Salutare,
Diana aici.
M-am gândit în ultimele zile la câteva idei pe care le rumegam de mai mult timp. Uneori evităm să ne privim în ochi și nu realizăm ce pierdem făcând asta. Alteori ne oprim la jumătatea drumului din a-i susține cu adevărat pe cei cu care ne identificăm. Și cel mai des… preluăm pe nemestecate idei și concepte lansate de alții. Alegem să nu alegem să emitem gânduri și emoții originale.
Am aruncat cele trei idei mai sus într-un blender și uite ce mi-a ieșit.
1. Privește oamenii în ochi
Nu este numai politicos să-i privești pe ceilalți în ochi, este și o dovadă de curaj și de respect pentru cel ce își vorbește.
Să-i privești pe ceilalți direct în ochi este printre cele mai bune modalități de a păstra legătura cu cei din jur. Printre cele mai bun modalități de a rupe zidurile sociale și de a înțelege în cine poți să ai încredere și în cine nu.
Părinții și bunicii noștri au trăit într-o perioadă în care se temeau de comportamentul vecinilor, chiar de invidia rudelor și a celor mai apropiați prieteni. Uneori evitau să îi privească pe ceilalți în ochi. Riscul de a întâlni ochi vicleni sau de-a dreptul diabolici era prea mare și prea greu de îndurat. Neprivindu-se în ochi, erau mai mereu temători sau bănuitori.
Noi, cei de astăzi, putem să ne privim din nou în ochi. Nu doar că e bine să o facem cât mai des, dar atunci când vremurile se degradează, cei ce reușesc să supraviețuiască sunt cei ce au prieteni vechi, cei ce cunosc oameni în care au încredere. Pentru că i-au privit întotdeauna direct în ochi.
2. Adu-ți contribuția la cauzele bune
Uneori prețuim oameni care, indiferent de domeniul ce prezintă interes pentru noi, se remarcă prin promovarea unor cauze bune. Îi urmărim îndeaproape, în sinea noastră îi susținem, ba chiar le vorbim și altora despre ei, dar facem prea puțin pentru a-i sprijini în mod practic. Deși ne reprezintă valorile și poate chiar concepția de viață, scrolăm fără să ne dăm seama spre alt subiect ce ne captivează atenția și uităm pe loc de primii.
Nu din egoism alegem să nu mergem și mai departe. Nu din răutate alegem să nu susținem, inclusiv financiar, proiectele și oamenii pe care îi admirăm și care ne inspiră în activitatea noastră zilnică. Nu, nu din răutate, ci pentru încă nu ne-am obișnuit cu bunul obicei de a-i sprijini activ pe cei care fac bine pentru un număr cât mai mare dintre noi.
Există multe organizații caritabile, campanii umanitare, trusturi independente de presă, organizații de salvare a animalelor, de protecție a mediului înconjurător… adaugă tu orice alte exemple. Implică-te, și alege să fii liber să te asociezi cu toți cei care îți împărtășesc valorile și credința într-o lume mai bună. Susține-i pe cei care reprezintă ceva pentru tine. Poate că uneori faptul că încă mai rezistă pe „piață” depinde doar de o mână de oameni ce s-au grăbit să se implice.
3. Poartă-te frumos cu limba noastră
Ce vreau să zic în această idee este că e important să îți faci un obicei din a nu repeta mecanic expresii pe care le folosește obsesiv toată lumea. Să nu-ți îngrădești capacitatea de simțire și de exprimare, luând de bune expresiile și felul în care ceilalți concep universul înconjurător.
Care e soluția minune? Încearcă să găsești un fel specific de a te exprima, chiar dacă vrei să transmiți același lucru pe care îl spun toți ceilalți. Dacă vrei să faci un pas și mai departe, fă tot posibilul să te distanțezi cât mai mult de internet. Citește cărți. Cunoaște alți oameni. Ascultă-i și învață de la fiecare cum înlănțuie ideile pentru a le da o formă orală.
Ceea ce-ți propun mai sus e un exercițiu foarte util. Știu, suntem nevoiți să petrecem în fața ecranelor albastre mai mult timp decât ne-am dori, dar chiar și așa, uite un fapt. Dacă nu ne putem bizui pe un arsenal mental pe care îl căpătăm cu siguranță din altă parte, din lectură, conversații autentice ș.a.m.d., nu reușim să înțelegem mare lucru din ceea ce se desfășoară în fața noastră.
Riscăm să repetăm aceleași clișee mentale și verbale pe care le vedem pe ecran și astfel, fără să realizăm, acceptăm absența unui cadru mai amplu. Riscăm să nu putem evalua situații ambigue și să nu fim capabili să judecăm corect intențiile altora. Riscăm să nu înțelegem mare lucru, dar fără să avem conștiința acestui gol.
Și… stop. Nu ne dorim toate astea, nu?
Creștem împreună,
Diana
