Pe scurt: Diana propune trei idei pentru a-ți rezolva mai bine problemele și conflictele. (1) Strategia pe termen lung: alege „jocul lung” în locul celui scurt, măsoară de două ori înainte de a tăia o dată, păstrează-ți tactul și demnitatea și angajează-te în „luptă” doar dacă merită, cu gândul la obiectivul final. (2) Soluția persoanei a treia: pentru că suntem prea aproape de propriile probleme ca să le vedem obiectiv, imaginează-ți că problema e a altcuiva și întreabă-te ce sfat i-ai da acelei persoane. (3) Factorul perturbator: când ești prea iritat ca să decizi, schimbă mediul (distanță față de problemă, o activitate captivantă, sau timp – continuă de mâine, după 24 de ore multe emoții se risipesc), ca să creezi spațiu între trigger și răspunsul tău.
Salutare,
Diana aici.
Știu că uneori vedem roșu în fața ochilor. Că poate înghețăm în fața amenințărilor. Că luptăm sau că fugim. N-are importanță care dintre răspunsurile de mai sus ne caracterizează. Contează cum reușim să rezolvăm cât mai multe dintre problemele noastre.
Luăm distanța necesară? Ne luăm timpul de care avem nevoie? Gândim strategic sau doar tactic?
Urmează un tratat militar? No, not at all.
Las mai jos trei idei care sper să-ți fie de folos.
1. Strategia pe termen lung
Viața e plină de încercări de tot felul. De suișuri și de coborâșuri. Nu contează prea mult cu ce ne confruntăm mai des, cu momentele de triumf sau cu prăbușirile. Contează cum răspundem noi în fața acestor încercări. Putem să apelăm la două jocuri. Unul scurt și simplu și altul lung, mai dificil, dar doldora de avantaje și bonusuri.
Chiar dacă e ispititor, jocul scurt ascunde multe capcane și, din păcate, îți sabotează misiunea de ansamblu. Imaginează-ți că unul dintre profesorii/persoanele cu autoritate de care depinde situația ta la un moment dat îți pune bețe în roate.
Dacă apelezi la jocul scurt în raport cu această persoană, o critici de față cu alții, îi răspunzi cu aceeași monedă și te iei la harță cu ea. Consecința? Te simți încântat(ă) de fapta ta preț de două minute. Alte consecințe? Pierzi din vedere misiunea ta pe termen mediu și lung (să ieși din relația de dependență). Vei fi considerată o persoană conflictuală și dificilă. Nu reușești să tinzi spre varianta ta cea mai bună. Situația ta nu se schimbă cu nimic, iar sentimentul justițiar ce te încearcă se risipește rapid.
Dacă, în schimb, aplici jocul lung, alegi „să măsori de două ori înainte de a tăia o dată”. Îți măsori bine cuvintele și acțiunile și treci la acțiune cu responsabilitate. Îți păstrezi tactul și demnitatea. Nu te aventurezi în necunoscut doar de amorul artei. Te angajezi în „luptă” doar dacă e una care merită să fie purtată și dacă decizi să o faci, o faci onorabil, cu gândul la obiectivul ultim. Te comporți profesionist și încerci să depășești situația cu eleganță și competență. Dacă e posibil.
Cu gândul la următorul set de mișcări. Cu gândul la strategia pe termen lung.
2. Soluția persoanei a treia
E extrem de dificil să identificăm corect și mai apoi să ne rezolvăm propriile probleme. Explicația e foarte simplă. Suntem efectiv prea aproape de problemele noastre pentru a le rezolva în mod obiectiv. Știu, toți suntem extrem de săritori când vine vorba să oferim sfaturi și îndrumări altora, însă suntem nepricepuți în a ne fi propriii consilieri. În a accepta și aplica sfaturile pe care, să presupunem, ni le oferim.
Dacă atunci când ne luăm la trântă cu propriile probleme avem o perspectivă excesiv de detaliată și, prin urmare, suntem mai limitați în opțiuni, ce crezi că e de făcut? Să apelăm cât mai rapid la soluția persoanei a treia.
Ca să nu ne mai simțim încremeniți și incapabili de acțiune, e esențial să îți imaginezi că e a altcuiva (prieten, coleg etc.). Ulterior, o analizăm ca și cum ne-ar fi transmisă și s-ar aștepta o mână de ajutor de la noi. Ce i-am spune respectivei persoane? Cum am îndruma-o? Ce direcția i-am sugera? Câtă vreme nu este vorba despre persoana noastră, problema în sine e mult simplificată. Avem o vedere mai clară asupra ei și suntem pregătiți să acționăm, să luăm decizii.
Dacă vrei, testează această soluție și spune-mi dacă și în cazul tău își arată valoarea practică.
3. Factorul perturbator
Că tot vorbim de probleme și de modul în care ne sporim șansele să le depășim, îți propun o nouă oprire. Nu doar imaginându-ți că problema ta e a altuia ajută, ci și inducerea unui factor perturbator în rutina ta, în momentele în care te oprești față în față cu problema ta se poate dovedi o strategie valoroasă.
Atunci când simți că ești prea iritat să iei o decizie, când gândirea îți e tulbure și simți că ești neputincios, poate că e timpul să schimbi mediul. La propriu și la figurat. E nevoie să te lași distras de la ceea ce te preocupă. Dacă nu reușești să o faci, cel mai probabil nu vei lua decizii înțelepte și nici nu vei reuși să interacționezi prea bine cu ceilalți.
Las mai jos trei exemple de factori perturbatori:
- Distanța pe care o iei față de problemă poate ajuta. Nu doar că îți oferă o viziune mai clară, dar vine la pachet și cu o doză mai mare de obiectivitate și claritate. Te ajută să-ți schimbi perspectiva emoțională. Nu uita, uneori ca să te apropii (de rezolvarea problemei) e nevoie să te îndepărtezi în prealabil.
- Și activitatea, oricare ar fi ea, ajută. Nu contează prea mult dacă e o plimbare prin parc, o tură cu bicicleta sau plantarea de mazăre (?!). Ideea e să alegi acea activitate în care te poți imersa cât mai mult, care-ți poate capta întreaga atenție și care astfel te ajută să te deconectezi de la problema ta. Făcând asta îți crești șansele de a reevalua problema cu care te confrunți.
- „Răbdarea e a doua minte a omului”. Ca factor perturbator, timpul pe care ți-l iei pentru a te deconecta complet de la o problemă este la fel de valoros. Nu te limita să numeri până la 10. Oprește-te azi și continuă de mâine. După 24 de ore multe dintre emoțiile de azi se vor fi risipit. Ce câștigi? Claritate în decizie și avânt în acțiune.
Indiferent ce alegi, adu-ți aminte că rolul factorului perturbator e acela de a schimba mediul pentru a-ți scurtcircuita starea emoțională prezentă. Te mai ajută la ceva. Reușești să creezi spațiu suficient între trigger și modul în care alegi să răspunzi.
Creștem împreună,
Diana
Sursă: autoreglare emoțională.
Vezi și: ghid de supraviețuire emoțională pentru vremuri incerte · cum să treci de la anxietate la entuziasm în 3 pași simpli · stresul ca aliat.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă „jocul lung” în raport cu „jocul scurt”?
Jocul scurt e ispititor, dar ascunde capcane: dacă, de exemplu, critici de față cu alții o persoană cu autoritate și te iei la harță cu ea, te simți încântat preț de două minute, dar îți sabotezi misiunea pe termen mediu și lung, devii considerat conflictual și situația nu se schimbă. Jocul lung înseamnă „să măsori de două ori înainte de a tăia o dată”: îți măsori cuvintele și acțiunile, îți păstrezi tactul și demnitatea, te angajezi în „luptă” doar dacă merită și, dacă o faci, o faci onorabil, cu gândul la obiectivul ultim.
Ce este „soluția persoanei a treia”?
E o tehnică pentru a-ți rezolva mai obiectiv problemele, pornind de la ideea că suntem prea aproape de propriile probleme ca să le vedem clar (suntem buni la sfaturi pentru alții, dar nepricepuți ca propriii consilieri). Îți imaginezi că problema e a altcuiva – un prieten, un coleg – și o analizezi ca și cum acea persoană ți-ar cere ajutorul: ce i-ai spune, cum ai îndruma-o, ce direcție i-ai sugera. Astfel problema se simplifică, ai o vedere mai clară și ești pregătit să iei decizii.
Ce este „factorul perturbator” și la ce ajută?
E inducerea unei schimbări în rutină atunci când te oprești față în față cu o problemă, pentru a-ți schimba mediul la propriu și la figurat. Când ești prea iritat să decizi și gândirea îți e tulbure, ai nevoie să te lași distras de la ceea ce te preocupă. Rolul lui e să-ți scurtcircuiteze starea emoțională prezentă și să creeze spațiu suficient între trigger și modul în care alegi să răspunzi, astfel încât să iei decizii mai înțelepte.
Ce exemple de factori perturbatori sunt sugerate?
Trei: (1) distanța față de problemă, care oferă o viziune mai clară, mai multă obiectivitate și îți schimbă perspectiva emoțională – uneori, ca să te apropii de rezolvare, e nevoie să te îndepărtezi întâi; (2) o activitate, oricare ar fi ea (o plimbare prin parc, o tură cu bicicleta), în care te poți imersa complet ca să te deconectezi de la problemă; (3) timpul – nu te limita să numeri până la 10, oprește-te azi și continuă de mâine, fiindcă după 24 de ore multe dintre emoțiile de azi se vor fi risipit, câștigând claritate în decizie.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
