Pe scurt: anxietatea nu arată mereu așa cum ne-o imaginăm (bâlbâială, roșeață, izolare). De multe ori se ascunde în oboseală, iritabilitate, probleme de somn, digestive sau de concentrare, dar și în comportamente de alinare pe care nu le punem pe seama ei. Diana descrie aici două astfel de „măști”: regresia (revenirea la obiceiuri din copilărie/adolescență, sănătoasă cât timp nu te scoate din rolul de azi și nu implică substanțe, somn sau mâncat excesiv) și căutarea controlului (canalizarea nevoii de control în proiecte gestionabile ne face bine, dar devine nocivă când o transferăm spre lucruri necontrolabile sau prea mărunte). Ideea: conștientizarea comportamentului te ajută să ajungi la sursă, adică la anxietate.
Salutare,
Diana aici.
Ești într-o perioadă plină de examene. Fie în desfășurare, fie în apropiere. Bat la ușa ta.
Și ești poate motivat, încântat de noua provocare, speriat, anxios sau… liniștit. Poate ești chiar toate cele de mai sus.
Mailul de astăzi va fi însă pentru stările anxioase care ne însoțesc în momente mai dificile și importante din viață.
1. Ce haine mai poartă anxietatea
De obicei, când ne imaginăm că avem în față o persoană anxioasă, ne-o închipuim bâlbâindu-se când încearcă să poarte o conversație, roșie la față și transpirată. Sau poate izolată în vreun colț cu o mină gravă sau tristă.
Deși poate fi ca mai sus, anxietatea este mai frecvent întâlnită în simptome precum: oboseală, iritabilitate, probleme cu somnul, diferite probleme de sănătate (de ex. digestive), probleme de concentrare.
Se poate observa anxietatea și în comportamente care în mod normal au menirea de a o tempera: privit excesiv la TV/telefon, citit excesiv, jucat jocuri video mai mult decât ar trebui, schimbări bruște de păr/freză sau orice altceva care strigă: new year, new me.
Sunt multe astfel de comportamente care au rol de alinare și pe care nu le atribuim tot timpul autorului de drept: anxietatea (de orice soi ar fi ea).
Azi prezint doar două. Cu restul, te plictisesc săptămâna viitoare.
2. Regresia
Când ești stresat sau anxios cauți confort. Este normal. Când nu mai este normal și se transformă în regresie?
Atunci când acționezi din dorința de a renunța la responsabilitățile potrivite vârstei tale.
La copii, regresia se vede prin reîntoarcerea la lucruri depășite: suptul degetului, vorbirea stâlcită, crize de furie sau de plâns. La adulți, comportamentul regresiv se vede prin revenirea la vechile obiceiuri sau hobby-uri din copilărie/adolescență. Poate asculți din nou muzica din liceu în mod obsesiv. Sau revezi desene din copilărie care îți aduceau multă bucurie (guilty). Ori, poate te-ai apucat iar de vechi proiecte, demult abandonate.
Ce am scris mai sus, pentru adulți, nu reprezintă neapărat comportamente nesănătoase atâta timp cât în regresie nu sunt implicate și substanțele adictive, dormitul sau mâncatul excesiv.
Atâta timp cât regresia la cel din trecut nu te împiedică să revii la rolul și responsabilitatea celui de azi, comportamentul nu e într-atât de toxic. Este bine să fie în schimb conștientizat pentru a merge mai ușor la sursa problemei: anxietatea.
3. Căutarea controlului
În mod inevitabil, cu toții căutăm să controlăm, pe cât posibil, lumea din jurul nostru. Tendința asta este ceea ce ne-a salvat ca specie și ne-a ajutat să evoluăm atât de mult.
Această căutare a controlului s-a putut observa cel mai mult în pandemie, când, în plină instabilitate și schimbări debusolante, ne-am apucat de: copt pâinea în casă, pictat, cântat la chitară, învățarea a cinci limbi străine sau de niște lecții de dans pe care de mult timp le amânam.
De ce am făcut cu toții cam același lucru în plină pandemie?
Păi pentru că am avut luxul timpului liber.
Da, understandable. Dar mai este un motiv. Când transferăm nevoia inerentă de control asupra unor proiecte gestionabile, pe care le și ducem la capăt, ne simțim mai bine în pielea noastră de ființe vulnerabile. Când ne simțim în control, competenți, responsabili făcând ceva, practicând un hobby eventual, aducem acea stare și în alte sfere ale vieții și ne simțim mai bine. Mai siguri pe noi, mai siguri că putem face față la instabilitate.
Când devine nociv?
Când devii un freak-control. Dacă nu ești tu unul, sigur ai un astfel de tovarăș.
Sunt acele persoane care nu pot învăța pentru că tabloul de pe peretele din fața lor stă strâmb; sau pentru că văd o urmă de praf pe rafturi și atunci trebuie să facă brusc curățenie temeinică. Sau cele care poate nu pot învăța pentru că textul din manual este redactat cu fonturi ușor diferite pe alocuri. Sau cei la care, dacă au văzut că colegul de cameră a pus cana de ceai unde nu îi era locul, brusc tot procesul de învățat s-a dus pe copcă.
Pe scurt, devii disfuncțional când transferi nevoia de control în lucruri pe care fie nu le poți controla, fie în lucruri care sunt prea mărunte pentru a-ți risipi energia cu ele și care mai mult te distrag.
Astăzi mă opresc cu aceste exemple, iar săptămâna viitoare îți dau întâlnire cu alte comportamente care maschează anxietatea.
Până atunci, spune-mi dacă te-ai regăsit în vreo situație similară cu cele descrise mai sus.
Creștem împreună,
Diana
Sursă: anxietate.
Vezi și: cum să treci de la anxietate la entuziasm · perfecționism.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Întrebări frecvente
Cum se manifestă de fapt anxietatea, dincolo de clișee?
Deși ne imaginăm o persoană anxioasă bâlbâindu-se, roșie la față și transpirată sau izolată într-un colț, anxietatea apare mai frecvent prin simptome ca oboseală, iritabilitate, probleme cu somnul, probleme de sănătate (de exemplu digestive) și probleme de concentrare. Se mai vede și în comportamente menite să o tempereze: privit excesiv la TV/telefon, citit excesiv, jucat jocuri video sau schimbări bruște de păr.
Ce este regresia și când devine o problemă?
Regresia înseamnă să acționezi din dorința de a renunța la responsabilitățile potrivite vârstei tale. La adulți se vede prin revenirea la obiceiuri sau hobby-uri din copilărie/adolescență: muzica din liceu ascultată obsesiv, desene din copilărie, proiecte vechi reluate. Nu e neapărat nesănătoasă cât timp nu implică substanțe adictive, dormitul sau mâncatul excesiv și cât timp nu te împiedică să revii la rolul și responsabilitatea celui de azi.
De ce căutarea controlului devine nocivă?
Nevoia de a controla lumea din jur ne-a ajutat ca specie. Când o canalizăm spre proiecte gestionabile pe care le ducem la capăt (ca în pandemie: copt pâine, pictat, cântat la chitară), ne simțim mai competenți și mai siguri în fața instabilității. Devine disfuncțională când transferi nevoia de control spre lucruri pe care nu le poți controla sau spre lucruri prea mărunte care doar te distrag, de exemplu să nu poți învăța din cauza unui tablou strâmb sau a unei urme de praf.
De ce e importantă conștientizarea acestor comportamente?
Pentru că multe comportamente au rol de alinare, dar nu le atribuim autorului de drept: anxietatea. Conștientizarea lor te ajută să mergi mai ușor la sursa problemei, în loc să tratezi doar simptomele de suprafață.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
