Strategia pe termen lung

Salutare,

Diana aici.

Știu că uneori vedem roșu în fața ochilor. Că poate înghețăm în fața amenințărilor. Că luptăm sau că fugim. N-are importanță care dintre răspunsurile de mai sus ne caracterizează. Contează cum reușim să rezolvăm cât mai multe dintre problemele noastre.

Luăm distanța necesară? Ne luăm timpul de care avem nevoie? Gândim strategic sau doar tactic?

Urmează un tratat militar? No, not at all.

Las mai jos trei idei care sper să-ți fie de folos.

Viața e plină de încercări de tot felul. De suișuri și de coborâșuri. Nu contează prea mult cu ce ne confruntăm mai des, cu momentele de triumf sau cu prăbușirile. Contează cum răspundem noi în fața acestor încercări. Putem să apelăm la două jocuri. Unul scurt și simplu și altul lung, mai dificil, dar doldora de avantaje și bonusuri.

Chiar dacă e ispititor, jocul scurt ascunde multe capcane și, din păcate, îți sabotează misiunea de ansamblu. Imaginează-ți că unul dintre profesorii/persoanele cu autoritate de care depinde situația ta la un moment dat îți pune bețe în roate.

Dacă apelezi la jocul scurt în raport cu această persoană, o critici de față cu alții, îi răspunzi cu aceeași monedă și te iei la harță cu ea. Consecința? Te simți încântat(ă) de fapta ta preț de două minute. Alte consecințe? Pierzi din vedere misiunea ta pe termen mediu și lung (să ieși din relația de dependență). Vei fi considerată o persoană conflictuală și dificilă. Nu reușești să tinzi spre varianta ta cea mai bună. Situația ta nu se schimbă cu nimic, iar sentimentul justițiar ce te încearcă se risipește rapid.

Dacă, în schimb, aplici jocul lung, alegi „să măsori de două ori înainte de a tăia o dată”. Îți măsori bine cuvintele și acțiunile și treci la acțiune cu responsabilitate. Îți păstrezi tactul și demnitatea. Nu te aventurezi în necunoscut doar de amorul artei. Te angajezi în „luptă” doar dacă e una care merită să fie purtată și dacă decizi să o faci, o faci onorabil, cu gândul la obiectivul ultim. Te comporți profesionist și încerci să depășești situația cu eleganță și competență. Dacă e posibil.

Cu gândul la următorul set de mișcări. Cu gândul la strategia pe termen lung.

E extrem de dificil să identificăm corect și mai apoi să ne rezolvăm propriile probleme. Explicația e foarte simplă. Suntem efectiv prea aproape de problemele noastre pentru a le rezolva în mod obiectiv. Știu, toți suntem extrem de săritori când vine vorba să oferim sfaturi și îndrumări altora, însă suntem nepricepuți în a ne fi propriii consilieri. În a accepta și aplica sfaturile pe care, să presupunem, ni le oferim.

Dacă atunci când ne luăm la trântă cu propriile probleme avem o perspectivă excesiv de detaliată și, prin urmare, suntem mai limitați în opțiuni, ce crezi că e de făcut? Să apelăm cât mai rapid la soluția persoanei a treia.

Ca să nu ne mai simțim încremeniți și incapabili de acțiune, e esențial să îți imaginezi că e a altcuiva (prieten, coleg etc.). Ulterior, o analizăm ca și cum ne-ar fi transmisă și s-ar aștepta o mână de ajutor de la noi. Ce i-am spune respectivei persoane? Cum am îndruma-o? Ce direcția i-am sugera? Câtă vreme nu este vorba despre persoana noastră, problema în sine e mult simplificată. Avem o vedere mai clară asupra ei și suntem pregătiți să acționăm, să luăm decizii.

Dacă vrei, testează această soluție și spune-mi dacă și în cazul tău își arată valoarea practică.

Că tot vorbim de probleme și de modul în care ne sporim șansele să le depășim, îți propun o nouă oprire. Nu doar imaginându-ți că problema ta e a altuia ajută, ci și inducerea unui factor perturbator în rutina ta, în momentele în care te oprești față în față cu problema ta se poate dovedi o strategie valoroasă.

Atunci când simți că ești prea iritat să iei o decizie, când gândirea îți e tulbure și simți că ești neputincios, poate că e timpul să schimbi mediul. La propriu și la figurat. E nevoie să te lași distras de la ceea ce te preocupă. Dacă nu reușești să o faci, cel mai probabil nu vei lua decizii înțelepte și nici nu vei reuși să interacționezi prea bine cu ceilalți.

Las mai jos trei exemple de factori perturbatori:

• Distanța pe care o iei față de problemă poate ajuta. Nu doar că îți oferă o viziune mai clară, dar vine la pachet și cu o doză mai mare de obiectivitate și claritate. Te ajută să-ți schimbi perspectiva emoțională. Nu uita, uneori ca să te apropii (de rezolvarea problemei) e nevoie să te îndepărtezi în prealabil.

• Și activitatea, oricare ar fi ea, ajută. Nu contează prea mult dacă e o plimbare prin parc, o tură cu bicicleta sau plantarea de mazăre (?!). Ideea e să alegi acea activitate în care te poți imersa cât mai mult, care-ți poate capta întreaga atenție și care astfel te ajută să te deconectezi de la problema ta. Făcând asta îți crești șansele de a reevalua problema cu care te confrunți.

• „Răbdarea e a doua minte a omului”. Ca factor perturbator, timpul pe care ți-l iei pentru a te deconecta complet de la o problemă este la fel de valoros. Nu te limita să numeri până la 10. Oprește-te azi și continuă de mâine. După 24 de ore multe dintre emoțiile de azi se vor fi risipit. Ce câștigi? Claritate în decizie și avânt în acțiune.

Indiferent ce alegi, adu-ți aminte că rolul factorului perturbator e acela de a schimba mediul pentru a-ți scurtcircuita starea emoțională prezentă. Te mai ajută la ceva. Reușești să creezi spațiu suficient între trigger și modul în care alegi să răspunzi.

Creștem împreună,
Diana