Salutare,
Diana aici.
Ți-am spus numele meu, dar nu cred ca ți-am spus vreodată vârsta mea. Am atins venerabila cifra de 30. Motivul pentru care ți-am spus vârsta mea este ca simt ca…îmbătrânesc.
Știi cum îmi dau seama?
Nu, nu ma dor genunchii (încă) când ploua. Și nici nu oftez hop-așa (de fiecare data) când mă ridic/așez undeva.
Ci pentru ca încep sa nu mai țin pasul cu limbajul “celor mai tineri dintre voi”.
1. Eu zic limba, voi ziceți română
Este dintr-o melodie de la Subcarpați titlul, intitulată chiar limba română și care îmi cântă în cap acum. Nu pot să nu le aduc un omagiu, pentru că ne cântă limba atât de frumos.
Dar trecând peste asta, mă simt prost ca am ratat un moment important zilele trecute: Ziua Limbii Române pe care o sărbătorim pe 31 august. Așa prinsă am fost în întâmplările tulburătoare din săptămânile trecute, încât am uitat de această zi.
Sunt profund atașată de limba noastră. Este una dintre cele mai frumoase forme de artă pentru mine, pentru că îmi oferă o portiță de intrare în mintea multor oameni, prin cele mai pline și melodioase cuvinte. Vorbesc despre cărți, nu chestii dubioase, gen citirea gândurilor altora. Or am I?
Limba noastră a trecut prin multe evoluții, schimbări și transformări. Chiar gen-ul folosit mai sus este un exemplu recent. Gen era strict un substantiv care acum a devenit și un adverb de comparație.
Acum, îți povesteam de bătrânețea mea.
Oricât încerc sa nu fiu totuși bătrânicioasă, sa rămân conectată la subtilitățile de zi cu zi specifice unei generații mai fresh decât mine, tot ratez o groază de lucruri. În special, pe zona aceasta de limbaj.
Pentru ca limba este vie. Iar generația din care și tu faci parte este una extrem de creativă și de vie îndeosebi.
2. Efervescență și noutate
Natural, și limbajul e în acord cu efervescenta celor mai tineri. Apar noi cuvinte împrumutate din alte limbi, cu precădere din engleză, care exprimă anumite realități mai bine și mai succint. Apar fraze noi cu cuvinte vechi, formulate într-o alta structura, mai puțin tradiționala și obișnuită. Pentru se mulează mai bine pe ceea ce gândești și trăiești. Apar și tot apar modificări. Cele mai multe interesante.
Dar sigur, sunt și multe noutăți absurde și incompatibile cu gramatica limbii române printre toate schimbările, dar, în mare, le găsesc interesante. La fel cum învățarea unei alte limbi la nivel aproape nativ reordonează structura creierului, la fel și noile adăugiri aduc creierului limbii noastre românești o altă alcătuire. Aruncă ce nu mai este potrivit realității curente, de zi cu zi, și aduce în prim plan cuvinte și fraze care exprimă mai clar ce înainte era poate în ceață.
Deși încep să se mai vadă ușor-ușor diferențele dintre generația mea și a celor care vin în urma mea, încerc constant să nu pic în capcana celor mai speriați de schimbări, care, pe un ton apocaliptic condamnă recentele transformări ale limbii. De parcă puritatea lingvistica a existat vreodată.
Vorbitorii nativi percep mai întotdeauna schimbările acestea naturale de limbă într-un mod negativ, din păcate.
3. Anxietatea noului
Deși nimeni nu spune despre el însuși că vorbește mult mai prost limba română față de strămoșii lui, spune totuși cu ușurință și convingere că cei din generațiile mai tinere vorbesc o limbă română mult mai proastă. Anxietatea noului și respingerea schimbărilor se văd inclusiv la transformările naturale prin care orice limbă vorbită trece.
În perioada comunismului, influențele rusești asupra limbii române erau masive. Vezi scrierea cu î și i, care avea oarecare rațiuni politice: extragerea lui â din a a nervului latin al limbii române. Și continuând, înainte de asta, limba franceza a adus cu ea o mare influență și schimbare în română. Sau italiana. Sau germana. Au fost și vor fi în continuare multe.
Doar e vie. Iar orice are viață, interacționează cu semenii.
Limba romana este o ființă dinamică. În plină transformare, vervă, fluctuație și inovație. Nu a dispărut catastrofal atunci când alte limbi s-au întrepătruns cu ea. Și nu va dispărea nici acum, în ciuda tonului și viziunii apocaliptice a unora mai (fals) nostalgici după puritate.
Să avem mai multă încredere în limba și cultura noastră. Ele deși suferă transformări, sunt trainice și adânc înfipte în noi. Nu vor dispărea, dar vor prelua din efervescenta fiecărei generații constant.
Luăm parte la o îmbogățire, nu la o apocalipsă a ei.
Creștem împreună,
Diana
