Salutare,
Sunt Alex.
Îmi plac mașinile. Indiferent dacă sunt mai vechi sau nou nouțe, îmi plac. Nu pretind că sunt un fin cunoscător al fenomenului. Dar îmi place autonomia pe care o oferă. Nu circul prea des cu trenul, autobuzul, metroul sau cu tramvaiul. Prin urmare, aleg mai mereu mașina.
Din păcate, mașinile, mai bine spus șoferii, sunt la originea unui număr enorm de accidente.
Ce crezi că e de făcut?
1. Șoferi vs algoritmi
Anual, peste 1,35 milioane de persoane cad victime accidentelor rutiere la nivel mondial. Viteza excesivă, consumul de alcool sau de stupefiante, scrierea de mesaje, „live-urile” în social media sau pur și simplu iresponsabilitatea unora dintre șoferi sunt doar câteva dintre motive care explică dezastrele de pe șosele. Pentru comparație, doar în 2019, în România au decedat 1864 de persoane. La nivelul UE, țara noastră ocupă primul loc în privința deceselor raportate la fiecare milion de locuitori.
Deși poate părea greu de crezut, mortalitatea asociată accidentelor de circulație este de două ori mai mare decât toate victimele anuale ale războaielor, crimelor și ale terorismului luate împreună.
Bilanțul e îngrijorător, iar întregul proces are un numitor comun: omul.
Dar, imaginează-ți, cum ar fi dacă toți șoferii ar fi înlocuiți de algoritmi? Cum ar fi dacă toate mașinile ar deveni autonome? S-ar îmbunătăți semnificativ condițiile de transport? Dar timpii pentru parcurgerea unei anumite distanțe? Cel mai probabil, răspunsul este „da”!
Mașinile autonome nu vor face niciodată erorile pe care le fac oamenii. Algoritmii nu sunt perfecți, dar pot fi îmbunătățiți constant. Au încă numeroase limite, dar problema ține în special de programare și de procesarea insuficientă a informațiilor sau a dinamicii rutiere.
Unele accidente sunt inevitabile. Pur și simplu, e imposibil să le eviți. Totuși, dacă algoritmii ar înlocui șoferii umani, numărul morților și al răniților în trafic ar scădea în mod simțitor.
2. Dilema tramvaiului
În 1967, filosoafa Philippa Foot a formulat „dilema tramvaiului”. În linii mari, conceptul propus urmărește doar două posibile scenarii. Ambele negative. Depinde doar de tine să acționezi.
Despre ce e vorba?
Să spunem că observi un tramvai care se îndreaptă cu o viteză năucitoare spre cinci persoane. Presupunând că ai posibilitatea de a acționa o manetă ce poate direcționa tramvaiul pe o altă linie, pe care află o singură persoană, ce alegi să faci? Îi salvezi pe cei cinci cu prețul sacrificării „solitarului”?
Nu uita: nu te poți feri de alegere. De fapt, chiar și dacă totuși o faci, tot alegi. Decizi să nu faci nimic, să nu acționezi maneta, și astfel cele cinci persoane sunt călcate de tramvai.
Ce alegi între cele două scenarii negative? Răul cel mai mic? E foarte probabil să se întâmple așa. 90% dintre oameni ar face la fel. În fond, cei mai mulți dintre noi caută să obțină sau să determine cât mai multe avantaje pentru cât mai multe persoane, atunci când în joc e o chestiune morală.
Dar nu toți oamenii vor fi întotdeauna de acord. În schimb, cel mai probabil, algoritmii ar alege să acționeze maneta. Cel puțin în termeni de vieți omenești, decizia lor e preferabilă.
3. Altruism, dar nu întotdeauna
Imaginează-ți trei copii care sar brusc în fața unei mașini autonome. Procesând rapid informațiile de care dispune, algoritmul concluzionează că poate să evite impactul dacă virează rapid pe contrasens. Din păcate, din sensul opus se apropie o camionetă veche. La fel de rapid, algoritmul calculează că, în cazul unui eventual impact cu acea camionetă, există un risc de 70% ca proprietarul mașinii autonome să fie ucis. Ce crezi că se întâmplă în continuare?
Ipoteza de mai sus constituie obiectul unor studii publicate în 2016. Rezultatele pot părea surprinzătoare, dar doar la prima vedere. Cu cât numărul pietonilor e mai mare, cu atât oamenii consideră că viețile celorlalți trebuie protejate, fiind astfel de acord cu scenariul în care mașina și propriul proprietar sunt sacrificați. Pe de altă parte, dacă alături de proprietarul mașinii autonome se mai află și o altă persoană, eventual o rudă, decizia salvării pietonilor e mult mai dificil de luat. Cel mai probabil, instinctul protejării celor din mașină în favoarea pietonilor, oricâți ar fi ei, va avea câștig de cauză.
În condiții obiective, în care oamenii nu sunt implicați în mod direct, altruismul participanților la studiile de mai sus e prezent în cele mai multe dintre cazuri. Totuși, situația se schimbă radical când problema este pusă dintr-un alt unghi. Într-un alt experiment, desfășurat în 2015, participanții au declarat că nu ar cumpăra o mașină autonomă programată să evite pietonii cu prețul „pierderii” proprietarului.
Până la un punct, altruismul e îmbrățișat de marea majoritate. După aceea, „gena egoistă”, care ne-a învățat să supraviețuim și să ne reproducem, ocupă scenă.
E extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să impui un cod etic unic în privința mașinilor autonome. Nu e neapărat greu să transformi o chestiune etică într-un mecanism de inginerie. Mașinile autonome ar proceda conform codului și liniilor de proiectare.
Dar oare ne dorim asta? Indiferent de împrejurări?
Nu trebuie să fim prea moraliști sau să judecăm prea aspru. E greu să pretinzi moralitate absolută din partea celor aflați într-o asemenea dilemă.
E aceasta o alegere pe care vrei măcar să o faci?
La urma urmei, tu ce ai alege?
Creștem împreună,
Alex
