Salutare,
Sunt Alex.
… și îmi place carnea nespus de mult.
Îmi e greu să mă gândesc la perioade mai mari de timp în care să fi evitat complet carnea. Să fiu sincer, nici nu prea-mi place să o fac. De fapt, ce zic eu aici, niciodată nu mi-am propus să o exclud din meniul de bază. Indiferent de culoare și de proveniență, mă înfrupt cu pasiune din ea. De fiecare dată.
Uneori, după o perioadă în care carnea este practic nelipsită de la cel puțin două dintre mesele zilnice, îmi spun că este esențială și că nu fac nimic rău. Că e importantă și că nu fac niciun abuz. Obișnuiesc să mă amăgesc. Dar mă echilibrez rapid. Consum carnea cu plăcere și, dacă asta mă face să mă simt bine, totul pare să fie în regulă.
Îmi e greu să mă pun în cizmele unui vegetarian. Și mai greu îmi e să le încalț pe cele ale unui vegan. Și, sincer să fiu, mă cam sperie perspectiva de a renunța definitiv la carne.
1. Consumul de carne
Pe măsură ce puterea de cumpărare a oamenilor crește, sporește și consumul de carne. În sine, acesta nu e neapărat un semnal îngrijorător. Nu e nimic rău în faptul că locuitorii unui mic orășel din județul Mureș, să zicem, încep să mănânce mai multă carne. În cazul lor, veniturile mai mari se topesc într-un trai mai îndestulător.
Gândește-te la consumul de carne înregistrat la nivelul unei țări. De exemplu, în România. În 2018, au fost sacrificate aproape 295 de milioane de animale. Cifră enormă, nu?
Dar ce spui despre vârful înregistrat în țara noastră, în 1986 – aproximativ 449 de milioane?!
În cifrele de mai sus nu pun la socoteală animalele sacrificate în gospodăriile oamenilor, ci doar cele care își găsesc sfârșitul în sistemul industrial, în fermele de creștere. Cele care ajung în hipermarketuri și în carmangeriile din piețe și de la colț de stradă.
La nivel mondial, situația este și mai uluitoare. Aproape 75 de miliardede animale sunt sacrificate anual pentru a ajunge în farfuriile unei planete înfometate.
Miliarde de pui, porci, curcani, oi, capre și de bovine sunt crescute pentru o destinație de dinainte știută: burțile noastre.
2. Fermele industriale
Când există atât de multe guri de hrănit, e de la sine înțeles că o întreagă industrie pompează carnea în mod agresiv. Cererea e uriașă, iar mediul înconjurător și sănătatea noastră plătesc deja factura. Totuși, paradoxul e în altă parte. Produsele de origine animalieră asigură doar 18% din caloriile pe care le consumăm, însă prelucrarea lor ocupă 80% din terenurile agricole la nivel mondial.
Consumăm din ce în ce mai multă carne, iar producătorii se adaptează cererii și produc din abundență. Carnea este produsă în ferme și în fabrici în care animalele sunt înghesuite unele în altele.
74% din carnea pe care o consumăm provine din asemenea ferme. Condițiile de creștere sunt îngrozitoare, iar etichetele care vorbesc despre animale „nestresate” sunt de cele mai multe ori doar glume neinspirate. Evident, încă mai există carne „bio” sau „eco”, care provine de la animale crescute organic.
Însă hrănirea animalelor cu iarbă și creșterea acestora de-a lungul unui ciclu firesc de viață nu este o strategie rentabilă din cel puțin două motive:
- crește costurile de producție și implicit prețul final;
- nu satisface cererea enormă de carne în timp util.
3. O altfel de carne
Pentru că își doresc productivitate maximă, proprietarii de ferme selectează animale apropiate genetic. Pentru un piept mai mare de pui sau pentru un mușchi de porc sărac în grăsimi, sunt alese anumite rase în dauna altora. Toate bune, numai că, în condițiile apariției unui virus în interiorul fermei, acesta se răspândește cu repeziciune. Neexistând variații genetice, e practic imposibil să-i oprești propagarea.
Da, animalele din crescătorii sunt bombardate cu antibiotice și alte substanțe. Cele mai multe dintre bolile comune sunt astfel evitate. Însă chiar și așa, fermele industriale continuă să reprezinte un teren favorabil pentru virusuri și pentru bacterii periculoase. Cele care reușesc să reziste medicamentelor, devin extrem de puternice. Într-un fel, fermele sunt incubatoare pentru unii dintre cei mai periculoși agenți patogeni. Gripa porcină din 2009 și unele dintre gripele aviare din trecut au izbucnit în mijlocul unor asemenea crescătorii.
700 de mii de oameni mor anual din cauza bacteriilor rezistente la medicamente. În lipsa oricărei inițiative, se estimează că circa 10 milioane de oameni vor muri anual până în 2050. Cu toate acestea, consumul de carne e în continuă creștere.
Nu știu dacă renunțarea completă la carne poate fi pusă în practică. Însă știu că au apărut alternative.
În 2013 a fost creat primul hamburger curat din lume. „Carnea” a fost produsă în laborator din celulele unei vite. Prețul inițial de producție a fost enorm: 330 de mii $. Însă în 2017, după ani de cercetare și de dezvoltare, prețul a scăzut vertiginos: 11 $ pe bucată.
Prețul va continua să scadă, iar carnea va fi produsă industrial. Fiind mai ieftină decât carnea pe care o cunoaștem cu toții, e foarte posibil ca în viitor să trăim mai bine. Și noi, și animalele care în prezent sunt crescute și sacrificate în condiții greu de imaginat.
Până atunci, nu uita că nu poți să-i judeci prea aspru pe oameni pentru alegerile culinare pe care le fac. Dar poți să le oferi alternative, să le arăți că există și că sunt bune. Iar acestea se dezvoltă chiar acum.
Grătarul și delicatesele din carne nu vor dispărea. Dar carnea care va sfârâi pe cărbuni va fi altfel.
Va fi curată.
Creștem împreună,
Alex
