Suntem contagioși

Salutare,

Diana aici.

Te-ai regăsit vreodată în situația de a simți instinctiv că persoana din fața ta este periculoasă, fără ca aceasta să-ți fi făcut ceva?

Sau să te simți brusc invadat de anxietate în prezența cuiva, fără să ai un motiv pentru care să simți ce ai simțit?


1. Super normalii contagioși

Ei bine, nu, nu este vorba despre al șaselea simț. Nu suntem cititori de minți și nici nu avem super puteri. Avem în schimb niște abilități super normale despre care știm puține.

Deși conotația termenului „contagios” este una negativă, fenomenul nu este atât de rău precum pare. Și fericirea, veselia sau entuziasmul pot fi contagioase și sunt mai mult decât binevenite.

Cu toții suntem conectați și nu într-un sens metafizic. Creierele noastre, întreaga noastră biologie comunică și face schimb de informații constant. Ne ajută să ne înțelegem, să ne suportăm, să cooperăm și, cel mai important, să evoluăm ca specie.

În acest sens, avem două aptitudini mari și tari care ne ajută să fim conectați la ce se întâmplă cu cei din jur: mirosul și neuronii-oglindă.


2. Nasul și oglinda

Deși nu suntem foarte conștienți, mirosul joacă un rol cheie în multe dintre experiențele noastre:

• în crearea de amintiri (știi clasicele asocieri Crăciun-portocale, gumă turbo-copilărie);
• în crearea de conexiuni și asocieri puternice, care ne țin în viață (miros de ars – pericol), care ne apără de lucruri neplăcute (clasicul miros de boală/infecție, care ne ajută să evităm anumite medii);
• în identificarea emoțiilor (ne ajută să ne mirosim emoțiile unuia altuia).

Sunt niște experimente interesante care dovedesc că ne folosim nasul pentru a depista emoțiile celor din jur. Fiind multă transpirație la mijloc, nu povestesc aici, dar te invit să te uiți aici și aici dacă te pasionează subiectul.

Un alt mecanism și mai interesant este cel care ține de creierul nostru, de neuronii noștri oglindă.

Pe scurt, acești neuroni-oglindă ne ajută să simțim ce simt și ceilalți. Sunt responsabili pentru empatie, imitație, rezonanță și dezvoltarea limbajului. Ne sunt de ajutor în a recepta mișcările unei alte persoane, intențiile sale și, mai ales, emoțiile sale.

Ai observat că atunci când stai la o poveste cu cineva tinzi să te așezi la fel, sa adopți o mimică similară sau să-ți dregi vocea pentru a avea o tonalitate asemănătoare?

Neuronii-oglindă intră atunci în acțiune și ne ajută să ne conectăm biologic la cel din fața noastră.

Poți afla mai multe despre cum funcționează această parte a creierului nostru aici.


3. Este spre binele nostru

Evident, atât nasul, cât și neuronii-oglindă ne pot expune și face vulnerabili la negativitatea semenilor noștri, provocând în noi depresie, anxietate, furie, disperare. Dacă stai să îți amintești atent, sunt sigură că vei găsi „n” povești în care emoțiile pe care le-ai avut la un anumit moment nu îți aparțineau de fapt.

Partea bună este că suntem la fel de expuși și la trăirile pozitive. Veselia este copleșitoare, entuziasmul este molipsitor, bunătatea se transmite, iar căldura o poate simți chiar și cea mai deznădăjduită persoană.

Și, deși sunt niște aptitudini relativ incomode (întreabă-ți prietenii introvertiți, care sunt în general persoane foarte sensibile la stările celor din jur), ele ne ajută să supraviețuim ca specie și să evoluăm.

Ceea ce ne diferențiază de alte specii este această capacitate de a coopera într-un număr foarte mare și într-un stil flexibil.

Furnicile sau albinele cooperează și ele într-un număr mare, însă o fac într-un mod rigid. Fiecare membru al grupului are un rol bine delimitat, de la care nu se abate. În schimb, noi ne adaptăm în funcție de nevoile grupului nostru. Ne asumăm multiple roluri de-a lungul vieții și, cel mai important, preluam cele mai multe caracteristici ale grupurilor prin care trecem.

Acest lucru nu ar fi posibil dacă nu am fi sensibili la stările și emoțiile grupurilor din care facem parte.

Sensibilitatea la cei din jur are părțile ei bune, însă este dificilă. Vârtejul emoțiilor te poate lua pe sus și nu vei știi unde se termină ei și unde începi tu. Cu toate acestea, merită să fii în focuri tot timpul, pentru că toți ceilalți ne îmbogățesc.

Tu ce crezi?


Creștem împreună,
Diana