Are review-uri bune?

Salutare,

Diana aici.

Și tu te uiți în jur înainte de a lua o decizie? Acționezi mai degrabă în pripă sau abia după o amplă și echilibrată analiză?

Nu e foarte important cum procedezi. Oricum ai face-o, e grozav. Ideea e că de prea multe ori îi influențăm pe ceilalți într-un mod nu tocmai pozitiv. Și viceversa funcționează. Și ceilalți au darul de a ne influența prin alegerile lor. Nu întotdeauna varianta sau scenariul agreat de cei mai mulți este bun și pentru noi, pentru mine și tine.


1. Are review-uri bune, așa-i?

Câți dintre noi nu alegem un produs sau altul bazându-ne aproape exclusiv pe review-uri? Dacă alții au doar cuvinte de laudă despre un produs, trebuie să fie bun și pentru noi. Din contră, dacă majoritatea celorlalți sunt nemulțumiți, aproape în mod reflex ne schimbăm și noi opinia. Uneori, nu ne mai obosim să ne documentăm, să citim și să cântărim avantajele și dezavantajele produsului. Mergem cu opinia majoritară, fie ea bună sau rea.

Când dăm curs deciziei altcuiva s-ar putea să facem alegere bună, dar nu întotdeauna. Spre exemplu, 10% din rinichii donați anual în SUA nu sunt folosiți. Atunci când o donație este refuzată, din motive religioase sau din te miri ce alte considerente, următorul pacient află că rinichiul pentru care așteaptă a fost refuzat anterior. Ceea ce e ciudat e că nu i se spune motivul, din dorința de a proteja identitatea și alegerea celui de dinaintea sa. Presupunând că este vorba despre un rinichi degradat, cel de-al doilea pacient îl refuză, prelungindu-și astfel chinul și așteptarea.

Pe orice platformă, primele dintre review-uri le influențează pe următoarele. Dacă sunt bune, sunt șanse mari ca și celelalte să fie pozitive, iar dacă sunt rele, e de așteptat că și cele care vor urma vor fi mai moderate. Chestiunea e relativ simplă un comentariu sau o evaluare inițială are mari șanse să le influențeze pe cele care urmează.


2. Învață și trăiește

Dacă nu ai auzit până acum despre pinguinii Adelie, uite o poveste faină despre ei. Ce trebuie să știi despre ei, dincolo de faptul că, da, trăiesc în Antarctica, este că pinguinii Adelie sunt mici, incredibil de drăgălași și adorabili. Cu excepția stomacului, care e alb, sunt negri din cap până în picioare. Ca orice mamifer și pinguinii noștri sunt mai tot timpul în căutarea hranei. Pentru a face rost de ea, se întorc mereu și mereu la ochiurile de apă. Dar lucrurile nu sunt așa simple. Obținerea hranei prezintă riscuri la tot pasul. Apropiindu-se de apă riscă să devină din vânători, victime. Focile-leopard stau la pândă și abia așteaptă să înfulece câțiva pinguini drăgălași.

Cum crezi că procedează pinguinii noștri?

Așteaptă, se codesc și încearcă să depisteze prezența focilor-leopard. Când așteptarea devine chinuitoare, unul dintre pinguini sare în apă. Fie din proprie voință, fie împins de ceilalți. În momentul în care se întâmplă acest lucru, întreaga suflare pinguienească e cu sufletul la gură. Apare sau nu foca-leopard? E sau nu în pericol pinguinul aflat în apă?

Dacă foca-leopard își face apariția și îl atacă, ceilalți pinguini se întorc pe un picior și pleacă. Dacă nu se întâmplă acest lucru, toată gașca de pinguini sare în apă și se pune pe treabă – urmează un ospăț pe cinste.

Care e lecția acestui obicei? Prezența primului pinguin în apă e un semnal pentru ceilalți. Destinul lui influențează destinele tuturor. Pinguinii noștri învață și reușesc de fiecare dată să trăiască.


3. Teoria minții

De fiecare dată când sunt întrebată spun răspicat că suntem aici, pe pământ, pentru a învăța în permanență de la ceilalți. Încă de când ne naștem începem să învățăm. Îi imităm pe ceilalți și judecăm obiectele și experiențele pe care le trăim cu un ochi aruncat spre alegerile celorlalți. Ne schimbăm inclusiv amintirile pentru a se potrivi cu ale grupului (bulei) din care facem parte.

La fel de important, preluăm și înmagazinăm victoriile și înfrângerile celorlalți. Tocmai de aceea încă mai auzim prin jurul nostru că suntem prea mici sau că sunt interese mari la mijloc și că nu se vrea. Am alocat prea mult spațiu înfrângerilor celorlalți și posturii de victimă în care se găsesc. Mintea noastră e inundată de asemenea idei fixe, care mă tem că sunt false până la ultima.

Imaginează-ți că te afli într-un bar, cu prietenii. Când se servesc băuturi alcoolice, te grăbești să refuzi politicos. Cel puțin unul dintre amicii tăi prezenți va încerca să înțeleagă ce motive stau în spatele refuzului tău. Cum face asta? Recurge în mod reflex la propria stare, amintiri și experiențe pentru a face deducții despre starea ta. Dacă e o persoană experimentată, se prea poate ca amicul tău să deducă bine. Dacă totuși nu e, e foarte probabil să înțeleagă pe dos refuzul tău. Strategia poate să funcționeze, dar mai dă și rateuri.

Capacitatea de a ne gândi la ce se gândesc ceilalți pare a fi, câteodată, o forță magică. E unul dintre atuurile speciei noastre. Să te pui în pielea celorlalți pentru a le înțelege așteptările și fricile nu e deloc simplu. Dar nu e nici imposibil de învățat.

O poate face fiecare dintre noi. Observarea activă, răbdarea și efortul de a-i cunoaște și înțelege sincer pe ceilalți pot face diferența.


Creștem împreună,
Diana

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *