Salutare,
Alex aici!
Pentru materialul de astăzi, aleg să-ți scriu despre o emoție de care ne ferim cu toții. Este un subiect nepopular, poate chiar incomod. Chiar și așa este una dintre trăirile pe care am vrea sa le ascundem undeva, într-un dulăpior al minții noastre, eventual închis cu lacătul.
Apropo… De câte ori nu te-ai simțit jenat pentru că ți-ai amintit de chestia aia penibilă din clasa a șaptea, pe care, evident, nimeni nu o mai contabilizează în afară de tine? Încă te face să îți îngropi capul adânc în pernă și să îți dorești să dispari pentru o secundă.
Cunoști senzația? Te simți ușurat, dacă îți spun că fiecare dintre noi se confruntă cu ea?!
Așa cum te-am obișnuit, #mailuldevineri este mai mult despre viață, alegeri, lecții și idei.
1. Rușinea și modul în care ne punem singuri piedici
Rușinea ne afectează potențialul creator. Poți începe prin a înțelege că, în multe cazuri, rușinea se ascunde după diverse mecanisme de apărare. Din păcate, acestea împiedică conștientizarea și mai apoi învățarea din experiențele „rușinii”.
Este o emoție pe care o acceptăm cu greu. Tocmai de aceea, rușinea apare mai întotdeauna deghizată.
- În cazul unora dintre noi, îmbracă forma anxietății sociale.
Multe dintre cazurile pe care le asociem anxietății sociale ar putea fi descrise mai degrabă ca teamă și groază de a ne expune. Câți dintre noi nu am mers la o petrecere și am paralizat de teama de a nu spune ceva stupid, de a nu părea nesiguri pe noi, crispați sau emoționați? De multe ori rușinea ne împiedică să formăm relații autentice cu cei din jurul nostru. De vină sunt tocmai fricile noastre: frica de vulnerabilitate și de rușine.
- În cazul altora, rușinea ia forma superiorității și disprețului sau aroganței.
Sentimentul de inadecvare pe care cu toții îl simțim în anumite momente ale vieții, poate naște o rușine puternică, care ne predispune către proiecție. Transferăm asupra altora rușinea noastră, iar noi privim aroganți, disprețuitori, din locul cald al superiorității, cum alții trăiesc emoția nedorită.
- În alte situații, rușinea generează ura de sine.
Este o metodă de apărare prin care delimităm sinele ca observator superior de sinele demn de rușine, care e respins. Cei mai mulți dintre noi avem anumite aspecte pe care le urâm, le respingem, de care am vrea să ne detașăm categoric și pentru totdeauna. Ura de sine previne expunerea la ridicol, prin detașarea de acea parte rușinoasă a noastră.
Evident, deghizările pe care rușinea le îmbracă sunt mult mai multe, but you get the point…
2. Rușinea este opusul stimei de sine?
Stima de sine sănătoasă nu este opusul rușinii. Dimpotrivă! Stima de sine autentică nu se bazează pe clasicele autosugestii pe care le observăm din ce în ce mai mult în jurul nostru, cu ajutorul cărora pozăm în învingători: părerea altora nu mă afectează, lasă că știu eu cum stă treaba.
Ea se bazează pe realizări, pe obiective propuse, duse la bun sfârșit, pe experiențe în care învingi sau din care înveți. Pentru că, în realitate, nu există pierderi. Totul se transformă.
Stima de sine nu înseamnă eliberarea de rușinea pe care o întâlnim zilnic, în cele mai multe dintre experiențele noastre. Persoana cu o stimă de sine puternică va putea îndura experiența inevitabilă a rușinii în viața de zi cu zi, va învăța din ea și va continua să își urmărească curajos obiectivele.
Stima de sine e de partea celui care este mereu în arenă, care are fața plină de praf și de transpirație. Îi aparține celui care aspiră constant către valoare, care greșește, dar continuă să persevereze. Îi aparține celui care nu se dă în lături de la efort, pentru că știe că nu există ținte atinse fără învingerea neajunsurilor și depășirea greșelilor.
3. Rușinea în avantajul tău
În spatele multor blocaje este sentimentul de rușine. Când nu este o experiență toxică, rușinea ne învață despre standardele și valorile noastre – persoana care ne așteptăm să fim. Rușinea ne spune când ne dezamăgim așteptările privind propriul comportament.
Ca fenomen, rușinea este unul dintre motivele pentru care nu funcționăm cu motorul turat la maxim. Începând de astăzi, alege să îți identifici corect rușinea, să o confrunți și să înveți din ea.
Rușinea este emoția care pune frâu entuziasmului și bucuriei de a trăi puternic. Ne frânează avântul, ne domolește curajul atunci când poate nu ar trebui, ne face să trecem ascunși prin viață din teama de a nu ne expune, ne face să ratăm experiențe, lucru pe care ulterior îl regretăm.
Recunoaște-ți ție însuți că rușinea te ține pe loc, nu fel de fel de motive „obiective”, și… go for it!
Alege curajul în locul confortului!
Dacă vrei să explorezi subiectul de azi, îți recomand cărțile și aparițiile publice ale lui Brené Brown. E unul dintre cei mai importanți cercetători ai domeniului.
Creștem împreună,
Alex
