Salutare,
Diana aici.
Am scris atâtea mail-uri de vineri și nu am atins niciodată subiectul iubirii romantice. Acum, pentru că tot a fost Valentine’s Day și pentru că azi este Dragobete, hai să vorbim și despre iubirea romantică, într-un stil nu prea romantic.
Bear with me.
1. Suntem liberi când iubim?
Ni se pare că trăim într-o epocă a iubirii libere. Putem fi cu aproape oricine, liberi de nevoia consimțământului celorlalți, liberi de cătușele familiei care, până nu demult, decidea viitorul casnic al copiilor. Cu toate acestea, încătușarea nu a dispărut complet.
Nu ne îndrăgostim, din prima și cel mai tare, neapărat de oamenii care ne iubesc cel mai mult, care ne sunt devotați și care ne asigură un parcurs armonios în relație. Ne îndrăgostim, de cele mai multe ori, de oameni cărora le pasă de noi în moduri la care ne așteptăm.
Aspirația către fericire este ceva popular ce pare să aibă întâietate în cultura noastră recentă. Dar mai avem o aspirație, care este și mai puternică în sfera relațiilor personale, iar aceea este familiaritatea. Iubirea de adult se bazează foarte mult și pe șablonul familiarității, cel care ne spune cam cum ar trebui să fim iubiți și care vine din copilărie.
Iar familiaritatea, din păcate, nu aduce cu sine doar tandrețe, calmitate, încurajare, siguranță, ci și violență, abandon, manipulare, abuz, umilire, neglijență. Ce familiaritate căutăm în iubire, poate veni la pachet și cu ultima parte de caracteristici.
2. Șabloane de comportament
Nu este obligatoriu să respectăm șablonul conturat în copilărie. Nu este o lege universal valabilă. Dar dacă aruncăm o privire sinceră și atentă, realizăm câte tipare de comportament cărăm totuși cu noi din acea perioadă de creștere. Iar alegerea unui partener se întâmplă, deseori, să se inspire enorm din imaginile adunate și conturate de-a lungul anilor noștri de prim contact cu viața.
Șansele, astfel, ca mulți dintre noi să ajungă să fie împreună cu persoane care declanșează probleme vechi, complexe, dorințe și răspunsuri copilărești defensive – sunt mari. Rezolvarea nu constă totuși în a abandona relația, ci în a găsi modalități de a face față provocărilor din noua postură, cea de adult. Cunoștințele, înțelepciunea, inteligența emoțională pe care nu le aveam dezvoltate în copilărie, le avem din plin acum (sau cel puțin așa ar trebui).
Poate nu vom avea cu toții norocul să găsim și să iubim o persoană matură și dezvoltată în ariile în care avem nevoie. Și șansele sunt mari ca nici noi să nu fim suficient de dezvoltați în ariile în care celălalt ar avea nevoie să fim.
Din fericire, ne stă în putere să alegem să ne comportăm mai matur în ceea ce privește laturile mai puțin mature ale partenerului. Decât să căutăm reproiectarea radicală a instinctelor noastre, putem alege să ne educăm să reacționăm în maniera constructivă de care adultul rațional din noi este capabil acum.
3. Infernul este celălalt?
Da, celălalt este un infern. Cu toții suntem infernali.
Câteodată.
Am fost, cu toții, în anumite momente, îngrijiți necorespunzător, expuși la violența realității prea brusc sau prea mult, umiliți, neglijați, ignorați și… tot așa. Avem o sumedenie de trăsături psihologice nefericite. În mod sigur, vom aduce o groază de probleme în viața celor de lângă noi. Oricine, văzut îndeaproape, este încărcat cu o cantitate mare de lucruri rele.
Vom fi pregătiți pentru o relație sănătoasă nu când vom găsi persoana cu cele mai puține experiențe și trăsături negative, ci când vom deveni dispuși să le dăm defectelor o interpretare generoasă.
Succesul sau insuccesul unei relații nu trebuie să atârne de lipsa defectelor celuilalt, pentru că ele există în toți. Atârnă, mai degrabă, de interpretarea eșecurilor unei persoane – înțelegerea motivelor pentru care o persoană a fost și va continua să fie un partener dificil. Acest pas reprezintă momentul în care interpretăm comportamentul nu ca pe un semn de răutate, ci ca pe un simptom al durerii.
Vom învăța să iubim mai bine, să fim parteneri mai buni când răspunsul firesc în momentele grele va fi nu să ne simțim îndurerați, vinovați, scoși din minți, ci să ne simțim dornici de explorare: ce aspecte dureroase din trecutul partenerului au fost angajate în acest moment?
Această mentalitate plină de înțelegere, iubire și bunăvoință nu va face din confruntarea cu infernul celuilalt un lucru mai ușor de îndurat. Dar ne va ajuta să vedem clar că aceste eșecuri nu fac pe nimeni mai puțin vrednic de iubire, ci cu atât mai în nevoie de a o primi.
Creștem împreună,
Diana
