditivă, cu cât mai amuzantă, absurdă sau exagerată, cu atât mai ușor de reținut. Poți chiar sări peste litere dacă reușești să legi direct noțiunea de o imagine, cum ar fi un Godfather cu baston pentru Leishmania Donovani.
Trebuie să fii geniu ca să iei note mari la medicină?
Nu. Autorul povestește cum credea că studenții de 10 sunt genii care scanează informația o dată, până a aflat că trec prin aceleași probleme ca toți ceilalți: stres, probleme de concentrare, momente de deznădejde. Diferența nu o face un creier special, ci tehnicile de învățare aplicate constant și, mai ales, repetiția.
De ce nu sunt suficiente aceste tehnici fără repetiție?
Pentru că toate trei sunt metode de codificare, nu de reținere pe termen lung. Codul culorilor lasă informația în memoria de scurtă durată, tabelele sunt greu de extins, iar imaginile mnemotehnice se amestecă în timp. Dacă nu repeți, uiți. Cea mai eficientă formă de repetiție pe materia de rezidențiat este recuperarea activă pe grile, pentru că te forțează să scoți informația din memorie exact ca la examen.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
