🚀 Am lansat noul Grile-Rezidentiat.ro. Click aici și testează-l!

Știința imitării

Salutare, 

Sunt Alex!

Ți-am scris săptămâna trecută despre conformare și forța acesteia asupra noastră. Click aici dacă vrei să citești/recitești materialul.

M-am gândit bine și am decis să prelungesc puțin discuția. Cred că e util să observăm cu atenție alte idei. Fenomenul e amplu și nu poate fi epuizat cât ai pocni din degete.

Pun lupa pe imitare. A ta și a celorlalți. Vei vedea, e un cerc ce nu se închide niciodată. Intri în horă de mic copil și, fără să realizezi, nu te desprinzi din ea până la adânci bătrâneți.

Facem parte din același mare trib. Acționând asemănător sau identic, ne conectăm cu ceilalți. Imitarea ne ajută să interacționăm cu ceilalți. Ne apropie mai mult și întărește legăturile dintre noi.

Interesant, nu?!

Uite despre ce e vorba…


1. Știința imitării 

Uneori, mă uit în oglindă și văd fața altei persoane privindu-mă. Cei mai mulți dintre noi avem trăsături moștenite de la ambii părinți. Gura și ochii tatălui. Părul și pomeții mamei. Alteori, în special după ce mă tund, îl văd pe fratele meu. Deși suntem născuți la 11 ani diferență, semănăm mult. Fizionomie asemănătoare, unghii similare și urechi identice. Ochii mei sunt mai mici ca ai lui, dar avem o mulțime de trăsături similare.

Evident, avem același bagaj genetic. Dar genetica nu e singurul motiv pentru care frații seamănă între ei. Și partenerii dintr-un cuplu ajung să semene unul cu altul. Deși nu au legături de rudenie, fețele lor arată asemănător.

O bună parte din această asemănare este legată de împerecherea asortată (assortative mating). În general, tindem să ne alegem parteneri de vârstă, de naționalitate și de etnie similare. Suntem atrași de cei care ne seamănă. Dacă ai o față rotundă, pomeți proeminenți și gene lungi, ești înclinat să cauți aceste caracteristici și la partenerul tău. Cum s-ar spune, cine se aseamănă se adună. 

Nu împarți doar spațiul și timpul cu cei din jurul tău. Împarți inclusiv emoțiile. Când ești fericit sau trist, figura ta se modifică pentru a se potrivi cu sentimentele tale. Emoțiile și expresia feței tale nu sunt independente. Sunt împărtășite de toți cei care țin la tine. 

Avem tendința să imităm expresiile celor din jurul nostru. Dacă prietenul tău râde în timp ce spune o glumă, probabil vei râde și tu. Iar dacă îți povestește ceva trist, cel mai probabil tristețea se va întipări și pe figura ta. Ne modelăm reciproc și ne influențăm în permanență.

Ne bucurăm împreună și suferim împreună! Imitarea ne face să semănăm.


2. Cameleonul și efectul cameleonic

Să spui despre cineva că are un comportament cameleonic (schimbător) nu-i tocmai plăcut. Prin asociere, cameleonul poate părea o reptilă prefăcută și oportunistă. Din fericire, lucrurile nu stau chiar așa. 

Cameleonii sunt creaturi fascinante. Spre deosebire de celelalte animale, ai căror ochi se mișcă simultan, ochii cameleonului se mișcă independent. Limba cameleonului este impresionantă. Poate fi de două ori mai lungă decât lungimea corpului. Când vânează, limba țâșnește cu 24 de km/h. Prada nu are, practic, nicio șansă.

Totuși, cameleonii sunt cunoscuți în special pentru capacitatea lor de a-și schimba culoarea (un clip funny aici). O fac ca răspuns la mediul înconjurător. Asta știm cu toții. Însă se pare că există mai multe motive pentru care o fac. Temperatura, lumina și starea de spirit (da, ai citit bine) îi determină să-și schimbe culoarea. 

Nu doar mediul, ci și starea în care se află produce o schimbare de culoare.

La urma urmei, și noi facem ceva asemănător. Bine, nu ne schimbăm culoarea pielii, dar imităm expresii faciale, acțiuni, gesturi și chiar limbajul celor din preajma noastră. Este vorba despre așa-zisul efect cameleonic.

Zâmbim când alții zâmbesc și ne alarmăm când alții par îngrijorați. E chiar amuzant: uneori spunem „no” sau „olecuță” atunci când vorbim cu prietenii care folosesc acești termeni. Imităm în permanență și toate acestea se întâmplă fără să realizăm că o facem.


3. Când începe imitarea?

Imitarea începe chiar din ziua în care ne naștem. Bebelușii de două-trei zile plâng ca răspuns la plânsul altui copil și imită expresiile emoționale ale celor care îi îngrijesc. Când cineva scoate limba, bebelușul e tentat să imite gestul. Suntem un mare „burete”, care se îmbibă constant cu activitățile și cu energia din jurul nostru.

Un fapt fascinant. Imitarea celorlalți este inconștientă. Nu te înfigi adânc în scaun, în mod intenționat, pentru că cineva face același lucru. Nu îți propui să vorbești cu o tonalitate diferită pentru că prietenul tău o face. Nu planifici în detaliu să încerci un nou sortiment de înghețată pentru că iubitul tău e înnebunit după el. 

Chiar dacă nu realizezi, imiți în mod constant și automat purtarea și gândurile celor din jurul tău. Te miști, te așezi și acționezi în moduri subtile, care reflectă comportamentul celor cu care interacționezi. 

Nu te speria! Și ei fac același lucru față de tine!

Imitarea nu e o glumă. Dimpotrivă! Când observi o persoană făcând un lucru, creierul tău activează aceeași regiune responsabilă de realizarea activității. Cercetătorii au denumit fenomenul „neuronii-oglindă”. Faptul că te uiți la o persoană în timp ce face ceva te poate ajuta să faci același lucru. Acțiunile celorlalți netezesc drumul pentru acțiunile noastre. 

Conceptul e foarte fain descris aici.

Suntem construiți să imităm. Când ești bebeluș, totul este necunoscut. Observi, codifici și înveți constant. Circuitul nu se încheie niciodată. Neuronii-oglindă accelerează procesul de învățare, dar și învățarea generează neuroni-oglindă.

Imitarea comportamentală e prezentă la toate nivelurile. Are consecințe importante pentru cine suntem și pentru ce anume reprezentăm.

Apropo, tu pe cine imiți cel mai des?


Creștem împreună,
Alex