Știai că în interiorul tău se duce în permanență o bătălie pe viață și pe moarte între doi lupi? Unul este rău, agresiv, egoist, înfumurat și extrem de lacom. Celălalt este bun, afectuos, înțelept, modest, generos și extrem de bine intenționat. Ești curios care dintre ei va ieși triumfător? Ei bine, lupul pe care îl hrănești cel mai mult.
Îmi e greu să mă gândesc la perioade mai mari de timp în care să fi evitat complet carnea. Să fiu sincer, nici nu prea-mi place să o fac. De fapt, ce zic eu aici, niciodată nu mi-am propus să o exclud din meniul de bază. Indiferent de culoare și de proveniență, mă înfrupt cu pasiune din ea. De fiecare dată.
Schimbări climatice. Încălzire globală. Extincție a unor specii de animale. Auzim atât de des despre asemenea situații încât aproape că am obosit.  Ne-am pierdut atenția. Faptul că nava spațială numită „Pâmânt” dă semne de oboseală nu ne trezește interesul.
Nu sunt deloc puțini cei care cred că defectele prezentului pot fi învinse prin rezolvări punctuale, naționale. Că încălzirea globală, dispariția anumitor specii de animale sau a florei din diverse zone ale planetei, deșertificarea și defrișările destrăbălate, terorismul și foametea pot fi controlate prin inițiative și proiecte distincte, separate și obligatoriu naționale Da, e un fapt. Naționalismul a redevenit „la modă”. Este tot mai vizibilă tendința de a aborda chestiunile internaționale exclusiv prin lupa intereselor naționale, cu toate riscurile care decurg de aici. 
Comunitățile umane tradiționale se dezintegrează sub ochii noștri. Desigur, oamenii caută cauze noi. Caută sprijin și validare în și din diferite alte medii. Numărul de prieteni în carne și oase e invers proporțional cu numărul prietenilor din online. Dar acest lucru nu e neapărat rău, câtă vreme reușim să construim punți între online și offline. Stă doar în puterea noastră să dovedim că nu suntem doar animale audiovizuale. Că nu suntem „doi ochi și două urechi conectate la zece degete, un ecran și un card de credit”.
Globalizarea va continua să unească lumea. Dar cel mai probabil doar pe orizontală. Peste ani, probabil că granițele vor dispărea, iar oamenii vor împărtăși viziuni, valori și culturi relativ apropiate. Poate că se vor bucura și de salarii decente, în măsură să le asigure un trai demn. Poate.
Mulți oameni visează să fie ca Putin, dar puține state își doresc să fie ca Rusia. Rușii sunt nefericiți. Nivelul de trai a scăzut dramatic în ultimii ani. Problemele s-au acumulat și lucrurile nu par să se îmbunătățească în viitorul apropiat. Totuși, rușii îi sunt loiali lui Putin. Îl votează de fiecare dată în număr mare. Pentru ei, susținerea lui Putin nu reprezintă o alegere, ci cea mai pură exprimare a patriotismului. Cum de s-a ajuns aici?
„Vin americanii!” De câte ori nu s-au entuziasmat bunicii sau străbunicii noștri la auzirea acestui refren? La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte ca România să cadă sub dominația comunismului, bătrânii noștri își puneau toate speranțele în americani. De la ei putea veni salvarea. Cel puțin așa sperau ei.
Îmi plac mașinile. Indiferent dacă sunt mai vechi sau nou nouțe, îmi plac. Nu pretind că sunt un fin cunoscător al fenomenului. Dar îmi place autonomia pe care o oferă. Nu circul prea des cu trenul, autobuzul, metroul sau cu tramvaiul. Prin urmare, aleg mai mereu mașina. Din păcate, mașinile, mai bine spus șoferii, sunt la originea unui număr enorm de accidente. Ce crezi că putem face?