🚀 Am lansat noul Grile-Rezidentiat.ro. Click aici și testează-l!

Suntem animale sociale

Salutare, 

Sunt Alex.

Comunitățile umane tradiționale se dezintegrează sub ochii noștri. Desigur, oamenii caută cauze noi. Caută sprijin și validare în și din diferite alte medii. 

Numărul de prieteni în carne și oase e invers proporțional cu numărul prietenilor din online. Dar acest lucru nu e neapărat rău, câtă vreme reușim să construim punți între online și offline. Stă doar în puterea noastră să dovedim că nu suntem doar animale audiovizuale.

Că nu suntem „doi ochi și două urechi conectate la zece degete, un ecran și un card de credit”.

Comunitățile pot fi reconstruite. Însă provocarea e uriașă.


1. Sociabilitate

Suntem animale sociale. Nu doar că suntem obișnuiți să trăim în comunități, dar tot acolo ne găsim și împlinirea. Într-un fel, cel puțin în acesta, suntem asemănători albinelor. Ele prosperă doar în stupi.

Orașele sau satele nu înseamnă atât de mult parcuri, clădiri, monumente, livezi sau culturi de cereale, ci oameni și caracterele lor. Cine știe, poate că de-a lungul următoarelor decenii vom deveni semi-zei cu ajutorul IA. Vom ajunge oare într-un asemenea stadiu de „upgradare” încât să renunțăm fără riscuri la dependența de comunitățile în care trăim sau la care aderăm?

Rămâne de văzut.

Până una-alta, putem bate liniștiți pasul pe loc. Nu ne-am transformat. Suntem tot animale sociale. Suntem legați foarte puternic de maniera în care ne poziționăm și acționăm în comunitățile noastre intime. Nu e nimic în neregulă aici. Rămânem fideli unui model care are o lungă istorie în spate.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au adaptat să trăiască în grupuri restrânse – de cel mult câteva zeci de persoane. Să-și împartă sarcinile și să colaboreze. Chiar dacă mulți dintre noi se laudă în prezent cu câteva mii de prieteni sau mii de followeri în Social Media, lucrurile nu s-au schimbat în mod esențial.

Celor mai mulți dintre noi le este pur și simplu imposibil să cunoască bine peste 150 de persoane.


2. Social Media și viziunea comunitară

Chiar acum, în timp ce-ți scriu, Facebook se apropie de 3 miliarde de utilizatori activi. Instagram, a depășit pragul unui miliard de utilizatori activi, iar TikTok se apropie vertiginos de 800 de milioane de utilizatori.

S-ar părea că în prezent lumea este mai conectată ca oricând altcândva. Însă tot mai mulți oameni se simt singuri și înstrăinați. Poate că nu sunt neapărat mai mulți ca în trecut, e greu de spus, dar cel puțin fenomenul e mult mai vizibil în zilele noastre.

Uite un paradox: ducem o viață tot mai singuratică pe o planetă tot mai conectată.

Și totuși lucrurile se mișcă. În februarie 2017, prin vocea lui Mark Zuckerberg, Facebook și-a asumat o misiune nobilă – „să facă lumea mai solidară”, să întărească legăturile sociale și să ajute utilizatorii să se alăture unor „comunități relevante”. În ciuda faptului că proiectul este mai mult decât necesar, Facebook a pierdut enorm la capitolul încredere publică.

Scandalul Cambridge Analytica din 2018 a dovedit că, înainte de a promova crearea de noi comunități umane, Facebook trebuie să protejeze siguranța și intimitatea datelor personale ale utilizatorilor.

Gigantul american din Social Media merită toate laudele pentru că anunță că vrea să reconecteze oamenii. Însă mai e mult până departe.

Cuvintele sunt întotdeauna mai ieftine decât faptele.


3. Prin online spre offline

Uneori, comunitățile online dezvoltă comunități offline. Însă în cele mai multe dintre cazuri online-ul există și se dezvoltă în dauna offline-ului. Între cele două medii există o diferență uriașă. Comunitățile fizice au o profunzime pe care comunitățile digitale încă nu o pot egala.

Subtilitățile se pierd în traducerea virtuală. La fel și emoțiile autentice. Conversațiile spontane, întâlnirile accidentale și multe dintre întâmplările neobișnuite care ni se întâmplă se pierd în mediul digital. Tehnologia nu poate să înlocuiască cu totul relația față către față. Nu oferă un înlocuitor acceptabil pentru relațiile interpersonale din viața reală ce ne aduc fericire și dau sens existenței noastre.

Suntem îndemnați să ne împărtășim experiențele în online. Să facem efortul de a înțelege lucrurile și experiențele prin ochii celorlalți. Dacă se întâmplă ceva interesant, instinctul ne îndeamnă să scoatem smartphone-ul, să fotografiem sau să filmăm acel ceva, să-l postăm în online și mai apoi să așteptăm validarea celorlalți. În tot acest timp, abia dacă ne mai înțelegem propriile sentimentele. De fapt, ele sunt influențate tot mai mult de reacțiile celorlalți.

Consecințele se desfășoară chiar sub ochii noștri. Ne simțim tot mai înstrăinați de corpurile noastre, de simțuri și de mediul nostru fizic. Iar explicația pentru o asemenea stare nu ține de declinul relațiilor familiale, religioase sau naționale. Ține de pierderea contactului cu propriul corp. Nu avem voie să uităm că suntem în mod natural înclinați către colaborare și participare. Avem o predispoziție către interacțiune socială. Și poate că soluția e chiar lângă noi.

Poate că pentru a sparge bariera dintre online și offline e nevoie să-l cunoaștem pe celălalt pe de-a-ntregul, și nu doar ca sumă a opiniilor postate. Iar efortul acesta cere timp, implicare și energie. Costul nu e deloc mic.

Încă avem corpuri și poate că nu e prea târziu să schimbăm puțin direcția. Ne cufundăm cu totul în computerele și în telefoanele noastre inteligente. Ne pierdem treptat abilitatea de a fi atenți la gusturi, la mirosuri și la nevoile celor de lângă noi. Suntem mai preocupați de ceea ce se petrece în spațiul digital decât de ceea ce se întâmplă în jur. În ideea aceasta, pare mult mai ușor să conversezi cu vărul tău din Italia decât să porți o discuție sinceră și atentă cu partenerul de lângă tine.

Înainte de a ne grăbi să ne împărtășim experiențele cu toți ceilalți, am putea încerca să ne reconectăm la propriile experiențe. 

Să ne reconectăm la propriul corp

Interacțiunile noastre s-ar îmbunătăți, iar comunitățile reale ar avea mult de câștigat.


Creștem împreună,
Alex