Salutare,
Diana aici.
Nu știu dacă știi, dar limba în care ne exprimăm cel mai des, oral sau în scris, se pregătește de sărbătoare. Da, peste doar câteva zile este ziua Limbii Române.
Nu e nimic neobișnuit în sărbătorirea unei limbi. La urma urmei, limba română este cea mai vorbită dintre limbile materne din sud-estul Europei. Graiuri precum sârba, bulgara, maghiara, greaca sau albaneza sunt departe de pragul celor peste 25 de milioane de persoane care vorbesc limba română.
Nu e nimic plictisitor în a-ți promova limba. Dimpotrivă, e chiar necesar să o facem cu toții.
Iată de ce!
1. Basarabia e…
România? Poate. Nu însă în viitorul apropiat. Nu deschid această discuție, dar îți propun o alta. E legată de sărbătorirea limbii române.
Povestea unei zile dedicate Limbii Române a început nu în România de astăzi, așa cum ai fi tentat să crezi, ci puțin mai la est – în Republica Moldova. Statul vecin în care, pe 31 august 1989, a fost votată legea prin care limba română a devenit limbă oficială pe teritoriul Republicii Moldova. De ce era nevoie de o asemenea lege din moment ce moldovenii vorbeau oricum limba română? Tocmai pentru că, în mod oficial, autoritățile comuniste susțineau că limba vorbită de moldoveni era limba moldovenească și nu română.
Ziua de 31 august a devenit imediat motiv de sărbătoare națională și la fel se întâmplă și în prezent. Moldovenii și nu românii au dat tonul. S-au grăbit să-și sărbătorească limba încă înainte de a-și proclama independența. Ei sunt cei dintâi care s-au gândit că e potrivită cinstirea limbii române.
Ei au fost primii care au înțeles că limba vorbită este însăși patria în care trăiesc.
2. Din exterior spre interior
În mod curios, a fost nevoie de implicarea comunităților românești din Serbia, Ungaria, Bulgaria și din alte state pentru ca Limba Română să fie celebrată și în zona în care e vorbită de cei mai mulți – România. Prin efortul lor, prin proiectele și manifestările organizate de-a lungul anilor, etnicii români din toate zările au trimis un semnal important, imposibil de ignorat. Într-un final, din 2013, Limba Română a devenit obiectul unei sărbători naționale și în România. În fiecare an, în ultima zi a lui august, pe 31.
Vezi bine, dinspre exterior spre interior s-au petrecut lucrurile. Aceasta a fost direcția. E oarecum firească. Timp de sute de ani, românii din afara granițelor au resimțit cel mai mult presiunea pusă de autoritățile statelor în care trăiau. Găsindu-și tăria de a rezista în limba vorbită, românii din afara țării au luptat și au reușit să-și salveze limba maternă, să o conserve și să o ofere ca pe cel mai de preț dar generațiilor viitoare.
Chiar și în prezent, lucrurile sunt dificile în afara granițelor României. Românii care locuiesc în alte state nu beneficiază de învățământ în limba maternă, iar posibilitățile de formare sunt limitate și continuă să reprezinte o reală provocare.
3. Demnitatea națională
Păstrarea identității românești rămâne o problemă deschisă.
Tocmai de aceea, te invit să te gândești că, prin cunoașterea temeinică a limbii române, prin înțelegerea importanței ei, pui și tu umărul la ceea ce înseamnă sărbătorirea simbolurilor cu valoare națională: drapelul, imnul și ziua națională.
Americanii, francezii și orice alt popor la care admiri patriotismul le serbează pe fiecare în parte. Și nu se rușinează niciodată. Ba, dimpotrivă, sunt mândri de aceste lucruri. Să fim sinceri, ne place tuturor steagul arborat în curtea casei, uneori invidiem patriotismul de care ceilalți par să dea dovadă, însă lucrurile sunt făcute încetul cu încetul. Pas cu pas. Limba română nu este cu nimic mai prejos de celelalte limbi internaționale. Are o bogăție extraordinară, este vorbită de peste 25 de milioane de persoane și este studiată ca limbă străină în zeci de țări (nu e o glumă!).
Limba pe care o vorbești reprezintă cea mai bună cartea de vizită cu care te poți înfățișa cu demnitate și curaj alături de celelalte popoare ale lumii. Mai presus de orice, reprezintă apartenența și loialitatea față de un anumit fel de a percepe curgerea istoriei și realitățile cotidiene, cel mai adesea fixate cu ajutorul limbii române.
De la primul document scris în limba română, tocmai demult, hăt, în 1521, și până în prezent, limba română a suferit nenumărate adaptări și modificări. Nu doar de vocabular, ci inclusiv de natură grafică. De puțin peste 150 de ani scriem cu alfabetul latin. Cum scriam până atunci? În alfabetul chirilic, ca sârbii, bulgarii, ucrainienii de azi și alții.
Limba este un instrument viu, supus constant preschimbării. Pentru a conversa eficient în relațiile de zi cu zi, dar și pentru a cultiva comuniunea etnică a românilor de pretutindeni, limba română se află într-o evoluție continuă. Ca orice limbă menit să dăinuie, și româna a suferit o serie de mutații în urma contactului cu alte limbi. Că e vorba de influențe ale unor limbi precum cele slave, greaca, turca sau maghiara, limba română nu încetează să se îmbogățească în permanență. Așa se face că limba noastră (e o comoară) nu are diferențe notabile de-a lungul și de-a latul României. Deși există mici deosebiri de pronunție și unele regionalisme, românii se înțeleg perfect cu ajutorul aceluiași grai. Este și acesta un semn al forței și al adaptabilității de care dă dovadă limba română.
Să mai continui? Mi-ar plăcea, cu altă ocazie.
Ce putem reține?
Prețuirea și promovarea limbii materne este nu doar o datorie zilnică care-i revine fiecăruia dintre noi, ci și o dovadă de demnitate națională.
Creștem împreună,
Diana
