Salutare,
Diana aici.
Viața este un șir de negocieri, între noi și ceilalți. Fiecare parte are propriile obiective, țeluri și motivații. Amabilitățile conversaționale precum “da-urile”, “așa e, ai dreptate”, “wow, ce interesant” etc, nu pot înlocui în niciun fel o înțelegere reală între tine și celălalt.
Cum poți ajunge, totuși, la restul semenilor într-o potențială negociere? Sau cum ajung ei la tine?
Variantele sunt numeroase. Astăzi povestesc de o foarte mică parte dintre ele.
1. Mai multe tipuri de DA
De câte ori nu a intrat cineva cu bocancii în spațiul tău încercând să-ți vândă ceva? Cred că și tu ai întâlnit persoane care încearcă să îți vândă ceva de parcă viața lor ar depinde de asta. Sau poate și tu ai făcut-o la un moment dat (vinovata la butoane). Și riscăm să o facem/să ne fie făcută (vânzarea) într-un mod atât de intruziv (de bunuri, idei, valori, percepții, orice) pentru că ne este frică de NU.
Vânăm DA-ul cu orice preț câteodată, rareori conștientizând că există mai multe nuanțe ale lui. Mai exact: contrafăcut, de confirmare și de angajament.
Un DA contrafăcut este acela în care săracul interlocutor ar spune de fapt nu, dar crede că așa poate scăpa mai ușor din situație. Sau poate dorește să continue interacțiunea în ideea că obține ceva informații de interes sau vreun avantaj. Un DA de confirmare este de cele mai multe ori un soi de reflex. O afirmație simplă fără promisiunea unei acțiuni viitoare. Iar un DA de angajament este acel acord care conduce la acțiune. Este tricky să le deosebești, trebuie să urmărești diferitele dinamici ale conversației pentru a te asigura că se obține un DA cu angajamentul la pachet.
2. Începe cu NU
Pentru a fi sigur că se ajunge la acel DA, este bine să începi cu NU. Deși pare contraintuitiv, un NU nu este neapărat finalul negocierii. El nu reprezintă de cele mai multe ori decât o afirmare a propriei percepții și al propriului spațiu personal invadat, și nu este neapărat imaginea unei stări concrete și inflexibile (sunt evident și excepții).
Pentru că nu poți convinge pe cineva cu argumente logice (de fiecare dată) că acel ceva merită achiziționat (reiterez, vorbesc inclusiv de tranzacțiile de idei, schimburile de opinii și viziuni, nu doar de vânzarea clasică de obiecte și bunuri), este bine să încerci prin a solicita un prim NU. Acest cuvânt conferă vorbitorului senzația de siguranță și control. Prin începerea unei negocieri în acest fel, creezi mici oaze prin care poți ajunge la DA-ul de angajament.
Poți extrage acest NU într-un mod foarte simplu, care să aducă transparență. Îi poți cere celuilalt să îți spună ce nu își dorește. Variantele pe care le refuză din start și care nu se așază bine cu el. Interlocutorul se va simți în siguranță pentru că este vorba de o senzație de auto-protecție. Și odată scos NU-ul, oamenii sunt mult mai deschiși să aibă în vedere și alte variante și idei.
Nu ți-am povestit aceste idei ca pe o pistă de folosit în manipulări. Sunt doar mici trucuri care să te ajute atunci când vrei să ajungi la cineva. Atunci când vrei să vinzi ceva, orice. Inclusiv pe tine. Să te promovezi.
Iar ideile de mai sus sunt inclusiv piste care să te ajute să identifici atunci când cineva încearcă să intre cu bocancii în sfera ta intimă. În situații în care riști să fii influențat pentru că nu ai recunoscut pattern-ul de negociere în care, apropo, ne aflăm mai tot timpul. Inclusiv discuția casnică cu cine duce gunoiul e tot o negociere.
3. Zâmbește
Și că tot vorbim de a ajunge la alți oameni și de a te promova…
Zâmbește. Sincer și cu toată intenția.
Zâmbetul este o formă umană de expresie universală. Este contagios și ne stimulează partea de creier responsabilă cu recompensele.
Și face acest lucru mult mai bine chiar decât ciocolata iubită aproape la fel de universal de către semenii noștri. Vestiții cercetători britanici au descoperit că un singur zâmbet generează un nivel de stimulare al creierului nostru echivalent cu 2000 de batoane de ciocolata mâncate. Seamănă cu problemele de matematica din copilărie: daca Marcel mănâncă 2000 de batoane de ciocolata, ce are el?
Fericire. Si niște probleme de sănătate. Ca să nu le aibă, Marcel ar trebui să zâmbească doar, pentru acea fericire. Si cât mai mult, pentru că sănătatea lui nu va avea decât de câștigat.
Zâmbitul ne poate ajuta să reducem nivelul hormonilor care potențează stresul: cortizolul sau adrenalina. Ne ajută, de asemenea, să ne creștem nivelul hormonilor care ajuta la o stare de mai bine, precum endorfinele, spre exemplu. Studiezi medicina. Sunt sigură că știi lucrurile astea mult mai bine decât mine.
Dar în egală măsură de important, zâmbitul te poate ajuta sa fii perceput mai bine de către cei din jurul tău. Mai plăcut, mai politicos și, mai ales, mai competent. Asta pentru a reveni la capacitatea ta de a ajunge la ceilalți. Și de a te promova.
Deci, la următorul examen/interviu/context profesional, aruncă un zâmbet sincer. Nu îți va aduce doar o stare mai bună, ci șansele ca tu sa creezi impactul dorit pentru cei ce te audiază/văd/examinează e cu atât mai posibil.
Creștem împreună,
Diana
