Am ales să încep în această primă vineri cu un subiect care, în mod normal, mă făcea să strâmb puțin din nas. De ce? Pentru că atât sensul pe care eu i-l atribuiam, cât și percepția generală a celorlalți, mă făceau să mă țin departe de el. Subiectul este sacralitatea, primul nostru punct pe agendă. Unul dintre lucrurile care ne separă cel mai clar de dragele noastre animale este aspirația către sacru. Nu prea conștientizăm că avem această năzuință deoarece asocierea cea mai frecvent întâlnită a acestui termen este cu religia.
Nevoia de a crea conexiuni și de a comunica este specifică multor specii viețuitoare pe această planetă. Fără ele, supraviețuirea nu ar fi posibilă. Și, deși au apărut ca mecanisme menite să ne ajute la perpetuarea vieții, stabilirea de conexiuni și comunicarea au ajuns unele dintre acele lucruri care dau sens vieții și ne fac viața mai frumoasă.
Ți-am mai scris câte ceva despre rolurile pe care le jucăm. Nu am apucat să detaliez prea mult. Însă o fac acum și aici. Este un subiect care merită să fie lămurit, mai ales că are și o stigmă asociată. De multe ori când zicem că jucăm un rol, ne referim la prefăcătorie, minciună sau orice alt termen din zona asta.
Iată-ne și în ultima zi a lui 2021. Doar câteva ore ne mai despart de trecerea în noul an. Suntem în priză. Ne pregătim febril. Suntem gata să intrăm în rolul de petrecăreți. Să le spunem noi tuturor cum va fi anul care vine. E normal. Avem o mulțime de speranțe și de așteptări pentru 2022. Va fi bine! Vom sărbători așa cum știm noi cel mai bine, alături de rude și de prieteni.
Îi cunoaștem destul de bine. Vreme de câteva secole am conviețuit alături de ei. Am învățat să colaborăm și, atunci când timpurile ne-au permis, să ne sustragem dominației lor. Nu doar noi am avut de-a face cu ei. Toate popoarele din Balcani și altele de aiurea au avut de furcă cu otomanii. Au fost o forță în lume și s-au încăpățânat să-și scrie istoria timp de peste 500 de ani. Otomanii nu sunt în mod categoric buni sau răi. Au constituit un imperiu temut și respectat, ca mai toate imperiile importante din istoria umanității. Ca să-i înțelegem mai bine trebuie să ne apropiem mai mult de ei.
Construcții ridicate fără ajutorul animalelor de povară sau al roții, practici sângeroase, războinici feroce și obiceiuri exotice, mult diferite de ale noastre. Uneori, te miri pe unde, te pomenești cu câte unul care vorbește admirativ despre azteci sau mayași. Da, e un fapt. Civilizațiile din America Centrală și de Sud continuă să ne fascineze și astăzi. Unii se gândesc și acum la așa-zisul sfârșit al lumii prezis de calendarul mayaș, iar alții par să nu se mai sature să dea crezare fanteziilor care afirmă că extratereștrii se află la originea realizărilor aztece. Nu despre aceste lucruri îți scriu. Nu îmi propun să speculez. Vreau doar să-ți ațât puțin curiozitatea!
China este una dintre marile puteri ale lumii noastre. Indiferent dacă privim spre ea cu fascinație sau cu antipatie, locul pe care îl ocupă pe scena internațională nu poate fi pus la îndoială. În 2021 Partidul Comunist Chinez a marcat centenarul înființării sale, însă povestea celei mai populate țări de pe pământ nu a fost întotdeauna așa. Vreme de mii de ani, perioadele de dezvoltare au alternat cu cele de stagnare și intrare sub dominația străină. Din cele mai vechi timpuri, conducătorii chinezi au fost nevoiți să controleze un teritoriu imens. Au scris istoria propriilor popoare fie prin acțiuni înțelepte și modernizatoare, fie prin acte pline de cruzime și teroare.
Mulți dintre termenii pe care îi folosim în prezent și-au pierdut sensul inițial. Unii doar au fost goliți de sens, rămânând o carcasă învechită, în vreme ce alții au sfârșit prin a fi percepuți altfel. La fel ca oamenii și societățile, cuvintele cunosc o evoluție specifică. Au o viață proprie. Reflectă schimbările pe care le suferă și accepțiunea generală la care ajung. Economie este un asemenea termen. De la sensul inițial și până la cel pe care i-l rezervăm în prezent a cunoscut o transformare revoluționară. Ceea ce e cu adevărat interesant e că istoria sa ne spune multe despre societatea de piață în care trăim în prezent.
Prea ne-am obișnuit să amestecăm bunurile și produsele din viețile noastre. Să le neglijăm pe primele și, în cele din urmă, să le aruncăm în ograda celor din urmă. „Banii mișcă lumea", spune un clișeu al zilelor noastre. Nu spun că nu-i adevărat. Dimpotrivă, mișcă lumea în sus și în jos, dar nu pot înlocui cu toptanul experiențele și faptele fără valoare convertibilă în monedă. Nu putem pune egal între bunuri și mărfuri. Motivul e destul de simplu: unele bunuri pur și simplu nu pot fi compensate prin bani. Simpla negociere a acestora nu face altceva decât să aducă dezamăgire și neînțelegeri.
Curiozitățile istorice sau culturale încă vând. Nu-și pierd din forță atâta vreme cât sunt bine țintite. Nu doar că ne stârnesc curiozitatea pentru unele fapte și personaje mai vechi sau mai noi. Ne îmbogățesc cunoașterea. Ne stimulează imaginația și ne fac mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Știi și tu, atenția pe care o acordăm poveștilor pe care le auzim, în general, e direct proporțională cu pasiunea celui care le dă glas. Ori de câte ori o poveste este transmisă cu sinceritate și căldură, oamenii își pun mâinile „pâlnie" la urechi și o ascultă. Se lasă vrăjiți de farmecul acesteia.