12 moduri de a deveni mai motivat

12 moduri de a deveni mai motivat motivatie perseverenta succes
  • aprilie 6, 2026

Dă-mi voie să ghicesc: mai ai câteva luni până la rezidențiat, stresul crește, oboseala se acumulează, dar motivația refuză să își facă apariția.

De cât timp tot amâni să repeți capitolul acela dificil? A câta oară e când ai lăsat pe altă zi licența?

Partea proastă e că, pe măsură ce amâni un lucru, stresul și presiunea se acumulează. După o anumită perioadă, riști să îți pierzi cu totul încrederea că ești capabil să duci acel lucru la bun sfârșit.

Mulți dintre noi au, din când în când, nevoie de ajutor în ceea ce privește motivația. Și poate fi foarte frustrant să știm că avem ceva de făcut, dar să ne fie, pur și simplu, greu să începem. Există un studiu medical complex care a arătat că gândul de a începe un task dificil stimulează în creier aceleași zone activate și de durerea fizică (asta numesc eu „mi-e o lene de mă doare”).

Bazele motivației

În principiu, există două tipuri de motivație.

  • Motivație intrinsecă – Acționează factori interni, fiind determinată de nevoile personale. Aici intră majoritatea hobby-urilor – le facem pentru că ne aduc plăcere, nu pentru că ne obligă cineva. Numai de-am putea să apelăm la motivația asta nelimitată și când vine vorba de învățat…
  • Motivație extrinsecă – E determinată de factori externi, din afara sferei tale de control – spre exemplu, laudele, bursa, salariul, consecințele negative. În învățat, spre exemplu, intră amândouă: atât motivația intrinsecă (să devii un medic bun), cât și cea extrinsecă (examenele se apropie).

Să facem un mic exercițiu de imaginație. Să presupunem că ești doctor. Cu siguranță există factori externi care te motivează – nu cred că ai lucra dacă nu ai fi plătit. Și, cu toate astea, probabil că dacă nu ți-ar plăcea, nu ai face-o indiferent de cât de mulți bani ai câștiga. Prin urmare, în orice activitate ai întreprinde, ai nevoie de amândouă.

Vestea proastă e că factorii externi nu pot fi influențați. Chiar dacă în general îți place ceea ce faci, tot pot apărea probleme și lucruri care nu îți fac deosebită plăcere – să scrii foi, să vorbești cu pacienți dificili, etc – iar aici ai nevoie, mai mult ca oricând, de motivația intrinsecă.

Pentru a putea apela la ea, trebuie să te descoperi pe tine însuți și să îți cunoști nevoile și dorințele, astfel încât să știi ce anume te pune în mișcare. Cu alte cuvinte, decât să te bazezi pe factori externi pentru a face un lucru mai plăcut, poți obține rezultate mult mai bune dacă te motivezi singur!

 Strategii de auto-motivare

Făcând o paralelă cu cele două tipuri de motivație, există 2 strategii de a te motiva:

  1. Faci sarcina intrinsec mai plăcută.
  2. Îți oferi mai multe recompense extrinseci.

La fel cum spuneam mai sus în exemplul cu doctorul, cel mai avantajos e să folosești o combinație între cele două.

În fine, motivul pentru care probabil ești aici – o listă de 12 lucruri pe care le poți face pentru a-ți crește nivelul de motivație. Nu te aștepta la rezultate peste noapte, dar îți promit că dacă urmezi măcar câteva din ele, o să observi o schimbare semnificativă.

1. Leagă ce faci (sau nu faci) de identitatea ta

Spre exemplu, să-ți faci curat în cameră poate să nu fie un lucru prea motivant în sine. Cu toate astea, să te privești ca o persoană competentă și organizată ți-ar putea oferi boost-ul de motivație intrinsecă de care ai nevoie.

2. Gândește-te care e scopul tău final

Uneori poți avea impresia că ceea ce faci nu are niciun sens. În acel moment, trebuie să faci câțiva pași în spate și să încerci să vezi imaginea completă. Chiar dacă ți se pare că materia pentru examenele rămase la facultate e inutilă, scopul este să capeți o cultură generală sau o gândire critică ce te va ajuta, mai apoi, în viață.

3. Setează-ți obiective

Tom Bilyeu a avut o postare genială pe Insta, în care zicea:

Dacă nu știi EXACT unde vrei să fii peste 5 ani, ești deja acolo.

Creându-ți obiective și planuri concrete de a le realiza, în imaginea de ansamblu vei găsi loc și pentru sarcinile mai neplăcute.

4. Fragmentează sarcinile în bucăți mai mici

Nu ai cum să înveți într-o zi toată materia pentru rezi. În schimb, gândește-te cât poți învăța în „x” ore pe care vrei să le aloci zilnic învățatului (încearcă să nu te supraestimezi prea tare). Apoi, împarte materia pe zile, în funcție de viteza determinată anterior, și treci la treabă!

5. Adu-ți aminte de consecințele negative

Teoria mea e foarte simplă: pentru a face un lucru, trebuie ca beneficiile îndeplinirii sale + consecințele nerealizării lui să depășească gradul de disconfort al procesului în sine.

„Dacă nu înveți, nu iei examenul”.

Știu că sună fix ca ce ne ziceau părinții când eram mici, dar atunci când ți-o spui singur suficient de mult, are șanse mari chiar să funcționeze.

6. Trage-te la răspundere

Poți optimiza oricare din cele trei variabile din ecuația de mai sus, dar pentru a-ți găsi motivația, cel mai simplu (însă și cel mai neplăcut) e să adaugi consecințe negative artificiale.

Nu e așa că ar fi mai ușor să te apuci să înveți dacă la mijloc ar fi 100 de lei din banii tăi? Fă pariu cu un prieten că înveți x pagini azi, și nu vei avea decât de câștigat.

7. Recompensează-te

Acum, să trecem și la partea plăcută. Mai știi formula de mai sus? Poți adăuga și la capitolul beneficii. Promite-ți o bucată de ciocolată sau ultimul episod din GoT pentru atunci când termini capitolul. Secretul este să te ții de plan și să nu îți primești recompensa decât atunci când ai terminat tot ce ți-ai propus.

8. Gândește pozitiv

Da, știu, am scris câteva rânduri mai sus că ar trebuie să te gândești la consecințele neîndeplinirii task-ului. Dar are sens. Gândirea pozitivă e despre a crede că ești capabil de orice, și atunci nu e nicio contradicție:

„Ești în stare să înveți materia, așa că ar fi păcat să pici examenul, și să și trebuiască să îi dai 200 de lei colegului tău din cauza asta”.

9. Stăpânește încadrarea în timp

Creează-ți un program care să te ajute să-ți manageriezi eficient timpul.

10. Nu mai procrastina

Atunci când lipsa motivației este însoțită de procrastinare, lucrurile devin cu atât mai dificile. Am scris acum două săptămâni un articol fix despre asta. Dacă ai probleme cu a amâna lucruri pe termen nedefinit, sunt sigur că îți va fi de ajutor.

11. Deleagă

Oamenii subestimează puterea delegării, crezând că e un cuvânt folosit doar de corporatiști. În realitate, nu trebuie decât să găsești pe cineva dispus să te ajute – serviciu contra serviciu, sau chiar contra-cost. În orice caz, îți poate salva foarte mult timp.

Ți-e groază să începi să faci curat în toată casa? Poți plăti pe cineva să o facă pentru tine!

12. Creează-ți un jurnal al realizărilor

Dacă ai încercat vreodată o aplicație de alergat, știi că există undeva un meniu cu grafice care îți urmăresc performanțele de-a lungul unei perioade de timp – de la viteza medie, până la distanța alergată zilnic. Fă-ți și tu un astfel de jurnal, în care să îți notezi „performanțele” zilnice, fie că e vorba de numărul de pagini învățate, numărul de grile făcute (deși grile-rezi știe singur să facă asta, și multe altele), sau orice altceva ai vrea să contorizezi.

Esențialul

Motivația este un subiect complex, iar auto-motivarea poate fi destul de dificilă. Însă nu imposibilă. Prin determinarea propriilor nevoi, poți schimba modul în care privești o sarcină, și o poți lega de ceva intrinsec plăcut.

Sau, dimpotrivă, poți să te folosești de motivarea negativă și de stresul benefic, pentru a duce lucrurile la bun sfârșit. În orice caz, ideea e să experimentezi, și ține minte: nimic nu vine de la sine – trebuie să muncești inclusiv pentru motivația de a munci.

Mult spor!

Învățatul pe note – A fi sau a nu fi muzică

  • martie 31, 2026

Înainte să începem, vreau să îți spun că dacă niciodată nu ai:

  1. sărit de jos și țopăit singur prin casă când a intrat melodia aia blanao
  2. avut brusc chef de sport datorită muzicii
  3. dat cu aspiratorul pe I Want to Break Free de la Queen…

… atunci, articolul ăsta nu e pentru tine. Pare rău.

Eu sunt genul de om care simte muzica (în ciuda privirilor îngrijorate ale prietenilor). De fapt, niciodată nu am fost mai entuziasmat să scriu un articol decât acum.

Ce-i drept, entuziasmul mi-a pierit destul de repede când mi-am dat seama că nu există un consens privind muzica în timpul învățatului: cu alte cuvinte, nu se știe exact dacă muzica te ajută să înveți, sau te încurcă.

Există studii care arată că muzica te ajută să te concentrezi și cresc scorul la testele de IQ – efectul Mozart, în timp ce multe altele demonstrează că mai degrabă îngreunează învățatul.

Pentru că vreau să împărtășesc mereu informații corecte, pot să vin doar cu puncte pro și contra:

Pro

  • Calmează anxietatea și reduce stresul
  • Face învățatul o activitate mai plăcută
  • Muzica potrivită îți oferă motivație
  • Poate să ajute la memorarea pe termen lung a informației

Contra

  • Versurile solicită o mare parte din capacitatea de atenție
  • Muzica tare poate să diminueze concentrarea
  • Dacă muzica te ajută să înveți, vei avea nevoie de ea și când trebuie să îți amintești – ceea ce nu prea e posibil la examene…

Concluzia e că trebuie să încerci tu și să observi dacă ascultatul muzicii în timp ce înveți îți este de ajutor, sau mai mult te încurcă. Eu îți recomand să începi cu playlist-ul acesta!

În orice caz, oricare ar fi partea baricadei de care te afli, cu siguranță există și alte întrebuințări ale muzicii:

1. Atunci când ai nevoie de un șut imbold

Ce faci când iei o pauză de la învățat? Deschizi instinctiv Facebook-ul? Verifici obsesiv dacă a apărut sezonul 4 din Casa del Papel sau Rick and Morty? Uite ceva care nu doar că nu îți mănâncă atât de mult timp, dar te și ajută să înveți apoi: muzica motivațională.

Ritmul alert, instrumentația și versurile puternice creează un cocktail revigorant pentru momentele de deznădejde din timpul învățatului, îți ridică nivelul de energie și îți cresc motivația. Și acum, cea mai frumoasă parte a articolului: playlist-ul meu!

Preferințele sunt extrem de subiective, așa că am ordonat melodiile de la cântece power (în mare parte rock) cu bași puternici, până la muzică mai light, cu ritm alert (inclusiv foarte mult DnB), trecând și prin câteva piese rap obligatorii.

Click aici ca să intri în playlist, sau vezi care din melodiile de mai jos îți fac cu ochiul!

Disclaimer: Există 3 lucruri pe care poți să le înțelegi din muzică:

  • Ce a vrut să transmită artistul
  • Ce spune explicit melodia/versurile
  • De ce îți aduce aminte muzica

Până la urmă, ține de preferință și obișnuință. Cred că rolul muzicii este să îți ofere o emoție din care să extragi (în cazul de față) energie și motivație.

Dacă o melodie te ancorează în momentul când ai câștigat competiția aia de alergat într-a 9-a, sau îți amintește de primul sărut (și reușești să îți iei motivația de acolo fără să te deconcentrezi prea tare) atunci go for it! PS: Basul ajută întotdeauna!

2. Atunci când vrei să faci experimente cu creierul tău

 „Binaural music” e de fapt o iluzie auditivă. Sunetele cu o frecvență ușor diferită sunt percepute ca un fel de oscilație care merge de la o ureche la alta. Teoria sună cam așa: acea oscilație modifică frecvența undelor cerebrale și le duce către nivelul de concentrare profundă. Atenție: pentru asta îți trebuie căști!

Funcționează? Așa aș zice, deși nu pot să bag mâna în foc că nu e doar placebo. În orice caz, efectul e interesant și merită experimentat. În cel mai rău caz, o să funcționeze doar ca să bareze eficient zgomotul de fundal. Iată câteva exemple:

Binaural 1

Binaural 2: https://www.youtube.com/watch?v=U0eLmyJkQBc&t=1570s

Binaural 3: https://www.youtube.com/watch?v=WPni755-Krg&t=89s


Audiție plăcută!


Nu te lași, nu? Bine, fie, mai am câteva trucuri pentru tine.

Bonus:

3. Video-uri YouTube fără video

De ce ai face asta? Pe scurt – ca să nu fii distras de videoclip. Pe larg – de câte ori nu ai deschis YT doar ca să pui o melodie pe fundal, și te-ai trezit 2 ore mai târziu urmărind video-uri cu pisici care cad? Exact!

Audio Only Youtube este un plugin de Google Chrome (doar pentru PC momentan) care îți înlocuiește videoclipurile cu o imagine statică. Click aici pentru a-l descărca!

Gata, acesta chiar e finalul. Îți urez spor la învățat și la ascultat!

De ce Succesul = Obiceiuri × Perseverență (II)

  • martie 17, 2026

Dacă nu ai citit prima parte, o poți face dând click aici.

4.    Somnul de calitate

Nu cred că trebuie să îți mai spun, somnul impactează toate procesele biologice și mentale, de la memorie și atenție, până la gândire.

Din păcate, somnul este primul obicei pe care îl sacrificăm atunci când avem nevoie de mai mult timp pentru învățat.

Cu alte cuvinte, alegem să facem noapte albă înaintea examenului, sperând că vom învăța mai mult și ne vom descurca mai bine a doua zi cu materia învățată în grabă.

Total fals!

Să dormi puțin (sau deloc) înaintea unui examen e cea mai neinspirată decizie pe care o poți lua.

Când vorbim de performanță, un somn de opt ore te ajută mai mult decât o noapte de învățat.

Ce înseamnă somn de calitate?

  • Încearcă să adormi și să te trezești la aceleași ore în fiecare zi.
  • Aerisește camera în care urmează să dormi.
  • Consumă cafea doar înainte de prânz.
  • Evită să folosești device-uri (tabletă, telefon, PC, televizor) cu două ore înainte de culcare.
  • Evită să mănânci cu două ore înainte de culcare.
  • Investește într-o saltea de calitate.

Dacă vrei să afli mai multe despre rolul somnului în sănătatea și performanța ta, îți recomand cartea Why we sleep ,de Matthew Walker.

5.    30 de minute de sport chiar fac diferența

Uită pentru o secundă de beneficiile pe termen lung (Cine își bate capul cu așa ceva!?) și hai să vorbim despre ce îți oferă sportul, fix atunci când îl practici.

Îmi amintesc și acum primele săptămâni în care m-am apucat de alergat.

A fost oribil!

Mă durea tot corpul, îmi pierdeam respirația, plângeam urcând scări, și înjuram când vedeam că mai e un kilometru până la finish.

Și totuși, la sfârșitul antrenamentului simțeam că a meritat tot efortul. De fiecare dată mă lovea un val aproape copleșitor de optimism și motivație.

Simțeam că pot face orice, că pot fi oricine.

Evident că această atitudine făcea o diferență majoră în performanța mea. Învățam mai bine, înțelegeam mai ușor, puteam memora mai mult și eram mai creativ.

Deși nu ajung mereu la sală, am grijă să îmi ofer porția zilnică de mișcare. Și nu doar pentru că așa e sănătos, ci mai ales pentru acel sentiment pe care îl am când termin antrenamentul.

Poți trăi și tu asta dacă ești dispus să faci minim 30 de minute de sport (într-o singură sesiune). Nu contează că faci sală, faci exerciții acasă, sau alergi în jurul blocului ori în parc.

Important e doar să te misti!

6.    Încearcă meditația

Am descoperit meditația acum un an, după o lungă perioadă în care mi-am spus că nu e pentru mine.

La fel ca în cazul sportului, am avut nevoie de puțină răbdare, mai ales că era prima dată când practicam.

În primele săptămâni s-ar putea ca meditația să ți se pară plictisitoare, incomodă și inutilă. Cu ce mă ajută să stau nemișcat și să îmi număr respirațiile?

De fapt, acesta este motivul principal pentru care mulți renunță la meditație, deși studiile spun clar că ne poate îmbunătăți enorm viața.

Îmi place să meditez câteva minute de fiecare dată când urmează să fac ceva ce îmi solicită mintea (de exemplu, înainte să scriu acest text).

În felul acesta reușesc să îmi limpezesc mintea și să mă concentrez mai bine la ce am de făcut.

Începe cu ceva simplu:

  1. Găsește-ți o poziție confortabilă și setează un timer pentru cinci minute.
  2. Închide ochii și inspiră adânc.
  3. Expiră și lasă toate gândurile să se evapore.
  4. Concentrează-te pe fiecare inspirație și expirație, chiar dacă uneori ești distras de un gând sau o senzație.
  5. Poți chiar să numeri fiecare respirație, dacă asta te ajută să rămâi focusat.
  6. Când au expirat cele cinci minute, deschide ochii și bucură-te de senzația de calm pe care o simți.

Există chiar și programe de meditație pentru performanță și focus. Le poți găsi pe aplicațiile Calm și Headspace. Trebuie doar să le dai o șansă.

7.    Caută experiențe noi

„Definiția nebuniei este să faci același lucru în mod repetat și să aștepți rezultate diferite.”

Cu alte cuvinte, dacă îți dorești să fii mai performant, trebuie să faci schimbări în viața ta, și nu mă refer doar la obiceiurile de mai sus.

Mă refer la a aduce o doză de noutate în viața ta; ceva care să îți trezească curiozitatea și să îți stimuleze creativitatea.

Poți să încerci câteva strategii noi de învățare, sau poți încerca și ceva mai… fun.

Presupun că vrei să auzi mai degrabă a doua variantă.

Când spun fun, mă refer la activități enjoyable, care să aducă elemente inedite în viața ta:

  • Încearcă un hobby nou
  • Vizitează locuri pe care nu le-ai mai văzut
  • Alege un bar/restaurant/club nou de fiecare dată când ieși în oraș
  • Mergi la evenimente unde poți interacționa cu oameni pe care nu îi cunoști

Noutatea stimulează creativitatea care, mai departe, te ajută să fii mai productiv. Și partea bună este că nu trebuie să faci ceva neplăcut sau obositor.

Trebuie doar să cauți noul.

Acesta a fost mini-ghidul de două episoade (pe care, de data aceasta, am decis să îl publicăm pe blog). Sper că ți-a fost de ajutor și, ca să fac o scurtă trecere în revistă a ideilor principale:

  • Nu subestima importanța rutinei de dimineață
  • Alimentează-te corect și ia-ți porția de somn
  • Ține sub control emoțiile distructive
  • Apucă-te de sport și meditație
  • Investește în experiențe noi

De ce Succesul = Obiceiuri × Perseverență (I)

  • martie 10, 2026

Imaginează-ți că ai o mașină electrică pe care o folosești zilnic în oraș. Autonomia sa e limitată, ceea ce înseamnă că trebuie să te asiguri zilnic că are bateria încărcată.

Ce crezi că s-ar întâmpla dacă ai încărca-o doar pe jumătate? Sau dacă ai da ture inutile în jurul blocului înainte să îți începi ziua?

E evident: mașina nu ar avea suficientă energie, iar tu nu ai mai putea ajunge în toate locurile unde ai treabă. Iar dacă ai încerca să o forțezi, ai riscă să te lase fix când ai nevoie cel mai mult de ea.

La fel funcționează și mintea ta!

Zilnic ai o cantitate finită de energie de cheltuit. Dar cât de multă? Asta depinde de cum îți începi și desfășori ziua.

Și dacă încerci să forțezi, deși vitalitatea ta este scăzută, riști să te epuizezi complet.

Ce urmează să îți prezint azi sunt câteva obiceiuri care să îi dea mașinii tale mai multă energie și, implicit, să îi crească performanța.

Stilul de viață îți definește performanța

O să fiu a mia persoană care îți spune asta, dar trebuie s-o fac: lucruri ca ce mănânci, cum dormi, sau cât sport faci îți influențează enorm abilitățile mentale.

De fapt, ești student la medicină, deci știi deja ce presupune un stil de viață sănătos. Dar uite cum văd eu, ca psiholog, viața sănătoasă.

Cum spuneam la început, mintea ta dispune de o cantitate finită de energie.  

Dacă te consumi prea tare dimineața enervându-te în trafic, nu vei mai avea suficientă energie să te concentrezi la cursul de după-amiază.

Sau, dacă sari peste micul-dejun, îți va fi mai greu să performezi la examenul care te-a făcut să pleci în grabă de acasă.   

Cu alte cuvinte, poți să-ți crești performanța și investind în obiceiuri sănătoase, și eliminând obiceiuri nesănătoase care îți consumă degeaba resursele.

1.    Ziua bună chiar se cunoaște de dimineață

Și, desigur, diminețile sunt așa cum ți le faci tu. Eu recunosc, nu am mereu cele mai sănătoase obiceiuri.

Sunt seri când mă culc târziu pentru că am găsit o carte sau un joc video care mă captivează. Știu că trebuie să mă trezesc devreme a doua zi, și totuși cedez plăcerii de moment.

Dar chiar și atunci când adorm târziu, am grijă să mă trezesc la ora potrivită, oricât de obosit m-aș simți.

Prefer să sacrific o oră de somn dar să am timp pentru rutina de dimineață, decât să dorm o oră în plus și să plec în grabă de acasă.

Ce presupune rutina de dimineață?

Pentru mine, e vorba de puțin stretching, duș, mic dejun și zece minute de meditație. Durează aproximativ o oră, însă face o diferență enormă în performanța mea pe parcursul zilei.

Până la urmă, fiecare își personalizează rutina de dimineață în funcție de nevoi.

Poate că ai nevoie să te organizezi înainte să-ți începi ziua, și atunci dimineața devine momentul perfect să-ți treci pe listă câteva obiective.

Sau poate că ai nevoie să asculți muzica preferată, pentru a porni cu un vibe pozitiv.

Important este să îți construiești o rutină sănătoasă și să te ții de ea.

2.    Ești ceea ce mănânci

Cum o mașină merge mai bine cu combustibil de calitate, la fel și tu vei avea o performanță mai bună dacă te alimentezi corespunzător.

Nu voi intra prea mult în detalii – sunt sigur că știi exact ce are nevoie corpul pentru a funcționa bine – însă vreau să îți punctez câteva aspect cheie.

Ce mănânci

Asigură-te că ai o dietă cât mai diversificată. Include alimente ce ajută creierul, precum somon, broccoli, afine, ciocolată neagră, avocado și semințe de dovleac.

Când mănânci

Dacă vrei să ai performanță pe tot parcursul zilei, trebuie să îți alimentezi corpul (și implicit mintea) în mod constant. Așa că mănâncă la ore fixe și nu sări peste mese. Dacă ai o zi aglomerată și ești prea ocupat(ă) pentru masa de prânz, oferă-ți măcar o gustare.

Cum mănânci

Stinge televizorul, pune telefonul deoparte și fii cât mai prezent în timpul mesei. Cu cât ești mai distras, cu atât vei mânca mai repede și mai mult. Masa nu e doar o ocazie să… mănânci, ci și un moment în care să fii cu tine și să îți încarci bateriile pentru restul zilei.

3.    Înainte să te enervezi, întreabă-te dacă merită

Fiecare stare mentală pe care o trăiești are un cost care se deduce din energia ta zilnică. Cu cât o emoție este mai intensă, cu atât te consumă mai mult.

Reacții emoționale precum stresul, furia, sau anxietatea au un cost enorm pentru psihicul tău. De ce crezi că nu te mai simți în stare de nimic după o ceartă cu prietenul/prietena?

Din fericire, ne putem tempera emoțiile.

Are rost să mă consum pentru asta?

Data viitoare când simți că te apucă nervii așteptând la coadă la magazin sau la semafor, întreabă-te dacă are sens.

Poți controla cât de repede se mișcă lucrurile, sau cum va evolua situația? Se va schimba ceva dacă alegi să te enervezi?

De multe ori o să vezi că emoțiile tale, oricât ar fi de intense, nu schimbă cu nimic situația. Indiferent că te enervezi sau nu, vei aștepta la coadă sau semafor la fel de mult.

Însă, dacă alegi să nu te enervezi, îți vei conserva energia, pe care o poți folosi ulterior acolo unde chiar ai nevoie de ea.

Alege TU când să te îngrijorezi (În loc să aleagă anxietatea pentru tine)

Să-ți spun un secret… Încă de mic aveam tendința să fiu foarte anxios și să mă consum în legătură cu viitorul.

Când eram în liceu mă îngrijoram spunându-mi „Oare o să mă descurc la facultate?” .

Când eram în facultate mă îngrijoram spunându-mi „Oare o să mă descurc în cabinet? ”.

Când am început să lucrez mă îngrijoram spunându-mi „Oare o să îmi pot ajuta clienții? ”

Cu timpul, am găsit un mod simplu prin care să scap de această anxietate. Mai exact, de fiecare dată când încep să mă îngrijorez complet aiurea în legătură cu viitorul, îmi amintesc că acele scenarii sunt future Alex problems.

Asta mă ajută să nu mă mai consum fără sens, și să mă concentrez pe ceea ce contează cu adevărat – prezentul.

. . .

Gata, acesta a fost finalul primei părți. Dacă vrei să citești în continuare partea a doua, pentru încă 4 obiceiuri care să te ajute să faci zi de zi ce ți-ai propus, click aici!

5 Sfaturi pentru un grup de studiu reușit

  • martie 3, 2026

Hai să îți spun ceva despre mine… nu mi-a plăcut niciodată să învăț în grup.

Oricât de disciplinați încercam să fim, mereu ajungeam să pierdem vremea discutând nimicuri, sau uitându-ne la clipuri amuzante pe YouTube.

Nu pot spune că era exclusiv vina celorlalți, pentru că și eu contribuiam la această procrastinare în grup.

Însă am realizat că învăț mai bine de unul singur, și sunt perfect ok cu asta.

Totuși, aveam colegi care învățau de minune împreună.

Și cum sunt extrem de curios din fire, am vrut să înțeleg de ce la ei funcționează atât de bine (și la mine, nu).

Într-un final, mi-am dat seama că există câteva ingrediente cheie pentru un grup de studiu reușit.

Și, în caz că vrei vreodată să organizezi un grup de studiu unde chiar se învață…

1. Caută oameni puși pe treabă

În primul rând, colegii care învață eficient împreună sunt cei care știu să se motiveze și de unii singuri. Grupul de studiu este un bonus pentru ei – o oportunitate de a-și testa cunoștințele și de a-și clarifica materia.

Ce vreau să înțelegi din această observație este că:

Un grup de studiu este la fel de eficient precum sunt oamenii care îl alcătuiesc.

Atunci când te gândești cu cine vrei să înveți, asigură-te că inviți oameni conștiincioși și puși pe treabă.

De ce?

Pentru că oamenii conștiincioși o să țină ritmul pentru întreg grupul. Atunci când vezi că toți din jurul tău învață, nu prea îți mai vine să pui mâna pe telefon.

Există un slacker în fiecare grup de studiu, însă cu 2-3 oameni puși pe treabă, poți schimba întreaga dinamică a grupului.

2. Stabilește un set de reguli

Orice grup, fie că este de proiect sau studiu, are nevoie de un set de reguli.

Știu, poate ți-e greu să îi spui unui prieten „Ok, învățăm împreună, dar uite care sunt regulile…”.

Însă…

Regulile fac diferența dintre un grup de studiu și o ieșire casual.

Fără disciplina acceptată în prealabil de toți din grup, o să pierdeți imediat din vedere scopul pentru care v-ați întâlnit.

Și, pentru că vreau să te ajut cât mai mult, ți-am pregătit un set de reguli potrivite pentru grupul tău de studiu.

Reguli pentru un grup de studiu reușit

  1. Pune toate telefoanele pe silent mode și uită-le în altă cameră;
  2. Orice discuție care nu are legătură cu subiectul studiului va fi purtată în pauze;
  3. Oferă ajutor atunci când un coleg are dificultăți;
  4. Testați-vă unul altuia cunoștințele.

3. Asigură-te că aveți același obiectiv

Care este motivul pentru care vrei să înveți în grup?

Ce urmărești să obții din grupul de studiu?

Și cel mai important, ce materie vrei să studiezi în cadrul grupului?

Din moment ce scopul grupului este să vă ajutați reciproc și să vă testați cunoștințele, este clar că aveți nevoie de un obiectiv comun.

Un obiectiv comun vă împinge pe toți în aceeași direcție.

Altfel, ce rost are să învățați împreună dacă doi citesc fiziologie și trei studiază biologie celulară?

4. Pauza să fie pauză

Din nou, te încurajez să definiți de la început intervale fixe de studiu și pauză.

Personal, îți recomand să folosești metoda Pomodoro, adică 25 de minute de studiu cu 5 minute de pauză.

Fiecare pauză este momentul tău de recharge, așa că relaxează-te!

Intră pe telefon dacă asta simți să faci, discută nimicuri cu ceilalți, fă orice te ajută să te deconectezi pentru un moment.

Când vine vorba de pauze, regula de aur este:

Nu discutați NIMIC legat de materie în timpul pauzei.

Bucură-te de fiecare pauză și nu o să te mai auto-distragi atunci când înveți.

5. Sharing is caring

Pe final, te încurajez să împărtășești cu colegii tăi de studiu orice materiale sau strategii care v-ar ajuta să învățați mai bine.

Grupul de studiu nu este o competiție, ci un prilej de a aprofunda materia.

Caută să ajuți înainte de a te bucura de ajutorul celorlalți.

Așa că lasă orgoliul la ușă și pregătește-te să oferi dacă vrei să primești. Nu există loc pentru egoism și indiferență în munca de echipă.

Cred că acum ai tot ce îți trebuie pentru a construi un grup de studiu reușit. Tot ce mai rămâne de de făcut este să cauți oamenii alături de care vrei să te pregătești pentru sesiune sau rezi.  

Un studiu de la Harvard dezvăluie secretul fericirii

  • februarie 24, 2026

Acum câțiva ani, am dat peste un TED Talk susținut de un profesor de la Harvard.

Pot spune că cele 12 minute de vizionare m-au lăsat cu gura căscată. A fost unul dintre acele aha moments care îți schimbă perspectiva asupra lucrurilor.

Prezentarea era despre un studiu sociologic masiv coordonat de Universitatea Harvard, care a scos la iveală cum arată de fapt o viață împlinită.

Cand am început să scriu pentru blog-ul Grile Rezidențiat, mi-am reamintit de acest studiu și m-am gândit că nu sunt singurul care își dorește o viață fericită și împlinită.

Până la urmă, care e motivul pentru care faci tot ceea ce faci?

De ce te întâlnești cu oameni și investești în prietenii?

De ce ești (sau cauți să fii) într-o relație?

De ce alergi după o carieră?

Nu cumva există ceva mai profund pe care vrei să îl obții prin toate aceste obiective?

Așa că, astăzi vreau să lăsăm deoparte productivitatea și rezultatele, pentru a ne concentra pe ceva și mai important – Fericirea (pentru că este ceea ce căutăm cu adevărat în tot ceea ce facem).

80 de ani de cercetare

Studiul despre care vreau să îți vorbesc a început în 1938, o perioadă în care lumea se confrunta cu Marea Criză Economică. E greu să privești cu optimism spre viitor atunci când abia ai ce pune pe masă.

Și totuși, câțiva cercetători au dorit să răspundă la o întrebare cât se poate de simplă:

Ce înseamnă o viață sănătoasă, fericită și împlinită?

De-a lungul timpului, numărul participanților a crescut de la câteva sute la câteva mii, unul dintre ei fiind chiar John F. Kennedy. De fapt, doar 19 participanți din eșantionul inițial sunt încă în viață și toți au depășit vârsta de 90 de ani.

Totodată, cercetătorii au căutat să includă din ce în ce mai multe date. De la parametrii fiziologici și până la trăsături de personalitate, stil de viață, relații și multe alte variabile.

După 80 de ani (și patru directori de proiect), avem în sfârșit ocazia să aflăm ce ne învață Studiul Fericirii despre viață.

„Nu uita, îți trebuie puține lucruri ca să fii fericit!”
– Marcus Aurelius

Cum arată o viață lungă și fericită?

„Descoperirea surprinzătoare este că relațiile și cât de fericiți suntem în ele au o influență puternică asupra sănătății noastre.”
– Robert Waldinger, Studiul Fericirii

Se pare că atunci când vine vorba de sănătate, relațiile fericite cântăresc mai greu decât nivelul de colesterol (nu că acest lucru ar fi total irelevant).

De fapt, relațiile apropiate – fie că sunt romantice sau prietenii – contribuie la fericirea ta chiar mai mult decât faima sau banii.  

„Singurătatea omoară. Este la fel de puternică precum fumatul sau alcoolismul.”
– Robert Waldinger, Director Studiul Fericirii

Într-o eră în care tehnologia a început treptat să înlocuiască interacțiunile autentice, această concluzie tulburătoare explică de ce vedem din ce în ce mai multe cazuri de depresie și anxietate.

Încă o dată, relațiile și sprijinul social te pot salva de la o viață neîmplinită și presărată cu probleme medicale și emoționale.

„Ai grijă de corpul tău ca și cum ai avea nevoie de el pentru următorii 100 de ani, pentru că s-ar putea să ai.”
– Robert Waldinger, Director Studiul Fericirii

Cu cât începi mai repede să investești în obiceiuri sănătoase, cu atât îți va fi mai bine mai târziu în viață.

Nu uita că îmbătrânirea începe din momentul în care te naști așa că nu mai căuta scuze și fă schimbări la stilul tău de viață.

O să îți mulțumești mai târziu!

Dacă și pe tine te-a captivat acest studiu, te invit să citești articolul scris de Harvard Gazette sau să urmărești acest TED Talk susținut de Robert Waldinger, unul dintre directorii programului.

Pe scurt

O viață sănătoasă, împlinită și fericită este o viață în care:

  • Stai departe de tutun și exces de alcool;
  • Mănânci echilibrat și faci sport în mod regulat;
  • Cultivi și menții relații apropiate;
  • Investești într-o relație romantică de lungă durată.

Așa că dacă îți dorești să te bucuri cu adevărat de viață, nu ignora concluziile pe care ți le-am prezentat. Până la urmă, sunt concluzii bazate pe hard science, nu simple învățături „înțelepte”.

Stresul ca aliat

stresul aliat blog grile rezidentiat
  • februarie 10, 2026

Se pare că stresul nu este întotdeauna dușmanul de temut la care ne gândim cu toții. Cercetările recente din domeniu au arătat că o anumită doză de stres pozitiv poate întări sistemul imunitar, îmbunătăți memoria și capacitatea de învățare, și chiar perfecționa procesul de luare a deciziilor.

Date fiind nivelurile crescute ale stresului, consilierul educațional al unei universități din America este rugat de către rector să pregătească un discurs pe această temă, care să ducă la o „atmosferă mai pozitivă”. O săptămână mai târziu, discursul este susținut în față a sute de studenți –  o prelegere bine documentată ce prezenta într-o manieră dramatică efectele nefaste ale stresului asupra tinerilor.

A doua zi, rectorul dă buzna în biroul consilierului să-l anunțe că studenții sunt mai stresați ca oricând. Consilierul rămâne mască – până la urmă nu făcuse altceva decât să le aducă la cunoștință adevărul… Ce nu știa acesta era că tocmai promovase retorica industriei de manageriere a stresului (o afacere de miliarde de dolari), și anume că stresul e rău; foarte rău!

În realitate, studii recente au arătat că stresul poate chiar să îmbunătățească performanțele, dar și starea generală de bine. Da, există și un stres așa-zis „benefic”, iar a-i face pe oameni conștienți de existența acestuia s-a dovedit a fi mult mai favorabilă, în comparație cu a le trânti în față cele mai sumbre statistici despre stres.

Pe scurt, ideea nu este să nu te mai stresezi, ci să o faci cu folos! Și în caz că nu ai idee de unde ar trebui să începi, iată câteva sfaturi care să te ajute:

1. Încetează să mai vezi doar părțile rele

Se întâmplă des să ne gândim aproape obsesiv la lucrurile care ne pot dăuna – e un instinct! Însă concentrându-ne exclusiv pe efectele negative ale stresului, rămânem cu impresia că acesta este un rău absolut, lucru neadevărat. Mai mult, tehnicile de combatere a stresului pot crea și mai mult stres. Gândurile precum „O, nu, sunt atât de stresat, iar stresul e atât de nociv!” nu fac altceva decât să îți creeze și mai multă anxietate. În mod aproape comic, cercetările atestă că stresul este în sine un factor de stres!

Studii recente întreprinse la universitățile Yale și Harvard au demonstrat faptul că în cadrul unui curs, trainerii care au pus accent pe părțile negative ale stresului nu au făcut altceva decât să crească nivelurile acestuia. Chiar dacă aceste studii au fost făcute pe adulți peste 25 de ani, rezultatele pot fi extrapolate și asupra elevilor și studenților. Pentru a se stresa eficient, studenții trebuie să înțeleagă realitatea, și anume că o anumită doză de stres e normală, și poate fi chiar benefică.

2. Descoperă rolul stresului din perspectiva evoluționistă

Stresul poate chiar să îmbunătățească performanțele

O să fii plăcut surprins să afli că stresul este parte inerentă a naturii umane. Hai să ne gândim la strămoșii noștri vânători-culegători. Atunci când erau atacați de un similodon (tigrul cu dinți-sabie din preistorie), anumiți mediatori chimici erau eliberați în corpurile strămoșilor noștri pentru a-i face fie mai aprigi la luptă, fie mai iuți în a o lua la fugă. Această reacție evoluționistă este un mecanism esențial de supraviețuire cunoscut ca Răspuns la stres.

În zilele noastre nu ne întâlnim prea des cu animale de pradă, însă acest răspuns are totuși un rol: o anumită doză de stres ne ajută să gestionăm mai bine resursele astfel încât să ne atingem obiectivele. Studiile demonstrează că până la un punct performanțele cresc odată cu gradul de stres.

3. Înțelege diferența dintre distres și eustres

Eustresul poate influența pozitiv motivația, concentrarea, sau nivelurile de energie

Stresul poate fi împărțit în două mari categorii: pozitiv și negativ, cunoscute ca distres și eustres. Chiar dacă nu ești familiarizat cu termenii, cu siguranță ai trăit ambele stări.

Să luăm mai întâi eustresul: gândește-te la un moment când îți bătea inima cu putere, fără să fii în pericol. Poate te dădeai într-un carusel, te uitai la un film de groază, sau aveai o primă întâlnire cu cineva. Acea trăire reprezintă stresul pozitiv! Eustresul poate influența pozitiv motivația, concentrarea, sau nivelurile de energie. Acesta poate crea un sentiment de entuziasm, poate îmbunătăți performanțele și abilitățile decizionale. Prin natura sa, eustresul durează relativ puțin.

În contrast, distresul (la care se referă ce-i mai mulți oameni când vorbesc despre „stres”) provoacă griji și anxietate. El se află în afara sferei noastre de control, duce la scăderea performanțelor și poate provoca probleme de natură psihică sau fizică. Acesta poate fi de scurtă sau lungă durată. Mai sus găsești un grafic al efectelor celor 2 tipuri de stres.

4. Ascultă ce spun studiile

Stresul devine un lucru rău doar atunci când oamenii îl percep astfel

Iată rezultatele cercetărilor privind eustresul:

I. Stresul poate grăbi vindecarea

Într-un studiu întreprins de Facultatea de Medicină din cadrul Universității Stanford, pacienții care prezentau niveluri crescute de stres pe termen scurt înaintea unei operații la genunchi au avut timpi de recuperare de două ori mai buni.

II. Stresul poate îmbunătăți memoria și învățarea

Potrivit neurologului Connor Liston de la Universitatea Cornell, rafale de scurtă durată ale hormonului de stres numit cortizol pot crește capacitatea de învățare. Într-un alt studiu, Michael Gass, șef al Departamentului de Kinesiologie de la Universitatea din New Hampshire a demonstrat că subiecții care au întreprins activități riscante, precum bungee-jumping-ul, au procesat informațiile date mult mai repede decât grupul de control.

III. Stresul poate îmbunătăți abilitățile decizionale

Un studiu realizat de Charles Morgan de la Facultatea de Medicină Yale a arătat cum prizonierii de război (fictivi) secretau un amino-acid specific care ducea la îmbunătățirea dramatică a funcției cognitive și a proceselor decizionale. Mai mult, Morgan a condus numeroase alte studii pe această temă, toate având același rezultat.

5. Cultivă-ți o stare de spirit pozitivă

„E ok, stresul pe care îl resimt îmi va da un plus de energie și mă va ajuta să mă concentrez mai bine.”

Unul din cele mai simple și mai eficace moduri de a te stresa cu folos este de a-ți crea mentalitatea potrivită. Cercetătorii de la Harvard și Yale au condus recent un experiment pe două grupuri de bancheri supuși constant la stres. Primul grup a vizionat un clip despre cum stresul are efecte dezastruoase asupra organismului. Cel de-al doilea a urmărit un alt clip, în care se relata cum stresul de fapt ajută corpul și mintea.

Rezultatul? Cei din al doilea grup (care au dezvoltat mentalitatea că stresul este bun) s-au simțit mai productivi și mai energici. Aceștia au raportat, de asemenea, oboseală redusă și mai puține dureri de cap și de spate asociate distresului.

Concluziile acestui studiu sunt foarte importante: a vedea stresul ca pe ceva pozitiv, care îmbunătățește performanțele, este un mindset ușor de deprins ce lucrează în avantajul tău. Spre exemplu, în timpul examenului, când îți bate foarte tare inima, te poți gândi „E ok, stresul pe care îl resimt îmi va da un plus de energie și mă va ajuta să mă concentrez mai bine.”.

6. Creează un plan de acțiune pentru orice situație

Ideea stresării eficiente nu este să trăiești într-o lume de basm, unde să nu te confrunți niciodată cu un distres adevărat. Provocările o să își facă simțită prezența, iar distresul e de așteptat să apară, și ca să nu fii prins într-un cerc vicios al negativismului, ai face bine să îți creezi de la început planuri pentru orice eventualitate.

Atunci când corpul intră în modul fight or flight din cauza distresului, poate fi dificil să gândești limpede. Un plan de rezervă te va ajuta să treci peste momentele dificile. Cum poți face asta? Preluând sfaturile oamenilor de știință care au studiat setarea obiectivelor.

Studiile privind stabilirea obiectivelor arată că ai șanse mai mari să reușești dacă aplici tehnica MCII (Mental Constrasting and Implementation Intentions), sau Contrast Mental și Intenții de Implementare. Această metodă presupune să vizualizezi obiectivul final (spre exemplu, să iei 9 sau 10 la următorul examen), iar apoi să-ți imaginezi obstacolele care ar putea să-ți stea în cale (neclarități, distres, etc.). Ce-ți rămâne de făcut este doar să formulezi fraze pe structura „dacă… atunci…”, prin care să preîntâmpini obstacolele:

„Dacă nu înțeleg de la curs, o să îmi rog colegii să mă ajute. Dacă simt că am emoții, voi face exerciții de respirație profundă ca să mă calmez.”

7. Descoperă distresul constructiv

Dezvoltarea post-traumatică reprezintă o schimbare pozitivă ce are loc în urma unei tragedii sau a unui distres major

Sally Walker a supraviețuit unui accident aviatic în care au murit 83 de oameni. Ea relata:

Când am ajuns acasă, cerul era mai albastru, începusem să apreciez mai mult modelele de pavaj… mă simțeam ca într-un film. Acum privesc totul ca pe un dar.

În mod similar, în autobiografia intitulată „Nu există zile proaste”, Hamilton Jordan afirma:

După ce mi-a fost pus întâia oară diagnosticul de cancer, chiar și cele mai mărunte lucruri au început să capete însemnătate: privitul unui apus, o îmbrățișare din partea fiului meu, o glumă spusă de soția mea, Dorothy. Iar acest sentiment de binecuvântare nu s-a diminuat deloc cu timpul.

Ceea ce voiau să spună Sally și Hamilton e că, literalmente, ce nu te omoară te întărește, iar studiile susțin această idee. Poate ești familiarizat cu conceptul de stres post-traumatic, însă un studiu recent efectuat la Universitatea din Carolina de Nord analizează fenomenul numit dezvoltare post-traumatică. Aceasta reprezintă o schimbare pozitivă ce are loc în urma unei tragedii sau a unui distres major.

Cercetătorii au analizat persoane care au trecut prin divorțuri, supraviețuitori ai accidentelor grave, și chiar prizonieri de război. Există unii oameni care ies din aceste impasuri mai puternici ca înainte. Dezvoltarea post-traumatică îi face mai apropiați de prieteni ori de familie, mai rezistenți, dar și mai recunoscători. Oamenii de știință au constatat că aceștia tind mai degrabă să înfrunte dificultățile decât să fugă de ele, fiind mai deschiși la schimbare.

Și poate că toți ar trebui să ținem cont de asta atunci când întâmpinăm dificultăți. În situațiile limită ne-ar fi de folos să ne amintim de momente sau persoane la care stresul a dus la schimbări pozitive extraordinare. Pentru că până la urmă obstacolele nu sunt altceva decât platforme de pe care să sărim mai sus.

Secretul celor cu 850+ la Rezi 2025

  • februarie 3, 2026

Secretul celor cu 850+ la Rezi 2025

o inițiativă marca

Apasă pe săgeata verde pentru cuprins ↓  

Cum a luat naștere acest articol

‎

Cum a luat naștere acest articol

Hei!

Dacă vrei să afli cum au reușit colegii tăi mai mari să treacă de 850 de puncte la Rezi, am câteva răspunsuri pentru tine! De 5 ani facem studiul „Ce sfaturi despre Rezi ai da mai departe?”, în care le punem celor care au dat Rezi întrebări precum: „Când ai început să înveți?”, „Ce tehnici ți-au fost utile?” și, bineînțeles, „Ce punctaj ai obținut?”. Feedback-ul a fost extrem de pozitiv, așa că în ultimii ani am îmbunătățit chestionarul, am adăugat întrebări și am publicat rezultatele pe pagina https://www.g-rezi.ro/sfaturi.

Pentru că e dificil să treci prin sute de răspunsuri individuale, am prelucrat datele, am făcut statistici și am extras concluziile cele mai importante.

Așa că în articolul acesta îți voi prezenta cele mai relevante sfaturi care să te ajute să obții și tu un punctaj imens (și poate, cine știe, să-ți rezervi un loc în următorul sezon de Mindcast 😉 ). Hai să vedem rezultatele!

[Probabil te întrebi de ce nu am inclus scorurile sub 550. Am avut doar 9 răspunsuri în acea categorie, deci insuficiente statistic. Așa că am eliminat acest interval și am ajustat statistica.]

1. Când te-ai apucat de învățat pentru rezi?

‎

1. Când te-ai apucat de învățat pentru rezi?

E foarte clar din grafic: cu cât începi mai devreme să înveți, cu atât ai șanse mai mari la un punctaj ridicat.

De exemplu, 80% dintre cei cu peste 850 puncte au început pregătirea cu cel puțin 11 luni înainte. La polul opus, 43% dintre cei care au luat sub 650 s-au apucat abia în ultimele 6 luni.

Deci primul sfat pe ziua de azi: dacă vrei să-ți asiguri specialitatea dorită, începe din timp.

2. De câte ori ai parcurs materia?

‎

2. De câte ori ai parcurs materia?

Și aici există o legătură clară între numărul de parcurgeri și punctaj:

75% din cei cu punctaje sub 650 au trecut prin materie de cel mult 2 ori.

În schimb, majoritatea celor cu peste 850 puncte (mai exact, 91%) au parcurs materia de cel puțin 3-4 ori, iar 29% dintre aceștia – de cel puțin 5 ori.

Așadar, parcurge materia de cât mai multe ori ca să-ți crești șansele unui punctaj mare.

3. Când te-ai apucat de licență?

‎

3. Când te-ai apucat de licență?

Candidații cu punctaje mari tind să înceapă licența din timp:

Aproape jumătate dintre cei cu peste 850 puncte (mai exact, 43%) și-au început lucrarea cu mai bine de 12 luni înainte. Pe de altă parte, 45% dintre cei cu punctaje relativ mici (până în 650 puncte) au lăsat licența pentru ultimele 6 luni, sau chiar mai puțin.

Deci, dacă termini licența rapid, îți rămâne mai mult timp să te pregătești pentru Rezi.

4. Din ce ai învățat?

‎

4. Din ce ai învățat?

Majoritatea celor cu 850+ (81%) au folosit exclusiv bibliografia oficială. Totuși, 17% au combinat bibliografia oficială cu rezumatele, iar 2% au folosit doar rezumate.

Deci, deși rezumatele devin populare, cărțile oficiale rămân sursa principală și sigură.

Ți-ai făcut rezumatele singur(ă)?

Majoritatea celor care au învățat din rezumate și le-au făcut singuri. Cei mai mulți dintre ei sunt din categoria 751-950.

Așadar, să-ți faci rezumate e util pentru învățarea activă, dar necesită timp. Dacă optezi pentru asta, fă-le imediat după ce ai parcurs lecția.

5. Topul tehnicilor de învățare

‎

5. Topul tehnicilor de învățare

Iată tehnicile ordonate după cât de eficiente au fost considerate de cei cu peste 850 puncte:

  • Participare la cursuri online ce explică materia – cea mai puțin eficientă metodă: -65%
  • Învățatul cu colegi/prieteni: -36%
  • Urmărit video-uri gratuite ce explică materia: -33%
  • Grile doar după finalizarea integrală a materiei: -9%
  • Flashcard-uri: 3%
  • Parcurgerea rapidă a materiei (cu cât mai multe treceri): 25%
  • Recapitularea constantă a capitolelor din trecut: 59%
  • Parcurgerea cu atenție a materiei (încă de la prima trecere): 69%
  • Grile după fiecare capitol/subcapitol învățat – cea mai eficientă: 88%

Hai să analizăm, pe scurt, fiecare tehnică în parte:

5.1. Cursuri online ce explică materia

‎

5.1. Cursuri online ce explică materia

Această metodă are, per total, o eficiență netă negativă pe toate intervalele de punctaj, iar cele mai mici valori se (-65%) regăsesc chiar la intervalul 851-950.

Probabil că aceste cursuri pot fi de mare ajutor pentru dobândirea unei baze, însă când ai deja materia bine pusă la punct, ele nu te ajută să o aprofundezi.

5.2. Învățatul cu colegi/prieteni

‎

Și anul acesta, rezultatele învățatului în grup sunt neconvingătoare. Eficiență netă e negativă per total, și ajunge chiar la -36% la cei cu peste 750 de puncte.

Cel mai probabil, discuțiile amicale și lipsa unei structuri stricte pot afecta randamentul. Nu uita, e foarte ușor să fii distras, mai ales dacă nu există un plan de studiu bine pus la punct.

5.3. Video-uri gratuite ce explică materia

‎

Deși stau ceva mai bine decât cursurile online, trendul e unul similar: utilitatea scade pe măsură ce crește punctajul, iar pentru intervalul 851-950, eficiența netă rămâne e negativă, de -33%.

5.4. Flashcard-uri

‎

5.4. Flashcard-uri

Deși ocupa locul 6 în topul general al eficienței, pentru mulți dintre candidați ele au reprezentat o metodă eficientă de învățare și reactualizare a informațiilor. 44% dintre respondenții cu punctaje de peste 850 care le-au folosit le-au considerat utile sau foarte utile.

Flashcard-uri – care?

Procentul celor care au ales să și le creeze singuri crește odată cu punctajul , pornind de la 36% pentru intervalul 551-650 și ajungând la 67% dintre fanii flashcardurilor care au obținut peste 850 de puncte.

Flashcard-uri – cum?

În intervalul 851-950, cei mai mulți dintre cei care au folosit cu succes flashcard-uri au ales varianta tipărită. 39% au preferat varianta online, iar 7% au apelat la ambele variante.

Flashcard-uri – cu cine?

Cei mai mulți au ales să folosească flashcard-urile individual, în vreme ce mai puțin de 4% le-au parcurs împreună cu colegi sau prieteni. Nu-i de mirare, având în vedere că studiul în grup n-a ieșit prea bine la capitolul eficiență.

5.5. Recapitulare constantă

‎

5.5. Calitate vs. Cantitate

Per ansamblu, metoda recapitulării constante este foarte apreciată, fiind a 3-a ca utilitate.

Totuși, la cei peste 850 de puncte, eficiența netă scade la 56%. Din experiența împărtășită în Mindcast, se pare că mulți preferau să își planifice recapitularea punctual, în funcție de capitolele care le dădeau bătăi de cap, și nu neapărat să o facă zilnic.

Merită menționată aici tehnica repetiției spațiate, care implică revizuirea la intervale de timp din ce în ce mai mari. Astfel, în timp ce înaintezi cu materia, îți păstrezi proaspete informațiile asimilate la început.

5.6. Grile - în timpul, sau după?

‎

5.7. Grile - în timpul, sau după?

Indiferent de punctaj, rezolvarea grilelor după fiecare capitol are o eficiență netă superioară (mai exact, 75%) indiferent de punctaj.

Grilele doar după finalizarea integrală a materiei sunt o metodă folosită de doar 68% din respondenți, iar eficiența netă este de 

Ceea ce dovedește că grilele online nu servesc doar ca mod de simulare a rezidențiatului, ci și ca metodă de fixare și autoevaluare a cunoștințelor.

5.7. Calitate vs. Cantitate

‎

5.6. Recapitulare constantă

Din date reiese că, indiferent de punctaj, majoritatea participanților pun preț pe calitatea primei parcurgeri a materiei. Mai mult, 88% din cei cu peste 850 puncte o consideră foarte utilă, mai mult decât pe viteză și pe cât mai multe treceri.

5.8. Punctaj Rezidentiat vs punctaj Grile-Rezidentiat

‎

5.8. Punctaj Rezidentiat vs punctaj Grile-Rezidentiat

Apropo de grile, am vrut să verificăm relevanța testelor de pe Grile-Rezidentiat.ro. De aceea am adăugat întrebarea: „Care era media ultimelor teste pe Grile-Rezidentiat?”, la care au răspuns 314 de persoane.

Corelând răspunsurile cu cele ale întrebării „Ce punctaj ai luat la rezidențiat?”, am obținut acest grafic, unde scorul de corelație Pearson e de 0.7577. Asta indică o asociere puternică între scorul la teste și punctajul final. Cu alte cuvinte, cei care stăteau bine la testele de pe Grile-Rezidentiat au avut, în general, și un rezultat bun la Rezi.

Gata cu metodele de învățare! Hai să vedem ultimele două întrebări din studiu.

6. Ce făceai când simțeai că nu mai poți să înveți?

‎

6. Ce făceai când simțeai că nu mai poți să înveți?

Observăm un trend la persoanele cu rezultate mari, care se forțează să continue chiar și când sunt epuizate.

Tot cei cu punctaje peste 850 aleg cel mai rar să întrerupă complet învățatul (13%).

În concluzie, iau punctaje mari cei care încearcă să își depășească blocajele și să continue, în ciuda oboselii.

7. Cât de mulțumit(ă) ești cu specialitatea aleasă?

‎

7. Cât de mulțumit(ă) ești cu specialitatea aleasă?

Aici merită să fac un disclaimer, pentru că sondajul s-a desfășurat la scurt timp după rezi, iar mulți nu apucaseră încă să vadă cum decurge efectiv specializarea. Cu toate acestea, se vede clar cum gradul de satisfacție urcă odată cu punctajul: de la 3,25/5 la cei sub 650 de puncte, până la 4,85/5 la cei peste 850.

Totodată, numărul celor care nu și-au ales nicio specialitate la repartiție scade pe măsură ce punctajul crește: 0 între 851-950.

Deci, așa cum probabil bănuiai, dacă muncești și obții un scor ridicat, e mult mai probabil ca specialitatea aleasă la repartiție să te împlinească.

Concluzii

‎

Concluzii

Pentru că fiecare lucrare științifică are nevoie de concluzii, iată sfaturile care reies din studiu.

  • Începe învățatul cât mai devreme.
  • Propune-ți să parcurgi materia de cel puțin 3-4 ori, însă fă-o cu simț de răspundere încă de la prima trecere.
  • Ocupă-te de licență din timp, astfel încât să-ți mai rămână suficient spațiu pentru repetat și testat înainte de rezi.
  • Concentrează-te pe bibliografia oficială. Vezi, totuși, dacă ți-ar fi de folos să-ți faci propriile rezumate, sau simți că îți ia prea mult timp.
  • Ia în considerare și flashcard-urile și vezi dacă ți se potrivesc.
  • Renunță la învățatul în gașcă dacă îți dai seama că sunteți mai debragă distrași decât productivi.
  • Recapitulează constant și rezolvă grile după fiecare capitol parcurs ca să îți fixezi și testezi materia.
  • E normal să te simți epuizat uneori, dar încearcă să găsești resurse să mergi mai departe.

Îți mulțumesc că m-ai urmărit până la final! Dacă vrei să vezi studiul integral și toate răspunsurile, găsești totul pe www.g-rezi.ro/sfaturi.

Pe YouTube găsești și Mindcast, un podcast video cu candidatii care au luat cele mai mari punctaje la Rezi. Avem deja peste 25 de episoade, si iti promit ca marturiile invitatilor o sa te surprinda.

Iar dacă vrei să-ți asiguri specialitatea pe care ți-o dorești, intră pe https://www.grile-rezidentiat.ro/. Poți să rezolvi gratuit 100 de grile pe zi din cele peste 77.000, ai corectare instant, răspunsuri explicate cu AI, grafice de progres, mod de simulare a rezidențiatului, flashcard-uri, și chiar și o pagină de resurse cu zeci de materiale ca această statistică.

Spor la treabă și mult, mult succes la rezi!

Dacă vrei să vezi studiul integral și toate răspunsurile, apasă aici.

Cum poți vizualiza eficient materia pentru rezi (hint: mind map-uri!)

vizualizezi materia admitere mind map grile blog
  • februarie 3, 2026

Pssst, am creat și un video inspirat din acest articol. Îl poți vedea aici!

Ai avut vreodată de învățat atât de multă materie încât să simți că te pierzi în ea?

Că oricât de mult ai răsfoi cursurile, la finalul zilei ești la fel de confuz și rătăcit cum erai la început?

Poate ai încercat să faci rezumate, dar ies mereu prea lungi, și parcă simți că nu te ajută să vezi esențialul.

Dacă ești genul care se bazează mult pe memoria vizuală, am vești bune! Astăzi vreau să îți prezint o unealtă care te va ajuta să îți structurezi materialul în cea mai elegantă și ușor de memorat formă posibilă.

Ce este mind mapping-ul?

Mind mapping-ul e o tehnică vizuală prin care poți contura concepte, idei și structuri complexe, într-o formă simplă, logică și fluentă.

Construirea unui mind map te ajută să analizezi, sintetizezi și automat să reții materia pe care o parcurgi.

Poți folosi mind mapping-ul pentru a:

  • Planifica
  • Rezolva probleme
  • Memora structuri complexe
  • Prezenta informația într-o formă vizuală
  • Construi o imagine de ansamblu
  • Structura informații ambigue

Mind mapping-ul îți solicită o serie întreagă de procese mentale, de la memorie vizuală și imaginație, până la limbaj și gândire analitică. Astfel, învățatul se transformă dintr-un proces ce implică multă repetiție monotonă, într-o activitate ce presupune fluență și descoperire – un adevărat puzzle.

Pentru a construi un mind map trebuie să urmezi cei trei pași:

  1. Notează în mijlocul paginii conceptul/ideea generală
  2. Dezvoltă subcategorii în jurul conceptului/ideii generale
  3. Repetă același proces cu fiecare subcategorie

La final vei avea o hartă vizuală care te ajută să vezi mult mai bine imaginea de ansamblu, dar și cum se leagă conceptele între ele.

Cu alte cuvinte, esența unui mind map este simplitatea.

Cum arată un mind map

Să luăm un exemplu simplu – creierul uman. Ok, poate nu e chiar atât de simplu…

Creierul este un organ compus din structuri, alcătuite la rândul lor din alte structuri, și tot așa. Ca student la medicină, probabil că ești nevoit să analizezi în profunzime fiecare organ al corpului uman.

Și cu cât te duci mai mult în profunzime, cu atât este mai dificil să reții elementele fiecărei structuri pe care o studiezi.

Uite un exemplu de mind map care ți-ar putea simplifica enorm procesul de învățare.

vizualizezi materia admitere mind map grile blog

După cum vezi, un mind map îți evidențiază fix esențialul, oferindu-ți o imagine de ansamblu asupra ideilor, conceptelor sau structurilor pe care le studiezi.

Am încercat să-ți ofer un exemplu elocvent, dar nu uita că sunt psiholog și nu am studiat medicina. În funcție de nevoile tale poți crește nivelul de detalii – rezoluția – și poți adapta mind map-ul la orice ai tu de învățat.

Memoria funcționează pe bază de categorii și subcategorii, ceea ce înseamnă că un mind map este modul perfect prin care poți ierarhiza materia pe care ai parcurs-o, și de a vizualiza relațiile între elemente.

În plus, îl poți folosi oricând dorești să revizitezi un volum mai mare de materie într-un timp scurt, ca de exemplu în seara de dinainte de un examen.

Poți și online…

vizualizezi materia admitere mind map grile blog

Trăim în era digitală, ceea ce înseamnă că avem acces nu doar la informații, ci și la platforme online care să ne ușureze munca.

Dacă scrisul de mână nu e punctul tău forte, platforme precum Lucidchart, Canva sau MindMup îți oferă posibilitatea să construiești mind map-uri detaliate de pe telefon, laptop sau tabletă.

…sau poți folosi o planșă de carton

Când am nevoie de un mind map, eu prefer să îl desenez „de mână”, pe o planșă de carton.

Nu este cel mai estetic, însă actul de a scrie, desena, șterge, și modifica este unul profund personal. În felul ăsta, reușesc să îmi internalizez mai bine informația, pentru că sunt eu cel care schițează fiecare linie, nu un procesor grafic.

Și totuși, ambele variante pot fi la fel de eficiente. Felul în care alegi să construiești un mind map ține de preferințele tale personale și de cât de familiarizat ești cu tehnologia.

Oricum, fie că preferi varianta digitală sau varianta creion-hârtie, mind map-ul rămâne una din uneltele esențiale din arsenalul unui „visual learner”. Data viitoare când ai de învățat o lecție vastă la bio, oferă-i o șansă!

Mnemotehnica – sau cum să înveți rapid orice!

mnemotehnica inveti rapid blog grile rezidentiat
  • ianuarie 27, 2026

După cum știi, să studiezi medicina înseamnă adesea să parcurgi tratate stufoase care îți cresc anxietatea doar gândindu-te la ele.

Vorbim aici de un volum serios de informații, care te poate face să procrastinezi sau să spui „Nu mai pot!”.

Și, cum sesiunea e în toi, ai la dispoziție două opțiuni.

a) Poți să citești și să recitești materia până când îți intră în cap. Vei reuși să o memorezi la un moment dat, însă consumul de timp și energie (și cafea) va fi uriaș.

Mai mult, ajungi să te simți epuizat în cel mai nepotrivit moment posibil – înaintea examenului. Sau…

b) Poți învăța câteva „scurtături” care îți vor simplifica enorm procesul de învățare. Există tehnici prin care poți parcurge și memora eficient informația, fără să trebuiască să „tocești”.

Ce este mnemotehnica?

Așa cum sugerează și numele, mnemotehnica este o colecție de strategii și metode care eficientizează procesul de învățare și memorare.

De la cum să parcurgi un material și să îl asimilezi cât mai bine, până la cum să structurezi informația într-un mod cât mai simplu, mnemotehnica este asul din mânecă al celor care învață puțin și bine!

Știm că memoria funcționează pe bază de categorii și subcategorii, iar asta ne-a permis să găsim soluții prin care putem rezuma informația într-o formă ușor de memorat.

Un exemplu de tehnică ce facilitează memorarea rapidă este mind mapping-ul.

Deși necesită ceva muncă la început, un mind map te ajută să simplifici și să ierarhizezi informații complexe și, implicit, să le reții mult mai ușor.

Ce nu trebuie să uiți este că nu există formule magice! Mnemotehnica nu e despre cum să memorezi cu zero efort, ci cum să obții rezultate cât mai bune din efortul pe care îl depui.

Fun fact: Exersează-ți memoria învățând să cânți la un instrument. Studiile arată că persoanele care exersează constant la un instrument muzical au o memorie mai bună.

Înainte să începem, trebuie să știi că…

Să înveți înseamnă mai mult decât să știi să memorezi!

Să presupunem că devii expert în mnemotehnică peste noapte. Știi exact cum funcționează memoria și ești înarmat cu toate strategiile de care ai nevoie pentru a memora orice tip de informație.   

Oare te va ajuta această expertiză să ai note mai mari la examene?

Nu neapărat!

Abilitățile care nu servesc unui scop sunt abilități irosite. Degeaba ai la îndemână toate tehnicile de memorare dacă îți este dificil să rămâi focusat pe material.

Fără scop și prezență, mnemotehnica nu îți va fi de folos. Este ca și când ai avea o mașină sport pe care nu ai scoate-o din garaj. Ca să funcționeze ai nevoie de 2 lucruri:

A. Scop

Orice efort pe care îl depui este valoros în măsura în care servește un țel. Așa că, înainte să parcurgi materia, fixează-ți un scop în minte.

Și nu mă refer la un scop de genul „Trebuie să învăț pentru examen”, ci la un obiectiv clar și realist, ca de exemplu „Vreau să parcurg … capitole în … săptămâni”.

B. Prezență

Să fii prezent înseamnă să dedici timp și atenție sesiunilor de învățare. Cu cât ești mai focusat, cu atât vei memora mai bine materialele pe care le parcurgi.

Lasă deoparte telefonul și alți distractori atunci când studiezi pentru examen. Dacă te oprești din citit de fiecare dată când primești o notificare, memoria nu va putea lucra fluent.

Nu uita! Mnemotehnica nu te scapă de efort, ci doar îți ușurează munca.

I. Metoda poveștii

Ce faci când trebuie să memorezi bucăți de informație care nu par să fie legate între ele, cum ar fi o listă de proceduri medicale?

Dar hai să folosim un exemplu mai simplu…

Să presupunem că vrei să reții o listă de cumpărături ce conține lapte, săpun, pahare, mere și pâine.

Știind că memoria reține mai bine informațiile care au un sens sau o legătură, poți să construiești o frază care să includă toate aceste elemente.

De exemplu: Pâinea a căzut în paharul cu lapte, care apoi s-a vărsat peste mere și a trebuit să le spăl cu săpun.

După cum vezi, fraza poate fi cât de imaginativă și absurdă dorești să o construiești, atâta timp cât creează o legătură între cuvintele pe care vrei să le memorezi.

De fapt, chiar o să reții mai ușor o propoziție absurdă, tocmai pentru că are ceva diferit, unic și memorabil.   

Mnemotehnica îți poate ușura mult viața.

Pe mine mnemotehnica m-a învățat cum să transform o informație plictisitoare și încurcată într-una interesantă și memorabilă.

Totul se bazează pe un principiu elementar – memoria prelucrează mai ușor informații concrete, sau sub formă de povești. În concluzie, dacă vrei să transmiți o serie de idei memorabile, construiește o poveste în jurul lor, sau folosește un exemplu.

Această strategie poate fi extrem de utilă când va trebui să prezinți o procedură complexă unui pacient cu zero cunoștințe medicale. Cu siguranță va întelege și reține mai bine ceea ce încerci tu să îi explici.  

II. Metoda ORRM

ORRM este un acronim ce descrie cele patru etape pe care trebuie să le urmezi pentru a extrage și memora cu succes ideile dintr-un text. Această metodă te poate ajuta să reții perfect un text după patru parcurgeri.

1. Orientare – citește materialul în mod cursiv, pentru a-ți face o idee generală despre conținutul prezentat.

2. Repetiție – citește a doua oară materialul, dar de data aceasta lent și cu toată atenția focusată pe conținut. Subliniază DOAR ideile principale.

3. Revizuire – citește textul a treia oară și caută să te afunzi în detalii. Observă legătura dintre ideile principale și detaliile secundare.

4. Recapitulare Mentală – închide ochii și imaginează-ți că parcurgi textul. Repetă cu voce tare fiecare idee principală pe care ai subliniat-o.

III. Metoda Cicero

Întâlnită și sub numele de Palatul memoriei, această metodă se bazează pe asocieri între bucăți de informații pe care vrei să le memorezi și locuri familiare. Memoria funcționează mai bine atunci când informațiile abstracte sunt asociate cu imagini.

Spre exemplu, dacă vrei să înveți o afecțiune, imaginează-ți o încăpere familiară și așază fiecare element relevant într-un loc anume: pe ușă, la intrare – o imagine sugestivă pentru afecțiune; pe pat – cutiile cu medicamente; lipită de fereastră – o radiografie a unui pacient, etc…

Astfel, când ai nevoie să ți le reamintești, trebuie doar să îți imaginezi încăperea și să vezi fiecare element așezat la locul lui. Poți (și e de preferat) să combini această metodă cu metoda I, cea a imaginilor absurde.

IV. Metoda Pictogramelor

Fiindcă mulți dintre noi ne bazăm pe memoria vizuală, metoda pictogramelor este perfectă pentru a crea reprezentări vizuale pentru cuvintele sau frazele de memorat.

Iată cei 3 pași de urmat:

1. Citește textul și subliniază cuvintele și frazele cheie.

Ai grijă să alegi cuvinte și fraze care rezumă cât mai bine conținutul textului. Poate că atunci când citești vei avea impresia că totul este important și trebuie subliniat. Da aceea te încurajez să studiezi atent textul până găsești acel cuvânt sau frază ce surprinde fix esența conținutului.

2. Desenează o pictogramă lângă fiecare cuvânt sau frază cheie.

Evită să desenezi pictograme prea complexe. Orientează-te către ceva simplu – o stea, o semilună, un semafor, o barcă, etc. Fiecare cuvânt sau frază cheie va avea propria pictogramă. Totodată, evită să folosești numere sau litere drept pictograme, caracterele fiind codate de creier mai degrabă auditiv decât vizual.

3. Repetă materia folosind pictogramele

Atunci când vrei să recapitulezi, ia o foaie de hârtie și desenează pictogramele, în timp ce îți repeți în minte cuvântul sau fraza din spatele fiecăreia. E în regulă să mai arunci un ochi peste text dacă nu reușeșți să îți amintești de la prima încercare.     

V. Bonus: Cum să reții numele unei persoane pe care abia ai cunoscut-o

Cred că majoritatea avem această problemă.

Ești la un congres de medicină și faci cunoștință cu un coleg cu care conversezi timp de 10-15 minute. A doua zi te întâlnești cu același coleg și realizezi că i-ai uitat complet numele.   

Din fericire, există o soluție simplă prin care poți evita acest lucru.

Odată ce v-ați prezentat unul altuia, caută să i te adresezi pe nume de cel puțin trei ori pe parcursul conversației.     

Să reții numele unei persoane pe care abia ai cunoscut-o te ajută să creezi o impresie plăcută; și nu știi niciodată cum îți poate aduce asta un beneficiu în viitor.

Știu că ai o grămadă de materie de parcurs, și tocmai de aceea te încurajez să experimentezi strategiile pe care ți le-am prezentat.

Poate ți se par neobișnuite pentru stilul în care înveți tu în mod normal, dar hei, nimic nu e straniu dacă funcționează. 😉

Esențialul

I. Construiește povești și imagini absurde
II. Citește textul de mai multe ori, observând din ce în ce mai multe detalii
III. Așază elementele de învățat într-un loc familiar
IV. Codifică elementele cheie prin pictograme simple, sugestive
V. Repetă numele unei noi cunoștințe pentru a-l reține

Experiența Rezidențiat: Sfaturi pentru Rezi 2026 de la generația 2025

  • ianuarie 22, 2026
Cum a fost experiența ta la Rezi 2025?

Cum a fost experiența ta la Rezi 2025?

519 respondenți

Când te-ai apucat de învățat pentru Rezi 2025?

cu 11-12 luni înainte
192 resp.
37%
cu mai mult de 12 luni înainte
135 resp.
26%
cu 3-4 luni înainte
56 resp.
10.8%
cu 9-10 luni înainte
56 resp.
10.8%
cu 5-6 luni înainte
36 resp.
6.9%
cu 7-8 luni înainte
27 resp.
5.2%
cu 1-2 luni înainte
17 resp.
3.3%

De câte ori ai parcurs materia? (aproximativ)

de 3 ori
177 resp.
34.1%
de 2 ori
123 resp.
23.7%
de 4 ori
99 resp.
19.1%
de 5 ori
55 resp.
10.6%
o dată
34 resp.
6.6%
de 6 ori
15 resp.
2.9%
de 7 ori
9 resp.
1.7%
de 9 ori sau mai mult
5 resp.
1%
de 8 ori
2 resp.
0.4%

Din ce ai învățat?

Doar cărțile oficiale
377 resp.
72.6%
Mix de rezumate + cărțile oficiale
122 resp.
23.5%
Doar rezumate
20 resp.
3.9%

Ți-ai făcut rezumate singur(ă)?

Da
86 resp.
60.6%
Nu
56 resp.
39.4%

Cât timp ai petrecut făcându-ți rezumate?

2h pe zi , la a 2 a trecere
Le am făcut în timp
Putin
2 ore pe zi
Am facut continuu rezumate
2-3 ore
3h/zi
20h
5 luni-prima trecere
Jumatate din timpul acordat procesului de invatare
Nu mi-am calculat
foarte putin
Le-am facut pe tot parcursul peiroadei, cand simteam nevoia. Nu pot sa dau un anumit timp.
A durat mult, câteva luni. Nu cred că aș mai face asta acum
Mult timp…
La prima trecere mult, majoritatea timpului
Peste 30 de h
5-6 luni
La prima trecere prin materie am incercat sa imi iau singura notite dar am abandonat aceasta metoda fiind foarte time consuming…
...mult
Mult timp
Am inceput cu rezumate ,dar am reusit sa fac doar pentru Kumar
1 ora per capitol cred
3 luni
4-5 ore pe zi
Cam o lună la cardiologie. Nu stăteam mai mult de 3-4 ore pe zi. În timpul ăsta citeam și-mi făceam notițe. E singurul capitol la care mi-am făcut notițe și chiar m-a ajutat la a doua trecere prin materie
2-3 luni, in afara de cele 6-7 de invatat propriu-zis
Prea mult - mai bine din jumate din timp am alocat sa scriu și sa organizez
câteva luni bune. odată cu prima trecere, am făcut și scheme și rezumatele.
Nu stiu exact, dar clar prima trecere cu tot ci rezumate mi-a luat mult timp.
2 luni
Prea mult timp
9 luni
O mare parte din prima trecere, pana in iulie. Sunt utile ca sa intelegeti cu adevarat textul, nu sa il cititi pasiv. Ca sa poti sa rezumi, trebuie sa procesezi
Le-am facut la prima trecere care a durat aprox 7 luni
Am făcut doar la ce mi s-a părut mie esențial
30 min pe zi, dar nu zilnic
4 luni
Le am facut in functie de ce mi se parea important la prima trecere,si ce vedeam ca nu retin la a 2 a.nu pot estima,pentru ca pentru mine invatatul inseamna 75% a scrie notite.
Prea mult
cam 30 min-1h dupa fiecare subcapitol
2 ore /zi
Prea mult cred
1 luna
Prea mult…
Mult..
Cam 2 luni, cat a durat prima trecere prin materie. Am pierdut mult timp făcându-le și nici nu le-am folosit pe toate
7-8 luni
Câte doua ore pe zi timp de 3 luni, dar doar pentru Kumar
Aproape tot anul :)). Dureaza destul de mult
Pe parcursul primei treceri, undeva la 9-10 luni
Puțin, am făcut doar câteva
5 luni
Destul de mult la inceput, dar nu as mai proceda asa. Mi-a luat destul de mult timp.
Depinde, o lectie completa aprox o saptamana, cand am notat numai niste informatii importante jumatate - o ora pe zi
Mult, pe zi cam 5 ore
3-4 h
Depinde de capitol, intre 2 si 12 ore in functie si de cat de detalii am ales sa includ
Faceam zilnic, mai ales pentru a retine valori
2 săptămâni
Mult, prea mult
Am pierdut destul de mult timp, aproximativ 2 luni
Puțin, făceam rezumat doar dacă era ceva ciudat scris sau mai complicat și nu înțelegeam deloc.
Rezumatele le-am făcut la prima trecere, îmi lua cam 4-5 zile/capitol la cele de 15-20 pagini și mai mult la cele mai lungi
Am făcut paralel cu învățatul din cărți. A luat cât de cât mult timp
Am făcut rezumatele în timpul primei treceri prin materie
6 luni
Destul de mult
3 ore
Mult
Cateva zile
2 luni
3h zi
Nu știu să zic, făceam doar la anumite părți care mi se păreau importante (gen tratament)
1 luna
Prea mult
2 luni
Mare parte din prima trecere
50% timp
Vreo 4 luni
Aprox 4-5 luni
2 ore/zi
1-2 luni intervale diferite
Destul de mult timp, dar le-am facut la prima trecere ca sa imi fie mai usor dupa
Destul de mult
Nu pot sa aproximez exact

Când te-ai apucat de licență?

cu mai mult de 12 luni înainte
167 resp.
32.2%
cu 11-12 luni înainte
94 resp.
18.1%
cu 5-6 luni înainte
66 resp.
12.7%
cu 9-10 luni înainte
52 resp.
10%
cu 7-8 luni înainte
50 resp.
9.6%
cu 3-4 luni înainte
49 resp.
9.4%
cu 1-2 luni înainte
41 resp.
7.9%

Care e cel mai important lucru pe care ți-ai fi dorit să îl știi despre licență înainte de anul terminal? (pe scurt)

Să o termin sau repede și să nu mă stresez atât pentru ea.
Cat de mult dureaza sa aprobe comisia de etica licentă
Redactarea licenței ar trebui să dureze cat mai puțin, dar o să apară și lucruri neprevăzute. E foarte important ca în acele momente să încerci să urmezi planul inițial
Necesita mult timp investit atât în ceea ce ține de documentație cat și pe drumuri catre coordonador. SI generează multa frustrare in plus și tensiune.
nu e mare lucru
Că durează mult să scrii un text atât de lung
Că nu totul depinde de noi, totul depinde și de coordonator
Nu merita saniti consumi timpul de invatat cu scrisul licentei. Incearca sa scrii de la inceput cu atentie ca apoi sa nu stai mult pe corectatatul licentei.
Ca este irelevanta, nu i pasa nimanui de ea, ca era mai bine sa folosesc mai mult AI ca nu exista detectie la plagiat
Scrierea efectivă a lucrării nu e atât de importantă
.
Ca începutul e mai greu, la final o să vină ideile mai ușor
Ca nu trebuie sa ma stresez si cu asta
Ca voi scrie mai mult decat e nevoie si voi taia din material
Ca mananca mult timp si ca am luat o decizie buna sa ma apuc de ea din timp
Trebuie să mergi din timp la profesorul coordonator pentru îndrumare și sfaturi
Coordonarorul ales bine, schimba totul
Trebuie scapat cat mai repede de ea. Se simte ca un task important implinit si te ajuta psihic mult
Ca am facut cea mai buna alegere ca pana in septembrie la inceputul anului 6 cea mai mare parte era gata si nu mai aveam multe lucruri importante de pus la punct
Ca nu este un lucru atat de important, ca nu trebuie sa consume atat de mult timp si energie
Nu stiu
Timpul de examen pare insuficient la examenul de licenta
Nu stiu
Este foarte important sa alegi o tema care sa iti placa dar cel mai important este sa fie usoara pentru ca sa nu consumi timp de invatat pentru rezi. Eu m-am consumat mult prea mult pentru lucrearea de licenta si nu merita. Multi colegi au facut alegeri destepte : igiena, medicina muncii, stiintele comportamentului
La plagiat se trimite fara referinte si ca nu conteaza atat de mult (in functie si unde o faci) si sa o termin cat mai repede
Ca nu merita toata bataia de cap
Mi-aș fi dorit să știu să întreb colegi mai mari despre profesorii care te ajută cu adevărat la lucrarea de licență ca să nu-l fi ales pe acela căruia nu-i convenea nimic din ce am făcut. Bineînțeles fără să mă ajute el cu informații sau măcar cu un caz clinic.
Mi-aș fi făcut licența până să de termine semestrul 1
Sa nu ma stresez atat de tare pentru ea
Nu e atat de “mare” pe cat pare peoblema.
Nu e foarte importantă, dar vă va ocupa totuși timp. Terminați-o repede, nu vă lăsați cu ea pe final!
Ca nu e asa relevanta si sa nu mi bat capul asa tare
Ca e time consuming
Contează profesorul cu care faci să nu trebuiască să tot scrii și rescrii la licență până cu câteva zile înainte să o predai .
Mi-as fi dorit sa termin mai repede licenta dar m-am cam lungit
Ca nu este asa de greu de facut licenta si ca inceputul este mai greu, sa citesc cateva licente inainte sa ma apuc
Multa agitatie pentru nimic
Că nu este atât de importantă si daca pui pe pauza învățatul pentru rezi în 2-3 saptamani o termini
- ca nu trebuie sa ma stresez in legatura cu ea, rezi e de o mie de ori mai important
Ca nu este asa de importanta
Nu e chiar atât de “ speriat “ pe cum pare
Ca nu e atat de grea si nu merita sa ma stresez
Ca merge greu si ocupat foarte mult timp
Este un lucru important dar prioritatea trebuie sa fie alta
Mi aș fi dorit să știu ca nu este așa stresant precum au făcut-o alții să pară. Dacă ai pun program constant nu ai de ce să îți faci griji!
Notebooklm
Sa o termin cat mai repede
Să folosesc anumite programe de research
Nu contează la nimic. Nu merita să te stresezi deloc, nu influențează cu nimic nota luată.
E important sa fie terminata cat mai devreme dar sa nu intre nici intr-o isterie de sa o faca in anul 4 pentru ca o sa uite ce au scris in ea pana la prezentarea lucrarii. Sa faca ppt-ul pentru prezentare chiar atunci cand termina si lucrarea
Să nu mă complic foarte mult, e relativ ușor
Sa stabilim din timp tema exacta a lucrarii ca sa ma pot apuca de scris in vacanta de vara. Scrisul (mai ales partea generala) ia foarte mult timp si necesita multa cercetare pentru o bibliografie buna
Ca nu trebuie sa imi bat prea mul capul pentru ea
Nu pot spune
Ca nu e un stress mare si ca nu are rost sa pierd mult timp cu ea
Nu e importantă pentru nimic
Este foarte important ca daca vedeti ca indrumatorul va raspunde la mail-uri odata la 2 saptamani sa il schimbati. Te va amana pana ajungi cu ea in iunie si va fi extrem de stresant.
E o prostie
Ca toata lumea trece, sa nu ma stresez f mult
Asa cum spune toata lumea: sa nu imi bat capul prea mult cu ea. SA aleg cat mai repede o tema si sa o scriu cat pot de repede. SAu macar sa incep o parte din ea din vara
Nu e atat de complicat precum pare, dar necesita timp
Sa nu ma stresez atat de mult cu licenta si sa o termin mai repede de la inveputul anului ca sa ma pot axa doar pe rezidentiat
Să nu mă stresez atât de mult, a fost mult mai ok decât m am așteptat .
Ca majoritatea oamenilor nu o fac pe bune si nu merita neaparat sa iti bati capul cu ea si mai bine folosesti timpul si energia respectiva pentru rezi.
Pare greu până te apuci de ea
FĂCUTĂ CÂT MAI REPEDE, NU CONTEAZĂ
Este doar o formalitate
Ca e foarte important sa ai un profesor implicat si practic(care sa nu isi propune teme prea ample sau studii prea ample de realizat)
Licenta nu este prioritatea nr.1 in anul 6 de facultate. Am facut-o cat mai simpla cu cat mai putin timp pierdut pe ea, totul a fost bine.
Ca trebuie trecut prin foarte multa materie cu simt de raspundere
Am aflat tot inainte despre licenta si nu a fost un stres
A fost ok tot
Nu trebuia să mă agit și să îmi consum atât de mult timp cu ea.
Nu te mai interesează de ea după ce termini
Să aleg poate un subiect ușor.
sa nu o las pe ultima suta de metri si sa nu ma stresez atat de mult
E mult mai lejer decât pare
Nu trebuia sa ma stresez atât de mult pt licență. Comparativ cu Rezi, licența a fost "pistol cu apa"
Sa nu-i dau importanta, sa o fac repede
Statistica
Că nu este atât de importantă
Să nu mai fiu atât de serioasă cu redactarea ei, ca nu este atât de importantă, este doar o formalitate
Ca nu e atat te stresant pe cat pare
Ca nu e asa stresant
Sa o termine cat mai repede. Nu conteaza deloc ce iese la licenta ca nu ii pasa absolut nimanui
Sa o fac din timp
Cum sa fac partea de statistica
Sa fie o tema usoara!!
Să nu fie lăsată pr ultimul moment, preferabil termiată până în ianuarie
Să nu mă stresez
It's not that deep🤣
Ca nu merita sa lucrezi asa mult la ea și ca puteam alege ceva mult mai ușor
Ca nu era nevoie sa aloc atata timp si energie , cel mai bine ma focusam sa invat din timp pentru examenul de rezidentiat.
Ca nu prea merita sa ma stresez
Nu trebuie sa-ti dai deloc interesul, e de ajuns sa fie ceva acolo
Sa nu ma stresez atat cu realizarea ei
Nu merita sa te stresezi pentru licenta, fiindcă nimeni nu o citeste cu atentie, iar nota finala nu contează.
Știam tot
Ca nu trebuie sa ma stresez cu ea
Că nu e așa stresantă pe cât se zvonește că ar fi
Nu iti bate capul cu partea generala sau cu licenta in general. Termin-o cat mai repede, de preferat CEL TARZIU la inceput de anul 6.
Sa îmi găsesc un coordonator implicat care nu se lasă pana în ultimul moment și nu mi da feedback uri super târziu...
Nu este foarte complicată și se poate termina destul de repede
Planificare
Care este structura lucrarii si in ce consta prezentarea si examenul
Ca nu e importanta
nu ii dati multa importanta, trece toata lumea iar la prezentare abia va asculta cineva ce prezentati, doar faceti o sa fie facuta
Nu merita sa te implici prea tare sau sa te strofoci sa fie perfecta daca nu iti cere coordonatorul
Ia-o mai ușor cu licența, examenul de rezi e premiul cel mare.
Ca nu durează niciodată cât îți propui. Nu va ține doar de tine, ci si de programul profesorului și de cât de importantă e lucrarea pentru tine.
Ca nu e asa mare stres pe cat credeam
stiu ca nu asculta nimeni , dar asa este NIMENI NU E INTERESAT DE MUNCA TA asa ca nu te mai chinui
nimic
ca nu contează
Sa fac mai repede partea generala, sa nu ma pierd in detalii, sa nu ma chinui atat de mult cu fiecare propozitie
Ca nu trebuie sa ma stresez
Să o termin cat mai repede să mă pot concentra pe învățatul pentru rezi
Nu conteaza asa de mult cat iti imaginezi
Ca nu e mare lucru
Nu merită timpul pierdut și eforturile. Rezolvați-o cât mai rapid, nu vă complicați cu teme sofisticate pe care nu le stăpâniți. Contează mai mult să fii stăpân pe situație și să ai o prezentare bună și coeerentă.
Sa nu i dau atata importanta
Sa imi aleg ceva usor, ca sa nu ocupe mult timp
Mi-as fi dorit sa stiu ca nu e atat de importanta pe cat credeam ca e si ca profesorilor nu le pasa deloc de ea
Durează mult mai puțin decât crezi
Lucrarea să fie gata în cel mai scurt timp posibil, iar examenele, scris și practic, merită un minim de efort, în rest toată energia trebuie canalizată pe cărțile de rezi.
Ca examenul scris nu e chiar atat de rau si nu ar trebui sa te strezi atat de tare pentru el.
.
ca dureaza mult mai mult decat te astepti
Ca nu merita sa investesti timp prea mult pentru ea
Ca nu are sens sa ma stresez
Contează doar sa o ai. Nu e important subiectul. Trebuie sa fie cât mai ușor sa termini cât mai repede. Nu e nevoie sa inventezi roata
Să nu pierd prea mult timpul căutând materiale
Că nu are sens să ma stresez cu ea. Get it done și dă-i cu rezi.
Ca e doar o formalitate, nimanui nu ii pasa de lucrarea ta. E foarte posibil ca, coordonatorul sa nici nu tina legatura cu tine, sa fii pregatit!
Sa o termin mai repede
Să își facă licența din timp și să nu o lase pe ultimul an. Eu am făcut-o din anul 4 și a fost cea mai bună decizie.
ca e mai usor procesul decat credeam
Am facut o din anul 5 , recomand sa nu se suprapuna cu invatatul pt rezi
E necesar a fi finalizata inaimte de intrarea in anul 6
Ca reusesc
Să nu mă stresez așa mult cu scrisul licenței
Cum se formateaz corect documentul Word
Dp
Faptul ca nu este o lucrare care necesita timp, poti sa o termini si in 2-3 saptamani 100%
Ca nu e atat de importantă
Să încerci să o termini cat mai repede
Nimic,stiam ca nu trebuie sa ma stresez cu ea
Subiect usor
Ca este mult mai usor decat pare
Eu personal m-as fi apucat din timp de licenta, dar incepusem pe studiu experimental care a fost anulat si a trebuit sa schimb tot, sa fac o baza de date in primavara si a fost foarte stresant
Ca nimeni nu-i pasa, cel putin la noi (oradea)
Sa o termin cat mai repede ca sa ma pot focusa doar pe invatatul pt rezi. Licenta nu e asa importanta, trebuie doar facuta
Ca e mult mai usor decat pare si ma bucur ca am terminat-o din vara de dinaintea anului 6
Ca este doar o formalitate si nu merita sa investesc atat de mult timp si energie
Cat m-ar fi ajutat sa ma organizez si sa imi strang toate materialele din anul 5
Ca iti consuma muuult timp, nu din cauza faptului ca ar fi dificil dr structurat informatia, ci sunt multe detalii tehnice si de asezare care necesita multa rabdare
Personal nu m-am descurcat cu partea de statistica, asa ca am apelat la un coleg. Asadar, toata lumea are nevoie de un coleg statistician care sa ii scoata din belea 😂
Sa nu ma stresez foarte mult pentru licenta, pentru ca nu prea contează
.
Ca nu e atat de greu cum pare
Nu este aşa serioasă precum crezi
Sa nu ma stresez cu ea, sa ma concentrez pe învățat
Că nu este așa de imposibilă p credeam și că nu trebuia să fiu așa perfecționistă. Încercarea de a face o lucrare de licență perfectă m-a făcut să pierd foarte mult timp și să mă tem că nu o voi termina, chiar dacă am muncit enorm.
Sa fie gata in decembrie
Ca nu trebuie sa ma stresez atat de mult cu ea
Că se scrie destul de repede și ușor, dacă îți iei timp pentru asta și nu te lungești prea mult.
Ca nu este chiar atat de importanta precum credeam eu. Am dedicat foarte mult timp licenței, timp pe care l-am pierdut de la ce era cu adevărat important
Fiindcă m-am apucat de licență cu 2 ani înainte totul a fost bine
Și licența îți “mănâncă” din timp
Ca nu trebuie sa ma axez atat de mult pe ea.
Nu are sens sa te chinui sa iasa ceva perfect, majoritatea profesorilor o vad strict ca pe o formalitate
Să fac mai repede, imediat după începerea anului 6 și până în sem 2 să fie gata
Nu contează la nimic
Tema să fie cat mai ușoară!!
Ca nu este atat de importanta.
Să alegeți o temă simplă, un profesor coordonator lejer
ca nu trebuie depus extraordinar de mult efort cu licenta.
Consider ca m-am informat destul de bine
Sa iau o tema cat mai usoara si accesibila sa nu pierd foarte mult timp cu elaborarea ei.
Cat de migălos este procesul de redactare
.
O poți termina în mai puțin timp decât te aștepți.
Rawr
Nu e asa mare bataie de cap cum pare
Nimeni nu se uita cu adevarat pe lucrarea de licenta
Sa nu ma complic foarte tare, sa nu aleg analiza statistica, ocupa mult timp
Contează comisia care te evaluează (sunt discipline cu comisii mai ok decât altele). Poti întâmpină dificultăți în a găsi informații (articole) suficiente pentru a-ți formula exact cum vrei tu lucrarea și poți ajunge foarte ușor la un rezultat diferit de ceea ce ai intenționat inițial.
Eu am încercat să îmi aleg o materie si o temă cât mai ușoară. As fi vrut sa stiu ca nu contează asa mult nota de la practic ca să nu ma stresez cu asta si sa continui sa învăț pt rezi(MD)
Dureaza ft putin
Ca nu este asa de complicat precum pare
Sa imi aleg o tema cat mai usoara si un coordonator care sa imi raspunda rapid la mesaje
Ca e mai bine sa termin cu ea repede si sa imi aleg un subiect simplu care ma atrage si nu imi solicita excesiv timpul
Ca nu ai pentru ce sa te stresezi pentru ca oricum nu ii pasa nimanui de nota conteaza doar sa iei
Ca nu contează la nimic 🙂
ca ar fi trebuit sa ma apuc mai devreme de ea
Ca nu e atat de importanta
Coordonatorul e foarte important, e mult mai usor daca raspunde repede si te ajuta. De asemenea e foarte util sa te uiti peste licenta unei persoane care a avut un subiect asemanator cu al tau. Prima oara e bine sa stabilesti cuprinsul si apoi incepe cu capitolele care ti se par mai usoare. Noteaza fiecare paragraf de unde il iei.
E mult mai simplu decât mi-am imaginat ca va fi. Experiența atât cu grilele, cât și cu prezentarea e foarte prietenoasă. (Asta la UMF Craiova)
Sa iti alegi o lucrare cat mai usor de abordat si sa vorbesti din timp cu doctorul coordonator
As fi vrut sa stiu ca e doar o formalitate si sa nu imi bat capul prea tare cu ea. Conteaza cel mai mult sa fie gata.
Ca nu e atat de importanta
As fi ales un subiect mai simplu, cu mai multe referințe bibliografice disponibile
Ca e important să îți alegi o temă mai ușoară și care să îți placă să o faci
Că nu e atât de greu si poate fi terminata relativ repede dacă planifici bine
sa o am gata pana in anul 6
Sa încep cu grilele în paralel cu invatatul
Partea de informatica pe care o presupune
Munca pentru licenta nu este atat de grea ci este mai mult consumatoare de timp. Initial crezusem ca o voi face destul de repede , dar mereu mai aparea cate ceva de modificat.
Ca pot abuza de numarul pozelor. Am scris foarte mult text fara sa stiu ca pot pune poze in partea generala, ba chiar mi s-a reprosat ca nu am poze.
Sa nu imi bat capul prea mult cu ea ca nu e deloc importanta, sa scriu strict cat e necesar si cat mai repede ideal in semestrul 1 sa fie gata
Ca se poate face partea teoretica in vara si ar fi bine sa o faci=))
Ca nu ar trebui sa reprezinte un stres suplimentar, daca ai o comisie draguta si ok. Este doar o formalitate, dar trebuie facuta...
Sa stiu ca un coordonator simpatic nu e neaparat si unul util. Trebuie gasit cineva care sa iti ofere ce ai nevoie repede pentru a te focusa pe rezi
Nu trebuie sa te complici. Trebuie făcute lucruri clare
Cum trebuie să arate structural, pentru că eu n-am primit niciun exemplu de la profesorul îndrumător.
Faptul ca e foarte bine sa iti acorzi deadline-uri pentru un număr de pagini scrise si sa te ții de program. Mi s-a părut ca lucram cu mai mult spor cand știam ca trebuie sa ma duc la coord in ziua X cu 10 pagini scrise (lucrez bine sub presiune).
Nu conteaza prea mult. Doar scrie si scrie cateva zile la rand. Nu iti pune sa faci putin in fiecare zi fiindca trebuie sa operezi cu un volum mare de informatii si doua zile daca nu scrii, simti ca ai uitat ce si unde ai citit, simti ca o iei de la capat
Consuma mai mult timp decat pare si as fi incercat sa o termin mai repede pentru ca m-a stresat doar gandindu-ma la ea.
Ca e un proces anevoios. La inceput nu iti spune nimeni exact ce ai de facut si de multe ori nici profesorii coordonatori nu te ajuta,asa ca trebuie sa gasesti tu singur raspunsure
Să nu îmi bat capul prea devreme cu asta
ca e cal mai bime sa o faci inainte sa inceapa anul 6 si sa iti alegi o tema cat mai usoara
Să o faci cat mai rapid cu putință pentru este extrem de consumatoare de timp
Ca și sarcinile care par ușoare pot să ia destul de mult timp de făcut
Sa nu ma implic prea tare
Nu trebuie neglijata nici ea, iti ia destul de mult timp pana o termini
să mă concentrez mai puțin pe micile detalii și mai mult pe structura părții speciale
Ca nu e f greu de facut si sincer nici prea importanta nu e
Să știu cum să lucrez partea specială
Ca nu trebuie sa te chinui atat de mult cu partea generala si ca partea speciala e mai complicata.ca probabil nici macar tu nu iti vei citi licenta cap coada dupa ce o vei scrie si prezentarea nu va fii atat de infricosatoare.
Sa nu mai pierd timpul pe detalii și să mă ocup de statistică mai repede
Ca prezentarea e cea mai importanta
atâta timp cat înveți serios pentru rezidențiat, examenul de licență e ca un test pentru cunostiintele acumulate, iar stresul pentru acesta nu ar trebui să fie unul exagerat de mare
Licenta e doar o formalitate
Ca nimanui nu i pasa de continut, de surse, de nr de pagini, de cuprins
Ca nu ar fi trebuit sa ma stresez cu asta
Ca nu o citeste nimeni si ca doar prezentarea ppt conteaza
Ca este DOAR o formalitate.
Nu conteaza absolut DELOC, m am stresat prea tare
Lucrarea de licență e bine să fie finalizată inainte de anul 6
Ca nu o sa i pese nimanui ce scrie acolo
Ca nu e atat de greu pe cat pare si ca ft putini nu o iau
As fi vrut sa stiu cum se folosesc aplicatiile care te ajuta sa organizezi citarile in text.
Ca nu e panică așa mare
Sa nu stau atat de mult pe ea
Trebuie să începi din timp și totul va fi bine
Am fost destul de organizată pe partea asta, dar m-am apucat în anul IV pt că știam că va fi complicat pt c-am făcut-o pe chirurgie generala. Deci: interesează-te cât poți de rapid! Și că partea de statistică, găsești tutoriale pe YouTube.
Ca nu trebuie sa te concentrezi atat pe licenta, nu este mai dificil ca rezi. M as fi apucat de partea generala mai repede
Ca nu trebuia sa ma stresez
Să îl termin mai repede și să nu îmi bat capul cu el. Nu a fost nimeni atent și la prezentare, e doar o formalitate
Sa inteleg mai profund tema si ce presupune subiectul ales pentru licenta
Prea mult stres și efort depus pentru un lucru aparent formal
Ca evaluarea nu e ma fel de serioasa precum am creut
nimic, e usor, in 2 saptamani e gata
Cum să caut rapid articole relevante pentru tema de interes.
Sa fie gata cat mai repede
Sa fie gata pana in martie
Ca nu trebuie sa fii neaparat la așteptările coordonatorului pentru ca asta e posibil sa îți mănânce mult timp
Nu se ridică statui pentru licența de nota 10, așa că nu se merită stresul și orele nedormite pentru a atinge “perfecțiunea”
să nu mă axez atât de mult pe licență, pentru ca se face relativ repede. Tot focusul să fie pe învățatul pentru rezi
Ca nu merita sa va faceti griji pentru ea si ca mai bine alocați câteva ore zilnic timp de mai multe luni, decat sa o faceți intr-un foc odata
Alege ceva cat mai ușor oricum nimeni înafara de tine nu o va citi
1. Cum se citează corect
Mare atentie la alegerea coordonatorului. Cel mai bine e sa va alegeti din prima un coordonator/profesor pe care il cunoasteti deja si/sau ati mai lucrat inainte (ex. un asistent de stagiu de care va placut)
Doar apucati-va, niciodata nu exista momentul perfect si pofta vine mancamd
Cel mai greu e sa te apuci de scris. Daca as mai face odata licenta, m-as apuca cat mai repede de scris propriu-zis. Nu trebuie sa fie perfect.
Mi-ar fi placut sa stiu ce inseamna efectuarea unei licente, care sa fie pasii corecti de parcurs in efectuarea lucrarii si ce resurse sunt necesare
Mai importanta decat cantitatea este calitatea, asta daca esti un student care se respecta si vrea sa isi lase in ordine licenta, nu doar sa o faca sa fie facuta. E important sa te pasioneze subiectul pe care il alegi la licenta
Sa aleg un subiect usor si sa termin cat de repede
ca e o formalitate si nu e cazul sa ma stresez cu ea
Ca nu e asa greu
Licenta nu e importnata, ci trebuie sa te axezi pe rezi
Mi aș fi dorit să încep mai repede redactarea
Ca nu este asa importanta cu credeam
Sa invatati constant si cu un plan bine pus la punct.
ca e mai mult o formalitate, nu trebuie sa iti bati capul cu ea
As fi inceput poate chiar mai din timp, din anul 5 ca sa nu mai am grija asta in ultimul an.
Mi as fi dorit sa imi dau seama sa vorbesc cu profesor sa o fac inainte de inceperea anului 6, cel mai bine in vacanta de vara dintre anii 5-6.
Nu trebuie investit atât de mult timp în ea, am pierdut foarte mult aici
Sa nu isi piarda timpul cu ea, este mai mult o formalitate.
Că nu merită stresul excesiv
Nu este importanta, daca te concentrezi se face repede
Ca nu este chiar atat de greu
Ca e easy
Ca este ultra irelevantă și ca nu trebuie să îți bați capul cu ea
Licența e doar un alt examen, bineînțeles că există emoții, însă nu profesorii chiar sunt foarte înțelegători și încântați de tot ce am făcut. Cu cat o terminați mai devreme, cu atât o să fiți mai liniștiți în legătură cu examenul.
E de complezenta si cam arat
Este o formalitate
Nu trebuie sa te stresezi asa de mult cu partea de prezentare
Sa fie terminata cat mai curand
Ca nu e atat de grav
Ca oricum ne dau la toți 10 la lucrare
Lucrarea de licență la o materie din anii pre-clinici de scutește de data de baze
Ca nu este asa greu de facut precum pare
As fi vrut sa fi stiut cat de important este sa termini licenta cat mai repede, astel incat sa te poti concentra pe rezidentiat.
Ar fi trebuit sa iau in calcul faptul ca indrumatorul raspunde cu intarziere, iar acesti timpi morti au impins finalizarea licentei pana aproape de finalul anului.
Nu este asa de greu cum sa pare
Că nu trebuie sa te străduiești deloc
Că nu trebuie să te chinui extrem de tare pentru ea și ca e mult mai puțin importanta decat învățatul pentru rezi
Să nu mă implic prea mult cu ea
Sa o termin cat mai devreme fără să trag de timp
Ca se face rapid cu ChatGPT, e mult mai usor decat m am astepta si nu merita atata stres
E mai usor decat pare
Nu merită să te chinui cu ea dacă nu vrei să o folosești cumva mai departe. Poți să o faci intr-o lună de muncă serioasă, dar ai grijă în ce lună alegi deoarece consider ca party-urile, serenadele și absolvirile sunt mai importante decât statul în casă și scris la licență.
Nu lasa pe ultima suta de metri
Faptul ca depinde foarte mult cu cine se da lincenta, de la catedra la alta, la unele a fost o bătaie de joc și altele au luat totul prea serios.
Sa nu imi sacrific atat de mult timp pentru ea
Sa nu ma complic asa tare la partea specială, si sa colectez doar datele pe care chiar o sa le folosesc.
Ajuta foarte mult dacă termini cu licenta cat mai repede ca să nu îți ia din timpul de învățat
Nu merita prea mult stres si efort
că la umf iași doar grila de la licență este importanta. la prezentarea lucrarii toti am luat 10
Sa imi gasesc de la bun inceput un coordonator care se implica in corectura si transmiterea de materiale pt realizarea lucrarii. Am fost nevoita sa schimb coordonatorul fix in anul 6
Ca necesită mult timp, e multă muncă repetitivă, dar in final nu contează atât de mult in comparație cu examenul de rezi.
Ca nu trebuie sa ma concentrez atat de mult la detaliile ei.
Time consuming,
Cat dureaza sa fie scrisa
Trebuie tema cât mai usoara
Ca IA MULT TIMP
E lejer
e o formalitate
Sa o termine cat de repede
Ca partea generala e aia mai grea (m-am focusat foarte mult pe asta in vara de dinainte de anul 6, puteam petrece mai mult timp invatand pentru rezi. partea speciala n-a durat nici jumate cat cea generala, asa ca m-am grabit degeaba)
Finalizarea lucrării a durat mult mai mult decât am preconizat.
sa fac o lista cu frazele preluate langa care sa fi pus numarul sursei bibliografice pentru a economisi mai mult timp
E doar o formalitate si nimanui nu ii pasa
Nu este chiar asa greu de făcut si nimeni nu pune atat de mult accent pe licenta, nici macar la prezentari. A fost un stres in plus de care nu aveam nevoie
Să nu îi ofer atâta importanță pe cat i-am oferit. În final chiar ia toată lumea 10, indiferent ca a scris o săptămână la ea sau 5 luni.
Ca nu e atat de relevanta si ca ar fi bine sa o termin in maxim o luna
Ca nu conteaza asa mult :)))
Ca nu merita efortul depus pentru ce se intampla la prezentare.
Cat de putin importanta e si ca nu trebuia sa pierd timp cu ea
Trebuie să scapi repede de ea
Sa o aduc in forma finala cel târziu in vacanta de iarna
Este foarte similara cu examenul de rezidentiat ca si structura, este un bun exercitiu de oragnaizare a timpului
Sa fac mai multe treceri pe materie
Ca doar trebuie scrisa, nu o sa fie perfecta
Nu-i pasa nimanui ce scrii in licenta
Ca nu este atat de importanta precum pare
Sursele de informare, programe utilizate pt bibliografie, ce presupune partea de statistica
Ca nu e asa importanta si sa nu ma stresez asa tare cu prezentarea ei.
Ca nu e importantă și nu contează deloc, nu pierdeți mult timp cu ea
Sa o fi facut din vara anului 5
Cum sa ma ocup de statistica
Ca, desi este importanta, nu are o relevanta atat de mare pe cat suntem facuti sa credem, iar examenul de licenta este util ca o mica testare a nivelului de cunostinte pentru rezi
Să o fac cat mai din timp pentru a nu-mi ocupa timpul în timpul anului 6.
Ca nu e asa importanta
Profesorul coordonator conteaza foarte mult
Că dacă lucrezi singur la ea și ești serios,prezentarea e doar o formalitate
Licenta nu o citeste nimeni si nu ii pasa mimanui de ea. In final 99% iau 10. Eu m-am stresat foarte mult cu baza de date, dar in final s-a dovedit ca doar mie mi-a pasat de asta.
Nu contează la absolut nimic în viitor
Ca nu este asa de speriat pe cat credeam.
Tratatele de specialitate cuprind mai multa informație din carte poți alege ce îți trebuie decât articole/studii online izolate
Ca trebuie facuta cat mai devreme, sa nu ma aglomerez cu invatatul si cu licenta
Ca nu conteaza atat de mult cum credeam si ca, comisiile sunt super ok.
E mai usor decat se crede, sa nu mai pierd atata timp la licenta
Exact tot procesul si calendarul aferent depunerii actelor
În ceea ce privește centrul universitar Brașov, licența este aproape protocolară. Nu te panica în legătură cu materia, dacă nu ai apucat sa o termini.
Faptul ca nu are sens sa te stresezi
Faptul ca e mai bine sa lucrezi constant la licenta, in fiecare zi si ca nu e atat de importanta precum pare.
Ca nu e asa mare scofala si ca ar fi fost mai bine sa o am terminata inca din primul semestru
Nu e atat de important si de greu pe cat credeam
E doar o bătaie de cap…
Să am o licență drept model. Ușurează ft mult munca.
Ca poate lua foarte mult timp, intre 70 si 100 de ore de scris, pus in pagina, revizuit, umblat dupa semnaturi, facut ppt, repetat
Ca it really takes time si sa ma preocup repede sa scap de ea
Ca nu e atat de greu precum pare insă necesita timp
O tema usoara, placuta la care sa se lucreze usor
Dureaza destul de mult redactarea lucrarii de licenta, mie mi-a luat cam 3 sapt doar partea generala
Ca baza de date necesita mult timp si mult efort si ca nu e bine sa stau foarte mult pe partea generala, care e mult mai putin importanta decat partea speciala (partea speciala a fost subiectul prezentarii in cadrul sustinerii disertatiei)
Să-mi aleg un coordonator care nu mă va face să pierd timpul inutil.
Sa nu acord nici măcar atâta timp cât am acordat pentru licență și să fac din rezidențiat o prioritate
Faptul ca dureaza destul de mult gasirea surselor bibliografice potrivite.
Să fac licența foarte devreme, să am timp să învăț la rezi
ca nu conteaza atat de mult si mai important este momentul prezentării decat lucrarea in sine
Trebuie ceva simplu, să nu necesite implicarea coordonatorului sau să necesite cat mai puțină implicare. Recomand să fie gata cat mai repede, oricum nu contează 🙂
Trebuie terminată maxim după sesiunea din vară
Este absolut IRELEVANTĂ! NU ÎI PASĂ NIMĂNUI DE EA! E MARE PIERDERE DE TIMP!!!! Eu am alocat EXTREM de mult timp pentru ea pentru ca imi era teama de cei din comisie, insa chiar nimanui nu ii pasa. Folosește acel timp pentru a învăța!!!!
Să finalizez licența cat mai repede posibil.. am terminat o abia în mai și recomand viitorilor rezidenți să termine cât mai repede( până la Crăciun).
Că e o pierdere de timp, trebuie doar sa o faci si gata
Ca nu trebuie sa inventezi gaura la macaroana, doar sa fie o lucrare corecta dpdv statistic
Chiar nu conteaza asa mult, e mai important sa fie facuta si sa iti alegi un subiect/tip de studiu pe care stii ca il poti face cel mai usor. Sigur profesorii vor avea pretentia sa fie o tema care presupune si lucru practic. Dar inafara de mentiunea asta pe care ti-o vor face atunci cand presinti lucrarea,chiar nu conteaza. Important e sa termini cat mai repede cu licenta si sa te focusezi pe rezi.
Să aleg o temă ușoară, ofertantă și un îndrumător dedicat.
Nu trebuie sa fie totul perfect
NU LASA PE ULTIMA SUTA DE METRI
Niciodata nu e tarziu
Ca nu e atat de dificil pe cum pare daca esti organizat
Ca nu trebuie sa imi bat prea mult capul cu ea
Nimic în mod particular
Ca nu-i pasa nimanui de ce e scris in ea si tot ce e legat de disertatie e vrajeala
Este o simpla formalitate, puteam sa reduc mult mai drastic nivelul de stres pentru licenta, cu toate ca nu a reprezentat o prioritate pentru mine licenta in sine, fiind pe locul 3-4 dupa rezi si viata persoanala, stresul a existat datorita grilei care se da in cadrul licentei
Nu merită stresul
Licenta este doar o bataie in plus de cap care nu conteaza la absolut nimic si nu intereseaza pe nimeni, dar de asta este foarte important sa die facuta din timp, astfel incat sa nu le fure din timpul de invatat pt rezi
Termin-o cat mai repede, nu te stresa cu licenta
Sa fie făcută din timp și ca sfat sa fie terminata la inceput de vara pentru a avea timp de învățat la rezi
Că mai important este sa ți alegi o licență "ușoară" decât una care necesita multa munca dar pe un subiect placut
Sa ia mult timp pretios degeaba
Trece toata lumea
Conteaza mai mult sa ai un plan si o structura.
Sa o termin cat mai repede, de preferat înainte de vara
Nu merita stresul
Nu reprezintă un interes atât de mare pentru comisie și indiferent de lucrare vei promova, este mai mult o formalitate
In ce consta proba practica
Ca e o treaba romaneasca neserioasa care exclusiv consuma timp si nu trebuie luata in serios spre deloc
Nu este cel mai ușor lucru de făcut mai ales când ai un coordonator perfecționist
Ca nu trebuie sa ma stresez deloc pentru ea
Sa nu o iau în serios prea tare
Partea administrativă
M-aș fi apucat mai devreme și nu aș mai fi pierdut asa mult timp, în final a fost bine pentru toți colegii.
Ca nu ii pasa nimanui (poate cu cateva exceptii) pe cat de mult credem noi
Chiar să cred faptul că cei din anii mai mari ziceau că e doar o formalitate
să aleg un subiect cât mai accesibil și un coordonator deschis să te ajute și să îți răspundă la nelămuriri
Sa mă interesez mai bine care sunt pretențiile catedrei.
Licenta nu e importanta, rezidentiatul e.
Să nu pierd timpul așa mult cu ea
Oricum nimeni nu le citeste
Faptul ca nu conteaza la nimic nota finala
Sa nu imi bat capul atat de mult pentru ca nu este atat de important
Ca mai bine incercam sa o termin cat mai repede
Ca este mai mult o formalitate
apuca-te de structura (schelet) din anul 5 ca sa ai timp sa te documentezi din timp despre ce anume cu exactitate ai de scris si fă-ți din timp o lista cu articole si cărți din care îți vei extrage informațiile necesare pt lucrarea de licență.
Ca trebuie din start ca cineva care se princepe sa te ajute cu partea de statistica si astfel lucrurile bor merge foarte usor
Sincer eu am avut o licenta pe o materie preclinică și a fost super ușor in cazul meu,
sa imi aleg subiectul din timp si sa o termin pana la inceput de an 6
Sa depun minimul de efort necesar pt ca literally nu o citeste nimeni
Dacă îi acorzi 3 săptămâni în care bagi viteză, it is do-able. E ușor să subestimezi câte drumuri ai de făcut spre coordonator.
It s not that deep.:))
Mi-aș fi dorit sa termin licenta la începutul anului 6, îți consuma timp și energie
Redactarea si acumularea informatiilor dureaza mult mai mult decat m-as fi asteptat eu.
Dacă dorești sa te concentrezi pe rezidentiat trebuie sa lași la o parte pasiunea pentru o anumita materie sau specialitate și sa alegi o catedra care te ajuta, îți răspunde la mesaje sau mailuri, nu are prea multe pretenții și da note mari, pentru mine acestea au fost criteriile. Am facut licenta la chirurgie deși nu as fi făcut ceva chirurgical niciodată, sunt foarte mulțumită de alegerea mea.
Ca nu este atat de rau pe cat crezi din experienta colegilor mai mari si ca totul se rezolva, in cele din urma. Doar fa tot ce poti!
E mai chill decat am impresia
Procesul de redactare si de unde trebuie inceputa lucrarea
-
Sa scriu cat mai putin, sa nu fac o licență complexă si cu multe pagini, mi-a consumat timp și nu a contat așa mult
As fi vrut sa stiu ca e foarte important sa fie gata cat mai repede si ca nimanui nu osa ii pese cat de bine e scrisa
Nu e big deal deloc
Nu am studiat in Ro
E o prostie, fa-o mai superficial
Totul este doar o formalitate
Ca nu trebuie sa ii acord exagerat de mult timp
Este mai greu decat pare si consumator de timp
Că merită minimul de efort, deoarece nu-i pasă nimănui de ea. Am investit prea mult timp și energie. Trebuie facuta inainte de anul 6.
Licența făcută pe o disciplină care te pasionează, poate fi o pauză de la învățatul pentru rezi, iar pentru mine așa a fost.
Licența oricum se ia; să fie alocat mai puțin timp pregătirii pentru licență, mai mult pentru rezidentiat
Că se scrie mai ușor decât pare
Cât durează să o scrii
Cordonatorul care vrea sa terminam repede licenta .
Nush
Nu e atat de importanta si grea
Fac mult QCM anterior
Că important nu e neapărat să o termini repede, ci să o faci într-un ritm mai mult sau mai puțin intermitent care să-ți permită să te focusezi pe rezi.
Este complet nefolositoare dar dureaza mult sa o faci. As fi muncit la ea in anul 5 intens ca in anul 6 sa fac doar rezidentiat
Sa nu piardă mult timp cu ea
Ca e mai mult o formalitate si nu trebuie sa sacrifici mult din timpul pentru rezi pentru ea
Sa isi aleaga ceva usor
Sa mi aleg un coordonator dispus sa lucreze si disponibil
Ca e important sa te interesezi pe ce si unde faci licenta pentru ca daca nu alegi cu atentie, va fi o bataie de cap
Să cer ajutorul din timp studenților din an mai mare( tips and trick urile, salvează mult timp )
.
Este greu doar să te apuci de ea apoi va veți da seama ca e f simplu sa o faceți
Sa termine licenta la inceput de an 6 macar
E cea mai usoara parte a anului acesta, va trebuie timp doar s-o faceti si de preferat pana incepe anul 6
Ca nu e nevoie sa ma stresez asa mult (mi s-a spus, dar eu tot m-am stresat prea mult)
Tema să fie cat mai ușoară, nu chirurgie
Ca nu conteaza la nimic efortul depus si doar trebuie facuta
E foarte importantă alegerea coordonatorului, chiar dacă nu lucrați la licență din timp, contactați și discutați cu coordonatorul. Dacă ceva nu e în regulă să nu vă fie frică să schimbați. Dacă aveți puțin sprijin și câteva sfaturi din partea lui, totul poate să meargă foarte rapid.
Nu trebuie sa alegi o tema complicata, dar nici ceva care te plictisește
Sa aleg o tema care nu implice experimente
E mai important sa o termin cat mai repede si nu trebuie sa fie perfecta
Că e inutil să mă stresez pentru ceva atât de trecător. Alegeți tema cea mai ușoară, nobody actually cares about it.
Ar fi trebuit sa ma apuc de licenta din anul 5, sa termin macar partea generala inainte de anul 6
Sa nu-mi bat capul asa mult, sa aleg cu grija coordonatorul, sa fie implicat dar nu cu buchiseala si sa ma apuc de scris propriu zis mai din timp. Dar in principal sa nu ii accord asa multa energie.
Nu contează atât de mult încât ai crede. Important e să fie gata, ideal cat mai repede să ai timp de învățat pentru rezi
Bibliografia
Dureaza mult si perfectionismul nu isi are locul aici.
Să o termin îniate de anul 6
Licenta chiar nu a fost o pb pt mine😄 sa se concentreze la rezi, nu la licenta. Acolo trebuie numai sa treaca
Ca este doar o formalitate
E usor de facut, doar ca este un stres in plus. Recomanda sa fie facuta cat mai repede!
Ideal ar fi să fie realizată licența în anul 5/vacanța dinainte de anul 6.
Alegerea unui subiect mai simplu si usor de finalizat intr-un timp cat mai scurt
Nu trebuie să i se ofere mult timp
As fi vrut sa stiu ca nu este atat de importanta precum pare
Sa nu îți bați capul cu ea, chiar daca te pasionează subiectul. Ne-aparat bate la cap profesorul coordonator despre licență (exemplu: am trimis partea generala la începutul lui octombrie 2024 și în martie 2025 profesorul m-a întrebat despre partea generala pentru că nu și-a verificat mail-ul și a uitat să se uite peste ea, iar treabă asta m-a decalat extrem de mult). Apoi, daca este posibil, mai bine scapati-va de licență înainte să începeți anul 6.
Sa caut un domeniu mai atragator decat biochimia.
Nu merită așa mult timp
Ca nu conteaza absolut deloc
E bine sa va apucati din anul 5 de licenta,ca sa lucrati cat mai linistiti. Alegeti-va indrumatorul in functie de parerile colegilor din anii mai mari.
Să nu fiu intimidată de colegii care și-au ales să facă o lucrare de licență mai complexă. Cumva aveam tendința să mă desconsider ca am ales ceva mai ușor, dar în final nu e ca și cum nu ai reuși să clădești o carieră academică, în ciuda faptului ca la finalul facultății ai ales să faci o lucrare de diseratatie mai lejeră, fără bătăi de cap.
Ca nu e atât de importantă pe cât se zice
Ca nu e așa complicat de realizat si ca in final contează prezentarea doar
Ca trece, indiferent de efort depus
Nu merita efortul. Am scos sute de cazuri pentru un studiu irelevant, din ambitia profului. Am luat 10, dar cu pretul timpului pierdut. Din martie pana la licenta, nu m-am mai atins de rezi. Si NU a meritat
Cu cat este gata mai repede, cu atat mai bine
Ca nu este atat de importanta si de grea. Clar merita mai mult timp reziul
Faptul că nu este atât de relevantă, unele comisii nici macar nu o deschid, contează ca prezentarea ei sa fie succintă și interactivă.
M-a ajutat mult sa fac macar partea generala inainte de anul 6.
Ca e mai important sa fie gata decat sa fie de pus in rama fiecare pagina
Nu e asa de speriat. O temă ușoară, sigură si ușor de prezentat e ideala pt a avea timp de învățat pt rezi.
Să nu pierd mult timp cu ea!!!! Să o fac din vară ca să nu îmi mai ocupe timp prețios în timpul anului.
Sa nu pierd prea mult timp cu Licența
E la misto, incearca sa o faci cat mai repede posibil
Respectarea ghidului si partea speciala conteaza cel mai mult.
-
Ca nu e asa greu cum pare
E foarte important sa alegi o tema usoara, sa nu te chinui cu partea generala foarte tare, iar pentru partea speciala recomand chestionar
Să aleg un coordonator cu care se poate comunica ușor și fără multă bătaie de cap.
Că nu are așa o mare importanță și nu trebuie investit foarte mult timp în ea
Nu este atat de înspăimântător pe cat pare. Cu pasi mici si fara presiune poti ajunge mai usor la rezultat
Sa nu ma stresez atat de mult si sa continui cu materia pt rezi
tema cat mai usoara
Nu am avut vreo nelămurire substanțială în legătură cu lucrarea de licență. Am realizat-o pe un domeniu pe care l-am îndrăgit mereu (anatomopatologie), deci acesta a fost un bonus pentru care nu am simțit că lucrarea îmi "fură" din timpul de pregătire pentru rezidențiat. Plus de asta că m-am apucat în anul 4 de ea, în timpul practicii de vară de pe morfopat.♡
Ca nu merita mult stres
Ca trebuie sa o incep si sa o termin cat mai repede
Ca nu prea ii pasa nimanui ce scrii acolo
Ca nu e mare stres in legatura cu prezentarea lucrării si ca pur si simplu m-am stresat degeaba
Ca nu e asa important precum pare și e foarte permisiv
Ca dureaza mai mult decat ti-ai imagina
E simplu de facut

Citire de mai multe ori (parcurgere rapidă a materiei)

5
147 resp.
28.3%
4
118 resp.
22.7%
3
80 resp.
15.4%
2
79 resp.
15.2%
Nu am folosit această metodă
53 resp.
10.2%
1
42 resp.
8.1%

Parcurgere cu atenție a materiei (încă de la prima trecere)

5
332 resp.
64%
4
95 resp.
18.3%
3
40 resp.
7.7%
2
29 resp.
5.6%
1
12 resp.
2.3%
Nu am folosit această metodă
11 resp.
2.1%

Grile după fiecare capitol/subcapitol

5
294 resp.
56.6%
4
114 resp.
22%
3
61 resp.
11.8%
2
24 resp.
4.6%
Nu am folosit această metodă
18 resp.
3.5%
1
8 resp.
1.5%

Grile doar după finalizarea integrală a materiei

Nu am folosit această metodă
166 resp.
32%
1
104 resp.
20%
5
102 resp.
19.7%
3
55 resp.
10.6%
4
52 resp.
10%
2
40 resp.
7.7%

Recapitulare constantă a capitolelor din trecut

5
202 resp.
38.9%
Nu am folosit această metodă
131 resp.
25.2%
3
79 resp.
15.2%
4
74 resp.
14.3%
2
25 resp.
4.8%
1
8 resp.
1.5%

Învățat cu colegi/prieteni

Nu am folosit această metodă
235 resp.
45.3%
1
119 resp.
22.9%
5
53 resp.
10.2%
2
43 resp.
8.3%
4
36 resp.
6.9%
3
33 resp.
6.4%

Urmărit video-uri gratuite ce explicau materia

Nu am folosit această metodă
244 resp.
47%
1
73 resp.
14.1%
5
65 resp.
12.5%
3
50 resp.
9.6%
4
48 resp.
9.2%
2
39 resp.
7.5%

Participare la cursuri online ce explicau materia

Nu am folosit această metodă
364 resp.
70.1%
1
90 resp.
17.3%
3
26 resp.
5%
5
17 resp.
3.3%
2
13 resp.
2.5%
4
9 resp.
1.7%

Flashcard-uri

Nu am folosit această metodă
166 resp.
32%
5
92 resp.
17.7%
3
77 resp.
14.8%
4
68 resp.
13.1%
1
64 resp.
12.3%
2
52 resp.
10%

Apropo de flashcard-uri.

mi-am făcut singur(ă) flashcard-urile
177 resp.
50.1%
am folosit flashcard-uri făcute de alții
176 resp.
49.9%

Predominant, ai învățat folosind flashcard-urile...

singur(ă)
342 resp.
96.9%
cu colegii
11 resp.
3.1%

Predominant, ai învățat folosind flashcard-urile...

offline, cu flashcard-uri printate
211 resp.
59.8%
online
174 resp.
49.3%

Mai departe. Ce făceai când simțeai că nu mai rețineai nimic?

luam o pauză și reveneam mai târziu
325 resp.
62.6%
întrerupeam de tot învățatul pe ziua respectivă
106 resp.
20.4%
mă forțam să continui
88 resp.
17%

Cum ai gestionat timpul între pregătirea licenței, învățatul pentru rezi 2025 și examenele din anul terminal? (scrie cât vrei)

Când nu mai puteam la licență citeam pentru rezi
In principal m-am axat pe rezi, pentru facultate și in sesiune îmi alocam putin timp pentru examene. Partea generala a licentei am finalizat-o inaintea inceperii anului universitar.
Pentru licență mi-am alocat mai puțin timp, voiam să fie gata cat mai repede. În total am petrecut 80 de ore lucrând la licență (incluzând timpul petrecut în spital adunând date despre pacienți). Uitându-mă în retrospectiva, cred ca aș fi putut să o termin mai repede, ce e mai important este învățatul pentru rezi. Pentru examenele din timpul anului am învățat din bibliografia pentru rezidențiat, iar dacă știam ca un examen este mai dificil, citeam câteva ore cu o zi înainte de examen. Pentru rezidențiat, în timpul anului am învățat între 2 și 7 ore pe zi (în funcție de zi și de stagiu), iar în vară am învățat constant câte 6-8 ore pe zi. Eu am avut nevoie de o vacanță scurtă la începutul verii, dar nu este ceva ce recomand pentru toată lumea, mai ales dacă știi ca în acele zile când ar trebui să te deconectezi o să te gândești doar la rezi. Este important să îți păstrezi din energie pentru ultima lună și pentru examen
A fost o perioadă foarte stresantă, cu mult de alergat în toate părțile, nici examenele de facultate nu au fost ușoare, grilele nefăcute se adunau, frica creștea, dar am reușit să trec prin toate cu bine zic eu.
prost
Am inceput cu 1-2 ore de invatat pentru rezi. In timpul sesiunilor de peste an m-am concentrentaat cele aprox 2 saptamani doar pe examene. Am folosit vacantele si perioadele de dupa sesiuni pentru licenta, tot asa lasand rezi la o parte. Treptat am crescut nr. De ore pt rezi, iar din iulie am facut doar asta, 5-6 ore pe zi. Mi-am luat o saptamana de pauza in august, si inca cateva weekenduri in care am stat in natura. Dupa licenta, in septembrie
Am început să învăț doar după licență
La Oradea au fost foarte stricti in anul 6. Pot sa recunosc ca am fost de multe ori frustrata caci la facultatatea ne tineau pana la 8 seara si apoi mai trebuia sa citesti ceva si pe urmatoarea zi. De multe ori nu apucam in timpul saptamanii sa fac pentru rezi dar in weekenduri incercam sa trag tare sa mai recuperez
Pentru rezi m-am apucat de invatat prin septembrie-octombrie 2024. Am citit cu atentie de la inceput si constant, am terminat prima trecere prin martie. Nu am facut grile la prima trecere, desi acum regret. Am inceput sa le fac odata cu a doua trecere. Nu mi-am facut niciun rezumat, niciun flashcard, doar am citit si tocit materia, incercand in acelasi timp sa le inteleg si logic. Conexiunile si sentimentul ca am retinut cu adevarat ceva au aparut cam de la a 3a-4a trecere (am observat ca asta este media), asa ca nu disperati (desi e imposibil sa nu disperi uneori). Licenta am facut-o la anatomie, recomand sa va alegeti o licenta fara prea mare bataie de cap, am terminat-o in doua saptamani. Pentru examenele din facultate citeam din materia de rezidentiat si din cursuri cu o seara inainte de examen daca chiar era necesar.
Da
In zilele alocate pentru licenta, faceam doar licenta fara invatat pt rezi
A fost destul de greu , partea cea mai importantă rămâne pe vara, acolo o să fie adevărată muncă. Pe timpul anului este important să fii constant, nu contează cat de mult reușești să faci. Important este să nu te suprasoliciti. Nu toți avem același ritm, nu toți împărtășim aceeași determinare și forța de muncă. Nu contează cat fac alții, important este să te fixezi pe drumul tău și să nu te descurajezi
Ganditi-va doar ca se va termina si la satisfactia de dupa
Licenta a fost gata inainte sa incep cititul pentru rezidentiat. In anul 6 examenele sunt mai permisive
Am incercat sa nu pierd nicio zi, chiar daca faceam putin, era important sa stiu ca ziua nu a fost total pierduta
Mi am organizat timpul încât să nu existe zi in care să nu învăț pentru rezi ,licența am făcut o din timp,stresul a fost pentru mici amănunte fiind deja totul gata , iar legat de examene cel mai mult m a ajutat să învăț în timpul anului pentru rezi și în sesiune,având deja o bază ,doar am avut o citire a materiei predate de profesori
Personal eu nu am reusit sa ma ocup de mai multe fronturi deodata asa ca am luat totul pe etape. Daca aveam examene foarte importante, doar la ele am invatat. Cand am terminat cu ce era, luat urmatorul big step pe care trebuia sa il trec. Ca sa nu intru in burnout, eram obligata sa iau asa lucrurile, motoul meu era: just one step at a time. La mine asta a functionat sa ma tina linistita pe cat se putea
La inceputul anului 6 m-am apucat de licenta si am vrut sa ma scap cat mai repede de ea si prin urmare pana in ianuarie am lucrat doar la licenta. Fiind o fire stresata pt orice examen, dupa ianuarie pentru sesiuni luam pauze de vreo 2-3 sapt la fiecare 5-6 sapt de "invatat pt rezi" in care ma concetram pe examenele de la facultate, iar in rest nu invatam pt facultate decat daca era absolut necesar(daca eram ascultati). Iar in timpul perioadelor de invatat pentru rezi, trebuie sa fii realist cu tine referitor la cate ore poti invata. Cel putin la inceput, cand nu e nici presiunea timpului asa mare, cand nu ai antrenament la invatat pt rezi, cand mai mergi si la facultate cate 6 ore pe zi, nu te poti astepta sa inveti 7 ore pe zi pentru rezi. Cate o ora, doua in timpul saptamanii e suficient. Iar din vara incepe adevaratul meci.
Licenta a fost gata pana la inceputul anului 6, la examene am invatat doar in ultimele zile de stagiu si mereu combinam cu materia de rezi, pentru rezi cel mai mult si cel mai bine am invatat in vara cand nu mai aveam nimic de facut dar primele treceri foarte importante si care au pus baza au fost in lunile ianuarie- aprilie
uitandu ma in spate, realizez ca pt unele examene am alocat mult prea mult timp (de ex, 4-5 zile pt hemato umfcd, 3-4 zile psihi, 5 zile gineco, destul de mult pt anul cu rezi). rezultatul la rezi a fost unul fericit in final, dar trebuia sa aloc mai putin timp pt examene
.
Pentru examenele din anul terminal pastram 2-3 zile inainte de examenul in sine. Licenta am impartit-o. Partea generala am făcut-o inainte sa ma apuc de invatat pt rezi,iar partea speciala in vacanta de iarna. In rest invatat constant pt rezi
Prost
Am luat fiecare zi pe rand si am facut cat am putut fara sa ma fortez. Examenele din anul terminal au fost destul de grele si a fost foarte frustrant in luna iulie sa dai examene din materie total diferita de cea de rezi. Dar aveam in minte doar faptul ca trebuie sa termin odata cu ele ca sa pot sa invat linistita pt rezi si am mers inainte. Ca si gestionare a timpului nu pot sa spun ca am un bun time management dar cumva mi am facut un plan pentru cateva zile si dupa in functie de cum mergea ajustam. Ma ajuta sa am un plan facut doar ca poate deveni toxic sa planifici prea multa materie si dupa sa te demoralizezi daca nu o faci. De aceea este important sa vezi cum merge pentru ca vor fi perioade mai productive si perioade in care simti ca nu faci nimic si e si normal.
In timpul anului nu am putut invata cum imi doream pentru rezidentiat si mai in fiecare zi dupa stagiu dormeam cateva ore si dupa simteam ca pierd timpul ca e deja seara si nu am timp sa mai fac nimic. Dar daca as fi tras de mine sa nu dorm nu as fi putut face nimic. Pentru examenele din an invatam materia de rezi si daca se stia clar ca trebuie din cursuri. Pentru licenta a trebuit sa merg de cateva ori la spital. Si pentru rezi citeam cat apucam si in timpul stagiilor sau la cursuri/pauze incercam sa mai fac niste grile. O alta chestie ft ok pt mine a fost sa ascult audio cu materia in casti cand mergeam spre stagii sau in alti timpi morti
Haos
Am început cu rezi după examenul de licență
Pentru examenele din anul terminal am învățat puțin( cat să iau nota de trecere). Nu m-am stresat foarte tare pentru ca oricum nu mă mai interesau notele și am pus accentul mai mult pe pregătirea pentru rezidențiat. Licența pentru mine a fost o bătaie de cap, pentru ca nu m-am motivat suficient cat să o termin până prin Februarie/ Martie și m-am lungit cu ea până prin Iulie dar tot pregătirea pentru Rezi a fost prima mea grijă! Niciodată nu am pus examenul de Rezi pe locul 2! Asta mi se pare cel mai important: să existe o curbă de învățare constantă, cu pauză o data la câteva zile( nu, să nu vă simțiți vinovați ca luați pauză pentru ca face parte din procesul de învățare). Nu învățați până la epuizare. Cum am făcut eu și recomand : când simțeam ca nu mai pot, nu trăgeam de mine ci pur și simplu luam pauză, ieșeam afară la plimbare și continuam cu forțe proaspete a doua zi. P.S. NU VA SCHIMBAȚI METODA DE ÎNVĂȚARE DIN FACULTATE!
Greu.
Licenta am terminat-o la inceputul anului 6 si pentru examenele de an acordam 1-3 zile.
Pentru examene, am învățat tot din cărțile de rezidențiat la care s-a potrivit materia. Cu licența m-am lălăit. Eu mi am ales o temă care chiar mă pasiona, așa că când lucram la ea nu simțeam oboseala, dar nu prea am avut timp de invățat pentru rezi 2-3 săptămâni cât lucram la licență. De învățat pentru examene efectiv, doar în sesiune, in restul timpului mai frunzăream cărțile de rezi.
Licenta a fost usor de facut dupa ce mi am dat seama cam cum trebuie sa lucrez la ea, asa ca in fond nu m a incurcat extrem de tare. Examenele din anul 6 au fost usoare, inafara de unul singur unde ni s au cerut mai multe, dar nici acolo n a fost asa rau. Invatatul pt rezi a fost cel mai rau si solicitant dintre toate, pt ca de la inceput mi s au parut imposibile cartile si tabelele, si nici nu stiam cum sa invat ca sa si retin ceva, si era si obositor, asa ca mai hardcore am invatat din vara pana in noiembrie.
Am facut cate putin din toate in fiecare zi
Din punctul meu de vedere am gestionat Prost anul 6,licența și rezi. Asta pentru ca m-am concentrat mai mult pe primele două decât pe rezi.
Eu m-am aglomerat am incercat sa fac deodata din toate cand era momentul ca nu cumva sa pierd din invatatul pentru rezi
Invatatul constant este cheia succesulu la rezi. Am avut timp sa merg si la spital, sa fac si licenta, sa am si zile libere. Pentru rezi am acordat cel mai mult timp, la licenta am preferat sa scriu cateva pagini pe saptamana, pe o perioada de cateva luni, iar la examene imi luam cam 2 zile de invatat, la cele care erau mai grele, maxim 4-5 zile
M am apucat de rezi dupa banchet, asta fiind pe la jumatatea lunii iulie. Pana mi am intrat in ritm a durat ceva, am inceput cu Lawrence si a fost ok, dar Kumar ul a fost groaznic, mai pe scurt am luat shot down. E un concurs de memorare care nu iti valorifica competentele de gandire clinica. Dezamagitor pentru noi, dar nimic surprinzator pt tara noastra. M am gandit ca daca ma apuc cu 1 an inainte voi claca psihic, pt ca eu sunt o persoana care are nevoie si de viata sociala. Sanatatea mintala/fizica nu merita sa o neglijezi pentru examenul asta
Eu am început sa scriu la licență prin luna martie și am terminat prima parte din ea in aproximativ o săptămână, însă in acest timp nu am invatat deloc pentru rezi. A doua parte am terminat-o cu aproximativ 2 saptamani inainte de data limita ( în iunie). Din martie până în iunie nu am scris deloc la ea. Nu recomand aceasta metoda, cel mai bine este să îți aloci de la inceputul anului 6 2-3 saptamani în care sa o faci. În privința examenelor din sesiuni nu am învățat foarte mult, unde s-a putut am învatat din cartile de rezi, in rest doar am citit o data materia ( am avut noroc si de profi foarte ok )
- am prioritizat invatatul pentru rezi, la prima trecere m am asigurat ca fac tot posibilul sa inteleg logic informatia din carte
Destul de greu, dar m-am concentrat mai mult pe rezi
Am terminat la Târgu Mureș și am avut licența în iulie, iar eu am ales să le iau pe rând, să finalizez licența și pe urmă să mă axez doar pe rezi
Din pacate noi nu prea am avut timp pentru toate in timpul facultatii, deci cine a prioritizat rezi a neglijat licenta si examenele din sesiune. Eu am ales sa prioritizez facultatea, “raul” cel mai apropiat. Nu stiu daca a fost o decizie buna, daca invatam in acel timp pentru rezi m-ar fi ajutat, dar cel mai probabil eram mai stresata in timpul anului si a sesiunii pentru examene.
Pentru examene am învățat doar in sesiune; Licența mi a dat mari bătai de cap si am pierdut extrem de mult timp cu ea. Coordonatoarea m a amânat foarte mult si nu răspundea la mesaje🥲. Pentru rezi am încercat sa învăț, la început, 2-3 pag/zi si apoi am urcat treptat la 7-8 pag/zi.Am avut și zile in care nu am reușit sa citesc nici măcar o pagina, totuși cu 3 luni înainte de 3 rezi m am adunat si am insistat pe capitolele mai lungi si mai grele. Am mers la examen fără sa parcurg 7 capitole si totuși am obținut 716 puncte.
M am organizat greu in luna septembrie, dar dupa am devenit foarte motivat
Am încercat să termin partea teoretică a licenței înainte de începutul anului 6. Ulterior din noiembrie am început învățatul pentru rezi cu 2 pauze lungi pentru cele 2 sesiuni. Prin martie am terminat partea practică a licenței. Din iulie am învățat doar pentru rezi, am trecut de 2 ori prin materie și am obținut 893 de puncte la examenul de rezidențiat, iar la licență 9,91.
Licență este in septembrie la Timișoara este foarte dificil...
am incercat sa ma concentrez pe rezi cat mai mult si am lucrat cate putin la licenta intre timp. As fi vrut sa imi acord doua-trei saptamani sa fac licenta, pentru ca dupa sa raman doar cu invatatul pentru rezi.
Îmi făceam programe pentru fiecare și stabileam un anumit număr de zile pentru fiecare. Apoi după terminarea de ex a licenței îmi luam câteva zile de pauză
Nu am acordat deloc importantă licenței. Am ales o tema ușoară pe o ramura unde știam ca comisia e lejeră pentru ca știam ca nu vreau să mă stresez cu asta. Recomand colegilor aceasta metoda întrucât dacă vor să facă cercetări în timpul rezidențiatului au arhisuficient timp să publice insa acum nu e momentul. Din păcate rezidențiatul si anul 6 sunt despre supraviețuire și ales atent prioritățile. La fel și cu examenele de an terminal, am mers pe principiul ca doar ,,n-o să mă pice” și am pus mereu pe locul 2 învățatul pentru examene, prioritar fiind rezidențiatul. Nu am avut deloc restante, din contra, am avut chiar o medie foarte buna
Eu mi-am făcut lucrarea de licență cu simț de răspundere. Am mers constant la facultate, inclusiv la cursuri, și asta m-a ajutat să obțin un punctaj foarte bun. Nu am forțat lucrurile ca să termin în câteva zile, ci am scris în ritmul meu, atunci când aveam chef și inspirație. Baza de date am adunat-o în septembrie, iar partea generală am finalizat-o în decembrie. Pentru că aveam baza de date gata încă din toamnă, partea specială am reușit să o scriu într-o săptămână, chiar înainte de termen, și aveam rezultatele foarte proaspete în minte. Singurul lucru pe care l-aș schimba acum ar fi să fac prezentarea PPT imediat după ce am terminat lucrarea. Legat de examene, am încercat, pe cât s-a putut, să învăț câte un capitol în perioada în care aveam și stagiul respectiv. Mie rutina de a merge la facultate și de a mă întoarce acasă m-a ajutat mult, chiar dacă pare că “pierzi timpul”. De fapt, pentru mine a fost mai eficientă decât perioada de vară, când mă trezeam târziu. Nu am considerat mersul la cursuri o pierdere de timp; din contră, unele m-au ajutat să înțeleg și să fixez mai bine materia.
Licența am realizat-o in anul 5, iar pentru examene am învățat doar in sesiune, dar în același timp mai citeam pentru rezi, deși nu era foarte eficient
Avand aceeasi bibliografie pentru examenul de licenta si cel de rezi, m-am pregatit bine pentru licenta, din cursuri, notitele mele, carti de rezi (putin). Pentru rezi m-am apucat din octombrie.
Mi am pastrart disciplina in gentionarea timpului și în tainele învățatului , am încercat să alternez cu toate și să am o balanță .
Ok
.
Licența făcută în vară dinaintea anului 6, am învățat pentru rezi până să înceapă sesiunea și apoi am învățat doar pentru sesiune .
Inainte de examenele din anul 6 invatam 1-2 zile. Am avut partea generala a licentei gata la inceputul anului 6, dar din cauza indrumatorului am scris partea speciala in mai si iunie, ceea ce a fost stresant si mi-a afectat procesul de invatare pentru rezi.
Greu
Am reusit sa nu am nicio restanta pe anul 6, asa incat sa ma pot pregati pt licenta si rezi
Licenta am scris-o in vara, inainte de anul 6 si a fost un mare plus (am avut-o de tip review si mi-a luat 2 luni fara chat gpt :)) doar cu scris 1-2 pagini zilnic in medie, astfel ca ramanea timp si pentru mine). Invatatul pentru rezi l-am inceput in octombrie, am parcurs 2 citiri pana in iulie - targetul era de 1 cap din kumar si 1 de lawrence pe saptamana (uneori il depaseam pt ca faceam capitole mai mici cand aveam mai mult timp disponibil, alteori mergea mai lent pt ca ajunseaem la capitole lungi). Primele 2 citiri au fost pentru intelegerea materiei, acomodare. Ulterior am marit ritmul, am mai facut 3 treceri prin materie, rapid, incepand din august pana la final de octombrie. In anul terminal a ajutat faptul ca nu mai era presiunea taxa/buget, deci nu imi bateam capul f mult pt note, ci incercam sa inteleg cat mai multe de la stagiu, ca sa nu invat acasa. Eu am terminat in Iasi, iar la noi prezenta la cursuri e obligatorie (pe la unele cursuri se mai putea negocia si ne mai roteam), asta a fost un minus..dar ne adaptam :)) La examene profesorii au fost mai intelegatori si nu mai aveau pretentii chiar la fel ca in anii trecuti (cu cateva exceptii), se trecea mult mai usor, cu notiuni strict de baza
Licenta am facut-o in cateva zile in care am pus pe pauza invatatul pentru rezi. Pentru examenele la materiile care se regaseau si in programa de rezi, invatam doar din rezi, maxim mai citeam cate ceva in plus daca era prea putin in cartile de rezi pe subiectul respectiv.
Cea mai mare importanta am acordat o invatatului pentru rezidentiat. Cu licenta am mers foarte repede si nu am pierdut mult timp iar pentru examenele de an terminal invatam 1-2 zile, in functie de dificultatea examenului si incercam sa fac si capitoul respectiv din materia de rezi daca era
La anumite examene am avut din materia de rezi și a fost mai ok, doar reciteam materia, dar în perioada sesiunii am oprit învățatul pentru rezidențiat, simțeam ca nu pot să acord atenție 100% și nu avea sens, am reluat după ce am terminat cu examenele.E o perioadă stresantă, simți ca nu poți face față, dar tot răul spre bine, se poate, toată munca depusă este răsplătită la final 🍀
Practic pregatirea serioasa pentru Rezi a inceput dupa ce s-a terminat anul 6. Pana atunci a fost un mix din toate 3, am incercat sa nu treaca zi fara sa citesc putin si pentru rezi.
A fost greu să la combin, astfel am încercat să termin licența cat mai repede posibil, lucrând constat la ea, examenele din anul terminal mi-au luat și ele mult din timp, de aceea m am apucat de învățat pentru rezi din august când am terminat cu toate și drăguț după o mică pauză după absolvire
M-am axat doar pe rezi, restul le-am gestionat în așa fel încât să le fac bine și atât. Cât mai puțin timp acordate întrucât mersul zilnic la stagii și cursuri era și așa obositor .. cred ca cel mai mult m-a ajutat disciplina, în timpul anului, după facultate, mergeam la cămin să mănânc ceva și după direct la bibliotecă, așa am reușit să îmi mențin învățatul constant.
A fost un an de sacrificiu, un an plin care a trecut foarte repede
Regret ca nu am mers la psiholog, m-ar fi ajutat sa gestionez stresul mai bine probabil
Din fericire, mi-am gestionat invatatul pentru rezi foarte ok in perioada cu examenele, astfel incat in sesiune nu am mai incercat sa invat nimic din rezi, ci doar m-am concentrat pe materia din cursuri (care nu aveau legatura cu rezi din pacate), ca sa nu le incurc si ca sa nu ma frustrez daca nu pot invata in paralel. Pot spune ca a fost ca un fel de pauza, pentru ca nu am tratat examenele din sesiunile anului 6 foarte serios, profesorii au fost si eu mai relaxati, deci per total un semi-moment de respiro. In legatura cu licenta, mai faceam seara cate putin la ea inainte de termenul de predare. Cand am inceput anul 6 eram sigura ca o voi termina pana in decembrie, dar bineinteles ca nu a fost asa. Cel mai mult am lucrat chiar in saptamana de dinainte sa fie predata. Cat despre examenul de licenta in sine, am inceput sa fac grilele cu 1 saptamana inainte, a fost suficient timp pentru ca aveam deja 2 treceri prin materie atunci.
M am focusat o perioada mai mult pe licenta sa o termin, apoi am inceput cu materia pentru examene, punand accentul pe ce se regasea si in bibliografia de rezi
Mi am facut un program si daca il puteam respecta bine, daca nu, nu era problema
L-am început cu un an inainte
Licența am scris-o în vara precedentă, deci nu mi-a ocupat prea mult timp. As recomanda asta tuturor. În anul terminal nu exista ideea de a învăța din cărțile pentru rezidențiat în mintea profesorilor. Deci nu am reușit să trec de foarte multe ori prin materie. Majoritatea trecerilor le-am făcut în ultimele 6 luni aproximativ. Dar tot am tras de mine ca in timpul anului sa trec măcar o dată prin unele capitole pentru a știi cu ce am de-a face. Cel mai util mi se par grilele după fiecare capitol pentru a fixa ce am citit.
Am încercat sa le iau pe rând, dar nu le-am acordat aceeași importanță ca și examenului de rezidențiat, chiar dacă ne vine greu sa ne concentram pe materiile din anul 6, au și ele importanta lor și adaugă cunoștințe în plus și nu sunt chiar degeaba. Timpul are alt tempo in anul 6 trece cât ai clipi, ceea ce poate fi foarte stresant, dar în același timp îți dai seama ca tragi tare și apoi te odihnești. Mult succes anul 6!!!
Am început din timp licența, astfel încât în anul 6 sa am mai puțin de făcut. In sesiune am învățat pentru materii, și acolo unde puteam folosi materia de Rezi, am citit și din cărțile de Rezi.
faceam cat de mult puteam in paralel, dar nu am neglijat nici viata personala si toate momentele frumoase din anul 6
Am parcurs materia de încă 2 ori, a fost extrem de aglomerat și stresant dar a meritat
Prioritatea mea a fost învățatul pt rezi. In anul terminal mulți profesori au fost mai îngăduitori, sau au dat examenele din materia pt rezi, iar pt materiile la care nu a fost cazul, am acordat un efort minim. În cazul licenței, in centrul meu materia pt grile a fost aceeași cu cea pt rezi, iar de lucrare m-am apucat din vara de dinaintea anului 6 și mai scriam câte puțin în pauzele de învățat.
Pentru licenta am facut partea generala in anul 5 si in anul 6 doar partea generala, nu am avut un program, mi-am alocat o saptamana pentru asta cand am avut toti pacientii adunati Am invatat preponderent pentru rezi, pentru examenul de final mi-am alocat cateva zile inainte ca sa fac subiectele din anii trecuti (si am citit paragrafele din care am observat ca se mai repeta)
Practic incercam sa alternez si sa nu las lucrurile sa se adune intr-o parte in detrimentul celeilalte
Am prioritizat examenul de rezi
Destul de prost. Am luat pauze foarte mari în învățarea pentru rezi ca să scriu la licență, și oricum am început târziu licența, în aprilie (și a fost susținută în iulie). Până nu am terminat-o nu mi-am permis să învăț și rezi, ptc ar fi fost o varză în capul meu. Am pierdut mult timp cu multe articole citite și traducerea lor, mi-am dat silința PREA MULT. Repet, a fost o formalitate, mergea și mai “pe repede înainte”
Am dat prea multă importanță examenelor și am neglijat învățatul pentru rezi. Licența era deja gata așa ca asta nu a fost o problemă
Rezi era tot timpul pe locul 1, licenta o faceam seara cand nu mai aveam chef de rezi
Am terminat licenta la inceputul anului 6 si m-am apucat de rezi in octombrie. Pentru examene am invatat doar in sesiune.
A fost dificil pentru mine sa gestionez toate aceste lucruri, proiectul pentru licenta reusind sa il termin cu putin timp inainte de limita predarii. Pentru examenul in sine m-am apucat de invatat cu o luna inainte, iar acum pot spune ca daca ar fi sa stiu ce am de facut, m-as ocupa mult mai din timo atat de proiectul de licenta, cat si de invatatul pentru examenele de sesiune, ca sa am timp pentru rezidentiat.
Recunosc ca in timpul anului mi s-a parut foarte haotic totul, motiv pentru care prima trecere am terminat-o in mai/iunie 2025. Au fost zile cand nu citeam nimic, dar si cand apucam, incercam sa inteleg ceea ce citesc, sa imi construiesc o baza. Am citit in detaliu totul. Consider ca m-a ajutat Pentru urmatoarele 2 treceri, care mi-au luat mai putin timp.
Cu greu. Am simtit ca sunt foarte multe lucruri deodata si am intrat intr-o stare de freeze, motiv pentru care am inceput sa invat pentru rezi doar cand nu mai exista nicio alta optiune. Daca ar trebui sa parcurg drumul asta din nou, as incerca sa pun cat mai putina presiune pe mine si sa fac chiar si doar o pagina la licenta sau sa invat doar o pagina pentru rezidentiat pe ziua respectiva, incepand probabil din prima luna a anului 6.
Am incercat sa termin licenta cat mai repede, incercam saptamanal dupa ce ajungeam de la facultatate sa invat cateva ore pentru rezi. Erau zile mai obositoare cand nu reuseam sau erau zile cand reuseam mai mult, depinde de ce modul aveam. In sesiune am pus pauza de tot la rezi si invatam doar din bibliografia pentru examenele de la facultate.
Cu greu, nu am avut mult timp în timpul anului, dar au fost bune primele treceri ca să te obișnuiești cu materia
Am încercat sa găsesc un echilibru, dar e foarte greu. La final trebuie sa fi mândru de tine ca ai făcut tot ce a ținut de tine.
Luam pauze
Am trait tot anul 6 in iluzia ca am timp sa fac de toate, insa nu a fost asa. Nu am reusit sa ma organizez atat de bine pe cat mi-as fi dorit si din aceasta cauza am ajuns la maxima epuizare inainte de rezidentiat. Examenele din ultimul an au fost si ele grele , insa daca as intoarce timpul nu le-as mai acorda atat de multa importanta, m-as focusa sa imi fac un plan bine stabilit pentru rezidentiat.
Licenta am facut-o din anul 5, in vara anului 6 m-am stresat doar cu powerpoint ul si sa citesc minim pt licenta ( saptamana dinainte ). Pt examene, nu am invatat decat la cele la care simteam ca nu pot trece altfel
Am gestionat foarte prost, nu pot spune ca m-am apucat serios de invatat pana in august
Atunci cand nu mai reuseam sa ma descurc cu invatatul treceam la licenta si invers ca sa mai schimb rutina. Examenele nu au fost grele
M-am axat pe învățatul pentru rezidentiat, mi-am impartit materia si mi-am pus niste deadline-uri. Cu licenta am terminat destul de repede, iar pentru examene am citit doar în sesiune, in anul 6 conteaza doar sa treci. Am încercat sa citesc pentru rezidentiat în fiecare zi, în unele zile citeam mai mult, în altele mai puțin, mi-am permis sa iau pauze (serial, citit ficțiune, ieșit cu prietenii, ieșit la plimbare - trebuie sa fie ceva care sa te relaxeze când simți ca nu mai poți). Mi-am creat o rutina mai ales în ultimele 5 luni înainte de rezidentiat și am încercat sa ma țin de ea, fiindcă sa fiu persistenta mi s-a părut mai important decât sa fac foarte mult deodată. Învățam cam 8 ore pe zi, în zilele de productivitate maxima.
.
Le-am luat cum au venit.In sesiuni nu am invatat pt rezi.Cand nu mai aveam chef de rezi mai scriam la licenta
Licența o aveam gata scrisă la începutul anului 6, pentru examenele din timpul anului am învățat în sesiune ca de obicei și în rest m-am axat pe rezi să apuc cât mai multe treceri
Am incercat sa nu ma stresez cu invatatul pentru examenele din sesiune, maxim invatam in noaptea de dinaintea examenului. Pentru licenta la fel, am incercat sa imbin scrisul licentei cu invatatul pentru rezidentiat (pe cat posibil). In schimb, chiar am incercat sa fiu constanta cu invatatul zilnic pe parcursul anului pentru rezidentiat (cateva mici exceptii precum seredele, pozele, banchetul, saptamana de dinainte de licenta).
Semestrul 2 a fost mai puțin solicitant ca primul dar chiar și asa mi a mâncat foarte mult timp și nu ma puteam apuca foarte serios de rezi pentru ca per total nu mai aveam energie. Licenta am încercat sa o termin cât de repede am putut undeva la începutul verii. Iar apoi pana în noiembrie m am axat strict pe rezi. Citit, subliniat, colorat, scheme, rezumate foarte scurte practic schelet al 'lectiei'. A fost foarte obositor, asa ca dacă reușiți sa faceți balanta între toate e perfect, luați va pauza cât credeți ca aveți nevoie, o zi doua 3 e perfect ok
A fost mai dificil pentru mine, dar alții au reușit
Bine
Am terminat redactarea licentei pana la inceperea anului 6
Nu foarte bine, am stat prea mult timp pentru licența în loc să mă concentrez pe rezi
pentru examene de la facultate cu 1-2 zile inainte citeam cursurile si in timpul stagiilor invatam capitolul respectiv din biblio de rezi. Licentei i am dedicat 2-3 saptamani in noiembrie pt scrierea partii generale, inca 1 sapt partea speciala mai prin iarna si inca 3 zile in iunie si cam atat, n am invatat si la rezi simultan. Incercati sa lipsiti unde si cat se poate de la stagii
Pentru examenele din anul 6 am invatat cateva zile inainte, maxim o saptamana si notiunile de baza plus grilele din anii anteriori, iar in general programul era cu mers la spital de dimineata si dupa ce ajungeam acasa mancam, stateam o ora aproximativ si ma apucam de citit pentru rezi. Pregatirea licentei a fost pe repede inainte, mi am dedicat o saptamana pentru scrisul licentei, desi recunosc mai lucrasem asa cate o ora doua si pe parcursul anului. Mi-as fi dorit sa fi stat mai mult acasa, mai exact cat de mult se poate in limita absentelor permise
Am încercat să îmi termin de scris licența cat mai repede ca apoi să mă pot focusa maxim pentru examenul de rezi, în weekend învățam pentru facultate
La UMFCD aveau stagiul si examenul, deci pe la început lucram rezi (uneori se sincroniza cu stagiul), in wk lucram la licență (sau in timpul unei săptămâni mai grele preferam sa mai scriu paragrafe sau sa fac baza de date), iar in sapt cu examenul îmi lasam cateva zile de citit. A fost ușor in teorie, dar in practică nu era chiar asa easy. Aveam ft multe zile cand nu faceam nimic decat sa merg la stagiu
In timpul anului universitar incercam sa invat pt rezi cam 2-3 ore pe zi si oricum aveam zile cand nu mai puteam sa fac nimic ca ajungeam f obosita de la stagiu, e normal. Examenele in anul 6 au fost tratate la fel ca si in restul anilor din facultate doar ca invatam pt examen mai mult din materia de rezi. Am reusit sa termin prima trecere prin materie in mai(parca) dar aveam si capitole pe care nu le facusem deloc (gen cardio,hiv,EHE). Foarte greu a mers prima trecere, incercam sa retin fiecare detaliu si parca ma epuizam, nu invatam de placere. Din vara am inceput sa am un program bine stabilit dar voiam sa am si echilibru intre invatat si viata personala. Eu cel mai intens am invatat in ultimele 2 luni inainte de rezi, am reluat majoritatea capitolelor de 2 ori minim, faceam cate 600 grile pe zi, grile dupa fiecare capitol citit, flashcarduri cand simteam ca trebuie sa repet mai bine ceva anune, imi configuram teste din cat mai multe capitole. Atunci a fost si perioada cu cel mai mult stres si cumva m-am obisnuit cu ideea ca nu am cum sa stiu fiecare detaliu si liniuta de la fiecare pagina, dar am incercat sa raman concentrata si sa invat degajata si din placere, ceea ce am si reusit. In ultima luna faceam cate o simulare pe saptamana si reuseam sa repet cam 3 capitole pe zi si grile cat mai multe. In ziua de dinaintea rezidentiatutul nu am facut absolut nimic, ceea ce as sfatui pe toata lumea sa faca. Partea generala la licenta am terminat-o prin ianuarie si apoi cea speciala in martie/aprilie.
Sincer a fost un haos total, dar in timpul anului universitar cand ma intorceam acasa stateam o ora doua si apoi ma apucam de invatat pentru rezi (aprox 5-6h) si seara desi aveam notat ca vreau sa fac ceva pentru licenta in realitate eram prea obosita , deci pentru licenta odata la ceva timp imi luam cate o fi full sa o fac, cu acest program am ajuns epuizata la final de aprilie , atunci mi am luat o pauza de o saptamana si s a rupt putin ritmul , cumva desi stiam ca vara urmeaza sa fie cea mai aglomerata cu invatatul in realitate abia in august am inceput sa mi reintru in ritm si invatam cam 8h pe zi . Luna de foc a fost octombrie si cele doua sapt din noiembrie desi nu puteam sa invat mai mult de 10 ore pe zi.O sa fie bine , aveti grija de voi este cel mai important pentru ca am auzit f multi in stanga si dreapta ca nu si au gestuonat bine emotiile si au avut nevoie de medicamente asa ca LUATI O PAUZA sau opriti va de tot cand simtiti ca numai puteti!!!
m am apucat de rezi dupa ce am facut licenta
Lejer
Pentru licenta imi lasam in anumite seri cateva ore (2-3), dupa ce mergeam la corectura modificam imediat cum ajungeam acasa ca sa fie totul proaspat. Examenele le am tratat superficial fata de anii trecuti, ma pregateam in medie o zi (ascultam de sfaturile celor mai mari cu privire la seriozitatea examenului). Iar restul timpului il dedicam planului meu de invatat
Destul de greu. Daca aveam examene era greu sa mai invat ceva dupa.
Când era sesiune, învățăm pentru sesiune În perioada licenței am făcut grilele care s au dat în anii anteriori la licență plus cartea de grile scoasă de facultate pentru licență Iar după licență m am focusat doar pe rezi
In sesiune invatam 2-3 zile pt examenele de la facultate iar la licenta scriam cand nu mai aveam chef de rezi sau eram mai obosita
Adevarul e ca nu prea am invatat pt rezi in timpul anului terminal si de aceea aveam timp sa pregatesc pt examenele si licenta si dupa am inceput sa pun efortul maxim pt rezi
Oricât de multe aveam de făcut, îmi împărțeam timpul așa încât să citesc pentru toate în ordinea priorităților. Clar au fost perioade în care focusul a fost mai mult pe facultate, dar nici atunci nu lăsam rezi uitat. Grile când simțeam că nu pot citi, materia nouă atunci când ai claritate mentală și ești odihnit, multe recapitulări pentru că la mine repetiția a funcționat. Disciplina și răbdarea au fost punctele cheie.
Am pus putin accent pe licenta, pt examene invatam doar sa trec si mult accent pe rezi
Lucram cam o ora pt licenta si cate mai puteam pt rezi incepand cu luna ianuarie-martie. Am lucrat mai serios o saptama in iunie ca sa termin licenta si atunci am pus pe pauza rezi. Pt facultate am citit din materia de rezi sau cu cateva zile inainte de examen putin din ppt uri.
Am plecat in erasmus pe anii 4 si 5 asa ca in anul 6 nu am avut multe materii care sa imi ocupe timpul. Am trecut atent si logic prima data prin materie, pentru ca mi-a permis timpul, reusind sa imi explic tot ce nu intelegeam din materie. A durat mult, dar s-a meritat, nu doar pentru examen in sine ci si pentru mine ca viitor medic! Cu fiecare trecere printr-un capitol/prin materie, devine tot mai scurt timpul in care faci o trecere completa. In ultimele 3 saptamani inainte de rezi am reusit sa trec prin toata materia!
-
Am terminat de scris licența undeva prin aprilie, a ajutat enorm acest lucru. Din martie am inceput materia de rezi, astfel putinul timp care imi ramanea in timpul facultatii il putea folosi pentru a citi materia și a ma focusa doar pe asta. In sesiune am pus pe pauza cartile și am luat o mai mult ca o vacanta, am iesit cand am avut nevoie, nu m-am stresat inutil. Apoi fix dupa ultimul examen mi-am organizat materia de rezi pe zile astfel incat sa pot avea cat mai multe treceri pana la licenta. In perioada licentei nu am mai avut timp sa invat, aceea perioada e destul de aglomerata și haosul urmat de absolvire și bal nu iti ofera cele mai pune conditii sa inveti. E ok sa iei o pauza in acea perioada, sa ti aduni fortele și sa o iei de la capat. E important ca inafara sesiunii și perioadei cu licenta, sa faci zilnic cate ceva, indiferent ca faci cateva pagini, cateva ore, chiar și putinul acela conteaza și te mentine focusat spre ati indeplini obiectivul.
As incerca sa termin licenta cat mai devreme-februarie cel tarziu. Nu as acorda o atentie sporita facultatii in ultimul an, mi se pare ca oricum se trec in mare examenele, as incerca sa invat de un 5, chit ca suna destul de trist.
.
Nu le-am gestionat cum trebuie. Am invatat pt rezidentiat in Februarie si Martie, iar din Aprilie pana in Iulie am pus pauza la rezi si am facut licenta, examene, si alte lucruri care imi ocupau programul. Daca ar fi sa reiau experienta, as proceda diferit, si m-as apuca de rezi din Octombrie, ca sa am timp de mai mult de o trecere.
Când simteam ca sunt prea obosit pentru invatat/citit, mai lucram la licență
.
Îmi pare rău că nu am terminat licenta în anul 5. Dacă ar mai fi sa ma întorc în timp asta as schimba
Personal, anul 6 nu a fost atât de dificil din punctul de vedere al examenelor sau al prezenței, ceea ce m a ajutat foarte tare
Mi-am acordat una două sau trei zile înainte de examene și am învățat cât să trec. Pentru licență mi-am acordat 2 3 săptămâni în care doar asta am făcut, dar în retrospectivă ar fi fost mai util să-mi împart efortul în mai multe săptămâni cu mai puține ore lucrate pe zi și în paralel să continui cu rezi.
Licenta am facut-o in vara dintre anul 5 si 6. In timpul sesiunilor nu mai citeam pentru rezi deloc si doar pentru examene
.
Licența era gata din anul 4, deci nu mi-a ocupat foarte mult timp. La toate materiile din anul 6 bibliografia era reprezentată de capitolele din rezi, deci un plus. În concluzie, focusul era pe rezi și învățăm anumite capitole când aveam examene pe sesiune.
invatat din timp cate putin in fiecare zi
Nu poti invatat mereu pt rezi , asa ca eu recomand atunci cand termini un capitol / obosesti/ vrei sa schimbi ceva /ai o zi obositoare sa faci altceva ex licenta , citit altceva , nu cu atat simt de răspundere cumva faptul ca faci ceva si bifezi din lucruri iti va da mai multa satisfactie. Parerea mea este ca e necesar sa existe minim 1 zi in care sa iei o pauza si sa faci si altceva
Licenta se finalizeaza inainte de intrarea in anul 6. Pentru examene m-am pregatit astfel incat doar sa le promovez (nota minima). Accent pus pe rezidentiat.
Ok
Am inceput cu licență din anul 5 și am avut destul timp să mă apuc devreme de rezi, cu examenele nu m-am stresat deloc
Le-am luat pe fiecare pe rand: mai intai examenele din sesiune, apoi scris licenta si predat, apoi putin pt rezi, apoi pt licenta si apoi doar rezi la maxim
Nu l-am gestionst corect
Licenta am facut-o in vacanta de Paste, maxim 1-2 saptamani Pentru examene invatam cu 1-2 zile inainte pentru ca nu mai contau notele la absolut nimic (aici vorbesc de taxa-buget), trebuie doar sa iei 5 Obiectivul principal era rezidentiatul, aici invatam cel mai mult, dar cu pauze, iar weekendurile erau putin off pentru mine, merita si o pauza din cand in cand
Destul de dificil fiind stresat cu licenta luam pauze chiar de o saptamana din a mai repeta pentru rezi plus examenele, colocviile din timpul facultatii au franat destul de mult procesul
Am încercat să învăț zilnic, orice progres contează, mi-am păstrat timp pentru activități care îmi fac plăcere, nu am renunțat la vacanțe, ultimele 3 luni pot spune ca au fost mai intense ( nu prea am mai ieșit din casă, am avut o singură vacanță de 3 zile). Pauzele sunt foarte importante, nu trebuie să faci o tragedie din învățatul pentru rezidențiat, și alții au mai trecut prin asta, o să fie bine!
Sunt o perfectionista de fel ,dar am incercat sa aloc putin timp pt licenta si examenele din an .Acest lucru il faceam prin faptul ca la inceputul zilei faceam partea de rezi ,iar cand terminam cu ea abia atunci faceam ceva si pentru celelalte
Dezastru
M-am apucat de invatat pentru rezi dupa sesiune si nu m-am stresat deloc cu ultimele examene si nici cu licenta pentru ca nu m-a interesat nota
Din pacate, licenta mi-a luat foarte mult timp, la fel si examenele de la Cluj, am incercat sa fac grile cat am putut zilnic din materia de rezi, dar nu am reusit mereu
Am luat capitole ce nu am parcurs de loc, ca sa am materia parcursa pana la licenta si asa prima mea trecere 100% am avut in august
Am fost organizata. Un program pe zile si incercam sa iau in calcul toate “intreruperile”. A fi organizat este cel mai important
Am terminat licenta inainte ca anul 6 sa inceapa, pentru ca am vrut sa elimin din variabilele care ma stresau. Din fericire, examenele la facultate n-au fost un stres, profesorii au fost majoritar intelegatori, am invatat cam 2 zile inainte de fiecare examen, in rest rezi cat de mult in fiecare zi, chiar daca avem timp sa citesc doar 2-3 ore. Stiam ca ma ajuta sa am mai multe treceri prin materie, asa ca mi-am planificat astfel incat sa am macar 2 treceri in timpul anului.
Pe primul loc in anul 6 a fost dintotdeauna rezi, asa ca am inceput prima trecere la sfarsitul lunii octombrie , putin cate putin, pana in luna mai cand am terminat prima trecere. A doua trecere a fost pe perioada verii, de dupa banchet pana la licenta, iar a treia de la licenta pana in noiembrie. Am alocat destul de mult timp si redactarii licentei care a fost un stres maxim pentru mine, iar examenel din facultate au avut ponderea cea mai mica, invatam doar in sesiune cat sa iau o nota decenta… nimanui nu o sa-i pese ce note ati avut in anul 6, insa nota la rezi chiar daca nu defineste ceea ce stiti, va asigura un loc acolo unde va doriti. Sa nu subestimati cele 12 luni pe care le aveti la dispozitie!! Timpul trece extrem de repede, iar materia este foarte stufoasa, plina de detalii si tabele. Cine va spune ,, lasa ca este timp” ori va minte, ori nu i pasa de rezultatul final. In acelasi timp nu neglijati evenimentele frumoase din anul 6.. este ultimul an de facultate, cel mai frumos dupa parerea mea, plin de emotie si clipe frumoase alaturi de oameni care probabil vor ramane in vietile voastre in continuare, poze, banchet, serenade… ahhh parca as mai trece o data prin tot procesul doar de dragul acestor momente. Fiti echilibrati! Dozati-va timpul asa cum considerati ca este potrivit pentru stilul vostru de invatat si nu va lasati influentati de ceea ce posteaza alti colegi pe instagram ,, uite cum invat eu, uite ce fac eu ca sa …” NU, voi stiti ce functioneaza cel mai bine pentru voi atata timp cat aveti un plan bine stabilit de la inceput, fiti increzatori, munciti, fiti consecventi si rezultatele vor gi pe masura va promit!
Yikes, nu prea bine. Ar fi trebuit sa dau mult mai mult pentru rezi si mult mai putin pentru celelalte
Sincera sa fiu, in perioada cu licenta am intrat putin in panica gandindu ma ca nu o sa am timp de toate, as recomanda sa rezolve cu licenta undeva in martie si dupa sa invete linistiti ca sa nu se suprapuna cu timpul de invatat pentru rezi, pentru ca te pune pe pauza
In sesiuni am invatat doar pentru examenele din sesiunea respectiva. O mare parte din licenta am scris-o in mai-iunie cand oricum aveam serenade si alte evenimente faine pe final de facultate, asa ca licenta a mers mai bine atunci decat invatatul pentru rezi. Pentru rezi am bagat tare pana prin mai, apoi mai slabut ptc aveam si licenta de terminat, serenade, sesiune si festivitati etc. si din iulie am bagat iar doar rezi. Pentru examenul practic (UMF Cj) de licenta am invatat doar in saptamana de dinainte de licenta. Prezentarea PPT a licentei am facut-o cu o zi inainte. Pentru grilele de la licenta aveam facute 2 treceri prin materie.
M-am apucat de invatat pentru rezi doar dupa ce am terminat cu licenta si cu examenele
Am lucrat și la licență și pentru Rezi în același timp
Destul de haotic as spune. In saptamanile cu sesiunea de multe ori nu apucam sa invat pentru materia de rezi, insa am avut cateva bonusuri pe parcursul facultatii deoarece la unele materii grilele erau organizate pe materia de rezidentiat si am reusit anumite capitole sa le parcurg mai frecvent.
Îmi faceam un program ( 2 ore pe zi scriu la licență şi restul învăț pentru rezi)
E important sa ai un plan bine organizat , sa ti pui cateva zile (cat mai puține, important e sa treci ) pentru examenele de facultate in care stii sigur ca înveți doar pentru ele , si unde merge sa integrezi cu materia de rezi ( infectioase -partea de meningita si pneumonie,hiv) . Licenta nu trebuie sa te streseze si sa nu mai reușești sa înveți ( fa cate putin seara când nu mai merge învățatul)
Foarte greu. Simțeam că nu mai pot, că lucrurile nu vor merge deloc bine. La universitatea mea licența s-a dat în iulie, la scurt timp după sesiunea modulului 4 (ultima sesiune) și nu mai aveam putere să învăț pentru rezi după ce am terminat cu toate. A fost un an foarte greu și obositor, sinceră să fiu de multe ori nu reușeam să le fac pe toate, iar rezidențiatul a rămas pe ultimul loc. Simțeam că degeaba învăț pentru rezi dacă eu nu promovez anul 6 și licența, așa că învățatul pentru rezi la mine a fost foarte fragmentat. Nu știu dacă la toate universitățile este la fel de greu anul 6, dar la universitatea mea a fost chiar solicitant. Îți mai rămânea puțin timp pentru licență și rezi. Dacă ar fi să dau un sfat despre gestionarea timpului, nu știu care ar fi acela, probabil să nu mai ia lucrurile ca fiind imposibile și astfel poate timpul poate fii mai bine gestionat.
Pe scurt n am luat rezi 537 sper ca anul 2026 sa scriu o poveste mai buna
M-am focusat in primul rand pentru examenul de rezidentiat. Restul au venit de la sine, chiar daca m-am stresat si simteam ca nu mai pot, am incercat si in saptamanile/zilele inainte de licenta sau inainte de examenele din sesiune sa fac si pentru rezidentiat si sa nu abandonez cu totul invatatul/repetatyl.
M-am apucat să învăț pentu rezi din februarie 2025, deoarece în primul semestru al anului 6 am avut un examen oral important, cu un volum de materie mare, care nu mi-a permis să învăț și altceva. În ceea ce privește licența, sunt de părere că m-am lungit cam mult, când puteam să o scriu mult mai repede. În perioada cu învățatul pentru rezi nu am neglijat niciodată învățatul pentru a scrie la licență. De obicei scriam doar cand oboseam și știam că nu dau randament la învățat, pentru a nu pierde o zi bună de învățat.
Hmmm…situația mea este mai complicată. Eu am un copil de 2 ani (acum), atunci era mult mai micuț și eram/sunt fără ajutor. Reușeam să “plec” de lângă copil 3-4 ore pe zi. Am învățat pentru rezi abia după ce am terminat de scris licența. Partea teoretică mi-a luat 2 săptămâni, aveam o structură clară și confirmarea coordonatorului. La partea specială a fost mai mult de muncă și aici am suprapus licență cu învățatul pentru rezi. Pentru examenele din timpul anului am învățat din materia de rezi (ginecologie, obstetrică, psihiatrie, dermatologie). A fost greu să jonglez cu toate, dar nu imposibil. În condiții ideale știu ca puteam face mai multe, să mă organizez mai bine, dar atât mi-a permis situația la momentul respectiv.
Licența era deja gata la sfârșitul primului semestru din anul VI, Ulterior m-am axat doar pe examene și tematica de rezidențiat
Focusul este pe rezidențiat, licența trebuie să fie pe locul 2. În ceea ce privește examenele din ultimul an… trebuie învățat și pentru ele, dar te poți ajuta de materia de rezi
Pai pentru sesiune nu m-am chinuit foarte mult. Am invatat strict pe perioada aceea (la unele examene am sat din cartile de rezi ceea ce a ajutat). Cat despre licenta, eu m-am apucat sa o scriu in semestrul al doilea. Mi-am dedicat o perioada strict pentru licenta sa o termin si am finalizat-o inainte de sesiunea din semestrul 2.
Organizarea din avans este cheia. Deadline-uri pentru fiecare task. "Pana joi invat la gineco. Pana sambata scriu 5 pagini la licenta."
Cu 2-3 zile înainte de examene de la facultate învățăm doar pt alea. În rest rezi all the way
Învățăm cat de puțin pentru orice altceva în afară de rezi
În zilele în care simțeam ca nu am energia sau puterea de concentrare necesare pentru învățat la Rezi, scriam la licență. Sau învățăm în prima parte a zilei, iar spre seară lucram la licență. Cat despre examenele de la facultate, m am pregătit cat de bine am putut dar am scurtat perioada, comparativ cu ceilalți ani. Și a fost totul foarte bine și asa
Licenta in vara dintre anul 5 si 6. Examenele din anul terminal cu 3 zile inainte. Rezi in restul zilelor.
Am încercat să încep învățatul pentru rezi din timp, ceea ce am și făcut. Licența am făcut-o pe bucățele, după-masa când eram obosită și din păcate o perioadă am fost nevoită să amân rezi pentru a învăța pentru examenele de la facultate.
Mi-am dat seama ca cel puțin eu personal, nu le pot face în tandem. Am avut 10 zile in care de dimineață până seara am terminat toată licența ca să îmi iau de o grijă încă de la începutul anului 2025.
Incercam sa valorific fiecare ora libera, chiar daca era intre stagiu si urmatorul curs
Este dificil de gestionat. Am scris partea teoretica a lucrarii in vara de dinaintea anului 6, incepand din toamna am inceput sa citesc pt rezi dar cu pauze destul de lungi pt ca mai lucram si la licenta, pt examenele de anul 6 am invatat doar in sesiune, dupa ce am terminat licenta m-am axat mai mult pe rezi dar la fel cu pauze destul de lungi pt ca interveneau laboratoare, examene si alte responsabilitati. Dupa ce am terminat sesiunea de vara m-am concentrat doar pe rezi cu o pauza in septembrie cand a trebuit sa ma ocup de sustinerea licentei. In cele din urma consider ca ultima luna de pregatire, dupa sustinerea licentei a facut diferenta in cazul meu. Faptul ca rezi era foarte aproape m-a stimulat foarte mult, eu fiind o persoana care raspunde bine la stres.🙂
In timpul semestrului m-am ocupat numai de rezi și licență. Pentru examene, doar in sesiune
Pt mine este a 2a specialitate. Din septembrie m am focusat exclusiv pe pregătirea pt examen.
Am simțit că lucrurile au mers natural, am finalizat scrierea lucrării de licență, apoi m-am apucat de învățat pentru rezi în zilele în care nu aveam facultate și pentru examenele din ultimul semestru am învățat strict în sesiune, timp în care am pus o pauză învățatului pentru rezi.
Rawr
Zic ca am gestionat ok timpul, am incercat sa nu ma stresez, am scris si citit cat am simtit si nu zilnic, am pretuit mult pauzele
M am axat pe rezi, si pe celelalte le am facut printre
Inainte de sesiunea din vara, licenta era terminata, au mai fost necesare retusuri estetice. Nu mi-am batut foarte tare capul cu sesiunea, conta doar sa trec, dupa banchet focusul a fost pe rezidentiat, din acel moment acela a fost prioritar pentru mine. Am fost intr-o vacanta, dar am recuperat zilele pierdute ulterior
Învățam cu câteva zile înainte pentru examenele practice, iar la grile, le rezolvam o dată pe cele din baza de date (UMF Iași). În rest, m-am focusat pe rezi și cam o zi pe săptămână alocam pentru licență
Nu m am axat prea mult pe licenta ci pe examenele din anul final, adică m am asigurat ca le trec din prima ca să nu fie necesar sa ma stresez in sesiunea de restante. Cu cât scapi mai repede cu atât esti mai liniștit si ti rămâne timp mai mult de învățat pt rezi
Le-am luat pe rand
M-am focusat pe rezi, nu pe licență și examene
Pana la finalul anului 6 am facut o trecere prin materie, nu am putut sa ma focusez mai mult pentru ca trebuia sa termin si licenta si aveam destul de multe examene. Cred ca dupa ce am terminat cu festivitatile a inceout invatatul mai serios pentru mine.
Problema nu a fost timpul dintre licenta si rezi le parcurgeam amandoua.Nu am fost constient prima data cand am dat de cat de greu poate fi acest exam l-am tratat mai degraba ca un examen asemanator licentei
Am incercat sa nu pun presiune pe mine. Legat de licenta (partea scrisa) mi am alocat 4 zile sa o scriu in care am muncit non stop doar ca efectiv sa o termin, iar legat de examen propriu zis am zis ca daca stiu pentru rezi stiu si pentru licenta. Cand simteam
Licența am terminat-o în semestrul 1 din anul 6. Apoi am început prima citire începând cu luna mai. Până la examenul de licență din luna septembrie am făcut două treceri. Iar până la rezi am mai făcut încă 3. În total am parcurs materia de 5 ori și am făcut undeva la 6k de grile
nu pe cat de bine mi as fi dorit
Invatam pentru rezi si facultate si cand nu mai puteam face acest lucru incepeam sa lucrez la licenta
In timpul sesiunilor intrerupeam cam de tot invatatul pentru rezi deoarece materialele nu erau similare. Incercam sa invat minim la materii mai usoare (ex. Medicina de familie) dar pentru unele examene (ex. Gine) a trebuit sa invat si cate o saptamana. Partea teoretica pentru licenta am facut-o in aprox. 1 luna, in 2 etape, cam o jumatate in decembrie inainte sa ma apuc de rezi si a doua jumatate in februarie. Partea practica a durat cam o saptamana datorita faptului ca m-a ajutat foarte mult coordonatorul, el mi-a facut partea de statistica. In rest, rezi din februarie pana in noiembrie dar cu pauze atunci cand aveam alte evenimente (absolvire, vreo 2 saptamani de vacanta in vara, cateva zile de vacanta dupa licenta)
Nu am acordat foarte multă atenție examenelor din anul 6, am făcut cat era necesar pentru a mă asigura ca o să trec. Au fost examene unde am învățat strict din materia de rezi, ceea ce a ajutat mult. Licența am făcut-o
Licenta am reusit sa o termin la finalul lunii martie, apoi am inceput sa ma concentrez progresiv mai mult pe rezi
M-am focusat pe licenta si pe a invata pentru examene pentru ca acestea erau primele. Acum daca ma gandesc, mai bine ma focusam pe rezi si mai putin pe examene, iar licenta trebuia sa o termin cat mai repede si sa nu ii acord atat de mult timp.
As fi rabdatoare. Eu am avut foarte mult de invatat pentru facultate si nu am avut foarte mult timp de invatat pentru rezi pe parcursul anului 6. Mi-as seta prioritatile de la bun inceput.
Mi-am împărțit task-urile pe zile, săptămâni și luni (ex: în luna martie - de citit 4 capitole, câte unul pe săptămână, împărțit în cate 5-10 pagini pe zi etc), mi-am urmărit progresul pe plannere digitale/fizice.
Fiind an terminal nu m am focusat asa de mult pe examenele de la facultate ci focusul principal a fost pe rezidențiat și a devenit prioritatea mea pe tot anul 2025
Greu, dar am incercat să invat constant, chiar si 30 de minute pe zi. Mi-am luat o luna completa sa termin licenta pentru ca reprezinta un baraj mental destul de mare.
m-am focusat pe licenta si pe anul 6. pt rezi invatam printre picaturi (anul 6 stoma umfcd). examenele din anul 6 au fost solicitante, iar mersul la facultate si materiile din anul 6 nu prea aveau legatura cu materia de rezi.
Împărțeam timpul in încât sa fac mai puțin din toate dar consistent
Am încercat să termin licența cât mai rapid ca să mă pot ocupa de rezi. Am investit în ea maxim 3 săptămâni, iar prin iunie am revenit asupra ei pentru finalelizare.
Cum spuneam si inainte , licenta mananca foarte mult timp , perioada cu licenta a fost destul de stresata pentru ca simteam ca pierd ritmul cu invatatul pentru rezi. Am preferat sa ma rup cateva zile , o saptamana de la invatat pentru a ma asigura ca o termin complet(sau ma rog , aproape complet) si sa imi continui apoi invatatul fara a mai fi distrasa.
Dimineata stagiu (90% au avut prezenta obligatorie), dupa mers direct la biblioteca si stateam pana la 18-19. Pentru examenele de an invatam maxim 3 zile daca stiam ca exista risc de picat, in rest o zi daca era ok. De licenta m-am apucat din vara an 5 spre 6 dar am procrastinat foarte mult si m-am lungit cu ea pana in mai. In timpul verii invatam cat de mult puteam dar fara sa ma epuizez, nu voiam sa ajung in burn out fix inainte de examen si sa clachez. Aveam zile cu doar 3h, unele cu 6h (pe aplicatia Forest), dar constant zilnic. Am numarat strict orele de invata serios, fara pauze. Nu am numarat timpul si cand faceam grile sau flashcard ci doar invatat activ din carti caci acela era cel mai mare efort mental. Probabil stateam cam o ora pe grile dat nu zilnic. Asa pe parcursul zilei luam pauze multe. Cand simteam ca mi se duce concentrarea ma opream si reveneam dupa o pauza. Daca nu ma puteam concentra si trageam de mine fara rezultat simteam ca doar ma obosesc fara beneficiu si cum am zis, voiam sa evit burn out-ul (nu stiu daca am reusit, la final am fost epuizata dar am fost functionala pentru examen, nu am clacat macar). Nu mi-am luat liber deloc in timpul verii. Inainte de licenta 1-2 sapt am crescut ritmul la 6-8h. Dupa licenta am fost extenuata. 2 sapt nu am mai putut sa fac nimic, abia miscam 1-2h sau deloc. A urmat perioada cu festivitatea si balul si iar au trecut zielele fara sa fac prea multe. In octombrie am revenit in ritm si am bagat 6-8 h iar ultimele 3 sapt inainte de rezi cam 8-9h. Stiu ca sunt unii care se lauda cu 12h zilnic dar eu mai mult nu am putut si sa imi mentin si concentrarea. Materia am terminat-o asa: Prima citire la final de mai A doua citire final de august (inainte de licenta) A treia citire cam cu 2 saptamani inainte de rezi Ultimele saptamani am mai apucat sa parcurg 65% din citirea 4 La final am luat 775 pct.
La noi a fost ceva mai special in anul 6 in primul semestru am avut un examen foarte greu si am pierdut 4 luni doar sa ma pregatesc la el, iar licenta am inceput-o din vara de dinainte si am avut 80% gata in semestrul 1 si am terminat-o in martie. In semestrul 2 am mers la facultate doar cand era necesar si am pierdut o saptamana in a doua sesiune, in rest doar rezi
Eu m-am interesat cat de bine se poate la care din materii e ușor să treci( faci bare minimum) și la care trebuie să învăț mai mult. Am încercat să nu mă stresez mult dar a fost câteva materii la care știam că se cade și acolo am insistat mai tare. Licenta, 1. eu zic sa intrebati coordonatorul daca a mai avut cineva tema voastra in trecut si sa i contactati, ajuta enorm cu structurarea) 2. cu mintea de acum eu as zice să încerci să o termini în vara de dinainte sau să încerci să faci cat mai mult (partea teoretica merge mai greu). Nu e grea dar consider că sunt multe lucruri de finisat si depinzi de coordonator, consuma timp. Pentru rezi eu am încercat să învăț în fiecare zi cate putin, in vara am reusit sa fac mult mai mult.
Pt. Examenele din anul 6 am incercat cat de mult sa citesc si sa invat din materia de rezi, insa in principal, in sesiune mi-am lasat 2-3-4 zile MAXIM pentru fiecare examen. Nu mai mult!! Am prioritizat in perioada de sesiune tot rezi, mai putin zilele lasate strict pentru examene. Legat de licenta, dupa ce aceasta a fost finalizata, am petrecut aproximativ 2 saptamani pentru pregatirea prezentarii pentru lucrarea de licenta si pentru grila de licenta. Dupa sustinerea examenului de licenta si prezentarea lucrarii, mi-am lasta o pauza pentru a reusi mai apoi sa reintru in ritmul de invatat doar pentru rezi. Nu exista reteta perfecta pentru succes, insa...da, anul 6 vine si cu alte lucruri cronofage, dar nu e nimic imposibil de facut..
Am chiulit cat am putut, alegeam zilele fara spor la rezi sa scriu la licenta si in rest fiecare zi libera era dedicata invatatului.
A fost complicat. Cand ma apropiam de examenele din anul 6 invatam câteva zile pentru ele apoi reveneam la Rezi
Lucrarea de licența am terminat foarte greu, chiar în ultimele minute, deoarece n-am apucat de el în timp. Pentru examenul de rezidențiat am apucat de învățat în Septembrie și am luat toate materia trei ori. După fiecare capitol am făcut testele grilă care mi-a ajutat foarte mult pentru a reține materia.
Am fost bursiera 5/6 ani si, in timpul anului 5, am inceput usor usor sa citesc din cartile de rezi. Daca aveam reumato, incercam sa parcurg cat mai mult din materie etc. Am pornit cu ideea ca trebuie sa profit de stagii, de bunavointa profesorilor de a ne explica bolile si de a ne raspunde la intrebari, astfel incat am incercat sa citesc materia din timp. De licenta m-am interesat in anul 5: am vorbit cu coordonatorul, mi-am strans cazurile pentru partea speciala si in anul 6 am inceput sa scriu la ea. Mi-am setat obiective (10 pagini pana in sept / noiembrie / februarie / martie / mai / iunie) si le scriam atunci cand ma apropiam de finalul lunii, de obicei sacrificam 2-3 zile, dar măcar știam ca restul timpului il aveam pentru invatat. In anul 6 am pus accentul pe rezidentiat. Am învățat capitolele in paralel cu stagiile de la facultate, mergeam la biblioteca dupa stagiu si scriam notite, imi făceam diverse scheme si imi marcam tot ce mi se părea mie important. Pentru examene invatam cu 1-2 zile înainte si eram atenta pe parcursul lp-urilor ca să am o baza pentru examen. Prima trecere serioasa a durat din sept 2024 - aprilie 2025, a doua trecere aprilie - iulie , a treia august - septembrie, a patra octombrie si a cincea in primele 2 sapt din noiembrie. Am facut grile, am scris flashcarduri, am desenat grupe musculare, nervi, patologii, mi-am facut propriile formule memotehnice si am participat la simulările de pe grile.rezi, educato, rezidentiat.com si sner. Timpul de invatat era variabil între 2-14 ore, media fiind de 5-6 ore. Am fost si in vacante, am avut si zile de pauza si, fiind familiarizata cu materia, am mai redus usor din stress.
Le am luat pe rand (ordinea era: ce ma streseaza cel mai tare?) si scopul era sa fac ceva zilnic, oricat de putin. Planificam, iar nu ma tineam de programare, iar planificam si tot asa. E un proces normal si cu siguranta o strategie mai buna decat "paralizia" indusa de stres. In sesiune, da ce poti pentru examene si lasa rezi fiindca se va face o varza in capul tau. Sau macar fa capitolele din care dai examene, nu le amesteca
Focusul a fost pe invatatul pentru rezidentiat. Pentru examenele de la facultate imi rezervam 1-2 zile inainte pentru a invata. La licenta scriam atunci cand aveam o perioada mai libera la facultate unde puteam combina invatatul pentru rezi si scrisul la licenta.
Examenele nu mi s-au parut asa importante in ultimul an, era important sa fie trecute.
I went with the flow. Pe tot parcursul anului 6 am facut prima parcurgere, dar mai intens începând din ianuarie 2025, și așa pe parcurs câte puțin, urmând ca apoi din iulie să fie învățat zilnic 100% pentru rezi.
licenta - am inceput in decembrie si scriam cateva pg/zi, apoi am lasat o balta si am revenit la ea in mai cand mi am si colectat datele pentru partea speciala, am terminat o la sfarsitul lunii iunie. E important de mentionat ca ziua invatam la rezi si seara mai scriam cate ceva la licenta, per total nu consider ca am pierdut foarte mult timp cu ea. Sesiune - am avut 4 module si pentru fiecare sesiune am pus rezi pe pauza total cam 2/3 saptamani, nu as mai face acelasi lucru a 2a oara. Rezi - incercam sa fac in fiecare zi cate ceva, macar grile daca nu mai aveam timo de citit, am inceput sa fac conspecte dar le am abandonat pentru ca durau prea mult sa le scriu si nu le am folosit la urmatoarele treceri, maxim am facut cateva scheme unde mi se parea ca e prea greu de inteles doar din carte.
Am incercat sa le iau pe fiecare pas cu pas, deși a fost destul de dificil, de asta recomand terminarea licenței rapid + învață pentru rezi oricât poți , 1 h pe zi si tot e bun, e ideal sa fii constant
Cat timp lucram la licență încercăm să mă ocup de ea în a doua parte a zilei, ca măcar prima parte să fie dedicată învățatului pentru rezi(chiar dacă erau zile in care nu puteam să le îmbin pe amândouă). În sesiune am oprit tot ceea ce însemna rezi pentru ca aveam examene destul de dificile și chiar nu mergeau neglijate.
Toata ziua in casa din cauza oboselii, multa izolare si plictiseala care au dus la burn out
Pt examenele de la facultate am invatat exact atat cat a trebuit ca sa iau nota de trecere, chiar si unii profesori au fost intelegatori cu noi si ne faceau examenul din materia de rezi. Licenta am incercat sa o termin cat mai repede, nu scriam in fiecare zi la ea, preferam sa invat pt rezi. Am incercat sa nu ma stresez inca de la inceputul acestor luni de invatat, am luat totul incetisor. Este foarte important sa iti faci un plan de invatare pe zile pe care sa il respecti si daca nu reusesti sa termin totul, nu dispera pt ca vei recupera pe parcurs. Conteaza fiecare rand citit in ziua respectiva, fiecare grila, orice cat de putin, dar sa nu lasi sa treaca zilele fara a nu face ceva pt rezi.
Licența am terminat o cu totul în februarie 2025, ca să știu ca am scăpat de această grijă, iar pentru ultimele examene am încercat să rețin esențialul de la fiecare materie, respectiv să citesc câte puțin pt fiecare stagiu/curs în paralel cu materia de rezi. și am încercat să fac capitolele ce implicau materiile din ultimul an, informația fiind mai proaspătă
La titu maiorescu la dentara, unde am terminat eu, se da licenta in iulie, si atunci m am axat exclusiv pe rezi incepand din iulie. Pana atunci a cam fost o ciorba intre sesiunile de examene de la facultate, licenta si printre picaturi rezi
Am învățat de luni până vineri, cu materia organizată pe zile, iar weekendurile au fost mereu libere
Din iunie pana pe la sfarsitul lui August am functionat foarte prost cu 3 ore pe zi aproximativ +zile libere de iesit,si 80% incercam sa subliniez materia noua.din septembrie m am mobilizat sa repet si din urma si sa mi fac notite in paralel cu partile ce nu le parcursesem deloc.cu vreo 60 de zile inainte pt ca nivelul meu era in jur de 600,am crescut numarul de ore la 6-7,la anumite capitole faceam doar flashcarduri sau doar grile,am incercat sa citesc macar tabelele la capitolele pt care nu am avut timp..am incercat sa repet notitele neparcurse si cu o seara inainte de examem ,cat am apucat. Am luat 755 🙏
Cel mai important lucru pe care l-am făcut a fost să le iau pe rând cu răbdare. Am reușit să le fac pe toate in timp fără să simt că mă pierd.
In zilele cand scriam la licenta, ma ocupam doar de licenta. Am scris-o in 5 zile.
mai curând m-am axat pe învățatul pentru rezi, încă din anul 6 l-am considerat prioritar, iar licența… partea generală am terminat-o prin luna feb-martie, iar de partea personală m-am ocupat mai mult în lunile mai-iunie (recomand mai devreme…totuși, in momentele cand nu mai am chef să înveți ptr rezi, dar totuși simți ca treb sa mai lucrezi )
Licenta este formalitate mai mult. Un prilej sa te vezi cu colegii si sa stati la o cafea dupa. Examenele trebuie tratate la fi al de an 6 pe premiza “sa l iau” iar cat despre invatatul pt rezi, sa fie constant. In fiecare zi cateva ore. Pana seara pe seara se invata si ulterior se fac activitati placite, iesit afara, uitat la filme. Nu are rost inchisul in casa daca programul de pe zi se respecta. Personal “m am inchis in casa” in ultima luna
Pentru licenta mi am rezervat zile speciale in care numai asta am facut, si am incercat sa nu ma intind prea mult. Cu totul mi a luat vreo 2 saptamani licenta. Pentru examenele din anul terminal am invatat strict din materia de rezi sau am facut grilele din anii trecuti la cele la care se repetau grile. De invatat pt rezi, am incercat cate putin in fiecare zi
Le am luat pe rând, iar ultimele 2 luni am încercat să dau maximul pentru rezi
Am terminat licenta repede, in noiembrie, dupa m-am focusat pe rezi. In sesiune invatam cat sa trec examenele ca profii aunt mai chill. La rezi e importanta calitatea materiei citite nu cantitatea. Daca citesti atent si parcurgi mai lent incat sa te asiguri ca retii informatii si le sedentezi esti cel mai castigat
Haotic rău. Nu m am putut organiza. E greu. Le am făcut pe toate la timpul lor și când aveam timp.
Licenta inceputa din vara de dinainte, ce mi a ramas faceam seara cand nu mai aveam chef de rezi, am incercat sa o termin cat mai repede
În timpul anului 6 am parcurs în paralel materia de la facultate cu cea de rezi (de exemplu, capitolele de infecțioase, psihiatrie, etc). Am greșit că am început să scriu lucrarea de licență din semestrul 2, anul 6. Recomand să fie finalizată până în anul 6.
Greu
Terminasem licenta la inceputul anului 6, astfel ca m-am putut focusa pe rezi iar la examenele semestriale nu am invatat, ci doar ce retinusem de la cursuri/stagii.
M-am apucat din timp de invatat pentru rezi, in vara dintre anul 5 si 6 tocmai pentru a evita presiunea timpului.
M-as concentra 90% pe rezi
Am facut licenta, am terminat-o, am dat examenele, in septembrie m-am apucat de rezi
Le-am făcut în mare parte pe rând. Examenele din anul 6, apoi licența, apoi învățat pentru rezi
Când am avut sesiunea: învățat doar din cărțile de rezi, și unde nu s-a putut( legala), m-am bazat pe grile , Licența: am încercat s-o termin la începutul anului 2025 să mai am scurte retușuri și partea de logistică a sa, Cu rezi: fiind și zile obositoare, ajuta să fac câte 10 grile măcar, să-mi stârnesc curiozitatea spre a citi din materie, sau și dacă făceam mai puțin, știam că orice progres mărunt, va conta la final.
Am intrat in panica, m am apucat tarziu de licenta, iar apoi de rezidentiat in septembrie. Nu am reusit sa prind loc, dar am scos un punctaj bun. Nu am niciun regret
In timpul anului m-am ocupat doar de licenta si examenele respective, de rezidențiat m-am apucat dupa ce am terminat anul 6.
Am stat de scris la licența în ultima 100m, mi-a părut rău ca am pierdut prea mult timp și nu am apucat să învăț perioada respectivă pt Rezi
UMF Cluj - Primele saptamani de modul învatat pentru rezi, ultima parte pentru sesiune. Apoi repeat pentru fiecare modul.
Am terminat licența înainte de ultima sesiune, pentru rezi am început pregătirea după sesiunea finala
Am invatat pentru examene cu cateva zile inainte de fiecare, dar am incercat sa merg cat de mult la stagii pentru a stii deja materia, in rest ,am invatat pentru rezidentiat intre ele.
in timpul sesiunilor de la sf modulelor nu invatam nimic pt rezidentiat. licenta nu m am stresat asa mult cu ea, in 2 saptamani cred ca am terminat o.rezi......citit citit repetat repetat iar citit iar repetat... greu
Licența am început -o cu mult timp înainte, era aproape gata în anul 6. Pentru examene am învățat doar câteva zile înainte de examen (la unele ar fi mers chiar mai puțin) și au fost destul de jos pe lista de priorități. Am încercat să fac (aproape) în fiecare zi ceva pentru rezi (grile, citit, recapitulat din urmă)
Licenta a fost gata in noiembrie 2024 (best thing ever). Pana in luna iulie 2025, invatat pentru rezi 5-6 saptamani de modul, iar cu o saptamana inainte de examen ma axam doar pe materia pt facultate. Din iulie am trait o sesiune intensa, pana in noiembrie. Parerea mea e ca perioada iulie-noiembrie e cea care face diferenta
Nu prea bine
Destul de dificil. Licența mi-a luat mult timp pentru ca nu știam exact cum să fac, pentru examenele din facultate mi-am dat prea mult interesul deși nu era cazul. Drept urmare am început să învăț pentru rezi de după banchet
Am încercat să fac totul din timp și cât mai sistematic posibil. Învățatul pentru rezi a fost singura constantă. De licență m-am apucat spre sfârșitul vacanței de dinaintea anului 6 și am încercat să o termin cât mai repede. De asemenea, am luat în serios examenele de la facultate, întrucât conțineau bucăți de materie utile pentru rezi.
Le-am luat pe toate treptat. Nu am putut să prea lipsim de la stagii. Învățam în paralel pentru rezi, iar înainte de fiecare examen de la facultate alocam 2-4 zile pt examenul respectiv, în funcție de tipul examenului(grilă/sinteză) și dificultate. Am avut o bună parte din licență gata înainte de octombrie cu un an înainte, ceea ce m-a făcut să nu mă stresez. Cel mai mult la licență am lucrat câteva săptămâni înainte să o trimitem la bibliotecă...nu am pierdut prea mult timp cu ea, oricum. Învățatul pentru rezi a fost paralel cu stagiile pe care le aveam la facultate (de ex, aveam hemato-făceam și capitolul de hemato din carte, aveam infecțioase- făceam sepsis, hiv, pneumonii). Asta m-a a ajutat foarte mult. Am avut o trecere până în iunie, cu câteva capitole la care mai revenisem de câteva ori.
Cel mai importanta a fost rezi, deci pentru restul nu am alocat atat de mult timp. Pentru examene m-am focusat pe cele unde ni se cerea materia din bibliografia pentru rezi, in rest maxim 2 zile inainte de fiecare in sesiune sau poate jumătate de zi daca aveam test in timpul semestrului. Pentru licență materia era la fel si grilele erau de pe platforma si timp de 2-3 săptămâni inainte lucram câte 100 pe zi.
La examenele din anul VI m-am dus ori fara sa citesc nimic ori cu citit foarte puțin. Licența a fost gata până în luna decembrie iar de învățat pentru rezidențiat m-am apucat pe bune in luna noiembrie. Deci în care m-am concentrat pe citit pentru rezi și celelalte chestii le făceam/prindeam din mers
Inițial am finalizat licența apoi m-am apucat de rezi
Le-am luat pe fiecare pe rand. Cand eram in sesiune pregateam doar sesiunea, cand lucram pentru licenta faceam doar licenta si cand invatam pentru Rezi, doar de Rezi ma ocupam. Asta a presupus pauze in pregatirea pt Rezidentiat, dar personal a fost cea mai buna alegere pt deoarce daca le faceam pe toate de-odata, nu mi-ar fi iesit niciuna bine. Daca as face ceva diferit ca si student de an 6, as prioritiza terminarea licentei pana in decembrie.
Le-am luat pe rand, one day at a time, dar cu mai putin accent pe rezi in primele luni din anul 6. In perioada martie-mai am lucrat predominant la licenta si m-am apucat mai serios de rezi, iar din 15 iulie pana in 15 noiembrie inclusiv, am facut materia de 2 ori. Nu recomand neaparat, am trecut prin mai multe situatii dificile dpdv emotional, insa am gasit mereu puterea sa ma ridic.
Eu m-am apucat de licenta in septembrie, dar am terminat-o abia in mai, pentru ca partea speciala mi-a luat mai mult. Am inceput sa invat si pentru rezi in paralel, din noiembrie. Perioada noiembrie-mai aveam saptamani cand faceam doar pentru licenta, alte saptamani pentru rezi. Licenta am terminat-o in mai, iar din iulie am invatat constant pentru rezi. Pentru examene invatam doar in sesiune.
La facultatea mea, cursurile si stagiile au avut prezenta obligatorie, mi-a fost foarte greu sa le imbin pe toate, de aceea am si avut doar doua treceri prin materie, important a fost pentru mine faptul ca materiile din anul 6 cereau sa stim capitolele respective materiei din cartile de rezidentiat si examenele se axau doar pe grile din materia de rezi, aceste capitole le-am stiut foarte bine si pentru examenul in sine de rezidentiat. In legatura cu licenta, prima parte a licentei era gata inca din vara inainte de anul 6, iar partea speciala a fost scrisa in primul semestru. Pentru mine a functionat foarte bine intelegerea logica si conexiunile foarte bine puse la punct inca din prima trecere prin materie, de aceea am avut nevoie doar de 2 fiindca baza era bine pusa inca de la inceput. In ajutorul acestei treceri au fost si cursurile explicative pe care le-am cumparat. Sfatul meu pentru colegii din anul 6 este sa invete logic, fiindca memorarea pe de rost a unor principii pe care nu le inteleg, este doar de scurta durata, iar in timpul examenului nu este timp de "amintiri pierdute".
Baby steps. Nu e un capat de lume daca nu ti a iesit perfect rezultatul dupa planificarea de dinainte
Faceam sport de 3-4 ori/saptamana (alergat sau forta) ca sa ma mai detasez de subiectul "rezi", la doua saptamani imi luam duminica liber complet, mai ieseam cu parintii mei/prietenul meu la o cafea in oras (asa o ora). Pentru majoritatea examenelor din anul terminal, invatam din cartile de rezi, ca sa parcurg materia mai eficient.
licenta am terminat-o inainte sa ma apuc de rezi (in vara dintre anul 5 si 6) deci odata cu inceperea anului 6 am facut doar rezi. pentru examenele din anul 6 citeam maxim o zi inainte deci n am pierdut timp cu ele
Mi-am organizat materia sistematic, pe cat de mult posibil corelat cu stagiile din anul 6 si cursurile - ex. Capitolul de pediatrie in timpul stagiilor de pediatrie
M am acat pe rezi dupa ce am terminat licenta
Sesiunea și examenul de licență au fost destul de solicitante și am acceptat faptul ca trebuie să ma focusez pe ele la acel moment, fără frustrări cum ca nu citesc pentru rezi. Făcându-le pe amândouă nu reușeam să am randament la niciuna
Destul de greu sa iti dai seama cum este cel mai ok sa te imparti
Toate se rezolva la timpul lor.
am inceput sa scriu la licenta la inceputul anului 5, am terminat in martie. m am ocupat de facultate si dupa sesiunea de vara m am apucat de invatat pentru rezi. nu prea pot sa fac mai multe lucruri in acelasi timp
Am inceput sa invat pentru rezi in noiembrie 2024, iar licenta am redactat o intr un weekend. Am luat o pauza de o saptamana de la rezi pentru a finaliza licenta si tot ce trebuia facut pentru licenta iar apoi am continuat cu invatatul pentru rezi pana la rezidentiat, pentru examenul de licenta nu am invatat nimic pentru ca se suprapunea cu informatiile pentru rezidentiat.
Eu unul le-am separat: aveam zile cand invatam doar pentru rezi, zile cand scriam doar la licenta, iar in sesiune daca aveam vreun examen care necesita mai multa munca invatam pentru el pana trece. Nu prea imi place sa amestec lucrurile sau sa fac foarte multe lucruri fara legatura in aceeasi zi.
Teribil. Doar dupa absolvire am putut sa ma concentrez pe rezidentiat 100%
M-am focusat cel mai mult pe rezi, pentru restul am folosit minimul de resurse, doar atat cat sa ma ajute sa trec examenul.
Gestionarea si prioritizarea taskurilor e ft importantă dacă doriți să aveți și timp personal.
Destul de prost, abia am asteptat sa se termine cu predarea licentei ca sa ma pot concentra cu rezidentiatul.
Am terminat cu toate si dupa m am apucat de rezi
Am început sa învăț cu o săptămâna înainte si a fost ok
Hmm, examenele din facultate au fost ușurele în anul 6, mai mult m-am axat pe rezi
Am avut mare noroc cu examenele din timpul anului deoarece am fost plecată cu Erasmus în anul 5 și mi-am echivalat câteva materii mari din anul 6. Legat de licență, eu am lăsat-o pe ultima sută de metri, m-am apucat în iunie, spre final, am terminat-o foarte rapid, scopul meu a fost să învăț cat mai mult pentru rezi și pentru mine a funcționat. Am preferat să dedic timpul alocat învățatului rezidențiatului și mai puțin examenelor de anul 6/licentei.
Sesiune: tratata cu superficialitate, cat sa trec examenele + grile din anii trecuti Licenta: partea generala scrisa inainte de anul 6, partea speciala la inceput de sem 2, adunat ar fi 2 saptamani de scris zilnic Rezi: am invatat cu seriozitate de la prima citire, am facut grile ca si cum as avea examenul in curand, nu m-am gandit ca am examen peste abia 10 luni; unele captiole le-am trecut de 5-6 ori, altele citite o data pe diagonala (statistica, managment periop de ex), per total macar 2 treceri serioase prin capitolele cu minim 2-3 intrebari la examen; am facut constant grile (aprox 35.000 de grile), asta a fost modul meu de recapitulare; la examen cel mai mult mi-am multumit pt nr mare de grile parcurse, simt ca au facut o mare diferenta, nu neaparat cititul si recititul capitolelor.
M-am concentrat exclusiv pe rezidențiat după ce am terminat cu licența și sesiunea
Nu am mai acordat la fel de mult timp examenlor din timpul anului, iar pregatirea licentei am facut-o mai la inceputul anului universitar cand inca nu simteam presiunea rezidentiatului
Cu stres
Sunt din Tg Mures, deci pana la finalul ultimului sesiune mi-a trebuit sa invat pentru examene. Dupa finalul anului am avut 2 saptamani sa invat la licenta, dar mi-a fost suficient timpul dat. Pregatirea mea pentru rezi a fost cam 3 luni, dar am invatat foarte mult, de la dimineata pana la seara dar in sfarsit sunt multumita cu nota mea.
Nu exagerat de bine, cred ca ar fi fost important sa fac o trecere a materiei de rezi mai in detaliu și cu grile din toate capitolele mai devreme decât am făcut o.
Partea generală a licenței am finalizat o înainte de începerea anului universitar, partea specială în al doilea semestru, sfatul meu ar fi să fie finalizată întreaga licență înainte de începerea sesiunii primului semestru. Învățatul pentru rezi a fost constatat, mici întreruperi în timpul sesiunii unde capitolele pentru rezi nu erau aceleași și pentru sesiune.
Îmi monitorizăm timpul cu forest iar pentru licență și examene nu am acordat foarte mult timp
Nu am gestionat prea bine aceste lucruri. La licenta am lucrat pana in vara (2025), fiind destul de perfectionista, dar am alocat prea mult timp. Nu as mai face asta si m-as stradui sa o termin macar prin ianuarie-februarie. La examene nu consider ca am invatat atat de mult ca in anii anteriori. Cred ca este bine sa parcurgi si materia pt rezi in paralel cu stagiul.
Am alocat o zi pentru fiecare examen, desi invatam sau faceam grile chiar si inainte de examene, sau cand scriam pentru licenta. Am terminat partea generala a licentei in luna octombrie, iar pentru partea speciala alocam cateva ore seara.
Eu nu sunt un exemplu bun, dar totusi am reusit. Eu am concentrat intotdeauna pe urmatorul dead-line.
Am învățat pentru rezi in paralel cu realizarea lucrarii
Încercam sa păstrez un echilibru. Însă pe parcursul anului 6, nu am învățat extrem de mult pentru rezi - poate cate 2 ore pe zi si nu in fiecare zi.
Am acordat puțin timp pentru licență, fiindcă pentru mine cel mai important a fost rezidențiatul. La fel am procedat și cu examenele din anul 6. În schimb, am încercat să îmi conserv toată energia pentru a învăța cat de bine am putut pentru Rezi.
Am încercat să mă concentrez doar pe materia de rezidențiat
Habar nu am, aveam si zile bune si zile mai putin bune, incercam sa nu ma panichez si sa acord timpul necesar fiecarei dintre ele
Am neglijat examenele pentru anul terminal, avand cea mai mica medie comparativ cu toti cei 6 ani
Regret ca m-am stresat pentru licență și examene. Sunt tipul de persoană care are nevoie de o trecere profundă și atentă, apoi repetat rapid lucrurile și asta a mâncat mult timp din învățatul pentru rezi, timp care mi-am dat seama abia după finalizare ca a fost irosit. Pentru licență am fost încăpățânată și am vrut să o fac eu, fără ajutoare. Deși mi-a plăcut, a fost un stres imens pentru ca am lăsat-o pe ultima sută de metri. Nu am avut bine grijă de sănătatea mintală în anul 6 și m-am trezit înainte de rezidențiat complet neputincioasă și fără timp sa fac ceva pentru ca ma simțeam vinovată dacă nu învățăm. Mama a zis ca nu am plâns când eram bebe cat am plâns toamna asta. Vă recomand sa aveți grijă de sănătatea voastră pentru ca nimic de pe planeta asta nu merită să vă distrugeți. Plus ca cel mai bun randament l-am dat când făceam efortul să am grijă de mine, cele mai multe informații reținute au fost din perioadele în care lucram activ la psihic. Sa va bucurați de anul 6, de colegii voștri, de ultimele momente de studenție, petreceri, succese, de familie. Mai bine nu ma stresam cu examene și licență și îmi luam pauze mai eficiente de conexiune cu cei apropiați, aș fi fost mai productivă pe parcursul întregului an. Nu recomand să încercați o sută de metode de învățat și organizat timpul. Dacă ceva a funcționat pentru voi până acum, atunci așa să faceți. Eu mă mișcam greu la prima trecere, mă panicam ca nu eram ca și colegii mei care citesc repede de n ori totul, dar la final când am făcut grile știam unde mă regăsesc și unde să-mi am de lucrat și am regretat ca m-am grăbit la unele capitole ca să țin pasul cu colegii. Am văzut ca nu funcționează flashcards pentru mine, n-am pierdut timpul cu ele pentru ca oricum niciodată nu au funcționat. Am văzut ca am zile în care 10-15 ore pot sta la birou și zile în care 5 ore se simt ca un calvar, m-am luat după ele și i-am dat minții ce avea nevoie. Când era zi cu randament mic, aveam grijă de mine. Dacă funcționează, de ce să schimbi? Dacă nu funcționează, de ce să nu schimbi? Pe principiul ăsta am mers. E ușor să te iei după ce citești și vezi la alții, dar creierul tău crezi ca va accepta să îi schimbi complet modul de procesare și sedimentare într-o perioadă în care el e în survival mode? You do you, boo. ✨
Alocam zile diferite pentru fiecare task
Nu am stat să mă pregătesc foarte mult pentru licența știind ca grilele se dau tot din materia de rezidențiat, am continuat să învăț pentru examenul de rezidențiat până cu 2 zile înainte de examenul de licență
Am inceput sa invat pentru rezi dupa licenta
Partea generala a licentei o terminasem in vara dintre anul 5 si 6. Am mai petrecut cateva saptamani dar nu în fiecare zi in timpul primaverii pe partea speciala astfel incat a fost gata pana la sfârșitul lunii mai. Asta mi a lasat timp ca de la începutul lunii iunie sa ma apuc si mai serios de invatat (pe care l am inceput din octombrie). Lunile cele mai intense de invatat au fost iulie, august si octombrie. Examenele nu prea au pus probleme anul asta
Am terminat licenta în prima parte a anului 6. Legat de examene, invatam doar materia de rezi, iar la cele la care trebuia mai mult sau nu aveam corespondent în materie imi lasam câteva zile în plus în preajma examenului pentru citit informațiile. A ajutat faptul ca nu au mai contat notele
.
nu am pus accent pe examenele din anul 6, doar cat sa stiu ca le promovez. la licenta am facut grilele puse la dispozitie
La noi profesorii au fost foarte intelegatori si ne-au dat examenele din materia de rezidentiat. Cand ma intorceam de la stagiu ,incepeam sa invat pentru rezi iar seara cand ma simteam obosita si ca nu mai pot sa retin ceea ce invat, continuam sa scriu la licenta
Dificil, evenimentele grele din viața de zi cu zi au acaparat mult timp si mi-au luat din multa energie, dar a fost important sa fac cate puțin din fiecare, zilnic
M.am concentrat initial pe terminarea licentei, ulterior pe examenele de la facultate combinat cu invatatul la rezidentiat. Conteaza foarte mult laxitatea stagiilor astfel ca la cele cu prezenta obligatorie scadea si randamentul de invatat pentru rezidentiat.
Am învățat din cărțile de rezi pt examenele din anu 6, acolo unde se putea. În rest, recomand terminarea licenței cât de repede, eu mi-am terminat partea specială abia în iulie.
Faceam pe cat posibil sa invat pt rezi si lasam celelalte la o parte
Am scris licenta în anul 5, iar pentru materiile din facultate am citit direct din materia de rezi
Inveti cand poti, constant si consecvent
Le am luat pe rand
le am luat pe rand
Nu am prea apuca să învăț, doar să citesc
m-am apucat din timp. nu mi-am dedicat tot anul 6 invatatului - am mers la sala, am iesit in oras, am fost in vacante, am luat pauze, am fost la congrese din anul 5 am citit partile din materie care corespundeau stagiilor, si de prin august dupa anul 5 invatam constant 2-3 ore pe zi, iar asta mi-a permis ca pana in perioada cu licenta (septembrie dupa anul 6) sa imi traiesv viata exact ca si pana atunci, fara sa ma inchid in casa cu zilele ca sa invat
Am luat fiecare lucru pe rând. Pentru examene am învățat din materia de rezidențiat cat se poate de mult, notele mari nu au fost țintele mele pentru anul 6 și în principiu pentru examene îmi luam aproximativ 2 zile sa învăț. Apoi eu am început lucrarea de licență în vară dintre anul 5 și 6 și m am ocupat strict de ea până la începutul anului 2025. Deci pana in ianuarie 2025 licență era 90% gata, din cărțile de rezi învățasem doar pentru examene deci undeva la 15-20% din materie. Apoi am început să citesc din ce în ce mai mult pentru rezi, iar la finalul verii am terminat prima trecere. Apoi în următoarele aproximativ 2 luni am mai făcut o trecere și încă o trecere prin anumite capitole, iar în ultimele 2 săptămâni am mai citit încă o dată sinopsis și Lawrence și am reluat tabelele și enumerările și cel mai important. La prima trecere nu am știut pe ce să pun accentul și am pierdut și foarte mult timp, dar probabil ca la prima vedere nici nu cred ca puteam sa imi dau seama pe ce s a pus accentul. După prima trecere am făcut toate grilele date în ultimii ani și le am trecut pe carte pe toate. M a ajutat foarte mult sa am o perspectiva de ansamblu, as recomanda sa faca treaba asta chiar dinainte de prima trecere pentru ca iti ofera o perspectiva foarte clara a modului de formulare a grilelor și a informațiilor pe care se pune accentul și a informațiilor pe care nu s a pus. Am fost la simulare în septembrie și nu am avut o notă deloc bună, ceea ce m a făcut să îmi revizuiesc atitudinea, practic abia începusem a doua trecere la acel moment dar între momentul simulării și cel al examenului am obținut cu 135 de puncte mai mult, așa ca eu recomand oricui să meargă la simulare mai ales pentru a vedea încadrarea în timp, iar nota să nu fie o tragedie, ci să încerce să adapteze cat de mult stilul pe ceea ce se cere la examen.
fie ma organizam pe zile (de ex. marti invatam si faceam grile pentru rezidentiat; miercuti scriam lucrarea de licenta) fie cand simteam ca nu pot retine materia pentru rezidentiat in ziua respectiva preferam ca sa nu pierd timpul sa ma ocup de licenta (in anul 6 timpul este foarte pretios si nu mi-am permis sa il pierd,nefacand nimic)
Licenta am inceput-o in toamna. Atunci abia ma apucasem de rezi si mergea foarte greu prima citire. Se pot face deodata, nu e imposibil.
Eu personal invatam 6 zile pe saptamana pentru rezi in perioadele cand nu eram in sesiune sau nu se punea presiune pe noi la facultate, iar in a 7-a zi faceam la licență, asta era "pauza" mea ca sa zic asa. In cateva săptămâni am definitivat licenta, iar dupa m-am concentrat doar pe rezi. In sesiune am invatat pentru examenele pe care le aveam, dar punand accent pe materia din rezi, iar daca am avut timp intre doua examene mai citeam si altceva din rezidentiat.
Licența am început-o în ianuarie, examenul fiind în iulie la Iasi. Făceam în paralel pentru rezi. Nu mă puteam concentra strict pe licență, așa încât am combinat cu rezi (în prima parte a zilei scriam ceva la licență) iar în a doua citeam pentru rezi sau invers. Examenele- citit cu o zi sau seara înainte, nimic mai mult. A ajutat să citesc materia de rezi pentru capitolele corespunzătoare materiilor de an 6 (dermato, sepsis, psihi etc)
M-am ocupat initial de licenta ca sa o pot taia de pe lista. Apoi am inceput invatatul pentru rezi, inconstant de-a lungul anului 6. Cand am avut ultimele 2 sesiuni, m-am ocupat doar de ele si am luat pauza de la materia de rezi. Nu am avut un program bine stabilit, invatam in functie de cat de epuizata sau fresh eram in fiecare zi, dar am avut grija sa existe continuitate si faceam zilnic ori grile, ori citeam un capitol.
Am terminat licenta in ianuarie, timp in care am încercat sa merg in paralel cum am putut. Nu am pus presiune. Dupa ce am terminat licenta, m am focusat doar pe invatat. Am folosit orice pauza din orar pentru a merge la biblioteca, iar seara încercăm sa parcurg măcar o pagina. Era suficient sa stiu ca am atins măcar ceva pentru rezi. Am terminat prima data materia in iunie si de acolo am pus presiune. Macar x pagini pe zi, grile macar 50-70.
Cu greu, cu nervi, cu frustrari, dar nu a fost imposibil.
Licenta am incercat sa o termin cat mai repede, am ignorat putin facultatea si camd aveam timp faceam pentru rezi
Organizare
Pentru examenele din anul terminal am pregătit doar materia care era din cea de rezidentiat ( cu excepția hemato unde am învățat o zi înainte ). Pentru licență am dedicat 2 săptămâni intregi in care nu am învățat pentru rezi, in rest 1-2 ore/zi după ce terminam de învățat pentru rezi
Am comasat pregatirea licentei cu cea pentru rezindentiat
Pt licenta am invatat cu 2 sapt inainte
Mi-am propus sa citesc zilnic minim 5 pagini pentru rezidentiat, dar cu multa atentie pentru a intelege mecanismele.
Focusul principal a fost pe examenul de rezi. Scrisul la licenta e bine sa -l faci in vara dintre anul 5 si 6, astfel incat din octombrie anul 6 sa te focusezi doar pe rezi
În sesiune aveam norocul ca unele materii se suprapuneau cu materia pentru rezidențiat și atunci le-am recapitulat doar pe acelea, iar pentru examenul scris la licența m-am bazat pe ceea ce învățasem deja de-a lungul anului
Pentru licenta contează mult implicarea coordonatorului, în sesiune m-am concentrat doar pe examene, pentru rezi am citit constant, vara dinainte e cea mai importanta.
Licenta am terminat o relativ repede, eu m am apucat de ea in vara dupa anul 4 si aveam de facut acum numai partea practica cu care nu m am stresat pentru ca stiam ce am de facut, in mare ma duceam la stagii si la ce se cerea prezenta si cand puteam incercam sa invat cat mai mult pentru rezi. Din primavara incepusem sa am un program de 6 ore pe zi pentru rezidentit si m a ajutat foarte mult.Examenele din anul terminal au fost mai mult formalități si oricum daca invatai pentru rezi stiai si la ele.
Pentru licență am făcut mai mult în ultima lună, cumva știam ca nu e stresul foarte mare și ca va fi ok, majoritatea persoanelor iau 10 și chiar nu e ceva esențial, pentru rezi recunosc, cel mai mult am învățat în vara de dinainte și doar asta am făcut în continuu, am renunțat la toate ieșirile cu prietenii. Trebuie să știți de ce sunteți capabili fiecare și să vă organizați timpul in funcție de capacitatea voastră. Iar pentru examenele din sesiune am învățat doar în sesiune.
M am axat pe rezidentiat cel mai mult, pentru examenele de la facultate am invatat cat sa ma asigur ca trec
Le-am luat pe fiecare separat in ordinea in care erau de făcut.
De licenta m am apucat in vara intre anul 5 si 6 in asa fel incat la inceputul anului 6 aveam partea generala finalizata iar pe parcursul anului a fost foarte usor sa lucrez la partea speciala. Din pacate anul 6 pentru mine a fost foarte solicitant, avand foarte multe stagii scurte si examene din materia de la facultate care era diferita de cea pentru rezidentiat. A fost un proces frustrant pe alocuri insa cand aveam oportunitatea mai citeam cate putin si pentru rezi pentru ca am mers pe premisa ca orice pagina citita inseamna progres. Mi ar fi placut sa am mai mult timp de pregatire pentru rezi insa consider ca imi vor fi de folos in cariera si informatiile acumulate la stagii.
Am prioritizat învățatul pentru rezi, am încercat să învăț la materiile din anul terminal din cărțile de rezi și să adaug alte informații
Cred ca l-am gestionat foarte prost. Incercam sa fac putin din fiecare ca sa nu simt panica insa cred ca cel mai bine ar fi fost sa ma focusez pe un singur lucru ca sa fie bine facut
M-am organizat sa finalizez lucrarea de licenta in 2 saptamani, timp in care am lucrat mai putin pentru rezidentiat, iar in rest, aveam un program de 8/10/12 h de invatat si de facut grile. Numarul de ore era diferit in functie de programul de la facultate. Daca era o zi mai plina aveam zile in care invatam intre 4-6h, in timp ce, in vara ajunsesem la 12h pe zi
Pe parcursul anului,mă axam pe examenele de facultate și făceam capitolele ce coincideau cu stagiul respectiv.Pentru licență îmi mai luam 1-2 săpt in semestrul 1 in care nu învățăm pentru rezidențiat și mă axam doar pe licenta
Mi-am facut calendar. Este cel mai bun lucru care m-a ajutat enorm. Mi-am propus ca pana in februarie sa termin complet licenta. La examenele din anul 6 nu prea mi-am batut capul (desi am luat note de 9 si 10), invatam cu max 2 zile inainte de examen si m-am dus la cursurile care simteam ca ma ajuta. La lp mergeam destul de des, dar unde ni se permitea sa venim cu randul, stateam acasa mai mult. Iar pentru rezi aveam stabilit in calendar cand si ce capitol trebuie sa termin, incercam sa nu ma abat de la el.
Nu am dat foarte multa importanta licenței
Nu prea bine, nu am reusit sa invat prea eficientoentru rezi in timpul anului, examenele au fost destul de solicitante si nu ma simteam impacata sa fiu delasatoare cu ele si sa ma ocup doar de rezi. Am avut un an 6 mai solicitant decat credeam ca va fi si am avut si niste probleme de sanatate. Cred ca ideal este sa faci grosul licentei inainte de anul 6, insa eu am facut licenta in ultimele 1-2 luni si as fi putut chiar mai repede (baza de date era deja facuta din toamna).
In ultima luna până la licență nu am citit separat pt rezi, la fel și pt examenele de an terminal
Destul de greu, am dat prea multa importanta licentei si examenelor. Plus viata personala, plus pauze. Trebuie prioritizat cititul pt rezi si atat.
Licenta am terminat-o destul de repede, stiind de la colegii mai mari ca nu se pune prea mult accent pe detalii, iar examenele din anul 6 mi au pus intradevar o pauza in ceea ce priveste rezi( asta pentru ca am avut materii grele si importante in semestrul 2), dupa sesiune am revenit la rezi
Mai mult citit pentru rezi
Am trecut prin multe metode de invatat, absolut toate metodele posibile. Am incercat sa termina pana in decembrie licenta cu totul, apoi am invatat doar pt rezi. Nu am avut vacante, imi mai luam seara timp 1 ora 2 pt plimbare.
Din nou, la Brașov anul 6 este aparte. Din cauza obstetricii, învățatul in anul 6 în acest centru este pus un semestru intreg pe hold aproape total. (Dacă reușești să gestionezi ambele ești un zeu). Licența nu este ceva complicat. Fiecare timp liber sa fie fructificat în vederea parcurgerii materiei pentru rezidențiat.
Le-am luat pe fiecare pas cu pas. Pentru examene am învățat din timpul anului și în sesiune, licența am lăsat-o pe plan secund, am făcut-o într-o săptămână pe toată, iar pentru rezi am învățat ori de câte ori am avut ocazia.
Imparteam ziua pe ore destinate licentei si rezi-ului, lucrand constant la fiecare
Din pacate m-am focusat destul de mult pe pregatirea licentei si multele examene pe care le-am avut de sustinut in semestrul al doilea. Din cand in cand mai citeam si pentru rezidentiat, dar serios am reusit sa invat de abia dupa toate examenele din anul terminal
Pana in luna Iunie 2025 am terminat licenta si examenele din anul 6 cu totul, iar apoi am dedicat tot timpul invatatului pentru rezidentiat.
Am fost prinsă cu rezi, licență și organizat bal/absolvire. Personal, a fost un an de foc. Timp e pentru toate dacă știi ce să prioritizezi ȘI IEȘIȚI LA AER LA PLIMBARE!!! SAU FACEȚI SPORT ORICE. Nu stați baricadați în casă, nu e productiv/eficient. Faceți timp pentru sănătatea voastră, e mult mai important! Nu cred ca există o “rețetă perfectă” pentru cat timp înveți într-o zi, contează ca la final să știi cât mai optim materia și chichițele din care se fac întrebările. La licență, eu sunt printre oamenii care s-au lungit mult cu ea (și coordonatorul m-a tot plimbat ca nu ii conveneau lucruri care cu o săptămână înainte erau ok). Am avut cam 2 săptămâni de foc în care am vrut să termin de tot cu licența, dar până la acele 2 săptămâni m-am lălăit foarte mult. Examenele din anul 6 cu materia lor citită cu 2 zile înainte maxim, dacă se suprapunea cu materia de rezi încercăm să citesc ca pentru rezi.
In timpul sesiunii mă focusam strict pe examene ( max 2 sapt ). Licenta am finalizat-o până in mai, am scris la ea cand mai aveam timp. Pentru rezi am incercat sa fiu constanta, sa avansez permanent cu materia.
Cu greu. Ma concentram numai pe examenele care veneau timp de o sapt sau mai putin, luand pauza de la invatatul ptr rezi. Doar la doua stagii m a ajutat invatatul caputolului de rezi inainte de examenul de la final de stagiu - ati si dermato. Iar ptr pregatirea disertatiei, similar, timp de doua luni am pus pauza complet la invatatul ptr rezi si m-am concentrat sa o terin - nu am folosit niciun fel de AI
Am incercat sa ma axez pe rezi, si am scurtat cat de mult posibil timpul pentru examene
Organizare! cate putin din toate
Prima data invatat, apoi licenta sa fie gata cat de repede si numa dupa rezi - weekend/vacanta
Pentru licenta am facut partea generala in anul 5 iar partea speciala a fost gata in martie in anul 6 In timpul anului 6 nu am reusit sa invat mult pentru rezi, am facut 6 capitole din kumar( am inceput cu cele mai grele), insa pot zice ca le-am invatat, nu a fost doar citeala Am luat pas cu pas fiecare task, obiectul principal a fost sa termin licenta cat mai repede iar apoi sa trec examenele de la facultate, doar daca am avut timp extra am invatat pentru rezi De la mijlocul lunii iulie m-am axat doar pe rezi
Eu am avut un culoar destul de dificil in anul 6, majoritar cu prezenta obligatorie, ceea ce a ingreunat invatatul pentru rezi. Am terminat prima trecere foarte serios facuta, cu materie rescrisa, la finalul anului 6. Licenta mi-a luat mult mai mult timp decat m-as fi asteptat si am pierdut cam o luna din invatatul pentru rezi prin mai pentru ea, avand un subiect greu si o materie grea. A fost foarte anevoios, dar intr-un fel eram pregatita psihic pentru asta. Exanenele din anul 6 au avut cea mai mica importanta, erau mai mult un impediment in invatatul pentru rezi: cum prindeam avant la rezi si avansam cu materia, cum venra un examen si trebuia sa ma opresc cateva zile pentru a-l pregati. Un an dificil, unde mai mult decat stresat pentru examene ca inainte, te simti solicitat din toate partile. Totusi, nu s-a comparat la nivel de dificultate cu anul 5 pentru mine, unde stagiile au fost mai serioase si cu mai multe pretentii. Anul 6 a fost cel mai greu doar prin partea de rezi si licenta.
Lucrat la licență intens o lună ca să o termin complet. Învățatul pentru examenele din anul 6 doar în timpul stagiilor și în sesiune. În rest învățat pentru rezi cât de puțin în fiecare săptămână în funcție de program, reușeam 1-2 ore în medie pe zi de 2-3 ori pe săptămână.
La Mureș, examenele au fost grele și în anul 6, dar incercam sa îmi aproximez când știu materia de nota 5-6, iar în restul timpului sa mă focusez pe rezi. Licența am terminat-o relativ repede (cam doua luni), dar concentrarea cea mai mare pe rezi a fost doar după absolvire.
Am inceput scrierea licentei din primul semestru, iar in timpul facultatii m-am focusat pe examene, pentru rezidentiat am inceput pregatirea dupa licenta.
M-am apucat mai serios de rezi după licența, și nu a fost o decizie bună deloc. Nu recomand nimănui
Încercam sa strecor invatatul pt rezi in timpul cursurilor obligatorii si acasa cate putin zilnic, pt examenele de stagiu invatam cu 1-3 zile inainte, iar pt licenta am intensificat lucrul inainte de predare, mi-am sacrificat cateva saptamani in care nu am mai invatat pt rezi ca sa stiu ca o termin mai repede (predarea licentei a fost in mai).
Din ianuarie până la sesi am citit în mare materia de rezi (prima trecere), licența am terminat-o în luna de după sesiune, de rezi m-am apucat serios după ce am depus licența. Pt sesiune chiar am învățat, din păcate
Am încercat să le fac pe fiecare pe rând, în sesiune m am axat pe examene, atunci când examenele erau mai ușoare, am încercat să citesc și pentru rezi. În ceea ce privește licența am făcut
Eu am luat un punctaj de doar 707 puncte la rezidențiat, deși am avut 3 treceri complete prin materie și 1 fugitiva în săptămâna de dinainte. De ce doar acest rezultat? Pentru ca nu am știut să îmi gestionez deloc sănătatea psihică. M-am apucat de învățat din septembrie 2024 și am stat foarte multe luni pe prima trecere pentru ca am vrut să înțeleg cat mai bine materia. Am fost nevoită să merg destul de mult la spital, așa ca oboseala s-a acumulat destul de rapid. Nu am găsit o metodă de coping, astfel ca tot ceea ce făceam când simțeam ca nu mai pot era sa plâng și să mă gândesc ca imi ratez rezidențiatul. Vă rog, nu faceți ca mine. Vorbiți cu un prieten, gasiti-vă un terapeut, orice, doar să aveți suport și sprijin pe parte psihică pentru a nu lăsa nimic să vă oprească din a vă atinge visele. Un alt sfat pe care l-aș da ar fi să faceți grile după fiecare capitol, încă de la prima trecere deoarece va ajuta să vă fixați materia. Eu am început să lucrez grile abia când am început a doua trecere prin luna iunie și am văzut abia atunci câte îmi scăpau la o simplă citire. Deși prima trecere a mers extrem de greu, am reușit să finalez a doua trecere fix înainte de licență, iar a treia trecere la finalul lunii octombrie. Sinceră să fiu, contrar opiniei generalizate în online, dacă ar fi să dau timpul înapoi aș fi stat mult mai mult pe cea de-a doua trecere pentru a-mi aloca timp să reiau constat capitole pe care le parcursesem. Informația este multă și în afară de aspecte generale pe care probabil le aveai deja în cultura ta medicală, informațiile se uita foarte ușor. De asemenea, ultima trecere fulger nu simt ca mi-a adus niciun beneficiu, ba din contră m-a obosit și mai mult. Cred ca este util maxim să reiei tabelele cu câteva zile înainte de examen, dar să îți păstrez ritmul repetării pe care l-ai avut și până atunci.
Destul de prost am gestionat pregătirea licenței. Am terminat mult prea târziu, fiindcă începusem și învățatul pentru rezidențiat.
1.Invața cat mai mult pentru rezi 2.Termina licenta in timp record, nimanui nu ii pasă de ea 3.Examene nu am avut, deoarece am fost cu erasmus in anii mai mici 😀
Am incercat sa ma bucur de tot ce a venit cu anul 6, cu calm. Licenta mi-am propus sa o termin in vacanta de Pasti (lucru foarte realizabil), iar materia de rezi am citit-o in paralel cu cea pentru examene. Capitole care nu s-au suprapus le-am parcurs in saptamanile libere, de obicei cele de la inceputul modulului.
Incercam sa le fac in paralel. Nu cred ca functiona prea bine. Cel mai bine e sa te apuci de licenta din vara dintre anii 5-6 ca sa o ai terminata in mare pana incepe semestrul 2 din anul 6. Ca apoi sa te poti concentra doar pe rezi
Stagiile mi-au oferit o oarecare structură a zilei, astfel încât dimineața mergeam la spital și după-amiaza/seara o petreceam făcând conspecte din bibliografia pentru rezidențiat, la finalul fiecărui subcapitol rezolvând în jur de 50 de grile. Cursurile facultății mi-au explicat concepte din materia pentru rezidențiat pe care altfel le-aș fi găsit dificil de înțeles pe cont propriu, astfel încât nu am simțit că îmi dăunează pregătirii pentru examen. Lucrarea de licență am redactat-o pe parcursul anului, în principal atunci când nu mă puteam concentra asupra studiului atent al materiei pentru rezidențiat. Pentru examenele din timpul anului am alocat în jur de 3 zile, cu anumite excepții unde am început să învăț cu aproximativ 5 zile înainte, însă prezența cvasiconstantă la cursuri și LP-uri a fost de ajutor.
Am terminat in mare parte licenta din anul V Am parcurs in timpul stagiilor capitolele respective din materia de rezi
Prost, am avut un an foarte greu pe plan personal si nu m am concentrat cat ar fi trebuit pe invatat, a picat pe planul 2
-
Licența am făcut o intr o singură săptămână prin luna mai, apoi în iulie am făcut și ppt ul și discursul. Pentru examenele din timpului anului alocam maxim 2-3 zile. În rest învățam doar pt rezi.
M-am apucat de licență în anul 5 și mi-am făcut un scop din a termina-o înainte de a începe anul 6. Am reușit acest lucru, terminând-o în iulie 2024, iar în august 2024, spre sfârșitul lunii, m-am apucat de învățat pentru rezi.
Nu a fost o chestiune de cum, mai degrabă nu am avut de ales . În anul 6 profesorii în loc să ne lase să învață pt rezidențiat, cereau prezențe obligatorii cu maxim 1-2 absente , inclusiv la materii gen Sănătate publică , epidemiologi etc . În sesiune am avut examen foarte grele orale cum ar fi dermatologia sau boli infecțioase . Noi cei de la Oradea nu prea am putut să ne concentrăm mult pe rezidențiat în anul 6.
Cu greu si haos. Am incercat pe cat posibil sa termin licenta foarte repede, insa proful ma punea sa modific lucruri mereu, deci tot mi-a luat ceva timp. Examenele de la facultate au fost trecute ca un automatism din anii trecuti, deci nu tin minte ceva despre ele, iar invatatul pentru rezi a fost scopul principal al fiecarei zile, dar in timpul facultatii nu prea mi-a reusit sa fac ceva concret sau sa raman cu multa informatie.
In anul 6 am decis sa sacrific tot ce tinea de facultate pentru a mi conserva energia pentru licenta si rezi. Luam cam 7-8 la examene, lucuru care nu era neaparat asa rau, si in final a functionat aceasta metoda, reusind sa obtin 896 de puncte la examen.
Terminând facultatea la Timișoara, ultimul an este stresant. Examenele nu sunt usoare, stresul pentru a găsi pacientii necesari la discipline îți ocupă foarte mult timp. E foarte greu să iti manageriezi timpul in asa fel incat sa iti termini baremele de pacienti ca să intri in examene, să inveti pentru examenele din cadrul facultății și să înveți si pentru examenul de rezidentiat. Vorbesc strict pentru studentii care termina la Timișoara facultatea de medicina dentara, nu trebuie sa fie demoralizati daca nu prind un loc la rezidentiat in primul an, ar trebui să continue să învețe și să nu dea inapoi de la acest examen. Eu am obtinut un punctaj de 693 puncte cu 4 luni de invatat, din care o luna a fost pierduta din cauza licentei, festivitătii de absolvire si a unor probleme medicale. Cred ca macar 6 luni de pregatire serioasa sunt necesare pentru a obtine un punctaj care să îți ofere posibilitatea de a alege o specializare la medicina dentară. În rest, le doresc mult succes la examenul de rezidentiat tuturor colegilor din toate centrele universitare din țară.
Sincera sa fiu am considerat tot anul ca focusul principal este rezidentiatul. Licenta am facut-o din timp si am mai retusat-o pe parcurs in timpul meu liber, dar nu m-am stresat excesiv cu ea intrucat stiam ca nu conteaza. Pentru examenele de la facultate invatam maxim o zi inainte, chiar daca poate la unele luam o nota mai micuta. Important e rezidentiatul, restul sunt doar mici obstacole pe drum.
Învățatul pentru rezi a fost prioritar
Le-am luat pas cu pas. Mai întâi am terminat licenta și examenele din ultimul an. De aceea nu am avut mult timp de învățat pentru rezi, dar sa le fac în același timp simțeam ca nu rețin nimic, iar prioritar pentru mine a fost sa îmi iau mai întâi examenele din an terminal ca să ma pot înscrie pentru examenul de rezi
Am învățat constant dar când am avut de susținut licență+examene am luat o pauza de o luna aproape
Foarte prost. Regret ca mi-am batut capul cu licenta/disertatia. Luna septembrie a fost moarta. Iar pe parcursul anului trebuia sa termin disertatia mai repede si sa mi vad de rezi.
Licența o aveam gata din vara anului 5, examenele la Mureș sunt o glumă, în sensul că nu poți fizic să înveți ca să le treci și să te pregatești și pentru rezi cum trebuie. Cu 4 sesiuni pe an e foarte obositor și frustrant. Problema e ca după tot ei se miră că sunt note mici.
Mi a fost foarte greu si de mult ori simteam ca nu voi reusi. Dar nu prea aveam incontro, asa ca mergeam inainte. Si 2-3 pagini de invatat intr o zi cand nu poti mai mult, tot sunt inainte. De obicei, nu pute-‘ sa lucrez la licenta in aceeasi zi in care invatam pentru rezi, asa ca alternam zilele sau luam mici perioade in care lucram doar la licenta sau doar pentru rezi.
Eu nu am știut să mă organizez și asta a adus mai mult stres. Recomand de la început o organizare buna
Nu prea am învățat pentru rezi din timpul anului.
M am concentrat mai mult pe învățat pentru rezi, examenele le iei dacă citești cu câteva zile maxim o săptămână înainte și chiar, iar la licență mai mult o lună adunat
De dimineață până seara am învățat cu mici pauze de masă,relaxare
Destul de greu dar cumva in regula pentru ca stiam ca temporal e doar o perioada care trebuie supravietuita si dupa se termina
Sincer foarte greu. Nu mă așteptam să fie sesiunile atât de grele în anul 6, iar licența am crezut că este cel mai ușor lucru de realizat,dar nu a fost deloc așa.
Am incercat sa pierd cat mai putin timp cu licenta sau examenele. Am preferat sa invat doar cat sa am note de trecere.
Nimic special, am făcut ce am putut si cat am putut, nu am avut un program fix
Am inceput licența (partea generală) în vara de dinaintea anului 6, iar partea specială a fost gata cam prin primăvară, pentru examene învățăm doar in sesiune sau maxim cu 1 săptămână înainte, in rest am incercat sa mă concentrez pe rezidențiat, făceam cam 5 pagini/zi la prima trecere pe care am finalizat-o in mai.
Consider că nu l-am gestionat bine, chiar și în anul 6 m-am stresat sa am prezentele, dar la final nu prea se mai tinea cont, am pierdut timp sa invat din cartile de la facultate in loc sa fac invat materiile respective din cartile de rezi.
Eu le am prioritizat pe ce cele care urmau primele, de exemplu sesiunea, licenta, apoi rezi. Dar inercam pe cat posibil sa nu le neglijez pe restu. Daca ma plictiseam de scris la licenta, mai citeam la rezi; terminam de invatat pentru un examen mai scriam la licenta etc. Totusi, este important sa mai iei si o pauza uneori.
Am avut Licența gata devreme, iar restul timpului l-am folosit pt a învăța pentru Rezidențiat. Intr-adevăr, a fost greu să învăț în paralel și pt sesiuni
Am încercat să mă focusez doar pe un subiect. Licența am scris-o în aproximativ 3 săptămâni. timp în care nu am făcut nimic altceva. De asemenea, în sesiuni ma axam pe examenele din anul terminal. În timpul rămas liber din timpul anului citeam pentru rezi, iar din luna August(după licență-licența se dă în luna iulie la universitatea pe care eu am absolvit-o) am învățat zilnic, cu mici pauze, pentru examenul de rezidențiat ( de la 6 pana la 12 ore pe zi, in funcție dispoziția pe care o aveam in ziua respectivă) .
Am incercat să învăț doar rezi și să citesc cursurile care nu intrau în materia de rezi (daca aveam timp)
M-am focusat pe ce urma imediat, adica examenele pe primul loc ca sa nu le pic, apoi licenta si dupa licenta tot focusul a fost pe rezi.
Ca timp este destul pentru toate, nu ar trebui să fie asta o problemă, deși este adevărat ca atunci când treci prin asta ai doar impresia ca nu e timp pentru ca toată lumea te stresează ca vorbește despre asta.
Licenta vara dinaintea anului 6, examenele din timpul anului au reprezentat o parte fiarte mica din timp insumand vreo 2 sapt, majoritatea a mers catre rezi din timpul alocat
Prin organizare
Am incercat sa termin licenta cat de repede am putut( desi nu prea mi a iesit), iar legat de examenele la facultate le am tratat destul de superficial astfel incat sa am mai mult timp pentru rezi Legat de rezi- am incercat sa citesc materia de cat mai multe ori posibil sub toate formele( inclusiv ascultam materia inregistrata in masina cabd aveam deplasari mai lungi)
Incercam sa am un program organizat sa fac putin din toate si mi am rezervat maxim 2-3 zile hai o sapt pt examenele mai grele deoarece incercam cat sunt la stagiu sa si invat ca acasa sa ma ocup de rezi/licenta. Apoi spre apropierea deadline ul licentei 2 sapt doar am lucrat la ea si intr un fel a fost bine ca am luat o pauza de la rezi dar si rau ca mi consumam energia pe asta
Licenta nu ocupa mai mult de 2-3 saptamani daca esti bine organizat. Invatatul pentru rezi in timpul anului 6 propriu zis a mers mai lent, printre stagii obligatorii etc, din iulie am intrat intensiv pe rezi mode si a fost foarte bine
am gestionat slab acest timp, ma simțeam puțin copleșită dar am continuat sa ma motivez si sa ma gândesc "Maine va fi mai bine"
Pentru examene am invatat strict din rezi. Dupa m am ocupat doar de licenta cateva zile si dupa am invatat pt rezi
Am terminat licenta cât de repede, in Noiembrie Decembrie și apoi făceam zilnic pt rezi șicand nu mai puteam, mergeam la sala
Planificare atenta si disciplina, a fost dificil, dar am reusit
Licenta am scris o in vara dintre anul 5 si anul 6, deci nu am mai avut grija eu in anul 6 Pentru examenele din anul 6 am depus minimul efort necesar, am invatat cu 2 zile inainte, cu 2-3 exceptii si citeam neaparat capitolul de rezi corespunzator stagiului Invatatul pentru rezi era constant 5 ore pe zi, dupa stagiu si in weekend cam 7 ore
Am fost la stagii și am încercat să învăț pt rezi din capitolul de la stagiu. Privind retrospectiv, mai bine chiuleam și învățam mai mult pt rezi. Licența merge repede dacă o grupezi cu vacanțele
Le am luat pe rand si am incercat sa mai inserez si rezi pe ici colo
A fost destul de greu, în ultima luna de facultate nu am mai citit nimic pentru rezi, trebuia sa ma ocup de licență și sa învăț pentru examene, a fost obositor
O parte din materia pentru examenele din ultimul an s-a regasit in materia pentru rezidentiat…Nu am acordat foarte multe atentie examenelor din ultimul an, am pus pe primul loc invatatul pentru rezi
1. Licenta: am ales sa fac licenta în perioade în care eram destul de aglomerata la facultate și știam ca nu as fi avut energie pentru rezi, am terminat-o cam în 3 săptămâni în total. Practic, când simțeam ca nu mai pot sa invat pentru rezi pentru ca eram foarte obosita, lucram la licenta pentru ca nu mi se părea la fel de solicitant. Am terminat-o în martie. 2. Rezidentiat: aici am dedicat probabil 99% din timpul efectiv de învățat anul acesta, a fost prioritatea mea. Nu m-a interesat prea mult cum va ieși licenta si ce note iau la facultate. Dacă trebuia sa aleg între a învăța pentru un examen și a învăța pentru rezidentiat, am ales întotdeauna rezi. 3. Facultatea: am avut stagii cu prezenta cam 30%, stagii fără prezenta 70% (aici ma refer la cam 2-3 zile din 5 de stat acasă, nu prea am avut stagii unde sa stam tot timpul acasa). Am învățat pentru toate examenele de la facultate din materia de rezi, nu am dat foarte multa importanta sincer
Nu am invatat prea mult in timpul anului pt ca voiam sa trec examenele si sa mi termin disertatia. Dar mereu cand aveam timp liber incercam sa fac si pt rezi, nu reuseam de multe ori din cauza oboselii. Dar am trecut prin Kumar, Sinopsis si cateva capitole din Lawrence(nu prea bine de multe ori), dar m a ajutat mult pentru ca mi am facut notite si mi am facut o parere despre carti.
Am prioritizat rezidentiatul. Restul au fost side quest-uri pe care la abordam doar 2-3 zile maxim. Incercam sa dau aproximativ 10 pagini/zi la prima trecere dupa ce veneam de la facultate pana seara. In zilele de dinainte de examene faceam mai putine.
Am terminat licenta, am dat examenele finale apoi m-am apucat serios de invatatul pentru examenul de rezidentiat la inceputul lunii iulie 2025
-
M-am concentrat sa termin licența cât mai repede, in aprilie a fost gata, după m-am concentrat pe rezi. Nu am reușit să îmi împart timpul altfel, deși am încercat mult si m-am judecat. Pentru examenele din sesiune am învățat doar în sesiune
Din pacate am avut un culoar solicitant si nu am reusit sa citesc prea mult in timpul anului. Am recuperat in vara, dupa perioada licentei, insa prima trecere a fost gata abia inainte de bal. Am reusit sa mai fac inca o trecere in octombrie, iar ultima trecere a fost gata cu 2 zile inainte de rezi. Mi-as fi doeit sa pun mai putin pret pe examenele din timpul anului si pe pregatirea licentei, astfel incat sa nu fie atat de horror ultimele 2 luni. Am reusit sa iau 870, dar cu un "pret" destul de costisitor (invatam 12-14 ore pe zi, horror)
Prioritizarea e cheia. Fiecare pe rand si a fost ok la toate
Am studiat in strainatate si am avut doar 5 luni libere pentru invatat integral pt rezi, inainte abia am reusit sa citesc jumatate de Kumar
Nu au mai contat notele in anul 6, am învățat doar din cărțile de rezi pt examene, iar pt licenta am terminat partea generala in pauzele de la învățatul pentru rezi
In cazul licentei am terminat 80% din ea in vara inainte sa intru anul 6 si am mai facut ultimele modificari cu o saptamana inainte de predare. Daca sunt examene importante in sesiune unde nu se poate trece fara sa inveti, mai bine ia o pauza de la rezi si invata pentru ele.
Pentru licenta mi-am setat un interval de cateva zile intr-o vacanta in timpul anului. In 4-5 zile era scrisa, iar ulterior am mai adaugat doar mici retusuri. Nu merita sa ii acordati timp mult. Pentru examene am invatat in sesiune, cu o zi-2 inainte, iar printre picaturi mai citeam ceva usor pentru rezi. Invatatul pentru rezi a fost principal. Am facut o trecere mare din noiembrie pana dupa sesiunea din vara, apoi restul de timp liber pana la examen l-am folosit pentru inca 3 treceri, cu program strict pe zile.
E nevoie de un program bine realizat pe care sa-l respecti, astfel incat sa gasesti un echilibru intre toate
Am terminat facultatea la Iasi. Am dat licenta in iulie, practic luna iulie a fost blocata in ceea ce priveste invatatul pentru rezi. A fost foarte grea “repornirea motoarelor” in august…
Am încercat să iau pauze și să mă bucur de lucrurile mici, de exemplu ceva cumpărat de la mall, o masă la restaurant, o sesiune de pilates. Nu am pus presiune pe mine, mi-am făcut un program, pe care l-am respectat în mare parte. Mi-am stabilit de dinainte care sunt săptămânile în care nu voi face deloc rezi/licenta, pentru ca trebuia să învăț pentru facultate. La fel a fost și în săptămâna cu licența, rezi a fost pe pauză totală. Cu toate acestea, am reușit să trec prin materie de 5 ori.
Am lăsat învățatul pentru rezi ultimul, după ce am scăpat de toate celelalte. Asta a fost una dintre cele mai importante erori în procesul de învățare. Așa cum mulți spun, pregătirea pentru rezidențiat este un maraton, nu un sprint. Aminteste-ti asta atunci când nu ai chef să înveți.
Am fost mult prea haotică, dar încercarea mea era să termin licența, apoi să intru în forță cu învățatul pentru rezi și mici pauze date de mersul la stagiu și examene. Prima parte cu licența a mers bine, a doua nu prea, era greu de jonglat, mai ales că mă scotea de tot din ritm mersul la stagiu și pregătirea pentru examenele de an VI.
Făceam mai întâi ce era mai important pe moment. Nu făceam mai multe taskuri simultan.
Am incercat sa fac licenta la o materie care aveam ce sa scriu din cartile de rezi . Invatam aproape in orice pauza intre cursuri si lp la rezi , la lp uri eram atemlnt si nu mai era necesar sa invat separat pentru examenele practice . In sesiune invatam strict pt examenul din sesiune .
.
A fost greu, in timpul anului am invatat mai mult la rezi, cateodata si pt examene. In sesiune, am lasat rezi deoparte si m-am axat pe a lua examenele
Dificil
De la începutul anului 6 am prioritizat la maxim învățatul pentru rezi, iar la licență am lucrat intermitent, fără să mă încarc cu ea sau să mă stresez s-o termin repede. Iar în ce privește învățatul pentru examene, pur și simplu am lăsat-o pentru sesiune, când doar asta am făcut, astfel încât să mă asigur că nu mă trezesc cu restanțe. Iar de rezi m-am reapucat imediat după sesiune.
Eu spun ca puteam sa le gestionez mai bine. Vel putin la UMF Cluj examenele de an 6 sunt foarte solicitante si profii nu te lasa mai usor, desi ai rezidentiat. Am incercat sa invat de 5 dar dupa ce toata facultatea am fost de nota 8/9/10, nu stiam cum sa invat de 5. Cel mai bine e sa va dedicati majoritatea timpului pemtru rezidentiat si sa faceti minimul la celelalte.Mergeti la serenade/bal/banchet ca e odata in viata, dar celelalte distracrii daca le puteti doza foarte judicios, faceti-o. Nu e timp sa inveti bine pentru rezi daca inveti si pentru facultate si nu ai licenta facuta din anul 5.
Pentru licență mi am luat o săptămână jumătate intreaga cam pe la sfârșit de anul 6 sa fiu oarecum presata de timp sa o termin, săptămâna in care doar asta am făcut. Examenele și cam tot anul 6 a fost foarte obositor, nu am avut profi înțelegători deloc, plecam de dimineață și ajungeam seara acasă, nu prea am putut învăța mai deloc pe parcursul anului. Pe la început de vară am reușit să mă apuc mai bine, am avut doar o trecere, dar a fost cu atenție
M am apucat sa scriu licenta in anul 5 si am terminat o la sfarsitul anului 5, in anul 6 doar am facut retusurile necesare si prezentarea ppt. Pentru examenele din anul 6 mai citeam cate ceva din materia pentru rezi cand aveam stagiu, in rest am facut grile cu cateva zile inainte de examen si a fost super bine, profesorii au fost super intelegatori Pentru rezi m am apucat de prima trecere in vara de dupa anul 5, putin cate putin, cu accent pe intelegerea materiei. Cand a inceput facultatea invatam dupa amiaza dupa stagii. Pe mine m a ajutat la prima trecere sa nu fac prea multe grile, faceam un test rapid de 10 intrebari ca sa fie acolo, dar dupa prima trecere am inceput sa fac cat mai multe, cu repetitii din capitole invatate din urma (imi notam data cand terminam un capitol si dupa o luna faceam iar grile de acolo). Având in vedere ca stagiile erau majoritatea de dimineata, mai ales in semestrul 2, a mers destul de bine, nu trebuie sa te stresezi prea tare pentru ca toți avem acelasi timp la dispozitie Nu am neglijat odihna, somnul, nu invatam cand simteam ca nu mai pot , ori luam o pauza ori o lasam pe ziua urmatoare
Dupa ce am terminat cu licenta m-am apucat serios de invatat pentru rezi. In principiu 2 luni am invatat intens, in rest foarte superficial si foarte putin (nu aveam kumar terminat, lawrence citisem cateva capitole din chirurgie generala pt examenul de licenta si sinopsis deloc)
In timpul sesiunii ma concetram doar pe examene, la finalul anului 6 cam in ultima luna m am ocupat doar cu licenta si cel mai tare am tras pt rezi vara in ultimele 2 luni cand s a terminat tot stresul cu licenta si sesiunea
Pentru examenele din anul 6 invatam cu cateva zile inainte, pentru licenta am lucrat cel mai intens cu 2 luni inainte de prezentarea ei, perioada in care am facut in mare parte pauza de la invatatul pentru rezidentiat. In rest, prioritatea a fost mereu invatatul pentru rezi
Am învățat foarte bine materia din examenele terminale ( Ortodonție, protetica, parodontologie ) fapt ce m-a ajutat în vară și toamna să trec repede prin ea la rezi. Odată ce dai examen cu un profesor te ajută să înveți și mai bine. Licența am făcut-o cu 2/3 luni înainte, deși aveam deja cazurile clinice făcute de 1 an, trebuia doar să o pun în pagină.( nu va stresați cu licența, e mult mai ușoară decât pare ) Iar după licență a început maratonul adevărat pentru rezi
.
Cred ca era mai util sa mi fac un program pe ora, le am prioritizat in funcție de ordinea în care urmau să le sustin
Pai in timpul sesiunii, m-am axat doar pe examene ca sa termin cat mai repede cu bine. Referitor la licenta, faceam in paralele, pana am terminat licenta. Asta a durat cam 3 saptamani aproximativ. Dupa care a fost doar timp pentru rezidentiat.
Am depus cel mai mare efort rezidentiat, moderat efort pentru licenta s-o termin la timp si deloc spre usor efort pentru examene.
Am incercat sa invat constant, cate putin in fiecare zi pentru rezi si mi-am organizat materia in functie de stagiile pe care le aveam ( de ex ORL, gineco, ATI le-am parcurs cat aveam stagiile respective, iar capitolele mai grele in timpul unor stagii mai lejere). Cu scrisul licentei m-am lungit pe o perioada mai lunga decat as fi vrut, scriam de obicei in weekend sau seara, dupa ce terminam ce aveam planificat pentru rezi. Pentru examenele din timpul anului am invatat cat sa iau note decente.
Licența a fost gata la începutul anului 6 deci nu a fost o problemă, notele de la examene nu m-au mai interesat, sincer am mers la toate examenele cu ce învățam pentru rezi (și la restul cu speranță)
Prost. As fi grabit finalizarea licentei si m-as fi axat mai mult pe rezi. Examenele din primele module au fost solicitante, deci nu pot spune ca am pierdut timpul invatand pentru ele, am avut destui colegi restantieri
Mie mi-a plăcut extrem de mult ce am făcut în anul 6 așa că am mers cam la toate cursurile și stagiile și am luat destul de în serios și examenele, iar acest lucru m-a ajutat ulterior si cand am parcurs materia pentru rezi pentru că prin unele lucruri am putut să trec mai repede. De licență m-am apucat în mai, totul a decurs bine pentru că am avut un coordonator dispus să mă ajute și să mă ghideze. Toată lumea a luat 10 la prezentare, dar mă bucur că am făcut ceva de care să fiu mândră. Pentru rezi am început să învăț cam din 25 iulie. Am trecut prin materie o dată plus o recapitulare fulger în ultimele două săptămâni. Punctajul m-a adus în top 7% al clasamentului, așa că nu vă lăsați influențați de ce zice lumea. Eu am recapitular constant capitolele din urmă și asta cred că a făcut diferența. Dacă ar fi să reiau procesul, aș zice că aș avea nevoie de cam o lună în plus, dar sunt și genul care rescrie cam toata materia așa câ îmi ia mult să parcurg un capitol.
Ma gândesc ca poate am acordat mai multă atenție decât ar fi trebuit examenelor din anul 6. Licența am facut-o începând cu anul 5, in anul 6 doar am finisat-o. Iar învățatul pentru rezi a fost inițial printre toate acestea, iar din vară a devenit singura mea preocupare.
Am scris partea generala in anul 5 semestrul 2, iar restul lucrarii in anul 6
Pe parcursul anului nu am avut perioade in care a predominat invatatul pentru rezidentiat si alte perioade in care a predominat invatatul pentru examenele din anul terminal. Licenta am avut o mare parte scrisa inca din vara din anul 6 si nu a necesitat foarte mult atentia mea.
M-am concentrat pe ce era mai aproape din punct de vedere temporal, deci pe examene. Le-am luat pe rând, dar nu am uitat să îmi fac timp si pentru licență. Cheia e sa gasesti un echilibru intre invatat, scris la licenta si trăit.
In timpul facultatii a fost destul de greu, am avut zile in care nu invatam deloc pentru rezi. Am inceput sa invat in fiecare zi din vara, cu o pauza de o saptamana pentru o vacanta. Daca reusesti sa te concentrezi, din vara pana la rezi este timp suficient pentru consolidat si recapitulat, in conditiile in care prima trecere a fost foarte buna si clara, indiferent de cât dureaza pentru fiecare
Greseala mea a fost ca m-am epuizat cu licenta si m-am stresat asa mult incat am intrat in burn out dupa licenta. Am crezut ca avand o tema care imi place v-a scadea corvoada, dar nu. Coordonatorul nu a fost nici el stralucit. O luna am pierdut-o incercand sa ma recuperez dupa extenuarea psihica.
Am încercat să termin licența cat mai repede posibil, iar legat de stagiile și sesiuni (4 la număr, MS😥) nu prea am tips and tricks, chiar a fost greu sa ma organizez și nici nu am reușit sa ma avansez cum vroiam initial
Am citit in sesiune doar pentru facultate și reveneam la învățatul pentru rezi când se terminau examenele din sesiune, iar la licență scriam dimineață ca după întreaga zi să învăț doar pentru rezi
E important sa iti faci un plan si sa incerci sa termini licenta cat de repede, pentru ca e un stres in plus. Nu recomand neaparat lipsa de la stagii, pentru ca, cel putin la Bucuresti, in anul 6 intalnesti unele din cele mai dorite specialitati si ar fi bine sa iti faci cat de cat o idee despre ele inainte de a le alege.
Am făcut licența în vară dinaintea anului 6
Destul de bine, deși mi as fi dorit sa nu ma epuizez atat de mult cu rezi si sa trag mai tare pe ultima suta
Licenta am terminat-o in decembrie 2024 si scriam la ea preponderent seara cand eram obosita dupa o zi lunga de invatat. La examenele din anul 6 am inv atat maxim 2 zile fiindca oricum nu te pica nimeni.In jur de 80% din anul 6 a fost exclusiv pentru rezi.
Foarte greu, am incercat sa invat de fiecare data cand aveam timp liber, dar care a fost foarte putin pe parcursul facultatii din cauza examenelor grele. Invatatul intensiv a inceput din vara.
Licența am făcut destul de târziu. În aproximativ 2 săptămâni de muncit intens am terminat-o. În perioada respectivă am făcut pauză de la învățatul pentru rezidențiat. Am dedicat un pic cam mult timp stagiilor și examenelor din anul 6. Aș fi preferat să mă focusez mai mult pe învățatul pentru rezidențiat.
Anul 6 a avut un program aglomerat care nu mi-a permis sa fiu atat de productiva pe cat mi-as fi dorit. M-am concentrat in principal pe finalizarea licentei si examenele din cele doua sesiuni, lasand învatatul pentru rezi in plan secund cu ideea ca "este timp". Privind in retrospectiva, o organizare mai riguroasa mi-ar fi permis sa invat si pentru rezidentiat cateva pagini/zi si in timpul anului universitar.
Zile doar pt licenta și zile facultate+rezi
Am invatat maxim 1-2 zile pentru examenele din sesiune, am incercat sa ma concentrez cel mai mult pe rexidentiat
Aici am făcut o greșeală care sper că viitorii colegi sa o evite: am ignorat total învățatul pentru rezi o lună și ceva că sa termin licența, iar pentru sesiune iarăși m-am oprit din învățat pt rezi o lunq întreagă. Deci sfat: terminați licența înainte de începerea anului 6, nu vă bateți capul cu sesiunile din anul 6 pentru că oricum nu contează notele, și învățați pentru examenele din sesiune din materia de rezi, chiar daca ce scrie în cărțile profesorilor e diferit, nu va pica nimeni dacă mergeți cu materia de la rezi. Astfel în tot acest timp vă puteți focusa doar pe învățatul pentru rezi fara sa fiți nevoiți să jonglați cu timpul pentru alte chestii.
A fost totul ok, reusesc sa imi manageriez timpul foarte bine in general, sunt perfectionista.
Am depus foarte mult timp citind materia. Imediat după ce ajungeam de la facultate începeam să învăț pentru rezi. Aveam zile în care nu reușeam să fac mai mult de 5 pagini dar le citeam foarte atent. Am învățat totul logic și am ajuns la un punctaj de 904 puncte la MD. Am avut capitole pe care le citisem de peste 10 ori,altele poate de 3 ori. Pentru mine a fost foarte importantă simularea unde am luat 810 puncte și cumva m-a motivat.
Cu licenta eu nu m am stresat,legat de examene am invatat doar in sesiune si strict cat sa trec examenul,in Craiova este destul de lejer anul 6. Majoritar invatam pentru rezi.
In perioada de sesiune,am luat pauza de la materia de rezi unde nu avea legatura deloc cu materia de examen si legat de licenta,m-am pregatit exclusiv pentru examenul de licenta in ultimele doua saptamani de dinainte. Ajuta sa va apucati din timp de ea,desi am mai lucrat la redactare si cu o luna inainte de sustinerea examenului.
Am ales să realizez lucrarea de licență pe toxicologie, unde lucrurile nu au fost deloc complicate. Am scris partea generală la începutul anului 6, câte puțin în fiecare zi, maxim 2-3 ore. Similar, tot 2-3 ore învătam la început pentru rezi, mă încadram cam la 10 pagini pe zi, dar am crescut progresiv, astfel încât pe 4 ianuarie finalizam prima trecere prin materie (am început pe 1 octombrie). Bineînțeles, în week end acordam ceva mai multe ore învățatului pentru rezi, poate chiar și 6 ore. În ianuarie am continuat cu partea specială, însă alocam în jur de 1-2 ore seara, când nu prea mai aveam energia necesară să învăț pentru rezi. Cat despre examene, pot spune ca nu au fost stagii unde să ne putem pregăti exclusiv din materia de rezi, a trebuit să învățăm din cursuri, dar eu parcurgeam materia cu maxim 2 zile înainte pt fiecare examen, cat să am o trecere superficială astfel încât să iau o notă decentă sau de trecere. Recunosc ca au fost și stagii unde se făcea prezența zilnic, dar și altele unde mergeam cu rândul la mica înțelegere (sincer, cred ca este valabil la orice facultate). Menționez ca am avut timp de sport, cam de 3-4 ori pe săptămână mergeam la sală, lucru care m-a ajutat enorm să mă deconectez și să mă bucur ca reușesc să avansez și în acest plan.
Foarte dificil, mai ales la Mures cu noua corectare a examenelor a fost oribil, am avut module in care nu am avut timp de rezi sau licență deloc
Asta e cea mai grea parte a învățatului pentru examenul de rezidențiat și anume faptul ca întrerupi foarte mult pregătirea cu examenele și licența. Am încercat să mi stabilesc un target în fiecare săptămână și pe cat posibil un plan pe fiecare lună. Dar prima trecere prin materie durează foarte mult tocmai din cauza tuturor întreruperilor
M am axat pe rezi in principiu, am încercat sa mi planific totul astfel incat focusul acolo sa fie, restul nu contau pentru mine
Am prioritizat mereu ce urma sa fac cel mai repede. In sesiune m-am focusat doar pe examenele de sesiune, inainte de licenta am facut marea greseala de a nu mai invata nimic pentru rezi, dar am avut noroc ca am reusit sa ma mobilizez foarte bine dupa ce am finalizat cu licenta si am inceput in forta cu rezi
M am focusat doar pe rezi
Foarte prost. Si s-a vazut in rezultatul primei dati in care am dat rezi ( stoma). Am fost mult prea stresata de licenta. Nu recomand
Licenta a fost gata cu o luna inainte sa ma apuc de invatat, deci undeva prin august 2024. Astfel, in anul 6 m-am focusat pe învățare zilnică (chiar si 2-3 pagini in zile grele), iar pentru facultate am invatat in sesiune, săptămâni in care am citit doar pentru examenele de la facultate. Bineînțeles, au fost discipline la care examenul a fost din materia pentru rezidențiat, iar asta a ajutat.
Cel mai important mi s-a parut rezi ul, asa ca asta am prioritizat. Am alocat cat mai putin timp de invatat pentru examenele din anul 6. Partea generala a licentei am facut-o inainte de anul 6. Consider ca asta m-a ajutat mult, pe speciala nu am stat mai mult de o saptamana.
eu am absolvit in 2021, atunci am chitibusit o gramada la licenta si am invatat dupa pt rezi - l-am trecut la limita atunci
A fost dificil. Nu cred ca mi-am luat liber cu adevărat de cand a început anul 6 decat de Crăciun, ceea ce nu recomand. As zice sa fiti foarte organizați, pe zile in care sa planificați inclusiv zile de pauza in care sa ieșiți, sa va vedeți apropiații sau orice altceva. Nu încercați sa faceți dinzile de scris la licență zile de pauză sau de recapitulat la rezi pt ca la final o sa aveți mereu senzația ca nu e bine ce faceti.
Am pierdut destul de mult timp important cu pregătirea lucrării de licență și cu învățatul pentru examenele din anul terminal. Dacă aș face-o din nou, clar nu aș mai acorda atenție examenelor de la facultate și m-aș focusa pe capitolele din rezi.
Învățăm de dimineață până seara, cand nu mai puteam fugeam la sala, sa ma detensionez si m-am organizat pe zile in funcție de stagiile de la facultate
Nu am invatat deloc pentru examenele de la facultate. Am facut licenta foarte rapid si cat de superficial posibil.
Licenta am terminat-o in septembrie, inainte sa incep anul 6, iar de rezi m-am apucat in octombrie. Pentru examenele din sesiune incercam sa invat din materia de rezidentiat, chiar daca nu era neaparat completa pentru examen, m-a interesat doar sa iau toate examenele. Astfel, in sesiune parcurgeam materia de rezi pentru examene si luam pauza de la celelalte capitole.
Eu mi-am finalizat licenta in vara dinaintea anului 6 si consider ca a fost cea mai buna alegere
Separat, nu am putut amesteca nimic, adică când mă apucam de ceva eram focusat doar pe acel lucru
Clar am prioritizat invatatul pentru rezi. Pentru licenta mi—am alocat cam 2 saptamani in care m-am ocupat doar de asta. In rest, incercam sa invat pt rezi pe fiecare zi, iar cand aveam examene la facultate, incercam sa ma bazez tot pe informatiile din rezi sau imi lasam o zi maxim 2 pentru examene
Am încercat să aloc minimul de timp necesar pentru licență și examenele de la facultate. Am căutat înțelegere de la profesori în privința prezenței la stagii.
Sincer, cel mai mult am învățat pentru rezi abia după finalizarea anului 6. În sesiune am întrerupt complet pregătirea pentru rezi, m-am focusat pe examene fiindcă profii nu au fost deloc înțelegători, cu toate că știau că pentru noi contează acum altceva. Una peste alta, am încercat mereu să le iau pe rând, pas cu pas, dar ca idee nu am avut niciodată o pauză mai lungă de o lună în care să nu învăț deloc pentru rezi, iar pauzele astea lungi se întâmplau doar în sesiuni.
Am terminat licenta cat mai repede concomitent cu examenele din ultimul semestru, apoi am inceput pregatirea pentru rezi
Am prioritizat sa fiu gata cu licenta cat mai devreme ca dupa sa ma pot concetra pe rezi.
oricat de putin ai face, sa faci zilnic ajuta enorm
Mi-am făcut un plan organizat din timp, pe zile, pe capitole și alternam capitolele chirurgicale cu cele clinice și cu grile pentru a-mi păstra dorința constantă de învățat. Nu am avut un plan miraculos, ci doar un orar și perseverență, consecvență.
În săptămâna dinainte de sesiune învățam doar pentru examene, în rest pentru rezidențiat. Când nu aveam chef să învăț, scriam la licență
Am incercat sa gestionez timpul cat mai bine dar de multe ori nu a mers cum mi-am planificat.
Cu greu. Recomand focus pe rezi. Utilizati AI pentru redactarea licentei, dar NU pentru continut
Atat am de zis. Trebuie fiecare sa își găsească echilibrul. Nu exista o metoda care sa se aplice pentru toate persoanele. Contează sa stii tu care e limita ta si cum te poți împărții in mai multe locuri
Am prioritizat rezi, iar pentru celelalte am depus efortul minim necesar pentru a avea note bune și o licență decentă.
M-am concentrat doar pe facultate/licenta si nu am mai acordat prioritate altor activitati, doar necesarul pentru relaxare
Somn si mancare

Per total, ce ai face diferit în anul înainte de rezi — dacă ai putea da timpul înapoi? (scrie cât vrei)

As merge și aș vedea efectiv posturile scoase la concurs.
Cel mai important sfat: sa fie constanți, sa incerce sa invete in fiecare zi chiar daca intr-o zi poti mai mult, într-o zi mai puțin. (Eu nu invatam in general duminica si nici in timpul sărbătorilor - Craciun/Paste)
Aș începe repetiția spațiată de la prima trecere!!!!!
As face flashcarduri că sa îmi reamintesc detaliile importante inca de după prima citire. Cat mai multe flashcards si videoclipuri explicative. Din păcate le am descoperit cam târziu și am făcut doar ultima trecere cu video.
sa nu ai alte probleme pe cap, dar uneori viata nu o programezi
As termina licenta mai repede. As incerca sa invat mai calitativ in timpul alocat, fara distragerea telefonului. Cam a
Să mă apuc și devreme și să îmi iau mai multe notițe
As incecra sa nu mai pun atata accent pe facultate in sine. M as focusa doar pe rezi. As face recapitulari spatiate bine gandite si mi as face un plan concret notat pe calendar in privinta recapitularii ( asa sigur te ti de ce ti ai propus)
Grile inca de la prima trecere, o recapitulare din urma mai frecventa, mi-as fi dori sa inteleg mai bine ca trebuie sa-mi dozez efortul si ca trebuie sa trag cel mai tare in ultimele saptamani inainte de rezi (resimteam oboseala psihica fix in ultimele saptamani si consider ca nu am dat tot ce puteam in aceea perioada). Tineti minte ca invatatul pentru rezidentiat este un maraton, nu un sprint. Suntem obisnuiti sa invatam mult si bine in 5 zile pentru un examen de facultate. Pentru rezidentiat procesul se intinde pe 1 an de zile (este arhisuficient) si trebuie dozat efortul in asa fel incat sa dai tot ce ai cand esti aproape de finish. Consider ca daca nu esti un geniu, ai nevoie de cel putin 5 treceri serioase prin materie pentru a trece de 900.
4 luni de invatat intensiv conteaza mult
as incerca sa nu intru in panica si as invata cat mai lejer punand focus-ul pe inteles
Să parcurg mai atent capitolele mai mari. Să nu mai pierd timpul pe lucruri pe care nu le înțeleg , să mă descurajez de volumul foarte mare de materie , să dorm mai bine.
Grile, grile, multe grile
Sa nu caute scuze. Singurul responsabil pentru rezultat e candidatul
Cred ca as aborda la fel situatia
Pentru mine cea mai importanta perioada de învățare a fost după licență ,aș încerca să mă mobilizez mai din timp ,toată atenția să fie îndreptată spre învățat și aș începe cu capitalele care nu mi plac sau capitolele pe care le am învățat cel mai puțin
Doar 2 luni inainte de examen, nu este suficient daca nu esti un geniu. As incepe cititul cartilor cat se poate de repede, mai multe treceri, accent pe capitole importante. Neaparat pauze, as cauta la biblioteca colegi care trec prin aceleasi greutati, e mult mai usor asa, te motiveaza daca vezi ca si altii invata, nu esti singur in lupta asta. Daca incepi sa inveti din timp, la sfarsit nu trebuie sa stai 8-9 ore pe zi.
Sa iau o marja de eroare mult mai mare in planul de pregatire facut pentru rezi pentru ca parcurgerra prin materie e mult mai lenta decat ai anticipa. As prioritiza pauzele zilnice, nu a ajutat aproape niciodata sa trag de mine in continuare cand nu mai puteam si am devenit doar mai frustrata(aveam si zile in care mai mult de 3 ore nu puteam invata si in loc sa imi iau pauza adevarata, sa ies din casa, stateam la birou degeaba ca poate poate mai invat ceva si numai pierdeam timpul pe telefon la birou cu cartile in fata). As fi vrut sa nu mai ascult care cate treceri prin materie a facut. Fiecare are stilul sau de a invata.
Mi as programa exact cate pagini am de facut pe zi pentru a termina materia pana la o anumita data, desi este foarte foarte greu la inceput, eu am ajuns de la 2 pagini pe zi in ianuarie la 25-30 de pagini in iulie deci trebuie doar sa aveti incredere in voi
As incerca sa mai repet din urma. Eu am citit materia de 4 ori, nu am facut repetare spatiata, la ultimele treceri ma fortam sa fac grile cam la 1-2 saptamani dupa ce terminam capitolul respectiv. Un sfat important pt mine a fost sa iau un punctaj cat mai mare (921) a fost sa nu mai pun raspunsurile de care nu sunt sigura (sa zic ca sunt sigura pe 3 dintre cele 5 raspunsuri, dar totusi sa iau si un am 4 lea raspuns just in case)
As revedea mai des capitolele din urma si m as apuca mai din timp de facut grile
Nu as modifica mai nimic.poate mi as structura altfel capitolele importante. Eu sunt unul din acei studenti care au luat o nota decenta fara sa parcurga toata materia. Asa ca i as sfatui pe colegi sa se gandeasca ce specialitate ar dori si sa munceasca sa ia nota necesara acelei specialitati. Tocitul in plus nu ajuta pe nimeni si nici nu te face un medic mai bun.
As invata mai mult timp
Eu m am apucat serios din august. as incepe putin mai repede cu 1-2 luni ca sa parcurg materia mai putin stresata de timp si mai atenta la informatie. In rest eu am facut multe grile si ce m a ajutat enorm au fost notitele facute de mana de mine pentru recapitulare dar aici fiecare e diferit.
Pentru mine clar sa termin cu licenta in vacanta dintre anul 5 si 6. Sau oricand inainte. Altceva ar mai fi sa repet constant dar parti micute din capitol. De exemplu un tabel, un paragraf sau asa. Pentru ca am tot auzit asta cu repetatul in timpul anului dar ma gandeam doarla repetat un capitol intreg cap coada si asta nu imi venea niciodata sa fac si o lasam balta. Deci mai bine oricat decat nimic
As repeta constant din trecut
Aș trece măcar de 2 ori prin materie și aș insista mult pe ceea ce nu înțeleg. E foarte important să urmărești cumva un fir al materiei...
Nu aș mai sta foarte mult timp să îmi fac notițe, decât la chestiile super greu de reținut!
As invata mai serios si as gestiona timpul mai eficient.
Sa acord mai putin timp examenelor de an si sa fi lipsit de la stagiile la care puteam lipsi.
M-aș fi apucat mai devreme să învăț materia, aș fi făcut mai multe grile. Plus somn și un stil de viață cât de cât echilibrat, nu culcat la 4 dimineața și a doua zi la 8 în picioare la învățat... merge 2-3 zile, dar e horror. Un program normal, măcar 8h de invățat pe zi eu zic că e suficient, și vedeți cum stați cu materia după 1 lună, iar dacă e cazul ajustați programul... sau mai mult învățat, sau mai mult relaxat.
As incerca sa ma motivez mai tare sa termin prima citire mai repede, pt ca nu retii mare lucru la prima citire si sunt mult mai importante celelalte treceri prin materie, ar trebui sa ti lasi mai mult timp pt ele
As invata de la inceput cu laptopul in fata (pentru chatGPT) si cu telefonul in alta camera.
Acum dacă aș da timpul înapoi aș încerca să mai lipsesc pe unde se poate în anul 6 și sa încep să învăț pentru rezidențiat din vară/toamna când am început anul 6. Licența nu aveam cum sa o fac mai repede pentru ca profa a tot tras de timp și am făcut-o în semestrul 2 și tot așa as proceda aici. Iar pentru partea scrisă de licență e ok fie de citit o data toată grilele din cartea de grile , fie un fel de simulare a rezi ( am avut o colega ce s a testat la licență dupa ce a citit de 2 ori toata materia de rezi și a luat notă bună).
As invata mai bine de la prima trecere si as face sub din anii trecuti ca sa imi dau seama de ce cer ei
As fii facut la prima trecere grile recapitulative la mai multe zile dupa ce invatam anumite capitole
Sa nu mai treci prin asa ceva. O mizerie
Grilele sunt cele mai utile, este foarte important de facut cat mai multe simulari si grile dupa fiecare capitol, iar in ultima luna sa faceti cate o simulare la 2-3 zile
- as folosi mai mult flashcard-urile
Să vă țineți de programul de învățat pentru rezi
Aș începe pregătirea cu cel puțin 6 luni înainte pentru a avea mai mult timp pentru recitire, aș face mult mai multe grile ( cat de multe se poate ), iar în zilele în care simt ca nu merge, nu aș renunța la învățat în acea zi, ci aș încerca altă metodă de “ învățat “, cum ar fi - grile din capitolele parcurse, mini teste din capitolele parcurse sau grile cu cartea deschisă din capitolele pe care nu le stăpânesc așa bine.
Daca au de ales, sa se gandeasca daca chiar isi doresc sa faca rezi, pentru ca odata ce te apuci de invatat, e greu sa renunti. Daca da, atunci e foarte important sa se apuce de invatat din timp si chiar daca sunt zile in care nu au chef sau nu au mult timp de invatat, chiar si daca citesc doar 1-2 pagini pe zi tot ajuta. Orice progres, e tot un progres.
Nu as insista asa mult timp pe fizpat si in ultima săptămână as trece din nou prin toată materia.
Mi as crea o rutina mai devreme
Nu aș lua o atât de serios. Toate temerile și sperieturile vin de la persoane nepregătite care așteptau un punctaj pentru care nu au muncit cat trebuia. Iar cei care își dau silința au impresia ca nu au învățat destul.
Notebooklm !!! Ajută de IA
as repeta din urma capitolele , nu as lasa sa treaca cate o luna sau chiar mai mult pana sa revin la ele, am uitat o gramada de lucruri in timpul asta. As fi mai serios cu invatatul, de multe ori imi propuneam sa invat 5-6 ore pe zi si ajungeam sa invat 3, zicandu-mi ca mai am suficient timp
Aș repeta spațiat , memoria de scurtă durată nu prea este folositoare
As fi cat de structurată posibil. Mi-as împarți materia astfel încât să am 4 treceri complete și as lasă 2 săptămâni înainte de rezi ca să stau doar pe grile și tabele. As lua vacante, weekendurile obligatoriu libere (cel puțin până în iunie) și m-aș axa foarte mult pe starea mea de bine interioara (inclusiv terapie), pentru ca dacă tu te simți bine poți și să dai, dacă nu ești OK cu tine, cedezi în fiecare zi și ajungi la burn put. Aveți grijă de voi pentru ca până la urma e doar un examen pe care dacă simți ca nu ești mulțumit oricând poți să îl redai, dar sănătatea nu ți-o garantează nimeni.
Aș sugera să nu disperi când vezi pe alții că se apucă foarte devreme de învățat. Nu e obligatoriu să începi din anul 3–4 ca să iei un punctaj bun. Se poate învăța foarte bine și într-un singur an, cu condiția să ai puțină organizare. De asta nu recomand să începi să înveți intens pentru rezidențiat din anul 4-5. În anii ăștia trebuie consolidată baza medicală. Dacă baza e bună, anul 6 nu mai e atât de sufocant și materiile de rezi devin mult mai ușor de parcurs. În concluzie: învață bine pentru facultate în anii clinici, și în anul 6 bibliografia de rezidențiat ți se va părea doar o recapitulare bine structurată, nu ceva imposibil.
As aplica metoda repetării spațiate, iar ultimele două săptămâni de dinainte de rezi aș organiza mai bine materia astfel încât să pot repeta tot, in special capitolele mari.
Sa ma apuc de invatat cu mult inainte de examen, sa am timp pentru scheme, notite, mai multe teste rezolvate
Nu aș schimba nimic .
Invat
Eu aș învăța doar din grile (mi se pare inutil să știi toate detaliile din materie). De exemplu, eu am luat peste 800 de puncte la rezi și m-am apucat serios de învățat abia din decembrie. În iulie am observat că nu prea mergea învățatul (mai aveam capitole neparcurse din Kumar și nu am învățat deloc din Lawrence și Sinopsis ), așa că m-am apucat să fac grile din anii trecuți și de pe grile rezi. Asta am făcut din iulie până la examen! În octombrie m-am axat mai mult pe grilele de pe rezidentiat.com Menționez că în facultate am învățat bine și asta m-a ajutat enorm!
Nu aș schimba ceva în cum am învățat. În schimb, nu m-aș mai compara și nu m-aș mai întreba cat știu ceilalți pentru ca e total irelevant și abia la final am realizat asta
As schimba catedra cu care am facut licenta, pentru ca din cauza lor am ajuns sa lucrez mult la ea in mai si iunie.
Nimic
Eu i as sfatui sa se concentreze mai mult de 50÷ din timp pt examenul de licenta si rezi, si sa aloce timp considerabil doar materiilor cu adevarat importante din anul 6
Incearca sa intelegi tot, sa iti acorzi timpul necesar sa ramai cu niste lucruri de baza, iar unde nu intelegi fa flashcardsuri cat mai devreme ca sa le repeti mai des. Perseverenta e cheia, uneori citesti 10 minute, alteori 2 -3-4 ore, important e ca minutele respecttive sa fie calitative, sa fii full focus. Nu subestima niciun capitol, pot da chichite din oricare. Fiti atenti la info similare din text (unele boli au tipuri de investigatii comune, altele au clinic comun sau asemanari/deosebiri puternice. Tot din text, bolile care sunt prezentate in comparatie vor putea fi subiecte la examen. Dozele se dau doar din text dar rar, nu va bateti capul cu ele. Medicatia stiuta bine la orice, in ideea sa stiti sa o enumerati, dar maaai ales reactii adverse, contraindicatii sau indicatiile speciale. Atentie la tot ce inseamna clasificare/enumerare. Completati din text cu info pe care le vedeti despre patologii/alte lucruri care sunt incluse in tabele (ex sub din 2025, intrebarea CS despre antiaritmice (unde ai fi crezut ca e din tabell) cu raspuns ranolazina -text). Veti observa si voi lucrurile astea oricum pe masura ce avansati in materie si lucrati grile. Consecventa, perseverenta e cheia. Orice faci in fiecare zi te aduce mai aproape de visul tau. Mergeti in garzi si vedeti pe ce specializari credeti ca ati face fata si v-ar placea. Faceti o lista de specializari dorite mai extinsa pt ca la examen se mai pot intampla surprize/la repartitii se mai schimba preferintele de la an la an.
As face mai multe grile la prima citire din timpul anului.
As facea o prima trecere mai atenta, as citi mai atent nu asa fugitiv, mi se parea ca alergam prin materie doar sa termin prima trecere pentru ca ma comparam cu altii care deja o terminasera . As face recapitulare spatiata si mi as face propriile flashcarduri cu informatii utile inca de la prima trecere. Si cel mai important as invatata asa fum cred eu ca e bine pentru mine, nu mi as schimba metoda mea de invatatre si sa ma iau dupa altii, fiecare are stilul lui de invatat si propriul ritm de a parcurge materia.
Nu aș mai rescrie materia crezând ca mă ajută să rețin mai ușor, aș citii de la început direct din carte cu un program mai bine pus la punct, fiecare își cunoaște limitele care pot să fie depășite.
Active recall!! Cat mai multe flashcard-uri de la a 2 a trecere, constant. Nu m-as mai stresa cu licenta si m-aș concentra mult mai tare pe rezi.
Nu aș atrage atât de multă atenție detaliilor super mici
Mi-aș continua învățatul prin metoda cu care am învățat în anii din facultate.. am pierdut mult timp rescriind materia, auzind anul trecut de persoane cu 900+ ca și-au scris toată materia.. Am făcut așa până în vară, apoi am revenit la metoda mea de învățat, care a fost de succes și m-a salvat. Totodată, aș trece puțin mai repede prin materie.. Nu aș mai face grile după fiecare capitole, personal, am făcut grile doar din capitolele mari din Kumar și atât + sub de rezi din anii precedenți și a fost super bine și așa. Cel mai important, NU aș mai urma alte sfaturi și aș avea încredere în ce știu sigur ca funcționează pentru mine
As incerca să imi las măcar 2 săptămâni pentru trecerea fulger de la final si as repeta spațiat materia
As avea mai multa grija de sanatatea mea mentala, pentru ca asta ar ajuta si la invatatul mai eficient, dar si la starea mea de spirit si la sentimentul de implinire interioara. Regret ca nu am mers la psiholog sa vorbesc despre stresul resimtit si sa ma ajute sa imi organizez gandurile mai bine
M-as odihni mult mai mult si as lua pauze. Greseala mea nr 1, care m-a facut sa clachez in ultima saptamana, a fost faptul ca eu ma simteam vinovata daca luam pauze si nu realizam ca de fapt ma ajuta. Astfel ca in ultima saptamana nu am mai putut nici macar sa mananc pentru ca ma simteam asa de vinovata ca se apropie examenul si eu nu invat 24/7. Don’t do that. Luati pauze!!! Also, nu as mai urmari parcursul altor persoane in perioada cu rezi, pentru ca ma demoraliza complet, desi eram constienta ca fiecare are programul si ritmul lui.
Mi as lasa libera 1 luna doar pentru repetat materia.
As face exact la fel. Am stiut sa mi fac un program pe care sa incerc sa-l respect si sa fac pauze, zile, saptamani pentru relaxare
Sa nu faca medicina!
Grile după capitole și a citi de cât mai multe ori capitolele, deoarece de fiecare dată se fixează o informație nouă.
E greu, dar în final trece destul de repede și ce am învățat: emoțiile tale de descurajare nu sunt direct proporționale cu nota ta:)
M-aș stresa mai puțin pentru materii și licență și m-aș axa mai mult pe Rezi.
as termina mult mai repede licenta
Cat mai mult recapitulare din urma
Daca as putea da timpul înapoi, m-aș apuca de învățat mai din timp, m-aș antrena cu mai multe grile și, probabil cel mai important in cazul meu, aș încerca să elimin distragerile și procrastinarea
As merge mai putin la stagii si as invata mai puțin pentru examenele din anul 6
Sa inceapa din timp si sa foloseasca toate metodele disponibile (integrandu-le in functie de stilul propriu)
Să învețe din timp și detaliat
Aș învăța constant, nu cu pauze. Chiar și dacă sunt doar 2 ore pe zi, ajută. Aș repeta de la început din urmă, prin repetare spațiată. Aș începe mai din timp, de la începutul anului 6, iar licența gata în acel moment. Mi-aș organiza mai bine timpul și nu aș mai pierde vremea cu treburi legate de facultate (cat se poate, ca nu a depins doar de noi acest aspect).
Aș învăța mai mult pe parcursul anului 6 și nu aș aștepta până în august( când am început eu). Aș încerca să folosesc învățarea spațiată mai eficient
Nu m-as stresa asa tare pentru licenta
Sa repete din spate ca asta face cea mai mare diferenta. Si sa faca cat mai multe grile.
As termina proiectul de licenta inainte de semestrul 2 si as invata materia de rezi corespunzatoare stagiilor din fiecare semestru in paralel cu materia de examen. M-as axa pe invatat calitativ si repetat din urma si as face mai multe grile.
Nu as baga in seama teorii ale conspiratiei (de exemplu, din echilibrul hidroelectrolitic se dau numai tabele - anul asta s-a dat din text, din sindroame rare si acidoze tubulare / sau ca din nefro se repeta aceleasi glomerulopatii - anul asta au fost total altele)
In momentul asta, cred ca nu as schimba nimic 🙂 Experienta examenului de rezi, asa cum am trait-o, m-a invatat rezilienta, sa imi controlez emotiile si sa fiu multumita cu ce pot. Daca mi-as fi dorit un punctaj mai mare, probabil invatatul cu mai mult timp inainte ar fi fost cheia si ceea ce as fi facut diferit.
Nu as mai pierde timpul sa imi fac rezumate, mi-as face mai multe flashcard-uri din enumerari, clasificari
Nu aș mai sta atât de mult să citesc și să încerc să înțeleg de fiecare dată, aș face mai multe grile
Nu as mai consuma atat de mult timp pe licenta și as face mai multe grile.
Să înțeleg cat mai bine materia și să fac grile după fiecare capitol
In primul rand mi-as face un plan care sa functioneze cu stilul meu de invatat , apoi as face grile din timp, la fiecare capitol repetare prin grile. Nu sunt genul care isi face notite, insa as incerca macar sa studiez mai mult flashcardurile pentru ca vizual retin usor materia.
Nu as mai pierde atat de mult timp sa retin toate detaliile de la prima trecere si nu as mai invata dozele de la medicamenfe
Mi-as face un program de invatat pe care sa-l respect foarte bine, doar pentru rezi, macar 6 zile pe săptămână , incepand din octombrie. Pentru examenele din anul 6 as invata maxim doua zile pentru fiecare, iar licenta: partea generala doua săptămâni intense in aprilie; partea speciala, discutii si concluzii tot doua săptămâni in lunile mai-iunie.
As incerca sa-mi fac mai multe notite din pasajele care s-ar putea face grile capcana
Nu as face vreun lucru diferit, dar sfatul meu este sa fiți înțelegători cu voi, sa va permiteti sa va relaxați din când în când și sa nu adăugați o presiune extra prin comparații cu alți colegi/prieteni. Fiecare are drumul sau, stilul si ritmul său de a învăța. De asemenea, vorbiți cu cineva care știți ca vă înțelege când vă simțiți copleșiți, nu trebuie sa treceți prin asta singuri. Este un examen greu, dar nu vă merită sănătatea mentala și fizica.
Aș fi citit constant (măcar puțin în fiecare zi) cu mai mult timp înainte. La început nu citeam zilnic
As fi mai organizata
Aș face mult mai multe grile și simulări și i-aș sfătui pe colegii mai mici să se apuce din timp ca să își facă o idee despre materie ca să se poată organiza
As face mult mai multe grile, as face spaced repetition (e foarte important!!) si nu m-as mai stresa cu licenta atat de mult, oricum nu conteaza. Prima trecere e cea mai importanta, nu as sari peste detalii, as citi totul mai atent si as incerca sa inteleg mecanismele, nu sa o fac doar sa fie facuta "ca sa ma obisnuiesc cu materia". De asemenea, chiar conteaza numarul de treceri si ultima luna e cea mai importanta pentru memoria de scurta durata (interleukine, HLA, procente etc)
Sincer? As face licenta mai repede, mănâncă destul timp și nervi. Și poate as fi tras de mine sa ma apuc cu măcar 2 luni înainte de învățat.deci undeva prin aprilie mai
As fi învățat mai mult și aș fi fost mai puțin stresat
Mai multe grile
As insista mai putin pe intelegerea mecanismelor grele
Asocierea dintre capitolele din Kumar cu cele din Lawrence+ Discord cu prietenii mei
As incerca sa repet din urma materia, macar cateva grile si la final de sapt/luna sa repet ce am invatat
Stati acasa pe cat puteti, si invatati pentru rezi, nu va va aprecia nimeni ca ati fost prezenti la stagii sau v ati implicat mai mult decat altii, focusul trebuie sa fie strict pe rezidentiat
Aș recapitula în fiecare săptămână capitolele prin care trecusem deja, de tipul recapitulare rapidă la una din opțiunile pe aplicația grile rezi, se uită foarte repede materia nerepetată
Nu as face nimic diferit, poate doar mai multe grile. Eu am fost fraiera si am simtit ca trebuie sa o termin întâi, dar trebuia sa fac grile constant. Eu sfătuiesc colegii sa-si puna targeturi realiste, sa iasa in oras, sa isi pastreze hobby-urile si sa fie creativi cu modul de învățare.
Poate as incerca ca prima trecere sa o fac mai superficial si la a2 a sa invat propriu-zis. As sfatui colegii mai mici sa nu puna foarte multa presiune pe ei(stiu ca e greu dar e necesar) astfel incat sa va puteti mentine productivi atatea zile de invatat. Sa mai aiba si alte activitati zilnice inafara de invatat, sa se bucure cat se poate de orice lucru in afara invatatului. Creierul are nevoie de pauze, e foarte importanta odihna. Cand simtiti ca nu mai retineti nimic sau ca cititi in gol, luati o pauza. Faceti o plimbare. Mancati ceva bun. Si focusati-va pe voi, nu trebuie sa va comparati cu nimeni, cu rezultatele nimanui. Si stiu ca poate se simte cateodata ca nu mai aveti timp sau ca nu o sa puteti/nu o sa retineti, vreau sa le reamintesc colegilor ca AVETI TIMP si ca SE POATE. Mult succes!
Am luat 875p asa ca sunt f multumita , per total nu as schimba nimic , dar v as sfatui sa luati pauze cand numai puteti si neaparat sa aveti grija de sanatatea voastra psihica , degeaba trageti de voi daca creierul numai poate o sa simtiti asta si cel mai bine e sa va opriti!Este doar un examen pana la urma si trebuie tratat ca atare , nu este sfarsitul lumii
f multe grile dupa fiecare capitol cu citit paragrafe si de 10 ori ca sa tii minte
Dacă as fi știut ca unii și au cumpărat grilele faceam și eu la fel
Clar si de departe cel mai bun sfat: nu ti schimba stilul de invatat, DAR optimizeaza-l. Nu fii incapatanat sa ramai oe un stil de invatat daca simti ca nu merge. Schimba l pe parcurs, ai timp, mereu ai timp, modifica si optimizeaza oricand simti ca ceva nu merge. Al doilea: nu te compara cu ceilalti, dar nici nu te inchide in tine complet.
Cat mai mult grile inca de la inceput. Plus verificatul lor pe text.
Le-aș recomanda să nu se panicheze de la început ca nu rețin totul pentru ca e imposibil Cu fiecare citite se tot adaugă informații la baza care exista deja
As da mai putina importanta licentei si examenelor din anul 6
N-as fi fortat invatatul atunci cand nu mai puteam
Cred că nu aș face grile decât 3-4 luni înainte de examen, sau mă rog, nu recomand să fie făcute imediat după parcurgerea materiei, nici chiar după 1-2 zile, atunci le faci din memoria pe termen scurt…și când revii la ele peste o lună îți dai seama că nu mai știi despre ce este vorba. Grilele sunt un instrument foarte bun, dar trebuie să știi să te folosești de ele, ahh și să nu te uiți neapărat la statistica care arată nr de grile pe care le fac alții…nu este despre cantitate. Când greșiți o grilă aveți răbdarea să căutați în carte fragmentul respectiv, îl recitiți și îl fixați. Apoi refaceți doar grilele pe care le-ați greșit( dar iarăși peste ceva timp, nu imediat). A reface din nou și din nou grilele pe care le-ai făcut deja și le-ai făcut bine este o pierdere de timp.
As pune si mai mult accent pe rezi si pe detalii
Poate m-as apuca mai devreme. Eu nu am putut invata mai mult de 4-5 ore pe zi si poate daca mentineam ritmul asta mai constant, pe o perioada mai lunga, reuseam sa trec prin materie de mai multe ori.
Ce nu am stiut si mi-ar fi placut sa stiu, e ca in ultima saptamana nu mai ai chef de invatat, iar pentru acea saptamana mi-am lasat capitolele cele mai mari si grele, in speranta ca vor fi proaspete pentru examen. A fost foarte greu sa ma concentrez sa le repet.
Aș fi puțin mai relaxată
Timpul conteaza. Cat timp aloci studiului, conteaza atat pentru rezultatul final cat și pentru tine ca om. Respectiv, in vara am inceput cu 4-6 ore pe zi, apoi am crescut undeva pe la 8 ore pe zi, iar dupa licenta ajunsesem la 10-12 ore pe zi. Tot trageam și mai mult și mai mult, timpul parea ca trece mult prea repede și eu nu fac suficient. Nu am stiut ca ma voi epuiza, nu simteam ca sunt obosita, eram in modul de lupta și stresul ma tinea conectata acolo. Insa cu 2-3 sapt inainte de rezi, am resimtit aceea oboseala, imi pierdeam concentrarea, iar golurile și toate lucrurile pe care le am notat ca fiind "de toceala" pareau ca "nu mai intra". Ce am invatat din aceasta experinta si ce as face diferit : 1. Nu as mai depasi 8 ore pe zi, as ramane constant la acest numar de ore. Epuizarea nu se simte decat atunci cand e prea tarziu. Sa ai o rutina bine stabilita te ajuta foarte mult. In facultate obisnuiam sa invat doar noaptea, pentru rezi am tras de mine și am incercat sa ma trezesc zilnic la aceeasi ora, 7-8 dimineata, desi nu sunt deloc o persoana matinala. Scopul a fost de a mi educa creierul sa aiba focusul maxim in intervalul examenului, nu cum obisnuiam de la 6 seara in sus. 2. Nu as mai lasa lucruri de tocit pentru ultima saptamana. In sesiune functioneaza tehnica de a "ingrasa porcul in ajun", dar continutul nu se rezuma la o singura materie și este prea stufoasa pentru a functiona in acest context. Au fost lucruri pe care le am tocit dupa licenta sau chiar inainte de ea și am fost suprinsa sa constant ca undeva ramasese acea toceala și nu am uitat o de la o saptamana la alta cum credeam. Ultima saptamana nu trebuie sa iti creeze stres ca mai ai multe goluri de umplut, ci mai degraba detalii mici, cifre, valori, dg dif, etc.
Sa invat din timp, sa nu ma mai compar cu altii, sa fiu mult mai organizata SI SA REPET ABSOLUT TOATE CAPITOLELE. Am avut subcapitole cu foarte putine treceri, citite doar o data
As fi invatat cu un an inainte, as fi parcurs mai atent materia cu sacrificiul numarului de treceri, as incerca sa inteleg logic cat de mult posibil si as fi folosit spaced repetition pe toata durata pregatirii
M-as apuca mai devreme. 6 luni, cat am avut in total, au fost suficiente pentru a parcurge 92% din materie. Mi-ar fi placut sa fac 2 treceri. Pentru mine, nu avea sens sa fac mai multe, dar faptul ca am mers la examen cu capitole neatinse m-a facut sa ma enervez pe propria persoana.
As repeta totul ca si cum ar mai fi doar o luna pana la rezi
As face grile dupa fiecare capitol dar la interval de cateva zile dupa terminarea lui, as grabi putin prima trecere si as face mai multe flashcarduri la a doua trecere
Sa facă cât mai mte grile
Să se bucure de anul 6 pe cat de mult posibil
Aș citi să rețin detalii încă de la prima trecere chit că mi-ar fi luat mult mai mult, în loc să citesc doar să înțeleg concepte și necanisme. Aș recapitula din urmă încă de la prima trecere!
As fi facut mai multe grile!!!
Nu aș mai pierde timpul făcând notițe cu absolut toată materia
Mi-aș face mai multe notițe pentru ca în ultimele săptămâni e foarte important să recapitulezi chestiile pe care poate le uiți mai ușor și faci lucrul acesta mult mai rapid dacă ai informațiile notate undeva separat și nu trebuie să le cauți în tot capitolul.
as face mai multe flash carduri
Cred ca as repeta din urma , nu am facut asta decat la final in ultimele 2 luni sa zic , dar ajuta foarte mult
Sa nu mai pun acvent pe doze, incidentez prevalent etc (tot ce inseamna numere), sa retin esemta, fara prea multe detalii, sa utilizez mult mai mult flash cardurile care pun accent oe materia de baza
Testele din grile nu au apărut deloc la rezidențiat sunt mult mai ușoare și modul cum sunt formulate nu au corespuns deloc testului final la rezi
E important sa te apuci devreme când nu ești așa sub presiune și să îți sedimenteze materia de baza, mai apoi sa faci multe grile
M-as apuca mai repede de invatat pt rezi
Sa studiez serios!
Nu as face nimic diferit, poate as insista mai mult pe detaliile din carti, dar atat
As face licenta mai repede si nu as fi asa de stresat pe cat am fost, as trece mai meticulos peste o parte din materia de rezi recapituland mai frecvent din urma
Să încerce să facă grile din mai multe capitole, întreagă materie cat mai curând, te ajută cel mai bine să recapitulezi. Nu este cel mai importantă să ai cat mai multe treceri, dacă ai 2-3 treceri și ai recapitulat făcând grile din intreaga materie este mult mai valoros decât dacă doar ai citit materia de 7 ori:))
As face mai multe grile.Am avut o perioada prind vara in care am neglijat acest lucru!
Recapitulare capitole vechi
As invata mai serios din Iulie. M-am apucat serios de materie dupa licenta.
As face licenta mai repede si as incerca sa citesc macar 2-3 pag zilnic din materia de rezi, exceptie facand doar zilele de vacanta completa Nu as incerca sa retin tot de la inceput, ci mai intai doar as sublinia si as termina materia prin aprilie-mai, ca sa mai pot trece de 3-4 ori prin ea pana la examen, mai repede si insotit de grile
Nu mai ascultam pe nimeni, ca am auzit zvoburi si zvonuri care mi a dat amxietate, toate lume are ritmul si obiceirui deja formate nu trebuie sa ascultam pe nimeni ca numai incurca mai mult
Mi-as face flashcards de la prima trecere
Eu sunt foarte multumita de cum am gestionat timpul, cred ca as fi putut sa recapitulez mai mult din urma si am descoperit destul de tarziu flashcards urile pe care pe aveti pe site, care mi s-au parut o metoda foarte buna de recapitulare rapida, cred ca as fi incercat sa le introduc din timpul anului, cateva in fiecare zi.
Sincer, nimic nu as face diferit, mereu simt am facut totul la maxim, cand trebuia sa invat eram 100% concentrata acolo, cand era vorba de distractie eram din nou implicata la maxim. Dar, un lucru pe care totusi l am observat acum dupa examen este ca cine a invatat in facultate si si a dat putin interesul ( nu doar fusereala din sesiune) a avut rezultate excelente la rezi, deoarece au dezvoltat o gandire clinica buna si asta i a ajutat sa faca mai usor conexiuni in parcurgerea materiei. Ce pot sa va spun ca exemplu concret, este ca eu am avut un punctaj la care nici nu as fi visat, si va zic sincer ca in timpul anului 6 nu m am spart cu invatatul, ci am luat o incet cu prima trecere motiv pentru care a durat asa de mult ( octombrie-mai) insa in momentul in care in mintea ta se formeaza o idee despre materie , celelalte parcurgeri merg mai usor pentru ca doar adaugi detaliil pe o baza pe care oricum o stiai deja daca te-ai implicat macar putin in facultate.
Constant recapitulat capitolele ca sa nu le uit si fiecare trecere sa fie ca una noua
Le transmit colegilor mai mici sa invete sa gestioneze stresul si emotiile pentru ca real te trag in jos. Sa faca muulte grile, chiar si cu cartea in fata, sa se intoarca constant la capitolele din urma. Sa isi organizeze cate 4-5 capitole din care sa isi dea teste, astfel vor lasa sa greseasca si sa sedimenteze informatia.
As citi mult mai atent unele capitole facute la trecerea 1 si 2 prin materie. Poate as fi facut 3 treceri pana la licenta, desi nu regret ca m-am si distrat pana in iulie si ca m-am bucurat de finalul facultatii. As citi capitole grupat (cele asemanatoare) de la a 2-a trecere (am facut asta doar de la a 3-a). As face mai frecvent flash cards. As folosi si spaced repetition, nu doar active recall. Stiu ca nu asta a fost intrebarea, dar un sfat pe care si eu l-am urmat si pe care il transmit tuturor celor care dau rezi: faceti activitati care va aduc placere pe langa invatat; incercati sa mancati majoritatea meselor sanatos, cu suficienta proteina, chiar daca va e pofta de dulciuri/mizerii, pentru ca va ajuta la concentrare, nu va e somn dupa masa si nu va simtiti inflamati - plus ca va scade pofta de dulciuri; dormiti suficient; faceti sport/plimbari sa oxigenati creierul. Personal nu as fi reusit fara sa fac toate aceste lucruri.
As trece o data prin materie si in timpul anului 6
M as apuca mai devreme de învățat
As incerca probabil sa imi fac mai mult timp pentru 3-4 citiri cu atentie(eu am reusit doar 2), iar ultima sa fie cat mai aproape de rezidentiat.
Să citească o dată toate cărțile
As repeta mai multe capitole din spate . Ce m a ajutat pe mine si care nu am facut de la început ( ci de la a 2 a trecere) , a fost dimineața sa recapitulez 1 ora dintr un capitol din spate mai greu si 30 minute de tabele
Probabil aș încerca să nu mai fiu așa temătoare și să fiu mai încrezătoare că lucrurile vor merge bine. Da, cred că mentalitatea contează cel mai mult, să nu crezi că lucrurile sunt imposibile și să nu te învinovățești când lucrurile nu merg după program. Nu mi-aș mai face program pe zile de învățat, pe mine nu m-a ajutat doar m-a frustrat, pentru că mereu intervenea ceva și scurta programul.
Da l as trata cu multa seriozitate, ca un maraton nu sprint
M-as apuca mai repede de citit ca sa ma obisnuiesc cu stilul si sa imi gasesc metoda de invatat. Mi-as face mai multe "flashcard-uri" (realizate de mine) si mi-as nota ceea ce nu pot retine sau mi se pare mai "dubios" sau gresit. Si cel mai important, nu m-as mai compara cu altii!!
Cred că aș încerca să citesc mai superficial la prima trecere, doar pentru identificarea materiei și ulterior aș reveni asupra informației. Eu am încercat să rețin cât mai multe detalii încă de la prima citire și asta a prelungit timpul primei treceri.
Aș fi terminat licența în vacanța de vară dintre anul 5 și anul 6. Nu m-aș mai baza pe ce au spus colegii mai mari. Eu am citit o data integral materia, iar la a doua trecere m-am bazat doar pe paragrafele din care s-au dat grile anii trecuți (mulți, dar foarte mulți au recomandat asta pe TikTok 😒)și ce sa vezi…anul ăsta nu s-a repetat aproape nimic 🙃. Bine, la cei care dau în 2026 nu se aplică treaba asta. Dar ca sfat general: bazați-vă pe cărți integral
Aș începe mai devreme pregătirea pentru examenul de rezidențiat
Timpul este foarte prețios
Nu as subestima chirurgia. As invata mai constant si as trage mai mult de mine.
As incepe mai devreme cu invatatul pentru rezi pentru ca sa existe proportional mai mult timp pentru pauze necesare, si sa nu existe presiunea uriasa a timpului
Aș citi mai des, grile mai multe și recapitulări dese
Mai multe pauze
Evident, să fie lucrarea de licență terminată la începutul anului 6. Eu am terminat o în iunie abia și a fost groaznic să ma împart. În rest, multă răbdare și citit cu simț de răspundere. "Calitate, nu cantitate." Mai bine citești 2 pagini, dar foarte bine și să le intelegi, decât să citești un capitol, dar superficial. Mult succes!!!
As face la fel.
Nu aș mai învăța așa de mult pentru examenele din facultate și aș învăța mai mult la rezi
aș începe mai devreme și aș fi mai constant si în lunile dinainte de absolvire. timpul trece foarte repede
Probabil mai multe grile
Invatati din timp, treceti de mai multe ori prin materie, stiu ca pare imposibil dar nu este, sigur puteti sa o faceti!!! Personal le-as recomanda sa fixeze cat mai bine materia inainte de a incepe sa faca grile, odata ce un capitol a fost fixat sa reia informatia respectiva la intervale diferite de timp si sa faca cat mai multe grile din materia respectiva. Recapitularea este foarte importanta in procesul de mentinere a informatie, fara recapitulare uiti tot si efortul este in zadar. Mult succes, tuturor!!! Este greu si provocator dar puteti si ganditi-va ca e doar 1 an si va trece, nu va fi asa forever.
Mi-aș proteja mai mult sănătatea psihică
Nu cred ca as face nimic diferit, 3 foarte important sa știi cum sa îți dovezi energia. Prima data când am dat examenul acum 4 ani, învățasem zi de de când apăruseră cărțile, astfel încât înainte cu aprox 3sapt nu mai aveam nicio energie de învățat. E foarte important sa îți dovezi energia astfel încât punctul maximl sa fie cu o luna inainte de examen. Nu v epuizați inutil altfel. A 2 a oara când am dat examenul am încercat sa fac aceeași prostie, însă am renuntat la scurt timp. Astfel încât am început sa studiez la foc auomat din septmbrie, fără preluate grile decât simulări finle, si am obtinut aprope 750 pct, suficient pt a obține specialiatea dorita
Aș încerca să pun mai puțină presiune, să înțeleg că e doar un examen și nu o sentință.
Rawr
As incerca sa trec de mai multe ori prin materie, sau macar 2 treceri complete, pentru ca am avut in final o trecere jumate si 300 de pagini sau mai mult nerepetate ,unele deloc, unele doar cu tabele, din care au picat multe grile. N am tinut cont de capitolele importante ca tot ziceam “ toate sunt importante” si am recitit in mare parte in ordinea din carti a2 a trecere, si n am mai terminat cateva cap mari, din care au picat multe grile pe care nu le am stiut
Mai multe grile
As incepe puțin mai repede, nu as acorda asa multa atentie la detalii la inceput pentru ca se uita oricum, as incerca sa trec de mai multe ori prin materie si recomand o ultima trecere totala in ultimele maxim 2 saptamani de dinainte. Pe mine m-a ajutat mult. Inclusiv in dimineata cu examenul, am citit la protetica niste subiecte care au picat ulterior
Aș insista pe detalii, mai ales din capitolele mai mari. Probabil aș lucra mai multe grile și aș încerca să trec de mai multe ori prin flashcard-uri
Probabil m-as apuca de citit mai din timp. Cam cu un an inainte. Eu am început sa citesc cu aproximativ 5 luni înainte si din pacate nu am reusit sa trec de foarte multe ori prin materie. Conteaza si cum treci nu doar de cate ori, materia trebuie inteleasa si apoi memorata pentru ca rezi este un examen de finețe, cu întrebări din detalii. Este foarte important sa repetati ceea ce invatati pentru ca e un volum ft mare de info si se uita daca nu repeti...grilele ajuta ft mult in sensul asta, la fel si flash cardurile. A fost un proces foarte dificil. Cel mai mult ma bucur ca am reușit sa fiu constanta cu învățatul pentru ca a fost o cursa de lunga durata. Gândul ca voi eșua sau ca nu voi lua punctajul/specialitatea dorita e felul in care mintea incerca sa ma saboteze când eram prea obosita sau când nu reușeam sa mi ating task urile pe ziua respectiva. Nu va lasati pacaliti de astfel de ganduri! De multe ori, ma simțeam vinovata când făceam altceva inloc sa mai citesc deși știam ca daca nu mi iau pauza o sa citesc mai mult in gol. Sfatul meu e sa fiti organizati si sa va țineti de un plan concret ca sa reușiti sa treceti cu bine prin asta, dar sa fie un plan realizabil..nu ceva de genul azi citesc 200pag si apoi fac 1000 de grile:)) Este esențial in tot procesul sa va luati si cate o pauza, sa ieșiti pe afara, sa luati aer chiar si jumătate de ora pe zi, sau sa faceti un pic de mișcare, sport, orice v ar lua mintea de la învățat. O sa va dea un refresh extraordinar după. Un alt sfat important ar fi... DORMITI!!! Măcar 7-8 ore pe noapte. Este foarte importanta odihna ca sa puteți sa mențineți ritmul cu învățatul. Ultimele 2 săptămâni au fost cele mai dificile si nu neapărat din cauza emoțiilor ci mai mult din cauza oboselii acumulate in atâtea luni de facut aceleași chestii in fiecare zi pe repeat... In încheiere as mai zice doar sa fiti blânzi cu voi înșivă...poate suna puțin ciudat dar vorbesc serios! Voi depuneți efortul asta pentru voi, nu pt mama sau tata sau x si y sau ca sa demonstrati ceva cuiva, nu lasati pe nimeni sa va spună ce puteți sau nu puteți face, sau de ce sunteți sau nu in stare. Nu lăsați presiunea apropiaților sa va cada greu pe umeri( nu va mai comparati cu colegul care a trecut de 100 de ori prin materie)încercați doar sa fiti mai buni decât voi cei de ieri. Pana la urma rezi este doar un examen. Nu se termina totul acolo. Va fi bine! Felicitări pentru curajul de a intra în aceasta cursă!
Aș repeta mai mult
Aș face mult mai multe grile, aș repeta mai serios materia, nu aș lăsa-o pt a doua/a treia trecere, ci aș relua constant capitolele grele, nu aș mai pierde timpul sa fac notițe
Nu as pune pe mine atat de multa presiune legat de rezidentiat pana la absolvire. As parcurge materia, dar nu m-as mai stresa atat de mult. Nu mi-as mai face conspecte pentru ca nu le-am folosit aprope deloc si am ajuns sa citesc doar din carti. As incerca sa nu ma izolez si sa fac o rutina si din iesitul din casa cu prietenii pentru ca te trezesti prin octombrie-noiembrie cand ai nevoie de cea mai multa concentrare ca nu mai poti.
As incepe din timp si m-aș concentra pe citit constant de la un moment dat grilele facute pe subcapitole nu isi mai au rostul mai degraba dupa ce as termina materie de 2ori m-as concentra pe teste rapide din toata materia pe langa cele pe subcapitole.A doua oara asta am facut.Primele 2 treceri au fost grile facute pe subcapitole si dupa am inceput sa fac in fiecare dimineata cate un set de 100-200grile (cum aveam chef ) din toata materia si dupa la final de zi din subcapitolele parcurse sa fixez informatia O chestie ar fi sa faceti un sistem mai bun de alegere a intrebarilor din 72 de capitolr (des se repetau si trebuia sa deselectez cateva capitole ca sa nu se repete intrebarile. Flashcarduri chestii fine care sunt usor de uitat.Parcurse in fiecare dimineata aveam un set dupa grile si le faceam (un set pentru 1 zi (1 set/capitol)deci in 7 zile eu vedeam informatiile critice(ultimele 2 luni asa au fost )
As face mult mai multe grile si mult mai multe grile recapitulative. Ar fi trebuit sa fac grile din mai multe capitole in loc sa ma axez ca tre sa stiu capitolu ala la perfectie, pentru ca spoiler oricat il stii acum tot il mai uiti in 2 luni. Recapitularea din urma e cheia. Si ce as mai adauga e ca nu tre sa pui presiune pe tine. Si daca iei rezi cu 900 de p si daca il iei limita si daca efectiv nu il iei, lumea nu se opreste si nici tu nu ar trebui. Nu e un test despre cine e un doctor mai bun sau mai capabil, e despre anduranta si atat.
Aș începe foarte în forță după finalizarea anului 6. Nu aș mai pierde timp în vară. Timpul trece foarte repede
sa ma apuc de invatat mai din timp si sa pierd mai putin timp cu licenta
Mi-as planifica mai strict si mai realist materia. As trece mai usor peste anumite aspecte,detalii
Nu as mai sta atat de mult la prima citire a materiei, m-as focusa mai mult tabele si paragrafe din care se pot pune usor intrebari.
Faceți prima trecere cat mai serios, nu săriți peste nimic, grile pot să fie din orice, și e mai safe să treceți prin cat mai multă informație atunci când sunteți la început, cat mai odihniți și cu mai mult timp la dispoziție
M-as apuca tot cu 9-10 luni inainte, dar cu un simt mai mare de raspundere de la bun inceput, astfel incat sa am 3 treceri complete.
In primul rand as incerca sa termin licenta la inceput de anul 6 (cel tarziu) si sa trec de mai multe ori prin materia de rezi. Sa fac mai multe notite si flashcards de la prima trecere si sa le repet mai des.
As termina inainte de anul 6 licenta si m-as relaxa toata vara dupa anul 5 ca sa incep cu forte proaspete.
Aș munci mai constant de la început pentru că am simțit că am lăsat foarte multă materie pentru ultimele luni, mi-aș face mai multe notițe și flashcarduri proprii
Să încerc să nu mai stau foarte mult pe detalii la prima trecere, să mă uit mai mult pe notițele mele și clar grile mai multe
As implementa o metoda de spaced repetition de la inceput. Incertitudinea a fost un factor major de stres pentru mine asa ca m-as concentra mai putin pe rezultat si mai mult pe proces (cam cliche da fr fr)
cel mai important lucru este sanatatea voastra.
Mai multe repetări
Aș înțelege că să insiști pe detalii nu ajută foarte mult la prima trecere, mai degrabă aș fi vrut să o termin de făcut mai repede ca să știu exact cu ce am de a face, iar la a doua trecere să fie cea mai serioasă, urmând ca a treia să fie cea definitivă. Însă făcând mereu toată materia cu detalii, nu am reușit să termin nici 2 treceri complete prin materie.
Singurul lucru pe care l-as face diferit ar fi sa fiu mai mult implicata inca de la inceput ( lucru pe care initial nu l-am facut si m-am bazat mereu pe faptul ca mai este timp). In perioada in care s-a sfarsit facultatea m-am implicat mult mai mult in ceea ce a insemnat cititul , grile dupa fiecare capitol . Pot spune ca in acea perioada am acumulat cele mai multe informatii comparativ cu prima trecere, realizand dupa ceva timp ca a fost destul de superficiala.
Nu stiu sa raspund. Am detaliat mai sus cum am abordat si acela a fost stilul meu cel mai eficient de invatat. M-a rupt oboseala din timpul anului datorita cursurilor si LP-urilor obligatorii, foarte greu am invatat in timpul anului pentru rezi. E singurul lucru pe care il regret dar nu tinea de mine.
As face mai multe grile dupa fiecare capitol si as face grile din capitolele din urma si la cateva zile dupa si dupa mai mult timp.
Mi-aș terminat licența mai repede, În cazul meu la mine la facultate nu se face din cartile de Rezi cum e la Cj din ce am inteles sau Buc, Cred că m-ar fi ajutat ca în vară să mai citesc cartea să înțeleg exact cum e structurată, Consider că prima trecere a durat mult și pentru că am fost atentă la detalii dar și pentru că nu știam exact structura si mi a luat ceva sa ma prind cum sa abordez
Pentru mine anul inainte de rezi (anul 5) mi-a adus relaxare si am reusit sa pot sa ma odihnesc mai mult pentru ca in anul 6 sa reusesc sa fiu focusata. Daca ar fi sa fac ceva diferit, probabil ca as scrie lucrarea de licenta in semestrul al II-lea din anul 5 sau in vara. Alt lucru care ar meRita facut in anul 5 ar fi sa mergeti in garzi strict pe specializarile pe care chiar le considerati la rezi.
As trece mai repede prin materie, cred ca numarul de treceri poate fi mai important decat o trecere f intensa dar fara sa recitesti capitolul acela deloc
Nu m-aș mai compara cu nimeni și nu aș mai crede ca ceea ce fac eu e greșit. Fiecare funcționează diferit. Daca o metoda a dat roade pe timpul anilor de facultate nu o schimba
Aș face flash carduri, rezumate scurte pentru recapitulare rapidă doar cu informații necesare.
Nu puneți multă presiune pe voi inca de la inceput, învățați treptat odată cu stagiile de la facultate. Puneți întrebări si căutați răspunsuri atunci cand nu înțelegeți ceva. Si fiți indulgenți cu voi. Foarte important, nu lasati notele de la simulari sa va afecteze prea tare. E normal sa te bosumfli si sa te superi 1-2 ore cand vezi ca nu iei nota asteptata, dar sa nu uiți ca e greu sa fixezi totul inca de la inceput si ca mai important e rezultatul de la examen. Important e sa recitești grilele si sa iti notezi greșelile pentru ca retii mult mai ușor atunci cand stii ca ai greșit lucrul respectiv.
As termina prima trecere in mai. Cat de repede, dar totusi incet, cu scheme si grile.
As termina licenta mai devreme si as incerca sa nu mai merg la toate cursurile de la facultate.
M-as apuca mai repede. As incerca sa am deja o trecere prin materie pana la inceputul lui iunie
Din punctul meu de vedere contează ca prima parcurgere să nu fie făcută cu grabă, e important să înțelegi materia din prima pentru ca după o să îți fie din ce în ce mai ușor și contează foarte mult echilibrul în tot.
As incerca sa parcurg materia de cat mai multe (>3) ori si as face cat mai multe grile. Nu as mai pune pauza totala la invatatul pentru rezi in sesiune.
Mi-aș organiza timpul mai bine, cel puțin la început când m-am apucat de invatat. E bine să îți setezi target-uri zilnice( Nr de pagini, x capitol de fct azi etc) si să încerci să le duci la capăt( e obositor și de multe ori vei avea în gând să lași pe mâine că e timp, reminder:nu e chiar așa mult timp cum pare:)
Dacă aș putea da timpul înapoi aș trece mai rapid prin materie pentru a face mai multe treceri, aș face grile mult mai multe. Timpul petrecut pe zi în fata biroului nu l aș schimba, dar stilul încet și temeinic pentru a reține detaliile nu a fost prielnic pentru mine deoarece până să ajung să reiau pentru a doua trecere deja uitasem 80% din informație
M as apuca din timp ca sa invat putin si des
1. Nu m-as lungi foarte mult cu prima trecere, ar trebui din prima sa cauti explicatii la ceea ce nu iti este clar, sa notezi tot ce consideri necesar, foloseste videoclipuri de pe Youtube pt explicatii. 2. Flashcardurile cred ca trebuie folosite inca de la inceput, eu le-am tot amanat si nu cred ca am procedat corect. 3. Cand simti nevoia de o pauza, ia-o! Nu te neglija pe tine. 4. Cat mai multe grile!!! Recapitulare tot din grile. 5. Ultimele luni vor fi foarte stresante, sa nu zic de ultimele saptamani…dar in final, cand te vei vedea cu adeverinta de “rezident” va fi chiar o adevarata usurare. 6. Nu dispera si nu te descuraja orice ar fi! Nu te simti dezamagit de tine daca nota nu e cea pe care o doreai, exista solutii pt orice. 7. Pt acest examen e nevoie si te putin noroc, nu doar de memorare.
Aș finaliza licența mai devreme
Sa ia examenul si mai in serios decat il iau deja. Chiar este extrem de greu. Si sa nu lase invatatul pe ultima suta de metri.. e volumul prea mare si efectiv nu ai cum! Cu cat te apuci mai repede de invatat, cu atat mai bine. Plus ca pe final, in ultimele saptamani (cel putin asa a fost la mine) nu iti prea mai intra multa informatie noua in cao, din cauza ca se aduna stresul, oboseala si emotiile
Aș repeta mai des capitolele învățate și m-aș opri când simt ca nu mai pot-contează calitatea, nu cantitatea. Nu m-aș mai încăpățâna să termin un capitol, deși sunt obosită, pentru ca ultimele pagini le citesc superficial
As folosi repetarea spatiata,as face mai multe simulari,m as obisnui mai devreme cu un numar mare de ore de invatat pe zi,as incerca sa fac legaturi intre capitole.
Aș lua mai multe pauze și aș pune accent mult mai mult pe memorat încă de la prima trecere
Intelege cat mai mult din materie
aș încerca să fiu mai optimistă și să fiu ok cu pauzele necesare pe care mi le mai iau, să nu mă simt vinovată ca le iau… să știu ca oricum mă duce viața, va fi bine până la urmă 🤗
Poate as incerca sa trec un pic mai repede prin ele pentru ca sunt genul de persoana care are nevoie de mai multe treceri. Si programul scris pe care l am aplicat in ultima luna, probabil ar fi trebuit sa l fac cu doua luni inainte si astfel mai era o trecere. Dar per total, cred ca cel mai important sfat pe care l as da unui student de an 6 e sa gaseasca un echilibru intre rezi si viata. Sa iasa, sa se distreze, dupa o saptamana de invatat, merita fiecare o noapte de iesit, de ras cu prietenii, de dansat prin cine stie ce localuri! Ultimele doua luni, seriozitate maxima, dar pana atunci echilibru, nu doar rezi!
Nu as mai pierde timpul rescriindu mi materia, pentru ca oricum la urmatoarele treceri am citit tot din carte.
M aș apuca mai din timp de învățat pentru rezi, nu m aș stresa atât de mult cu examenele din anul 6, și aș gestiona timpul mai bine
As sta mai mult pe capitole ca sa le fac bine de la primele citiri, si cred ca cel mai bun sfat e sa primeze calitatea nu cantitatea, sa nu ma grabesc sa inaintez cu materia ci sa o fac mai bine si mai in detaliu. Un alt sfat e ca dupa terminarea unui capitol sa mai faceti o trecere rapida prin el pentru a sedimenta informatia
Să învăț toată materia, lucru pe care nu am reușit să l fac.
As face mai multe treceri scurte
Aș învăța mai din timp, mai constant, cu mai multe recapitulari și as fi scris licența înainte de anul 6.
As trece de mai multe ori prin materie si as citi toate parantezele cu atentie
Sa citeasca materia de rezi cu atentie. Daca o intelegi, lucrurile chiar au sens si sunt mai usor de retinut.
As recapitula constant toate capitolele din urma prin grile, chiar daca as inainta mult mai greu prin materie. O singura parcurgere atenta si serioasa a materiei e mai valoroasa decat 3-4 facute pe graba.
Să mă apuc de învățat mai devreme și cu focus pe rezi
As incepe in anul 6 sa invat, din SEPTEMBRIE.
Aș încerca să citesc materia și în timpul anului universitar, eu nu am făcut-o. Mi-aș face mai multe scheme explicative din timp
Materia mi se părea copleșitoare. Mă gândeam că n-o s-o termin vreodată/ n-o s-o rețin/n-o s-o-nțeleg, dar important e să faci, să ai un plan de atac și să dai înainte. În cele din urmă lucrurile se vor alinia și munca se va observa. Tot ce contează e să ai focus pe asta, să nu te oprești, și dacă faci puțin într-o zi, tot e ceva, și tot se va adăuga drept muncă și surplus la rezultatul final. Și mergi în ritmul tău, și -n funcție de ce-ți dorești mai departe. Mulți vin cu rețeta perfectă, contează să găsești un drum cu care rezonezi și pe care să mergi. Și să-ți-l asumi ulterior. Așteptam o confirmare că e oke, n-a venit până la examen, trebuie să ți-o acorzi singur pe parcurs. Și cu Dumnezeu înainte. Va fi bine-n cele din urmă. ♥️
O sa dau si anul viitor rezi, o sa las stresul mai moale si ma voi apuca de materie mai din timp, greseala mea e ca n am avut suficient timp sa parcurg de mai multe ori materia
Nu as face nimic diferit
Să recapitulez constant materia, am observat ca am uitat mai repede decât credeam
As invata mai serios din timp, mai multe treceri prin materie, mai multe recapitulări pentru capitolele parcurse deja. Mai multe simulari.
Aș fi început pregătirea puțin mai devreme sau aș fi învățat mai multe pagini pe zi
Sa piarda cat mai putin timp pe parcursul anului. Sa mearga in continuare la stagii deoarece multe informatii le stiam deja din practica.
probabil as incerca sa invat de la inceput (prima trecere) f bine, sa incerc sa retin cat mai mult (excluzand doze/valori si alte prostii)
Consider că cel mai important lucru este să aibă un plan de învățat bazat pe metode care au funcționat în facultate.
Poate as oferi mai multa atentie unor detalii care mi se pareau nesemnificative
Mi as organiza mai bn timpul si as face mai multe grile
Doar să o lase un pic mai ușor cu facultatea, să se bucure mai mult de ultimul an de facultate și măcar 30 min pe zi să mai citească și pentru rezi
Nu știu dacă aș face ceva diferit, însă aș avea mai multă încredere în forțele proprii. Până la urmă, examenul de rezidențiat e foarte similar cu orice alt examen din facultate, de ce să îmi fie atât de frică de el? Consider și că răbdarea și perseverența sunt elemente cheie; materia este multă, dar nu infinită. Un ultim lucru mi se pare foarte important: fiecare are ritmul propriu de învățare, așa că singura comparație care merită făcută e cea cu tine de acum o săptămână, o lună etc. Încercați să nu așteptați întotdeauna validarea din exterior pentru că uneori nu vine și vă veți simți dezamăgiți că “ați muncit”. În schimb, găsiți validarea în interior pentru că vă dă putere, vă ambiționează și e accesibilă 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână.
Ce am făcut bine a fost că am încercat să învăț cât mai logic. În momentul în care vedeam că citesc mecanic stil toceală, eram deja pierdută, pentru că nu mai rețineam nimic. Unde am pierdut eu însă, este că am ținut să am 2 treceri bine punctate și făcute cu atenție, făcute în prea mult timp. Zic asta pentru că. Având deja o trecere riguroasă și înțeleasă, următoarele treceri pot fi mult mai rapide, fără atât de multă atenție la detalii. Eu am stat mult prea mult timp atât pe prima, cât și pe a2a. Iar a 3a trcere a fost prin sinopsis integral bine, Lawrence pe speed-up și Kumar aproape integral. Am pierdut mult că mi-am luat notițe, pe care nu mă mai uitam niciodată. Este un sabotor al minții-când vezi paginile pline de informație, îți vine să migălești, să stai să reții fiecare cuvânt- asta o zic pentru noi, perfecționiștii.. Unde am mai pierdut a fost că nu repetam din urmă. Chiar dacă făceam gineco de ex și-l știam foarte bine, se uită la un moment dat. E bine să fie o repetiție constantă, recomand ori fugitiv te uiți pe diagonală pe capitol, ori grile. Repetiția din urmă cu grile este cea mai bună. Ce m-a ajutat mult, a fost că eram foarte onestă cu mine. Vedeam cât fac în simulări. Plângeam. Ok. De la capăt. Plângi, înfurie-te, dar pune început bun și continuă. Este un proces lung. Care cere să fii practic. Mai practic decât am fost eu. Nu stați în gânduri (comparație, specialitate etc). Ele vin da, dar nu le pescuiți și savurați. Este timp pierdut. Și cel mai important poate, nu vă depărtați de la valorile voastre pentru a nu vă pierde pe voi, resursa principală în tot procesul ăsta. Dacă valorificați conexiunea, vorbiți, ieșiți cu părinții, prietenii voștri. Faceți mișcare. Dormiți. Nu pierdeți nopțile. Încă un sabotor, să-ți vină să înveți noaptea mult. Dacă aș mai învăța pentru examenul ăsta,aș valorifica mult ziua pt învățat, iar la ora 22 m-aș pune în pat deja.
As folosi Anki mai eficient. Răspunsuri scurte si concise din ce e mai important si as face mai multe grile.
As învăța o limbă străină bine și nu as mai da acest examen oribil deloc:)))
Nu cred ca as schimba ceva
M-as distanta complet de oamenii care pun presiune pe note. Da, e foarte important sa obtii nota care iti permite specialitatea dorita, insa “competitia” si nemuritoarea compariatie intre progresul tau vs progresul colegilor, nu o sa iti aduca niciun beneficiu. Viata e mai mult decat Rezi. Nu esti cu nimic mai prejos sau mai in urma decat colegii tai. Invata in ritmul tau, cu metodele care stii ca functioneaza cel mai bine pt tine. Si nu fa nopti albe. DELOC. In anul 6, somnul (8h pe noapte) e sfant.
Sa nu spun celor din jur ce specialitate vreau :)) Sa nu mai pierd timpul cu oameni care nu imi aduc niciun beneficiu, desi ii consider prietenii mei Sa nu ma compar cu altii Sa elimin mai repede oamenii toxici Sa ma odihnesc mai mult, sa mananc bine, sa fac miscare si sa ma prioritizez pe mine in general
Nu va panicati daca nu terminați licenta in primul semestru. Si eu eram stresata pentru ca m-am lungit cu licenta, dar a fost ok pana la urma.
Poate doar mi-as imparti timpul si mai bine, pentru recapitulari mai riguroase si mai dese.
Ca la cele zece porunci, doar ca insista pe una singura: NU ITI PUNE SINGUR/a PIEDICI, adica nu te autosabota si ai incredere mai multa in tine ca o sa reusesti. Desi toata lumea face o drama cu multe sezoane din rezidentiat, e doar un examen. Daca ai dat zeci-poate sute de examene in studentie in timpul facultatii, ei bine, asta e inca unul. Ai trecut de atatea, vei trece si peste asta
Sa nu rescriu cartile separat pe foi, pt ca nu ajuta :))) si sa ma apuc mai repede de facut flashcards.
as lua mai multe pauze. am invatat cam in fiecare zi cu foarte putine exceptii si mi a fost greu in ultima luna inainte de rezi. as lua o mai usor daca as putea
Nu as mai petrece atat de mult timp pe notite, doar as citi materia de cate ori este necesar si aprofundare cu recap pe grile
As trece mai repede prin materie, fara sa pierd timpul pe detalii
Mai multe treceri prin materie, mai rapide
As incepe sa recapitulez mai devreme si grila de la prima trecere
As invata zilnic, macar o pagina sau 2, as trece de 3 ori prin materie, as face mai multe grile si mai constant, nu as mai insista pe detalii nefolositoare.
m-as apuca mai din timp ca sa am timp de mai multe treceri
As exersa o data sau de doua ori imbulinatul pe grila de rezi pentru ca sunt diferite fata de cele din facultate si le am subestimat
In cazul meu, consider ca prima trecere nu a fost foarte serioasa, astfel fiindu mi mult mai greu la urmatoarele. Sfatul meu este sa faca prima trecere serios, cu surse suplimentare care sa explice notiunile logic si sa inteleaga, nu doar sa retina ca in materie, indiferent de cat de mult le ia asta. Astfel urmatoarele treceri vor fi doar recitiri ale unei materii bine intelese, vor fi mult mai facile.
As pune accent pe rezi, nu pe licență si examene
As organiza altfel partea de repetitie spatiata, as face prima trecere mai rapida si m-as concentra mai mult de memorat inca de la primele treceri.
Să-si gestioneze bine emoțiile si să-și asculte corpul, sa înveți forțându-te nu e o soluție optimă.
M as concentra mult mai putin pe licenta si mult mai mult pe rezidentiat, as incerc sa am cat mai multe treceri bine facute si grile dupa fiecare capitol
Nu as sta sa treaca mult intre citiri
Aș începe sa învăț măcar cu o luna înainte
Aș face space repetition, grile la câteva zile după ce am citit un anumit capitol și flashcards
Nu tratați superficial volumul de materie, nu ascultați în stânga și în dreapta, dacă o metodă de învățat funcționează pentru cineva, nu înseamnă ca funcționează și pentru tine. Iar cel mai important, dacă cineva a trecut prin 5 treceri și tu doar prin 2 nu înseamnă că el știe mai multe decât tine, calitatea e mult mai importantă. Mult succes!
Faceti grile constant, nu fugiti de grilele grele si de tabele la primele 1-2 citiri, le veti retine cel putin vizual, iar asta va va ajuta ulterior. Nu lasati capitolele/partile grele pe final cu gandul ca "porcul se ingrasa in ajun", atunci va iesi oboseala din voi si s-ar putea sa aveti o surpriza neplacuta sa nu mai puteti face altceva decat recap din capitole pe care le stiti deja. Nu va luati dupa niciun plan de pe net/tiktok/insta, voi stiti in ce ritm parcurgeti materia si cat va trebuie sa intelegeti. Prima citire e crunta, o sa va simtiti pierduti, da r important sa nu va lasati descurajati! Toti ne-am luat cu mainile de cap la inceput, nimeni nu s-a nascut cu aceste carti invatate, va fi bine😊
Mi-aș conserva energia mai bine, astfel încât în ultimele 2 săptămâni să fiu în formă maximă
Poate as invata mai mult pe timpul stagiilor si as incerca sa recapitulez mai des capitolele din urma
M-as apuca mai din timp si as incerca sa nu ma descurajez si sa imi păstrez un tonus psihic bun
As vrea sa parcurg macar o data pe toata materia in timpul anului universitar. Cel mai important lucru si ceea ce m-a ajutat cel mai mult ca am rezolvat testele din anii precedenti. In ultima luna am recapitulat si am invatat tabelele tintit pe baza testului. Am recitit capitolul din care am primit intrebarea data. Este foarte important ca in ultimii metrii sa invati tintit ceea ce se pare cel mai important.
Sa nu se descurajeze - chiar daca pare ca uita ce învață, lucrurile se stochează și cand vor avea nevoie, informația va reveni dacă a fost pusa cu grijă și atenție acolo.
Nu aș mai pierde timpul să fac notițe, la rezi poate să ți dea din orice, iar cu notițele este imposibil să cuprinzi toată materia
M as fi apucat mai din timp, grile mai multe dupa fiecare capitol
1. As termina licenta cat mai repede posibil. 2. Nu as face prea multe notite la prima trecere, insa as face mult mai multe grile dupa fiecare capitol. 3. As rezolva toate subiectele de la rezi date anterior. 4. La a doua trecere as insista pe ce a fost dat la rezi, pe tabele si mi-as face flashcards, planse etc. (Le-as pastra foarte organizat si reciti). 5. A treia trecere este foarte importanta (eu nu am apucat sa o fac si din pacate nu am reusit sa fixez multe detalii). De insistat pe enumerari, tratament si complicatii la chir, invatat foarte bine capitolele mari si cu multe grile. 6. As face o recapitulare foarte serioasa cu 3 saptamani inainte de rezi, mi as reciti notitele si neaparat toate tabelele. 7. Cu 2 zile inainte de rezi m-as odihini, as repeta foarte putin. Nu consider ca mai ajuta in aceste zile sa citesti foarte multe, pe mine nu m-a prea ajutat.
Pentru mine a fost esential sa inteleg si sa retin cat mai mult inca de la prima trecere, am facut mai multe treceri prin Kumar inainte de a aborda celelalte carti. Sinopsisul probabil ar fi trebuit sa il las pentru ultimele saptamani inainte de rezidentiat, strict pentru memoria de scurta durata
Ar utiliza flashcarduri mai devreme si ar cauta notite si ar incepe cu acesta.
As da mult mai putina importanță licenței
Nu cred ca as schimba mai nimic la ce am făcut. Flashcardurile făcute de mine aplicate oe ce nu știam au fost foarte utile. Grilele din capitolele pe care le învățam cu câteva zile inainte si un soi de repetiție spatiata prin grile, din nou, a fost foarte utile.
Perseverență! Vă doresc tuturor să nu vă pierdeți motivația și concentrarea. Vor fi multe momente de cumpănă, emoții și greutăți. Însă, cu toate acestea, continuați să luptați pentru ceea ce vă doriți! Este un examen care vă va schimba viața din multe puncte de vedere, atât profesional, cat și sufletește.
Cel mai important lucru este să înțelegi bine materia pentru ca ulterior informațiile pot deveni deductibile
Nu cred ca as schimba ceva, sa nu asculte de nimeni, fiecare are ritmul lui, nu trebuie sa treci de 100 de ori prin materie ca sa iei o nota buna, nu va plafonati de detalii gen procente/doze medicamente, dar aveti grija la numele proprii si tabele
Sa citesc atent la prima trecere
Psihicul nostru nu poate duce ce vrem noi să ducă. În sensul ca noi vrem să fim cei mai buni, viitori premiați Nobel, cu 949 la rezi și apreciere și validare de la tot mapamondul. Dar apoi înveți și nu reții nimic și te miști greu și te compari cu alții și cu cine ai fost și cu cine vrei să fii și devii anxios și îți dai în cap pentru toate visele manifestate pentru ca, Doamne, sunt așa de prost, cum aș putea eu să cred ca pot? Comparison is the thief of self worth. Degeaba te compari dacă anxietatea pe care ți-o creezi te pietrifica, în loc să te motiveze. E bine să fii optimist, dar și realist. E bine să razi ironic la replici nihiliste. Dar nu e bine să fii doar optimist, sau doar nihilist. Așa ca va recomand sa aveți grijă de mintea voastră, ca e un simplu jurnal pentru ca terapia e scumpă, cu videos și podcasts despre ce vreți voi, sau ca mergeți la psiholog sau, după caz, la psihiatru. Nu mai stigmatizați problemele de psihic, e ok să ai anxietate, nu e ok să o lași să te afecteze. Nu mai ascultați idiotii de pe Reddit și Facebook care spun să vă lăsați de medicină ca sunteți smiorcăiți, în viață puteți doar găsi o soluție pentru fiecare problemă. Dacă acea soluție e să dai rezi din nou? Il dai din nou. Dacă ai luat Chiru generală ca asta ți-ai dorit, dar nu reziști programului? Schimbi. Dacă te-ai plictisit la radio de stat la birou și citit filme? Schimbi. Eu am crezut ca voi lua punctaj mai mare, dar nu a fost să fie. Am prins totuși ce îmi doream și unde îmi doream, chiar dacă trebuie să mă mut. Este adevărat totuși, recunosc cu regret, când vedeți in postări pe social media, ca ce e al tău e pus deoparte. Doar ca nu uitați ca ce e al nostru poate nu e mereu ce ne dorim sau credem ca ne dorim. Dar e ok, tot încerci până îți iese și găsești acel ceva. Suntem toți propriile noastre persoane și stimabilii de pe social media care sunt pregătiți cu vorbe urate sunt de fapt si ei bolnavi mintal și frustrați și nu fac nimic în legătură cu asta. Dacă citiți asta și vă regăsiți, una e să spui adevărul greu de acceptat, alta. Sa fii nesimțit. Ascultați de corpul vostru și de mintea voastră și faceti ce e necesar ca sa fiți sănătoși. Eu aveam zile în care puteam să învăț 15 ore și la final mă puneam cu o carte în pat, îmi apărea o postare pe Reddit cu cineva care a făcut 40k grile și apoi nu adormeam până la 6 dimineața de anxietate. Ce am rezolvat cu aceste acțiuni? Ma simțeam inițial bine și mândra de mine, apoi ma judecam ca nu am făcut destul și nimic nu va fi destul. A doua zi făceam furios curățenie, cumpărături, mâncare ca să mă deconectez, la final ieșeam la o plimbare și făceam introspecție ca să realizez ca 40k grile nu îmi sunt necesare, ci e necesar să merg la birou și să îmi continui procesul meu de învățare și să sper ca va fi bine. Pentru ca va fi bine, orice și oricând ar fi. Așa ca va las cu o strofă dintr-o poezie de la doamna Emily Dickinson, care se numește Hope: “Hope is the thing with feathers/ That perches in the soul,/ And sings the tune without the words,/ And never stops at all.” Pe mine m-a ajutat să nu uit ca acest sentiment nu e dependent de Reddit, Facebook, psihologi și nici de gândurile mele. E ceva complet intrinsec care există atât timp cât sunt în viață și nu trebuie explicat sau inteles. Nu am scris-o pe un post-it ca să o lipesc lângă scoruri și procente idioate și ce e cel mai frecvent în Babilonia, ci am scris-o intr-o agendă ca să fiu nevoită să mă ridic de la birou, să o caut și să conștientizez ca exista și altceva în afară de medicină și ca 16 noiembrie nu e un final și nici un început, e doar o continuare.
M as orienta din timp ce specializare vreau sa fac
Aș învăța mult mai bine capitolul de protetica, am dat skip la multe din acele capitol ca aveam impresia ca deja le stiu din ce am facut la facultate (proteză scelerata și proteză totala) și lucrurile pe care nu le înțelegem nu ma străduiam foarte tare sa le înțeleg pentru ca ma bazam pe faptul ca deja stiu 50-50% din capitol, lucru care mi s-a dovedit a fi fals in momentul examenului de rezidențiat.
La materiile din ultimii ani as fi putut invata din bibliografia pt rezi
Desi am facut multe, cred ca as face si mai multe grile mai ales din capitolele cu multe enumerari(vezi sinopsis).
Nu m as mai stresa atât de tare atunci când din motive variate pierdeam o zi de învățat. Pana la urma și pauzele sunt la fel de importante. Cel mai important lucru mi se pare sa te cunoști pe tine, sa știi ce metoda de invatat funcționează cel mai bine. De asemenea, e important sa te apuci din timp astfel încât sa reușești sa înțelegi paragrafele care ți se par mai dificile
.
as fi mai atent la enumerari si mai ales la ”cea mai frecventa”
Eu sunt genul de persoana care poate sa invete doar dupa propriul scris si un lucru diferit pe care l as face ar fi sa imi fac notitele mai din timp. Am tot incercat la inceput sa invat de pe carti sau flashcarduri pt ca mi se parea ca pierd timpul scriind,pana cand am realizat ca nu asimilez nimic si am inceput sa mi realizez notitele si sa invat asa cum eram obisnuita. Asa ca un sfat ar fi ca atunci cand va apucati de invatat,sa invatati asa cum sunteti voi obisnuiti,sa va luati timpul de care aveti nevoie si sa nu ascultati la cei din jur cum invata ei,pt ca fiecare are stilul lui.
As fi început să învăț mai din timp, sa imi acord mai mult timp sa repet si sa sedimentez informația si sa nu mizez ca pe faptul ca nu vor exista evenimente neprevăzute, de lungă durată, care sa interfereze cu planurile făcute
As incerca sa imi organizez mai bine timpul.
Licența terminată cat de repede.In rest, nu regret nicio vacanță în care am fost și pentru mine cele mai importante luni de învățat au fost din august încolo. Ultimele 2 săptămâni mi-au adus minim 50 de puncte și obligatoriu făcute subiectele din anii trecuți + simulări
Sa invete cat mai mult sa se concentreze doar pe invatat sa elimine chestii care le distrag atentia si sa invete prin cat mai multe metode
As citi mai cu atenție de prima data cu ajutorul chatgpt pentru explicatii + sa îmi fac flashcarduri de la prima trecere
M-as apuca mai devreme si as recapitula din spate
Mi as face notite cu chestiile importante
sa ma apuc mai devreme si mai serios
Sa faca grile din timp
m-as concentra mai bine la grile si mi-as verifica toate greselile cu cartile, recitind paragrafele (am inceput sa fac asta abia la ultima trecere)
De la prima trecere să mă fi concentrat mai mult pe ce era mai important pentru examen. M a ajutat foarte mult sa fac treceri fulger la final pentru a face comparații punctual intre informațiile din capitole. Este foarte important să mâncați să dormiți să faceți mișcare și să ieșiți cu prietenii măcar odată la ceva timp. Obiceiurile bune sunt primele care se pierd, țineți strâns de ele
sa analizeze grilele gresite si sa le refaca pana le stapanesc bine. important e sa nu treaca peste ele
M-as interesa mai mult de ce specialitate mi-ar placea si as face mai multe garzi pe sectii diferite. Daca doresti sa lucrezi intr-un centru mare e important si a cata persoana alegi. In cazul meu, mi-as fi setat un target cu macar 50 de puncte peste ultima medie luata in anul precedent.
Cred ca as trage mai mult de mine sa citesc cat mai mult. A fost un an obositor, dar per total a iesit totul bine. Platforma voastra m-a ajutat enorm de mult, mai ales in ultima saptamana inainte de rezi am tot facut grile.
Să NU vă comparați niciodată cu alții și nu aplecați urechea la ce spun alții pe internet. Sunt o persoană cu 851p la rezi care a învățat strict după regulile sale, nu după sfaturile de pe internet. Per total consider ca modul în care am învățat mi-a adus câștigul. Poate nu aș mai oferi atâta timp detaliilor, dar mi-a fost frică de faptul ca poate se dă o grilă din ceva ce nu am citit eu. Fiecare își joacă șansa! Succes și va fi bine! Vorbește un om cu doar 6 ore de învățat pe zi, inclusiv cu o săptămână anterior rezi.
Nu as mai lasa evenimente exterioare si critici sa ma afecteze atat de mult cum am permis in acest an. Mi-as organiza mai bine mesele, astfel incat sa fie nutritive, as adormi mai devreme si m-as culca mai devreme, nu m-as compara niciodata cu nimeni, as evita continut online despre rezi.
Cat mai grile. Dar nu pasive, sa fie făcute. Ci mai activ. Cu cartea in față. Sa mi vad greșelile
As schimba facultatea. Muresul e de evitat. Nu ne-au lasat deloc in pace sa ne axam pe ce conteaza cu adevarat si a fost asa pana la final de an universitar.
Nu m-as stresa la fel de tare si as ignora si mai mult facultatea si licenta
Aș citi și mi aș explica materia atent de la prima trecere
As termina licența mai repede, ideal chiar înainte de anul 6
As fi terminat prima trecere mai devreme, am pierdut mult timp in primele luni incercand sa fiexez chestii pe care la am uitat pana la a doua trecere, prima ar fi trebuit sa fie mai superficiala
As face grile doar de pe o singura platforma
As incerca sa citesc mai mult pentru rezidentiat , ca sa termin prima trecere in primavara.
Repetare continua a materiei, folosirea grileleor inca de la prima trecere, nu conteaza de cate ori treci prin materie, important e sa fie de buna calitate. Grilele trebuie vazute ca o metoda de a mai reciti lucrurile pe care le -ai uitat sau la care nu mai esti sigur
Să repet mai mult ceea ce am învățat în săptămânile dinainte
Nu m-as stresa atat de mult cu lincenta, as incerca sa trec de mai multe ori prin materie, nu as sta atat de mult pe prima trecere, as face simulări de 200 de grile constant.
M as apuca mult mai serios cu materia si nu as sta pe detalii la inceput, as incerca sa o pricep mult mai logic si sa o parcurg de mai mult de 3 ori
Sincer, dacă vrei 900 puncte încă o trecere prin materie. Eu am avut avut 4 treceri și am luat 872, sunt mega mulțumită, nici nu mi trebuia mai mult, mi am ales specialitatea dorită. Trebuie să gestionați stresul cel mai bine și să aveți încredere în voi și să nu vă lăsați doborâți de părerile celor din jur.
Sa va axati pe rezidentiat, sa luati pauze, este un drum lung
Nu-i asa de greu, da trebe invatat ca lumea.. cu noroc din pacate vin maxim 600 si ceva de puncte.. pt restu trebe învățat
Nu stiu in momentul de fata ce as face diferit insa vreau sa le transmit colegilor cateva sfaturi 1 pastrati-va stilul de invatat din facultate, acela functioneaza pentru voi si este tot ceea ce conteaza. 2 mai bine invatati mai lent si calitativ, decat sa faceti multe treceri superficiale 3 luati pauze cand simtiti nevoia, prioritizati somnul de calitate si , poate neasteptat, plangeti cand simtiti nevoia de eliberare, este un proces lung si frustrant. 4 nu va comparati cu altii pe cat posibil, suntem cu totii diferiti si fiecare isi va gasi locul sau 5 nu va fie frica sa va razganditi in privinta specializarii pe care o vreti , este viitorul vostru si alegerea voastra. 6 Iesiti din casa, relaxati va cand este posibil ( nu faceti ca mine 🤣🤣) Si ultimul dar poate cel mai important, nota de la acest examen nu va defineste ca oameni, nu va spune daca veti fi medici buni sau nu, este doar o nota care depinde de mult mai multi factori decat cunostintele pe care le ati acumulat. Be strong, good luck sunteti minunati! Don t forget that!
Aș petrece mai puțin timp pe fiecare trecere dar cu mai multe treceri
As sta mult mai putin pe prima trecere. Pentru mine cea de-a doua trecere a fost cea mai importanta dar nici nu am reusit sa o termin. Cred eu ca as fi reusit sa iau un punctaj mai mare astfel
Ultimele doua saptamani mi s-au parut cele mai dificile, cu randamentul cel mai scazut, din cauza stresului si lipsei de incredere in propriile puteri. Cred ca cel mai important este efortul constant depus pe parcursul anului, iar la final, in ultima saptamana doar mici recapitulari si multe teste grila si inca ceva “have a little faith”. Cu totii ne simtim de parca nu o sa stim niciodata cu adevarat materia, ceea ce este si normal. Nu suntem masinarii, suntem oameni. Invatand logic pe parcurs si lasand la final detaliile exacte, cifre si nume de autori pe care le repeti facand grile este cea mai eficienta metoda, din punctul meu de vedere.
Sa nu mai pun presiune pe mine.Nu as schimba modul în care am învățat sau timpul petrecut
Spaced repetition inca de la prima trecere, eu am aplicat-o de la a 3-a si deja uitasem mult. Calendarul e sfant. Si pt spaced repetition nu tb neaparat citit tot capitolul pt ca nu e timp, facut grile sau citit materialele proprii/flashcards
As invata mai constant
Mi-a luat foarte mult sa imi dau seama ce functioneaza si asta cred ca m-a dezavantajat cel mai mult. Exista atat de multe sfaturi si poti sa te pierzi in ele. Ba ca rezumatele alea sunt mai bune, ba ca acea platformă de grile e mai buna. Din punctul meu de vedere flash cardurile funcționează daca le faci tu, iar rezumatele pe mine m-au ajutat, au facut informatia mai digerabilă. Am gresit ca nu am folosit rezumate si alte surse inafara de carti de la inceput si nu am facut grile mai repede.
Mi-aș face propriile cartonase/idei la fiecare capitol și le-as repeta aproape zilnic
M-as fi apucat mai devreme, cerintele pt rezidentiat nu sunt compatibile cu stilul meu de a asimila materia. As incerca sa-mi expandez creierul, sa fac un “schelet” dupa o prima citire superficiala, apoi la urmatoarele citiri sa mai tot adaug detalii. As face flashcard-uri, pt ca nu am facut, si as face grile random dupa cateva zile de la parcurgerea unui capitol.
M-as apuca mult mai devreme de invatat, nu dosr de citit, invatat pe bune😅
La fel
La Kumar faceam intrebari pt fiecare paragraf la prima trecere, a fost orea cronofag, dar m a ajutat sa tocesc Kumarul. As face inca de la inceput tabele peste tabele, as invata inca de la inceput paragrafele din care intreaba mereu.
Consider că cel mai important lucru este moralul. Vor fi zile bune, zile rele, dar cel mai important este să ye menții motivat. Orice pagină în plus, orice grilă rezolvată, poate însemna o grilă corectă la examenul de rezidențiat. Consider că cel mai important lucru este exersarea grilelor. Poți fixa părți din materie rezolvând grile din capitloul respectiv. Astfel vei vedea ce ai reținut si ce nu. De asemenea este foarte importantă rezolvarea subiectelor din anii trecuți. Te vei obișnui astfel cu dificultatea, pe ce se pune accentul mai mult etc.
Aș trece de mai multe ori materia, aș face mai multe notițe să mă ajute să rețin mai bine și aș face grilele de mai multe ori.
Alegeti o licenta care va place si alocati cat mai multe ore pe invatat inca de la inceputul anului 6. Eliminati din minte gandul "mai e mult timp pana la examen, deci e ok la inceput sa invat putin". Cu cat intrati mai repede in rutina de cel putin 4-6 ore de invatat pe zi in fiecare zi, cu atat mai bine.
Le-as spune sa se focuseze mai mult pe examenul de rezidentiat si mai putin pe examene/licenta. De asemenea, le-as transmite sa aiba rabdare cu ei, sa nu puna presiune prea mare si totul va fi bine
As incepe mai devreme invatatul pentru rezidentiat, ca sa imi permit mai multe zile de odihna in ultimele 5 luni.
Aș ignora TOTAL replicile de genu “daaa eu am trecut prin materie de 62526266362625262 ori” - fiecare învață în ritmul lui, nu băgați în seamă tot ce auziți, vorbiți doar cu prieteni apropiați. Aș umple casa de post-it cu chichițe și lucruri pe care le rețin greu. Să nu vă păcăliți cu grilele cum am pățit eu, chit ca le faceți corect, stați după să analizați fiecare enunt de ce e greșit. Încercați după ce sunteți ok cu materia să faceți grile cu cronometru, vă obișnuiți cu rezolvatul grilelor mai repede, ca la examen, să câștigați timp pentru grile mai grele Cu o lună înainte de examen să refaceți cadranele și tabelele!!!!!
Nu aș schimba nimic. Colegilor le-as trasmite să citeasca cu simț de răspundere incă de la inceput, inclusiv tabelele, chiar dacă se uită. Astfel, următoarele treceri vor fi mult mai ușoare.
Nu as schimba nimic. Atat am putut eu. Si sunt mandra de mine. Fiindca am trecut prin multe momente grele anul acesta. Si le-am facut fata.
Poate m as apuca mai devreme ca sa nu mai fiu nevoita sa trec printr o isterie 2 luni, dar oricum a iesit totul bine
Sa fie calmi ca totul e posibil si ca retii mult mai mult decat crezi
Nu cred ca as schimba ceva
As incerca sa termin kumarul in timpul anului 6 Eu nu am reusit sa parcurg toata materia, mi-au ramas cam 250 de pag nefacute
In primul rand, toata lumea ia licenta si nu e nevoie sa se chinuie atat de mult pentru ea cum m-am chinuit eu, de exemplu. Sa ia ceva usor, cat mai fara statistica, si sa se concentreze pe rezi. De asemenea, sa termine licenta cat mai repede si sa nu o lase pe ultimele luni. Totusi, sa fie mandri de ei cand o termina si sa se bucure de fiecare moment, atat din prezentarea ei cat si de dupa, pentru ca o merita. In al doilea rand, invatatul pentru rezi e un maraton, e o proba de anduranta, perseverenta si disciplina. Din pacate, materia nu releva sub nicio forma calitatea medicilor care vor si vom fi, ci este strict o proba de memorie. Asa ca repetitia e cruciala. Nu conteaza cate trreceri sunt, atata timp cat repeta continuu. Grilele sunt foarte bune pentru insusirea materiei, dar trebuie luate ca atare, pentru ca nu am intalnit grile care sa semene intocmai la stil cu cele de la examen. Factorul uman e foarte important. Acest examen nu defineste pe nimeni, este doar o proba de tarie. Daca il termini, esti castigat indiferent de punctaj. Pauzele sunt la fel de importante ca invatatul si dau claritate lucrurilor. Si nu in ultimul rand, exista viata dupa si ea te conduce unde e nevoie de tine, fapt ce poate sa nu coincida, nici macar sa nu semene cu planurile pe care ti le faci tu. Scopul trebuie sa fie sa fiti medici buni si sa ajutati oamenii, nu sa luati punctaj mare la rezi. De aici porneste reusita.
Să încep mai intens de la început învățarea activă. Cea mai eficientă metodă pentru mine a fost repetarea spațiată a materiei prin flashcarduri proprii în aplicația Anki, dar nu am reușit să convertesc toată materia. Acele lipsuri s-au simțit. +++ Consecvența
Nu vă stresați cu licența!! Rezi e important.
As face prima trece prin materie mai lent, pentru a fixa mai bine notiunile de baza.
Aș începe să învăț la începutul de anul 6 la rezi să am timp să parcurg lent materia
As trece putin mai repede prima data prin materie, pentru ca mi-a luat aprox. un an, iar a doua trecere a fost mult prea rapida si incompleta. Iar grilele dupa fiecare capitol au ajutat enorm.
Nu aș învăța pt sesiune, aș încerca să termin licența în decembrie sau cât mai repede posibil. Aș învăța pt rezi mult mai serios cu 8-9 luni înainte
Am încercat să le fac pe fiecare pe rând. În sesiune m-am axat mai mult pe examene, dar atunci când erau examene mai ușoare încercam să citesc și din materia pentru rezi, la anumite examene am citit doar materia pentru rezi. În ceea ce privește licența, am lucrat în paralel cu învățatul pentru rezi
Cum am zis și în răspunsul anterior, mi-as găsi un psihoterapeut și aș merge la el constant pana la rezidențiat. De asemenea, un alt sfat este să lucrați grile constant după fiecare capitol și să reluați capitolele din urmă pe care le-ati parcurs de când ajungeți la a doua trecere. Puneți mai mult accent pe calitatea învățatului decât pe cantitate - nu contează ca X va zice ca a făcut 10 treceri prin materie dacă la finalul zilei nu își mai aduce aminte mai nimic din ea. Învățați exact așa cum ați învățat și în timpul facultății - dacă nu ati folosit flashcards NU VĂ DAȚI BANII ACUM PE UNELE NOI și nici nu va pierdeți timpul sa le faceți voi. La fel, daca mereu ati învățat facandu-vă desene și scheme - faceți și acum. Dar cel mai important, orice sfat pe care l-ati primi de la oricine, voi va cunoasteti cel mai bine și ati vazut cum ati putut sa invatati 6 ani, asadar nu ascultati in stanga și in dreapta și aveți încredere în planul pe care vi-l faceti.
Aș termina licența foarte rapid, apoi aș parcurge materia un pic mai repede, prima trecere finalizată să fie înainte de vacanța de primăvara.. eu am terminat materia pentru prima dată în august, dar am făcut totul foarte atent și cu detalii încă de la început
Să nu ma mai pierd in detalii, la rezi conteaza “grosul” detaliile sunt pentru 850+ puncte si oricum le uiti, deci mai bine le faci cat mai aproape de rezi.
Nu as face nimic diferit. Pentru mine a functionat foarte bine sa imi concep un plan de actiune si sa ma tin de el.
M-as apuca mai serios de citit inca de la inceputul anului 6, sa am parcursa materia o data inainte de semestrul 2. Si de asemenea as insista mai mult pe grile. 1 an pare mult timp insa pentru a retine toate detaliile nu este deloc
Cel mai important aspect al pregătirii pentru rezidențiat, din punct de vedere personal, a fost să parcurg cu atenție bibliografia și să încerc să înțeleg fiecare concept și să îl integrez cu restul informațiilor. Încă de la bun început, pregătirea nu trebuie să fie una superficială, prima citire nu este neapărat să fie una "de acomodare", și grilele după fiecare subcapitol ajută în mod real la fixarea unor concepte dificile sau a unor informații din tabele.
Nu as mai pierde timp cu notiunile pe care nu le intelegeam/ nu le retineam nicicum
As invata constant
-
Aș încerca să fiu mai calmă, mai organizată. Mi aș face mai multe scheme de la prima citire, eu am considerat ca pierd prea mult timp, dar m ar fi ajutat să rețin mai serios de prima oară pentru ca la a doua citire tot m am simțit nevoită să realizez notițe pentru a putea memora mai bine
Aș învăța pentru materiile din anul 5 direct din cărțile de rezi
Fiind la Oradea , am avut doar o singură opțiune. Având ore obligatorii până la 10-11 noaptea după ce ajungeam acasă nu mai aveam energie să învăț . Prin urmare aș transmite colegilor de la Oradea să nu se descurajeze dacă nu își iau rezidențiatul din prima , nu e capăt de lume . Important e să trecem de facultate .
Nu stiu ce as fi putut face diferit, peste tot sunt metode garantate sau eficiente, dar cand esti pus in situatia de a invata pentru examenele de la facultate, pentru rezi si lucrarea de disertatie, timpul nu tine cu tine si creierul oboseste mult mai repede decat in alti ani, astfel ca apare un stres extra greu de gestionat, cel putin asa a fost pentru mine si colegii mei.
As incepe mai repede cu grilele, dupa fiecare subcapitol in parte
Învățați din timp, materia este aridă, cu detalii inutile de multe ori și foarte multe cifre care trebuie tocite. Chiar dacă nu reușiți să prindeți un loc sau specializarea pe care o doriți, oricand este loc de a progresa.
Nu cred ca as face nimic diferit. Asta a fost una din dorintele mele, ca pana in dimineata rezidențiatului sa nu am nimic sa imi reprosez. Poate in anumite momente m-as fi ascultat mai mult si cand simteam ca nu mai pot, as fi luat o pauza fara sa ma simt vinovata.
Bucurați-vă de fiecare moment al acestei etape
As încerca să învăț totuși mai din timp pentru a putea trece de vreo 3 ori prin materie macar
As toci materia și aș participa la toate simulările chiar daca nu mă simt pregătită
As invatat si doar pentru o ora in fiecare zi de la inceputul anului.
M-aș fi apucat de materie din vară mai serios.
Eu am facut sinteze pentru kumar si lawrence si as renunta in a mai face pentru kumar pentru ca a durat prea mult si nu am retinut atat de mult. Pentru kumar as lucra mai mult cu flashcarduri si active recalling. Pentru lawrence, merge sa ti faci propriile sinteze pentru ca nu e deloc prietenos cum e scrisa cartea. Am incercat sa fac si conexiuni intre capitole ca sa retin cat mai usor… si formule memotehnice , abrevieri
Sa se organizeze de la început, să aibă un plan pe săptămâni/luni Sa ia pauze când simt nevoia Să treacă macar o data prin materie până la vară Să facă grile de la reexaminare! Să facă sport
Poate as încerca sa învăț mai mult din timpul anului
Probabil, aș repeta mai mult anumite capitole, și aș face mai multe grile
Să se pregătească din timp. Este multă materie, este mult de învățat. Anul 2025 a fost mai greu decât anul trecut.
Nimic, mi-a cam iesit totul ok sincer
Să termin licența până în decembrie cu totul. Iar pentru examenele din sesiune să fac minimul necesar, să nu mă agit pentru ele
As face mai multe grile
Nimic, am fost foarte mulțumit. Nota 861
Nu m-aș mai concentra atât pe detalii inutile, procente, numere, aș pune mai mult accent pe tabele, clasificări, enumerații, patologiile mai frecvente care se repetă de la an la an
Aș face mai multe grile de pe grile rezi la prima trecere, nu m-as grabi sa bifez “trecerile” prin materie, as repeta constant capitolele facute. Mai bine ajungi in vara cu 10 capitole stiute bine decat cu 2 treceri prin materie din care nu ramai cu mare lucru. Faceti grileeee
Nu as face nimic diferit, mi s a parut ca am facut totul asa cum am crezut eu ca este cel mai bine si chiar asa a fost. Nu as mai repeta experienta inca o data, dar daca ar trebui, as face exact la fel.
Să trec mai repede prin materie, să nu mai fac atât de mult fiziopat, dar eu am încercat să îmi explic lucruri, astfel încât înțelegând ce se întâmpla, dacă uit pasajele, să pot gândi logic întrebările
Aș încerca să învăț serios, cu detalii, încă de la prima trecere. Nu prea ajută cititul rapid la prima trecere, pentru ca acest examen este unul de detaliu și trebuie să te axezi de la început pe acestea pentru a putea reține.
As fi mai atentă de la prima trecere prin materie, as face grile de la prima trecere, as trece de minim 3-4 ori prin materie (adică m-aș organiza mai bine cu timpul)
As face grile din timpul anului 6, pentru ca nu am apucat sa fac cate grile as fi vrut dupa licenta.
Foarte foarte important, mi-aș face un caiet unde să scriu paragrafele de unde am greșit grilele!!! Și multe multe grile!!
Fiecare are stilul lui, nu conteaza ce face x sau y conteaza ce simti ca trebuie sa faci tu pentru a te imbunatati
M-as apuca cu cel putin 12 luni inainte de rezidentiat si nu as pune atat de mult accent pe facultate
As face licenta foarte repede , fara sa ma stresez prea mult si as mai face inca o trecere rapida prin materie.
Sincer doar as incerca sa termin licenta mai repede si prima trecere la fel de repede. Repetitia spatiata sincer m a salvat, practic eu am inceput sa invat serios din mai si daca nu o foloseam nu cred ca luam rezultatul pe care l am luat si doar ma mai gandesc oare cum ar fi fost daca incepeam a doua trecere cu invatat serios si repetitie spatiata mai devreme
Sa faceti teste cu grile fara sa vedeti pe loc raspunsul. Mi se pare ca fura mult
as incerca sa ma odihnesc mai mult
Sa tii materia calda. Sa te intorci si sa repeti tabele, sa ti faci memotehnici de la inceput
Nimic, sunt f mulțumită
As invata zilnic ceva, m-as tine de disciplina mai mult, as rezolva mai multe grile
AS LUA PAUZA CAND TREBUIE
Sa isi faca multe formule mnemotehnice si sa reuseasca spaced repetition. Ptc m-am apucat tarziu de invatat pt rezi si atat, mie nu mi-a prea iesit pana prin octombrie. Can vorbim de rezi, time is money
Pauza cand e nevoie fara sa te simti vinovat
M-aș apuca de învățat în vara de dinaintea anului 6
As incerca sa privesc altfel acest examen de rezidentiat. In primul rand, indiferent de rezultat trebuie sa fii mandru de reusita ta, acest examen nu tine doar de inteligenta, ci si de rezistenta psihica/fizica. Cat despre materie in sine, poate as acorda mai multa atentie Sinopsisului (l-am parcurs de 2 ori).
Dacă ar fi sa dau timpul înapoi, cred ca singurul lucru pe care l-as schimba as fi programul meu. Ar fi trebuit sa fiu mai blândă cu mine și sa dedic mai mult timp pentru mine și pentru activitățile care îmi făceau plăcere. Burnout-ul nu este o gluma sau o poveste, este cât se poate de real, iar, dacă nu va dozati energia corespunzător, o veți trai și voi chiar atunci când aveți cea mai mare nevoie de energie și concentrare, adică aproape de rezidentiat. Auzind planul celui clasat pe primul loc anul acesta la rezidentiat, cred ca este cea mai sănătoasă abordare pe care am auzit-o pana acum (crestere progresiva a orelor de invatat+ o forma de repetiție spatiata+ sport și alimentatie sanatoasa= reteta succesului, după părerea mea)
Sa faceti rezi urile din anii trecuti(daca se schimba materia, nu)! Sa nu va uitati la colegi ce fac, voi aveti timpul si stilul vostru. Stiu ca de multe ori e inevitabil sa te compari, dar minimizati influenta externa, pentru ca e foaarte daunatoare. Mentineti stilul de invatat si fa ti un program clar despre cum vei parcurge materia. La examen vei fi doar tu cu grilele. Nu conteaza cei din jur!
Nu m-as apuca extrem de devreme de invatat penteu ca exista o plictiseala spre final. Inceputul anului universitar si un mers constant prin materie sunt optime. + nu as pune atata suflet pe licenta si examenele din anul 6. Ele trebuie doar facute si date. Nimic mai mult.
Conteaza organizarea buna si calitatea nu cantitatea
-
Să nu ma lungesc cu prima trecere luni de zile, să citesc mai repede, să nu stau sa iau ficare detaliu pe care nu îl înțeleg si sa il caut, multe bucăți de materie se leaga și se cristalizează la a treia trecere
Nu te compara cu nimeni. E un sfat basic, dar fiecare are stilul sau format in >6 ani de invatat.
As aloca mai mult timp documentarii a ce presupun principalele specialitati pe care le vizez, nu doar pareri/impresii/auzite. Abia după poti sti exact pentru ce muncesti.
Cred ca as face mai putine grile si m-as concentra ceva mai mult pe parcurs materia macar inca o data. La rezi au aparut detalii pe care le-am uitat si din care nu am facut grile
Nu as mai trage asa mult de mine in zilele in care nu am chef deloc, as pune preț mai mult pe sănătatea mintală, mi-as face mai mult timp pentru mine
As citi cu mai multa atentie materia chiar de la prima trecere chiar daca dureaza foarte mult si as fi mult mai organizat
Nu as schimba nimic. Simt ca am facut suficient. Importanta este disciplina. Daca aveti oportunitatea sa mai invatati cu cineva, go for it. Va ajuta sa ramaneti focusati. Luati pauze cand simtiti ca nu mai puteti, nu invatati pana la epuizare. Aveti nevoie de voi fresh pana in ultima zi. Este perfect normal sa aveti si zile libere atunci cand simtiti nevoia.
Cel mai important este sa citeasca cu atentie si sa inteleaga, sa combine diferite tehnici de invatare si diferite metode pentru a crea o metoda unica perfecta pentru cel care invata E important sa tinteasca cat mai sus ca sa devina din ce in ce mai buni, toti studentii sunt capabili daca sunt destul de perseverenti Rezidentiatul este un maraton nu un sprint
Prima trecere prin materie aș face-o mult mai rapid. M-as concentra pe subliniatul bazat pe un cod de culori (portocaliu definitii, verde tablou clinic, mov investigatii, roz tratament, portocaliu inchis complicatii, galben aspecte mai putin importante, procente etc.). Ajuta ENORM la urmatoarele treceri. Te ajuta sa ai o vedere de ansamblu al patologiei respective. La prima trecere n-as mai sta sa inteleg fiecare prostioara, as trece MULT MAI RAPID!!! Cred ca trecerea prin materie de mai multe ori dar mai “superficial” e mult mai utila decat treceri mai putine si mai aprofundate.
Nu vă panicați! Materia este multă, dar parcursă încet poate fi înțeleasă și memorată, fără a toci fără sens. Pe mine consider ca m-au ajutat cel mai mult grilele făcute după fiecare capitol, iar dacă nu reușeam un capitol pe zi, făceam grile din paginile respective, pe care am reușit să le parcurg in ziua aceea. Dupa ce m-am familiarizat cu materia, am inceput sa fac repetare spațiată, cu grile în 1-3-7-a zi, iar acestea erau super utile, însă nu am reușit să mă țin pe termen lung, pentru ca se adunau foarte multe plus oboseala. În septembrie am început să fac teste mari de 200 grile, examenele din anii anteriori și consider ca mi-au fost utile.
Învață în fiecare zi câte puțin până în ultimele trei luni. Acelea sunt pentru a repeta și a fi sigur ca ți-ai însușit ceea ce ai citit. E mai puțin dureros să fii disciplinat decât să îți ratezi locul la câteva puncte.
Licența să o termin înainte de anul VI. Repetiție spațiată făcută serios și ultimele luni înainte de rezi citit “ceva nou” dimineața și citit “ceva vechi” în a doua parte a zilei, cu grile din ambele seara.
Probabil mai multe grile, grile după fiecare capitol
As fii invatat cu mai mare atentie si incercam sa pot reproduce informatia(simpla citire este o prostie si nu ramai cu nimic) , as fii insistat mai mult unde nu am inteles si as fii facut mai multe grile cu ATENTIE !
Z
As invata mai atent din timp (primele treceri au fost mai superficiale)
Face mult QCM anterior toate și cunoști pe memorie QCS dacă în rezi 2025 a fost altceva QCM de anul trecut
La finalul fiecărei zile, mi-aș rezerva vreo 2 ore pentru rezolvat grile din materia parcursă în ziua respectivă. Grilele sunt foarte importante pentru că îți arată ce nu reușești să reții și dacă progresezi pe măsură ce ai mai multe treceri. Totuși, baza la învățatul perie rezi este parcurgerea materiei de cât mai multe ori, însă trecerile multe riscă să devină pasive (și îți dau falsa impresie că ai reținut foarte multe) dacă nu îți testezi constant cunoștințele și îți expui golurile din înțelegerea ta a materiei.
Eu zic sa va apucati din vara anului 5 serios de materie, ca si cum ati da rezi saptamana viitoare. Poate chiar un pic mai devreme daca vreti specialitati cu putine locuri si cerere mare, intr-un centru univ mare (ex derma Bucuresti).E un an de tras dar rezultatele vor fi pe masura. Faceti licenta complet in anul 5 daca puteti si iesiti mai putin in anul 6 decat iesiti voi deobicei. Nu spune nimeni ca nu puteti avea noroc si sa luati 900 desi nu v-ati solicitat prea tare dar daca vreti sa fiti siguri de note intre 850-950 chiar trebuie sa fiti rigurosi si sa neglijati facultatea + licenta. In alta ordine de idei, e greu daca vreti oras mare, specialitate dorita de tot restul tarii dar nu imposibil. Aveti grija de voi si succes!
Sa nu își dea sănătatea pentru un examen. Alternative și șanse vor exista mereu, sănătatea nu ți-o mai dă nimeni înapoi
Bucurati va de anul 6, o sa fie multe momente frumoase Odihniti va si faceti ce puteti, nu va comparati cu nimeni Totul va fi bine❤️
Sa invete in fiecare zi cate putin incepand cu anul 6. Si in vara, daca simt nevoia, sa isi ia o vacanta de o saptamana sau mai mult
Sa ma odihnesc mai mult si sa mi iau mai multe pauze. Uneori simt ca am tras prea mult de mine si asta a dus de cateva ori la burn out
Nu as mai lasa nimic “pe urmatoarea “citire. Lasam parti complicate din unele capitole si ziceam ca nu are rost sa le fac asa devreme, ca le voi parcurge la viitoarele treceri prin materie. De asemenea si tabelele in mare parte, le am lasat pe ultima suta pentru ca imi spuneam ca ma voi baza pe memoria de scurta durata, si mi a fost mai greu la final.
As lucra mai mult la cum gestionez stresul, pe lângă memorat e un examen de anduranță, stai 5 ore jumate în sala de examen. De la stres m-am auto sabotat la multe grile.
Start earlier
Nu aș face scheme sau notițe decât la ce e imposibil de învățat din cărți. De cele mai multe ori te întorci la cărți, nu la scheme. Și aș citi mai rapid să fac cat mai multe treceri, m aș forța mai mult de la început, mai multe ore.. cheia succesului e să apuci să repeți de cât mai multe ori ceea ce ai învățat
Sa termin licenta mai repede, sa facem petitia la UMF, ca sa nu mai fim obligati sa mergem la facultate, mai ales in ultimul semestru care e de 14 saptamani.
As termina licenta inainte de anul 6, in rest cum am procedat mi-a adus astazi specializarea dorita deci cred ca in final am facut bine.
As termina mai repede licenta si m-as stresa mai putin pentru ea si pentru examenele din anul 6. Mi-as schimba programul de somn (invatatul pe timp de noapte nu mai functioneaza la fel ca in sesiunile din anii mici) As sterge instagramul cu cateva saptamani inainte de rezi.
Aș fi pus mai mult accent pe lucrurile care mi se păreau ușoare și logice și peste care treceam destul de repede, aveam impresia ca sunt așa logice ca sigur știu ce să aleg dacă vin la grile
Cum am mentionat la intrebarea anterioara, as grabi finalizarea licentei si as face un program strict de invatat
Nu vă comparați cu restul. Mai ales in ultima lună intram obsesiv pe reddit să vad în ce stadiu e lumea. Fiecare are propriul proces și propriul stil. Ați dat zeci de examene și ați învățat mii de pagini, vă știți punctele forte și cele slabe, nu încercați acum să vă schimbați.
Cred ca cel mai important lucru este sa găsești metodele care funcționează pentru tine si sa nu te compari cu alții. Fiecare are propriul ritm de învățare. Dacă as da timpul inapoi, nu as mai acorda atâta importanță examenelor de anul 6 si licenței.
As incepe sa invat mai devreme si chiar de la prima trecere sa fiu atenta la detalii
As fi incercat sa termin materia inainte de inceputul verii si as fi folosit flashcard-urile inca de la prima trecere pentru recapitulari.
Poate as fi început un pic mai devreme sa invat cu seriozitate, fără sa încerc doar sa termin materia.
As face licenta din timp, macar la inceputul anului 6, chiar daca nu se simte, ocupa destul timp, oricat de usoara ar fi tema. Nu m-as mai simti prost cand as lua pauze, sunt esentiale si inveti mult mai bine dupa. In rest, cea mai importanta pentru mine a fost perioada dupa licenta, e nevoie de multa concentrare. Atunci am invatat aproximativ 12 ore pe zi, fara zile de pauza. Mi se pare ca atunci se fixeaza cea mai mare parte a informatiei.
M-as apuca mai din timp de licenta sa scap de ea, as face mai multe grile in loc de repetari pasive si as pune mai putina presiune psihica asupra mea. Nu am reusit sa ma bucur de reusite din cauza epuizarii. Nici de licenta, nici de rezi, nici ca mi-am alss ce am dorit in centrul dorit.
Să învăț la prima trecere nu doar să citesc superficial și să mai și repet unele capitole din când în când
Nu am renunțat la sport și la vazutul cu prietenii, cel puțin o dată pe saptamana este nevoie de o activitate care nu include rezi DELOC
As incerca sa termin cat mai repede prima trecere (colorat, scheme), undeva prin luna mai ca sa am timp la final de 2 treceri fulger prin materie, care, din punctul meu de vedere ajuga foarte mult, insa eu nu am apucat sa le fac.
As începe din anul 5 să învăț pentru Rezi, nu doar anul 6
Eu nu am facut grile, deși am plătit cont de grile, si m am axat pe a învăța cărțile si am reușit sa iau ceea ce mi am dorit. Sa aibă încredere in ei si sa fie pragmatici in alegerea specialitatii
As incerca sa citesc la fiecare stagiu capitolul aferent materiei de rezi.
As incepe de la inceputul anului 6 sau chiar din vara, pentru o citire rapida a materiei pentru familiarizare. Nu m-as mai compara cu alti colegi si as citi cu atentie mai mare inca de la inceput, e important sa intelegi ce inveti, altfel uiti foarte repede informatiile.
Licența mai devreme, recapitulare CONSTANTĂ din urmă, foarte important; mai multe simulări (te demoralizează când nu obții rezultatele dorite dar "te bagă în priză" și înveți mai cu spor). Ceva mai multă atenție la alimentație și sport
In primul rand, as încerca sa termin lucrarea de licenta mult mai repede ca sa castig mai mult timp pentru pregatirea pentru rezi. Apoi pentru prima trecere prin materie as citi cu mai multa atentie, iar de la a doua trecere as încerca sa imi fac unele scheme si notite cat mai detaliate.
Să se apuce să învețe serios din luna august, ca pot să aibă ghinionul să prindă un culoar solicitant în anul 6 care le va mânca mult timp
Nu as mai incerca sa retin procente, gene sau alte detalii inutile. As face o analiza inainte sa vad pe ce detalii se pune accentul la examen. As face notite mult mai bine structurate din timp, am scris foarte mult in ultima luna pentru ca nu mai aveam rabdare sa citesc din carte.
Mi-aș face un program mai bine structurat, n-aș mai procrastina așa mult (mereu aveam în gând "lasă că mai e timp"). As respecta deadline-urile impuse de mine (fara chestii de genul "lasă că nu mă ceartă nimeni dacă nu termin materia până când mi-am impus). N-aș lasă sesiunea și licența sa îmi mănânce atâta din timp. Sfaturi: învățați cum este stilul vostru, nu vă lăsați influențați de notițe și biletele colorate daca asta nu este cum învățați voi de obicei (eu de exemplu nu mi-am făcut nicio schema sau notiță, pentru că ia mult timp); de asemenea, memoria de scurtă durată de dinainte de rezi e AUR. In ultimele 14-16 zile înainte de rezi citiți o data cap coada toată materia, doar citit, fara stat prea mult pe noțiuni, eventual insistat puțin mai mult pe tabele. Pe mine asta m-a ajutat sa îmi organizez materia in cap și să observ conexiunile dintre informații înainte de rezi. Succes!
Nu e absolut nimic atat de infricosator, curaj si mult succes tuturor!
Nu aș mai pune accent pe numere sau culori de ace spre exemplu. Am observat ca se pune accent mai de grabă pe ceea ce este important,ceva ce iasă în evidență.
Probabil as face grile de la inceput abia la 3 zile dupa ce am terminat un capitol,nu imediat. As face mai multe flashcarduri atunci cand nu am timp sa repet un capitol intreg. As incerca sa inteleg cat pot de bine fiziopatologia de la prima trecere. Si m as apuca de invatat din octombrie,nu mai devreme..spre final deja ti se ia rau de tot de materie si iti vine sa nu mai repeti nimic.
Probabil invatat in grup. Asa am facut ultima trecere si a mers excelent
Cred ca as acorda mai mult timp familiei, simt ca m-am distanțat, și cumva relația cu cei dragi e cea mai importantă, nu trebuie neglijata niciodată! Cat despre învățat, nu cred ca aș schimba nimic, consider ca grilele m-au ajutat cel mai mult, și cumva e normal, până la urmă concursul din grile este. Recomand tuturor să facă grile, astfel încât sa se obișnuiască din timp să rezolve un număr cat mai mare pentru a nu se confrunta cu stresul timpului. E vorba de anduranță, iar ca să reușești ai nevoie de o activitate extra care să-ți facă plăcere. Cred ca sportul e cel mai bun prieten în aceste momente (spune o persoană care în gimnaziu și liceu detesta orice ține de activitatea fizică). Succes!!
M-aș concentra și mai puțin pe licență/ examene de la facultate și aș învăța mai mult pentru rezi
La prima trecere, să mi fac desene și rezumate pe care să le folosesc apoi pentru repetat, să nu mai folosesc flash carduri și să-mi fac din timpul anului un plan foarte bine structurat de parcurs materia
Mai multe pauze, mai multă miscare/spor, somn mai calitativ, invatat mai eficient
Nu as mai pierde timpul cu licenta, nu as mai face conspecte inutile (oricum inainte de examen frunzaresti doar cartea si iti vin in minte paragrafele din carte, nu ca ai scris tu frumos si colorat intr-un caiet). As alege o materie mai usoara pt licenta (am facut pe chirurgie), ca sa am timp pt rezi. Nu as mai pierde timpul cu grile doar de dragul de a le parcurge. Faceam cate 100-200 pe zi, dar nu ma concentram deloc. In ultimele 2-3 luni am inceput sa fac doar cate 25-50 grile/ capitol dar cu concentrare maxima, si a fost muuult mai util.
Nimic
Mi-as organiza mai bine timpul , as incerca sa fac flashcarduri la prima trecere si sa incep sa le invat de la prima trecere. As analiza grilele din ultimii ani sa imi dau seama ce gen de intrebari se pun ca sa stiu exact cum anume sa mi fac flashcardurile. Nu as investii in mai mult de o platforma de studiu sau in tot felul de carti/rezumate/flashcarduri cumparate altele decat efectiv bibliografia oficiala. Nu as mai petrece atat de mult timp pe citit pasiv materia dar e buna si varianta aia cand totusi doar atat poti in mom respectiv.as face lunar cate 2 simulari.
As transmite viitorilor colegi ca este important timpul acordat lor. Aveti rabdare cu voi, parcurgeti materia din timp, cu pauze pentru relaxare, cel putin pana in septembrie, dar si după se pot face pauze mai scurte, nu suntem roboți in fond. Primele treceri vor fi frustrante, veti avea impresia ca nu ramane nimic, dar incepand cu a treia se formează legături solide, veti incepe sa recunoașteți boli care apar si in alte capitole si veti avea o privire de ansamblu. Deci aveti rabdare cu voi.
Nu cred ca as face ceva diferit. Per total sunt multumita cu felul in care am gestionat. E important somnul, mancarea sanatoasa, iar pentru mine a fost foarte important si sportul. Sa aiba incredere in ei si in proces! comparatiile cu restul colegilor nu sunt cele mai relevante:)
As urma regula minimului repetabil pe care am inceput sa o aplica abia ultimele doua luni de invatat si m a ajutat cel mai mult: seteaza-ti un minim fie el si de jumatate de pagina, stai cateva minute pana il stii, ridica-te daca nu mai vrei, dar revino si mai fa minimul asta de inca 20 de ori pana te culci 😂 nu suntem toti facuti sa rezistam constant la blocuri de timp dedicate, unii pur si simplu avem nevoie sa ne putem fâțai, apoi "entropia" iti regleaza cantitatile
As încerca sa îmbin mai bine atributiile mele cu tot cu momente de pauze. As încerca sa fac putin din toate si des astfel încât sa simt ca progresez. Iar in zilele de pauza sa incerc sa ma deconectez total. Un creier odihnit dar cu 75% informație e mai bun decat unul copleșit si extenuat cu informatie 100% dar pe care nu o mai poate folosi.
M-as apuca de invatat mai devreme și m-aș forța sa intru in ritm, deoarece sincer abia in vara pot sa zic ca mi-am găsit un ritm bun de învățat cu o rutină corectă. As face mai multe notițe proprii la toate capitolele, as nota grilele la care răspundeam greșit.
Sincer m-as apuca mai devreme de învățat, de prin anul 4 si nu din ultimul an, ca in ultimul an sa fac ce e mai mult de finete
As face licenta integral cu chatgbt
Mi-as scrie greselile pe care le faceam la grile separat pe foaie inca de la inceput. Am facut asta doar in ultima luna si m-a ajutat foarte mult, de aceea cred ca m-ar fi ajutat si mai tare daca o faceam de la inceput. As lua mai multe pauze, macar jumatate de zi pe saptamana sau chiar o zi completa, ca sa nu mai dau in burn-out. As dezbate mai mult unele subiecte cu un coleg/o colega, mai ales tabele si subiecte foarte greu de retinut, prin asocieri ciudate, dar usor de memorat.
Cel mai important, dupa experienta mea, e sa luati in considerare mai multe variante si sa incercati sa va faceti un program fix pe care sa il respectati pe cat posibil, pe scurt sa fiti organizati in invatare
Probabil mi aș lua niște notițe la unele capitole ca să nu parcurg iar toate detaliile la recapitulare
As incerca sa fixez mai bine informatiile inca de la prima trecere si as folosi mult mai mult repetarea spatiata. Eu de obicei faceam grile in aceeasi zi in care terminam un capitol, cu ideea de a mi fixa informatiile, cred ca a fost gresit, ar fi trebuit sa le fac la 2-3 zile ca metoda de recapitulare
As recapitula constant din urma (fie flash carduri, fie grile din capitole trecute, fie recitit scheme). Nu as pune asa multa presiune pe un program foarte foarte strict (simt ca asta o fost o mare sursa de stres pentru mine).
Mie mi-a funcționat foarte bine strategia aleasă, deci nu pot spune că aș face mari schimbări. Eventual hai să zicem că poate m-aș apuca mai repede cu vreo 2 luni decât am făcut-o.
As termina licenta inainte de inceperea anului 6
As fi citit mai mult in fiecare saptamana, chiar daca nu retineam prea multe si sa am macar o trecere pana in primavara
sa nu insist pe unele autisme
Sincer, nu aș face nimic diferit. Am avut timp să conspectez, să citesc cu atenție materia, să o repet de 6 ori (unele capitole chiar și de 7-8 ori), am avut timp să fac și grile (în total vreo 30-40.000 de pe 2 platforme, în special de pe grilerezidențiat). Oe scurt, dacă îți cunoști stilul de învățat, munca ta e mult ușurată cu doar un orar și un an-un an și jumătate de pregătire.
Mi-aș lua mai multe zile libere
Mi-as planifica mai bine timpul si m-as tine de program. As termina licenta cat se poate de repede. As face grile dupa fiecare subcapitol.
As prioritiza invatatul pt rezi, as face mai multe grile, as face active recall, as scoate din fiecare capitol separat enumerarile importante
M-as stresa mai putin si de asemenea nu m-as mai compara cu altii
Aș folosi metoda de repetare spațiată, cred ca ar fi fost foarte util să trec de mai multe ori prin informație, chiar dacă mai superficial. Și poate m-aș fi apucat mai din timp.
M-as apuca de invatat cat mai repede, ca sa nu intru in criza de timp in ultima luna si sa pot parcurge materia mai linistita
m-as stresa mai putin

Cât de mulțumit(ă) ești cu specialitatea aleasă?

5
365 resp.
70.3%
4
73 resp.
14.1%
Nu mi-am ales nicio specialitate la repartiție
33 resp.
6.4%
3
31 resp.
6%
2
10 resp.
1.9%
1
7 resp.
1.3%

Sedentarismul, sau „De ce nu e ok să stai toată ziua pe scaun”

Sedentarism - statul pe scaun
  • ianuarie 20, 2026

Salutare! Dă-mi voie să ghicesc: fix în momentul ăsta stai jos: pe fotoliu, pe marginea patului, sau poate pe scaunul unei mașini. Ok, și? O să vezi imediat unde vreau să ajung. Cum ai ghicit? Sincer, n-a fost prea greu.

De fapt, în cele mai multe situații ale vieții de zi cu zi în care trebuie să ne folosim intens puterea cerebrală, obiceiul firesc este de a sta jos: la școală, la facultate, la lucru, sau ori-de-câte-ori ne batem capul cu un puzzle. Însă studii recente arată care este cu adevărat impactul șederii prelungite asupra rezervelor de energie ale creierului.

După cum probabil știi, creierul este un adevărat „aspirator” de glucoză. Deși cântărește undeva la 2% din masa corpului, necesitățile energetice merg până la 20%, principalul „combustibil” fiind glucoza. Dacă aportul energetic este întrerupt, acest lucru poate compromite funcția cerebrală și poate chiar afecta celulele nervoase. Prin urmare, gradul de disponibilitate al glucozei poate avea implicații majore în sănătatea mentală.

Expunerea encefalului la niveluri prea mari sau prea mici ale glicemiei poate crește riscul de demență. De asemenea, înseși variațiile ample ale nivelului de glucoză în sânge, cunoscute ca variabilitatea glicemiei, sunt relevante, întrucât ele sunt asociate cu o funcție cognitivă mai slabă. Aceste lucruri dovedesc rolul covârșitor pe care îl are controlul glucozei în menținerea unei funcții cerebrale optime.

Cum te afectează sedentarismul pe tine

„ …nu toată lumea e așa entuziasmată când vine vorba de mișcare.”

Statul jos în exces a fost corelat cu o speranță de viață redusă. În același timp, se estimează că 60-75 de minute de exercițiu fizic moderat spre vioi sunt necesare pentru a anula efectele negative ale statului pe scaun timp de 8 ore.

Asta înseamnă foarte mult, aproape dublu față de minimul de mișcare recomandată zilnic, pe care oricum mulți nu-l respectă. Așadar, cum nu toată lumea e așa entuziasmată când vine vorba de sport, ce ne rămâne este să scurtăm timpul petrecut jos.

Mai multe studii au demonstrat că reducerea, sau înlocuirea șederii pe scaun de după mese cu mers lejer îmbunătățește controlul glucozei. Cu alte cuvinte, nivelul ei nu va crește atât de mult imediat după consumul de alimente, și nici nu va scădea dramatic în urma intervenției insulinei. Acest lucru poate fi explicat prin captarea glucozei de către mușchi, care au nevoie de aceasta pentru a produce contracția, păstrând astfel glucoza în limite normale.

 Glicemia post-prandială - stat jos, sau exercițiu fizic.
Glicemia post-prandială în două situații: stat jos, sau exercițiu fizic lejer.

S-a demonstrat că atunci când vine vorba de controlul glucozei, mișcarea de intensitate scăzută fragmentată în mai multe ședințe de-a lungul zilei este mai eficientă decât o singură ședință de intensitate medie efectuată dimineața – și asta în condițiile în care consumul de energie este același.

Așadar, un control îmbunătățit al glicemiei poate explica parțial beneficiile reducerii timpului petrecut pe scaun, însă cum rămâne cu funcția cerebrală?

Ce ne spune știința

Statul jos în continuu ar putea afecta abilitățile de memorare.

Rezultatele cercetărilor care analizează efectul sedentarismului asupra activității cerebrale diferă. Deocamdată nu există un consens al studiilor de laborator cum că statul jos continuu ar afecta abilitățile de memorare, comparativ cu dățile când se iau în mod regulat pauze de mișcare.

În schimb, studiile care urmăresc un număr mare de oameni pe o perioadă îndelungată sugerează o asociere între statul pe scaun și afectarea funcției cerebrale. Este, însă, dificil să pui bază pe rezultatele acestor studii, întrucât nu sunt folosiți aceiași indici, iar rezultatele reale pot să difere. În general, sunt preferate studiile obiective celor în care pacienții raportează progresul, din cauză că relatările pacienților nu sunt tocmai precise. Însă de multe ori aceste studii obiective pur și simplu nu sunt fezabile.

Un alt protocol de studiu, în afară de măsurarea directă a performanței cognitive, este cuantificarea elementelor care teoretic ar îmbunătăți funcția psihică. Spre exemplu, cercetătorii de la New Mexico Highlands University au demonstrat că impactul piciorului în timpul mersului duce la propagarea unor unde de-a lungul vaselor de sânge, unde care cresc vascularizația cerebrală.

Aceasta este direct responsabilă pentru medierea aportului de glucoză către creier, astfel putând să aibă efecte pe termen lung. Spre exemplu, știm că vascularizația cerebrală precară este asociată cu un declin cognitiv accentuat în cadrul pacienților cu Alzheimer.

Ce rămâne de făcut

„ …efortul fizic devine cu atât mai sănătos atunci când este efectuat imediat după mese.”

Pentru oamenii de știință, studierea modului în care statul jos influențează funcția cerebrală este în sine o provocare.

Cu toate acestea, în ciuda lipsei consensului științific, reducerea timpului petrecut pe scaun este recomandată pe scară largă pentru prevenirea altor efecte adverse legate de echilibrul defectuos al glucozei. Din acest punct de vedere, efortul fizic devine cu atât mai sănătos atunci când este efectuat imediat după mese.

Prin urmare, odată ce ai terminat de mâncat, spală vasele, fă o mică plimbare, fă-ți curat în cameră… Poate nu îți dai seama, dar există nenumărate ocazii de a face mișcare, și fiecare pas făcut în direcția bună poate avea pe termen lung un impact enorm asupra sănătății tale.

Grilele de la Rezi 2025 Medicină – Analiză completă

  • ianuarie 13, 2026

Nu se poate ști cu certitudine cum vor fi grilele de la Rezi 2026, dar ajută să ai o idee generală. Noi am analizat grilele care s-au dat la Concursul Național de Rezidențiat în 2025, domeniul Medicină, și am creat câteva grafice ușor de înțeles. Le găsești mai jos.

PS: Ai aici și analiza pentru grilele de la Rezi 2024, Rezi 2023, Rezi 2022, respectiv Rezi 2021.

Cuprins

Repartizare pe cărți | Repartizare pe capitole | Repartizare după răspunsuri corecte | Paralele 2021-2022-2023*-2023-2024-2025 | Caietul de Examen – Statistică

Repartizare pe cărți

Repartizare pe capitole

Sinopsis de medicină

CapitolTotalCSCM
CAP. 9 – DERMATOLOGIE211
CAP. 10 – PEDIATRIE826
CAP. 12 – AF. GINECOLOGICE ȘI MAMARE514
CAP. 13 – OBSTETRICĂ514
CAP. 14 – TULBURĂRILE PSIHICE312
CAP. 15 – EPIDEMIOLOGIE ȘI ETICĂ101
24618

Kumar și Clark

CapitolTotalCSCM
CAP. 8 – SEPSISUL ȘI TRATAMENTUL INFECȚIILOR BACTERIENE413
CAP. 9 – ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ȘI ACIDO-BAZIC413
CAP. 10. TERAPIE INTENSIVĂ312
CAP. 16 – HEMATOLOGIE413
CAP. 18 – REUMATOLOGIE514
CAP. 21 – ENDOCRINOLOGIE312
CAP. 23 – DIABETUL ZAHARAT615
CAP. 26 – NEUROLOGIE514
CAP. 28 – PNEUMOLOGIE826
CAP. 29 – BOALA VENOASĂ TROMBOEMBOLICĂ3 3
CAP. 30 – CARDIOLOGIE20515
CAP. 31 – HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ312
CAP. 32 – GASTROENTEROLOGIE514
CAP. 34 – BOLILE HEPATICE413
CAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR936
CAP. 37 – INFECȚII TRANSMISIBILE PE CALE SEXUALĂ ȘI HIV615
922270

Lawrence

CapitolTotalCSCM
CAP. 1 – EVALUAREA ȘI MANAGEMENTUL PERIOPERATOR AL PACIENTULUI CHIRURGICAL312
CAP. 4 – SÂNGERĂRILE CHIRURGICALE: TULBURĂRI ALE HEMOSTAZEI etc.2 2
CAP. 8 – INFECȚIILE CHIRURGICALE312
CAP. 9 – TRAUMATOLOGIE413
CAP. 10 – ARSURILE413
CAP. 11 – HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL413
CAP. 12 – ESOFAGUL413
CAP. 13 – STOMACUL ȘI DUODENUL413
CAP. 14 – INTESTINUL SUBȚIRE ȘI APENDICELE413
CAP. 15 – COLON, RECT ȘI ANUS514
CAP. 16 – CĂILE BILIARE312
CAP. 17 – PANCREASUL514
CAP. 20 – FICATUL ȘI SPLINA413
CAP. 26 – BOLILE SISTEMULUI VASCULAR523
CAP. 27 – OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI GÂTULUI826
CAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL1239
CAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL1037
842262

Răspunsuri corecte

Paralele 2021-2022-2023*-2023-2024-2025

Sinopsis de medicină

Kumar și Clark

Lawrence

Caietul de Examen – Statistică

Nr grilăCarteCapitol marePagini [ ]Răspuns (R:)
1KumarCAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR1367C
2KumarCAP. 21 – ENDOCRINOLOGIE621, 622C
3KumarCAP. 8 – SEPSISUL ȘI TRATAMENTUL INFECȚIILOR BACTERIENE164B
4LawrenceCAP. 14 – INTESTINUL SUBȚIRE ȘI APENDICELE213D
5LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL637E
6LawrenceCAP. 27 – OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI GÂTULUI573B
7LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL598A
8KumarCAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR1393D
9LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL595B
10LawrenceCAP. 15 – COLON, RECT ȘI ANUS231B
11LawrenceCAP. 10 – ARSURILE114, 115C
12KumarCAP. 16 – HEMATOLOGIE331D
13LawrenceCAP. 12 – ESOFAGUL157, 158C
14SinopsisCAP. 12 – AFECȚIUNI GINECOLOGICE ȘI MAMARE280A
15KumarCAP. 26 – NEUROLOGIE832C
16KumarCAP. 28 – PNEUMOLOGIE976A
17KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1069D
18LawrenceCAP. 16 – CĂILE BILIARE249B
19KumarCAP. 9 – ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ȘI ACIDO-BAZIC188B
20KumarCAP. 34 – BOLILE HEPATICE1294B
21KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1101B
22KumarCAP. 10 – TERAPIE INTENSIVĂ232C
23KumarCAP. 18 – REUMATOLOGIE459D
24KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1052A
25LawrenceCAP. 17 – PANCREASUL267E
26KumarCAP. 28 – PNEUMOLOGIE959D
27KumarCAP. 37 – INFECȚII TRANSMISIBILE PE CALE SEXUALĂ ȘI INFECŢIA CU VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI UMANE1429D
28SinopsisCAP. 10 – PEDIATRIE223B
29LawrenceCAP. 9 – TRAUMATOLOGIE91D
30KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1123, 1124D
31SinopsisCAP. 13 – OBSTETRICĂ298C
32LawrenceCAP. 26 – BOLILE SISTEMULUI VASCULAR540C
33LawrenceCAP. 13 – STOMACUL ȘI DUODENUL180C
34KumarCAP. 31 – HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ1143B
35LawrenceCAP. 20 – FICATUL ȘI SPLINA320B
36LawrenceCAP. 26 – BOLILE SISTEMULUI VASCULAR525D
37KumarCAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR1355C
38SinopsisCAP. 9 – DERMATOLOGIE205C
39LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL586, 587A
40LawrenceCAP. 1 – EVALUAREA ȘI MANAGEMENTUL PERIOPERATOR AL PACIENTULUI CHIRURGICAL2B
41LawrenceCAP. 8 – INFECȚIILE CHIRURGICALE75D
42KumarCAP. 32 – GASTROENTEROLOGIE1163, 1164B
43SinopsisCAP. 10 – PEDIATRIE219D
44KumarCAP. 23 – DIABETUL ZAHARAT733B
45LawrenceCAP. 11 – HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL133C
46LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL644D
47LawrenceCAP. 27 – OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI GÂTULUI555D
48LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL641C
49KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1083D
50SinopsisCAP. 14 – TULBURĂRILE PSIHICE323C
51KumarCAP. 32 – GASTROENTEROLOGIE1175ABD
52LawrenceCAP. 27 – OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI GÂTULUI568ADE
53LawrenceCAP. 10 – ARSURILE119ABDE
54SinopsisCAP. 10 – PEDIATRIE220CD
55KumarCAP. 37 – INFECȚII TRANSMISIBILE PE CALE SEXUALĂ ȘI INFECŢIA CU VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI UMANE1441BCE
56LawrenceCAP. 11 – HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL134ABD
57LawrenceCAP. 20 – FICATUL ȘI SPLINA320ACE
58KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1063ABD
59LawrenceCAP. 27 – OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI GÂTULUI558BCDE
60SinopsisCAP. 10 – PEDIATRIE221AD
61KumarCAP. 34 – BOLILE HEPATICE1292BC
62LawrenceCAP. 10 – ARSURILE118BCD
63LawrenceCAP. 17 – PANCREASUL274BCDE
64SinopsisCAP. 12 – AFECȚIUNI GINECOLOGICE ȘI MAMARE291CD
65LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL594BC
66LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL627AC
67KumarCAP. 34 – BOLILE HEPATICE1283BCDE
68KumarCAP. 26 – NEUROLOGIE839BD
69KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1084BE
70LawrenceCAP. 4 – SÂNGERĂRILE CHIRURGICALE: TULBURĂRI ALE HEMOSTAZEI, STĂRI DE HIPERCOAGULABILITATE ȘI TERAPIA CU PRODUSE SANGUINE LA PACIENTUL CHIRURGICAL45ABCE
71KumarCAP. 29 – BOALA VENOASĂ TROMBOEMBOLICĂ1002, 1009, 1010BCD
72LawrenceCAP. 12 – ESOFAGUL140, 141ABE
73KumarCAP. 28 – PNEUMOLOGIE969CE
74SinopsisCAP. 10 – PEDIATRIE237, 238ADE
75KumarCAP. 37 – INFECȚII TRANSMISIBILE PE CALE SEXUALĂ ȘI INFECŢIA CU VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI UMANE1441BCE
76KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1095ABC
77SinopsisCAP. 13 – OBSTETRICĂ309BC
78SinopsisCAP. 12 – AFECȚIUNI GINECOLOGICE ȘI MAMARE288DE
79KumarCAP. 16 – HEMATOLOGIE328, 336AD
80LawrenceCAP. 4 – SÂNGERĂRILE CHIRURGICALE: TULBURĂRI ALE HEMOSTAZEI, STĂRI DE HIPERCOAGULABILITATE ȘI TERAPIA CU PRODUSE SANGUINE LA PACIENTUL CHIRURGICAL40CE
81LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL228, 588, 590BE
82LawrenceCAP. 13 – STOMACUL ȘI DUODENUL173ABC
83LawrenceCAP. 15 – COLON, RECT ȘI ANUS234ACD
84KumarCAP. 26 – NEUROLOGIE841ABE
85KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1073CE
86SinopsisCAP. 9 – DERMATOLOGIE196ABD
87KumarCAP. 32 – GASTROENTEROLOGIE1205CD
88LawrenceCAP. 26 – BOLILE SISTEMULUI VASCULAR521ACE
89LawrenceCAP. 11 – HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL137BCE
90KumarCAP. 37 – INFECȚII TRANSMISIBILE PE CALE SEXUALĂ ȘI INFECŢIA CU VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI UMANE1429ABD
91LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL645CE
92KumarCAP. 16 – HEMATOLOGIE330BD
93LawrenceCAP. 9 – TRAUMATOLOGIE99CDE
94KumarCAP. 10 – TERAPIE INTENSIVĂ228ACDE
95LawrenceCAP. 15 – COLON, RECT ȘI ANUS238ACE
96KumarCAP. 8 – SEPSISUL ȘI TRATAMENTUL INFECȚIILOR BACTERIENE164ABCE
97LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL655, 656BCD
98KumarCAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR1354CE
99KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1097ABE
100LawrenceCAP. 15 – COLON, RECT ȘI ANUS224BE
101SinopsisCAP. 10 – PEDIATRIE215ACD
102LawrenceCAP. 26 – BOLILE SISTEMULUI VASCULAR521, 522ABE
103KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1047, 1048BCD
104KumarCAP. 26 – NEUROLOGIE846ABCD
105KumarCAP. 9 – ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ȘI ACIDO-BAZIC178, 179ABCD
106KumarCAP. 31 – HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ1139ACE
107KumarCAP. 34 – BOLILE HEPATICE1291ABC
108KumarCAP. 23 – DIABETUL ZAHARAT729ABC
109KumarCAP. 18 – REUMATOLOGIE441BCD
110LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL628ABD
111KumarCAP. 9 – ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ȘI ACIDO-BAZIC199BE
112LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL655BCD
113LawrenceCAP. 20 – FICATUL ȘI SPLINA342CDE
114SinopsisCAP. 12 – AFECȚIUNI GINECOLOGICE ȘI MAMARE282AC
115KumarCAP. 18 – REUMATOLOGIE441ACD
116LawrenceCAP. 11 – HERNIILE PERETELUI ABDOMINAL129ACD
117LawrenceCAP. 12 – ESOFAGUL163, 164BCD
118LawrenceCAP. 13 – STOMACUL ȘI DUODENUL181ACD
119KumarCAP. 32 – GASTROENTEROLOGIE1174BCDE
120KumarCAP. 37 – INFECȚII TRANSMISIBILE PE CALE SEXUALĂ ȘI INFECŢIA CU VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI UMANE1430, 1431, 1450CDE
121LawrenceCAP. 8 – INFECȚIILE CHIRURGICALE83BCD
122KumarCAP. 23 – DIABETUL ZAHARAT723ABDE
123KumarCAP. 28 – PNEUMOLOGIE958, 959ABCE
124KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1057, 1059ACDE
125KumarCAP. 16 – HEMATOLOGIE351, 353, 355ABD
126LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL645BDE
127SinopsisCAP. 10 – PEDIATRIE232AE
128LawrenceCAP. 27 – OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI GÂTULUI576ACD
129LawrenceCAP. 9 – TRAUMATOLOGIE90BCDE
130KumarCAP. 9 – ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ȘI ACIDO-BAZIC200BCE
131LawrenceCAP. 8 – INFECȚIILE CHIRURGICALE81ABCD
132LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL650, 651BD
133KumarCAP. 31 – HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ1143ABC
134KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1086, 1087ABD
135KumarCAP. 10 – TERAPIE INTENSIVĂ225BCE
136LawrenceCAP. 14 – INTESTINUL SUBȚIRE ȘI APENDICELE211ABD
137LawrenceCAP. 16 – CĂILE BILIARE255BC
138KumarCAP. 21 – ENDOCRINOLOGIE618, 1057AD
139KumarCAP. 29 – BOALA VENOASĂ TROMBOEMBOLICĂ1017BDE
140KumarCAP. 23 – DIABETUL ZAHARAT728CDE
141LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL618ABCD
142SinopsisCAP. 14 – TULBURĂRILE PSIHICE321ADE
143LawrenceCAP. 27 – OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI GÂTULUI579ADE
144LawrenceCAP. 27 – OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI GÂTULUI559ACD
145KumarCAP. 21 – ENDOCRINOLOGIE617BCDE
146KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1082CD
147KumarCAP. 28 – PNEUMOLOGIE953ACE
148KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1127BCE
149SinopsisCAP. 14 – TULBURĂRILE PSIHICE327ABD
150KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1104ABD
151KumarCAP. 26 – NEUROLOGIE870ACD
152LawrenceCAP. 17 – PANCREASUL265AD
153KumarCAP. 28 – PNEUMOLOGIE950, 951ADE
154LawrenceCAP. 1 – EVALUAREA ȘI MANAGEMENTUL PERIOPERATOR AL PACIENTULUI CHIRURGICAL10ABE
155KumarCAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR1386DE
156KumarCAP. 28 – PNEUMOLOGIE977ADE
157SinopsisCAP. 15 – EPIDEMIOLOGIE ȘI ETICĂ335, 336ACE
158LawrenceCAP. 20 – FICATUL ȘI SPLINA323AC
159LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL598ADE
160SinopsisCAP. 13 – OBSTETRICĂ313AD
161KumarCAP. 18 – REUMATOLOGIE448BC
162SinopsisCAP. 10 – PEDIATRIE214BDE
163LawrenceCAP. 16 – CĂILE BILIARE244BDE
164LawrenceCAP. 15 – COLON, RECT ȘI ANUS230DE
165KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1077ACD
166KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1068, 1119ACDE
167LawrenceCAP. 17 – PANCREASUL263BCE
168KumarCAP. 37 – INFECȚII TRANSMISIBILE PE CALE SEXUALĂ ȘI INFECŢIA CU VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI UMANE1441, 1448ABD
169LawrenceCAP. 13 – STOMACUL ȘI DUODENUL187AC
170KumarCAP. 23 – DIABETUL ZAHARAT718DE
171LawrenceCAP. 27 – OTORINOLARINGOLOGIA: BOLILE CAPULUI ȘI GÂTULUI564BCE
172LawrenceCAP. 26 – BOLILE SISTEMULUI VASCULAR540BCD
173KumarCAP. 8 – SEPSISUL ȘI TRATAMENTUL INFECȚIILOR BACTERIENE157ACE
174LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL631BDE
175LawrenceCAP. 1 – EVALUAREA ȘI MANAGEMENTUL PERIOPERATOR AL PACIENTULUI CHIRURGICAL3ABD
176SinopsisCAP. 13 – OBSTETRICĂ306, 307ACDE
177KumarCAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR1398ADE
178LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL670ACE
179KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1048ACD
180KumarCAP. 32 – GASTROENTEROLOGIE1208CDE
181LawrenceCAP. 14 – INTESTINUL SUBȚIRE ȘI APENDICELE209, 210ABDE
182LawrenceCAP. 14 – INTESTINUL SUBȚIRE ȘI APENDICELE205ABCE
183KumarCAP. 23 – DIABETUL ZAHARAT732BCD
184LawrenceCAP. 17 – PANCREASUL269BDE
185SinopsisCAP. 13 – OBSTETRICĂ315ABD
186KumarCAP. 8 – SEPSISUL ȘI TRATAMENTUL INFECȚIILOR BACTERIENE163AB
187LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL602, 608ADE
188LawrenceCAP. 12 – ESOFAGUL151ABCE
189LawrenceCAP. 9 – TRAUMATOLOGIE104ACD
190LawrenceCAP. 29 – UROLOGIE: AFECȚIUNILE APARATULUI URO-GENITAL647BDE
191SinopsisCAP. 12 – AFECȚIUNI GINECOLOGICE ȘI MAMARE275BCD
192LawrenceCAP. 10 – ARSURILE110ABD
193KumarCAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR1394AC
194KumarCAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR1362AB
195KumarCAP. 28 – PNEUMOLOGIE964BD
196KumarCAP. 30 – CARDIOLOGIE1075ABCD
197KumarCAP. 18 – REUMATOLOGIE453BDE
198KumarCAP. 36 – TULBURĂRI RENALE ȘI ALE TRACTULUI URINAR1395BD
199KumarCAP. 29 – BOALA VENOASĂ TROMBOEMBOLICĂ1011ABE
200LawrenceCAP. 28 – CHIRURGIE ORTOPEDICĂ: BOLILE SISTEMULUI MUSCULOSCHELETAL590, 594ABC

Cum să citești ca să reții

Cum să citești ca să reții
  • ianuarie 13, 2026

Fie că vorbim de manuale, articole științifice, sau cărți de beletristică, cei mai mulți dintre noi citesc regulat ca parte a profesiei lor, pentru a-și dezvolta abilitățile și îmbogăți cunoștințele, sau pur și simplu pentru a se delecta.

Dar ți s-a întâmplat vreodată să nu reușești să rămâi cu nimic din ce-ai citit? Sau să trebuiască să recitești de câteva ori un lucru ca să înțelegi ceva?

Astăzi vreau să îți împărtășesc câteva strategii care să te ajute să devii mai eficient, cu alte cuvinte, să te reînvăț să citești. Aceste tehnici te vor ajuta să obții maximul de la timpul tău de lectură, cu efort minim!

Întreabă-te ce urmărești, de fapt

Cu cât pierzi mai puțin timp cu lucruri inutile, cu atât îți rămâne mai mult pentru cele care contează cu adevărat!

Înainte să începi, întreabă-te de ce citești materialul respectiv. Îl citești cu un scop anume, sau doar de plăcere? Cu ce vrei să rămâi după ce l-ai citit?

Odată ce îți cunoști scopul, poți examina materialul pentru a-ți da seama dacă este sau nu ceea ce cauți.

Spre exemplu, când ai în față o carte, uită-te mai întâi peste introducere, titluri și subtitluri. Introducerea e ca un fel de scrisoare de intenție în care autorul îți transmite care este tema principală a cărții, în timp ce titlurile îți oferă o imagine de ansamblu asupra informației și a modului cum este structurată aceasta.

Apoi întreabă-te dacă această carte îți îndeplinește nevoile, iar dacă răspunsul este nu, atunci nu are niciun rost să îți pierzi timpul citind-o.

Ține minte că asta se aplică în egală măsură atât cărților, ziarelor și revistelor, cât și informației în format digital, de la articolele de pe bloguri până la postările de pe Facebook. Cu cât pierzi mai puțin timp cu lucruri inutile, cu atât îți rămâne mai mult pentru cele care contează cu adevărat!

Decide nivelul de profunzime

Cu alte cuvinte, acolo unde o înțelegere superficială a materialului este suficientă, e în regulă să „frunzărești” conținutul, adică să citești doar titlurile, introducerea și eventual rezumatele.

Dacă tinzi spre o înțelegere medie a subiectului, poți să scanezi textul. Asta înseamnă să citești mai întâi în detaliu introducerea și titlurile, iar apoi să citești rapid conținutul capitolelor, vizualizând termenii cheie și căutând să înțelegi conceptele de bază. Atunci când abordezi un material în acest fel, e important să acorzi o atenție deosebită imaginilor și schemelor.

Însă atunci când vrei să înțelegi în profunzime un subiect, trebuie să studiezi textul în amănunțime, și cea mai bună abordare este să urmezi mai întâi pașii de mai sus (frunzărirea și scanarea). Astfel vei înțelege structura, pe care poți să așezi ulterior detalii. În continuare, aplică strategiile de citire activă pentru a te asigura că obții o înțelegere optimă a textului.

Citește activ

… în felul acesta te vei putea concentra pe învățat și nu îți va mai zbura mintea în alte direcții.

Atunci când vrei să cunoști în detaliu un document sau o carte, e foarte util să apelezi la „citirea activă”, evidențiind și subliniind acele informații cheie și luându-ți notițe pe parcurs. Atenție, să nu cazi în capcana de a sublinia toată cartea, pentru că atunci când totul este important, nimic nu mai e important!

Cât despre notițe, Mind Map-urile sunt perfecte pentru acest scop. Ele întăresc conexiunile din mintea ta și te ajută să recapitulezi apoi punctele esențiale. Mai mult, în felul acesta te vei putea concentra pe învățat și nu îți va mai zbura mintea în alte direcții.

Sfat: Dacă ți-e frică să subliniezi sau să mâzgălești cărțile pentru că „le distrugi”, pune în balanță costul cărții și valoarea timpului tău. Dacă însușirea rapidă și eficientă a informației din carte depășește substanțial costul acesteia, știi ce ai de făcut (firește, cu condiția să fie cartea ta).

Pre-citire

Fiecare tip de document are informația așezată în locuri diferite, prezentată în maniere distincte, abordând cu niveluri variate de profunzime teme foarte diverse.

Însă înțelegând însăși structura materialului pe care îl citești, poți extrage informația de care ai nevoie mult mai eficient.

Adaptează-ți abordarea

… sari direct la articolele care prezintă interes.

Revistele și ziarele tind să aibă o abordare mai… limitată a unui subiect. În general, ele se vor concentra doar asupra celor mai de senzație aspecte, întrucât asta le aduce mai mulți cititori. Prin urmare, ele vor alege adesea să ignore informații mai puțin spectaculoase, însă vitale pentru înțelegerea deplină a temei. De regulă, ele nu sunt cea mai bună sursă de informare, și unde mai pui că articolele pot conține și publicitate mascată!

Cel mai eficient mod de a obține informații din ziare și reviste este să scanezi cuprinsul, să sari direct la articolele care prezintă interes și să găsești rapid în text informația care te interesează.

Și acum să trecem la lucruri mai de actualitate! Un truc valoros atunci când citești articole online, este să cauți informația în mai multe părți, să pui semne de carte articolelor găsite și să le citești mai târziu. Bookmark-urile sunt foarte utile pentru că te ajută să stochezi pe o perioadă nelimitată multiple articole, din care să extragi informația la momentul potrivit.

Te sfătuiesc să le sortezi pe foldere cu nume ușor de recunoscut, ca să nu te încurci în articole când s-au strâns sute. Spre exemplu, poți avea un folder cu articole pentru facultate, unul despre dezvoltare personală, unul cu destinații și sfaturi de călătorie etc.

Nu pierde din vedere butonul „Watch Later” de pe YouTube, care te ajută să salvezi cu un singur click video-uri pentru vizionare ulterioară.

Sfat: Atunci când citești articole online, asigură-te că nu ești distras de reclame și link-uri către pagini lipsite de valoare. Extensii precum AdBlock sau Adblock Plus pot elimina toată publicitatea de pe pagină.

Nu toate articolele sunt la fel

  • Articole de știri – acestea sunt create de așa natură încât să relateze mai întâi punctele cheie, pentru ca ulterior să le detalieze. Prin urmare, informația cea mai importantă se află la început, ea pierzându-și din relevanță pe măsura ce citești.
  • Articole de opinie / editoriale – acestea prezintă un punct de vedere personal sau colectiv. Pentru acest tip de articole, informația cea mai importantă este așezată la început și la sfârșit, acolo unde sunt enunțate opiniile, precum și importanța sau aplicabilitatea lor, în timp ce la mijloc sunt prezentate argumentele.
  • Articole științifice – același lucru de mai sus se aplică și la articolele științifice, unde îți recomand să începi prin a citi rezumatul, cuvintele cheie și concluziile.

Dacă știi exact ce vrei de la un articol și recunoști rapid specia în care se încadrează, poți obține informația rapid și eficient.

Creează-ți propriul cuprins

Care sunt întrebările la care cauți răspunsuri?

Atunci când citești un document, e ușor să accepți structura oferită de autor. Doar că acesta nu știe care sunt nevoile și așteptările tale legate de text, ceea ce înseamnă că e posibil să nu observi informații relevante care nu dau numele unui capitol, dar în schimb să remarci detalii care nu te interesează.

Un mod eficient de a rezolva această problemă este să îți creezi, înainte de toate, propriul cuprins. Pentru asta, gândește-te ce subiecte te-ai aștepta să întâlnești, și care sunt întrebările la care vrei răspunsuri.

Chiar dacă pare o strategie contraintuitivă, aceasta e utilă pentru că te face să îți dai seama care sunt neajunsurile textului, sau subiectele pe care le-ai fi vrut abordate mai în profunzime.

Spre exemplu, să zicem că citești o carte despre diabet. Creându-ți în minte cuprinsul dorit și comparându-l cu cel real îți poți da seama că se pune prea mult accentul pe tratament și farmacologie, și prea puțin pe ce te interesează, și anume fiziopatologie și factori de risc.

Aruncă o privire peste glosare

Știu, singurul lucru mai puțin distractiv decât să citești un text plin de cuvinte complicate este să citești tocmai cuvintele, alături de definițiile lor.

Dar crede-mă, e foarte util să arunci o privire peste ele ca să știi la ce să te aștepți, dar și ca să îți fie mai ușor să înțelegi textul. Mai mult, poți să îți creezi propriul glosar cu termeni și concepte noi, pe care să le revezi ulterior în caz că vrei să recapitulezi.

Nu în ultimul rând…

Dezvoltarea abilității de a citi eficient este o investiție pe termen lung.
  • Momentul când citești un text joacă un rol esențial în ușurința cu care citești, dar și în cantitatea de informație captată.
    • Dacă un articol este greoi, sau necesită o doză mare de concentrare, este de preferat să-l abordezi în momentul zilei când dispui de cea mai multă energie (de regulă în primele 2 până 4 ore după ce te-ai trezit, deși cei care preferă să învețe noaptea o să mă contrazică).
  • Locul unde citești este, de asemenea, foarte important. Cititul în pat este, în general, o idee proastă, întrucât oamenii sunt condiționați să vadă patul ca locul unde dorm, ceea ce înseamnă că automat te vei simți mai obosit, mai puțin energic și mai puțin receptiv la ce citești.
    • Desigur, fiecare om e diferit, însă ca regulă generală, încearcă să citești într-un loc moderat de confortabil, lipsit de surse de distrageri, și bine-iluminat (valabil inclusiv dacă citești pe un ecran).
  • E vital să recitești informația cheie odată ce ai terminat de citit. Încearcă să așterni pe hârtie, din minte, câteva idei esențiale. Asta te va ajuta să te auto-evaluezi și va face ca informația să se fixeze mult mai bine.

Puncte cheie:

  • Dacă vrei să citești eficient, decide-te mai întâi ce vrei să înveți și cât de în profunzime vrei să aprofundezi subiectul.
  • Ține cont de „stările informației” din diversele tipuri de texte.
  • Creează-ți propriul cuprins înainte să începi să citești textul.
  • Citește în mod activ: scanează mai întâi textul, caută cuvintele cheie, aruncă o privire peste imagini și glosar, iar în timp ce citești subliniază elementele cheie și ia-ți notițe.
  • Ține minte că dezvoltarea abilității de a citi eficient este o investiție pe termen lung, însă una care merită!

Cum să iei notițe pentru studiu: 5 metode eficiente

  • ianuarie 6, 2026

Dacă notițele tale nu sunt organizate sau clare, și îți este dificil să înțelegi ceva din ele, atunci trebui să schimbi puțin abordarea. Asta nu are nimic în comun cu cât de frumos sau urât scrii, ci este vorba despre felul în care îți structurezi notițele. Cel mai eficient mod în care îți poți aminti (și înțelege) ce ai învățat este să iei notițe în timpul cursului. Ceea ce explic în acest articol te va ajuta inclusiv să îți structurezi materia pentru rezi. Se aplică la orice!

De ce este importantă abilitatea de a lua notițe?

A lua notițe te va ajuta să îți amintești concepte, să dezvolți abilități de învățare extraordinare și să înțelegi mai bine ce înveți. Dacă înțelegi, nu mai uiți atât de ușor materia.

Notițele eficiente vor scădea nivelul stresului, mai ales când perioada rezidențiatului se apropie.

A învăța cum să iei notițe pentru studiu îți poate îmbunătăți memoria pentru că:

  • Se presupune că asculți activ ce spune profesorul;
  • Necesită să te gândești conștient la ce scrii:
  • Te ajută să faci conexiuni între subiecte;
  • Servește precum o revizuire a calității informațiilor învățate după ce cursul s-a terminat.

Folosirea unor metode diferite de a lua notițe este importantă, mai ales dacă doar ce termini liceul și ajungi la facultate. Există câteva astfel de modalități, al căror scop este să te ajute să iei notițe într-un mod mai eficient.

Testează următoarele tehnici și descoper-o pe aceea care funcționează cel mai bine pentru tine.

Metoda Cornell

Metoda Cornell te ajută să-ți păstrezi notițele într-un mod organizat și ușor digerabil.

Această metodă este eficientă deoarece ideile principale, detaliile, indiciile pentru învățare și rezumatele sunt în același loc.

Avantaje:

  • Notițele sunt foarte bine organizate și ușor de găsit;
  • Te ajută să identifici foarte ușor informația pe care dorești s-o revizuiești.

Cum arată?

Împarte pagina în trei secțiuni: în stânga ai o treime din pagină, în dreapta ai două treimi din pagină, iar în partea de jos lasă un spațiu de 5 cm.

  1. Partea din stânga, cea de o treime, este dedicată indiciilor. După terminarea cursului, aici vei scrie lucrurile pe care trebuie să ți le amintești.
  2. Partea din dreapta, cea de două treimi, este dedicată notițelor pe care le iei în timpul cursului.
  3. Partea de jos a paginii, cea de 5 cm, este pentru rezumatul notițelor.

Metoda Hărților

Această metodă este una vizuală și se folosește pentru a evidenția relația dintre două sau mai multe subiecte.

Avantaje:

  • Folositoare pentru aceia care au dificultăți în a studia de pe notițe;
  • Te ajută să creezi conexiuni între subiecte.

Cum arată?

Organizează-ți paginile acestei metode pe subiecte, iar fiecare subiect va fi divizat în alte subiecte mai specifice.

  1. În timp ce ești la curs, începe harta cu subiectul principal;
  2. Desparte subiectul respectiv în alte subiecte secundare;
  3. Sub fiecare subiect secundar scrie lucruri relevante;
  4. Continuă tiparul.

Metoda Cuprinsului

Metoda cuprinsului este o metodă strâns legată de liste. Aceasta este folosită pentru a învăța subiecte care conțin foarte multe detalii.

Avantaje:

  • Notițe foarte organizate;
  • Este foarte ușor să observi relația dintre două subiecte;
  • Este foarte ușor să transformi subiectele în întrebări, astfel încât să poți învăța eficient.

Cum arată?

Fiecare secțiune pornește cu subiectul principal. Fiecare subiect secundar și orice concept relevant acestuia sunt scrise în dreptul subiectului principal.

  1. În timpul cursului, începe-ți notițele cu un singur punct și scrie subiectul principal;
  2. Pune subiectul secundar imediat sub subiectul principal, însă aliniat puțin mai la dreapta;
  3. Listează orice concept sau idee relevante pentru subiectul secundar, imediat sub subiectul secundar, însă aliniate puțin mai la dreapta față de acesta.

Metoda Diagramelor

Această metodă este bazată pe coloane pentru a organiza informația. Este folositoare pentru subiectele care au foarte multe informații și relații între subiecte.

Avantaje:

  • Informațiile sunt bine organizate și ușor de revizuit;
  • Pot fi ușor evidențiate informațiile importante.

Cum arată?

Pagina este împărțită în coloane, ce scot în evidență categorii. Detaliile fiecărei categorii sunt completate de către student.

  1. Atunci când informații despre o anumită categorie sunt furnizate de profesor, doar adaugă-le în dreptul categoriei respective;
  2. Când se trece la următorul subiect, treci și tu pe următorul rând.

Metoda Propozițiilor

Această metodă este pur și simplu reprezentată de scrierea de propoziții. Funcționează foarte bine atunci când profesorul dictează repede și volumul de informații este mare.

Avantaje:

  • Punctarea subiectelor principale te ajută să-ți dai seama care informație este folositoare și care nu;
  • Poți să acoperi un volum mare de informații într-un timp scurt;
  • Notițele sunt simplificate și te ajută să revizuiești informația.

Cum arată?

Fiecare rând reprezintă un nou subiect. Pentru a-ți organiza și mai bine notițele, folosește titluri.

  1. Scrie tot ce consideri că este important din informația împărtășită de profesor;
  2. Începe o nouă propoziție pentru fiecare informație importantă;
  3. Folosește titluri pentru a organiza subiectele principale.

Notele bune încep cu notițe bune

A lua notițe bine organizate și bine gândite te va ajuta să înțelegi mult mai bine materia pe care o studiezi.

Astfel, în cele din urmă, notele tale se vor îmbunătăți și te vei bucura de un timp de studiu mult mai eficient.

Modificări: Kumar vechi (ed. 10) vs. Kumar nou (ed. 11)

  • decembrie 30, 2025

Dacă dai Rezidențiatul în 2026 sau 2027, probabil ai simțit deja „zgomotul” din jurul bibliografiei: au început să apară ediții noi pentru o parte dintre cărțile incluse în tematică (pentru domeniul medicină), iar în comunitate circulă zvonuri despre o posibilă actualizare pentru generația 2026.

Problema e simplă: nu există încă nimic oficial. Dar timpul trece, iar pregătirea nu stă pe pauză.

De asta am făcut un pas practic: am luat edițiile noi acolo unde au apărut și am început să comparăm, capitol cu capitol, ce s-a schimbat concret față de edițiile vechi. Nu ca să „ghicim” viitorul, ci ca să fim pregătiți, dacă se confirmă direcția de actualizare.

În articolul de mai jos găsești modificările identificate (cu exemple clare).

Mulțumiri speciale: Ana-Maria Gurău, care a compilat lista originală de modificări și le-a postat în grupul de Facebook Rezidențiat 2026 – Actualități. Aici găsești grupul de Facebook al Grile-Rezidentiat.ro: Rezidentiat 2026.

Disclaimer: Acesta este un material bazat pe traducerea internă a unor capitole din ultima ediție Kumar (ed. 11) realizată pentru cei care doresc să vadă ce modificări există. De asemenea, în platformă am încărcat rezumate și mindmap-uri din o serie de capitole. Urmează și grile și flashcard-uri, în funcție de feedback-ul comunității.

Având în vedere incertitudinea privind aceasta și zvonurile despre posibile noi ediții, aceste resurse nu reprezintă bibliografia oficială și nu înlocuiesc anunțurile Ministerului. NU garantăm că bibliografia se va modifica, sau că aceste capitole vor fi incluse în forma finală pentru anul 2026.

Apasă aici pentru cuprins

  • Reumatologie – Modificări Kumar vechi vs. Kumar nou
    • Artrita reumatoidă
    • Spondilartrita
    • Artrita psoriazică
    • Artrita enteropatică asociată bolilor inflamatorii intestinale
    • Guta și hiperuricemia
    • Artropatie prin depunere de pirofosfat de calciu dihidrat
    • Lupusul eritematos sistemic
  • Pneumologie – Modificări Kumar (ediția veche vs. nouă)
    • Astm bronșic
    • BPOC
    • Pneumonii
    • Tuberculoză (TBC)
    • Cancer bronhopulmonar
  • Sepsis – Modificări din Kumar (ediția veche vs. nouă)
    • Pagina 152
    • Pagina 154 – Disfuncția de organ
    • Pagina 155
    • Pagina 156
    • Dependenții de droguri injectabile
    • Pagina 157 – Pacienții neutropenici
  • Neuroinfecțiile – Modificări Kumar vechi vs. Kumar nou
    • Pagina 869
    • Pagina 870 – Tablou clinic
    • Pagina 870 – Tratament
    • Pagina 871 – Tratament
    • Profilaxia
    • Meningita cronică – Investigații și tratament
    • Meningita malignă
    • Pagina 871 – Encefalita
    • Pagina 872 – Encefalita autoimună
  • Bradicardiile și tulburările de conducere – Modificări Kumar vechi vs. nou
    • Pagina 1052 – Bradicardia
    • Pagina 1053 – Tulburările de conducere
  • Tahicardiile supraventriculare – Modificări Kumar vechi vs. nou
    • Pagina 1057
    • Pagina 1059 – Tablou clinic în AVNRT și AVRT
    • Tratamentul AVNRT și AVRT
    • Tahiaritmiile atriale
    • Tratament FiA
    • Pagina 1063 – Tahicardia atrială
  • Modificări diabet zaharat Kumar 11 vs. Kumar 10
    • 1. Epidemiologie și statistici
    • 2. Clasificare și terminologie
    • 3. Tratament farmacologic (noutăți majore)
    • 4. Management și tehnologie
    • 5. Complicații și monitorizare
    • Tabel rezumat al diferențelor
  • Hipertensiunea – Modificări Kumar vechi vs. nou
    • Pagina 1135 – Măsurarea tensiunii arteriale
    • Pagina 1136
    • Pagina 1137
    • Pagina 1138
    • Pagina 1140
    • Pagina 1142 – Tratament
    • Pagina 1143
    • Pagina 1144
    • Pagina 1145

Reumatologie – Modificări Kumar vechi vs. Kumar nou


Artrita reumatoidă

Pagina 444

  • S-au modificat informații în Cadranul 18.30 – Tratamentul AR (Pagina 1094 Kumar Nou – Box 32.30).

Pagina 445–446

  • Tratament AR modificat în text.
  • S-au modificat informații în Cadran 18.32 (Pagina 1096 Kumar Nou – Box 32.32).

Pagina 447

  • DMARD sintetice țintite: s-au adăugat Filgotinib și Upadacitinib ca inhibitori de JAK (Pagina 1098 Kumar Nou).

Spondilartrita

Pagina 449 – Tratament

  • La propoziția „Sulfasalazina poate fi utilă pentru artrita periferică, dar nu şi pentru afectarea spinală” s-au adăugat Metotrexat și Leflunomidă conform (Pagina 1100 Kumar Nou).
  • „Cu toate acestea, nu s-au găsit dovezi convingătoare de reducere a progresiei radiografice, in formele vechi de boala” a fost modificată în “There are some reports of reduction of bony progression.” (Pagina 1100 Kumar Nou).
  • “Alte bDMARD-uri, inclusiv blocantul de IL-17 (secukinumab) sunt opţiuni alternative în SpA” s-a modificat în “Other bDMARDs including the IL-17 blockers ixekizumab and secukinumab or JAK inhibitors (tofacitinib and upadacitinib) are …” (Pagina 1100 Kumar Nou).

Artrita psoriazică

Pagina 450 – Tratament și prognostic

  • “Metotrexatul, leflunomida si sulfasalazina sunt utilizate frecvent la pacienţii…”: s-a adăugat (preferabil Metotrexatul) (Pagina 1101 Kumar Nou).
  • Fragmentul “Diferite preparate bDMARDs şi tsDMARDs sunt acum disponibile şi foarte eficiente … inhibitor JAK.” s-a modificat (Pagina 1102 Kumar Nou).

Artrita enteropatică asociată bolilor inflamatorii intestinale

Pagina 451 – Tratament

  • S-a adăugat “The JAK inhibitors baricitinib, filgotinib, tofacitinib, and upadacitinib may also be used.” (Pagina 1102 Kumar Nou).

Guta și hiperuricemia

Pagina 452 – Epidemiologie

  • Au fost excluse valorile în “mg/dL” din text (Pagina 1103 Kumar Nou).

Pagina 453 – Tratament

  • Corticosteroizii: s-a adăugat “oral prednisolone or intramuscular” (Pagina 1104 Kumar Nou).
  • Alopurinol: s-a adăugat “Xanthine oxidase inhibitors (including both allopurinol and febuxostat) may provoke life-threatening agranulocytosis and pancytopaenia if inadvertently prescribed to patients taking the anti-metabolite immunosuppressant drugs azathioprine or 6-mercaptopurine at conventional doses”.
  • Terapii țintite: a fost exclus din text Lesinurad.

Artropatie prin depunere de pirofosfat de calciu dihidrat

Pagina 454

  • În fraza “Depunerea de cristale de PFCD într-o articulaţie precipită sinovita acută…” s-a modificat la final „genunchi, gleznă, carp” (Pagina 1105 Kumar Nou).

Lupusul eritematos sistemic

Pagina 457 – Etiologie

  • Genetică: s-a modificat prima propoziție cu “Over 50 whole-genome analyses have led to the identification of a large number of genes linked to the development of SLE.” (Pagina 1108 Kumar Nou).

Tratament – Corticosteroizi și medicamente imunosupresive

  • S-a modificat ultima parte a fragmentului și au fost adăugate câteva informații noi: “These include rituximab (anti-CD20) … cases of severe refractory disease.” (Pagina 1110 Kumar Nou).

Sarcina și LES

  • S-a adăugat “Mycophenolate is teratogenic and should be stopped at least 6 weeks in advance of conception,” (Pagina 1110 Kumar Nou).

Pneumologie – Modificări Kumar (ediția veche vs. nouă)


Astm bronșic

Pagina 952

  • Figura 28.19: schema pe trepte de tratament a fost modificată.

Pagina 951

  • La investigații s-a adăugat FeNO.

BPOC

Pagina 956

  • A fost modificat Cadranul 28.22.
  • Cadranul 28.26 a fost mutat în Capitolul 11 din Kumar Nou.

Pagina 958

  • Apare schema nouă de tratament pentru BPOC (Figura 28.23).

Pagina 960

  • Tratamentul pentru insuficiența respiratorie în BPOC a fost mutat în Capitolul 11 Kumar Nou, cu informații noi privind investigațiile din exacerbare.

Pneumonii

Pagina 963

  • În acest capitol este detaliată doar pneumonia COVID-19.
  • Restul pneumoniilor și complicațiilor au fost mutate în Capitolul 11 – „Acute Medicine” (Kumar Nou).

Tuberculoză (TBC)

  • Aparent fără modificări.

Cancer bronhopulmonar

Pagina 976

  • Cadran 28.50: s-au actualizat procentele privind incidența în UK pentru fiecare tip de cancer.

Pagina 978

  • Tratamentul a fost eliminat din acest capitol și mutat în Capitolul 41 (pagina 1396) Kumar Nou.
  • Structura tratamentului este modificată.

Pagina 980

  • Cadranul 28.55: a fost eliminat gradul 5 ECOG din tabel.

Sepsis – Modificări din Kumar (ediția veche vs. nouă)


Pagina 152

Cadran 8.1

  • „semne de celulită, durere” devine „localized heat, erythema, pain”.
  • La antecedente personale patologice s-au adăugat:
    • “Pregnancy or patient in the puerperium”
    • “Recent surgery or indwelling devices”

Cadranul din dreapta jos – UK update

  • In the UK, the Royal College of Physicians recommends screening for sepsis with a NEWS ≥ 5. The Academy of Medical Royal Colleges (AoMRC) clinical decision support framework for initial evaluation of sepsis in adults ≥ 16 years is summarized in Box 12.4 and The Sepsis Six care bundle for initial treatment and resuscitation of suspected sepsis in Box 12.5.

Pagina 154 – Disfuncția de organ

  • După „influență inotrop negativă asupra cordului” apare: (septic cardiomyopathy).

Pagina 155

  • A fost adăugat un mic cadran pentru qSOFA.

Pagina 156

  • A fost modificat cadranul 8.3.

Dependenții de droguri injectabile

  • După „înlocuirea valvei tricuspide)” s-a adăugat: „patients often require weeks of antibiotic treatment.”

Pagina 157 – Pacienții neutropenici

  • „infecție cu bacil piocianic” a fost înlocuit cu: „pseudomonal infection”.

Neuroinfecțiile – Modificări Kumar vechi vs. Kumar nou


Pagina 869

  • S-a mutat la Pagina 246 Kumar Nou – Acute Medicine.

Pagina 870 – Tablou clinic

Sindromul meningian

  • După propoziția “Rigiditatea gâtului şi semnul Kernig pozitiv apar de obicei în câteva ore.” s-a adăugat:
    “Brudzinski’s sign (severe neck stiffness causing a patient’s hips and knees to flex when the neck is flexed) may be present.” (Pagina 246 Kumar Nou)
  • S-au mai adăugat fragmentele:
    “Meningococcal meningitis may be…. abnormal ‘doll’s eye’ movements”
    și
    “It may be difficult to distinguish … with a deceptively mild onset.” (Pagina 246 Kumar Nou)

Pagina 870 – Tratament

  • Se recomandă revizuirea secțiunii de tratament: sunt mai multe modificări, în special în Cadranul 26.59 – Antibiotice în meningita bacteriană acută (vezi Pagina 248 Kumar Nou – Box 11.77).

Pagina 871 – Tratament

  • Tratamentul adjuvant cu steroizi: s-a modificat doza de dexametazonă de la “0.6 mg/kg i.v timp de 4 zile” la:
    “dexamethasone 0.15 mg/kg i.v. 6-hourly), commenced with or before the first dose of antibiotics, has been shown to reduce neurological complications including deafness in bacterial meningitis due to pneumococcus or Haemophilus influenza type B (Hib).” (Pagina 248 Kumar Nou)

Profilaxia

  • S-a adăugat un nou fragment: “Contact tracing is important and identifying any at-risk contacts:” (Pagina 248 Kumar Nou)

Meningita cronică – Investigații și tratament

  • După “Etambutolul trebuie evitat din cauza complicaţiilor oculare” s-a adăugat: “a fluoroquinolone is typically used in its stead.”
  • Tratamentul cu steroizi adjuvanți s-a modificat astfel:
    “Adjuvant corticosteroids, such as dexamethasone 0.4 mg/kg/day, are recommended and shown to reduce mortality; in complicated cases, an extended taper is often needed.” (Pagina 941 Kumar Nou)
  • În propoziția “Recidivele şi complicaţiile (ex. convulsii, hidrocefalie) …” s-a adăugat: “infectious vasculitis”.
  • S-a schimbat procentul mortalității de la 60% la 50%:
    „The mortality remains over 50%, even with early treatment” (Pagina 941 Kumar Nou)

Meningita malignă

  • S-a modificat paragraful cu următoarea informație:
    “CSF cytology may demonstrate malignant cells but sensitivity is low, even with rapid analysis of large volumes (at least 10 mL) of fresh CSF. Up to three LPs may be needed to reach 90% sensitivity. In general, the prognosis is 3 to 4 months but occasionally intrathecal or systemic treatment can be helpful.” (Pagina 941 Kumar Nou)

Pagina 871 – Encefalita

  • S-a modificat Cadranul 26.20 – Cauze de pleiocitoză ale LCR steril (Pagina 941 Kumar Nou).
  • Encefalita virală s-a mutat în capitolul Acute Medicine (Pagina 249 Kumar Nou).

Pagina 872 – Encefalita autoimună

Encefalită VGKC

  • S-a adăugat o informație nouă în legătură cu neuromiotomia și sindroamele de hiperexcitabilitate:
    “Neuromyotonia and peripheral nerve hyperexcitability syndromes may also be seen with antibodies to contactin-associated protein 2 (CASPR2), another subunit of the VGKC-complex.” (Pagina 940 Kumar Nou)

Bradicardiile și tulburările de conducere – Modificări Kumar vechi vs. nou


Pagina 1052 – Bradicardia

Bradicardia sinusală

  • S-a modificat un subpunct la Cauzele extrinseci:
    “drug therapy including beta-blockers, digitalis, non-dihydropyridine calcium-channel blockers” (Pagina 413 Kumar Nou).

Sindroame mediate neural/neurogen

  • S-a eliminat din text Sindromul de tahicardie ortostatică posturală (Pagina 413 Kumar Nou).

Pagina 1053 – Tulburările de conducere

Blocurile atrioventriculare

BAV grad II

  • S-a adăugat noțiunea de “Advanced or high-degree AV block” (Pagina 414 Kumar Nou).
  • S-a adăugat: “Acute MI may produce second-degree, 2:1, or higher-degree heart block.” (Pagina 414 Kumar Nou).

BAV grad III (complet)

  • S-a modificat puțin textul în ceea ce privește “Ritmul de scăpare cu complexe QRS largi” (Pagina 415 Kumar Nou).

Blocul de ramură

  • S-a introdus noțiunea de “Trifascicular block” (Pagina 416 Kumar Nou).

Tahicardiile supraventriculare – Modificări Kumar vechi vs. nou


Pagina 1057

  • S-a adăugat o noțiune nouă: “Postural orthostatic tachycardia syndrome” (Pagina 418 Kumar Nou).

Pagina 1059 – Tablou clinic în AVNRT și AVRT

  • S-a scos din text fragmentul: “Palpitaţiile pot avea caracter neregulat … cauzând hipotensiune şi insuficienţă cardiacă congestivă.” (Pagina 204 Kumar Nou – Acute Medicine).

Tratamentul AVNRT și AVRT

  • S-a introdus un detaliu în legătură cu masajul sinusului carotidian: “including right carotid massage” (Pagina 204 Kumar Nou – Acute Medicine).
  • În legătură cu tratamentul cu adenozină s-a adăugat: “If required, a second dose of 12 mg can be given after a further 1–2 minutes.” (Pagina 204 Kumar Nou – Acute Medicine).
  • S-a adăugat un detaliu în legătură cu farmacologia adenozinei: “Adenosine is a very short-acting (half-life <10 sec) …” (Pagina 204 Kumar Nou – Acute Medicine).

Tahiaritmiile atriale

Fibrilația atrială

Pagina 1059

  • Se adaugă mențiunea: “Alcohol, but not caffeine, is also a trigger.” (Pagina 420 Kumar Nou).
  • De asemenea s-a adăugat: “Mitral stenosis caused by rheumatic heart disease is a major cause in the developing world.” (Pagina 420 Kumar Nou).

Pagina 1060 – Tablou clinic FiA

  • FiA paroxistică: s-a adăugat “stops spontaneously or with intervention” (Pagina 420 Kumar Nou).
  • FiA persistentă: s-a adăugat “… including episodes terminated by cardioversion” (Pagina 420 Kumar Nou).
  • FiA persistentă îndelungată: s-a adăugat “…where the long-term treatment goal remains to achieve sinus rhythm” (Pagina 420 Kumar Nou).

Tratament FiA

Pagina 1061

  • Merită revizuit întreg tratamentul FiA (Pagina 202 Kumar Nou – Acute Medicine).
  • S-au adăugat: “Treating the underlying cause”, “Patients with life-threatening haemodynamic instability”, “Patients without life-threatening haemodynamic instability” (Pagina 202 Kumar Nou – Acute Medicine).
  • S-au adăugat contraindicații pentru flecainidă: “contraindicated in patients with ischaemic heart disease or significant structural heart disease including left ventricular hypertrophy,” (Pagina 203 Kumar Nou).
  • S-au adăugat contraindicații pentru propafenonă: “to be avoided in patients with hypotension, recent acute coronary syndromes, severe heart failure or aortic stenosis, or prolonged QT interval” (Pagina 203 Kumar Nou).
  • S-au adăugat detalii în legătură cu amiodarona: “usually the preferred agent in heart failure). Amiodarone is usually administered i.v. but may cause phlebitis, and should be given via a central venous catheter or large peripheral vein.” (Pagina 203 Kumar Nou).
  • S-au modificat puțin și “Controlul ritmului”, “Controlul frecvenţei cardiace” (Pagina 203 Kumar Nou).
  • S-a adăugat: “Atrial fibrillation with pre-excitation” (Pagina 203 Kumar Nou).

Pagina 1062

  • S-au adăugat informații noi în Cadranul 30.15:
    (Diabet zaharat – “Diabetes mellitus or fasting glucose >7 mmol/L”; A score of 1 (for being female alone) is not enough to warrant anticoagulation.) (Pagina 422 Kumar Nou – Box 17.13).
  • S-au adăugat informații noi în Cadranul 30.16:
    (Abnormal renal function (creatinine >200 μmol/L); Abnormal liver function (liver enzymes >×3 upper limit of normal); Labile INRs (in range <60% of time); Drugs as well (antiplatelets/non-steroidal anti-inflammatory drugs); Alcohol intake at same time (>14 units/week)) (Pagina 422 Kumar Nou – Box 17.14).

Tratament anticoagulant

  • S-a adăugat la inhibitori orali direcţi ai factorului Xa: “edoxaban” (Pagina 421 Kumar Nou).
  • S-a adăugat o informație nouă: “Trial data have shown them to be equally effective as warfarin but safer, with a 52% reduction in intracerebral haemorrhage.” (Pagina 421 Kumar Nou).

Pagina 1063 – Tahicardia atrială

  • S-a adăugat o propoziție: “Anticoagulation for isolated atrial tachycardia is not required.” (Pagina 423 Kumar Nou).

Modificări diabet zaharat Kumar 11 vs. Kumar 10


1. Epidemiologie și statistici

  • Există o actualizare semnificativă a datelor statistice, reflectând creșterea globală a diabetului.

Prevalență

  • Ed. 10 (Ro): citează datele IDF din 2017 (425 milioane adulți).
  • Ed. 11 (En): citează datele IDF din 2021 (537 milioane adulți), cu proiecții de 783 milioane până în 2045.

Decese

  • Ed. 10 (Ro): menționează 4 milioane de decese în 2017.
  • Ed. 11 (En): menționează 6,7 milioane de decese în 2021.

Cauze de deces

  • Ed. 10 (Ro): menționează boala coronariană ca fiind cea mai frecventă cauză de deces.
  • Ed. 11 (En): precizează că, datorită declinului bolilor vasculare, cancerul a devenit principala cauză de deces la persoanele cu diabet în unele țări.

2. Clasificare și terminologie

  • Noua ediție rafinează clasificarea și adoptă terminologii noi pentru a reduce stigmatizarea și a reflecta noile înțelegeri fiziopatologice.

Forme hibride

  • Ediția 11 introduce explicit categoria de „Forme hibride de diabet”, incluzând:
    • „Diabetul imun-mediat cu evoluție lentă la adulți”
    • „Diabetul de tip 2 predispus la cetoză” (Ketosis-prone type 2 diabetes)

COVID-19

  • Ediția 11 adaugă COVID-19 pe lista infecțiilor care pot induce diabet secundar.

Limbaj

  • Ediția 11 introduce o secțiune dedicată numită „Language matters”, subliniind importanța limbajului utilizat de profesioniști pentru a nu stigmatiza pacientul.

Steatoza hepatică

  • Terminologia se schimbă din „Boala ficatului gras non-alcoolic” (NAFLD) în „Boala hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice” (MASLD – Metabolic dysfunction-associated steatotic liver disease).

3. Tratament farmacologic (noutăți majore)

  • Aceasta este secțiunea cu cele mai multe noutăți, incluzând medicamente care nu existau sau erau abia în studii la momentul ediției a 10-a.

Agoniști duali GIP/GLP-1

  • Ed. 11 (En): introduce Tirzepatide, un agonist dual, menționând că oferă reduceri mai mari ale HbA1c și greutății decât agoniștii GLP-1 singuri.
  • Ed. 10 (Ro): nu menționează această clasă.

Semaglutida orală

  • Ed. 11 (En): descrie formularea orală a Semaglutidei și instrucțiunile specifice de administrare (pe stomacul gol).
  • Ed. 10 (Ro): menționează că agoniștii GLP-1 necesită administrare parenterală, iar formele orale sunt doar „în curs de dezvoltare”.

Insulina Icodec

  • Ed. 11 (En): menționează dezvoltarea insulinei bazale cu administrare săptămânală (insulin icodec).

Nefropatie

  • Ed. 11 (En): introduce Finerenona (antagonist nesteroidian al receptorilor mineralocorticoizi) ca tratament pentru reducerea progresiei bolii renale și a evenimentelor cardiovasculare.

4. Management și tehnologie

  • Ediția în engleză pune un accent mult mai mare pe tehnologie avansată și pe conceptul de remisie.

Sisteme closed-loop (buclă închisă)

  • Ed. 11 (En): discută detaliat despre sistemele „Hybrid closed-loop” și menționează fenomenul sistemelor „DIY” (Do-it-yourself) dezvoltate de comunitatea pacienților, care nu sunt reglementate oficial, dar sunt folosite.
  • Ed. 10 (Ro): menționează sistemul „closed-loop” doar ca un „obiectiv pe termen lung”.

Pen-uri inteligente

  • Ed. 11 (En): introduce conceptul de „Smart pens” care înregistrează dozele și se conectează la sisteme de monitorizare.

Remisia diabetului de tip 2

  • Ed. 11 (En): există un accent mult mai puternic pe remisie, menționând că pierderea a 10–15 kg poate induce remisia completă.

5. Complicații și monitorizare

Diagnosticarea neuropatiei

  • Ed. 11 (En): menționează „Microscopia confocală corneeană” ca o tehnică imagistică rapidă și non-invazivă pentru evaluarea neuropatiei.

Screening picior diabetic

  • Ed. 11 (En): introduce testul „Ipswich Touch Test” (atingerea ușoară a degetelor 1, 3 și 5) ca o metodă simplă și fiabilă de screening.

Nefropatia non-clasică

  • Ed. 11 (En): subliniază că un număr de pacienți dezvoltă boală renală cronică prin scăderea RFG fără albuminurie semnificativă („non-classical natural history”).

Tabel rezumat al diferențelor

Subiect: Medicament nou

  • Ediția 10 (Ro): nu menționează Tirzepatide
  • Ediția 11 (En): Tirzepatide (agonist dual GIP/GLP-1)

Subiect: Medicament nou

  • Ediția 10 (Ro): Semaglutida orală „în dezvoltare”
  • Ediția 11 (En): Semaglutida orală disponibilă și descrisă

Subiect: Nefroprotecție

  • Ediția 10 (Ro): IECA/BRA, SGLT2
  • Ediția 11 (En): adaugă Finerenona

Subiect: Terminologie ficat

  • Ediția 10 (Ro): NAFLD (Boala ficatului gras non-alcoolic)
  • Ediția 11 (En): MASLD (Steatoză hepatică asociată disfuncției metabolice)

Subiect: Pompe insulină

  • Ediția 10 (Ro): menționează pompele clasice
  • Ediția 11 (En): include „Patch pumps” (fără tub) și sisteme DIY

Subiect: Cauze deces

  • Ediția 10 (Ro): boli cardiovasculare
  • Ediția 11 (En): cancerul devine principala cauză în țările dezvoltate

Subiect: Insulină bazală

  • Ediția 10 (Ro): zilnică
  • Ediția 11 (En): menționează insulina săptămânală (Icodec) în dezvoltare

Subiect: Screening picior

  • Ediția 10 (Ro): monofilament, Doppler
  • Ediția 11 (En): adaugă Ipswich Touch Test

Hipertensiunea – Modificări Kumar vechi vs. nou


Pagina 1135 – Măsurarea tensiunii arteriale

  • S-a adăugat un paragraf nou: “More than one reading should be taken … <10 mmHg variation.” (Pagina 500 Kumar Nou).
  • S-a exclus paragraful din varianta veche Kumar: “S-a stabilit practica de a se evalua cel puţin două măsurători consecutive ale TA şi de a utiliza fie media acestora, fie cea mai mica dintre valori, ca fiind TA de cabinet.” (Pagina 500 Kumar Nou).

Figura 31.2 – Evaluarea clinică a pacientului hipertensiv

  • S-au adăugat câteva informații noi pe figură:
    • “Fundoscopy”
    • “Cardiac palpation and auscultation”
    • “Examination of face”
    • “Abdominal examination”
    • “Neurological examination”
    • “Examination of legs”
      (Pagina 501 Kumar Nou)

Pagina 1136

  • S-a modificat puțin conținutul frazei:
    • “Această valoare a TA este înalt predictivă pentru evenimente cardiovasculare şi tinde să fie cu aproximativ 5/5 mmHg mai mică decât valorile măsurate la cabinetul medical.”
      vs
    • “The initial day’s readings are discarded and the rest of the values are averaged to calculate home BP. This BP is highly predictive of CV events.”
      (Pagina 501 Kumar Nou)

Cadranul 31.1 – Fenotipurile de hipertensiune arterială şi valorile TA corespunzătoare acestora

  • S-a adăugat categoria “Elevated BP”.
  • S-au adăugat valori tensionale în tabel (Box 18.2, Pagina 502 Kumar Nou).

Pagina 1137

Hipotensiunea ortostatică

  • S-a adăugat o completare în fraza:
    • “Este mai frecventă la vârste înaintate şi în afecţiuni asociate cu neuropatii autonome, precum diabetul zaharat şi boala Parkinson.”
      cu
    • “… such as diabetes mellitus and Parkinson’s disease) and in those taking antihypertensive drugs.”
      (Pagina 502 Kumar Nou)

Etiologia hipertensiunii arteriale

  • S-a modificat începutul frazei:
    • “Până la 90% dintre pacienţi nu prezintă nici măcar o singură o cauză identificabilă a TA crescute”
      cu
    • “Over 90% of patients have no singular identifiable cause”
      (Pagina 497 Kumar Nou)

Pagina 1138

Aspecte legate de stilul de viață

  • La Medicamente și droguri s-a adăugat în listă și “Mirabegron” (Pagina 498 Kumar Nou).
  • S-a eliminat secțiunea “Aspecte sociale”.

Hipertensiunea arterială secundară

  • S-a adăugat: “There were substantial differences between active and placebo-treated patients in a range of CV end-points, including mortality, and the trial was ended early because the degree of treatment benefit made it unethical to continue to give placebo.” (Pagina 503 Kumar Nou).
  • S-a modificat durata:
    • “ … TA nu reuşeşte să se normalizeze după o perioadă de 3–12 luni cu cele mai bine tolerate modificări ale stilului de viaţă.”
      astfel:
    • “fails to normalize after a 3-month period of best-tolerated lifestyle changes.”
      (Pagina 503 Kumar Nou)
  • S-a adăugat: “More recently, treating BP even in those not hypertensive but with elevated BP and at high CV risk has been proposed.” (Pagina 503 Kumar Nou).
  • S-a modificat valoarea de referință:
    • “ … sub 130/80 mmHg”
      astfel:
    • “… in targeting all patients to a BP 120–130/70–80 mmHg”
      (Pagina 503 Kumar Nou)
  • S-a adăugat fraza: “At lower levels of BP, such as the 120/70 mmHg … measurement techniques.” (Pagina 503 Kumar Nou).

Pagina 1140

Rinichii

  • Fraza privind detectarea precoce a afectării renale hipertensive prezintă o completare:
    • “although in pure hypertensive nephropathy there may be little or only modest albuminuria.”
      (Pagina 503 Kumar Nou)

Tratament

  • S-a modificat “QRISK2” cu “QRISK3®” (Pagina 505 Kumar Nou).

Pagina 1142 – Tratament

  • S-a adăugat fraza:
    “Physician inertia in the face of elevated BP should be avoided—leaving BP higher than target BP for more than a few months is associated with excess CV morbidity. Achieving control early with combination medications is preferred.”
    (Pagina 506 Kumar Nou)
  • Textul în română prezintă o completare pe care varianta nouă a exclus-o:
    “ … controlul tensional se realizează doar într-o perioadă lungă de timp (>6 luni),”
    (Pagina 506 Kumar Nou)
  • S-a modificat fraza privind terapia inițială:
    “Most guidelines recommend initial therapy with two of the following three classes of drugs”
    (Pagina 506 Kumar Nou)
  • S-a adăugat: “Suspected secondary causes:” (Pagina 506 Kumar Nou).

Pagina 1143

Cadranul 31.6 – Principalele clase de medicamente antihipertensive şi caracteristicile lor cheie

  • La “Indicație specială” la IECA și ARA s-a adăugat:
    • “CKD with proteinuria”
    • “diabetes”
    • “heart failure with reduced ejection fraction”
      (Box 18.6, Pagina 507 Kumar Nou)

Abordarea hipertensiunii arteriale în spital

  • S-a mutat la Chapter 14, Pagina 341 (Kumar Nou) – recomandat de revizuit.

Pagina 1144

Urgențele hipertensive

  • Se adaugă fraza: “The exception to this is malignant hypertension with only eye changes … and follow up.” (Pagina 508 Kumar Nou).

Pagina 1145

Cadranul 31.7 – Managementul urgenţelor hipertensive

  • La “Sindrom coronarian acut” s-a adăugat la Note:
    “BP control should not delay procedural intervention”
    (Box 18.7, Pagina 509 Kumar Nou)

De ce eșuează rezoluțiile de an nou (și cum să le faci să funcționeze)

  • decembrie 30, 2025

În fiecare ianuarie, sălile de fitness sunt pline de oameni motivați, cu obiective clare pentru anul nou. O mare parte din acei oameni vor fi renunțat deja până la expirarea abonamentului, și doar un procentaj infim și-l va reînnoi apoi (tocmai din acest motiv promoțiile vizează abonamente pe minim 6 luni). Aceiași oameni vor născoci în septembrie planuri cum că de la anul se vor apuca serios de sală.

Stai, ce?! Totuși, de ce sunt cele mai multe rezoluții de anul nou sortite eșecului?

E foarte simplu: Cei mai mulți dintre oameni nu vor cu adevărat ceva, ci doar cochetează cu ideea!

Toți vor să aibă un corp de invidiat, dar nimeni nu vrea să transpire la sală 4 zile pe săptămână.

Toți studenții vor bursă, însă prea puțini sunt dispuși să depună efortul necesar.

Toții mediciniștii vor o specialitate anume, însă puțini sunt dispuși să învețe suficient pentru a obține o notă mare.

Ok, foarte deprimant ce îmi spui. Ar trebui să îmi rup lista de rezoluții și să mă prăbușesc pe canapea într-un maraton de Netflix și mâncat zilnic greutatea mea în zahăr?

Absolut deloc.

Doar că pentru a reuși ceva ai nevoie de un plan bine realizat.

Am scris mai jos pentru tine 4 pași simpli care să îți ofere claritate, dar și unelte prin care să îți atingi obiectivele.

De ce eșuează rezoluțiile de an nou (și cum să le faci să funcționeze)?

Pasul 1: Stabilește cu exactitate ce îți dorești.

Probabil o să îți treacă multe lucruri prin cap, de la a te lăsa de fumat și a te apuca de sală la a învăța din timp pentru anume examen. Tocmai de aceea e vital să le treci pe toate pe o coală de hârtie. Reține, un obiectiv nescris rămâne la nivelul de fantezie. Apoi, din întreaga listă alege lucrul cel mai important – cel care crezi că o să producă cel mai mare impact asupra vieții tale.

Stai puțin, de ce doar unul?

Vezi tu, singurul mod prin care să produci o schimbare în viața ta este creându-ți obiceiuri. Până când se formează automatismele, te poți baza doar pe voință, care e ca un mușchi – la un moment dat obosește. Așa că dacă ai de gând ca de la 1 Ianuarie să mergi la sala de 8 ori pe săptămână, să îi suni pe ai tăi după fiecare masă și să înveți 100 de pagini seara înainte de culcare, vei fi demoralizat când, inevitabil, vei da greș. Așa că, pași mici! Firește, poți păstra prima listă pentru mai târziu, când deja schimbarea din viața ta s-a produs. Între timp…

Pasul 2: Setează-ți un deadline!

Neil deGrasse Tyson afirma într-unul din interviurile sale magistrale că dacă noi, oamenii, am trăi la nesfârșit nu am mai avea niciun motiv să ne ridicăm dimineața din pat. Am avea suficient timp să lucrăm la visul nostru – mâine! Însăși finitudinea e cea care dă valoare vieții. La fel și cu obiectivele – fără un termen limită am procrastina la nesfârșit. Până când vrei să termini de învățat materia pentru examen? Când vrei să te găsească ștrandul cu pătrățele? Așterne pe hârtie răspunsul!

Nu în ultimul rând, termenul trebuie să fie unul realist. Din nou, dacă setezi ștacheta prea sus o să fii descurajat. Cum spunea cineva, dă timpului timp!

Pasul 3: Scrie pe hârtie toate lucrurile pe care trebuie să le faci ca să îți atingi scopul. 

Odată realizată lista, întocmește planul de acțiune. Cu alte cuvinte, fă loc activităților de mai sus la tine în program. Spre exemplu, alegi să mergi la sală și să alergi în parc. De câte ori pe săptămână ai putea, realist vorbind, să ajungi la sală? Ești dispus să te trezești mai devreme dimineața, vrei să fugi la sală în pauza de prânz, sau plănuiești să tragi de fiare noaptea târziu. Și cum rămâne cu  alergatul în parc pe ploaie sau zăpadă?

În felul acesta vei ști exact ce ai de făcut și vei ști cum să reacționezi situațiilor neprevăzute. Și, în cele din urmă, trecem la pasul 4, cel la care eșuează majoritatea oamenilor…

Pasul 4: Fă ceva acum!

Serios, orice. E important să îți asumi responsabilitatea aici și acum, și să acționezi!

Nu ai cărțile la tine? Ai telefonul – poți să rezolvi grile online!

E închis la sală? Ok, ia-ți pe tine echipamentul de sală și execută câteva abdomene.

E foarte lejer să pasezi responsabilitatea pe umerii unui tu din viitor, pe care îl disociezi cu ușurință de tu-ul actual.

E ușor să spui „de la anul mă las de fumat” – pentru tine din prezent nu se schimbă absolut nimic, iar până anul viitor aproape sigur o să îți dispară nu doar motivația, ci și simpla intenție.

Începi să vezi pattern-urile? Nici nu e de mirare că majoritatea covârșitoare a acestor rezoluții dă greș.

Dacă vrei să atingi un obiectiv, construiește-ți un obicei care să te ajute să ajungi acolo. Și există un singur moment potrivit pentru asta: acum!  Dacă amâni, deja ai pierdut.

Sună simplu, dar nu e atât de ușor de pus în practică. Trebuie să înțelegi că schimbarea este primul lucru de care nu vrea să audă creierul tău. El urmărește doar două lucruri: să își conserve energia și să își ia doza de dopamină.

Tocmai de aceea o să îți împărtășeșc câteva trucuri pe care le-am descoperit de-a lungul anilor de facultate și care m-au ajutat enorm.

Strategia 1: Regula celor două minute – un concept pe cât de simplu, pe atât de eficient. Regula spune că dacă un lucru îți ia mai puțin de două minute, nu-l amâna – fă-l pe loc! O să vezi cum se vor șterge singure de pe listă lucruri pe care le-ai făcut fără măcar să fii conștient.

Strategia 2: Trebuie doar să începi!

Oamenilor nu le place să lase lucrurile neterminate. Știi că trebuie să înveți azi 50 de pagini, dar nu ai niciun chef? Forțează-te să citești cu maximă concentrare o singură pagină. Sunt șanse mari să intri fără să vrei în starea de flow, acea stare în care nimic altceva nu mai contează, paginile curg una după alta, iar orele trec fără să le simți.

Strategia 3: Creează-ți ancore! Creierul nostru funcționează pe baza asocierilor. Poți folosi asta în avantajul tău dacă ești suficient de creativ. De exemplu, așează-ți mânușile de sală în fața calculatorului, iar atunci când e ora pentru sport, puneți-le. Iată – o acțiune simplă care îți ia literalmente 10 secunde, dar care începe ceva complex și care te poate ancora la starea de bine resimțită după sală.

Strategia 4: Nu te autoflagela dacă nu ai făcut într-o zi ce îți propuseseși. O zi fără sală sau învățat nu e un capăt de țară; capitularea este! Recapătă-ți curajul și ia-o a doua zi de la capăt cu forțe proaspete.

Recapătă-ți curajul și ia-o a doua zi de la capăt cu forțe proaspete.

Viața e ca un maraton, cu o mică diferență: nu există linie de finish.

Tu îți setezi direcția și distanța în funcție de unde vrei să ajungi.

Ține capul sus și continuă să alergi, privind din când în când în jur, să vezi dacă ești unde trebuie!

Eu și întreaga echipă Grile-Rezidentiat.ro îți urăm un an nou în care să ajungi cât mai departe pe drumul ales!

Spor la treabă,

Teo de la Grile-Rezidentiat

Memoria de scurtă durată vs Memoria de lungă durată

  • decembrie 23, 2025

Cu toții putem fi de acord că termenul de memorie este unul dintre cele mai fascinante și complexe procese mentale. De-a lungul timpului, memoria ne-a ajutat să păstrăm și să dăm mai departe informații utile pe baza cărora am evoluat și ne-am dezvoltat. 

Dacă dorești să memorezi rapid, eficient și pe termen lung – pentru rezidențiat – și astfel să ai performanță mai bună la învățat – este nevoie să începi prin a înțelege cum funcționează memoria.

Așa că hai să aflăm ce este memoria, care sunt formele ei principale și ce poți face pentru a parcurge cu succes materiile dificile și „stufoase.”

Ce este memoria?

În esență, memoria este procesul prin care datele și informațiile cu care intrăm în contact sunt codificate, stocate și reactualizate. Astfel, poți păstra informații relevante pentru o perioadă mai lungă de timp și le poți folosi în deciziile pe care le iei, activitățile pe care le desfășori și viitorul pe care dorești să ți-l construiești.

Dacă ar fi să privim memoria strict ca pe un proces, există trei etape esențiale pe care orice informație le parcurge pentru a fi cu succes memorată:

  1. Encodarea presupune traducerea informației în idei cu sens și pe care mintea ta le poate integra. Astfel, sunetele, imaginile, textele și orice alte forme în care ți se livrează informația devin noțiuni abstracte.  
  2. Stocarea este posibilă doar atunci când informația a fost tradusă în „codul” pe baza căruia funcționează mintea umană. Din moment ce mintea caută mereu să fie cât mai eficientă, ideile, noțiunile și conceptele sunt stocate pe diferite clase și categorii. 
  3. Recuperarea este ultima etapă pe care trebuie să o parcurgă o informație ce a fost memorată cu succes. Practic, recuperarea este dovada că informația pe care ne-am străduit să o învățăm a fost într-adevăr encodată și stocată.

Memoria de scurtă durată vs Memoria de lungă durată

Majoritatea experților consideră că memoria are două forme principale: memoria pe termen scurt și memoria pe termen lung.

Deși aceste două procese funcționează diferit, ele nu sunt în totalitate separate. Defapt, memoria ca și mecanism de procesare și stocare a informației funcționează ca un continuum de la memoria pe termen scurt și până la memoria pe termen lung. 

Memoria pe termen scurt (sau memoria de lucru)

Procesează informațiile de care ești conștient sau pe care le folosești într-un anumit moment. Cu alte cuvinte, memoria pe termen scurt operează cu informații senzoriale care sunt stocate pentru doar câteva minute.

De exemplu, memoria de lucru este motivul pentru care ști ce ai de cumpărat de la magazin, chiar și atunci când nu ți-ai făcut o listă de cumpărături. Deasemenea, acest tip de procesare mnezică îți permite să transcrii o propoziție fără a fi nevoie să te uiți de mai multe ori la textul original. 

Experții consideră că modul de funcționare al memoriei pe termen scurt prezintă două caracteristici fundamentale:

  1. Informațiile procesate dispar odată cu trecerea timpului.
  2. Cantitatea de informație procesată este relativ limitată.

Deși memoria pe termen scurt este limitată și realizează o procesare primară a informației, există diverse strategii prin care o poți antrena și astfel poți înțelege mai rapid o informație nouă.

Dar înainte să discutăm despre trucuri pentru îmbunătățirea memoriei, este nevoie să înțelegem cum funcționează memoria pe termen lung.

În timp ce memoria pe termen scurt este relativ limitată și poate stoca informații timp de câteva minute, memoria pe termen lung are, în teorie, o capacitate de stocare nelimitată și poate recupera informații pe care le-ai învățat cu mulți ani în urmă. 

Având în vedere că majoritatea informațiilor stocate în memoria pe termen lung se află într-o formă inconștientă, este nevoie de un efort deliberat pentru a reactualiza și utiliza materialul pe care l-ai învățat cu luni sau ani în urmă.

Defapt, unii experți consideră că memoria ca sistem de stocare a informației este doar de lungă durată. Cu alte cuvinte, memoria de scurtă durată nu este altceva decât memorie de lungă durată, dar într-o formă conștientă și activă.

Memoria de lungă durată

Este important să menționăm că informațiile cărora le atribui o importanță mai mare sau pe care le folosești mai des vor rămâne stocate pentru o perioadă mai lungă și vor fi recuperate mult mai ușor. 

Astfel, sensul pe care îl atribui unui material pe care îl înveți, motivația din spatele învățării și numărul de repetări te poate ajuta să reții informații pentru o perioadă mai lungă de timp.

Nu în ultimul rând, memoria de lungă durată tinde să păstreze esențialul și să uite detaliile. Din nou, repetiția pare să fie cheia unei memorii robuste.

Acum că știi ce este și cum funcționează memoria, îți propun câteva trucuri simple care te vor ajuta să înveți rapid și eficient orice informație.

Trucuri care te ajută să memorezi rapid și eficient

1. Învață într-un ambient plăcut

Așa cum am discutat până acum, abilitatea ta de a învăța și memora informații noi depinde de nenumărați factori de mediu. 

Spe exemplu, un mediu zgomotos, aglomerat sau cu mulți distractori poate transforma procesul de învățare (și memorare) într-un adevărat coșmar. Primul pas pe care îl poți face pentru a memora rapid și eficient este să îți asiguri un ambient plăcut.

Așa că pune de-o parte orice device (telefon, tableta, laptop) care ar putea să te distragă, oprește televizorul, închide ușa și geamul de la cameră, astfel încât să te poți focusa pe materialul pe care vrei să îl înveți.

2. Structurează-ți informația

Având în vedere că memoria caută mereu să ofere sens informațiilor pe care încerci să le achiziționezi, poți facilita acest proces structurând materialul într-o formă cât mai simplă și logică. 

Atunci când ești nevoit să parcurgi zeci (poate chiar sute) de pagini de text, este important să simplifici informația astfel încât să o poți stoca cu ușurință și pentru o perioadă de timp mai lungă.

Un mod simplu în care poți realiza acest lucru este cu ajutorul rezumatelor. Cu alte cuvinte, încearcă să rezumi fiecare capitol în câteva fraze care surprind esențialul.

3. Identifică și subliniază cuvinte cheie

Știm că memoria funcționează pe bază de clase și categorii. Fiecare material pe care îl parcurgi este stocat într-un anumit „sertar” al memoriei tale. Pentru a putea recupera rapid și eficient o informație stocată, mintea ta are nevoie de un cuvânt cheie sau o “etichetă.”

Atunci când ai de învățat pagini întregi de text, este important să subliniezi cuvintele cheie. Astfel, aceste cuvinte devin „triggeri” ce îți permit să parcurgi mai ușor materialul, mai ales atunci când îl repeți de mai multe ori.

Totodată, cuvintele cheie te ajută să îți reamintești rapid infomațiile învățate, mai ales în momentul în care ești cu foaia de examen în față.

4. Folosește mai multe simțuri

Cu cât există mai multe forme în care primești informația, cu atât crește șansa de a o stoca cu succes. Altfel spus, un proces de învățare eficient se bazează pe exploatarea maximă a simțurilor.

În cazul tău, probabil că cele două simțuri la care poți apela sunt vizualul și auditivul.

Cu alte cuvinte, citește materialul cu voce tare pentru a primi informația atât pe cale vizuală, cât și pe cale auditivă. Astfel, memoria ta va encoda, și implicit stoca, mai bine informațiile noi pe care încerci să le înveți. 

În ceea ce privește vizualul, există mai multe forme de prezentare a informației. Spre exemplu, studierea graficelor și imaginilor poate fi la fel de utilă ca lecturarea textului.

5. Caută să înțelegi rolul informației pe care încerci să o memorezi

Deși repetiția (sau învățarea mecanică) te poate ajuta să memorezi orice tip de informație, mintea mereu va lucra mai ușor cu informații care au un sens și o utilitate practică în viața ta personală sau profesională.

Așa că înainte să te apuci de învățat, petrece câteva minute contemplând scopul pentru care dorești să parcurgi un anumit material. 

  • De ce este important să memorezi acele informații?
  • Ce aplicabilitate are materialul pe care urmează să îl studiezi?
  • Cum te va ajuta în viitoarea ta carieră de medic?

Urmând acest exercițiu simplu, vei obține motivația necesară pentru a parcurge și memora cu succes orice material pe care îl studiezi.

6. Repetă, repetă și iar repetă

Se spune că repetiția este mama învățării. Deși poate este cel mai vechi și popular truc, repetiția rămâne în continuare o strategie eficientă prin care memoria stochează informații pe o perioadă mai lungă de timp.

Însă scopul repetiției nu este să memorezi cuvânt cu cuvânt un material. De multe ori, o privire de ansamblu asupra unor informații pe care le-ai parcurs deja este suficientă pentru a-ți reîmprospăta memoria.

De exemplu, te poți folosi de rezumate și cuvinte cheie pentru a repeta ușor și rapid materia. Totodată, caută să repeți periodic informațiile pe care le-ai învățat, mai ales dacă vorbim de concepte cu care nu lucrezi zi de zi.   

Dacă totuși simți că nu stăpânești suficient de bine materia, nu strică să o parcurgi integral încă o dată. Sau… poți rezolva grile.

Pe scurt, repetiția sedimentează informațiile noi și te ajută să le stochezi cu succes în memoria de lungă durată. Asta e fost tot pentru astăzi!

Cum să te bucuri de vacanță fără să uiți materia

cum sa te bucuri de vacanta fara sa uiti materia
  • decembrie 16, 2025

Vacanța de iarnă se apropie, iar tu abia aștepți să poți uita de facultate, stagii, și să te bucuri de o pauză binemeritată.

Poate deja îți imaginezi cum arunci compendiul într-un sertar, și le uiți acolo câteva săptămâni.

Nu o să încerc să te motivez să înveți, pentru că știu că te gândești mai mult la masa de Crăciun, petrecerea dintre ani (apropo, unde-ți faci Revelionul?) și tot acel timp care va fi doar al tău.

Cu toate astea, trebuie să știi că modul în care îți petreci vacanța poate să facă diferența în ianuarie — practic, poți uita ceea ce ai învățat până acum din greu. Până la urmă, vorbim de câteva săptămâni.

Așa că, dacă vrei să intri „cu dreptul” în 2024, iar vacanța să nu se transforme într-o gaură neagră pentru tot ce ai învățat până acum, hai să vedem ce e de făcut: 

1. Evită excesele

bucuri vacanta nu uiti materia blog grile admitere

Deja nu ne mai miră că extrem de mulți oameni ajung la urgențe pentru că au băut sau mâncat prea mult de sărbători. Excesele aproape au devenit o sărbătoare în sine.

Dar asta n-ar trebui să fie o scuză pentru noi. Așa cum știi și tu, orice exces are un impact negativ asupra organismului și, în consecință, asupra minții. Cu cât excesele sunt mai dese și mai accentuate, cu atât creierul tău va avea mai mult de suferit.

E ok să te bucuri DIN CÂND ÎN CÂND de o masă bogată sau de câteva pahare în plus, atâta timp cât ai grijă să te recuperezi a doua zi. Asta înseamnă suficientă odihnă, hidratare, poate chiar și puțină mișcare.

Pe scurt, e nevoie de echilibru și moderație!

2. Meditează

bucuri vacanta nu uiti materia blog grile admitere

Poate sună banal, dar 5 minute de meditație pe zi pot face o diferență enormă.

Nu trebuie să stai în cine-știe-ce poziție incomodă, să respiri într-un anumit fel, sau să încerci din răsputeri să nu te gândești la nimic (spoiler: nici n-ai putea).

Vorbim aici de mindfulness meditation, o practică ce te ghidează spre „aici și acum” și te ajută să devii un observator a ceea ce se întâmplă în jurul tău și în mintea ta.

Trebuie doar să conștientizezi ce simți și gândești, fără prejudecăți și fără să încerci să schimbi ceva.

Nu o să îți spun mai multe, ci te las să descoperi singur cu aplicația Headspace sau Calm. Sunt super pentru începători – trebuie doar să le încerci.

3. Odihnește-te

bucuri vacanta nu uiti materia blog grile admitere

Și nu, asta nu înseamnă să petreci până „cazi” de oboseală.

Odihna de calitate se obține prin activități care ajută și mintea și corpul să se relaxeze.

Asta înseamnă suficient somn (7-8 ore pe noapte), plimbări în natură, conversații de calitate și, în general, activități care nu presupun un consum prea mare de energie.

Cu cât te odihnești mai bine în această vacanță, cu atât vei începe anul mai motivat și mai pregătit pentru ce te așteaptă.   

4. Repetă

bucuri vacanta nu uiti materia blog grile admitere

În general, memoria funcționează pe principiul use it or lose it. Informațiile pe care le-ai asimilat, dar nu le „reîmprospătezi”, vor dispărea treptat din sertarul memoriei.

Și dacă mai adăugăm și excesele despre care vorbeam mai sus, e posibil să trebuiască să înveți toată materia din nou după vacanță.

Tocmai de aceea e bine să mai arunci câte un ochi peste materie. Mai exact, rezervă-ți o oră pe zi în care să te uiți peste planul de învățare, să revezi materia, sau să faci grile.

În loc de concluzie

Dacă vrei să nu uiți materia, iată câteva lucruri în care e smart să investești:

  • odihnă și relaxare de calitate
  • moderație
  • o scurtă recapitulare

Work-life balance: sau cum jonglezi cu viața personală și profesională

  • decembrie 9, 2025

Prima dată când am auzit despre work-life balance a fost în timpul facultății.

Ce-i drept, nu i-am dat prea multă importanță, fiind un concept cu care se lucrează mai mult în psihologia organizațioanlă, eu fiind un clinician convins pe vremea aceea.

Dar uite că acest concept m-a urmărit, fie că mi-am dorit sau nu.

Astăzi, pot spune că aproape fiecare client care calcă pragul cabinetului meu are (mai mult sau mai puțin) probleme cu echilibrul dintre viața personală și profesională. 

În timp ce unii sunt copleșiți de probleme personale și nu mai dau randament la muncă, alții se îngroapă în muncă și uită de viața personală.

Din orice unghi am privi, se pare că echilibrul dintre muncă (sau facultate în cazul tău) și viața personală este unul dintre secretele fericirii și succesului.

Și din moment ce a fi student (și viitor medic) presupune multe ore de învățat, practică și gărzi interminabile, cred că acest echilibru este singurul lucru care te poate opri din a lua-o complet razna. 

Ce spun experții

Mai întai, vreau să înțelegi de ce este atât de important acest echilibru dintre cine ești la muncă și cine ești acasă. Sau, în cazul tău, cum ești ca student/rezident și cum ești în viața personală.

Îți voi arăta ce se întâmplă atunci când pierzi echilibrul, dar și cum îl poți recăpăta.

Așa că hai să îți prezint perspectiva experților.

Echilibrul dintre muncă și viața personală te scapă de stres

Unul dintre primele articole peste care am dat când căutam să aflu mai mult despre work-life balance discută un subiect care probabil îți este și ție cunoscut – stresul.

Se pare că aproape 80% dintre cei 2231 de studenti care au participat la studiu sufereau de stres moderat spre sever.

Nimic nou sub soare, nu-i așa?!

Probabil știi și tu cât stres presupune un master, rezidențiat sau doctorat.

Însă ce mi s-a părut interesant a fost motivul pentru care majoritatea studenților se confruntă cu stres și burnout. 

Mai exact, lipseau două „ingrediente” care i-ar putea ajuta pe studenți să gestioneze mai bine stresul.

Lipsea mentoratul (din partea profesorilor și colegilor cu mai multă experiență) și… mai lipsea echilibrul dintre muncă și viața personală, evident.

Dezechilibrul duce la depresie și anxietate

Deci până acum, știm că dezechilibrul dintre muncă și viața personală te face să cedezi rapid sub presiunea stresului.

Dar oare mai sunt și alte moduri în care echilibrul (sau dezechilibrul) îți impactează sănătatea mentală?

Aceeași întrebare și-au adresat-o și autorii unui studiu publicat de Journal of American College Health. Deși studiul este mai degrabă pilot – cu număr mic de participanți – concluziile sunt la fel de îngrijorătoare.

Dezechilibrul dintre muncă și viața personală duce la anxietate și depresie, însă factorul cheie este tot stresul.

Mai exact, depresia și anxietatea apar din cauza stresului căruia nu îi mai faci față atunci când lipsește echilibrul.

Reziliența și grija de sine sunt răspunsul

Și pentru a vedea partea plină a paharului, vreau să îți prezint câteva concluzii din Physician mental health and well-being, un manual dedicat problemelor de sănătate specifice medicilor.

Aparent, soluțiile pentru anxietatea, stresul și burnout-ul cu care se confruntă medicii sunt reziliența și grija de sine.

În caz că nu ești familiar cu acești termeni, hai să îți explic ce înseamnă fiecare:

1. A fi rezilient înseamnă să poți gestiona situațiile stresante sau neprevăzite, fără să te lași copleșit de emoții.

2. Cât despre grija de sine (self-care), aceasta presupune diverse practici sănătoase ce țin de somn, alimentație, sport, rutina de dimineață și multe altele. 

Uite ce poți face tu pentru a cultiva echilibru

1. Învață „trucuri” noi

Un mod în care poți evita să te suprasoliciți cu învățatul – și să strici echilibrul – este folosind strategii de învățare eficientă.

Pe principiul „Work smart, not hard”, aceste strategii îți sporesc rezultatele fără să îți consume mai mult timp. 

Și pentru că scopul nostru este să îți oferim ce ai nevoie pentru a face față vieții de student la medicină, ai pe blog-ul Grile Rezidențiat.ro o întreagă categorie de materiale valoroase despre învățarea eficientă.

Când volumul de materie crește, poți să investești mai mult timp sau să valorifici mai bine timpul pe care deja îl dedici studiului.

2. Organizează-ți timpul

Nu există echilibru între muncă și viața personală fără time management.

Felul în care îți imparți ziua și numărul de ore pe care îl investești în studiu vs. relaxare este esența echilibrului dintre învățat și viața personală.  

Dacă ești curios să afli cât de bine îți gestionezi timpul, îți propun acest quiz care te va ajuta să îți valorifici mai bine timpul.   

3. Relaxează-te altfel

munca job oboseala echilibru yoga

Pentru mulți dintre noi, relaxare înseamnă pierdut timpul fără un scop anume.

Și există o grămadă de activități care îți oferă fix asta, de la social media și seriale, până la TV și somnul de după-amiază.

Este perfect ok să te bucuri de timpul liber făcând nimic. În același timp, există multe alternative care te relaxează dar te și încarcă pozitiv.

Dacă mă întrebi pe mine, îți recomand lectura (altceva decât medicină!), meditația, yoga, și activitățile în aer liber.

4. Investește în relații autentice

Așa cum spunea și una dintre sursele pe care le-am discutat mai devreme, reziliența se clădește în relații autentice.

De ce?

Pentru că doar în relații (de prietenie sau romantice) sincere și autentice ai ocazia să afli cine ești cu adevărat și care îți sunt punctele slabe. Altfel spus, oamenii sinceri te ajută să te confrunți cu slăbiciunile tale fără să te simți rușinat sau doborât de ele.  

Totodată, oamenii cărora chiar le pasă de tine îți oferă susținere emoțională atunci când te simți copleșit de facultate sau probleme personale.

5. Echilibrul pleacă de la creier

munca job oboseala echilibru

Nu în ultimul rând, cred că echilibrul depinde de grija pe care o ai față de cel mai important organ al tău – creierul.

Cu cât investești mai mult în el, cu atât vei fi mai bine pe absolut toate planurile.

Un creier sănătos și stimulat memorează mai mult, gestionează mai bine stresul și produce rezultate de calitate. 

Pe scurt

Să păstrezi echilibrul dintre învățat și viața personală înseamnă să duci o luptă pe două fronturi. 

Cu alte cuvinte, există soluții pentru a fi bine profesional, precum și soluții pentru a fi bine pe plan personal – iar tu ai nevoie să te focusezi pe amandouă.

Poate că pare prea mult, dar îți garantez că merită efortul.

Când vorbim de câștiguri atât de mari precum sănătatea și succesul, cred că nimic nu ar trebui să fie prea mult sau prea greu.

Cele 4 tipuri de stres și cum să le combați

  • decembrie 2, 2025

Dacă dai rezidențiatul, cu siguranță știi ce înseamnă stres: zile lungi la facultate, profesori severi, examene, compendii imposibil de înțeles…

Sursele de stres sunt, practic, infinite. Însă, dacă înțelegi tiparele celor mai frecvente tipuri de stres și știi cum să le identifici, vei putea să îl manageriezi mult mai bine. Iar asta duce, într-un final, la a fi mai productiv, mai fericit și mai sănătos.

Cele 4 tipuri de stres

Dr. Karl Albrecht a fost un pionier al tehnicilor de reducere a stresului. În cartea sa lansată în anul 1979, „Stresul și managerul”, el descria cele mai des întâlnite tipuri de stres.

În continuare, vreau să le prezint pe fiecare în parte și să îți arăt, pe scurt, cum le poți „trata”.

Atenție! Cum am spus și aici, stresul nu e neapărat un lucru rău. Până la un anumit punct, acesta chiar ajută la creșterea performanțelor cognitive. Însă atunci când depășește pragul de toleranță (prag pe care doar tu poți să ți-l cunoști), el devine un factor negativ al învățatului.

1. Stres legat de timp

Stresul temporal e acela pe care îl resimți atunci când îți faci griji legate de timp sau, mai bine spus, de lipsa acestuia. Apare atunci când realizezi cât de multe ai de făcut într-un timp scurt și poate provoca panică, anxietate, sau chiar pierderea oricărei speranțe.

Îl trăiești atunci când alergi ca să ajungi la un curs, sau atunci când se apropie un examen și ai impresia că nu ai cum să termini de învățat la timp.

Stresul legat de timp este, în ziua de azi, cel mai frecvent tip de stres. Dacă vrei să faci față cu brio examenului de rezidențiat, trebuie să înveți cum să ții stresul sub control.

Ce poți face în privința lui

  • În primul rând, vezi cum stai cu încadrarea în timp! Completează quiz-ul „Cât de bine îți gestionezi timpul?”, descoperă unde mai ai de lucrat și află strategii punctuale la problemele tale de Time Management. Dacă vrei, poți aprofunda subiectul în articolul de săptămâna trecută, „10 motive pentru care pierzi timpul”, unde vei afla cum trebuie să arate un to-do list, cum să îți organizezi lucrul și multe altele. 
  • Asigură-te că aloci suficient timp priorităților. Pentru tine, cel mai important lucru ar trebui să fie rezidențiatul, dar, din păcate, e foarte ușor să te pierzi în task-uri „urgente”, dar care nu au un impact semnificativ. Un mod eficient de a prioritiza este folosind matricea Eisenhower, prin care împarți sarcinile în funcție de importanță și urgență.
Matricea priorităților a lui Eisenhower 4 tipuri stres combati blog grile rezidentiat grile-rezidentiat
Un mod eficient de a prioritiza
  • Profită de orele tale de vârf. Dacă ești o persoană matinală, programează-ți învățatul pentru primele ore ale zilei.
  • Învață să spui „nu”. Refuză politicos orice activitate care nu s-ar încadra în programul tău. La urma urmei, tu ești prioritatea numărul 1!

2. Stres de anticipare

„Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla?”

Stresul anticipat este cel care se referă la viitor. Deși în general vizează evenimente specifice, cum ar fi un examen, uneori capătă forma unei anxietăți generale, nedefinite, ca și cum ceva rău urmează să se întâmple. Dacă știi despre ce vorbesc, ar trebui să cauți soluții.

Care sunt acestea?

  • Fă-ți planuri pentru orice situație. În felul acesta, vei învăța să treci peste frica ta de eșec. De multe ori, tot ce trebuie să faci este să te întrebi „Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla?”. Vei fi surprins de propriul răspuns!
  • Ai grijă! Frica de eșec te poate face „Motivat să eșuezi”. Am scris un întreg articol pe tema asta. Aruncă o privire peste el.
  • Apelează la tehnici de vizualizare pozitivă, prin care să trăiești scenariile pozitive ce pot să aibă loc. Cercetările arată cum creierul nu face foarte bine
    diferența între lucrurile care se întâmplă și cele pe care ți le imaginezi suficient de mult.
  • Meditează. Tehnicile de meditație te vor ajuta să identifici gândurile negre și să găsești sursa anxietății tale.
  • Nu în ultimul rând, pregătește-te temeinic pentru orice provocare. Mai presus de orice, stresul trebuie redus natural prin îmbunătățirea abilităților și cunoștințelor. Cu alte cuvinte, dacă ești stresat de un examen, cel mai înțelept lucru este să nu mai procrastinezi și să începi să înveți chiar acum.

3. Stres de situație

Oamenii sunt cel mai puțin pregătiți pentru acesta.

Este genul de stres pe care îl experimentezi în circumstanțe tensionate pe care nu le poți controla. Asta se întâmplă în situații de urgență, când ai comis o greșeală, sau în timpul unui conflict. Starea pe care o dă este una de neajutorare.

Spre deosebire de celelalte tipuri de stres, oamenii sunt cel mai puțin pregătiți pentru acesta. Tocmai de aceea e esențial să îți recapeți controlul asupra emoțiilor și să comunici eficient, pentru a putea găsi soluții.

Ce e de făcut?

  • Devino mai conștient! Fiind prezent și conștient de propriile emoții, vei putea recunoaște automatismele corpului în stări de alertă și le vei putea controla.
  • Studiază simptomele fizice și emoționale ale stresului. Fiecare persoană reacționează diferit sub presiune. Spre exemplu, dacă ai tendința să te enervezi repede și să începi să țipi, un simplu truc precum respirația profundă sau număratul până la 10 poate face minuni.
  • Învață cum să manageriezi conflictele, întrucât ele sunt printre cele mai mari surse de stres situațional. Cel mai util (dar și cel mai greu) este să îți schimbi perspectiva și să încerci să te pui în pielea celui din fața ta. Înțelegând problema din punctul lui de vedere, îți va fi mult mai ușor să găsești o rezoluție.

4. Stres de întâlnire

Interacțiunile cu anumiți oameni pot fi o adevărată sursă de stres.

Nu, nu mă refer acum doar la date-uri (deși știm amândoi că sunt cel mai bun exemplu). Stresul de întâlnire, sau stresul social, este cel legat de interacțiunea cu un alt individ, sau grup de indivizi. Spre exemplu, o
întrevedere cu decanul poate fi o reală sursă de stres.

Cum poți trece peste acest tip de stres

Aici, cheia stă în dezvoltarea abilităților interpersonale. Inteligența emoțională te va ajuta să înțelegi mai bine nevoile, dar și fricile celorlalți.

  • Dezvoltă-ți abilitățile de comunicare. În felul acesta, te vei putea înțelege mai bine cu fel și fel de oameni.
  • Recunoaște-ți propriile limite. Dacă ești introvertit, asta nu se va schimba prea curând. Acceptă faptul că ai nevoie și de timp singur, pentru a-ți reîncărca bateriile.

Atenție!

Stresul poate crea probleme grave de sănătate, mergând până la sindrom de burnout, anxietate și depresie. Deși pot garanta eficacitatea tehnicilor de mai sus, dacă te simți depășit de situație, e necesar să apelezi la un specialist.

Esențialul

Dr. Karl Albrecht a împărțit stresul în 4 categorii:

  1. Stres de timp
  2. Stres de anticipare
  3. Stres de situație
  4. Stres de întâlnire

Fiecare dintre noi experimentează diferit simptomele stresului, și e important să înțelegem propriile reacții la stres, pentru a-l putea combate în mod eficient.

Repartiție 2025 – Ultimele punctaje pe specialități și orașe

  • noiembrie 21, 2025

REZI 2025 – Cele mai dorite specialități

  • octombrie 31, 2025

La fel ca în fiecare an, am vrut să știm primele 3 opțiuni ale fiecărui candidat.

Am obținut cel mai mare sondaj de acest tip din România.

În aprox. 2 săptămâni am primit un total de 1.454 răspunsuri – 1.353 la Medicină, 86 la Medicină Dentară, respectiv 15 la Farmacie – pe care le-am formatat în grafice ușor de vizualizat în funcție de domeniu. Ai la sfârșit și un tabel cu specialitățile pe orașe. Ca noutate, am inclus în tabel toate cele 3 opțiuni: câți au ales acel oraș și acea specialitate ca prima opțiune / ca a doua opțiune / ca a treia opțiune.

În plus, am creat grafice dinamice cu evoluția celor mai dorite specialități din 2018 până în 2025.

PS: Nu uita să dai distribui articolul, ca să ajungă la cât mai mulți candidați!

PS2: Ai aici și cele mai dorite specialități la rezidențiat 2024, rezidențiat 2023, rezidențiat 2022, rezidențiat 2021, rezidențiat 2020, rezidențiat 2019 și rezidențiat 2018.

A. Procentual

Medicină

‎

Medicină Dentară

Farmacie

Ne cerem scuze, însă având în vedere că am primit doar 15 răspunsuri pentru domeniul Farmacie, o statistică ar fi neconcludentă.

B. Dinamic 2018-2025

Atenție: Având un eșantion de doar 15 răspunsuri pentru domeniul Farmacie, statistica pentru 2025 nu este decât orientativă!

C. Pe orașe

Nou: Primele 3 opțiuni

Doar prima opțiune

5 Metode dovedite de a-ți stimula creierul

5 metode stimulezi creierul blog grile-rezidentiat grile rezidentiat
  • octombrie 21, 2025

Vreau să îți spun de pe acum: dacă te aștepți la vreo pilulă-minune care să te transforme în Dexter (desenul animat, nu serialul), nu ai nimerit unde trebuie. Ceea ce îți pot promite sunt 5 metode dovedite științific că îmbunătățesc concentrarea, cresc capacitatea de învățare și reduc nivelurile de stres.

Cu toții avem momente când ne-am dori un creier mai mare.

Tocmai de aceea, în ultimii ani au apărut nenumărate metode ce promit rezultate spectaculoase în toate ariile vieții, de la stăpânit o limbă străină în 14 de zile, până la învățat pentru Rezi într-o singură lună. Majoritatea, la fel de eficiente ca dietele-minune de slăbit 5 kg într-o săptămână.

Din fericire, în paralel, au avut loc experimente și studii veritabile de neurologie. Acestea le-au permis cercetătorilor să înregistreze, cu un grad uimitor de acuratețe, modificările chimice din creierele noastre, ca răspuns la anumiți factori externi (și interni), și să tragă concluzii.

O mare parte din aceste descoperiri poate fi aplicată pentru a învăța mai eficient și a-ți reduce nivelul de stres. Iată 5 dintre cele mai eficiente:

1. Fă mai mult sport!

5 metode stimulezi creierul blog grile-rezidentiat grile rezidentiat
Este esențial să lași loc în program și pentru sport.

Nu e un secret pentru nimeni: exercițiul fizic este mai mult decât benefic! Pe lângă rolurile pe care le are în sănătatea fizică, acesta crește moralul, reduce stresul și întărește sistemul imunitar. Însă ce ne interesează pe noi cel mai tare este că exercițiile cardio cresc fluxul oxigenului și al glucozei către creier, astfel îmbunătățind funcția cerebrală.

În plus, cercetările recente arată că hipocampul – aria creierului care se ocupă de memorie și învățare – crește considerabil în volum după doar 6 săptămâni de exercițiu aerobic regulat. Mai mult, deși hipocampul tinde să se micșoreze odată cu vârsta, mișcarea poate inversa acest proces. Unde mai pui că aceasta scade și riscul de a dezvolta, mai târziu, Alzheimer?

Din păcate, schimbările sunt reversibile. La fel ca mușchii atunci când te lași de sală, și hipocampul își revine la dimensiunile inițiale dacă te lași de sport. Tocmai de aceea, este esențial să faci loc sportului în programul tău zilnic.

Dar uite ceva la care nu te-ai fi gândit: poți să le combini! Un studiu realizat tocmai în 2014 a arătat cum cei care învățau cuvinte într-o limbă străină în timp ce mergeau pe banda de alergare au avut un grad de retenție mai bun decât cei care stăteau jos. Poate ar fi ciudat să fii văzut la sala, pe bandă, cu compendiul în mână, dar merită să încerci.

2. Trăiește clipa!

5 metode stimulezi creierul blog grile-rezidentiat grile rezidentiat
Introdu meditația în rutina ta zilnică.

Întotdeauna am simțit că oamenii sunt ca niște călători în timp, care au aterizat în viitor cu un „hardware” total nepregătit pentru societatea de azi. Răul de mișcare, frica de vorbit în public, apendicele… toate acestea sunt lucruri care au salvat viața strămoșilor noștri în numeroase ocazii, dar care, în ziua de azi, mai mult ne încurcă.

Ai trăit vreodată acea senzație în care simți că nu ai aer? În care inima îți bate cu putere și nu poți nici măcar să stai locului, cu atât mai puțin să te și concentrezi pe ce ai de făcut?

Ce ai simțit atunci este răspunsul „fight or flight”. Atunci când corpul simte că ești în pericol (chiar dacă, în realitate, nu ești), aria creierului ce poartă numele de „amigdală” trimite semnale care să te pregătească pentru starea de asediu.

Problema e că reacția organismului este, de multe ori, disproporționată, și produce cantități mult prea mari ale hormonului de stres numit cortizol. Deși acesta îți e de mare ajutor atunci când te fugărește un tigru, cortizolul îți poate afecta foarte mult concentrarea, precum și capacitatea de a lua decizii (bune).

Mai mult, studiile arată că expunerea prelungită la cortizol poate prinde creierul într-o stare constantă de asediu.

Poate cel mai bun mod de a contracara efectele stresului cronic este auto-conștientizarea, în care să te disociezi de corp și încerci să îți observi obiectiv gândurile, emoțiile și senzațiile. Odată ce ești în stare să îți conștientizezi temerile, îți este mult mai ușor să le ții sub control.

Pentru asta, încearcă să introduci meditația în rutina ta zilnică. Dacă nu știi de unde să începi, fă-ți cont pe Headspace. O să îți explice pas cu pas, într-o manieră simplă, cu ce se mănâncă. Spoiler: meditația nu e nimic din ce îți închipui.

3. Ține-ți mereu creierul în priză!

5 metode stimulezi creierul blog grile-rezidentiat grile rezidentiat
„Nu are unde să încapă atâta informație.”

Creierul tău are capacitatea uimitoare de a se schimba (inclusiv fizic), de a se adapta și de a crea noi conexiuni între celule, ca răspuns la stimuli precum comportamentul, activitățile și chiar gândurile. Această abilitate poartă numele de neuroplasticitate.

Forțarea creierului să învețe ceva nou este cea mai bună metodă de a activa crearea acestor noi conexiuni.

Prin urmare, expresii ca „Nu îmi încarc memoria cu asta” sau „Nu are unde să încapă atâta informație” se dovedesc a fi greșite. S-a făcut un studiu prin care s-a demonstrat că vorbitorii nativi de engleză care au studiat limba chineză au prezentat o creștere marcată a densității materiei cenușii, precum și în numărul conexiunilor integrate între diversele regiuni ale creierului. Aceste modificări au rezultat, într-un final, la creșterea abilităților de învățare.

Mai mult, noile conexiuni neuronale îți permit să faci legături mai ușor și să aplici cunoștințele și în alte arii ale vieții. Cu alte cuvinte, cu cât înveți mai mult, cu atât îți va fi mai ușor să înveți ulterior.

4. Dormi bine, trezește-te mai deștept!

5 metode stimulezi creierul blog grile-rezidentiat grile rezidentiat
Caută un regim echilibrat, bogat în fructe și legume proaspete, care să abunde în anti-oxidanți

Mă simt, cumva, ciudat să vorbesc despre asta. După aproape 6 ani de medicină, număr pe degete examenele înainte de care am dormit mai mult de 4-5 ore. Pe de altă parte, pentru că știu în ce stare de ruină e creierul supus privării de somn, sunt cel mai în măsură să îți spun cât de rău e să nu dormi.

Consensul este că un adult are nevoie de cel puțin 6-8 ore pe noapte pentru a funcționa în parametri optimi.

Însă, se pare, și momentul când te trezești este important. Legat de asta, cortizolul pare să nu fie neapărat un lucru rău, cantități moderate fiind chiar benefice, ținându-te în priză. Nici nu e de mirare, dacă ne gândim că și stresul poate fi de două feluri: benefic și distructiv.

Ca dovadă, dacă te trezești dimineața, ai un boost de 50% în secreția de cortizol, cunoscut ca „Răspunsul la trezire al cortizolului”, care îți oferă un plus de energie și te pune în mișcare. Concentrația maximă în sânge este atinsă la 30 de minute după ce te-ai trezit.

Poți profita la maximum de acest boost dacă încerci să te trezești la aceeași oră în fiecare zi, între 6 și 8 30.

De asemenea, lumina percepută de ochi este foarte importantă. Aici ne întoarcem la ipoteza călătorului în timp – creierul îl moștenim dintr-o vreme când „lumină artificială” însemna foc.

De aceea, principalul element după care creierul își setează ritmul circadian este calitatea luminii: albastrul zorilor scade melatonina (hormonul care aduce somnul), în timp ce razele roșiatice ale apusului o cresc.

Tocmai de aceea, e indicat să îți folosești filtrul de lumină albastră pentru telefon și laptop (f.lux). Cu câteva ore înainte de culcare, încearcă să te expui doar luminii calde, pentru a-ți asigura un somn liniștit și odihnitor.

5. Ești ceea ce mănânci!

5 metode stimulezi creierul blog grile-rezidentiat grile rezidentiat
Un adult are nevoie de cel puțin 7-8 ore pe noapte

Deși creierul tău cântărește doar 2% din greutatea corporală, el folosește până la un sfert din energia totală consumată de organism. De aceea, dacă vrei să înveți eficient, e nevoie să te hrănești bine. Dar asta nu înseamnă nicidecum să îți crești rația cu 2000 de calorii venite din dulciuri sau junk food…

Există din ce în ce mai multe dovezi că sistemul enteric are un sistem nervos propriu – îl poți numi cel de-al doilea creier. Mai mult, există și o conexiune directă între intestin și encefal. În mod absolut remarcabil, alimentația are un cuvânt greu de spus în comportamente și stări, inclusiv în abilitatea ta de a manageria stresul.

Prin urmare, pentru a păstra ambele creiere sănătoase, e nevoie să urmăm un regim echilibrat, bogat în fructe și legume proaspete, care să abunde în anti-oxidanți. Aceștia au un rol excepțional în prevenirea deteriorării neuronilor tăi.

Flavonoizii, găsiți în ceai, citrice și fructe de pădure, îți vor ascuți memoria. Îi găsești și în cacao, astfel că puțină ciocolată neagră nu strică.

Cât despre grăsimi, nu toate sunt rele. Acizii grași mononesaturați din ulei de măsline, nuci și în avocado sunt corelați cu inteligența și te pot ajuta atunci când vine vorba de sarcini mentale complexe. Cum ar fi, spre exemplu, învățatul a mii de pagini pentru Rezi.

Esențialul

Neurologia este una din specializările medicale care a văzut, în ultimii ani, cele mai spectaculoase progrese. Grație noilor metode de imagistică medicală, cercetătorii pot astăzi să măsoare cu precizie impactul anumitor stimulilor asupra creierului tău.

Aceste schimbări fizice sunt rezultatul unui fenomen numit „neuroplasticitate”: abilitatea de a dezvolta noi conexiuni în creier, ca rezultat al gândurilor, al comportamentelor dezvoltate și al învățării.

Există 5 lucruri dovedite ca fiind de mare ajutor când vine vorba de productivitate, învățare, dar și de starea generală de bine:

  1. Exerciții fizice regulate – îmbunătățesc memoria și învățarea
  2. Meditația – eficientă în reducerea nivelului de stres
  3. Deprinderea de noi abilități– crește capacitatea de învățare și de a crea conexiuni mentale
  4. Somnul și calitatea luminii – aduc creierul la parametrii optimi de funcționare
  5. Alimentația sănătoasă – contribuie la starea de bine și, pe termen lung, la păstrarea tonusului mental

5 sfaturi fundamentale pentru rezidențiat and beyond

  • octombrie 14, 2025

Răspunsul la întrebarea „ce se întâmplă după facultate” poate fi un gând destul de supărător pentru mulți dintre noi. Rezidențiatul este în apropiere (it always is) și mai mult ca sigur deține cea mai mare parte a atenției tale. Dar chiar și așa trebuie să ne oprim câteodată, să facem un pas înapoi și să gândim în perspectivă.

„Ce se întâmplă după facultate și după rezidențiat?”

Fiecare dintre voi vă veți gândi la altceva (în fond este o întrebare foarte personală), dar astăzi aș vrea să îți împărtășesc un răspuns parțial – ceva care sigur se va întâmpla indiferent de specialitate, oraș, țară sau alți factori.

Iar acea realitate este că educația ta medicală nu se va termina niciodată. Ca medic înveți continuu încă din primele zile ale facultății până la încetarea activității profesionale. „Serios?” poate vă gândiți, „se subînțelege” continuați în mintea voastră.

Motivul pentru care îți scriu astăzi aici este pentru a îți împărtăși 5 tehnici prin care poți investi în tine, 5 moduri prin care poți eficientiza acest life long goal, 5 moduri prin care poți excela în specialitatea ta și să îți rămână și timp pentru un suc cu prietenii.

#1 Ghidurile specialității tale sunt prietenii tăi cei mai buni

Ele îți explică scurt și la obiect de la I la III, de la A la C, ce este indicat să faci pentru o anumită patologie. Ele reprezintă consensul stabilit științific pentru ca tu să nu cauți furios pe Google.

Noi suntem mari fani ale ghidurilor societății europene de cardiologie (ESC) și ți le recomandăm ca punct de plecare. În fond hipertensiunea arterială este una dintre cele mai comune patologii.

#2 Nu neglija pasiunile/hobby-urile

Nu ești definit numai de ceea ce faci de luni până vineri de la 08:00 la 15:00. Nu ești doar „un rezident de cardio”, „un rezident de endocrine”, „un rezident de uro”. Toți avem aspirații și curiozități ce ne completează ca persoane.

#3 Profită de orice moment să înveți

Timpul tău liber va fi din ce în ce mai redus pe viitor. Știm senzația… Dar ca orice investitor bun, trebuie să profiți de absolut orice ocazie când ți se prezintă.

Petreci 30 de minute dus și întors în fiecare zi pentru a ajunge la spital? Ascultă un podcast!

Există o mulțime de medici cu talent oratoric incredibil din care îți poți alege. Noi îți recomandăm: 

  • EMCrit
  • Emergency Medicine Cases
  • The Curbsiders

#4 Îmbrățișează inovațiile tehnologice din medicină

Nu e un lucru ușor și în nici un caz nu îți recomandăm să îmbrățișezi toate lucrurile noi ce apar în medicină. Trebuie să îți folosești discernământul pentru a alege ce ți se pare cel mai util pentru tine și pentru practica ta.

Și dacă dai peste ceva interesant, nu ezita să ne contactaezi și pe noi!

#5 Separa-ți cu grijă viața personală de cea profesională

Cei dintre voi care se pregătesc să închidă această postare – stați! Nu mergeți către butonul de back deja. Poate sună a erezie de cel mai înalt rang, dar este un aspect important pe care mulți dintre noi îl pierdem din vedere în primii ani de rezidențiat. Excelența nu rezultă obligatoriu dintr-un număr enorm de ore petrecut la muncă, iar sănătatea voastră – atât fizică, cât și mentală – este la fel de importantă precum a pacienților voștri.

Nu mă credezi pe cuvânt? În anul 2017 comisia din cadrul World Medical Association a aprobat în unanimitate adăugarea unei noi clauze jurământului lui Hipocrate. Ea sună cam așa:

„I will attend to my own health, well-being and abilities in order to provide care of the highest standard”.

Sper ca aceste sfaturi să îți fie de folos. Nu sunt în nici un caz absolute, iar experiența ta poate să difere semnificativ, dar hei… trebuie să înceapă de undeva, nu?

Grilele de la Rezi 2024 Medicină – Analiză completă

  • octombrie 7, 2025

Nimeni nu poate ști cu certitudine cum vor arăta grilele de la Rezi 2025, dar ajută să ai un punct de plecare. Noi am analizat grilele care s-au dat la Concursul Național de Rezidențiat în 2024, domeniul Medicină, și am creat câteva grafice intuitive. Le găsești mai jos.

PS: Ai aici și analiza pentru grilele de la Rezi 2023, Rezi 2022, respectiv Rezi 2021.

Cuprins

Conținut grile | Repartizare pe cărți | Repartizare pe capitole | Repartizare după răspunsuri corecte | Paralele 2021-2022-2023*-2023-2024 | Caietul de Examen – Statistică

Conținut grile

Din cele 200 grile, 147 grile au fost formulate din text și 53 din tabele/figuri.

Repartizare pe cărți

Sinopsis de Medicină: 23 (6 CS și 17 CM)
Kumar și Clark: 98 grile (27 CS și 71 CM)
Peter F. Lawrence: 79 (16 CS și 63 CM)

Repartizare pe capitole

Sinpopsis de medicină

Kumar și Clark

Lawrence

Paralele 2021-2022-2023*-2023-2024

Sinopsis

Kumar și Clark

Lawrence

Caietul de Examen – Statistică

Complement Simplu

GrilăCarteCapitolPaginăText/tabel
1LawrenceORL553Text
2LawrenceOrtopedie613614Text
3LawrenceBolile venelor537Text
4LawrenceArsuri108,109,11Text
5SinopsisObstetrica303Tabel
6KumarApa si electroliti173Text
7KumarDiabet728Text
8LawrenceStomacul si duodenul186Tabel
9KumarSepsisul si socul septic161Text
10LawrenceColon, rect si anus218Text
11KumarNefrologie1354Text
12LawrenceTraumatologie88Tabel
13LawrenceOrtopedie616Text
14KumarCardiologie1081Text
15LawrenceInfectiile chirurgicale77Tabel
16KumarBoala venoasa tromboembolica1007Text
17SinopsisObstetrica304Tabel
18LawrenceOrtopedie587588Text
19KumarCardiologie1067Text
20LawrenceIntestinul subtire si apendicele207Text
21KumarBolile hepatice1277,1279..Text
22SinopsisObstetrica309Text
23LawrenceORL579Text
24KumarSepsisul si socul septic162163Text
25KumarPneumologie954Text
26KumarNeurologie844Tabel
27LawrencePancreas262264Tabel
28LawrenceEsofag159Text
29SinopsisPediatrie232Tabel
30KumarDiabet718Text
31KumarGastroenterologie1205Text
32KumarHematologie328Figura
33KumarGastroenterologie1296Text
34KumarCardiologie1145Tabel
35KumarNefrologie1394Text
36KumarPneumologie976Tabel
37KumarNeurologie836Text
38SinopsisPediatrie229Text
39KumarGastroenterologie1203Text
40LawrenceStomacul si duodenul181Text
41KumarEndocrinologie618Text
42SinopsisGinecologie282Tabel
43KumarApa si electroliti179180Text
44KumarCardiologie1071Text
45KumarCardiologie1053Text
46KumarCardiologie1104Tabel
47KumarReumatologie457Text
48SinopsisPsihiatrie321Text
49LawrenceFicatul si splina321, 322Text
50KumarCardiologie1100Tabel

Complement Multiplu

GrilăCarteCapitolPaginăText/tabel
51LawrenceOrtopedie632Text
52SinopsisPediatrie236Text
53KumarNeurologie839840Text
54KumarHematologie352Tabel
55LawrenceHernii133Text
56KumarGastroenterologie1206Tabel
57SinopsisPediatrie225Text
58LawrenceInfectiile chirurgicale79,80Text
59LawrencePancreas269Text
60KumarDiabetul zaharat719720Text
61KumarDezechilibre acido-bazice201Text
62KumarHematologie331Text
63KumarNefrologie1357Text
64KumarDiabetul zaharat732Text
65KumarCardiologie1061Text
66SinopsisPediatrie221Text
67KumarNefrologie1353,135Text
68LawrenceBoala arteriala periferica ocluziva521Text
69KumarReumatologie450Text
70LawrenceOrtopedie630,631Tabel
71LawrenceTraumatologie98Tabel
72SinopsisObstetrica301Text
73SinopsisObstetrica312Text
74SinopsisEpidemiologie si etica337Text
75LawrenceBoala arteriala periferica ocluziva526Text
76LawrenceEvaluarea si managementul pacientului chirurgical3Tabel
77KumarSepsisul si socul septic163Text
78KumarSepsisul si socul septic159Text
79KumarHIV1433,143Text
80KumarBolile hepatice1292Text
81KumarHIV1431,143Text
82KumarCardiologie1079Text
83LawrenceOrtopedie618,619Text
84LawrencePatologie venoasa539Text
85LawrenceOrtopedie594Tabel
86KumarCardiologie1064Tabel
87SinopsisTulburari psihice320,322Tabel
88KumarTulburari electrolitice si acido-bazice181Tabel
89LawrenceORL563Text
90KumarBolile hepatice1293,129Text
91LawrenceUrologie658Text
92KumarCardiologie1046Text
93SinopsisPediatrie215Text
94KumarGastroenterologie1174Text
95LawrenceIntestinul subtire si apendicele198Text
96SinopsisObstetrica296Tabel
97LawrenceUrologie655Text
98LawrenceOrtopedie595Text
99KumarBoala venoasa tromboembolica1015Text
100LawrenceUrologie645Text
101LawrenceFicatul si splina323Text
102KumarHIV1426,1427,1428Text
103KumarReumatologie440Tabel
104LawrenceEsofag153Text
105LawrenceEsofag152Text
106KumarCardiologie1124Text
107KumarPneumologie966Text (fig)
108KumarPneumologie957Text
109LawrenceIntestinul subtire si apendicele209Text
110KumarNefrologie1362Text
111KumarNeurologie837Text
112KumarGastroenterologie1162,1163,1165Text
113LawrenceCaile biliare244,246Text
114LawrenceIntestinul subtire si apendicele204,205Text
115LawrenceOrtopedie598Text
116KumarEndocrinologie621Text
117KumarNefrologie1397Text
118LawrenceORL574Text
119LawrenceArsuri115Tabel
120SinopsisPediatrie214Text
121LawrenceEsofag164Text
122LawrenceUrologie650Text
123LawrenceORL559Tabel
124KumarSepsisul si socul septic154Text
125SinopsisTulburari psihice319Tabel
126KumarCardiologie1052Text
127KumarDiabetul zaharat707Tabel
128KumarHIV1436Tabel
129KumarNeurologie841Tabel
130KumarBoala venoasa tromboembolica1004Tabel
131LawrenceSângerările chirurgicale41Text
132LawrenceFicatul si splina340Tabel
133LawrenceColon, rect şi anus232Text
134KumarSepsisul şi tratamentul infecţiilor bacteriene167Text
135KumarHipertensiunea arterială1139Tabel
136LawrenceEvaluarea şi managementul perioperator al pacientului chirurgical3Text
137LawrenceORL558Text
138KumarCardiologie1095Text
139LawrenceFicatul si splina321Text
140KumarNeurologie872Text
141KumarEndocrinologie612Text
142LawrenceEsofagul157Text
143KumarBolile hepatice1295Text
144KumarNeurologie832Tabel
145KumarHipertensiunea arterială1143Tabel
146KumarHIV1430Text
147KumarReumatologie443Text
148KumarTerapie intensiva228Tabel
149LawrenceStomacul si duodenul174Text
150LawrencePancreasul264Text
151SinopsisObstetrica295, 296Text
152KumarTerapie intensiva233Text
153SinopsisPediatrie215Text
154KumarCardiologie1097Text
155LawrenceUrologie639Text
156LawrenceStomacul si duodenul180Text
157LawrenceColon, rect si anus224Text
158KumarPneumologie959Tabel
159KumarCardiologie1127Text
160KumarCardiologie1091Text
161LawrenceColon, rect si anus228Text
162LawrenceUrologie672Text
163LawrencePancreasul264Tabel
164KumarNefrologie1353Text
165LawrenceOrtopedie619Text
166LawrenceHerniile peretelui abdominal137Text
167SinopsisAfectiunile ginecologice si mamare286Text
168LawrenceIntestinul subtire si apendicele211, 212Text
169SinopsisDermatologie198Text
170LawrenceColon, rect si anus238Text
171LawrenceOrtopedie605, 606Text
172LawrenceCaile biliare250Text
173LawrenceArsuri114Tabel
174KumarBolile hepatice1279Text
175KumarPneumologie978Text
176LawrenceORL573Tabel
177LawrenceTraumatologie103Text
178LawrenceTraumatologie92Text
179SinopsisGinecologie282, 284Tabel + text
180KumarNefrologie1397Text
181LawrenceUrologie645Text
182KumarPneumologie971Text
183LawrenceUrologie639Text
184KumarTulburari electrolitice si acido-bazice188Tabel
185KumarHIV1429Tabel + text
186KumarNeurologie845, 846Text
187KumarDiabetul zaharat716, 717Tabel + text
188KumarDiabetul zaharat730Text
189LawrenceOrtopedie631Tabel
190KumarCardiologie1075Figura
191KumarDiabetul zaharat733Tabel
192KumarBolile hepatice1297Tabel
193KumarPneumologie950Figura
194LawrenceORL568Tabel
195LawrenceColon, rect si anus230Text
196LawrenceHerniile peretelui abdominal132Text
197KumarDiabetul zaharat714Text
198SinopsisObstetrica308Text
199SinopsisDermatologie200Tabel
200KumarCardiologie1120Text

Cum să gestionezi anxietatea înainte de rezi

  • septembrie 30, 2025

Este ora 7 dimineața. După câteva „snooze”-uri, reușești într-un final să te ridici din pat. Ai dormit doar câteva ore pentru că ți-ai petrecut aproape toată noaptea învățând, plin de anxietate, pentru examenul de azi – rezidențiatul.

Marele, incredibilul examen. Piatra din sufletul tău.

Te simți agitat și obosit în același timp și de aici încep să apară îndoielile. 

Oare sunt în starea mentală potrivită să trec cu brio acest examen? Oare am învățat suficient? Sper să nu îmi pice ceva greu din tulburările de ritm. Ce bine ar fi fost dacă aveam mai mult timp să mă pregătesc… 

În ciuda stării de neliniște ce simți că te acaparează, ieși grăbit pe ușă și te îndrepți spre universitate. Te gândești că poate o să mai arunci un ochi peste materie în drum spre examen. 

Ajungi la facultate și deja începi să simți un gol în stomac. Colegii tăi par să fie la fel de „agitați” ca și tine. Poate că unii sunt anxioși și se tem că vor pica acest examen, în timp ce alții sunt entuziasmați gândindu-se la ce vor face după ce vor trece și de acest „hop”. 

Cu toții ne-am confruntat cu astfel de situații. Și așa va fi și la rezi. Cu toții am resimțit anxietate înaintea unui eveniment important cum ar fi examenul național de rezidențiat.

Și cu toate că fiecare examen important vine la pachet cu o doză (mai mică sau mai mare) de anxietate, mereu pare că suntem luați prin surprindere de această stare neplăcută. 

Întrebarea pe care vreau sa ți-o adresez este: 

Tu cu ce gânduri și emoții vrei să intri în sala de examen?

Ce este, de fapt, anxietatea?

Anxietatea nu este altceva decât un răspuns biologic, cognitiv și emoțional la situații pe care le percepem ca fiind solicitante sau „periculoase”. Funcționează ca un sistem de alarmă care ne atrage atenția asupra unor potențiale pericole ce pot amenința integritatea noastră fizică sau mentală. 

Doar pentru că resimțim anxietate într-o anumită situație, nu înseamnă neapărat că situația respectivă este cu adevărat periculoasă. Să nu uităm că în multe cazuri, anxietatea este cauzată de modul în care alegem să privim situația cu care ne confruntăm. Cu alte cuvinte, dacă alegi să privești examentul ca pe o situație „de viață și de moarte”, ajungi să pui prea multă presiune pe mintea și corpul tău.

Este adevărat că de-a lungul evoluției noastre ca și specie, anxietatea ne-a ajutat să supraviețuim și să progresăm. Nu de puține ori cei care alegeau să evite sau să fugă din fața unui pericol ce depășea abilitățile lor de coping supraviețuiau.  

Într-o amunită măsură, anxietatea ne ajută să ne alegem bătăliile; să ne dăm seama când are sens să “luptăm” și când este mai înțelept să evităm. Și astfel, acest mecanism s-a transmis din generație în generație.  

Biologic vorbind, resimțim aceleași schimbări hormonale și emoții viscerale pe care le resimțeau strîmoșii noștrii în lupta pentru supraviețuire. Într-o anumită măsură, creierul nostru nu a avut timp să se adapteze la schimbările uriașe prin care a trecut civilizatia umană. 

Ceea ce probabil nu știi este că anxietatea poate să joace un rol important în dezvoltarea ta personală și profesională. Este nevoie doar să îți ajustezi puțin perspectiva.

De ce mă simt anxios înaintea unui examen?

Pentru mulți dintre noi, un examen precum cel de rezidențiat este într-adevar un eveniment important. Și ca oricare alt eveniment important, necesită o mobilizare de resurse interioare.

Paradoxal, cea mai mare rată de succes NU o ai atunci când scapi complet de anxietate, ci atunci cand înveți să îți gestionezi anxietatea și astfel să o folosești în avantajul tău.

  • În absența anxietății, un eveniment important precum examenul de admitere sau rezidențiat ar fi un eveniment relativ banal. 
  • Și atunci cum am putea să ne așteptăm la rezultate excelente dacă nu ar exista acea stare de agitație interioară care să ne motiveze să depunem un efort suplimentar?
  • Ceea ce încerc să îți spun este că anxietatea pe care o resimți înaintea unui examen este perfect normală. Nu este absolut nimic în neregulă cu a avea “emoții” înaintea admiterii sau rezidențiatului.

Problemele apar atunci când ne focusăm prea mult pe anxietate și prea puțin pe învățat. Atunci când pe fundalul minții noastre rulează toate modurile posibile în care putem pica examenul și astfel suntem acaparați complet de frică și îngrijorare.

Cum spuneam și la început, gestionarea anxietății începe cu o schimbare de perspectivă. Așa că hai să nu mai privim anxietatea ca pe un “handicap” sau un obstacol de neclintit. 

Ce pot să fac să gestionez mai bine sentimentul de anxietate?

În psihologie, la fel ca și în medicină, prevenția funcționează mai bine decât tratamentul. Cu alte cuvinte, este mai ușor să gestionezi anxietatea atunci când investești în obiceiuri sănătoase care îți cresc reziliența mentală. 

Schimbările pe care ți le propun necesită efort, însă rezultatele vor fi pe măsură. Investind în obiceiuri sănătoase, nu numai că vei obține performanță crescută la învățat (ceea ce îți oferă un motiv în plus să te simți calm și pregătit), dar vei reuși să gestionezi anxietatea mult mai ușor.

1. Nu lăsa procrastinarea să îți irosească timpul și resursele

Știm cu toții că procrastinarea este inamicul numărul unu al oricărui student care se pregătește pentru un examen important. Amânările repetate, sentimentul de vinovăție și scuzele elaborate sunt însoțite de un consum emoțional enorm. 

Iată ce poți face pentru a nu lăsa procrastinarea să îți strice flow-ul:

  • Rupe cercul vicios al procrastinării. Rămâi în activitatea pe care o desfășori chiar dacă simți că nu te poți concentra. Important este să nu cazi pradă amânărilor și scuzelor elaborate pe care mintea le construiește. Mai bine rămâi ancorat în activitate timp de o oră (chiar dacă nu asimilezi prea multe cunoștințe) decât să renunți după 10 minute. În felul acesta îți antrenezi toleranța la frustrare. 
  • Construiește un plan solid de învățare. În loc să te uiți la teancul de cărți de pe birou și să îți spui Nu am cum să învăț/repet totul până la rezi, poți începe să setezi mici obiective (e.g. un capitol pe zi, 20 pagini pe zi) care te vor aduce mai aproape de scopul final. Vei observa că pe măsură ce parcurgi și asimilezi materia, te vei simți mai puțin anxios în legătură cu examenul.

2. Un somn odihnitor pentru o anxietate redusă și performanță crescută

Somn

Deși adesea neglijat, somnul joacă un rol important atât în starea generală de sănătate, cât și în performanța academică. Un somn odihnitor te ajută să îți încarci bateriile și te pregătește pentru provocările ce te așteaptă a doua zi.

Iată cum te poți bucura de un somn odihnitor:

  • Evită să folosești tableta, telefonul sau laptop-ul cu două ore înainte să te culci. Deasemenea, încearcă să nu adormi uitîndu-te la seriale. Ideal ar fi sa îți transformi dormitorul într-o zona device-free.
  • Fă-ți un obicei din a te culca și a te trezi la aceleași ore în fiecare zi. Somnul de calitate necesită constanță. Deasemenea, este important să ai un minim de 7 ore de somn pe noapte.
  • NU învăța în noaptea de dinainte de examen. Deprivarea de somn îți scade abilitatea de a gestiona anxietatea pe care poate o vei resimți înainte de examen.

3. Bucură-te de relaxare 

Relaxare, pentru a scăpa de anxietate

Trăim în era vitezei unde fiecare dintre noi dorește să valorifice cât mai mult cele 24 de ore pe care le are la dispozitie. Din păcate, relaxarea este rareori în topul priorităților noastre. 

Însă prea multă muncă și prea puțină relaxare este o cale sigură spre burnout. Deși în perioada examenelor unii dintre noi tind să se focuseze exclusiv pe învățat, este important să conștientizăm beneficiile relaxării.

Iată câteva reguli care te vor ajuta să profiți la maxim de momentele de relaxare: 

  • Nu amesteca relaxarea cu anxietatea. Atunci când îți oferi o pauză de relaxare, focusează-te exclusiv pe activitatea care te relaxează. Deși mintea ta tinde să se îngrijoreze constant în legătură cu examenul, încearcă să îți amintești că îngrijorarea nu schimbă absolut nimic. Din contră, îți va strica complet momentul de relaxare în care ai ocazia să te revitalizezi.
  • Alege o activitate care implică zero efort și stres. O activitate relaxantă este o activitate care nu implică nici o formă de efort cognitiv sau emoțional din partea ta. Este momentul în care mintea poate să se distanțeze de orice factor care îi perturbă calmul. Așa ar trebui să arate relaxarea!

În final, o notă mică nu este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla

Atitudinea pe care o ai față de eșec joacă un rol crucial în modul în care gestionezi anxietatea. Cu cât put mai multă presiune pe tine să reușești, cu atât crește mai mult anxietatea pe care o resimți înaintea examenului.

Atunci când îți spui Trebuie neapărat să trec acest examen sau Dacă nu iau rezi cu nota X, sunt ultimul om, nu faci altceva decât să catastrofizezi o situație relativ normală. Și pe măsură ce catastrofizezi, anxietatea devine din ce în ce mai intensă.

Ceea ce vreau să spun este că eșecul face parte din viață. Da, nimănui nu îi place să se confrunte cu el. Nimeni nu vrea să simtă gustul amar al unei înfrângeri. Nimeni nu se avântă cu gândul că va da greș.

Și totuși, posibilitatea eșecului există și va exista mereu. Atâta timp cât căutăm să ne dezvoltăm personal sau profesional, mereu va exista o mică șansă ca lucrurile să nu decurgă așa cum ne dorim.

Și… ghici ce? Un eșec te învață mereu mai mult decât succesul. Succesul este, în esență, o sumă de eșecuri.

În final, te las cu un vechi proverb: Hope for the best but prepare for the worst.


PS: Alexandru Drăghici a făcut și un video cu titlul „Despre stres, burnout și anxietate în anul cu rezi”

5 greșeli pe care le faci când înveți (și 5 remedii)

  • septembrie 23, 2025

Mulți dintre noi își imaginează că orele lungi petrecute la masa (sau patul) de învățat sunt cheia pentru a avea note mari la examene. În realitate, există cercetări care arată că studenții de succes alocă mai puțin timp învățatului decât colegii lor. Aceștia pur și simplu par să știe mai bine cum să învețe!

Pentru că vreau să te ajut să iei un punctaj cât mai bun la rezidențiat, urmează să îți prezint 5 strategii de învățare care te țin pe loc, și 5 obiceiuri bune cu care să le înlocuiești.

După mine, cel mai contraproductiv lucru pe care îl poți face este să…

1. Alergi după 2 iepuri în același timp

5 greseli invatare blog grile rezidentiat

În era rețelelor de socializare și a infinitelor surse de distrageri, foarte mulți dintre noi cădem în capcana multitasking-ului. Cum a afirmat și Institutul American de Psihologie, în realitate nu există multitasking, ci doar schimbarea atenției de la un task la un altul – tranziție care nu e tocmai lină.

Chiar dacă nu pare, există o întârziere masivă până când creierul tău schimbă complet focusul de la un subiect la altul. De fapt, studiile arată că a face mai multe lucruri în același timp necesită un timp cu până la 40% mai mare.

Și veștile proaste continuă: un alt studiu de la Universitatea din Stanford arată că cei care se consideră multitask-eri eficienți fac, în realitate, mai multe greșeli, țin minte mai puține detalii, și au nevoie de mai mult timp pentru a termina ce au de făcut.

Dacă vrei să fii maximum de eficient, trebuie să iei în seamă formula:

Progres = Timp x Focus

Spre exemplu, dacă înveți în timp ce îți verifici mesajele și dai scroll pe Insta, nivelul tău de concentrare (Focus-ul din formula de mai sus) nu va depăși 3 din 10. Astfel, 3 ore petrecute învățând vor însemna un factor de progres de 9.

Pe de altă parte, dacă te concentrezi o singură oră doar pe învățat (Focus = 10), progresul este 10!

Majoritatea oamenilor de succes pe care i-am cunoscut sau despre care am citit au momente din zi alocate pentru verificat mail sau mesaje, stat pe rețelele de socializare, ori dat telefoane. În restul timpului, se concentrează doar pe ce au de făcut – fără notificări, apeluri, sau orice alte surse de distrageri.

Alte capcane ale învățatului

5 greseli invatare blog grile rezidentiat

Studenții tind să apeleze la tehnici de a învăța foarte ineficiente, care dau doar iluzia pregătirii. Ei se familiarizează cu informația, dar o uită în maximum o săptămână, pentru că acele tehnici nu susțin învățarea de durată, ci doar stocarea informației pe termen scurt.

Celelalte 4 greșeli în învățare sunt:

– Învățatul neîntrerupt pe perioade îndelungate de timp, în locul studiului împărțit pe mai multe zile

– Încercarea de a memora prin repetiția mot-a-mot a materiei

– Atenția excesivă acordată unui subiect înainte de a trece mai departe

– Cititul și recititul textului de multe ori, fără o contribuție activă în procesul de învățare

Soluția: 5 tehnici de învățare de intensitate înaltă

5 greseli invatare blog grile rezidentiat

Cartea „Make it stick” publicată de Harvard University Press prezintă câteva tehnici de învățare care s-au dovedit – prin studii – a crește retenția, în special cea pe termen lung.

Acestea sunt inițial mai dificil de pus în aplicare, pentru că necesită un efort cerebral crescut, însă fix acesta este motivul pentru care funcționează atât de bine.

1. Pre-testarea

Deși contraintuitiv, e o idee bună să rezolvi grile sau să răspunzi la întrebări din materie înainte măcar să o citești. Studiile arată că acest lucru crește rata învățării, prin faptul că pregătește creierul pentru informația care urmează să fie primită.

2. Studiul eșalonat

S-a demonstrat că fragmentarea învățatului pe mai multe zile la distanță una de cealaltă, în sesiuni scurte de studiu, crește retenția și capacitatea de aducere aminte, comparativ cu învățarea comasată. Cartea „How we learn” explică de ce această tehnică pare dificilă la început – din cauza uitării inițiale a cunoștințelor, care trebuie reînvățate.

Aici, crearea de flash cards poate fi o metodă bună de învățare, repetiție și testare. Asta presupune să scrii pe bucăți de hârtie întrebări – pe față, și răspunsuri sau imagini/scheme – pe verso. Când le folosești ca să te testezi, le așezi în 3 teancuri, prin care urmează să treci din nou în 3, 2, respectiv o zi, în funcție de cât de greu ți-a fost să răspunzi la întrebări.

3. Auto-testările

Înțeleg, testările au căpătat o conotație negativă (la o adică, de ce ai vrea și mai multe examene), dar sunt printre cele mai eficiente tehnici de învățare activă. Încearcă să îți dai singur lucrări de control, indiferent de formatul pe care îl alegi – subiect scris, grilă, flash cards, sau orice altceva ți se potrivește.

4. Învățatul dispersat

Cei mai mulți dintre noi suntem tentați să învățăm un capitol sau o lecție până stăpânim foarte bine materia. Totuși, o abordare mai eficientă ar fi să trecem la următorul capitol fără să fi reținut tot. În felul acesta, îi lăsăm creierului timp să proceseze informația, și îi oferim și șansa de a face conexiuni între capitole.

5. Parafrazarea și reflecția

Ni s-a întâmplat de multe ori să citim câteva paragrafe, ca apoi să realizăm că n-am rămas cu nimic. Pentru a evita asta, încearcă să absorbi conștient și voluntar informația, legând-o de ceea ce știi deja, gândește-te cum ai putea să o explici unui copil de 5 ani și reflectează asupra ei.

Acesta a fost articolul de azi. Până data viitoare, îndemnul meu rămâne același:

Învață nu mult, ci bine!

Cum să repeți eficient pentru rezi

  • septembrie 16, 2025

A fost odată ca niciodată un om de știință nebun care a închis o pisică într-o cutie, împreună cu o sticluță sigilată de otravă volatilă. Sticluța avea 50% șanse să se spargă, omorând pisica, și 50% șanse să rămână intactă, nefăcând nimic pisicii. Ideea era că până nu deschidea cutia, pisica era considerată simultan vie și moartă – o stare numită superpoziție.

Poți să stai liniștit, nicio pisică nu a fost rănită în experimentul imaginar al lui Schrödinger. Ce e fascinant e că paradoxul descris mai sus nu se aplică doar în fizica cuantică.

Gândește-te! Până să repeți, materia învățată e ca pisica din experiment: este și nu este. Nu știi dacă îți mai amintești ceva, sau doar ai avut impresia că ai învățat, decât când te apuci să recapitulezi. De-aia foarte mulți studenți amână recapitularea până în ultimul moment, ca măcar să stea liniștiți. Din păcate, aceștia nu fac altceva decât să contorizeze numărul de pagini citite, și nu cele învățate.

Dacă vrei să fii cu adevărat eficient, integrează repetiția și recapitularea în rutina ta de învățare. Pentru asta, o să îți vin în ajutor cu două lucruri. În primul rând, o listă de pași pe care să-i pui în aplicare pentru a deveni cu adevărat eficient când repeți. În al doilea rând, o hartă a strategiilor de recapitulare, în funcție de stilul tău de învățare.

Să începem! Mai întâi…

1. Creează-ți o strategie

Transformă recapitularea într-un obicei și, mai presus de toate, evită să recitești pur și simplu informația!

  • Învață un capitol / o lecție / o pagină,
  • Ia o hârtie și scrie pe ea cu ce ai rămas
  • Verifică-te
  • Notează-ți ce ai greșit și pune accentul pe subiectul respectiv
  • Fă rezumatul punctelor esențiale, sau scrie-le pe flash card-uri

2. Organizează-te

  • Creează-ți un program strict de recapitulare
  • Stabilește-ți obiectivele
  • Testează-te, ca să vezi cât de departe ești de ele
  • Caută să termini recapitularea cu cel puțin o săptămână înainte de examen, ca să ai timp să îți revizuiești punctele slabe

3. Ajută-te singur

  • Folosește-te de modele de subiecte, sau de subiectele din anii trecuți
  • Observă care sunt punctele cheie din materie, în funcție de cât de des apar în subiecte
  • Atunci când examenul e de tip grilă, asigură-te că rezolvi cât mai multe, ca să îți intri în mână
  • Încearcă să simulezi condițiile de examen

4. Ține pasul

  • Folosește-ți timpul eficient
  • Îndepărtează toate sursele de distragere și planifică-ți ziua, ca să nu mai procrastinezi
  • Ia pauze scurte și regulate, pentru a-ți putea reface concentrarea
  • Fă mișcare în pauze, ca să te energizezi

5. Lucrează în grup

  • Încearcă să repeți alături de alți colegi – ați putea să vă ajutați unul pe altul unde nu înțelegeți
  • Discutați cât mai mult pe marginea materiei
  • Încurajați-vă și împărtășiți-vă idei, tehnici sau strategii care funcționează

6. Recompensează-te

  • Sărbătorește progresul, rezultatele și obiectivele de învățare pe care le-ai atins
  • Măsoară-ți evoluția, ca să vezi cât de departe ai ajuns
  • Nu uita să ai o dietă sănătoasă
  • Evită să combini mâncatul cu învățatul
  • Ai grijă cu cafeina – îți poate crește anxietatea, și te poate face să nu mai dormi
  • Găsește-ți timp să faci sport – măcar 20 de minute, de cel puțin 2-3 ori pe săptămână. Asta îți va ridica moralul, va reduce stresul și te va ajuta să te odihnești
  • Asigură-te că dormi suficient înainte de examen, și evită să repeți în ultima noapte

Simplu, nu?

Ce am scris mai sus sunt sfaturi universale, pe care le poate aplica oricine. Totuși, avem stiluri diferite de învățare și, prin urmare, și moduri preferate de repetat. Vezi mai jos în care din cele 4 stiluri te regăsești, și testează strategiile de recapitulare de acolo.

Atenție! Nu te opri la un singur stil, ci testează cât mai multe strategii, ca să îți descoperi stilul propriu.

cum sa repeti inainte de rezi grile-rezi
Click aici ca să vizualizezi pe tot ecranul

Bun! Acestea fiind zise, nu pot decât să îți urez spor la recapitulat, succes la examene, și multă baftă la rezi!

P.S. Dacă ai ceva să îmi spui, dă-mi un mail pe teo@marsilian.com!

Cum te ajută psihologia pozitivă (hint: nu e despre a fi „pozitiv”)

psihologie pozitia motivatie acceptare
  • septembrie 9, 2025

Cred că cei care au propus ideea de „psihologie pozitivă” nu și-au imaginat cum vor interpreta oamenii acest nume.

Mai exact, mulți dintre noi probabil se gândesc la zâmbete, gânduri pozitive și citate inspiraționale. Recunosc că și eu am căzut în această capcană.

Doar că psihologia pozitivă nu are nici o treabă cu „a fi pozitiv”. Cu alte cuvinte, nu vei învăța mai bine (și nu te vei simți mai bine) dacă te forțezi să gândești pozitiv și ignori complet orice lucru negativ din viața ta.

De fapt, ceea ce îți oferă psihologia pozitivă este mult mai valoros decât toate zâmbetele și gândurile pozitive din lume.

Ce este de fapt psihologia pozitivă?

Ca să înțelegi ce este defapt psihologia pozitivă, trebuie mai întâi să înțelegi cum funcționa psihologia înainte să apară acest curent relativ nou.

O bună perioadă de timp, psihologii și psihiatrii s-au concentrat masiv pe patologie și pe cum să „reparăm” ce nu funcționează corect.

Am dezvoltat medicamente pentru probleme precum depresia cronică și am perfecționat terapia. Pe scurt, ne-am axat exclusiv pe tratament.

Doar că am scăpat din vedere câteva lucruri extrem de importante: resursele interioare și potențialul uman.

Și aici intervine psihologia pozitivă care ne reamintește că avem și calități, nu doar defecte, și oricât de nasoală ar fi viața, mereu există potențial de creștere.

Cred că cea mai bună definiție este cea oferită de Christopher Peterson:

„Psihologia positivă este studiul lucrurilor care fac viața să merite să fie trăită”.

Până la urmă, esența aceastei științe este să privești către punctele tale forte și să cultivi în mod activ o viață mai bună.

Pentru că existența ta nu se rezumă doar la a te plânge de neajunsuri și a căuta să repari ce simți că nu merge.

Cum te ajută mai exact psihologia pozitivă?

Un student mai bun

Cred cu tărie că psihologia pozitivă te poate face un student mai bun și implicit un profesionist mai bun.

În primul rând, psihologia pozitivă te învață să te privești mai atent și să îți decoperi calitățile, limitele și resursele.

Astfel, poți să îți construiești un plan personal de învățare cu tehnici care se mulează perfect pe stilul tău. Cu alte cuvinte, nu e nevoie să tocești materia când poți să îți adaptezi stilul de învățare la nevoile și resursele tale.

În al doilea rând, practici precum vizualizarea succesului te motivează să nu renunți atunci când materia este dificilă, plictisitoare sau voluminoasă.

Un om mai bun  

La fel ca oricare alt om, probabil că și tu ai tendința să vezi mai ușor chestiie negative din jurul tău. Ca atunci când iei nota 9 la examen, dar te oftici că ai greșit câteva întrebări.

Doar că atunci când te concentrezi doar pe greșeli, neajunsuri și probleme, începi să îți schimbi perspectiva asupra vieții. Treptat, ajungi să te auto-sabotezi crezând că tu oricum ești ghinionist și nimic din ce faci nu poate ieși bine.

O practică esențială din psihologia pozitivă este recunoștința, care te ajută să vezi partea plină a paharului.

Practic, atunci când începi să privești și spre ce merge bine (și să te bucuri de asta), vei avea o imagine mai realistă asupra vieții.

Până la urmă, o viață împlinită înseamnă să oferi la fel de multă atenție aspectelor pozitive cât oferi celor negative.  

Câteva practici concrete:

1. Bucură-te de plăceri simple!

Când a fost ultima dată când te-ai oprit să te bucuri de vremea frumoasă de afară?

Sau când ai savurat ultima dată o masă bună, fără să stai pe telefon sau să te gândești la câte ai de făcut după?

Suntem atât de grăbiți, ocupați sau distrași încât pierdem din vedere fix acele momente în care viața chiar este plăcută.

Fără să realizezi, viața se transformă treptat într-un șir de nemulțumiri, regrete și lucruri care ”trebuiesc” făcute.

De fapt, mulți dintre noi ne spunem, „O să fiu fericit atunci când…” sau „Nu pot să ma bucur de viață pentru că îmi lipsește…”

Un principiu fundamental al psihologiei pozitive este să cauți bucuria aici și acum, în loc să te lați căutat de ea.

Așa că te încurajez să îți faci o listă cu plăceri simple pe care le ai (sau poate le aveai când erai mai mic) și să te bucuri conștient de ele. Mă refer la activități care nu necesită mult timp, bani sau efort.

2. Jurnalul recunoștinței

Recunoștința este o piatră de temelie a psihologiei pozitive.

În esență, să fi recunoscător înseamnă să apreciezi ce ai și să te bucuri de lucrurile bune care se întâmplă în viața ta.

Probabil că această practică îți sună ciudat, mai ales că pentru mulți dintre noi, nimic nu e suficient și vrem mereu tot mai mult.

Din fericire, există un mod cât se poate de practic în care să exersezi recunoștința. Mai exact, cu ajutorul unui jurnal.

Jurnalul recunoștinței te ajută să ții în mod activ evidența lucrurilor pozitive din viața ta, la fel cum faci în mod natural cu cele negative.

Tot ce ai nevoie este un caiet/carnet, un pix și câteva minute pe zi în care să notezi lucrurile pentru care ești recunoscător.

În timp, vei vedea că viața poate fi plăcută chiar dacă uneori este presărată cu dificultăți și neajunsuri.

3. Vizualizează succesul

Vizualizarea este o practică populară în rândul celor care aplică psihologia pozitivă în viața de zi cu zi.

Acest exercițiu mental te ajută să îți găsești un scop motivant și te împiedică să renunți atunci când simți că nu ai chef să înveți.

Practic, tot ce trebuie să faci este:

  • Să te gândești la un obiectiv pe care vrei să îl atingi apoi închide ochii și imaginează-ți că l-ai atins.
  • Să rămâi cu acea imagine în minte timp de câteva minute. Încearcă să adaugi cât mai multe detalii. Ce resurse personale ai folosit? Ce obstacole ai întâmpinat? Cum te simți? Cum reacționează ceilalți la reușita ta? Cum ți se schimbă viața?

Spre deosebire de visatul cu ochii deschiși, vizualizarea are un scop clar și te orientează către pași concreți prin care să-ți atingi obiectivele.

Calitatea vieții tale depinde mult de perspectiva ta; de cât de realist privești plusurile și minusurile vieții. Așa că nu rămâne blocat în ce lipsește sau ce nu funcționează, ci caută să investești acolo unde este loc pentru progres și dezvoltare.    

Cum să învingi stresul înainte de rezi

invingi stresul rezi blog grile rezidentiat grile-rezidentiat.ro
  • septembrie 2, 2025

Am postat acum mult timp un Quiz pe Messenger prin care poți afla cât de aproape ești de Burnout (starea aia de epuizare, când simți că pur și simplu nu mai poți). Din rezultate, mi-am dat seama că extrem de mulți studenți sunt enorm de stresați. Și e și normal – examene, licență, rezi…

Totuși, Quiz-ului meu a scârțâit la un capitol: „soluții” – din motive de spațiu. Așa că am decis să aprofundez subiectul, ca să afli exact cum poți să învingi stresul înainte de rezi. O să fie un articol lung, cu multe răsturnări de situație, așa că ia-ți niște popcorn.

Important: Stresul nu e neapărat un lucru rău – dimpotrivă, într-o oarecare măsură, el este necesar pentru a te motiva.

(Am scris un articol pe tema asta: „Stresul ca aliat”. Îl poți citi aici!)

În schimb, dacă depășește un anumit nivelul, el începe să devină un factor descurajant, care te împiedică să înveți eficient. Dar hai să vedem mai întâi…

Ce e stresul?

Ca orice scriitor care se respectă, o să încep cu definiția oficială: „Stresul reprezintă o stare sau senzație ce apare atunci când o persoană simte că cerințele depășesc cantitatea de resurse pe care individul e capabil să le mobilizeze”.

Dacă te-am pierdut, e ok – o să îți traduc: stresul e atunci când te simți depășit de situație. Asta poate să însemne orice: că nu avem timp (mai sunt doar câteva luni până la rezi), resurse (nu suntem suficient de deștepți), sau cunoștințe (n-am învățat destul). De aici rezultă că studenții experimentează stresul în moduri din cele mai diverse, însă de aici vin și soluțiile.

Ce înseamnă asta? Că ai șanse mai mari de a învinge stresul dacă ai încredere că ești capabil, ai timp și depinde doar de tine dacă iei, sau nu, rezi (ai grijă să nu cazi în capcana de a fi „Motivat să eșuezi”)!

Reacția la stres

Biologic vorbind, avem două reacții care alcătuiesc răspunsul nostru la stres. Pe una o știi deja: Fight or Flight. Cea de-a doua poartă numele de Sindromul General de Adaptare. De menționat, că ambele pot avea loc simultan.

De Fight or Flight se știe încă din 1932 că este o reacție de supraviețuire pe termen scurt, declanșată de regulă de un șoc, sau ceva perceput ca fiind o amenințare. Din păcate, e mult prea sensibil, apărând când ți-e lumea mai dragă (și când nu e o idee bună nici să fugi, nici să te bați): când vorbești în public, la examene, etc.).

Sindromul General de Adaptare, pe de altă parte, este reacție pe termen lung la stres a organismului. Ea are 3 faze:

  1. Faza de alarmă, când reacționăm la factorul stresor
  2. Faza de rezistență, când de încercăm să ne adaptăm și să facem față stresorului. Din păcate, resursele corpului sunt finite, și încep încet-încet să se consume.
  3. Faza de epuizare (Sindromul de Burnout), când suntem atât de stresați încât nu mai putem funcționa normal.

Stresul și modul cum gândim

Când întâmpinăm o situație neplăcută, facem (involuntar și inconștient) două analize.

O dată, decidem dacă situația e una amenințătoare – dacă ne pune în pericol reputația, valorile, timpul, sau sănătatea. Dacă da, se declanșează mecanismul fight or flight, precum și faza de alarmă a SGA.

În continuare, analizăm dacă avem resursele necesare să luptăm cu respectiva amenințare: cunoștințe, putere emoțională, energie, putere, și multe altele. Cantitatea de stres ține de resursele de care credem că dispunem, precum și de cât de grav este percepută problema.

Semne ale stresului

Fiecare om reacționează la stres, diferit. Iată doar câteva din cele mai frecvente semne și simptome ale mecanismului de Fight or Flight:

  • Dureri de cap
  • Extremități reci
  • Arsuri, dureri de stomac, greață
  • Atacuri de panică
  • Dormit în exces / Insomnie
  • Dificultăți de concentrare
  • Comportamente obsesiv compulsive
  • Auto-izolare
  • Oboseală permanentă
  • Iritabilitate
  • Pierdere sau creștere în greutate semnificativă
  • Senzație constantă că ești depășit de situație

Înainte să te panichezi că le ai pe toate, trebuie să te avertizez de Sindrom studentului medicinist, student care se regăsește, de regulă, în toate patologiile despre care citește – ai grijă să nu cazi în capcană! Cel mai probabil, nu e atât de rău pe cât crezi. Totuși, dacă simți că problema ta cu stresul e una serioasă, apelează la un specialist – doar el îți va putea pune un diagnostic corect.

Consecințele stresului

Stresul îți poate afecta capacitatea de a învăța eficient, sau de a relaționa cu alți oameni. Poate avea un efect nefast asupra notelor, stării de spirit, sau chiar asupra sănătății.

În plus, pe termen lung, stresul provoacă Sindrom de Burnout, boli cardiovasculare, depresie, tensiune sangvină crescută, și scăderea sistemului imunitar. Da, știu. Ultimul lucru pe care vrei să îl auzi atunci când ești stresat este cât de rău e să fii stresat… Dar trebuie să cunoști efectele negative, ca să știi că vorbesc despre ceva serios.

Cum să lupți cu stresul

Primul pas este să îți dai seama de unde anume vine stresul. Poți chiar să ții un jurnal al stresului, în care să îți notezi cauzele. Pe măsură ce scrii, încearcă să îți dai seama ce anume ai găsit stresant în situația respectivă. În continuare, treci factorii stresori în ordinea importanței: care te afectează cel mai mult ca stare de spirit, sau ca productivitate? Poate pare inutil, dar aceasta este o formă de meditație în scris, unde îți dai seama care sunt elementele ce stau la baza emoțiilor.

În continuare, poți încearcă una din următoarele metode, în funcție de originea stresului tău.

1.      Metode bazate pe acțiune

Sunt soluții concrete, practice, pe care să le pui imediat în aplicare atunci când ai o problemă palpabilă.

  • Manageriază-ți timpul

Dacă nu știi să te încadrezi în timp, acesta poate deveni cea mai mare sursă de stres posibilă. Încearcă să îți dai seama unde îl irosești, care sunt hoții de timp și folosește strategii precum liste de sarcini, sau Matricea Priorităților a lui Eisenhower!

  • Evită multitasking-ul

Ține două degete în fața ochilor și încearcă să focalizezi simultan pe amândouă. Gata, ai reușit?

Bineînțeles că nu! Pentru că oameni nu sunt construiți să se focuseze pe două lucruri în același timp. Deși pare că te ajută să termini treaba într-un timp mai scurt, în realitate multitasking-ul nu face altceva decât să scadă nivelul de concentrare și, odată cu el, gradul de învățare. Așa că lasă telefonul atunci când înveți.

  • Spune „nu”

Ceilalți oameni pot fi adevărate surse de stres. De aceea, e nevoie să îți impui prioritățile, chiar dacă asta înseamnă să spui, din când în când, „nu”: de la „Nu mai țipa, te rog, încerc să învăț!” la „Nu pot să ies azi, îmi pare rău!”.

  • Optimizează-ți mediul

Stresul poate să vină de la un mediu de învățare iritant, frustrant, incomod, sau neplăcut de-a dreptul. Încearcă să îți modifici (sau schimbi) mediul în care înveți, ca să poți da 100%. Dacă ceva te distrage, scoate-l (sau scoate-te pe tine) din cadru!

2.      Metode bazate pe emoție

Ele sunt foarte utile atunci când stresul vine din modul în care percepi o situație (știu că sună foarte enervant, dar de multe ori, stresul e provocat de gândirea negativă. Știi cum se spune: „Nu există stres, există numai oameni stresați”.

În fine, uite ce poți face:

  • Gândește pozitiv!

Ai auzit de efectul Rosenthal? Ei bine, acest Rosenthal era un psiholog care a mers într-o școală săracă, a pretins că vine de la Harvard și a făcut niște teste de IQ elevilor.  După ce a umflat artificial scorurile a 20% dintre elevi (aleși aleatoriu), a constatat peste un an că cei cu scoruri mărite de el aveau note mult mai mari la școală. Asta deși, statistic, acești elevi erau la fel de inteligenți ca restul.

Singurul lucru care s-a schimbat era auto-percepția că aceștia sunt mai deștepți, deci, cumva, mai capabili. Iar dacă de asta e nevoie ca să iei punctaj mare la rezi, fie!

  • Folosește-te de autoafirmații și imagini ale succesului pentru a trece peste neîncredere.

Atenție!

Mulți oameni (inclusiv eu) sunt adesea stresați pentru că sunt perfecționiști și le e teama și să înceapă un lucru, dacă nu sunt siguri că rezultatul va fi unul absolut perfect. Alții (hei, tot eu) experimentează stresul pentru că le e frică de eșec, sau chiar frică de succes.

Dacă te afli în categoria asta, citește neapărat articolul pe care l-am scris acum ceva vreme, „Motivat să eșuezi”. Unii spun că articolul ăsta a fost o revelație pentru ei.

3.      Metode bazate pe acceptare

Se aplică în situațiile pe care nu le poți controla – de obicei, lucrurile cu adevărat rele.

  • Apelează la meditație

Contrar credinței populare, meditația nu e despre a sta pe jos cu picioarele încrucișate și cu ochii închiși, ci despre a-ți observa gândurile – spoiler: o să fii uimit!

Tot ce trebuie să faci este să te așezi comod pe scaun, să închizi ochii (dacă vrei), să îți dai seama care sunt gândurile care îți trec prin minte, și să le lași să curgă.

  • Fă sport în fiecare zi

Sportul te ajută, fără să vrei, să te simți mai bine, datorită hormonilor și mediatorilor chimici eliberați. Serios, ai văzut vreodată un alergător trist?

  • Vorbește cu ceilalți

Nu uita că cei din jur te pot ajuta. De la familie și prieteni la specialiști, sunt mulți oameni dispuși să te asculte.

  • Dormi cum trebuie

Din nou, e vorba de hormoni și mediatori chimici. Lipsa de somn de face mai irascibil, mai impulsiv și mult mai puțin pregătit să faci față stresului.

  • Învață să trăiești cu schimbarea

Unele lucruri nu mai sunt la fel și, de multe ori, nu avem nicio putere asupra lor. Din păcate, nu putem face altceva încât să devenim conștienți de propriile limitări, și să acceptăm schimbarea.

Esențialul

Resimțim stres atunci când suntem amenințați și simțim că nu avem destule resurse pentru a face față situației. Pe termen lung, stresul poate să provoace probleme grave de sănătate, și ne poate afecta capacitatea de învățare și productivitatea.

Pentru a controla stresul, fă-ți tu o analiză (înaintea subconștientului), ca să știi care sunt prioritățile. Învață cum să îți gestionezi timpul, ca să te poți ocupa eficient de priorități. Renunță la gândurile negative și apelează la afirmații pozitive și la tehnica vizualizării.

De asemenea, protejează-te împotriva situațiilor pe care nu le poți controla: apelează la prieteni, asigură-te că dormi și faci destul sport, și învață să te relaxezi.

Oboseala mentală: Există așa ceva?

  • august 26, 2025

Probabil că ai avut și tu momente în care ai lăsat învățatul pe ultima sută de metri; materii la care ai citit cu doar câteva zile înainte de examen. 

Poate că ți-ai spus, „Eu învăț bine sub presiune” sau ”O să mă descurc eu cumva”.

Sau poate ești atât de îngrijorat în legătură cu rezidențiatul încât îți petreci tot timpul la facultate sau închis în casă cu cărțile în brațe. 

Însă indiferent de situație, cu toții știm ce înseamnă oboseala mentală.

Acea stare de epuizare în care îți pierzi rapid focus-ul, simți că citești degeaba și parcă nu mai poți decide nici măcar ce vrei să mănânci la pranz. 

Oboseala mentală este motivul pentru care uiți de ce te-ai dus până la bucătărie; este motivul pentru care ești irascibil mai tot timpul.

Hai să vedem ce se întâmplă atunci când ignori această stare și ce poți face pentru a evita o cădere nervoasă care ți-ar strica complet planurile. A ști cum să te ferești de riscurile oboselii mentale îți permite să te organizezi mai bine și să înveți mai eficient. Totodată, este important să îți descoperi limitele și să ști exact cât de mult le poți împinge pentru a te ține de planul de învățare.

Corpul, mintea și resursele interioare

La fel ca oricare alt organ, creierul are nevoie de resurse (apă, substanțe nutritive, oxigen) pentru a funcționa la nivel optim. Totodată, acest organ are funcții și capacități limitate.

Prin urmare, limitele creierului se traduc în limite mentale și emoționale. 

Încearcă să studiezi compendiul fără să îți oferi pauze și după un timp, vei observa cum atenția ta scade și informația pare din ce în ce mai dificil de înțeles. Te doare capul, te ustură ochii și începi să pierzi șirul propozițiilor. 

Există însă o limită clară când vine vorba de efortul pe care creierul îl poate investi într-o activitate? Și dacă da, cât putem forța această limită astfel încât să parcurgem materia în timp util și fără să ne epuizăm? 

Când, și de ce, apare starea de oboseală?

Știm cu toții că există un punct în care, oricât de motivat ai fi, mintea ta nu va mai putea procesa și integra cu succes materia pe care o studiezi.

Probabil ai simțit asta pe pielea ta atunci când ai lăsat totul pe ultima sută de metrii crezând că dacă te vei închide toată ziua în cameră vei reuși să înveți de dimineața până seara.

Dar înainte de a discuta despre primele semne ale oboselii mentale, hai să vedem cât efort mental poate depune un om în medie.

Fie că lucrezi la un proiect pentru muncă sau înveți pentru facultate, vorbim despre același tip de efort – efort cognitiv.

Conform unui studiu realizat la Universitatea din Melbourne, 25 de ore pe săptămână reprezintă optimul de efort cognitiv pe care un om îl poate depune. Deși efortul cognitiv constant crește toleranța la oboseală, orice depășește cele 25 de ore poate avea un impact negativ asupra performanței.

Poate că 5 ore pe zi pare puțin, însă ai în vedere fapul că vorbim despe un efort care necesită toată concentrarea și capacitatea de procesare informațională. Astfel, timpul pe care îl petreci învățând nu se adaugă la optimul de 5 ore zilnice.

Dacă timpul tău de studiu depășește 5 ore pe zi, atunci e posibil ca oboseala să fie cauzată de prea mult efort congitiv.

Dacă timpul de studiu se află sub pragul de 5 ore pe zi, atunci e posibil ca starea de oboseală să fie cauzată de alți factori precum:

  • Somn agitat, neodihnitor
  • Obiceiuri alimentare nesănătoase
  • Deshidratare
  • Stress
  • Procrastinare
  • Anxietate sau depresie

Dar pentru început, vreau să te ajut să conștientizezi oboseala mentală; să o înțelegi și să te ”împrietenești” cu ea. Astfel, vei putea să îți ajustezi stilul de învățare în așa fel încât oboseala să nu mai reprezinte un obstacol.

Iată care sunt primele semne ale oboselii mentale: 

1. Începi să te confrunți cu lacune de memorie

Unul dintre cele mai evidente semne ale oboselii mentale sunt problemele de memorie. Atunci când creierul este suprasolicitat sau nealimentat corespunzător, începi să te confrunți din ce în ce mai des cu lacune de memorie.  

Totodată, vei observa ca îți este din ce în ce mai greu să înțelegi și reții materia pe care încerci să o înveți. Și acest lucru se vede atunci când ai citit o pagină și realizezi că nu ai rămas cu absolut nimic.

2. Simți că nu te mai poți concentra la fel de bine

Pe lângă problemele de memorie, oboseala mentală îți afectează și capacitatea de concentrare. Cu alte cuvinte, simți că îți este din ce în ce mai dificil să îți menții atentia pe un anumit lucru sau activitate.

Fără concentrare, toate eforturile tale de a învăța pentru examen se irosesc pe pauze dese în care îți verifici notificările de pe telefon și momente în care îți fuge mintea fără să realizezi cum ai ajuns de la învățat la planuri legate de unde o sa ieși astă seară.

3. Nu reușești să te odihnești

Somnul ”agitat” și neodihnitor este unul dintre cele mai clare semne biologice ale oboselii mentale. 

Probabil ți s-a întâmplat și ție să simți că ești atât de epuizat încât parcă nu poți adormi; ca și cum mintea ta este în continuare ancorată în cursuri, proiecte și examene.

Defapt, dacă stai să te gândești mai mult, poate realizezi că nu ai mai avut un somn odihnitor de săptămâni (sau luni).

4. Ești irascibil

Atunci când te simți obosit, resursele tale mentale și emoționale sunt la niveluri foarte scăzute.

Poate că și prietenii ți-au spus că ești cam irascibil în ultima vreme sau poate ai observat și tu că îți pierzi cumpătul pentru lucruri complet irelevante.

5. Ai crize de plâns 

În timp ce unii devin irascibili atunci când sunt obosiți, alții izbucnesc în crize de plâns, fără nici un motiv aparent.

La fel ca și irascibilitatea, plânsul reprezintă un mod în care eliberezi acea tensiune mentală care se acumulează atunci când ești obosit.

Desigur, dacă te uiți mai îndeaproape, vei observa că în spatele crizei de plâns se ascunde mereu un gând de tipul:

  • Nu mai pot.
  • Nu mai rezist.
  • E prea mult.
  • Cum o să mă descurc!?
  • Sunt prea slab(ă).
  • Nu mai înțeleg nimic din ce citesc.

Epuizarea mentală: Polul extrem al oboselii mentale 

Atunci când alegi să ignori semnele pe care ți le-am prezentat mai sus, oboseala mentală se transformă în epuizare mentală (sau burnout).

Pe scurt, sindromul burnout este o stare de epuizare fizică, emoțională și mentală ce apare atunci când te expui în mod excesiv și îndelungat la stres. 

Ceea ce încerc să îți spun este că burnout nu reprezintă doar un cuvânt pe care psihologii l-au inventat pentru a justifica o problemă emoțională; este un sindrom cu consecințe severe asupra sănătății tale fizice și mentale.

4 obiceiuri prin care eviți epuizarea mentală

1. Nu subestima impactul obiceiurilor sănătoase

Primul pas care te va ajuta să gestionezi mai bine oboseala mentală este să îți schimbi obiceiurile de zi cu zi.

  • Încearcă să adormi înainte de miezul nopții și asigură-te că dormi 7-8 ore pe noapte.
  • Pregătește-ți un mic dejun bogat care să îți alimenteze creierul pentru ziua care tocmai a început. Și nu uita de cei 2 litri de apă.
  • Investește în activitate fizică regulată. Dacă 30 de minute pe zi este prea mult, atunci poți începe cu 2-3 sesiuni de exerciții pe săptămână.

2. În ce parte a zilei dai cel mai bun randament?

Probabil ai observat și tu că există anumite momente din zi în care simți că dai un randament mai bun. În timp ce unii dintre noi învață bine dimineața, alții par să studieze mai eficient seara.

În cazul în care nu ai fost atent la acest aspect, te invit să o faci chiar acum. Gândește-te la un moment în care ai simțit că performanța ta la învățat a fost impecabilă.

  • În ce perioadă a zilei ai învățat? 
  • Unde te aflai? Acasă? La sala de lectură? La o cafenea?
  • Ce s-a întâmplat diferit în acea zi?

3. Începe cu subiectele/activitățile dificile și încheie cu cele ușoare

Pentru că activitățile sau subiectele dificile necesită mai mult efort și resurse, un mod în care le poți aborda mai eficient este să te ocupi de ele încă de la început.

Dacă preferi să lași subiectele grele pentru sfârșitul sesiunii de învățare, există riscul să te demotivezi sau să nu ai suficientă energie încât să le abordezi eficient.

4. Evită multitasking-ul (Cu orice pret!)

Și dacă tot vorbim despre distractori și efort cognitiv, hai să aruncăm o privire mai atentă la multitasking.

Multitasking-ul se referă la abilitatea ta de a desfășura mai multe activități în același timp. Un exemplu care poate îți sună familiar este atunci când stai pe chat cu prietenii în timp ce studiezi materia.

Asta a fost tot. Sper din suflet să te ajute să reziști presiunii pe care rezidențiatul o exercită asupra ta!

Talentul vs. Puterea Mentală

  • iulie 29, 2025

Unul din lucrurile care mă enervează este să aud cuvântul „talent” ca apelativ pentru oamenii de succes (ex: unul din marile talente ale fotbalului românesc).

În timp ce geneticul își spune inevitabil cuvântul, ideea de talent mi se pare mult supralicitată. Însă cel mai grav este că această formulă desconsideră efortul enorm depus.

Și eu eram talentat la desen când eram mic, dar mi-a lipsit ceva: poate pasiunea, poate îndârjirea, poate cele 10 000 ore în fața planșei… Cert e că nu o să vezi în niciun ziar titlul: „Teo Dumitru, unul din marile talente ale României în materie de pictură…”.

Și acum că am stabilit că „talentat” și „de succes” nu sunt termeni interschimbabili, hai să ne gândim: ce anume determină succesul unui atlet? Sau al unui lider? Sau al unui doctor? De ce unii oameni reușesc, iar alții – nu?

Inteligența, poate. Ei bine, studiile pe care le-am găsit arată că inteligența poartă, în cel mai bun caz, 30% din meritele realizărilor tale. Și atunci, ce poate fi mai important decât inteligența sau talentul?

Forța psihică. Puterea mentală. Tenacitatea.

Cercetările arată că puterea mentală este, de departe, cel mai important factor când vine vorba de atingerea obiectivelor în carieră și, în general, în viață. Vești bune (sau proaste, pentru cei care obișnuiesc să se plângă): puterea psihică nu e înnăscută, ci se poate dezvolta!

O poveste din armată

În vara primului an de pregătire a trupelor americane, soldații sunt puși să treacă printr-o serie de probe absolut brutale, ce poartă numele de „Barăcile-bestie” (Beast Barracks). Aceste probe sunt concepute special ca să testeze limitele fizice, psihice și emoționale ale cadeților.

Ai putea crede că cei care trec cu bine de aceste probe sunt mai mari, mai puternici, sau măcar mai inteligenți decât colegii lor. Totuși Angela Duckworth, un cercetător de la Universitatea din Pennsylvania a descoperit că lucrurile nu stau tocmai așa.

Comparând datele a 2441 de cadeți din doi ani diferiți – notele din școală, punctajul la SAT (Bac-ul american), Scorul de Potențial privind Leadership-ul, examenul de aptitudini fizice și Scara Tenacității – ea a descoperit că lucrul pe care îl aveau în comun cei care terminau Beast Barracks era puterea mentală. Pasiunea și perseverența în a atinge obiective pe termen lung au fost cele care au făcut diferența.

De fapt, cei cu scoruri mai mari pe Scara Tenacității erau cu 60% mai „predispuși” la a termina Beast Barracks.  Duckworth concludea: „Ipoteza noastră că puterea mentală e esențială a fost confirmată și de numeroasele interviuri cu oameni de succes din domeniul bancar, din pictură, jurnalism, medicină și drept.

Întrebați ce anume îi diferențiază pe cei de succes din domeniile lor, mult mai mulți au răspuns cu sinonime pentru «putere mentală» decât cu «talent». De fapt, mulți au recunoscut că o parte din performerii de top nu au arătat deloc abilități remarcabile la început.”

Și acum vine următoarea întrebare: Ce anume determină puterea psihică?

Într-un cuvânt:

Consecvența

Studenții tenace, cei care vor avea rezultatele cele mai bune nu doar în facultate, ci și în carieră, sunt mult mai consecvenți decât restul. În primul rând, ei învață nu pentru note, ci pentru cunoștințe. Acest simplu fapt creează o motivație intrinsecă ce îi face să fie constanți și să învețe după un program, nu doar atunci când au chef sau sunt presați de timp.

Nu dau înapoi, acceptă eșecurile și nu își caută scuze. Nu se lasă pradă distragerilor, ci au un obiectiv pe termen lung clar, spre care tind în fiecare zi.

Vestea bună e că îndârjirea și perseverența pot fi învățate și perfecționate, indiferent de talente sau de celelalte trăsături ale tale. De fapt, poți să dezvolți niveluri supraomenești de tărie psihică! Cum?

Iată 3 pași pe care trebuie să îi urmezi:

1. Definește ce înseamnă puterea mentală pentru tine.

Pentru cadeții americani, puterea psihică înseamnă să termine cu brio vara la Beast Barracks.

Pentru tine, ar putea să însemne:

  • Să nu ratezi niciun antrenament la sală timp de o lună întreagă
  • Să stai o săptămână fără să mănânci dulciuri
  • Să termini din timp ce ai de făcut pentru săptămâna viitoare
  • Să meditezi în fiecare dimineață
  • Să îți suni în fiecare sâmbătă dimineața un prieten cu care nu ai mai vorbit de mult
  • Să înveți zilnic pentru rezi măcar 30 de pagini
  • Să rezolvi cel puțin 50 de grile pe zi, timp de o lună

Indiferent ce ai în minte, trebuie să fie foarte, foarte clar. Puterea psihică e un concept abstract care în lumea reală se traduce prin lucruri concrete. Nu devii tenace prin puterea gândului, ci o faci prin acțiuni întreprinse zi de zi.

Ceea ce mă duce la punctul doi…

2. Tăria mentală se construiește prin mici victorii zilnice

Mulți cred că puterea psihică se referă la modul în care reacționezi la situații extreme: cum reziști când ai pierdut pe cineva apropiat, cât de bine ai reușit să te concentrezi la cel mai greu examen din an…

Nu e niciun dubiu că situațiile extreme ne testează curajul, perseverența, puterea psihică… dar cum rămâne cu viața de zi cu zi?

Tăria mentală e ca un mușchi: ca să se dezvolte, trebuie lucrată constant. Fără să îl „forțezi” în mod repetat cu greutăți mici, nu o să fie prea eficient nici când lucrurile devin cu adevărat dificile.

Dar nu trebuie să fie așa! Fă și a 10-a repetare din set! Cere explicații suplimentare atunci când ți-ar fi mai simplu doar să taci și să accepți. Termină de învățat capitolul, chiar dacă auzi în cap o voce care îți spune „E destul pentru azi, hai să intrăm pe Netflix!”.

Dovedește-ți într-o mie de moduri (insignifiante dacă le iei pe fiecare în parte), că ești de neoprit! Repet, puterea mentală se construiește prin victorii mici. Alegerile grele din viața cotidiană sunt cele care ne lucrează, pe termen lung, mușchiul tenacității.

3. Puterea psihică se referă la obiceiuri, nu la motivație

Motivația este firavă. Voința vine și pleacă.

Puterea psihică nu e despre cum să îți iei doza de motivație sau curaj. Este despre construirea unor obiceiurilor zilnice care să îți permită să respecți un program și să treci peste provocări și distrageri din nou și din nou.

Oamenii puternici nu sunt neapărat mai curajoși, mai talentați sau mai inteligenți, ci doar mai constanți. Ei își creează moduri care îi ajută să se concentreze pe lucrurile importante, indiferent de cât de multe obstacole au în față. Obiceiurile sunt cele care toarnă fundația credințelor lor și îi diferențiază de restul.

Uite care sunt pașii de bază pentru a-ți construi noi obiceiuri:

  1. Întâi de toate, construiește-ți identitatea.
  2. Concentrează-te pe a schimba comportamente mici, nu pe transformări majore.
  3. Creează-ți o rutină care să te țină antrenat, indiferent de motivație.
  4. Urmărește programul, nu rezultatele.
  5. Atunci când calci strâmb, reintră pe drum cât de repede poți.

Tu faci diferența

Repet, puterea psihică se rezumă la obiceiuri. E vorba de a face ceea ce trebuie, în mod constant. Indiferent ce strategii sau tehnici de învățare înșir, indiferent ce planuri ai, nimic nu se poate materializa fără constanță și perseverență.

Și, deși vor exista mereu în viață momente care necesită cantități uriașe de curaj și tărie, în 95% din timp tot ce trebuie să faci ca să reușești este să fii mai consecvent decât cei din jurul tău. Spor la treabă!

Rezi is awesome!

rezi is awesome blog grile rezidentiat
  • iulie 22, 2025

Salut! Dacă citești asta, atunci: 1) Probabil dai rezi peste câteva luni; și 2) Îți mulțumesc! Apreciez că ai timp pentru articolul meu, fiindcă că îmi imaginez cât de mult ai de învățat.

Când am început să îl scriu, voiam să vorbesc despre post-grad depression, adică depresia de după ce ai terminat facultatea. Doar că după ce am făcut research pe prietenii rezidenți de anul I, mi-am dat seama că nu prea există la noi. Și atunci, aveam două variante:

A. Să nu mai scriu articolul;
B. Să îmi iau pipa și lupa de detectiv și să cercetez.

Evident, am ales B! Depresia de după absolvire e un fenomen încă insuficient documentat de psihiatrie, dar prin care trec foarte mulți studenți de la alte facultăți. Și asta din mai multe motive.

rezi is awesome blog grile rezidentiat

Termini facultatea, ți se schimbă programul și nu mai ai parte de toate interacțiunile sociale cu care erai obișnuit.

Îți dai seama că nu mai ești copil, nu mai ești nici măcar aproape-copil, ci de acum încolo va trebui să „adult”. Iar „adult” nu constă doar în facturi și dus gunoiul zilnic, ci și în a vedea ce faci cu viața ta – iar asta înseamnă să cauți job-uri, să depui CV-uri și să mergi la interviuri.

Dacă ți-e greu să empatizezi cu textul de mai sus, e de înțeles – ești mult prea ocupat cu rezidențiatul ca să îți permiți să fii depresiv. Și tocmai de aceea trebuie să îi mulțumești! Dar, lăsând gluma la o parte, rezidențiatul are și câteva părți bune. Pe 5 dintre ele le găsești mai jos.

Disclaimer: am prostul obicei de a vedea tot timpul părțile pozitive, și asta am încercat să fac și azi – pentru că părțile negative le știi și tu. Optimismul meu poate fi debordant pentru unii, dar sper ca pentru tine să fie mai degrabă încurajator.

1. Nu trebuie să îți cauți de lucru după facultate

rezi is awesome blog grile rezidentiat

Învățatul nu e cel mai rău lucru care ți s-ar putea întâmpla. Privește partea bună: timpul pe care îl petreci învățând după ce ai luat licența l-ai fi pierdut, probabil, căutându-ți un job.

2. Ai un loc de muncă stabil

Restul pieței muncii se așteaptă să devii as în 3 luni de zile, iar apoi ești pasibil de concediere pentru orice greșeală. Aici ești într-un stagiu de pregătire de mulți ani, timp în care locul de muncă îți este asigurat.

3. Nu mai contează notele din facultate

rezi is awesome blog grile rezidentiat

Îl mai știi pe proful căruia i-ai turuit perfect la examen, dar ți-a dat 8 pentru că „10 e nota profesorului”? Ei bine, acum nu mai are nicio importanță, pentru că la rezi nu contează media celor 6 ani. Așadar, din facultate pleci doar cu ce ai învățat pentru tine. Și nu te mai întreabă nimeni din câte încercări ai luat biochimia.

4. E destul de corect

Sunt multe lucruri de care poți să acuzi rezidențiatul, dar trișatul nu e printre ele. Formatul poate nu e cel mai relevant, dar ce alte opțiuni ar fi?

Un examen practic (care chiar să aibă rol în departajare) ar fi foarte subiectiv și nu cred că s-ar „preta” la sistemul românesc. Un sistem fără examen unic, ci cu dosare și interviuri ar fi, iarăși, foarte subiectiv și extrem de anevoios și incert pentru toată lumea.

5. Știi exact ce ai de învățat

rezi awesome blog grile rezidentiat

Poate că nu ai prea multe cuvinte de laudă pentru cărțile din noua bibliografie , dar măcar au meritul că acestea conțin toată materia pentru rezi. În multe alte țări, rezidențiatul se dă „din medicină”, cu foarte multe cărți recomandate, în loc de bibliografie. În această situație, gândește-te că ar fi imposibil să te auto-evaluezi înainte de examen.

. . .

Nimic nu e bătut în cuie. De fapt, mi-ar fi foarte ușor să găsesc contra-argumente la absolut tot ce am scris mai sus. Până la urmă, dezbaterea e lungă și complicată, și nu am nicio șansă să o cuprind într-un articol. Am vrut doar să aduc rezi într-o lumină pozitivă (și, implicit, și învățatul pentru el). Și sper să te ajute. Spor!

10 motive pentru care pierzi timpul

10 motive pierzi timpul blog grile rezidentiat grile-rezidentiat
  • iulie 8, 2025

Cât de bine știi să îți gestionezi timpul? E ok – pentru majoritatea oamenilor, răspunsul nu sună prea încurajator! Poate te simți suprasolicitat și crezi că nu ai când să înveți atâta materie. Sau poate ești mereu în criză de timp, stresat și demoralizat.

Cu toții știm că am putea să ne gestionăm timpul mai eficient, doar că e dificil să identificăm propriile greșeli, și mai ales să găsim moduri prin care să le rezolvăm. Însă, dacă am reuși, am deveni enorm de productivi și am reduce dramatic nivelul de stres. Mai mult, ne-am putea dedica timpul rămas unor proiecte sau pasiuni care ne-ar face mai fericiți.

Vreau să îți prezint, în continuare, 10 dintre cele mai frecvente erori de gestionare a timpului, precum și strategii de a le combate.

Greșeala #1: Nu ai o listă de sarcini

Un To-Do List trebuie să conțină pași simpli și concreți.

Trăiești vreodată sentimentul ciudat că ai uitat ceva? Dacă răspunsul este afirmativ, probabil că nu folosești un To-Do List pentru a ține evidența sarcinilor (sau nu o faci cum trebuie).

Secretul în a crea liste de sarcini eficiente stă în prioritizarea task-urilor. Foarte mulți folosesc un sistem de prioritizare de la A la F, dar la fel de bine ai putea să îl simplifici prin A-D, sau chiar să folosești numere sau simboluri.

Alt lucru pe care trebuie să îl iei în considerare este că proiectele ample trecute pe listă pot fi foarte vagi și, prin urmare, ineficiente. Spre exemplu, ai putea să scrii „Să prind specialitatea pe care mi-o doresc”; dar ce presupune asta, mai exact? Lipsa pașilor concreți te poate face să procrastinezi, sau să pierzi din vedere pași esențiali. Așadar, asigură-te că spargi sarcinile sau proiectele mari în pași mici, specifici și ușor aplicabili!

Greșeala #2: Nu îți setezi obiective personale

Te-ai gândit vreodată unde vrei să fii peste 6 luni? Dar peste 12? Dar în 12 ani? Dacă nu, e cazul să îți setezi obiective!

Pentru a învăța cum să îți setezi obiective SMART, ține minte că acestea trebuie să fie Specifice, Măsurabile, Accesibile, Relevante și Temporizate. Acesta este formatul obiectivelor care te vor ține mereu în priză.

Greșeala #3: Nu prioritizezi

O prietenă a ta te sună să îți ceară ajutorul fix când ești în mijlocul învățatului. Simți că aproape ai intrat pe starea de flow, dar acum riști să o pierzi din cauza acestei „urgențe”.

Uneori poate părea greu să prioritizezi, mai ales atunci când ești inundat de sarcini ce par să necesite intervenție imediată. Totuși, e esențial să înveți cum să ordonezi task-urile în funcție de gradul de urgență și de importanța lor, dacă vrei să ai un control mai bun asupra timpului tău.

O unealtă super-utilă în această chestiune este Matricea Priorităților a lui Eisenhower, care îți va spune dacă o sarcină este importantă și necesită atenție imediată, sau reprezintă doar muncă de umplutură. Dacă înveți să faci diferența, vei reuși să îți gestionezi mai bine timpul pe parcursul întregii zile.

Greșeala #4: Te lași răpus de distrageri

E esențial să știi cum să minimizezi distragerile.

Tu cât timp pierzi zilnic din cauza distragerilor? Conform studiilor, media este de aproximativ 2 ore. Imaginează-ți câte ai putea face în tot acest timp!

Indiferent că vorbim de e-mailuri, notificări, mesaje pe Facebook sau apeluri de la colegii ce experimentează crize existențiale, distragerile ne opresc din a atinge flow-ul, adică acea stare de eficiență maximă, în care suntem 100% concentrați pe un lucru.

Dacă vrei să recapeți randamentul și controlul asupra zilei tale, e esențial să știi cum să minimizezi distragerile și întreruperile. Spre exemplu, atunci când începi să înveți, închide telefonul și așază-l în altă cameră. De asemenea, ar trebui să capeți deprinderea de a concentra chiar și în prezența distragerilor, pentru momentele când nu poți influența mediul din jur.

Greșeala #5: Procrastinezi

Procrastinarea se definește ca amânarea sarcinilor de care ar trebui să te ocupi chiar în momentul ăsta. Atunci când procrastinezi învățatul, te simți vinovat, ajunge să îți fie groază de momentul când vei deschide cartea, și inevitabil vei intra, mai devreme sau mai târziu, în criză de timp. Asta o să-ți afecteze notele, cunoștințele pe termen lung, dar și nivelul de stres.

Adesea, procrastinarea este cauzată de amploarea uriașă a unui proiect sau a materiei de învățat. O strategie care chiar funcționează este să îți spui că vei lucra sau învăța doar 10 minute.

Adesea, cei care amână au impresia că trebuie să îndeplinească o sarcină cap-coadă, iar aceste așteptări nerealiste îi fac să se simtă copleșiți de situație și anxioși. Secretul este să îți aloci doar o mică perioadă ca să începi. Asta e tot!

Greșeala #6: Ai prea multe lucruri de făcut

Cu siguranță…

Ești genul de persoană care nu știe să spună „nu”? Dacă da,  probabil ai la activ prea multe proiecte și angajamente. Pentru că suntem oameni și nu ne putem distribui atenția uniform în 100 de părți, prea multe lucruri de făcut pot cauza performanțe nesatisfăcătoare, stres și moral scăzut.

Sau poate ești genul de om care insistă să le facă pe toate, pentru că nu are încredere că altcineva s-ar putea pricepe mai bine.

În orice caz, nu e o idee bună să iei mai mult decât poți duce, întrucât mereu vei fi în criză de timp, iar rezultatele nu vor fi cele scontate.

Pentru asta, trebuie să înveți arta subtilă de a spune „da” persoanei, însă „nu” sarcinii. Această abilitate te va ajuta să fii mai asertiv, în același timp menajând sentimentele celorlalți. Dacă cealaltă persoană insistă, învață să rămâi ferm pe poziții și să reziști la presiune.

Greșeala #7: Îți place să te simți ocupat

Unora le place adrenalina – terminatul de învățat pe ultima sută de metri, munții de cărți ce trebuie citite în 24 de ore, cursa nebunească pentru a ajunge la școală în timp util.

Problema e că „a fi ocupat” nu e sinonim cu „a fi productiv”; în schimb, poate cauza foarte mult stres.

Este de preferat să încetinești și să încerci să îți manageriezi timpul mai eficient. Aici, planificările făcute din timp vor fi de un real folos.

Greșeala #8: Multitasking

Poate ai impresia că ești bun la multitasking…

Pentru a te menține pe linia de plutire, poate ai impresia că trebuie să faci mai multe lucruri simultan, spre exemplu să răspunzi la mail-uri în timp ce înveți.

Problema e că, deși tu ai impresia că ești bun la multitasking, în felul acesta îți va lua cu 20-40% mai mult timp și, mai mult, nici una din activități nu va avea rezultate spectaculoase.

Prin urmare, cel mai indicat este să uiți de ideea de multitasking și să începi să te concentrezi la maximum pe o singură sarcină.

Greșeala #9: Nu iei pauze

E frumos să trăiești cu impresia că poți învăța 8-10 ore în continuu, mai ales atunci când un examen bate la ușă. Totuși e imposibil să te poți concentra 100% atâta de mult, fără să-i dai creierului tău timp să se odihnească și să proceseze informația.

Prin urmare, nu privi pauzele ca fiind o „pierdere de timp”. Ele reprezintă momente importante ale învățatului, care te vor ajuta să devii mai creativ și să înveți mai repede.

Dacă ți-e greu să te oprești din învățat, pune-ți alarme prin care să programezi pauzele. Metoda Pomodoro e perfectă pentru asta! Poți merge la o plimbare sau poți sta la birou să meditezi. Nu te sfătuiesc să deschizi Facebook-ul sau Instagramul, pentru că îți va lua foarte mult timp apoi să îți recapeți concentrarea.

Ia măcar 5 minute de pauză o dată pe oră. Și nu uita de mese! Creierului îi e foarte greu să lucreze atunci când nu are combustibil.


Greșeala #10: Nu profiți de momentele tale de vârf

Ești o persoană matinală, sau îți găsești energia atunci când apune soarele? Cu toții avem ritmuri diferite și momente diferite ale zilei când ne simțim plini de energie și maxim de productivi.

Poți profita de asta, programându-ți învățatul sau sarcinile importante în momentele tale zilnice de glorie, și distribuind celelalte task-uri în restul timpului.

Esențialul

Cea mai bună cale de a nu mai pierde timpul și de a fi productiv este să recunoști și să corectezi greșelile din această sferă.

Astfel, vei putea nu doar să dai randament și să obții rezultate mai bune, dar vei și trăi cu mult mai puțin stres.

Ce te sfătuiesc

Pentru a continua să îți îmbunătățești abilitățile de time management, completează quiz-ul „Cât de bine îți gestionezi timpul?”, care îți va identifica punctele forte și pe cele slabe, și îți va oferi strategii specifice pentru a deveni mai eficient.

Cum să combați procrastinarea

  • iulie 1, 2025

Ziua examenului, ora 5 dimineața. Ceasul ticăie neîntrerupt. Te uiți în urmă – abia ai trecut prin jumătate din materie. Pulsul îți sare brusc de 150 bpm și începi să te înjuri, în gând, că nu te-ai apucat de învățat mai din timp.

Cum s-a întâmplat asta (din nou)? Ce n-a mers?

Poate sunt de vină orele de stat pe Fb sau Insta (clipurile cu pisici nu o să plece de acolo), pregătirile excesive pentru studiu (da, puteai să înveți și fără să ai biroul lustruit), pauzele de cafea (serios, câtă cafeină poate să ingere o persoană fără să facă supradoză?!), sau timpul petrecut învățând la materii la care dai examen abia peste o lună.

Îți sună cunoscut? Dacă da, stai liniștit – nu ești singurul!

Procrastinarea e o capcană în care cădem (aproape) toți. De fapt, conform cercetătorului Piers Steel, 95% din noi procrastinează, mai mult sau mai puțin. Totuși, deși e plăcut să știm că nu suntem singurii care au probleme cu procrastinarea, trebuie să fim conștienți de cât de mult ne ține pe loc.

Am făcut un quiz care să îți spună exact cât de bine (sau rău) stai la capitolul „Procrastinare”, și dacă e cazul să iei măsuri.

Dă click aici ca să ajungi la el!


Bun. Înainte să începem, trebuie să stabilim un lucru.

Procrastinarea și lenea nu sunt totuna

Deși sunt foarte des confundate una cu alta, sunt noțiuni cât se poate de diferite.

Procrastinarea este un proces activ – e atunci când alegi să faci altceva în loc să înveți. În schimb, lenea se referă mai degrabă la apatie, inactivitate și lipsa dorinței de a face orice.

În general, procrastinarea presupune ignorarea unei sarcini importante, în favoarea uneia mai plăcute sau mai ușoare. Nu are rost să îți spun că abordarea asta e una fundamental greșită. Iar dacă nu ești convins de asta, găsești mai multe detalii despre matricea priorităților lui Eisenhower aici.

A ceda acestui impuls poate avea consecințe serioase. Spre exemplu, chiar episoadele minore de procrastinare scad productivitatea și ne fac să ne simțim vinovați.

Iar dacă procrastinăm pe perioade lungi de timp, ne putem simți demotivați, deprimați, și putem chiar să ratăm evenimentele majore din viața noastră, cum ar fi rezidențiatul.

Cum scăpăm de procrastinare

La fel ca pentru majoritatea obiceiurilor proaste pe care le avem, este foarte posibil să renunțăm la ele. Urmărește cu atenție pașii de mai jos și, bineînțeles, pune-i în aplicare!

Pasul 1: Recunoaște că ai o problemă

Ți se întâmplă mereu să amâni învățatul pentru că s-a ivit ceva „mai important”? Dacă obișnuiești să amâni lucruri pe termen nedefinit, cel mai probabil nu faci altceva decât să procrastinezi.

Alte semne ale acestui prost obicei sunt:

  • Îți umpli programul cu lucruri neimportante.
  • Lași sarcini nerezolvate mult timp, deși știi că sunt vitale.
  • La câteva minute după ce te-ai apucat să înveți, iei pauză.
  • Îți umpli timpul cu lucruri de care s-ar putea ocupa, foarte bine, cei din jurul tău.
  • Aștepți mereu momentul sau starea potrivită ca să începi ceva.

Pasul 2: Află de ce procrastinezi

Evaluează-ți răspunsurile din quiz-ul de mai sus și descoperă care sunt motivele (minciunile) pe care ți le spui atunci când alegi să procrastinezi.

Spre exemplu, obișnuiești să amâni lucruri pentru că ți se par plictisitoare sau neplăcute? Dacă da, abordarea mai sănătoasă ar fi să scapi cât mai repede de acele lucruri, ca să ajungi să faci lucrurile care îți plac.

Nu suporți capitolul ăla? Învață-l primul, ca să scapi de el!

De asemenea, proasta planificare poate duce la procrastinare. Oamenii organizați nu au această problemă, pentru că au liste sarcini și programe eficiente. Dacă nu știi exact ce ai de făcut, te sfătuiesc să îți creezi un plan de studiu personalizat.

Și chiar dacă ești genul organizat, tot se poate întâmpla să fii, din când în când, copleșit de o anumită sarcină.

În mod surprinzător, perfecționiștii sunt cei mai predispuși procrastinării. Dacă te îndoiești de abilitățile tale, sau te agăți prea tare de ele, riști ca decât să încerci și să eșuezi, mai bine să nu încerci deloc. Ceea ce, paradoxal, înseamnă eșec sigur – devii motivat să eșuezi.

Am scris, acum ceva timp, un articol fix pe tema asta. Dacă ți se pare că ai tendința de a te auto-sabota, e obligatoriu să-l citești!

Atenție!

Pentru unii, procrastinarea nu e doar un obicei prost, ci și un simptom al unei probleme medicale serioase – ADHD, anxietate sau depresie. Atunci când e cazul, cere ajutorul unui specialist!

Pasul 3: Ia măsuri!

Procrastinarea e, din păcate, mai mult decât un obicei prost – este un tipar comportamental adânc înrădăcinat. Ceea ce înseamnă că, probabil, nu vei scăpa de el peste noapte. Însă, dacă aplici tehnicile de mai jos, vei observa progrese considerabile.

  • În primul rând, iartă-te pentru faptul că ai procrastinat în trecut. Studiile arată că iertarea te face să fii mai împăcat cu tine și, în mod surprinzător, mai puțin predispus la a recidiva.
  • Orice ai avea de făcut, dedică-te! Concentrează-te pe a face, nu pe a evita. Scrie pe o coală de hârtie ce trebuie să faci sau să înveți, cât timp ai la dispoziție, iar apoi treci la treabă. Ține minte: „Nothing works unless you do!”.
  • „Cum mănânci un elefant? Bucată cu bucată!”. Probabil te-ai săturat să tot auzi gluma asta, dar are foarte mult adevăr. O sarcină ar trebui să fie rezolvabilă într-o singură sesiune de lucru/învățat. Dacă e prea mare, atunci sparge-o în mai multe bucăți.

Spre exemplu, să înveți materia pentru un examen nu e o sarcină. Învățatul unui capitol – este!

  • Promite-ți o recompensă! Poate părea pueril, dar creierului nostru nu îi pasă. El o să asocieze o sarcină rezolvată cu prăjitura/cafeaua de după, chiar dacă ești cel care le-a plătit.
  • Aplică regula celor 2 minute. Regula spune așa: dacă un lucru îți ia mai puțin de două minute, nu îl mai programa sau amâna, ci rezolvă-l pe loc. Firește, asta dacă nu ești deja în mijlocul unei acțiuni.
  • Reprogramează-ți limbajul. Evită să (îți) mai spus „trebuie să”, pentru că asta te va face să te simți neputincios. În plus, oamenii au o aversiune înnăscută împotriva lucrurilor impuse.

În schimb, gândește-te la ce te va ajuta, spre exemplu, materia respectivă, și fă-o pentru că vrei, nu pentru că trebuie.

  • Minimizează distragerile. Nu pot să evidențiez suficient cât e de important! Tot ce e în jurul nostru ne vrea atenția, iar succesul nostru depinde de cât de bine putem să ne-o păstrăm.
  • Începe cu ce nu-ți place! – e titlul unei cărți scrise de Brian Tracy, pe care ți-o și recomand. Gândește-te la lucrurile pe care le amâni de foarte mult timp. Nu e nevoie să te gândești prea mult timp la ele – știi exact care sunt, pentru că îți provoacă o anumită anxietate și în momentul acesta.

Începe fix acum să lucrezi la ele! Serios! Ia o pauză de la citit articolul și revino după ce ai terminat cel puțin un lucru pe care îl ai pe snooze de mult timp.


Gata? Așa-i că te simți mai bine?

Cercetările arată că oamenii impulsivi procrastinează pentru că se gândesc doar la ce obțin pe termen scurt. Dacă procrastinezi o activitate pentru că nu-ți place, încearcă să te concentrezi pe rezultatele pe termen lung.

Și, desigur, un mod de a face o activitate mai plăcută este să îți dai seama că amânarea are consecințe mult mai neplăcute decât activitatea în sine. Spre exemplu, ce se întâmplă dacă nu înveți? Nu mai prinzi specialitatea pe care o vrei?!

Dacă ești dezordonat

În fine, dacă procrastinezi din cauză că ești dezorganizat, iată 6 strategii care să te ajute să fii organizat:

  1. Creează o listă de sarcini, updateaz-o în permanență și, nu în ultimul rând, prioritizează. În felul acesta, nu vei mai fi tentat să tot amâni sarcinile grele.
  2. Ocupă-te de ce e mai dificil atunci când ai cea mai multă energie, indiferent că asta se întâmplă dimineața devreme, sau mult după ce a apus soarele. Tu îți știi perioada de vârf!
  3. Setează-ți obiective și termeni limită. Un anumit nivel de stres legat temporal e chiar benefic
  4. Folosește aplicații precum Forest sau Block Site care să te ajute să-ți păstrezi focusul.

Esențialul

Procrastinarea este obiceiul nesănătos de a amâna sarcini importante, în favoarea activităților mai puțin urgente sau importante, dar mai simple și mai plăcute. E diferită de clasica lene, care se caracterizează prin inactivitate totală.

Procrastinarea te ține pe loc, îți reduce moralul și îți știrbește șansele de a ajunge unde îți dorești. Așa că te-ar ajuta enorm să tratezi această problemă.

Iar primul pas este să recunoști că ai una. Apoi, identifică motivația din spatele comportamentului și aplică tehnicile potrivite pentru a te elibera din închisoarea procrastinării.

4 exerciții pentru atenție pe care le poți face chiar acum

atentie concentrare meditatie
  • iunie 24, 2025

Trăiești într-o lume în care întâlnești distractori la tot pasul.

Ieși în oras și vezi peste tot reclame care te îndeamnă să cumperi. Te uiți la telefon și vezi că ai primit o grămadă de notificări care așteaptă să fie verificate.   

Dar cred că cel mai adesea observi acest lucru atunci când te apuci de învățat. Zece minute în activitate și deja ai pus mâna pe telefon să vezi ce s-a mai scris pe grupul de Whatsapp.

Oricât de neplăcut ar suna, adevărul crud este că ne-am pierdut abilitatea de a rămâne focusați pe o activitate mai mult de 15-20 de minute.

Iar atunci când ai de parcurs sute de pagini de medicină, lipsa atenției te împiedică să memorezi și să înveți eficient. De fapt, cred că ai observat și tu cât este de obositor să „sari” de la carte la telefon, de la telefon la tigară, de la țigară la carte și tot așa.   

Însă doar pentru că am pierdut această abilitate, nu înseamnă cu nu o putem recăpăta.

Îți propun câteva exerciții simple prin care îți îmbunătățești atenția și implicit rezultatele.

Mintea ta este ca un mușchi

Primul lucru pe care vreau să îl reții este că mintea ta funcționează ca un mușchi.

Mai exact, orice obicei nou pe care vrei să îl adopți și orice abilitate pe care vrei să o îmbunătățești necesită antrenament.

E ca atunci când mergi la sală și faci aceeași serie de exerciții. Cu cât o repeți mai des, cu atât se dezvoltă mai mult grupa de mușchi pe care o antrenezi.

Și așa cum primele antrenamente au fost grele și frustrante, la fel și primele tentative de a-ți „ascuți” atenția nu vor fi prea plăcute.

Oferă-ți timp și rezultatele nu vor întârzia să apară.

Personal, de fiecare dată când fac ceva repetitiv și neplăcut (dar necesar), tind să caut tot felul de scuze ridicole și distrageri inutile.

Așa că pentru a rămâne ancorat în activitate, îmi repet următorul lucru:

Doar pentru că este neplăcut nu înseamnă că trebuie să renunț. Scopul este performanța, nu plăcerea.

 Și dacă vrei performanță, atunci pregătește-te să tragi tare pentru asta.

1. Numără cuvinte

Cel mai simplu mod în care să îți antrenezi atenția este să numeri cuvinte.

Da, ai citit corect!

Să numeri cuvinte sună ridicol de banal, însă este modul ideal în care să te focusezi pe o activitate și nimic altceva.

Pune mâna pe prima carte care îți sare în ochi, deschide-o la orice pagină dorești și apucă-te să numeri toate cuvintele. După ce ai terminat de numărat, notează numărul total de cuvinte iar apoi mai numără o dată pentru a verifica.

  • Dacă numerele diferă, ia-o de la capăt.
  • Dacă pierzi șirul în timp ce numeri, ia-o de la capat.

Reține!

Scopul este să îți crești atenția, deci nu contează cât de banală e activitatea prin care te antrenezi.

2. Practică mindfulness

Dacă îmi amintesc corect, cred că am vorbit despe meditația mindfulness în multe dintre articolele pe care ți le-am propus.

Și asta deoarece este o practică incredibil de adaptabilă ce îți poate îmbunătăți viața în numeroase feluri.

Lăsând la o parte aspecte ca sănătatea și stresul, mindfulness te ajută să îți antrenezi atenția oriunde și oricând.

Tot ce trebuie să faci este să:

  • Alegi un obiect random pe care să te focusezi
  • Privești acel obiect ca și cum îl vezi pentru prima dată și habar nu ai ce este
  • Cauți să observi cât mai multe caracteristici (mărime, greutate, textură, formă, culoare, miros, funcție, etc.)
  • Ignori orice gând care îți trece prin cap în acel moment.

Când fac acest exercițiu, îmi place să îmi imaginez că sunt un extraterestru care tocmai a aterizat pe planeta Pământ și caută să înțeleagă mediul din jurul său. Asta mă ajută să privesc cu mai multă curiozitate obiecte care în mod normal mi se par banale.

3. Folosește cărți de colorat pentru adulți

Când a fost ultima dată când ți-ai cumpărat o… carte de colorat?

La fel ca număratul cuvintelor, coloratul este o activitate simplă care presupune să rămâi focusat pe ceva pentru o perioadă mai lungă.

Așa că fă rost de creioane, comandă-ți o carte de colorat pentru adulți și antrenează-ți atenția într-un mod fun și captivant.

4. Exersează-ți atenția cu Testul Stroop

Deși inițial a fost dezvoltat pentru evaluarea unor abilități cognitive, testul Stroop poate fi unealta perfectă cu care să îți „șlefuiești” atenția.

Aruncă o privire pe poza de mai jos.

După cum vezi, avem mai multe nume de culori scrise în culori diferite.

Tot ce trebuie să faci este să citești cu voce tare – și cât de cursiv poți – această listă. De fiecare dată când rostești culoarea în loc de cuvânt, trebuie să o iei de la capăt.

Când începi să te obișnuiești cu exercițiu, schimbă regulile. Mai exact, citește cu voce tare culoarea fiecărui cuvânt.

Să îți antrenezi atenția nu e rocket science. Îți trebuie doar răbdarea și perseverența pe care o ai atunci când încerci să antrenezi un mușchi.

Probabil te înșeli! – Preconcepțiile cognitive în practica medicală

te inseli blog grile rezidentiat kidney the brain
  • iunie 17, 2025

Salutări! Citind titlul poate ți-ai dat seamă că postarea de astăzi e ceva mai… diferită.  Însă după ce vei înțelege un pic din ce vom vorbi azi, te vei întreba cum de nu ți-ai pus problema aceasta de la bun început.

Ce sunt preconcepțiile cognitive?

O bună parte din erorile medicale se produc din cauza achiziționării și prelucrării informației prin utilizarea unor „scurtături” mentale mai mult sau mai puțin raționale numite preconcepții cognitive (în engleză – cognitive biases).

Deși pot ajunge și la concluzii corecte, acestea par a fi responsabile de greșeli mai frecvent decât pregătirea deficitară a unui medic (1), și sunt potențiale capcane atât pentru novici, cât și pentru experți. Dacă lipsa unor cunoștințe sau abilități poate fi destul de simplu de corectat (mai puțin atunci când nu știi ce nu știi), preconcepțiile cognitive sunt greu de surprins în acțiune și dificil de îndreptat.

Un exemplu care să ne ajute.

te inseli blog grile rezidentiat kidney the brain

Pentru a ilustra problema acestor preconcepții în practica medicală, să ne gândim la cazul imaginar al unui pacient de 25 de ani care se prezintă la camera de gardă pentru durere retrosternală.

Acesta este extrem de agitat, anxios, tahicardic, iar medicul examinator remarcă un miros intens de alcool; acesta mărturisește consumul a mai multor pahare în ziua precedentă (pe motiv că prietena l-a anunțat că se desparte de el). Nu se cunoaște cu antecedente personale patologice. Pe ECG se constată ritm sinusal cu tahicardie, fără alte modificări, iar tânărul este externat ulterior cu diagnosticul de atac de panică.

Câteva zile mai târziu, se întoarce tot la camera de gardă, cu durere retrosternală accentuată, dispneic și tahipneic. Saturația în oxigen este scăzută (89%), iar ecocardiografic se constată insuficiență cardiacă stângă cu fracție de ejecție 30%. Investigațiile biologice sunt suplimentate cu o troponină care iese mult crescută și, puțin timp mai târziu, ies și rezultatele hormonilor tiroidieni – TSH suprimat, FT3 mult crescut și FT4 normal.

La întrebările ulterioare, tânărul recunoaște că lua suplimente pentru slăbit și pentru dezvoltarea mușchilor pe bază de hormoni tiroidieni și hormoni steroizi.

În final, se pune diagnosticul de tireotoxicoză de cauză exogenă cu afectare cardiovasculară.

În cazul de mai sus avem consecințele a două preconcepții cognitive – confirmarea (când, pornind de la diagnosticul prezumtiv de atac de panică, se iau în considerare doar elementele clinice care susțin acest diagnostic) și concluzia prematură (odată ce diagnosticul de atac de panică părea suficient de plauzibil, nu s-au mai investigat și alte posibilități).

Cazuri similare apar frecvent în practica de zi cu zi.

O privire mai în detaliu a problemei.

te inseli blog grile rezidentiat kidney the brain

O parte din aceste preconcepții sunt înnăscute. De exemplu, tendința de a imita persoanele prestigioase dintr-un grup, considerată cândva necesară pentru supraviețuire (2), poate da actualmente rezultate îndoielnice.

Restul sunt achiziționate pe parcursul vieții, iar conținutul lor poate varia semnificativ în funcție de mediul social și cultural.

Există numeroase astfel de preconcepții care influențează procesul diagnostic și terapeutic – sunt catalogate aproximativ 35 de preconcepții cognitive întâlnite în activitatea clinică (3), dintre care menționăm câteva:

1.   Disponibilitate (availability bias)

Soluțiile cele mai recent și mai des utilizate sunt preferate datorită ușurinței cu care ne aducem aminte de ele, și importanței disproporționate pe care le-o acordăm. Dacă vezi numai infarcte miocardice acute, următorul pacient cu durere retrosternală are tot infarct miocardic?!

De asemenea, un diagnostic cu impact important (fie că a fost dificil de pus, sau chiar ratat complet) persistă în atenția noastră și tindem să îl căutăm și în situații mai puțin potrivite. Dacă am diagnosticat recent un infarct mezenteric, la următorul pacient cu durere abdominală vom fi mai predispuși să recomandăm examen CT.

2.   Confirmare (confirmation bias)

Are loc când interpretăm sau ținem cont doar de datele care se potrivesc cu un anumit diagnostic preconceput.

3.   Inerția diagnosticului inițial (anchoring bias)

te inseli blog grile rezidentiat kidney the brain

E atunci când ne folosim de diagnosticurile anterioare, în mod necontestat, pentru a alege direcția clinică. Este posibil ca pacientul diagnosticat în trecut cu spondilartrită, care acuză dureri lombare accentuate recent de partea dreaptă, să nu fie imediat recunoscut cu litiază renală dreaptă!

4.   Neglijarea incidenței (base rate neglect)

Are loc atunci când căutăm să punem un diagnostic improbabil sau „exotic”, nejustificat pentru tipul de populație din care pacientul face parte.

5.   Efectul de „înrămare” (framing bias)

Modul în care este prezentată informația poate influența deciziile ulterioare. Asemănător cu efectul de triaj – dacă pacientul se prezintă pe secția de nefrologie, atunci e clar că are o problemă cu rinichii!

6.   Concluzia prematură (premature closure)

Încetarea căutării de informații suplimentare imediat ce am găsit o explicație satisfăcătoare. Dintre toate preconcepțiile enumerate mai sus, este cea mai frecvent responsabilă de erori medicale (1).

Ce putem face pentru a evita capcanele unor preconcepții?

te inseli blog grile rezidentiat kidney the brain

A deveni conștient de existența lor e mai greu decât pare, tocmai din cauză că ele se desfășoară în mod inconștient (4). Dar putem să facem efortul voluntar de a ne verifica procesul de gândire, punându-ne întrebări la fiecare pas:

  • Care sunt posibilitățile diagnostice?
  • Care este primul lucru care îmi trece prin minte – și de ce?
  • Rezultatele analizelor/investigațiilor sunt în concordanță cu restul tabloului clinic?

Atât gândirea intuitivă, cât și cea analitică, au un rol în acest exercițiu.

Un singur take home message.

Introspecția este deosebit de importantă în practica medicală. Cu toții suntem pe fugă și încercăm să vedem cât mai mulți pacienți, cât mai corect, cu cât mai puține resurse. Însă doar câteva întrebări auto-administrate la momentul potrivit pot face diferența!

Despre autor

Corina Teodosiu

Corina Teodosiu

Dr. Rezident Nefrolog

Este medic rezident nefrolog pasionată de patologiile metabolico-nutriționale ale organismului. Membru al grupului Nephrology Social Media Collective (NSMC).


1. Graber ML, Franklin N, Gordon R., Diagnostic error in internal medicine. Archives of internal medicine. 2005 Jul 11; 165 (13): 1493-9.
2. Brown DE., Human universals. 1991, New York. NY: McGraw-Hill.
3. Croskerry P. The theory and practice of clinical decision-making. Canadian Journal of Anesthesia. 2005 Jun 1; 52 (1): R1-8.
4. Norman GR, Eva KW., Diagnostic error and clinical reasoning. Medical education. 2010 Jan; 44 (1): 94-100.

Cum să trișezi la examene grilă, sau „Ce m-a învățat Sherlock Holmes”

  • iunie 10, 2025

Hei, am creat și un video inspirat din acest articol. Îl poți vedea aici!

Văd video-ul

Când ai eliminat imposibilul, ceea ce rămâne –  oricât de improbabil ar părea – trebuie să fie adevărul – Sherlock Holmes

Cea mai rușinoasă mare realizare a vieții mele de student a fost să iau 10 la un examen la care nu învățasem aproape nimic: embriologie. De fapt, toată embriologia pe care o știu am învățat-o în timpul examenului, fără să mă „inspir” din alte surse. Secretul? Examenul a fost grilă!

Spre deosebire de examenele de tip „eseu”, în care e extrem de ușor să te pierzi în coala albă din fața ta, grila îți oferă extrem de multe informații. Dacă știi să le corelezi, o să ajungi un mic Sherlock Holmes (și o să îți crești și notele).

Articolele cu care te-am obișnuit sunt despre cum să înveți din timp, constant, eficient… Ce urmează să îți spun în continuare nu e ceva pe care să te bazezi (deși pentru mine a funcționat de minune, în numărate rânduri), ci ceva care să îți aducă niște sutimi în plus.

Iată cele 7 lucruri pe care le-am învățat din cărțile cu Sherlock Holmes, care să te ajute să deduci răspunsurile corecte ca un detectiv.

1. Nu te grăbi; mai întâi observă

Când avea o problemă în minte, Sherlock stătea zile întregi – săptămâni, chiar – să o rezolve.

Când primești subiectele, nu te apuca să rezolvi direct grilele și, în orice caz, nu încercui direct pe foaia de răspuns! Mai întâi citește toate grilele. Există 2 motive pentru care să faci asta:
A. Creierul tău începe să se gândească deja la întrebările dificile și să caute soluții.
B. Vezi în punctul următor

2. Privește în perspectivă

Făcând legături la care alții nu s-ar fi gândit vreodată, Sherlock reușea să rezolve toate cazurile.

Lecția pe care aș vrea să o înveți de aici este să rezolvi grilele împreună. Și nu, nu mă refer „împreună cu colegii”!

Gândește-te că sunt mai multe grile decât capitole, deci mai multe grile vor fi din același capitol. Asta înseamnă că e posibil să fie similare, sau măcar conectate. Și atunci, uitându-te de dinainte peste ele, sunt șanse foarte mari să găsești indicii, sau chiar răspunsuri.

În imaginea de mai sus, dacă cele două grile complement simplu au enunțuri asemănătoare, dar răspunsuri diferite – exceptând D de la prima și C de la a doua – înseamnă, firește, că acestea sunt răspunsurile corecte.

3. Există mai multe căi

Sherlock Holmes se folosește de toate mijloacele pentru a ajunge la soluție: uneori se deghizează, alteori caută informații și pune la cale un plan, iar în celelalte dăți îi atrage pe suspecți în capcană.

Asemenea, trebuie să pui în aplicare tot arsenalul, nu doar să te folosești de cunoștințe.

O grilă complement simplu are (să zicem) 5 răspunsuri. Și atunci, dacă nu o știi, șansa să nimerești răspunsul corect e de 20% – nu sună foarte promițător… Dar dacă grila ar avea doar 2 răspunsuri? Atunci, ar fi 50%! Parcă sună mai bine. Dar cum faci asta?

Elementar, dragul meu Watson! Dai la o parte răspunsurile greșite!

4. Judecă în sens invers

În caz că ai uitat motto-ul articolului, dă-mi voie să ți-l amintesc:

Când ai eliminat imposibilul, ceea ce rămâne –  oricât de improbabil ar părea – trebuie să fie adevărul – Sherlock Holmes

Ca să faci o grilă bine, ai două posibilități: să știi răspunsurile corecte, sau să le știi pe cele greșite. Uneori, e suficient să elimini „imposibilul”, și ai ajuns (sau ai șanse mult mai mari să ajungi) la răspunsul corect.

Sistemul de notare care nu a dat greș pentru mine a fost: × ,  / ,  O ,  ( .

× este pus înainte de răspunsurile posibil adevărate, / e pentru tăiat răspunsurile greșite, O e pentru încercuit răspunsurile 100% corecte, iar ( e pentru conectat răspunsurile legate între ele. O să îți arăt imediat cum pui asta în practică.

5. Fii atent la detalii

Ceea ce îl deosebește pe Holmes de alții este atenția obsesivă la detalii.

O să îți repet asta până când o să înțeleg și eu: „Citește grila cu atenție!”. Un simplu „nu” ascuns în enunț îți poate da toate planurile peste cap.

Mai mult, uită-te mereu după erorile „făptașului” – observă typo-uri sau greșeli de scriere. Cei care fac grilele tind să verifice bine răspunsurile corecte, și mai puțin pe cele greșite.

6. Ai grijă pe cine crezi

Poate ai auzit și tu: când nu știi, bifează răspunsul „C”. Fals!

În schimb, răspunsurile cele mai lungi, sau de tipul „toate de mai sus”/”niciunul de mai sus” au șanse mari să fie corecte. Asta e adevărat!

Încă ceva… atunci când un răspuns este tranșant, poți să bagi mâna în foc că nu este el cel corect. Există excepții la aproape orice regulă, așa că atunci când vezi „întotdeauna” sau „niciodată” într-un răspuns, ai șanse mari să nu greșești dacă îl ignori.

.  .  .

Dacă a fost prea multă informație, iată un exemplu de cum poți pune toate astea în aplicare:

În ceea ce priveşte regula transfuziei, următoarele afirmaţii sunt adevărate:
A. aglutininele din sângele donatorului nu trebuie să se întâlnească cu aglutinogenul din plasma primitorului
B. grupa 0 poate primi sânge doar de la grupa 0
C. grupa 0 este primitor universal
D. grupa 0 este donator universal
E. un individ cu grupa A poate primi sânge de la un individ cu grupa 0

Iată un tip de raționament simplu, pe care îl poți urmări chiar dacă nu cunoști (prea bine) materia: să zicem că știi că aglutinogenul e un antigen, deci se află pe hematii, nu în plasmă (deci A. este fals), dar nu mai ții minte ce este grupa 0. Însă există doar două posibilități:

a) Este donator universal (D. adevărat), ceea ce înseamnă că un individ cu 0 poate primi doar de la alt 0 (B. adevărat), dar poate dona unei persoane cu A (E. adevărat).

b) 0 este primitor universal, rezultă B, D, E ─ false.

Dar cum întrebarea este complement multiplu, deci nu poate avea un singur răspuns corect, rămânem la prima variantă: B, D ,E!

Vezi? E simplu!

.  .  .

În fine, să trecem ultimul punct:

7. Cultivă-ți experiența

Nu te aștepta să ajungi Sherlock Holmes peste noapte. Ai nevoie de multă perseverentă și mult exercițiu.

Cu alte cuvinte, cu cât rezolvi mai multe grile (în condiții cât mai apropiate de cele de examen), cu atât o să devii mai priceput în arta deducției. Așa că spor la treabă!

PS: Dacă vrei să îmi spui ceva, dă-mi un mail pe teo@marsilian.com!

Cum să scapi de distrageri (dacă vrei cu adevărat asta)

  • iunie 3, 2025

Î: De câți oameni e nevoie ca să schimbe un bec?
R: De un singur om, dar trebuie să vrea și becul să se schimbe!

De ceva ani, de când scriu despre hack-uri de învățare și productivitate, cea mai mare problemă pe care am întâlnit-o la studenți nu a fost procrastinarea sau stilurile de învățare ineficiente. Cea mai mare problemă este prioritizarea – identificarea task-urilor esențiale și urmărirea lor.

Pentru că, vezi tu, oamenii caută calea de minim efort. Mediciniștii vor să prindă specialitatea pe care și-o doresc cu notă minimă, ca să aibă timp și de altele. Problema e că nu vei știi niciodată dacă efortul tău e suficient.

Așa că primele lucruri la care poți să renunți sunt acelea care nu îți aduc niciun beneficiu real. Acele activități care nu sunt nici productive, și nici nu te relaxează – distragerile! Doar că foarte mulți nu vor.

Mai jos ai câteva sfaturi și trucuri privind cele mai comune distrageri. Sunt încercate de mine, și te pot asigura că funcționează… atâta timp cât ești dispus să le aplici și vrei cu adevărat să devii productiv.

1. Rețelele de socializare

Surprinzător pentru absolut nimeni, Facebook și celelalte rețele de genul sunt sursa numărul 1 de pierdere a timpului în cam toată lumea cu acces la internet. Un studiu arată că oamenii stau, în medie, peste 3 ore zilnic pe platformele de socializare. Asta înseamnă mai bine de 21 de ore pe săptămână!

Așa că data viitoare când spui că nu ai timp, gândește-te pe ce s-a irosit.

Soluție

În primul rând, șterge toate aplicații de social media de pe telefon: Facebook, Insta, Twitter, etc.

Următorul pas este să descarci News Feed Eradicator – o extensie de Google Chrome care îți dezactivează News Feed-ul de pe Facebook și îl înlocuiește cu un citat motivațional. O am instalată de 4 ani, și nici nu vreau să mă gândesc câte mii de ore aș fi pierdut fără ea…

De asemenea, îți recomand Block Site (Android și Chrome), care banează fie permanent, fie temporar, accesul la site-uri care te tentează un pic prea mult. Dacă ai iPhone, poți bloca site-urile de care vrei să stai departe, din setări.

Dar stai puțin, Teo! Atunci cum mai văd ce e pe News Feed?

Păi… nu mai vezi! Acum înțelegi ce am vrut să spun la început? Nu le poți avea pe toate!

Nu poți să înveți eficient și să și scrollezi pe Facebook în același timp. Nu poți să fii productiv și să și vorbești cu colegii simultan.

Dacă vrei neapărat, o variantă mai light ar fi să îți închizi doar notificările. În felul acesta, măcar nu o să mai fi distras odată la 5 minute.

2. Mesaje, SMS-uri, snap-uri

Știu. Să răspunzi la un singur mesaj pare un lucru inofensiv. Problemă e că nu e niciodată un singur mesaj. La fel cum nu e niciodată un singur pahar, o singură prăjitură, sau un singur episod de GoT.

Când ai răspuns la un mesaj, sunt șanse foarte mari tocmai să fi intrat într-o conversație de 30 de minute pe care ai fi putut să o ai la telefon în 3 minute, într-una din pauze.

Soluție

Telefon închis și pus în altă cameră. Dacă ai nevoie de el, oprește notificările și încearcă să nu-l ții în câmpul tău vizual. Dacă trebuie să vorbești cu cineva sau să verifici mesajele, fă-o în timpul unei pauze.

Dar Teo, parcă nu e nevoie de ceva atât de radical.

Dacă n-ar fi nevoie, nu ai mai citi articolul ăsta. Voința e ca un mușchi: poți să-l antrenezi, dar dacă îl folosești tot timpul, la un moment dat o să cedeze.

3. Statul de vorbă

Există un motiv pentru care evit să mai merg la sala cu prietenii: brusc, antrenamentul devine 20% tras de fiare și 80% conversație, iar concentrarea devine istorie.

Asta se întâmplă și în timp ce înveți. De câte ori nu te-a întrerupt cineva fix când intraseși în starea de flow, și ți-a dat peste cap învățatul pentru următoarea oră?

Soluție

Când înveți, poți asculta muzică clasică în căști, sau le poți pune doar de formă, ca să îi descurajezi pe oameni din a te întrerupe.

Dacă nu funcționează, explică-le că ești ocupat, și preferi să fii lăsat să te concentrezi până la următoarea pauză. Respectă-ți timpul!

Riscul cel mai mare e atunci când înveți cu un prieten. Dacă vă înțelegeți prea bine, iar sesiunile de învățat se transformă adesea în mini-petreceri, poate că nu sunteți cei mai buni parteneri de învățat unul pentru celălalt…

4. Multitasking

Creierul uman nu e construit pentru multitasking. Și nu, nici tu nu faci excepție, chiar dacă îți place să crezi asta. Dacă vrei să fii eficient, concentrează-te pe un singur lucru o dată.

Soluție

Când înveți, setează un timer pentru fiecare capitol și propune-ți să termini înainte ca timerul să ajungă la 0.

Asta te va ajuta, pe de o parte, să nu mai procrastinezi, iar pe de altă parte să nu mai sari de la un task la altul.

5. Junk food

Chiar dacă pare greu de crezut, mâncatul prost e unul din principalele lucruri care te fac neproductiv. Și intră la capitolul „distrageri” pentru că gustările sunt folosite frecvent ca motive neîntemeiate să iei pauze.

Iar când zic „junk food”, mă refer la toate mâncărurile intens-procesate, care conțin mult zahăr. Da, și ciocolata intră aici. Pare rău.

De ce? Zahărul te face mai alert doar pe termen scurt. Imediat ce intervine insulina și supracompensează spike-ul de glucoză din sânge, se produce hipoglicemia, iar nivelul de energie revine la un nivel mai scăzut decât înainte. Asta înseamnă stări de somnolență, și imposibilitatea de a te concentra.

Soluție

Elimină, pe cât posibil, mâncărurile procesate și dulciurile. Uite 2 trucuri ca să faci asta:

  1. Stai departe de ele. E simplu: dacă nu ai dulciuri prin casă, nu o să mănânci dulciuri.
  2. Poți să-ți satisfaci pofta de dulce cu fructe și cereale (de tipul Müsli). Tot ce trebuie să faci este să te asiguri că le ai mereu la îndemână.

Începutul e cea mai grea parte, mai ales că zahărul dă dependență. Crede-mă, odată ce ai scăpat, îți va fi mult mai ușor.

În loc de concluzie

Într-o lume în care distragerile sunt regula, succesul e determinat de puterea de concentrare. Dacă ești dispus să faci ce trebuie ca să elimini distragerile, vei fi de neoprit! Dar nu uita:

Nothing works, unless you do!

Minciuna pe care și-o spun perfecționiștii

  • mai 27, 2025

Mulţi dintre noi avem principii care nu ne ajută absolut deloc să menținem un stil de viaţă bazat pe productivitate.

De exemplu, una dintre cele mai comune este convingerea că odată cu creşterea productivităţii sau obținerea mai multor rezultate în același interval de timp va scădea calitatea efortului nostru sau capacitatea de a face sarcinile perfect.

Ai experimentat, probabil, acest lucru. Este 21:30 şi ai putea să mai repeți un capitol, şi stai încă 30 minute la birou să te asiguri că termini și acest nou task. Sau, un aspect foarte frecvent printre perfecționiști, mai acordă 30 minute ultimelor două paragrafe din capitol pentru a se asigura că l-au înțeles.

Jumătatea de oră în plus a făcut o mare diferenţă? Poate, dar este mult mai probabil că doar te-a făcut să te simţi mai încrezător în calitatea efortului tău. Şi aşa ajungem să credem că petrecerea unui interval mai mare de timp ne dezvoltă mai mult sau ne ajută să învățăm mai mult.

Mai mult timp nu se traduce neapărat într-un efort de o calitate mai bună

Totuși, mai mult timp nu se traduce neapărat într-un efort de o calitate mai bună. De fapt, petrecând mai mult timp pe o sarcină specifică poate afecta, de fapt, performanțele noastre, reducând calitatea efortului.

Studiile au arătat că, atunci când lucrăm sau învățăm mai mult de 50-55 de ore pe săptămână, performanțele cognitive și capacitatea de a raționa și de a rămâne motivat încep să scadă. Scade calitatea efortului.

În istorie, motivația primară a lui Henry Ford (creatorul companiei Ford) de a reduce orele săptămânale de la 48 la 40 a fost de a reduce numărul de erori pe care angajații lui le făceau. Angajatorii dintr-o serie de industrii de producție au constatat, în mod similarl că ar putea menține producția și calitatea, reducând în același timp orele angajaților.

Același lucru se aplică și la efortul cognitiv.

La nivel de sarcină, petrecerea de timp mai mult pe un obiectiv anume nu duce întotdeauna la îmbunătățirea acestuia.

Ca urmare, efortul va umple timpul liber, ucigând speranța că o productivitate sporită va duce la un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală.

Tehnologia ne face neproductivi

Prin intermediul tehnologiei din ziua de azi, avem la îndemână informații nelimitate și accesibilitate nelimitată. Acest lucru este excelent, pe mai multe nivele, dar, de asemenea, duce și la supraîncărcare: lumea este la îndemâna degetelor noastre, literalmente. Pentru persoanele predispuse la distragerea atenției și procrastinare, era digitală se transformă rapid în neproductivitate.

În industria automobilelor, cea mai bună calitate este asociată cu cea mai mare viteză. Acesta este motivul pentru care componentele și procesele dezvoltate pentru automobilele de curse sunt mai târziu folosite în vehiculele de uz general pentru o productivitate sporită.

Industria automobilelor s-a bazat întotdeauna pe ideologia „motorsports”, adică mașinile de curse au funcționat ca un test de inovare pentru autoturismele de larg consum.

Creșterea productivității ce duce la creșterea calității nu este observată doar în lumea curselor de mașini. Un exemplu simplu, dar puternic în mediul profesional este utilizarea comenzilor rapide de la tastatură.

Comenzile rapide de la tastatură ne economisesc timp și duc la o muncă de calitate superioară, deoarece ne permit să evităm greșelile de a glisa și plasa obiecte în locurile greșite și de a face clic pe elemente greșite.

În schimb, trebuie să recunoaștem că majoritatea comportamentelor productive sunt ceea ce îmbunătățesc, și aduc calitate, nu cantitate. Când privim în ansamblu, știm instinctiv că viteza, o componentă a productivității, este asociată cu o calitate mai bună.

Calitate vs Cantitate

Concepția greșită conform căreia productivitatea dăunează calității ne determină să credem că atunci când vine vorba de învățare, efort, sau orice timp de „lucru”, calitatea este obiectivul suprem. Calitatea este fără îndoială importantă, dar este discutabil dacă ar trebui să fie obiectivul de vârf.

În unele cazuri, concentrarea exclusivă sau prea mare asupra calității ne poate determina să ne răzgândim: gândește-te la planul strategic ireproșabil, care a durat o săptămână pentru a-l dezvolta… doar pentru a nu acționa la momentul potrivit, doar pentru a procrastina, sau doar pentru că întregul context – să zicem, bibliografia – s-a schimbat.

Scopul real, când avem în vedere învățatul, este rezultatul. Și prioritizarea productivității garantează că efortul depus pentru învățare se va face la un nivel de calitate cu cel mai bun rezultat.

În activitatea noastră online, am observat ce se întâmplă într-o cultură de calitate, discutând cu mulți studenți și elevi: perfecționiștii petrec mult timp încercând să învețe excelent detaliile, neacordând atenție și energie strategiei de ansamblu.

Este necesar să acordăm o mai mare atenție trunchiului de bază al cunoașterii – în speță elementele centrale ale domeniului pe care îl învățăm. Să nu deviem, totuși, de la subiect.

Principiul Pareto

Motivul pentru care „investițiile” suplimentare în calitate nu duc întotdeauna la un impact mai mare este costul de oportunitate al timpului. Dacă am avea o cantitate infinită de timp, și acesta s-ar putea să nu fie cazul, dar știm că alegerea de a petrece timp pe o singură sarcină (fie o anumită materie, fie un anumit capitol) ar însemna că alegem să nu mai petrecem timp pe un milion de alte sarcini.

Și dacă credem în principiul Pareto (80% din valoare provine doar din 20% din efortul depus), atunci putem observa cât de mult „perfecționarea” efortului nostru, în general, vine cu o valoare mică pentru un cost ridicat. Nu înseamnă că nu ar trebui să ne desăvârșim niciodată munca. Aceasta înseamnă doar că ar trebui să o facem numai atunci când va contribui semnificativ la impactul final.

Cu alte cuvinte, în cazul învățatului este mai important să parcurgi materia pentru a înțelege esențialul și pentru a putea face corelații ulterior, în loc să parcurgi 50% din materie la nivel de detaliu și fără să știi ce se află în cealaltă jumătate a materiei.

Concluzie

Spre deosebire de calitate, productivitatea este, prin definiție, legată de impact. Cei mai mulți dintre noi s-au gândit la productivitate ca la cantitatea de efort/învățare pe care o putem realiza în timpul pe care îl avem la dispoziție.

Dar ar trebui să începem să ne gândim la productivitate ca la impactul pe care îl poate avea efortul pe care îl depunem într-un anumit moment.

Cum ne va ajuta pe viitor? Ce vom obține?

Cu această definiție, productivitatea, nu calitatea, este obiectivul superior pentru efortul nostru.

A deveni mai productiv nu va afecta calitatea efortului nostru, acesta va crește, indiferent cât de perfecționiști suntem.

Secretul celor cu 850+ la Rezi 2024

  • mai 21, 2025

Secretul celor cu 850+ la Rezi 2024

o inițiativă marca

Apasă pe săgeata verde pentru cuprins ↓  

Cum a luat naștere acest articol

‎

Cum a luat naștere acest articol

Vezi mai jos varianta video a articolului.

Hei!

Dacă vrei să afli cum au reușit colegii tăi mai mari să treacă de 850 de puncte la Rezi, am câteva răspunsuri pentru tine! De 5 ani facem studiul „Ce sfaturi despre Rezi ai da mai departe?”, în care le punem celor care au dat Rezi întrebări precum: „Când ai început să înveți?”, „Ce tehnici ți-au fost utile?” și, bineînțeles, „Ce punctaj ai obținut?”. Feedback-ul a fost extrem de pozitiv, așa că în ultimii ani am îmbunătățit chestionarul, am adăugat întrebări și am publicat rezultatele pe pagina https://www.g-rezi.ro/sfaturi.

Pentru că e dificil să treci prin sute de răspunsuri individuale, am prelucrat datele, am făcut statistici și am extras concluziile cele mai importante.

Așa că în articolul acesta îți voi prezenta cele mai relevante sfaturi care să te ajute să obții și tu un punctaj imens (și poate, cine știe, să-ți rezervi un loc în următorul sezon de Mindcast 😉 ). Hai să vedem rezultatele!

[Probabil te întrebi de ce nu am inclus scorurile sub 550. Am avut doar 9 răspunsuri în acea categorie, deci insuficiente statistic. Așa că am eliminat acest interval și am ajustat statistica.]

1. Când te-ai apucat de învățat pentru rezi?

‎

1. Când te-ai apucat de învățat pentru rezi?

E foarte clar din grafic: cu cât începi mai devreme să înveți, cu atât ai șanse mai mari la un punctaj ridicat.

De exemplu, 78% dintre cei cu peste 850 puncte au început pregătirea cu 11-12 luni înainte. La polul opus, 59% dintre cei care au luat sub 650 s-au apucat abia în ultimele 6 luni.

Deci primul sfat pe ziua de azi: dacă vrei să-ți asiguri specialitatea dorită, începe din timp.

2. De câte ori ai parcurs materia?

‎

2. De câte ori ai parcurs materia?

Și aici există o legătură clară între numărul de parcurgeri și punctaj:

70% din cei cu punctaje sub 650 au trecut prin materie de cel mult 2 ori.

În schimb, majoritatea celor cu peste 850 puncte (mai exact, 60%) au parcurs materia de 3-4 ori, iar 30% dintre aceștia – de cel puțin 5 ori.

Așadar, parcurge materia de cât mai multe ori ca să-ți crești șansele unui punctaj mare.

3. Când te-ai apucat de licență?

‎

3. Când te-ai apucat de licență?

Candidații cu punctaje mari tind să înceapă licența din timp:

Aproape jumătate dintre cei cu peste 850 puncte (mai exact, 46%) și-au început lucrarea cu mai bine de 12 luni înainte. Pe de altă parte, jumătate dintre cei cu punctaje relativ mici (până în 650 puncte) au lăsat licența pentru ultimele 6 luni, sau chiar mai puțin.

Deci, dacă termini licența rapid, îți rămâne mai mult timp să te pregătești pentru Rezi.

4. Din ce ai învățat?

‎

4. Din ce ai învățat?

Majoritatea (73%) au folosit exclusiv bibliografia oficială. Totuși, 22% au combinat bibliografia oficială cu rezumatele, iar 5% au folosit doar rezumate.

Comparativ cu anul trecut, cei care au luat peste 850 au folosit mai puțin rezumatele: 16% față de 30% anul trecut.

Deci, deși rezumatele devin populare, cărțile oficiale rămân sursa principală și sigură.

Ți-ai făcut rezumatele singur(ă)?

58% din cei care au învățat din rezumate și le-au făcut singuri. Cei mai mulți dintre ei sunt din categoria 851-950.

Așadar, să-ți faci rezumate e util pentru învățarea activă, dar necesită timp. Dacă optezi pentru asta, fă-le imediat după ce ai parcurs lecția.

5. Topul tehnicilor de învățare

‎

5. Topul tehnicilor de învățare

Iată tehnicile ordonate după cât de eficiente au fost considerate de cei cu peste 850 puncte:

  • Participare la cursuri online ce explică materia – cea mai puțin eficientă metodă: -44%
  • Învățatul cu colegi/prieteni: -28%
  • Urmărit video-uri gratuite ce explică materia: -10%
  • Grile doar după finalizarea integrală a materiei: 1%
  • Flashcard-uri: 8%
  • Parcurgerea rapidă a materiei (cu cât mai multe treceri): 46%
  • Recapitularea constantă a capitolelor din trecut: 55%
  • Parcurgerea cu atenție a materiei (încă de la prima trecere): 69%
  • Grile după fiecare capitol/subcapitol învățat – cea mai eficientă: 74%

Hai să analizăm, pe scurt, fiecare tehnică în parte:

5.1. Cursuri online ce explică materia

‎

5.1. Cursuri online ce explică materia

Această metodă are, per total, o eficiență netă negativă pe toate intervalele de punctaj, iar cele mai mici valori se regăsesc chiar la intervalul 851-950.

Probabil că aceste cursuri pot fi de mare ajutor pentru dobândirea unei baze, însă când ai deja materia bine pusă la punct, ele nu te ajută să o aprofundezi.

5.2. Învățatul cu colegi/prieteni

‎

Și anul acesta, rezultatele învățatului în grup sunt neconvingătoare. Eficiență netă e de -25% per total, și ajunge chiar la -35% la cei cu peste 750 de puncte.

Cel mai probabil, discuțiile amicale și lipsa unei structuri stricte pot afecta randamentul. Nu uita, e foarte ușor să fii distras, mai ales dacă nu există un plan de studiu bine pus la punct.

5.3. Video-uri gratuite ce explică materia

‎

Deși stau ceva mai bine decât cursurile online, trendul e unul similar: utilitatea scade pe măsură ce crește punctajul, iar pentru intervalul 851-950, eficiența netă rămâne una negativă, de -10%.

5.4. Flashcard-uri

‎

5.4. Flashcard-uri

Deși ocupa locul 6 în topul general al eficienței, pentru mulți dintre candidați ele au reprezentat o metodă eficientă de învățare și reactualizare a informațiilor. 47% dintre respondenți le-au considerat utile sau foarte utile, în timp ce, în segmentul 850+, procentul este de 43%.

Flashcard-uri – care?

Dintre cei ce le consideră utile/foarte utile, 54% au ales să și le creeze singuri. Acest procent crește odată cu punctajul , pornind de la 15% pentru intervalul 551-650 și ajungând la 72% dintre fanii flashcardurilor care au obținut peste 850 de puncte.

Flashcard-uri – cum?

În intervalul 851-950, cei mai mulți dintre cei care au folosit cu succes flashcard-uri au ales varianta tipărită. 24% au preferat varianta online, iar 3% au apelat la ambele variante.

Flashcard-uri – cu cine?

Cei mai mulți au ales să folosească flashcard-urile individual, în vreme ce mai puțin de 5% le-au parcurs împreună cu colegi sau prieteni. Nu-i de mirare, având în vedere că studiul în grup n-a ieșit prea bine la capitolul eficiență.

5.5. Recapitulare constantă

‎

5.5. Calitate vs. Cantitate

Per ansamblu, metoda recapitulării constante este foarte apreciată (62% eficiență), fiind a 3-a ca utilitate.

Totuși, la cei peste 850 de puncte, eficiența netă scade la 55%. Din experiența împărtășită în Mindcast, se pare că mulți preferau să își planifice recapitularea punctual, în funcție de capitolele care le dădeau bătăi de cap, și nu neapărat să o facă zilnic.

Merită menționată aici tehnica repetiției spațiate, care implică revizuirea la intervale de timp din ce în ce mai mari. Astfel, în timp ce înaintezi cu materia, îți păstrezi proaspete informațiile asimilate la început.

5.6. Calitate vs. Cantitate

‎

5.6. Recapitulare constantă

Din date reiese că, indiferent de punctaj, majoritatea participanților pun preț pe calitatea primei parcurgeri a materiei (72% o consideră foarte utilă), mai mult decât pe viteză și pe cât mai multe treceri.

Totuși, cei cu scor peste 850 dau note bune și citirilor multiple (eficiență netă 69%), dovadă fiind media de aproximativ 4,1 parcurgeri a materiei la acest nivel.

5.7. Grile - în timpul, sau după?

‎

5.7. Grile - în timpul, sau după?

Indiferent de punctaj, rezolvarea grilelor după fiecare capitol are o eficiență netă superioară (mai exact, 65%), față de rezolvarea grilelor abia după parcurgerea materiei (1%).

În plus, cei mai mari susținători ai abordării „grile după fiecare capitol” sunt cei cu punctaje peste 850, la care s-a înregistrat o eficiență netă de 74%.

Ceea ce dovedește că grilele online nu servesc doar ca mod de simulare a rezidențiatului, ci și ca metodă de fixare și autoevaluare a cunoștințelor.

5.8. Punctaj Rezidentiat vs punctaj Grile-Rezidentiat

‎

5.8. Punctaj Rezidentiat vs punctaj Grile-Rezidentiat

Apropo de grile, am vrut să verificăm relevanța testelor de pe Grile-Rezidentiat.ro. De aceea am adăugat întrebarea: „Care era media ultimelor teste pe Grile-Rezidentiat?”, la care au răspuns 455 de persoane.

Corelând răspunsurile cu cele ale întrebării „Ce punctaj ai luat la rezidențiat?”, am obținut acest grafic, unde scorul de corelație Pearson e de 0,69. Asta indică o asociere puternică între scorul la teste și punctajul final. Cu alte cuvinte, cei care stăteau bine la testele de pe Grile-Rezidentiat au avut, în general, și un rezultat bun la Rezi.

Gata cu metodele de învățare! Hai să vedem ultimele două întrebări din studiu.

6. Ce făceai când simțeai că nu mai poți să înveți?

‎

6. Ce făceai când simțeai că nu mai poți să înveți?

Observăm un trend la persoanele cu rezultate mari, care se forțează să continue chiar și când sunt epuizate: 30% în intervalul 851-950, față de media de 18% în cadrul celorlalte intervale.

Tot cei cu punctaje peste 850 aleg cel mai rar să întrerupă complet învățatul (12%).

În concluzie, iau punctaje mari cei care încearcă să își depășească blocajele și să continue, în ciuda oboselii.

7. Cât de mulțumit(ă) ești cu specialitatea aleasă?

‎

7. Cât de mulțumit(ă) ești cu specialitatea aleasă?

Aici merită să fac un disclaimer, pentru că sondajul s-a desfășurat la scurt timp după rezi, iar mulți nu apucaseră încă să vadă cum decurge efectiv specializarea. Cu toate acestea, se vede clar cum gradul de satisfacție urcă odată cu punctajul: de la 2,9/5 la cei sub 650 de puncte, până la 4,7/5 la cei peste 850.

Totodată, numărul celor care nu și-au ales nicio specialitate la repartiție scade pe măsură ce punctajul crește: 30% (23 de persoane) pentru primul segment, 10% pentru 651-750 și doar 1% pentru fiecare din intervalele 751-850 și 851-950.

Deci, așa cum probabil bănuiai, dacă muncești și obții un scor ridicat, e mult mai probabil ca specialitatea aleasă la repartiție să te împlinească.

Concluzii

‎

Concluzii

Pentru că fiecare lucrare științifică are nevoie de concluzii, iată sfaturile care reies din studiu.

  • Începe învățatul cât mai devreme.
  • Propune-ți să parcurgi materia de cel puțin 3-4 ori, însă fă-o cu simț de răspundere încă de la prima trecere.
  • Ocupă-te de licență din timp, astfel încât să-ți mai rămână suficient spațiu pentru repetat și testat înainte de rezi.
  • Concentrează-te pe bibliografia oficială. Vezi, totuși, dacă ți-ar fi de folos să-ți faci propriile rezumate, sau simți că îți ia prea mult timp.
  • Ia în considerare și flashcard-urile și vezi dacă ți se potrivesc.
  • Renunță la învățatul în gașcă dacă îți dai seama că sunteți mai debragă distrași decât productivi.
  • Recapitulează constant și rezolvă grile după fiecare capitol parcurs ca să îți fixezi și testezi materia.
  • E normal să te simți epuizat uneori, dar încearcă să găsești resurse să mergi mai departe.

Îți mulțumesc că m-ai urmărit până la final! Dacă vrei să vezi studiul integral și toate răspunsurile, găsești totul pe www.g-rezi.ro/sfaturi.

Pe YouTube găsești și Mindcast, un podcast video cu candidatii care au luat cele mai mari punctaje la Rezi. Avem deja peste 25 de episoade, si iti promit ca marturiile invitatilor o sa te surprinda.

Iar dacă vrei să-ți asiguri specialitatea pe care ți-o dorești, intră pe https://www.grile-rezidentiat.ro/. Poți să rezolvi gratuit 100 de grile pe zi din cele peste 52.000, ai corectare instant, răspunsuri explicate cu AI, grafice de progres, mod de simulare a rezidențiatului, flashcard-uri, și chiar și o pagină de resurse cu zeci de materiale ca această statistică.

Spor la treabă și mult, mult succes la rezi!

Dacă vrei să vezi studiul integral și toate răspunsurile, apasă aici.

[Quiz] Cât de bine îți gestionezi timpul?

  • mai 20, 2025

Ți-ar dori ca ziua să aibă mai mult de 24 de ore? Cât de des ți se întâmplă să intri în criză de timp? Lunar? Săptămânal? Zilnic?!

Stai liniștit! Vestea bună e că oricine poate învăța să își managerieze timpul în mod eficient, și în felul acesta să își recapete controlul asupra propriei vieți.

Tocmai de aceea ți-am pregătit următorul quiz, prin care poți identifica elementele de Time Management la care ai cel mai mult de lucrat, dar și strategiile pe care trebuie să le pui în aplicare pentru a deveni mai eficient.

Cât de bine stai la capitolul „Time Management”?

Pentru fiecare din afirmațiile de mai jos, bifează în ce măsură te identifici. E în interesul tău să fii cât se poate de sincer, iar răspunsurile tale să fie cele adevărate, nu neapărat cele corecte. Atunci când ai terminat, apasă butonul „Calculare punctaj”, poziționat mai jos, pentru a-ți afla scorul, și nu uita să-l împărtășești și prietenilor pe Facebook. Ulterior, urmărește-ți punctajul pe fiecare din cele 5 planuri pentru a ști unde trebuie să mai lucrezi.

{{$index+1}}.
Niciodată Întotdeauna


Calculare punctaj Share pe facebook
Punctajul este {{total_marks}}
Te rog să răspunzi la toate întrebările


Interpretarea rezultatelor

Intervale
Ce înseamnă asta pentru tine
{{item.low}} - {{item.high}}


Probabil că în timp ce completai quiz-ul, ți-ai dat seama că abilitățile tale de time-management scârțâie pe alocuri. Pentru asta, ți-am pregătit o scurtă trecere în revistă a fundamentelor managerierii timpului, dar și o mulțime de unelte și strategii specifice care să te ajute să evoluezi.

Afirmațiile {{item.linked_questions.join(", ")}} | {{item.part_marks}} din {{item.part_total}}
-



ESENȚA

Time Management-ul este un skill fundamental care te ajută, pe termen lung, să-ți atingi obiectivele, în același timp ținând nivelul de stres sub control.

Tuturor ne-ar plăcea să avem câteva ore în plus în fiecare zi. Pentru că asta nu e posibil, nu ne rămâne decât să creăm un program care reflectă prioritățile și să începem cu lucrurile cu adevărat importante.

În felul acesta, vom rămâne mereu focusați și ne vom putea apropia, încet-încet, de visurile noastre.

Dacă acest quiz te-a ajutat, aruncă o privire peste cel de luna trecută: „Tu cât de motivat/ă ești?”

3 moduri subtile prin care te auto-sabotezi când înveți

invatare eficenta autosabotaj
  • mai 13, 2025

Se spune că mintea umană este cel mai complex sistem din întregul univers.

Și pe bună dreptate!

Mintea umană este rezultatul a circa 86 de miliarde de neuroni ce comunică și pasează informație de la unul la celălalt.

Totul se datorează unui organ de aproximativ 1.3 kilograme (creierul) și o rețea de nervi care puși cap la cap ar putea înconjura planeta de două ori.

Doar că mintea umană nu este un sistem perfect. De fapt, aș putea să îți enumăr o listă întreagă de situații în care mintea pare că lucrează împotriva ta.

Ca atunci când alegi să bei câteva pahare în plus, deși ești conștient că te vei simți groaznic mâine.

Sau atunci când găsești o scuză „inteligentă” să lași pe altă dată pregătirea pentru rezi.

Cred că orice persoană purtătoare de creier se autosabotează uneori, fie că o face mai mult sau mai puțin conștient.

Eu am reușit să identific trei moduri prin care mă autosabotez când lucrez sau învăț.

Care dintre ele îți sună cunoscut?

1. Îți fixezi standarde prea înalte (sau prea rigide)

Vreau să încep prin a-ți spune că nu e absolut nimic rău în a avea standarde înalte.

Până la urmă, standardele înalte te ajută să spargi bariere mentale, să progresezi și să îți atingi potențialul.

Fără standarde, am trăi cu toții într-o mediocritate continuă, fără vise și fără obiective îndrăznețe.

Dar ce se întâmplă când standardele înalte sunt prea înalte?

Problema:

Uneori, fix așteptările nerealiste sunt motivul pentru care nu faci progres sau ai impresia că nu știi nimic.

Mai exact, mă refer la standardele prea înalte sau prea rigide de care insiști să te agăți, deși realitatea îți arată că nu poți ajunge acolo (încă!).

De ce sunt aceste standarde periculoase pentru performanța ta?

Pentru că îți alimentează constant dezamăgirea (lucru care te demotivează) și te fac să îți evaluezi greșit rezultatele. Totodată, standardele rigide te fac să gândești în termeni de „totul sau nimic.”

Ca atunci când te forțezi să înveți zece capitole într-o zi și pentru că nu ai reușit să parcurgi decât șapte, ai impresia că nu ai reținut nimic. În consecință, îți bagi picioarele și treci la altă activitate.

Soluția:

Mai întâi, fii realist cu tine însuți.

De câte ori ți-ai setat obiective și standarde pe care nu le-ai atins?

Nu are sens să ții de niște standarde pe care ți-ai demonstrat în repetate rânduri că nu le poți atinge încă.

O soluție mai bună este să îți reevaluezi așteptările și obiectivele.

Marile reușite se obțin din victorii mici; din răbdare, flexibilitate și obiective realizabile.  

2. Nu folosești tehnologia în avantajul tău

La fel ca standardele, tehnologia poate fi o sabie cu două tăișuri.

Pe de-o parte, tehnologia poate fi o sursă de distrageri care îți strică flow-ul atunci când înveți. Tocmai de aceea e bine să lași telefonul (și alte device-uri) de-o parte înainte să te apuci de treabă.

Pe de altă parte, tehnologia poate fi o resursă care te ajută să parcurgi rapid și eficient materia.

Astăzi, ai la dispoziție tot felul de platforme online cu care planifici, monitorizezi progresul și îți testezi cunoștințele.  

Problema:

Deși îi vezi pe colegii tăi folosind diverse mijloace digitale pentru a învăța mai bine, tu continui să aplici „metoda tradițională.” Adică stai cu cărțile în față și tocești până ți se întipărește materia în minte.

Fie că refuzi să folosești tehnologia în avantajul tău din comoditate sau pentru că nu ști cum, este clar că acest lucru îți va afecta rezultatele.

Mijloacele digitale îți simplifică materia și transformă învățatul într-o activitate captivantă.

Soluția:

Cred că timpul pe care îl petreci educându-te despre cum să înveți eficient este la fel de important ca timpul petrecut cu materia în față.

Cu alte cuvinte, soluția este să fii suficient de curios încât să testezi strategii noi de învățare și resurse digitale.

Tot ce trebuie să faci este să le cauți și să le încerci!

3. Nu îți testezi cunoștințele

Să înveți nu înseamnă doar să parcugi materia, ci și să îți testezi constant cunoștințele.

Altfel cum ai putea să ști ce progres ai făcut și unde ai nevoie să depui un efort suplimentar?

Mai mult, testarea cunoștințelor te ajută să reții mai bine ce ai învățat. Fiecare verificare este o oportunitate pentru memoria ta să organizeze mai bine informațiile

Problema:

Doar că testarea cunoștințelor implică un efort în plus. Mai exact, trebuie să cauți cărți cu grile, să le completezi și apoi să le verifici „de mână” pe fiecare în parte.

Cine are timp și chef pentru așa ceva!?

Este mai simplu să spui, „Am încheiat cu materia asta. O să văd la examen cât de bine am învățat.”

Și uite așa ajungi să iei o notă mai mică, nu pentru că ești incapabil de o notă mai mare, ci pentru că nu ți-ai testat cunoștințele.

Soluția:

Cred că soluția este destul de evidentă – Testează-ți periodic cunoștințele!

Chiar dacă faci un efort în plus, amintește-ți că testarea face parte din învățare.

Mai mult, trăiești într-o eră în care există alternative pentru testarea creion-hârtie.

Dacă ai nevoie de grile pentru rezidențiat, acum îți poți testa cunoștințele fără prea multă bătaie de cap.

În final, vreau doar să îți amintesc că toți avem obiceiuri prin care ne autosabotăm uneori. Întrebarea este cât de mult vrem să lăsăm aceste obiceiuri să ne strice rezultatele.

Pe scurt, scopul nu este să scapi complet de autosabotare (pentru că asta ar fi complet nerealist!), ci să te sabotezi mai puțin.

8 strategii de time management care îți cresc masiv rezultatele la învățat

  • mai 6, 2025

Știi care este singura resursă pe care nu o poți cumpăra sau împrumuta?

TIMPUL!

Încă de când te naști, ai o cantitate finită de timp care se scurge pe măsură ce înaintezi în vârstă.

Știu! Cu toții ne-am dori să avem mai mult timp la dispoziție. Există acele zile în care ai atât de mult de învățat încât simți că 24 de ore nu sunt suficiente.

Și atunci începi să recurgi la tot felul de „scurtături” nesănătoase – faci nopți albe, sari peste mese și îți refuzi orice mică plăcere care te-ar ajuta să scapi de stres.

Simți că ai face orice pentru câteva ore în plus pentru a parcurge riguros materia.

Ce mi-aș dori să înțelegi din acest material este că nu poți câștiga timp, dar poți învăța să îl cheltuiești mai eficient.   

De ce contează time management-ul?

Pentru mine, timpul este cea mai valoroasă resursă din simplul motiv că este o finit și nu îl pot cumpăra sau împrumuta.

Și tocmai pentru că este o resursă limitată, am mereu grijă cum și pe ce îl cheltuiesc.

De fapt, îmi prețuiesc timpul atât de mult încât mă înfurii atunci când cineva întarzie mai mult de 15-20 de minute la o întâlnire.

Personal, am realizat că time management-ul are două componente de bază.

În primul rând, contează activitățile și obiectivele pe care alegi să îți consumi timpul în fiecare zi.  

În al doilea rând, este esențial cum alegi să abordezi fiecare activitate. De exemplu, poți petrece un număr de ore „tocind” un capitol sau poți petrece mai puțin timp folosind strategii de memorare și învățare.

Atunci când înveți să îți gestionezi timpul, vei avea rezultate bune la învățat fără să îți sacrifici timpul liber.

1. Elimină haosul și dezordinea

Probabil că acum te gândești „Dar eu învăț fără probleme în haos și dezordine. Chiar dacă e dezordonată camera, știu exact unde să găsesc fiecare lucru”

Da, poate că ești familiar cu dezordinea (până la urmă e dezordinea ta), însă mereu vei avea de câștigat dacă îți pui lucrurile în ordine.

În primul rând, atunci când ai toate materialele pentru învățat (cărți, cursuri, mind map-uri, markere și altele) într-un singur loc, vei pierde mai puțin timp plimbându-te de colo colo prin cameră.

În al doilea rând, să îți ordonezi camera (sau spațiul în care înveți) te ajută să îți pui ordine în gânduri. Astfel, vei începe sesiunea de învățat cu o minte limpede.

2. Scapă de procrastinare!

Procrastinarea este cel mai mare time waster și motivul pentru care te simți presat de timp în sesiune. De fapt, această presiune te împiedică să vezi imaginea de ansamblu.

Adevărul (oricât de greu ar fi de digerat) este că nu volumul de materie este motivul pentru care nu ai timp să te pregătești, ci felul în care ți-ai petrecut timpul pe parcursul semestrului.  

Poți alege să te plângi că nu ai suficient timp sau poți scăpa de acest obicei nociv astfel încât sesiunea următoare să fie mai puțin stresantă.

Începe prin a elimina distractorii

Cel mai simplu mod în care combați procrastinarea este să elimini absolut tot ce te distrage de la învățat.

  • Pune telefonul pe silent mode și „uită-l” în sertarul de la birou. Poți face același lucru cu tableta, laptop-ul sau consolele de la PlayStation.
  • Învață într-o cameră în care nu ai televizor.
  • Evită să înveți în grup, mai ales dacă ști că tu sau ceilalți colegi vă pierdeți ușor în bârfe și discuții inutile.

Caută sursa procrastinării

Există mai multe motive pentru care te distragi (mai mult sau mai puțin conștient) de la ce ți-ai propus să faci.

Poate ți se pare că materia e plictisitoare sau poate simți că e prea dificilă. Poate îți lipsește motivația sau poate te sabotezi singur pentru că ți-e teamă de eșec.

Atunci când afli sursa procrastinării, vei ști ce trebuie să faci pentru a scăpa de ea.

3. Pune-ți obiectivele pe foaie în fiecare dimineață

Fără obiective clare, timpul și eforturile tale se vor duce pe apa sâmbetei.

Fie că preferi un calendar digital sau o foaie, asigură-te că îți setezi obiective în fiecare zi.

Personal, îmi place să setez obiective atunci când savurez cafeaua de dimineață. Folosesc foaia și pixul pentru că mă ajută să îmi organizez mai bine gândurile.

După ce am ales activitățile și obiectivele pe ziua respectivă, estimez cât timp am nevoie pentru fiecare și apoi le trec în calendar.

Dacă vrei rezultate cât mai bune din timpul pe care îl ai la dispoziție, începe-ți ziua cu un set clar de obiective.

4. Folosește unelte de time management

Și pentru că trăim în era digitală, vreau să îți propun câteva unelte cu care să îți monitorizezi și gestionezi mai bine timpul.

Prima și cea mai la îndemână unealtă de time management este calendarul. Așază în calendar activitățile tale zilnice (învățat, examen, mâncat, sport, etc) pentru a evita să pierzi timpul degeaba.

Cu cât îți planifici mai bine ziua (și te ții de acel plan), cu atât vei fi mai eficient și organizat.

Totodată, caută să vezi care aplicații și site-uri îți consumă timp aiurea. Și pentru asta îți recomand RescueTime – o aplicație care îți monitorizează traficul online.

În felul acesta poți să faci schimbări care te ajută să nu mai pierzi timp degeaba. De exemplu, poți petrece mai puțin timp pe Facebook și mai mult timp pe Biomap.

O altă aplicație pe care ți-o recomand este MyLifeOrganzed. Seamănă cu un calendar însă oferă mult mai multe funcționalități. De exemplu, poți „sparge” un obiectiv mare în mai multe obiective mici și ușor de atins.

Nu uita! Secretele time management-ului sunt organizarea și monitorizarea.

5. Prioritizează-ți obiectivele cu matricea Eisenhower

Să zicem că ți-ai setat obiectivele pentru astăzi și realizezi că sunt prea multe. La prima vedere, toate par importante și nu știi cu care ai vrea să începi și la care ești dispus să renunți.

Poți să sacrifici timpul liber sau somnul (Nu recomand!) în favoarea listei de obiective sau…

Poți folosi matricea Eisenhower – un tool care te ajută să fii eficient și productiv cu timpul pe care îl ai la dispoziție.

Practic, tot ce trebuie să faci este să îți împarți obiectivele în patru categorii:

  • Important și urgent – obiective la care trebuie să lucrezi
  • Important și neurgent – obiective pe care le poți lăsa pentru mâine
  • Neimportant și urgent – obiective pe care le poți delega (dacă ai cum)
  • Neimportant și neurgent – obiective la care poți renunța

Cand am folosit prima dată matricea Eisenhower, mi se părea că toate obiectivele sunt urgente si importante. Astfel, mi-am înghesuit toate activitățile în chenarul din stânga-sus (important și urgent).

Ca să nu faci și tu la fel, îți propun o regulă simplă – Distribuie obiective în fiecare chenar.

Această regulă te va forța să faci o distincție între obiectivele tale și să prioritizezi ce este cu adevărat important.

6. Folosește un timer pentru sesiunile de învățat

De câte ori nu ți s-a întâmplat să spui „O sa învăț o oră după care iau pauză” ca apoi să te uiți la ceas din cinci în cinci minute?

Iar când vezi cât de greu trece timpul, parcă te frustrezi mai tare și îți trece tot cheful de învățat.

Din fericire, soluția la problemă există chiar în telefonul de pe care probabil citești acest material.

Timer-ul este cel mai bun prieten al oricărui student care vrea să își gestioneze timpul cât mai eficient.

Atunci când îți setezi un interval fix pentru fiecare sesiune de învățare, vei fi mai puțin vulnerabil(ă) la distractori.

Timer-ul te ajută să te disciplinezi – ști că trebuie să rămâi cu cartea în față până când sună alarma.

Personal, folosesc timer-ul atunci când aplic metoda Pomodoro (25 de minute de lucru + 5 minute pauză). La început aveam tendința să arunc un ochi pe ceas, însă treptat m-am condiționat să ies din activitate atunci când aud alarma și niciodată mai devreme.

Simți vrei să parcurgi mai multă materie atunci când ști că timpul se scurge și alarma va suna în curând.

Mai exact, timer-ul creează puțină presiune; suficient stres cât să te mobilizeze dar nu atât de mult încât să te copleșească.

7. Nu aștepta să te „lovească” cheful de învățat

Cred că ai avut și tu momente în care ți-ai spus „Nu am niciun chef să învăț.”

De fiecare dată când deschideai cartea, parcă mintea îți fugea instant la cu totul altceva. De fapt, cred că simțeai un disconfort teribil numai când te gândeai la cât ai de învățat. Toată acea frustrare amestecată cu dezgust te face să crezi că nu ești în dispoziția potrivită să înveți.

Și care e cel mai la îndemână (și contraproductiv) mod în care scapi de disconfort?

Evitarea!

Psihologii o numesc gândire emoțională și se referă la tendința noastră de a gândi cu emoțiile în loc de rațiune. Cu alte cuvinte, folosești disconfortul emoțional ca scuză să nu te apuci de treabă.

Rațiunea sau emoțiile?

Data viitoare când simți că nu ai chef să înveți, vreau să îți adresezi câteva întrebări:

  • Am un motiv întemeiat pentru care nu pot învăța?
  • Există vreo rațiune în spatele lipsei mele de chef?
  • O să mă „lovească” inspirația dacă doar o aștept și nu fac nimic?
  • Nu cumva caut o scuză să procrastinez?

Nu aștepta să te „lovească” inspirația sau cheful de învățat.

Cum spunea și Pablo Picasso: „Inspirația vine, dar trebuie să te găsească muncind.”

Elimină emoțiile din ecuație și concentrează-te pe motivele reale pentru care e nevoie să te apuci de treabă.

8. Nu uita să rezervi puțin timp și pentru tine

Până acum, am vorbit exclusiv despre moduri în care poți cheltui smart timpul pe care îl ai pentru învățat.

Dar parcurgând atâtea obiective, grafice, tehnici și strategii, simt că am scăpat din vedere un aspect extrem de important – PE TINE.

Și când spun PE TINE, mă refer la cine ești ca persoană. Indiferent că ești student, rezident, sau medic, vreau să uiti pentru un moment de aceste titluri și să te gândești la tine ca om.

  • Ce te pasionează?
  • Ce te amuză?
  • Ce te relaxează?
  • Ce te ajută să îți încarci bateriile?

Eu consider că time management-ul nu se rezumă doar la moduri în care îți eficientizezi munca și timpul. Cred cu tărie că există momente în care cel mai smart mod în care să îți cheltuiești timpul este pe activități neproductive dar relaxante.

De ce?

Pentru că o minte care primește o doză de relaxare astăzi, va lucra mai bine mâine.

Trăim într-o eră a vitezei unde te simți mereu presat să produci cât mai mult, cât mai repede și cât mai bine.

Doar că mintea ta nu este încă adaptată să lucreze „la foc automat”. Și asta poți să observi și tu din poveștile tragice cu angajați decedați la birou.

Să înghesui prea multe activități într-un interval prea mic de timp sau să îți refuzi orice pauză este nebunie curată.

O să ai un boost de productivitate pe moment, care te va costa scump pe termen lung. Și nu mă refer doar la sănătate, ci și la rezultate.

Oricât de ocupat ai fi, rezervă minim o oră pe zi pentru tine. Poți face orice în acest timp. Este momentul tău de relaxare în care nu îți pasă de rezultate și performanță.

Pe scurt

Dacă vrei să îți cheltuiești timpul eficient și să ai rezultate la învățat, ai grijă să:

  • Pui ordine în spațiul în care trăiești și înveți
  • Folosești aplicații pentru time management
  • Pui obiective pe foaie și să le prioritizezi pe cele care sunt importante
  • Scapi de procrastinare
  • Cauți tu inspirația (În loc să te lași găsit de ea)
  • Rezervi mereu timp pentru relaxare.

Învață cum să spui NU (înainte de a te epuiza de tot)

  • aprilie 29, 2025

Învață cum să spui NU (înainte de a te epuiza de tot)

Unul dintre motivele pentru care procrastinăm masiv în timpul studenției era faptul că nu știam să refuz pe nimeni.

  • Hei, Ieșim azi?
  • DA!
  • Man, poți să mă ajuți cu ceva?
  • Sigur!
  • Salut. Mai ai cursurile la neuro de pe semestrul trecut?
  • Stai să mă uit.

Mda… eram un people pleaser și asta m-a costat mult de-a lungul anilor de facultate și nu numai.  

Momentul în care am început să am sesiuni de învățare cu adevărat productive a fost atunci când am învățat să mai spun și Nu.

De fapt… să învăț să spun Nu (ocazional) m-a salvat de la o viață în care m-aș fi consumat pentru nevoile, dorințele și visele altora.

Dacă și ție îți e greu să refuzi activități sau oameni din jurul tău, atunci acest articol este pentru tine.

Pot să te rețin cinci minute?

Pe măsură ce crești (atât în plan personal cât și profesional), vei întâlni tot mai mulți oameni care îți cer „doar cinci minuțele” din timpul tău.

Primul lucru care îmi vine în minte sunt toți acei pacienți care te vor asalta pe holurile spitalului, fiecare cu un motiv bun să te rețină măcar un minut.

Însă un minut aici, încă cinci acolo și fără să realizezi, ți-ai dat programul peste cap și trebuie să sacrifici timpul tău.

Cred cu tărie că a învăța să spui NU este un obicei sănătos care te salvează de la stres și epuizare. Uneori, prioritatea trebuie să fii tu, căci acesta este singurul mod în care poți evita să o iei complet razna.

Și clar nu vorbim despre a refuza orice ofertă, invitație sau persoană care îți cere ajutorul.

Doar că sunt momente în care un „Nu” este un act de grijă și compasiune față de tine.

Nu ești mereu responsabil pentru cum se simt alții !!!

Știi ce e interesant atunci când încetezi să spui mereu „Da” și începi să spui și „Nu”?

Faptul că vezi adevărata față a oamenilor.

Unii te înțeleg și îți respectă decizia, în timp ce alții cred că ești egoist și îngâmfat; unii insistă iar alții se simt trădați.

Ceea ce ne reține adesea din a spune Nu (deși știm că acesta ar fi răspunsul potrivit) este întrebarea: Ce o să zică celălalt?

Dacă o să se supere…

Dacă nu o să mai vorbească cu mine…

Poate am fost prea rece…

STOP!

Un milion de oameni pot reacționa într-un milion de feluri la orice spui sau faci tu.

Dar știi ce?

Emoțiile altora nu sunt mereu responsabilitatea ta!

Cu cât vei accepta mai repede acest fapt, cu atât îți va fi mai ușor să refuzi atunci când știi că nu ai timp sau resurse pentru celălalt.

Cum să spui NU (în cel mai decent mod posibil)  

Și pentru că un simplu „Nu” poate fi un răspuns destul de rece și tăios, vreau să îți arăt cum poți refuza într-un mod cât se poate de decent.

Noi psihologii o numim asertivitate și este arta de a exprima opinii sau oferi răspunsuri fără a-i leza pe ceilalți.

1. Păstrează un ton politicos (dar ferm)

Când începi să refuzi, o sa vezi că unii insistă să „stoarcă” un Da de la tine. Asta poate fi foarte frustrant, iar de la frustrare la furie este doar un pas.

Știu că îți vine să îi închizi telefonul în nas sau să îi scrii un mesaj care să îl usture, însă abține-te.

Rămâi ferm în refuzul tău, însă păstrează un ton politicos.

2. Oferă un motiv

Un principiu de bază al psihologiei umane spune că oamenii acceptă mai ușor o decizie dacă aceasta este însoțită și de un motiv.

Așa că în loc de „Sorry. Nu pot.” încearcă un răspuns de genul „Nu pot pentru că…”

Deși nimeni și nimic nu îți garantează că celălalt e ok cu răspunsul tău, ai șanse mai mari să fi înțeles dacă oferi și un motiv pe lângă refuz.

3. Oferă o alternativă

Există acele situații în ca vrei neapărat să ajuți, doar că nu ai timp sau disponibilitate în acel moment.

Poate că e vorba de un prieten apropiat sau familie și atunci ai motive mai solide pentru care vrei să spui „Da”.

În astfel de situații, nu strică să cauți o cale de mijloc. Cu alte cuvinte, oferă o alternativă care să fie potrivită pentru amândoi.

Poate că nu poți ajuta acum, dar poți ajuta mai târziu. Poate că nu știi cum să ajuți, dar cunoști pe cineva care poate.

Și dacă nici asta nu este suficient pentru celălalt, atunci amintește-ți ce îți spuneam mai devreme – Nu ești mereu responsabil pentru emoțiile și bunăstarea altora (Indiferent cine sunt).

Nu uita!

Să refuzi din când în când nu este o dovadă de egoism, ci un act de grijă față de tine.

  • aprilie 25, 2025

Simulări programate

- tot ce trebuie să știi -

Important: acum ai 24h să participi la simulări

Mergi în platformă
Vezi calendarul

Pregătirea pentru concursul de Rezidențiat poate fi o provocare majoră, însă simulările reprezintă o modalitate excelentă de a-ți evalua cunoștințele și de a te obișnui cu stilul de examen. În rândurile de mai jos îți prezentăm cele mai importante aspecte despre simulările organizate pe Grile-Rezidentiat.ro și cum te pot ajuta acestea în procesul tău de pregătire.

Scopul simulărilor

În primul rând, simulările au rolul de a te ajuta să intri într-un ritm de examen și să te obișnuiești cu modul de organizare și cu presiunea timpului. Prin participarea la simulări:

  • Vezi cum te situezi în raport cu ceilalți candidați.
  • Ai șansa să exersezi gestionarea stresului și concentrarea pe parcursul celor patru ore alocate examenului real.

Numărul și structura grilelor

Fiecare simulare conține 200 de grile, structurate astfel încât să reproducă în mod fidel concursul de Rezidențiat. De regulă, întrebările provin din capitolele și temele stabilite în prealabil, în funcție de programa oficială și de manualele de referință (Kumar, Sinopsis, Lawrence etc.).

Structura întrebărilor și ordinea variantelor de răspuns sunt identice pentru toți participanții, asigurând astfel obiectivitate și comparabilitate a rezultatelor.

Timpul alocat și ora de începere

UPDATE: Timpul total de rezolvare a simulării este de 4 ore, la fel ca în examenul oficial. Însă ai un interval de 24 de ore în care poți rezolva simularea. În calendarul de mai jos vei vedea ora de începere a acestui interval, la care poți începe să rezolvi simularea.

Accesibilitatea simulărilor

Simulările sunt disponibile tuturor utilizatorilor, indiferent dacă au cont premium sau nu, însă doar în intervalul orar programat. Astfel, oricine se poate înscrie și participa pentru a-și testa nivelul de pregătire și a vedea cum se compară cu restul participanților.

După ce perioada oficială de participare s-a încheiat, simularea rămâne accesibilă doar utilizatorilor premium, însă fără participare în clasament. Aceasta reprezintă o oportunitate de a revedea întrebările și de a le rezolva în continuare, pentru antrenament individual.

Clasament și publicarea rezultatelor

La 10 minute după închiderea simulării, se publică un clasament general cu toți participanții. Acest clasament te ajută să înțelegi poziția ta actuală și să îți ajustezi strategia de învățare în funcție de rezultate.

Raportarea erorilor

Dacă observi întrebări sau răspunsuri eronate, le poți semnala după finalizarea simulării. Aceste raportări sunt verificate ulterior de echipa Grile-Rezidentiat. Este important de reținut că raportarea nu influențează punctajele deja înregistrate și nici clasamentul, însă ajută la îmbunătățirea calității testelor pentru viitor.

Calendarul simulărilor

Pe parcursul anului vor exista mai multe simulări, structurate pe:
• Capitole și manuale (de ex. Kumar, Sinopsis, Lawrence) – pentru a acoperi pe rând materia și pentru a te ajuta să recapitulezi progresiv.
• Simularea principală – cu puțin timp înainte de concursul de Rezidențiat, pentru a-ți oferi o experiență cât mai apropiată de concursul real.
• Celelalte domenii (MD, F) – Va exista cel puțin o simulare generală pentru domeniile Medicină Dentară și Farmacie.

Consultă periodic calendarul pentru a nu rata niciuna dintre simulări și pentru a te organiza eficient.

Medicină Generală

8 Noiembrie – Sâmbătă – De la ora 10:00 – Deschisă 24h

Simularea 9: Toată materia

Simularea 9 reprezintă simularea finală pentru toate capitolele care intră în tematica pentru concursul de rezidențiat 2025.

Medicină Dentară

1 Noiembrie – Sâmbătă – De la ora 10:00 – Deschisă 24h

Simularea 4: Toată materia

Simularea 4 include 200 grile din toată materia.

Farmacie

9 Noiembrie – Duminică – De la ora 10:30 – Deschisă 24h

Simularea 1: Toată materia

Simularea #1 reprezintă simularea finală pentru toate capitolele care intră în tematica pentru concursul de rezidențiat 2025.

Mergi în platformă

Concluzii

Simulările pentru Rezidențiat reprezintă un instrument esențial în pregătirea ta, oferindu-ți o imagine realistă despre nivelul de cunoștințe, timpul de care ai nevoie pentru fiecare întrebare și modul în care te poți concentra pe durata celor 4 ore de examen. Profită de oportunitatea de a compara rezultatele tale cu ale celorlalți candidați, ajustează-ți planul de învățare și folosește feedback-ul primit pentru a-ți crește șansele de reușită.

Nu uita să urmărești calendarul și să participi la toate simulările disponibile, pentru a-ți consolida cunoștințele și a-ți perfecționa tehnica de examen. Mult succes la învățat și la simulări!

Teoria încărcării cognitive

  • aprilie 22, 2025

Ai fost vreodată la un curs unde profesorul a trecut prin materialul prezentat atât de repede încât abia ai reținut despre ce era vorba? Sau poate că respectivul conținut a fost atât de complex încât a intrat pe o ureche și a ieșit pe cealaltă?

În acest articol, discutăm despre teoria încărcării cognitive. Știu, știu… sună extrem de complicat și serios.

Dar te asigur că după ce citești asta vei învăța mult mai inteligent și vei reține mai multe.

Teoria încărcării cognitive presupune o abordare științifică în crearea materialelor de învățare, astfel încât acestea să prezinte informații într-un ritm și la un nivel de complexitate pe care cursantul (adică tu) le poate înțelege pe deplin.

De ce am scris acest articol? Pentru că dacă tu vei înțelege CUM ar trebui create materialele educaționale pentru ca studenții/elevii să înțeleagă un procent cât mai mare din conținut, atunci te poți folosi de informații pentru a-ți face propriile rezumate/scheme mult mai eficient.

Cum procesăm informațiile?

Teoria încărcării cognitive se bazează pe modelul general acceptat de prelucrare a informației umane prezentat în prima imagine de mai jos (acesta a fost publicat de Richard Atkinson și Richard Shiffrin în 1968).

Descrie procesul ca având trei părți principale: 

  • memorie senzorială
  • memorie de lucru 
  • memorie pe termen lung

De atunci, mulți cercetători au adăugat diverse lucruri la înțelegerea acestui concept, dar modelul de bază rămâne același.

Teoria încărcării cognitive - cuvinte în imagine

În fiecare zi, ești bombardat cu informații senzoriale. Memoria senzorială filtrează cea mai mare parte a acestor informații, dar păstrează o cantitate mică a celor mai importante elemente suficient de mult pentru ca acestea să treacă în memoria de lucru.

De exemplu, atunci când trimiți o minge în terenul advers în timp ce joci tenis, memoria senzorială blochează informații despre jucătorii de pe terenurile adiacente, sunetul copiilor care se joacă în apropiere, mirosul de cafea din cafeneaua parcului… și se concentrează numai pe mingea care se apropie.

Informațiile din memoria senzorială trec în memoria ta de lucru, unde sunt procesate sau „aruncate”/șterse. Memoria de lucru poate deține, în general, între cinci și nouă elemente (sau bucăți) de informații în orice moment. Acest lucru este esențial pentru teoria încărcării cognitive, după cum vei vedea.

Când creierul procesează informații, acesta clasifică aceste informații și le mută în memoria pe termen lung, unde sunt stocate în structuri de cunoaștere numite „scheme”. Acesta organizează informații în funcție de modul în care le utilizezi. De exemplu, ai scheme pentru concepte diferite, cum ar fi câinele, pisica, mamiferele și animalele.

De asemenea, ai „scheme de comportament” pentru acțiuni cum ar fi lovirea unei mingi, mersul cu bicicleta, comandarea de mâncare la un restaurant și așa mai departe. 

Cu cât practici mai mult o acțiune, cu cât folosești aceste scheme mai des, cu atât aceste comportamente devin mai ușoare. Aceasta se numește „automatizare”. Schemele sunt, de asemenea, semnificative pentru teoria încărcării cognitive. Să aflăm de ce.

Ce este teoria încărcării cognitive?

Teoria încărcării cognitive a fost dezvoltată de John Sweller. A publicat o lucrare în acest sens în revista Cognitive Science din 1988.

„Încărcarea cognitivă”se referă la cantitatea de informații pe care memoria de lucru o poate deține la un moment dat. Sweller a spus că, din moment ce memoria de lucru are o capacitate limitată, metodele de învățare ar trebui să evite supraîncărcarea acesteia cu activități suplimentare care nu contribuie în mod direct la învățare.

De exemplu, o diagramă marcată plasează o cerere mai mică în memoria ta de lucru decât una care are etichetele listate lateral. Imaginează-ți, de exemplu, cum te-ai simți dacă aș prezentat diagrama din Figura 1 în acest fel:

Teoria încărcării cognitive - bloc lângă imagine

Teoria încărcării cognitive ne arată, de asemenea, că memoria de lucru poate fi extinsă în două moduri. Mai întâi, mintea procesează separat informațiile vizuale și auditive. Elementele auditive din memoria de lucru nu concurează cu elementele vizuale în același mod în care două elemente vizuale, de exemplu o imagine și un text, concurează unul cu celălalt.

Acest lucru este cunoscut sub numele de „Efectul Modalității”.  De exemplu, informațiile explicative au un impact mai redus asupra memoriei de lucru dacă sunt relatate, mai degrabă decât adăugate la o diagramă deja complexă.

În al doilea rând, memoria de lucru tratează o schemă ca un singur element, iar schemele „automatizate” abia dacă contează. Astfel, activitățile de învățare care se bazează pe cunoștințele existente extind capacitatea memoriei de lucru, în timp ce acelea care nu se leagă de cunoștințe existente, nu rămân în memorie.

Aceasta înseamnă că pregătirea prealabilă sau predarea competențelor necesare înainte de a introduce un subiect mai complex va ajuta la stabilirea schemelor care îți extind ție, ca student, memoria de lucru; iar acest lucru înseamnă că vei înțelege mai multe informații dificile într-o manieră mai ușoară.

Aplicarea teoriei încărcării cognitive la formare și învățare

Teoria încărcării cognitive te ajută să creezi materiale care reduc cerințele privind memoria de lucru, astfel încât să înveți mai eficient. Poți aplica conceptul de sarcină cognitivă la învățare și formare în mai multe moduri.

(Ar fi interesant dacă și profii noștri ar citi acest articol, nu? :D) 

1. Măsoară-ți nivelul de cunoștințe și adaptează materia și schemele pe care le creezi în consecință

Cu cât ai mai multe cunoștințe într-o anumită zonă, cu atât ai mai multe informații disponibile în schemele tale. Amintește-ți, nu contează cât de complexă este o schemă – este considerată un singur element în memoria ta de lucru.

De aceea, este o idee bună să îți adaptezi materialele de pe care înveți și modul în care schematizezi materia pentru a reflecta nivelul tau de cunoștințe. 

2. Redu spațiul problemei

„Spațiul problemei” este decalajul dintre situația actuală și obiectivul dorit. Dacă este prea mare, memoria ta de lucru devine supraîncărcată.

Acest lucru se întâmplă adesea cu probleme complexe, când trebuie să lucrezi înapoi de la obiectiv la starea actuală (exemplu: matematică). A face acest lucru necesită deținerea unei cantități mari de informații în memoria de lucru – în același timp. Concentrarea asupra obiectivului atrage, de asemenea, atenția asupra informațiilor învățate, ceea ce face ca învățarea să fie mai puțin eficientă.

O abordare mai bună este de a sparge problema în părți. Acest lucru reduce spațiul problemei și ușurează sarcina cognitivă, făcând învățarea mai eficientă.

Alte metode de reducere a spațiului problemei includ furnizarea de exemple lucrate și prezentarea unor probleme cu soluții parțiale. Aceste abordări sunt deosebit de utile, deoarece demonstrează practici puternice de rezolvare a problemelor.

Se aplică mai puțin medicină sau drept, de exemplu, dar merită menționată.

3. Redu hoții de atenție

Când ai mai multe surse de informații vizuale, cum ar fi diagrame, etichete și text explicativ, atenția ta este împărțită între ele. Aceasta se adaugă la încărcarea cognitivă, ceea ce face mai dificilă crearea de noi scheme.

Acest efect este redus când integrezi informațiile vizuale. Include noțiunile în diagrame (ca în Figura 1), mai degrabă decât să le plasezi pe o parte sau, dacă acest lucru nu este posibil, să te concentrezi mai întâi pe o parte. 

Hoții de atenție separată se aplică și surselor multiple de informații auditive. De exemplu, dacă ascultăm un audiobook sau suntem la un curs, trebuie să încercăm să eliminăm toate sursele externe de zgomot, cum ar fi celelalte persoane care vorbesc sau muzica ce rulează în fundal.

4. Profită de canalele auditive și vizuale în memoria de lucru

O altă modalitate de a depăși hoții de atenție divizată este înlocuirea unor informații vizuale cu informații auditive. Acest lucru reduce încărcătura cognitivă asupra memoriei de lucru vizuală, utilizând și canalul auditiv, care are propriul spațiu de memorie.

Într-un studiu realizat de Mayer și Moreno în 1998, de exemplu, elevii au reușit să învețe cel mai eficient când le-a fost prezentată o animație care a fost însoțită de narațiune, mai degrabă decât folosirea aceleiași animații cu text adăugat pe ecran.

Pe scurt, cu ce pleci de aici?

Teoria încărcării cognitive este o teorie care reflectă „arhitectura cognitivă” sau modul în care procesăm informațiile.

În timpul învățării, informațiile trebuie păstrate în memoria de lucru până când au fost procesate suficient pentru a trece în memoria pe termen lung. Capacitatea memoriei de lucru este foarte limitată. Atunci când prea multe informații sunt prezentate simultan, acestea devin copleșitoare și o mare parte din aceste informații sunt pierdute.

Teoria încărcării cognitive face ca învățarea să devină mai eficientă prin utilizarea metodelor de formare care reflectă acest lucru.

Aceste metode includ:

  • Măsuroară nivelul de cunoștințe (expertiza) și adaptează-ți materialele în consecință
  • Redu spațiul problemă prin ruperea problemelor în părți și prin utilizarea unor probleme parțial finalizate și exemple lucrate.
  • Îmbină surse multiple de informații vizuale ori de câte ori este posibil.
  • Extinde capacitatea memoriei de lucru prin utilizarea canalelor vizuale și auditive.

Quiz: Află cât ești de productiv!

  • aprilie 15, 2025

Mai sunt doar câteva luni până la Rezidențiat. Simți că ești pe atât de productiv pe cât ai putea fi?

Însă hai mai întâi să discutăm despre a fi eficient, pentru că nu vreau să cazi în capcană – de regulă, atunci când vor să învețe mai bine, studenții pur și simplu petrec mai mult timp cu cartea deschisă, întind deadline-urile și fac multitasking.

Mai mult, oamenii stau, în general, foarte prost la capitolul „auto-evaluare” (și nu vreau să dau de înțeles că eu aș face excepție). Cu toții suntem obsedați să cuantificăm rezultatele acțiunilor noastre, doar că, de cele mai multe ori,  folosim instrumentele de măsurat greșite: număr de ore la birou, număr de pagini răsfoite, număr de petreceri la care nu ne-am dus, etc.

Productivitatea este unitatea de măsură a cât de multe lucruri relevante poți realiza sau învăța într-o perioadă dată, și nu a ­cât de ocupat ești!

Am creat quiz-ul de mai jos tocmai ca să îți dai seama, obiectiv, cât de productiv ești. După ce îl completezi, îți voi împărtăși moduri personalizate de a-ți crește productivitatea, astfel încât să faci mai multe într-un timp mai scurt, cu mai puțin stres.

Cât de bine stai la capitolul „Productivitate”?

Instrucțiuni

Pentru fiecare din afirmațiile de mai jos, bifează în ce măsură te identifici cu ea. E în interesul tău să fii cât se poate de sincer, iar răspunsurile tale să fie cele adevărate, nu neapărat cele „corecte”. Atunci când ai terminat, apasă butonul „Calculare punctaj”, poziționat mai jos, pentru a-ți afla scorul, și nu uita să-l împărtășești și prietenilor pe Facebook. Ulterior, urmărește-ți punctajul pentru fiecare din cele 5 planuri, pentru a ști unde trebuie să mai lucrezi.

{{$index+1}}.
Niciodată Întotdeauna


Calculare punctaj Share pe facebook
Punctajul este {{total_marks}}
Te rog să răspunzi la toate întrebările


Interpretarea rezultatelor

Intervale
Ce înseamnă asta pentru tine
{{item.low}} - {{item.high}}


Chestionarul de mai sus evidențiază 5 elemente cheie ale productivității: organizare, atitudine, delegare, integrarea informațiilor și folosirea eficientă a sistemelor de productivitate. În continuare, vei vedea cât de bine stai la fiecare din aceste 5 capitole și vei descoperi cum îți poți crește scorul.

Afirmațiile {{item.linked_questions.join(", ")}} | {{item.part_marks}} din {{item.part_total}}
-



Esențialul

Indiferent cât de bine stai la capitolul „productivitate”, întotdeauna există loc de mai bine. Să fii productiv înseamnă să reușești să faci nu neapărat mai multe lucruri, ci să faci cum trebuie ceea ce contează. Stăpânind acest concept, îți vei îmbunătăți încadrarea în timp, reducând, în același timp, și  nivelul de stres.

Pentru a fi mai productiv, încearcă să devii mai ordonat, dezvoltă-ți o mentalitate de învingător, clasifică informația în funcție de relevanță și caută mereu să-ți perfecționezi sistemele de productivitate. Această abordare te va aduce mai aproape de obiectivul tău.

Nu am chef să învăț. Nu știu cum să învăț. Nu mai pot să învăț.

  • martie 25, 2025

Astăzi îți voi prezenta trei scuze frecvente cu care te autosabotezi (și ce se ascunde în spatele lor). Sunt momente în care materia pe care trebuie să o înveți pentru rezi este prea dificilă sau poate ai zile în care te trezești fără chef de nimic. Se întâmplă, nu? Poate te simți copleșit de atât de multe lucruri de făcut (și atât de puțin timp) sau complet depășit de materie.

Acestea sunt situațiile în care mintea ta caută o portiță de scăpare; o scuză „bună” pentru care ar trebui să te uiți toată ziua la seriale și să lași învățatul pe mâine dimineață… sau următoarea săptămână.

În spatele justificărilor pe care le fabricăm se ascund adesea probleme mai serioase. De la așteptări nerealiste legate de performanță și până la decizii bazate pe impuls și emoție (în loc de rațiune), psihologia scuzelor de zi cu zi este mai complexă decât ce vedem la suprafață.

Așa că hai să discutăm mai detaliat despre scuzele pe care le folosim cel mai des, ce se află în spatele lor și cum putem să le depășim. 

„Nu am chef să învăț”

Probabil că ai avut și tu zile în care simți că te-ai trezit mai obosit decât atunci când te-ai culcat sau poate pur și simplu ești într-o pasă proastă și nu ai chef de absolut nimic.

Deși toți ne cunfruntăm cu astfel de momente, frecvența cu care ele apar ne poate arăta cu stau defapt lucrurile. 

Cu alte cuvinte, dacă simți că îți dispare „cheful” de învățat de fiecare dată când te așezi la birou sau deschizi o carte de medicină, atunci cu siguranță nu este vorba doar de o pasă proastă.

Ce se ascunde în spatele lui „Nu am chef să învăț” 

Depresie

În cel mai rău caz, lipsa ta de chef poate fi un semn al depresiei. 

  • Atunci când te simți fără scop și nimic nu pare să îți mai trezească interesul, învățatul devine o sarcină aproape imposibilă. Astfel, performanța ta scade și începi treptat să îți pierzi motivația.
  • Odată cu pierderea motivației, rezultatele încep să nu se mai vadă, lucru care îți va adânci și mai mult depresia și sentimentul de inutilitate. Cu alte cuvinte, atunci când nu mai ai parte de victorii, ajungi să te întrebi ce rost mai are să încerci. Și astfel, îți dispare tot cheful de învățat.

Cu alte cuvinte, nu ai chef să înveți sau nu ai chef să faci absolut nimic? 

Dacă simți că lipsa de chef apare în majoritatea activităților tale cotidiene, atunci probabil că te confrunți cu o formă de depresie.

Totodată, gândește-te la cum a decurs viața ta în ultima vreme. Te-ai simțit mai inactiv și fără chef de nimic în ultimele săptămâni? 

Dacă răspunsul este da, atunci probabil că lipsa de chef ascunde o depresie. 

În astfel de situații, este important să apelezi la un specialist în sănătate mentală cu ajutorul căruia poți afla dacă te confrunți într-adevăr cu o problemă emoțională.  

Gândire emoțională 

Ne place să credem despre noi că suntem ființe raționale și logice însă realitatea este că o bună parte din deciziile noastre sunt bazate pe impulsuri și emoții. Mai mult, deciziile emoționale și impulsive sunt adesea inconștiente.

Spre exemplu, atunci când te plimbi prin mall și ajungi să îți cumperi o pereche de blugi fără să te gândești dacă ai într-adevar nevoie de ea. Sau când alegi să irosești ore în fața televizorului pentru că „nu simți” că ai dispoziția necesară să te apuci de învățat.  

Problema cu gândirea emoțională este că acordăm prea multă importanță unor stări (emoții) trecătoare și luăm decizii în funcție de cum ne simțim. Astfel, „Nu am chef să învăț” devine scuza perfectă ce îți permite să procrastinezi fără să te simți vinovat.

Gandire pentru depasirea obstacolelor

Cum depășesc aceste obstacole?

1. Ia decizii raționale

Dacă gândirea emoțională și impulsivă este motivul pentru care nu ai chef să înveți (și alegi să nu înveți), atunci este esențial să începi să exersezi gândirea rațională și constientă.

Cu alte cuvinte, caută să înțelegi ce este în spatele acțiunilor tale și care sunt implicațiile deciziilor pe care le iei. 

Este decizia pe care urmezi să o faci rațională și logică sau doar îți satisface un impuls momentan?

Spre exemplu, data viitoare când vrei să îți verifici contul de Facebook sau ești în mall și vrei să îți cumperi ceva, urmează acești pași: 

  • Ignoră primul lucru care îți trece prin minte
  • Ia o pauză să reflectezi asupra deciziei pe care urmează să o faci 
  • Întreabă-te: De ce vreau să fac asta?

Astfel, îi vei oferi minții tale ocazia să ignore emoția pe care o resimte în acel moment și să ajungă la o decizie informată, conștientă și rațională.  

Atunci când știi că este nevoie să înveți dar simți că nu ai chef, amintește-ți următorul lucru:

Doar pentru că simt că nu am chef să învăț, nu înseamnă că nu pot sau că nu ar trebui să încerc.

2. Puțin este mai bine decât deloc

Atunci când ai acele zile în care, dintr-un motiv sau altul, ești într-o pasă proastă, este clar că nu vei putea învăța la performanța pe care o ai în mod normal.

  • Însă doar pentru că ai o performanță scăzută și te simți deprimat nu înseamnă că trebuie să renunți complet. Amintește-ți ce am discutat mai devreme: Nu învăț doar atunci când am chef, ci și atunci când știu că am nevoie să învăț.

În astfel de zile, caută să îți amintești că puțin este mai bine decât deloc. Da, nu vei avea o performanță impresionantă. Și da, poate vei învăța mai puțin decât înveți în mod normal. 

„Nu știu cum să învăț”

Pentru mulți dintre noi, școala a fost sau este locul unde ni s-a spus ce să învățăm dar nu și cum să învățăm. Cărți întregi memorate mecanic și nici un strop de informație despre ce strategii putem aplica pentru a învăța mai rapid și eficient. 

Astfel, ajungem la un moment dat să ne lovim de un munte de informație pe care nu știm cum să îl structurăm, parcurgem și asimilăm. Și atunci apare sentimentul de copleșire, acea senzație că ești complet depășit și nu are nici un rost să mai încerci.

Dar pot exista și alte motive pentru care simți că nu știi cum să înveți.

Ce se ascunde în spatele lui „Nu știu cum să învăț”

Așteptări nerealiste

„Nu știu cum să învăț” poate reflecta o serie de așteptări nerealiste pe care le ai de la tine. Aceste așteptări pot apărea atunci când îți compari performanța cu a celorlalți sau dacă ai fost educat de mic să îți fixezi standarde rigide și imposibil de atins.

Iată câteva exemple de așteptări nerealiste care te fac să spui „Nu știu cum să învăț”:

  • Trebuie să știu materialul cuvânt cu cuvânt; doar așa pot lua o notă mare.
  • Trebuie să învăț la fel de repede/bine/mult ca și ceilalți.
  • Trebuie să înțeleg informația fără să o citesc de mai multe ori. 
  • Dacă îmi ia mai mult timp să înțeleg înseamnă că nu știu să învăț.
  • Dacă nu înțeleg o parte din materie, nu are rost să mai încerc să învăț.
  • Dacă materia e prea complexă mă tem că nu o să o înțeleg niciodată deci ce rost are să mai încerc.

Sună familiar? 

Cu cât așteptările tale legate de învățat sunt mai rigide și nerealiste, cu atât te vei simți copleșit și incapabil să înțelegi materia pe care vrei să o parcurgi.

Teama de eșec

Deși poate sună ciudat, teama de eșec este uneori motivul ascuns pentru care îți spui „Nu știu cum să învăț” și astfel îți sabotezi orice tentativă de a parcurge materia pentru examen.

Este ca atunci când eviți să îl/o inviți în oraș pentru că te temi de un refuz așa că alegi să inventezi scuze cu care să te convingi ca nu are rost să încerci. Sau când profesorul adresează o întrebare și pentru că nu ești 100% sigur de răspuns, preferi să îți spui că nu știi.

Cu alte cuvinte, teama de eșec poate fi atât de intensă încât ajungi să fabrici tot felul de scuze pentru a evita să te confrunți cu ceva dificil care ar putea rezulta într-un eșec.

Cum depășesc aceste obstacole?

1. Creează un plan personal de învățare

Atunci când te simți depășit de complexitatea materiei și simți că nu știi cum să înveți, primul lucru cu care trebuie să începi este un plan.

Un plan de învățare îți oferă claritate și direcție. În același timp, este o strategie care te ajută să „descâlcești” o materie complicată și încurcată. De multe ori, materia poate părea complexă și imposibil de parcurs pentru simplul fapt că nu are o ordine logică.

2. Evită să te compari cu alții

Înainte să te apuci de învățat, asigură-te că îți fixezi așteptări realiste legate de efortul pe care dorești să îl depui și rezultatele pe care vrei să le obții.

De multe ori, așteptările nerealiste rezultă din comparațiile pe care le facem. Cu alte cuvinte, tindem să ne comparăm cu colegii/persoanele care au o performanță mai bună și astfel ajungem să ne plasăm pe o poziție de inferioritate.

Deși este perfect normal să țintești spre o performanță ridicată, comparațiile (în special atunci când te raportezi doar la cei mai buni decât tine) nu fac altceva decât să te demotiveze.

„Nu mai pot să învăț”

Sunt sigur că și tu ai avut momente în care ai simțit că nu mai ai energie și răbdare să înveți. Poate că ai petrecut prea mult timp cu carțile în față și ai nevoie de o pauză sau poate te-ai lovit de un capitol mai dificil și simți că nu mai poți depune un extra efort.

Uneori, acest sentiment poate să apară chiar și după o oră de studiu. În astfel de situații, este clar că oboseala sau efortul exagerat nu sunt motivele pentru care spui „Nu mai pot să învăț”.

Ce se ascunde în spatele lui „Nu mai pot să învăț”

Toleranță scăzută la frustrare

Atunci când abia ai început să studiezi și deja simți că nu mai poți, este posibil ca problema ta să fie toleranța scăzută la frustrare.

În esență, frustrarea nu este altceva decât discomfortul pe care îl resimți atunci când nu îți poți satisface o nevoie. 

Din fericire, toleranța la frustrare este ceva ce poți îmbunătăți astfel încât să nu mai simți că o să cedezi la primul obstacol cu care te confrunți.

Burnout

Uneori, „Nu mai pot să învăț” NU este doar o scuză prin care căutăm să evităm o sarcină neplăcută.

Atunci când știi că ți-ai petrecut ultimele zile (sau săptămâni) închis(ă) în casă, cu cărțile în brațe, motivul pentru care simți că nu mai poți este epuizarea (sau burnout-ul). 

Burnout-ul este o formă de oboseală cronică ce duce la o scădere drastică a performanței și motivației. Atunci când te confrunți cu această problemă capacitatea ta de concentrare este afectată sever și poți ajunge în punctul în care chiar și 10 minute de învățat par o eternitate.

Iată care sunt principalele simptome care indică prezența oboselii cronice:

  • Dureri de cap
  • Dureri musculare
  • Insomnie
  • Senzație de oboseală fizică și mentală constantă
  • Performanță scăzută
  • Epuizare emoțională 
  • Sentimente de neajutorare
  • Izolare socială
  • Accese de furie

Cum depășesc aceste obstacole?

1. Crește gradual intervalul de timp pe care îl petreci învățând

Uite cum poți face asta:

  • Pornește un cronometru atunci când începi să înveți
  • Opreste cronometrul atunci când simți că nu mai poți învăța și alegi să renunți. Astfel, vei ști exact cât timp poți tolera frustrarea
  • Data viitoare când te apuci de învățat, încearcă să stai în activitate cu un minut mai mult decât data precedentă.

2. Nu amesteca învățarea cu relaxarea

Ți s-a întâmplat vreodată ca, în timp ce înveți, să fi distras de o notificare și astfel să îți petreci următoarea oră urmărind clip-uri amuzante pe Facebook? 

Apoi urmează vinovăția care te împiedică să te bucuri de acea pauză neplanificată și să te relxezi. Rezultatul final este o oră risipită în care nici măcar nu ai reușit să te deconectezi pentru că mintea ta era în continuare focusată pe materialul pe activitatea inițială (învățatul).  

Fiind înconjurați de atâtea device-uri și aplicații care caută să ne capteze atenția, avem adesea tendința să amestecăm relaxarea cu învățarea. Cu alte cuvinte, învățăm gândindu-ne la relaxare și ne relaxăm gândindu-ne la învățat. 

Pe scurt, obosim fără să facem nimic constructiv.

Indiferent de scuzele pe care le folosești, te încurajez să aplici TOATE strategiile pe care ți le-am prezentat. Astfel, vei obține disciplina, răbdarea și reziliența emoțională de care ai nevoie pentru a ignora scuzele și a te apuca de învățat. 

În final, cred cu tărie că vei intra la medicină, la buget!

Motivat să eșuezi

motivat esuezi blog grile-rezidentiat
  • februarie 18, 2025

Care e opusul determinării de a reuși? Firește, lipsa motivației! Sau simpla nepăsare. La o adică, nu poți fi motivat(ă) să eșuezi. Sau poți?!

Un studiu publicat în Jurnalul Psihologiei Educaționale arată că, de fapt, unii elevi și studenți se comportă intenționat în moduri care duc la eșec. Aceștia sunt literalmente „motivați să eșueze”.

Conform acestei lucrări, unii studenți pun pe un plan secund activitățile academice, lipsesc de la cursuri, amână învățatul până în ultimul moment… Unii dintre ei chiar nu învață deloc. Și asta nu pentru că nu ar lua facultatea în serios, ci dimpotrivă. Aceștia o iau atât de în serios încât dezvoltă o frică de eșec de-a dreptul paralizantă.

Stai puțin! Un student care eșuează din cauză că îi e frică de eșec? Sună ca un teatru al absurdului. Ca una din situațiile acelea paradoxale în care un șarpe își mănâncă propria coadă. Cum e posibil?

motivat esuezi grile-rezidentiat grile rezidentiat

Pentru început, putem să cădem cu toții de acord că a reuși fără să depui prea mult efort înseamnă să ai talent. De aici rezultă că dacă depui extrem de mult efort însă eșuezi, îți lipsește cu desăvârșire competența.

Să presupunem că te temi că ai putea fi o persoană incompetentă. Atunci, cel mai bun mod de a nu confirma această suspiciune este de a nu depune niciodată prea mult efort. În acest fel, orice s-ar întâmpla ai o scuză, iar tu îți poți conserva pe termen nedefinit stima de sine. Felicitări! Tocmai ai devenit motivat să eșuezi!

Despre a fi motivat și a fi implicat

Gradul de motivare al studenților și implicarea acestora sunt într-o strânsă legătură.

Krista De Castella și Don Byrne de la Universitatea Națională a Australiei, alături de Martin Covington de la Universitatea Berkeley din California au studiat peste 2000 de studenți japonezi și australieni, făcând descoperiri remarcabile privind relația dintre gradul de motivare al studenților și implicarea acestora.

Cercetătorii au oferit participanților un set de întrebări privind atât obiectivele lor, cât și ce simțeau în legătură cu eventualitatea eșecului. Spre exemplu, aceștia erau rugați să evalueze cât de important era pentru ei să aibă note mai mari decât ceilalți (succesul ca obiectiv), dar și cât de mult își făceau griji de ce ar spune restul în cazul în care ar eșua (teama de eșec). E util să menționez că rezultatele au fost ulterior pe deplin confirmate și în cazul elevilor.

Apoi, cercetătorii au corelat răspunsurile din aceste chestionare cu notele studenților, dar și cu strategiile folosite de mulți dintre ei pentru a-și păstra respectul de sine. Principalele strategii descoperite au fost următoarele: pesimism defensiv, neputință și auto-sabotaj.

  • Prin pesimism defensiv, studenții își setează așteptări nerealist de scăzute. În felul acesta, ei modifică însăși definiția eșecului, iar atunci când (inevitabil) obțin un punctaj mai bun decât se așteptau, aceștia se declară mulțumiți.
  • Apelând la „neputință”, un student adoptă mentalitatea că performanța academică se află în afara sferei sale de control – dacă eșuează, pur și simplu nu e vina lui!
  • Prin auto-sabotaj, studenții adoptă atitudini care pot fi apoi folosite ca scuză pentru performanțele slabe. Spre exemplu, a petrece în noaptea de dinaintea examenului, sau dimpotrivă, a începe să studieze fix atunci. Dacă nota la examen lasă de dorit, e de înțeles.

Așadar, care este viziunea studenților asupra succesului și eșecului?

E vorba de auto-apărare

Studenții motivați să eșueze sunt aceia care apelează cel mai des la strategiile defensive.

De Castella și colegii săi au descoperit că multora dintre studenți le era teamă de eșec. Chiar și acelora care erau foarte motivați să reușească. Doar că în cazul acestora, frica de eșec nu a scăzut performanțele, ci dimpotrivă. Strategia acestora de a evita eșecul era una benefică: punând în aplicare tehnici de învățat mai eficiente și, în general, muncind mai mult.

Descoperirea cu adevărat remarcabilă a fost că unii dintre studenți erau literalmente motivați să eșueze. Aceștia erau îngroziți de ideea de eșec, însă nu erau nici prea motivați să reușească. Ca urmare, aceștia au prezentat o performanță chiar mai slabă decât aceia cărora nu le păsa în mod special dacă reușesc sau eșuează.

De fapt, studenții motivați să eșueze au prezentat cea mai slabă performanță academică, poate și din cauză că aceștia erau cei mai predispuși la a apela la strategiile defensive.

În mod ironic, când erau întrebați, spuneau că nu prea le pasă de școală. În realitate, le păsa atât de mult încât făceau tot ce le stătea în putință pentru a se proteja de efectele eșecului.

Cu toți ne temem de eșec, cel puțin uneori. Însă De Castella susține că a fi motivat să reușești te protejează de efectele negative ale fricii.

Descoperirile acestuia, confirmate atât în Australia cât și în Japonia, contrazic ceea ce știam cu toții, și anume că cel mai rău lucru posibil este să fim împăcați cu ideea de eșec.

De fapt, cel mai rău este atunci când nu îți dorești cu adevărat victoria, dar în același timp te îngrozește ideea de a pierde. Și atunci faci tot posibilul să nu încerci, te auto-sabotezi prin toate mijloacele pe care le ai la îndemână, iar la sfârșit le spui celorlalți că nu îți pasă.

Cum să ieși din cercul vicios

Inteligența și competența cresc odată cu efortul depus.

Așadar, cum arată drumul spre succes pentru studenții cărora în mod evident le pasă (chiar dacă neagă), dar care își pun singuri bețe în roate din cauza propriilor frici?

De Castella îi avertizează pe parinți că a crește presiunea pe umerii studenților nu face altceva decât să pună paie pe foc, amplificând fobia acestora de eșec. Stresul suplimentar îi poate face pe aceștia chiar mai motivați să eșueze.

Explicația este că acestor studenți le lipsesc încrederea în propriile forțe, precum și motivele pentru care să își dorească victoria.

Soluția nu este ușoară, dar este simplă, ea constând în doar câțiva pași:

  • Reîntărirea credinței că inteligența și competența cresc odată cu efortul depus
  • Înlocuirea auto-sabotajului cu strategii practice și eficiente de învățare pentru abordarea materiilor mai dificile
  • Disocierea valorii personale de rezultatele obținute, și alegerea unei alte motivații de a învăța decât notele

Știu. Construirea motivației este un proces lung și anevoios. Cu siguranță, schimbarea nu va avea loc peste noapte. Dar va avea loc, și o să merite din plin!

Ce trebuie în primul rând să faci este să fii sincer cu tine. Atunci când îți spui că nu îți pasă, oare așa să fie? Sau ești cumva motivat să eșuezi?

Experiența Rezidențiat: Sfaturi pentru Rezi 2025 de la generația 2024

  • decembrie 16, 2024
Ce sfaturi despre rezi ai oferi mai departe? — Formular 2024 Grile-Rezidentiat.ro®

Când te-ai apucat de învățat pentru rezi?

670 din 670 au răspuns

cu 11-12 luni înainte
217 răsp.
32.4%
cu mai mult de 12 luni înainte
116 răsp.
17.3%
cu 3-4 luni înainte
106 răsp.
15.8%
cu 9-10 luni înainte
68 răsp.
10.1%
cu 5-6 luni înainte
65 răsp.
9.7%
cu 1-2 luni înainte
50 răsp.
7.5%
cu 7-8 luni înainte
48 răsp.
7.2%

De câte ori ai parcurs materia? (aproximativ)

670 din 670 au răspuns

de 3 ori
193 răsp.
28.8%
de două ori
160 răsp.
23.9%
de 4 ori
123 răsp.
18.4%
o dată
79 răsp.
11.8%
de 5 ori
61 răsp.
9.1%
de 6 ori
29 răsp.
4.3%
de 9 ori sau mai mult
13 răsp.
1.9%
de 7 ori
9 răsp.
1.3%
de 8 ori
3 răsp.
0.4%

Din ce ai învățat?

670 din 670 au răspuns

Doar cărțile oficiale
485 răsp.
72.4%
Mix de rezumate + cărțile oficiale
152 răsp.
22.7%
Doar rezumate
33 răsp.
4.9%

Ți-ai făcut rezumate singur(ă)?

185 din 670 au răspuns

Da
104 răsp.
56.2%
Nu
81 răsp.
43.8%

Când te-ai apucat de licență?

670 din 670 au răspuns

cu mai mult de 12 luni înainte
225 răsp.
33.6%
cu 11-12 luni înainte
117 răsp.
17.5%
cu 5-6 luni înainte
82 răsp.
12.2%
cu 3-4 luni înainte
69 răsp.
10.3%
cu 9-10 luni înainte
65 răsp.
9.7%
cu 7-8 luni înainte
63 răsp.
9.4%
cu 1-2 luni înainte
49 răsp.
7.3%

Care e cel mai important lucru pe care ți-ai fi dorit să îl știi despre licență înainte de anul 6? (pe scurt)

670 din 670 au răspuns

E o vrăjeală care doar trebuie făcută sa fie făcută și tot timpul investit în ea e timp pierdut de învățat.
Este un examen important care trebuie tratat cu responsabilitate, dar nu este un examen ieșit din comun. Dacă parcurgi grilele care s-au dat în ultimii ani cu multă atenție poți lua un punctaj decent. Mai mult, pentru o notă ceva mai mare deja ține de stilul de învățare al fiecăruia, însă în mare este cam ca un examen grilă din timpul facultății pe care îl iei dacă te pregătești pentru el.
Sa fi inceput mai devreme.
Nu ii pasa nimanui de detalii, doar tie.
Nu o citeste nimeni
E mai ușor decât pare
Sa imi aleg un coordonator mai bun și să nu fac meta analiza
As fi dorit sa aloc mai putin timp licentei, dar am nimerit un coordonator sever. Oricum toti iau note mari la prezentare, iar la examen este mult mai usor decat la rezi
Totul a fost ok, nu aș face nimic diferit. Să se apuce colegii din timp de ea
E mult mai usor de facut decat m-am asteptat pentru ca nu a pasat nimănui ce am scris eu acolo. Pana in ziua de azi ma îndoiesc ca ar fi citit o cineva.
Sa nu acord asa mult timp si importanta
It s not that deep, nu investi mult timp
Realmente nu contează la nimic și chiar dacă știam asta, nu eram 100% convinsă așa ca am pierdut foarte mult timp cu ea.
Nu este ceva atat de important
Sa nu ma stresez atat de tare cu licenta si sa scriu mai putin, mai important e rezi
Nu este atat de complex si de complicat pe care pare la inceput
Niciun stres
Ca nu conteaza la nimic
.
Ca nu conteaza la nimic si nu merita osteneala
Cum sa scrie eficient in scurt timp
Faptul ca nu e atat de speriat atmosfera la licenta. Am trait cu impresia ca o sa fie rau, dar dimpotriva, au fost si probele, si comisiile de examen, foarte ok.
Nu e necesar mare chin pentru scrierea licenței, prezentarea finală e mai importantă
Ca nu este la fel de solicitantă precum a fost examenul de rezidențiat.
nu ti bate capul:))
Ca este o muncă titanică și imposibil de făcut într-un timp scurt. Coordonatorii nu se mișcă cu viteza cu care vrem noi sa se miste.
Ca nu trebuie sa te stresezi foarte tare
Faptul ca nu este importantanta
Ca te incurca oribil un coordonator indiferent
Ca nu trebuie să-ți dai interesul prea tare
Ca prinzi ce ai de facut din mers
Nu e cazul. Licenta am dat-o inurma cu vreo 4 ani
Trebuie sa insisti mult la profesorul coordonator, ca sa termini cat mai repede. Multe aspecte nu tin de tine, ci si de el(baza de date, sa iti raspunda la intrebari, sa iti ofere ghidare).
Nu e nimic complicat
Nu trebuia sa ma stresez si sa imi ocup atat de mult timp cu ea
Că durează foarte mult partea practică
Nu intereseaza pe nimeni ce faci la licenta.
Că e o chestie care oricum trece și care nu e atât de importantă. Care oricum ajunge la final. Focusul să fie pe rezi în tot acest timp!!!!
Ca trebuie terminată cat mai repede
Nu merita stresul exagerat pentru licenta
Cat de simplu e o dată ce știi ce ai de făcut
Ca e mult mai important sa faci pe o tema care iti place decat sa alegi ceva de care ai auzit ca e "usoara"
Nu e atat de greu precum pare și nici atât de important
Ca nu prea conteaza si sa o fac cat mai rapid
Să nu pun presiune să fie gata cu mult timp înainte pentru că totul se rezolvă în final și stresul nu ajută.
E important să te apuci din timp. Sunt unele chestii care îți “mănâncă” destul de mult timp + redactarea licenței.
Licența este doar un document oficial, nu trebuie pierdut prea mult timp cu ea
Ca nu e deloc mare brânză și nu necesita atâta efort depus
Sa ma apuc in vara de dinainte de anul 6, astfel incat la inceputul anului 6 sa fie gata
Să o termin in anul 5.
materiale
Că este consumatoare de mult prea mult timp.
Ca nu este atat de importanta
Poate să necesite mai mult timp decât planifici
Că e usor
Mi-as fi dorit să mă fi apucat din anul 5 pentru a o finaliza până la începutul anului 6
Ca nu merita stresul, deoarece efectiv nimeni nu se uita peste ea in afara de mine și într o mica măsură proful coordonator.
Ca va trece cu bine și ca nu este atât de rău pe cât as fi crezut
Când sa incep
Trebuie să îți alegi coordonatorul din timp
Că este nevoie de destul de mult timp pentru finalizarea ei.
Cât de consumatoare de timp este
E o vrajeala, nu se uita nimeni pe ea, fa o cat mai repede sa scapi de ea
Ca e bine sa fie terminata inaintea anului 6.
.
Ca examenul de rezi e mai important si sa nu imi “pierd” timpul cu detalii din licenta.
Sa fie gata pana in iarna
Să alegi o catedră mai ușoară la care urmează să susții licența
Necesita mai mult timp decât ma asteptam dar este ușor
Licența ca examen este banal, însă lucrarea trebuie făcută rapid, pentru ca nu are deloc importanță și e pierdere de timp
Scrie orice ti se pare relevant initial. Dupa cand ai multe idei si subcapitole, doar aranjeaza si mai modifica detalii. Nu incearca sa faci perfect din prima.
Atmosfera din timpul examenului.
Sa nu pierd atata de mult timp cu licența și sa ma concentrez pe Rezi
E o formalitate
Cel mai important este sa iti alegi un indrumator implicat. Poate fi facuta f rapid(1-2 sapt)
Totul a fost clar
Ca nu trebuie sa te stresezi foarte mult cu licenta deoarece nu este asa de greu precum pare și licenta se ia fără probleme.
Sa o termini inainte de semestrul 2
Ca Nu trebuie să te stresezi foarte mult atâta timp cat ești organizat și ai o colaborare bună cu coordonatorul de licență
Că este doar o formalitate și este foarte important cum o prezinți în fața colegilor și a comisiei (cel puțin la Cluj).
Trebuie făcută cât mai repede pentru a avea timp de rezi.
Partea specială… literalmente e oribil dacă nu ai pe cineva să te ghideze
Ocupă mult timp
Ca e un examen ușor
Nesemnificativa, stresul a fost in zadar.
Nu stiu
Ca solicită mai multă energie și interes decât ai putea crede. Toată lumea te sfătuiește să nu îți bați capul cu licența însă majoritatea uită ca totuși îți solicită mult timp și energie, mai ales dacă ești un perfecționist și dorești să impresionezi. Într-adevăr examenul de licență nu este unul dificil, dar pentru redactarea și gândirea părții teoretice + practice, e nevoie de interes încă din finalul anului 5, dacă îți dorești să nu te aglomerezi pe lunile de vară, pentru a te putea dedica 100% rezi-ului. Multă baftă! Cu toate ca este un an tumultos și de multe ori vei avea impresia ca multe te depășesc, le vei duce la capăt cu brio.
Nu contează foarte mult, nu pierde atât de mult timp pe ea și nu te stresa. Fă-o din timp și ia-ți gândul de la ea.
Nu e un proces atat de stresant cum imi imaginasem
Ca nu conteaza prea mult
O structura clara și cum se procedează datele pentru partea speciala cat mai usor
Am știut cam tot ce era necesar
Nu am niciun lucru
Cat de ușor se scrie partea generală și ce important e să ai datele organizate. Dacă totul e organizat, o poți termina în 2 săptămâni
Ca este cel mai bine sa fie facuta sau intr-o proportie de 70% pana in luna noiembrie
nu merita sa ma stresez cu licenta
Modalitatea de redactare
Mai bine învățăm pentru Rezi decât să mă gândesc la licență
Că nu trebuie să îți bați așa mult capul și PubMed+DeepL ajută cel mai mult:))
Structura de scriere a licententei, si sa scriu bibliografia corect cu nr in text
Rezolvă subiectele anterioare
Cum trebuie sa arate
Faptul ca este un stres inutil pentru acele câteva minute în care contează mai mult prezentarea propriu-zisă decât zecile de pagini de informație pe care nu o citește nimeni
Ca nu o sa fie chiar atat de greu pe cat imi imaginam
e bine sa scrii la licenta pe masura ce citesti carti/articole
Structura
Sa nu depun prea mult efort cu bibliografia si partea generala cat si cu lucrarea in sine.Recomand sa fie terminata la inceputul anului 6.
redactarea si lucrurile care tin de aspect sunt mai complicate decât selectarea informațiilor
-
Sa nu ma stresez atat de mult pentru ea si ca trebuie facuta din timp pentru a ma putea concentra pe ce este mai important si anume examenul de rezidențiat.
Scrierea corectă a statisticii
Scrierea corectă a părții statistici
Multe norme de redactare de care trebuie sa tinem cont atunci cand scriem licenta
Cat de mult timp dureaza sa imbulinezi fiecare grila
Ca este mai usor decat m-as fi asteptat
Cred ca ar fi trebuit să aleg o materie din anii preclinici pt a avea mai mult timp de invatat pt rezi.
Știam, dar nu eram conștientă: să fi terminat licența cât de repede, ca să am timp să mă pregătesc mai bine pentru rezidențiat.
Este o formalitate, toată lumea promovează
Să îți cauți un domeniu care te interesează din timp și după sa te interesezi cu care coordonator e mai bine sa realizezi o licență. Cat mai repede sa îți termini licența.
Să nu îmi bat capul cu ea, a fost i formalitate
Este mai mult o formalitate care trebuie făcută și nu necesită atât de mult investiție și timp
Cat dureaza sa o fac si despre coordonator.
Alegeti va o tema usoara, simpla, care sa nu necesite foarte mult timp, nu va complicati.
Sa nu investesti in licenta extrem de mult timp.
sa fie aleasa o tema usoara, sa poti gasi informatii rapid, iar coordonatorul sa te ajute
Ca nu este asa importanta
Posibile subiecte
Sa inceapa din timp pentru a termina mai repede
Importanta unui coordonator care sa ajute
Faptul ca este ceva mult mai nesemnificativ ca rezidențiatul.
Se realizeaza relativ repede
Ca trebuie terminata cat mai repede
Ca nu merita efortul,adica mi-am facut licenta in clinic,am avut pacienti pe care i-am tinut .Nimanui nu-i pasa daca ai facut pe chestionare sau altfel.Invata pentru rezi ca e mai important
Multe
Incearca sa nu te stresezi si sa cauti ghidurile oficiale de la societati europene. Partea de statistica sa o faci in SPSS cat mai repede si nu e necesar sa demonstrezi ca ai descoperit ceva nou, dar datele tale sa corespunda cu literatura de specialitate.
Este mult mai lejer decât pare
Ca odata ce te apuci de scris, pot spune ca se scrie singura. Primele 2 pagini sunt mai grele pentru ca nu stii cum sa o apuci, dar pe urma totul merge foarte usor. Recomand din toata inima sa nu pierzi timpul cu statistica, gaseste pe cineva care sa ti-o faca si tu doar sa interpretezi sau sa dezvolti ideile. E o mare pierdere de timp sa stai si sa inveti 100 de teste si SPSS si mai stiu eu ce alte programe.
este cel mai lipsit de importanță lucru în facultate, nu vă stresați degeaba, dar trebuie scrisă
Ca e total inutila si nu merita irosit timpul nici cu lucrarea, nici cu examenul.
Că cel mai probabil nu o citește nimeni în întregime
Trebuie sa am grija de mine ca sa pot invata cum trebuie
Not a big deal
M aș documenta mai bine de la colegii mai mari despre coordonatori
Contează prea puțin
Ca nu dureaza asa mult si nu este atat de grea precum pare. Recomand licenta pe orice materie ti-a placut de-a lungul anilor, nu neaparat pe cele la care se inscriu majoritatea cu 1 an inainte.
Nu intereseaza pe nimeni prezentarea licentei
Că nu are rost să te chinui cu ea
Ca examenele sunt optionale
Nu aș mai aloca așa mult timp
- ca am suferit mai mult in imaginatia mea, gandindu-ma cat de grea e licenta, decat as fi suferit lucrand la licenta.
Ca nu ar fi trebuit sa ma stresez atat de tare
Mi-as fi dorit sa ii fi acordat o importanta mai mica, cu toate acestea etica lucrului bine facut m-a impiedicat sa fac lucrul asta.
Ca nu prea conteaza insa e consumatoare de timp, asadar e bine sa fie gata cat mai repede posibil
Sa nu pierd atat de mult timp cu ea
Niciunul
Ca nu prea le pasa comisiei
Sa termin cat mai repede cu licenta astfel incat sa am mai mult timp alocat doar pentru invatat
Timpul de execuție total
Sa nu ma stresez
niste informatii mai putin vagi despre partea speciala
Sa nu-mi consum prea multa energie cu asta.
Dureaza mult
.
Nu am terminat medicina
Cum să creez exact o licență.
Ca daca ai invtat in timpul facultatii nu trebuie sa te stresezi
Ca nu contează
Sa o scrii din timp
Ca nu este atat de importanta si este mai mult o formalitate
Cat de mult poate sa dureze partea speciala
Sa nu ma stresez deloc
Să intru cu ea făcută în anul 6
Sa fie gata partea generala înainte de anul 6 ar fi super
-
Metoda de invatare
Nu este niciun lucru pe ca mi-as fi dorit sa il stiu. Nu am acordat mult timp licenței.
Am aflat dinainte ce implica licenta
Ca nu inseamna nimic si ca m-am agitat degeaba
Ca este doar un examen su nimic mai mult. Iar tema aleasă nu te definește.
M-aș fi bucurat să știu că ar fi mai bine să îmi termin licența înainte de anul 6.
Licența mea a fost de tip review și mi-aș fi dorit să știu că studiile fac diferența și îți valorifică lucrarea. De asemenea este esențial pentru o bună pregătire la rezidențiat să termini licența cât de devreme se poate. În cazul în care nu știi de unde să începi, poți întreba la biblioteca universității de referințe bibliografice pentru tema ta, există o persoană special desemnată pentru a face acest lucru.
Ca nimănui nu îi pasă să o faci perfect, dacă nu vrei să o publici, atunci nu are rost să te stresezi cu ea. Fa minimul.
Ca toata lumea trece, coordonatorul nirmal ca te amana pana in ultima zi(asa a fost la mine)
Nu e asa greu, dar trebuie scrisa
M-as fi pregatit mai din timp
Este nevoie de a repeta materia cel puțin o dată, înainte de exam (am avut impresia că 2 treceri făcute din timp s-au anulat și greu îmi aminteam ceva)
Sa stabilesti cu coordonatorul mai devreme de anul 6
ca nu dureaza asa mult sa o scrii precum pare
N
E o formalitate, concentrarea trebuie să fie pe rezi
Ca nu trebuie sa te stresezi d
Nici unul
Să îmi fac licența cat mai devreme posibil, pentru ca mănâncă foarte mult timp. Plus să îmi aleg o temă de licență ușoară, nicidecum chirurgii sau teme de licență noi (din afara listei sugerate de coordonator) - din păcate nu avem o platformă unde să facem studiu de caz așa cum visam…
Ca ar fi trebuit sa ma apuc din anul 5 pentru a fi terminata mai devreme si pentru a-mi ramane mai mult timp pentru invatatul pentru rezidentiat.
Sunt medic rezident, nu am avut licență de dat
Coordonatorii nu te ajuta cine stie ce si chiar ai nevoie de niste informatii preferabil din anii mai mici despre redactare, insa in final nu conteaza la absolut nimic
Ca nu e atat de greu si cu cat o faci mai repede cu atat scapi de griji
Ca nu este chiar asa importanta
Sa fie terminata in primul semestru sau cat mai repede posibil
Sa nu ma streseze atat de tare
Ca nu este atat de importanta precum rezidențiatul
Despre tematica
Nu este chiar atât de greu
Ca este o formalitate 100%. Eu am crezut ca lumea exagerează și m am stresat degeaba când aș fi putut sa mai învăț pentru rezi
Nu are o importanță prea mare.
Nu o să o citească nimeni, nu trebuie să fie perfectă, ci doar scrisă ok, într-un numar rezonabil de pagini (50-60)
Sa nu ma stresez atat de mult cu programul antiplagiat
Sa nu pierd timp cu a face o licenta perfecta, nimanui nu i pasa
Sa fie gata pana in ianuarie
idk
Ca nu merita luat atat de tare in serios
Ca nu trebuie sa ma chinui atat
Este time consuming și trebuie aleasa o comisie lejera
Ca nu merita efortul
Este un examen mult mai ușor ca rezidentiatul.
Apar multe situatii neprevazute si de asta e bine sa o scrii cat mai devreme
Ca nu se merita absolut DELOC sa investești in energie și timp
Ca intradevar lucrarea chiar nu o citeste nimeni in afara de mine, doar prezentarea ppt conteaza si in rest e degeaba
Daca înveți nu ai cum sa nu ai rezultate
Ca o sa o fac singura in proportie de 98%, fara ajutor real de la coordonator
Sa o termin cat mai repede
Nu este atat de infricosatoare sau importanta pe cat am avut senzatia.
Ca trebuie sa invat detalii mai mult decat credeam
Ca de depinde foarte mult de coordonator si uneori ar trebui sa fii mai insistent sa mearga lucrurile mai repede, pentru ca esti limitat de el
Ca trebuie terminata cat mai repede
Lucrare de licenta
Ca nu te ajuta nimeni, trebuie sa faci totul singur. Gaseste din timp la biblioteca licente similare si fa-ti un plan in mare cum vrei sa fie structura. Ia-ti Zotero sau alta aplicatie care sa te ajute sa-ti salvezi articolele si sa le ai la indemana si in plus te ajuta si iti fac citatiile automat in ordine
Să nu pun atât de multă presiune pe mine! Să nu mă pierd în detalii!
Nu te implica prea mult! Focuseaza te pe rezi, nu pe licenta!
nil
Ca nu e deloc importantă și că ar trebui sa faci lucrarea la o catedră lejeră.
Că nu e un capăt de drum dacă n-am terminat-o cu mult timp înainte, nu merita toată panica. Tot ce pot recomanda e alegerea unui coordonator dispus să colaboreze.
Trebuie sa o termini cât mai repede posibil
Ca nu conteaza..
Nu merita stresul.
Ca unii colegi aveau subiectele
Ca nu merita sa o faci pe o specialitate si o tema complicata, pt ca iti ia mult timp
Prea mult timp irosit
Ca e o vrăjeala
Este doar un hop peste care trebuie să treci. Nu aș acorda atâta resurse (timp+stres).
Sa fac mai multe grile de la inceput
Nimic in mod special, trebuie facuta la inceputul anului 6, fara sa pierzi prea mult timp cu ea
Licenta trebuie sa fie scrisa si gata inainte sa înceapă anul 6!!
Ca examenul nu o sa fie asa greu cum m-am asteptat
Să încerc să o termin cel târziu în luna martie
Ca este irelevanta si daca nu ai coord/indrumator dornic sa faca ceva mai mult de a bifa o casuta va fi foarte greu
Nu e asa stresant precum pare, important e sa te concentrezi pe rezi, nu sa parcurgi materia superficial inainte de licenta ca sa mai bifezi niste grile
Sa nu pierdeti timp!! Invatati pentru rezidentiat , licenta este doar o formalitate
Nu este atat de grea pe cat as fi crezut dar este suficient de mult de munca si consider ca as fi putut sa imi organizez timpul mai bine.
Sa ma apuc devreme si sa scap cat mai repede de ea pentru a ma concentra pentru rezi. Licenta este doar o formalitate
Lucrarea de licenta e ultima grija din anul 6
Este mult mai puțin stresant decât pare
Sa nu ma stresez
Nu o citeste nimeni, nu trebuie sa scriu asa minutios partea generala, trebuie doar sa o termin cat mai repede.
Ca nu e importanta, ca e o bataie in plus de cap. Ca trebuie sa imi aleg o tema usoara si nu neaparat complexa. Sa existe baze de date suficiente pentru a scrie parte generala si sa nu ma complic.
Sa ma stresez mai putin cu licența si sa ma focusez mai mult pe rezi
Ca nu trebuia să dedic atat timp si stres, mi-a luat foarte mult timp si energie ,si mi-a consumat din timpul pe care il puteam petrece învățând
Ca nu merita atata stres
Am dat demult licenta in urma cu 5 ani. Acum sunt la a doua specialitate. Dar si atunci am predat-o abia în august. Mi-as fi dorit macar cu o luna sa o fi terminat mai repede. Din fericire a fost bine la Rezi pt ca am prins pe ce si unde am vrut.
Sa nu pierdem timp cu ea
.
Mi-as fi dorit să știu că nu trebuie să insist atât de mult pe ea. Toată lumea trece examenul de licență, prezentarea lucrării e doar o formalitate. Nu mi-aș mai bate capul să o fac "perfectă".
E suficient cat am invatat si in momentul examenului mi am amintit lucruri pe care credeam ca nu le mai stiu
_
Nu e asa greu pe cat pare
Nu contează atât de mult. 2 luni sunt de ajuns pt finalizarea ei
Sa stiu cum ar trebui cautate articole si structurata lucrarea mai bine. Sa nu pierd asa mult timp cu ea si sa am un coordonator care raspunde la intrebari rapid si concis.
Nu are sens sa te agiti prea tare cu ea.
Să nu aștept după alții, după coordonator să mă caute, trebuie să ai un pic de individualitate.
Nu e foarte importanta, trebuie doar sa fie scrisa
Ca cel mai greu pas este să te apuci.
E foarte posibil ca îndrumătorul să nu te ajute mai deloc, așa că ai grijă ce alegi. E mai important decât subiectul licenței în sine. De asemenea, și comisia contează. 🙂 Dar în final, e mai mult o formalitate.
Fără stres, este timp pentru toate
Ia mai mult din timpul de invatat pt rezidentiat decat mi-as fi imaginat
Ca nu e asa grea cum zice lumea. Trebuie făcută din timp, trebuie să ai un model după care să o scrii, un îndrumător care să răspundă prompt la emailuri. Mi-aș fi dorit să nu mă fi complicat atât de tare, licențele mai simple au fost mai apreciate.
Sa ma astept la schimbari ale regulilor in timpul jocului si sa am incredere ca nu e asa de rau pe cat pare la inceput
Că nu e așa mare scofală și e mai mult o formalitate
Sa o fac din timp ca sa nu pierd timpul in anul 6
Sa aleg ceva usor ca sa scap rapid de el
… am dat examen pentru a doua specialitate, cu sinceritate, nu imi amintesc cum era acum 14 ani 🙂
Că o faci doar să fie făcută. Nimeni nu pune accent pe ea și nu e bine să pierzi mult timp cu ea.
Să nu îmi ocup prea mult timp cu ea, să nu îi acord multa importanta, e mai mult o formalitate
Aș fi dorit să știu ca deși este un pas relativ simplu, dacă nu este făcut la timp, îți poate încurca foarte mult programul
Nu contează licența
E mai greu începutul, însă după devine din ce în ce mai ușor să o scrii. În plus, profesorii sunt foarte ok și nu te critică așa cum îți imaginezi tu ca ar face-o
Ca grilele sunt cele mai uitile
Sa ma informeze cineva cum sa imi gestionez timpul
Coordonatorul
Nu pot spune ca am ceva de mentionat, as recomanda ca perioada pentru licenta sa fie una scurta, condensata, nu fragmente pe termen lung, devine obositor altfel
Licenta este ceva formal, cel putin la Davila. Nu trebuie sa te complici pe un subiect care nu te intereseaza mai departe. Alege o materie din preclinic! Recomand genetica 👍🏻
Ca e inutila, nu va bateti capul cu ea.
Nimic in mod special, mie mi-a luat o luna licenta cu totul si a mers destul de smooth
As fi dorit sa stiu cat de mult timp consuma adunarea si organizarea articolelor pentru realizarea partii generale a lucrarii de licenta
Initial, e mai bine sa scrii orice decat sa vezi un document gol
Nu conteaza, e o pierdere de timp
Ca nu necesita atat de multa importanta
Ca nu conteaza atat de mult si ca nimeni nu va sta sa verifice la sange tot ce ai facut.
Tot ce tine de structura sa
Nu e importanta
faptul ca disciplina e cea mai importanta
Sa nu imi iau un numar asa mare de pacienti pentru partea personala
E ca sa fie facuta, daca n-aveti motiv de cercetare de la un studiu anterior, nu va complicati si faceti ceva ce e mai simplu si mai accesibil
Consuma foarte mult timp, fa cat mai repede partea speciala
Puteam sa ma apuc sa o fac inainte de sesiunile din anul 6. Mi luat o saptamana sa o scriu si o luna sa colectez datele pentru studiu.
Să te apuci din timp !
Să nu zăbovesc prea mult! Să trag tare să termin de scris partea generală cât de repede, să am o formă pe care doar să mai ajustez. Am așteptat puțin prea mult să o scriu pentru că nu știam cum să încep, dar cu ajutor de la ChatGpt despre ce ar trebui să conțină am început cu greu, dar am reușit! Însă o puteam scrie mai repede. Nu am anticipat cât va dura și corectura/feedback-ul din partea coordonatorului. Un lucru pe care l-am făcut bine a fost să am prezentarea pot a licenței terminată integral la finalul anului universitar, atunci când se prezintă licență ultima dată în fața catedrei.
Este mai greu decat pare daca iti doresti sa faci o lucrare de calitate.
Partea de tehnoredactare
Ca nu este cel mai greu examen din facultate, ca nu imi defineste cunostintele acumulate in cei 6 ani, si ca oricat de bine as stii eu materia, profesorii mereu vor avea ultimul cuvânt
E o pierdere de timp, daca aveti posibilitatea sa o cumparati, nu ezitati 😃
Ca nu este atat de importanta si nu ar trebui sa ma stresez atat de mult
Ca e apa de ploaie :))
Ca nu este atat de greu
Ca poate fi gata destul de rapid si nu merita pierdut timpul cu ea
strctura grafice statistici
Sa iau lucrari asemanatoare cu subiectul meu, de la acelasi indrumator inca din octombrie pentru a face partea generala in max 2 luni si sa aloc 2-3 luni pentru partea speciala. Lucrata rapid. Nu conteaza oricum efortul pentru cele 2-3 minute de prezentare cat au fost
Ca nu e deloc importanta. Trebuie doar făcută. Oricum toată lumea ia note mari indiferent de cat de complexă este tema. Recomand teme cat mai simple, fără complicaciuni ca să nu dureze mult scrierea licenței.
Nu e așa greu de făcut
Sa incepi din timp, ca sa termini cat mai repede. Castigi tip de învătat pentru rezi
Că nu este atât de complicat pe cât credeam.
Ca e neimportanta si ca se poate scrie tot în maxim 2 săptămâni.
Ca este bine sa te apuci de ea din timp
Ar fi bine ca licența să fie gata până maxim de Paște.
Ca nu ar trebui sa ma stresez atat de tare cu tot ce tine de prezentare si continut
Ca nu trebuie investit atata timp in realizarea ei
Fara stres
E irelevantă și nu trebuie să te stresezi.
Anxietatea trece odata ce incepi sa scrii licenta. Se face repejor, mai mare este sperietura
Nu e asa importantă pe cât pare și sa ma apuc de partea speciala mai repede
Să nu mă stresez așa mult
Ca nu ii pasa nimanui.
Sa o termin pana la inceputul sem2
Licenta-ex scris: faptul ca este un antrenament foarte bun pt rezi; Licenta-lucrare: faptul ca nu merita sa ma stresez atat pentru ca prezentarea in fata comisiei a durat maxim 3 minute:))
Indrumatorul este cea mai importanta alegere cand vine vorba de licenta, te poate ajuta enorm de mult sau deloc. Mereu sa treci refeintele in timp ce scrii
Nu conteaza
Ca nu conteaza la nimic și trebuie terminată cat mai repede
Că nu contează absolut deloc
Nu este atât de importanta asa cum credeam.
Cel mai important lucru ar fi că licență e mai mult un lucru formal și ca nu ar trebui sa fie un motiv de stres suplimentar.
Examenul de licenta: pentru cei care dau doar scris: este un exercitiu bun pentru rezi incearca sa treci prin materie macar odata. Pentru examen oral: nimeni nu are intentia sa pice, trebuie sa faci greseli majore ca sa se gandeasca la asa ceva (depinde si de examinator). Lucrarea de licenta: nu citeste aproape nimeni. Nu e necesar sa stai 2 zile pe un un paragraf. E mai greu pana incepi si te prinzi exact ce ai de facut dupa totul merge foarte bine. Important e sa incepi si sa vezi alte licente.
Cum să-mi organizez partea generală a lucrării.
Ce implica redactarea, documentarea și susținerea unei lucrări de licenta
Ca nu e atât de serioasă treaba, și trebuie doar sa fie facuta
Ca e o formalitate
E irelevanta, oricum trece toată lumea, deci no stress
Ca oricat de dificil pare, pana la urma va trece si sigur vei gasi pe cineva dispus si binevoitor sa te ajute
Ca te lungesti indiferent cat de mult iti doresti sa o termini cat de repede. Nu va stresati f mult cu ea, o sa fie gata. Incercati sa terminati partea generala cat de repede, cu aia speciala depinzi mai mult de coordonator si se lungeste treaba, dar e si mai simplu de facut
Am fost destul informat
Ca nu conteaza atat de mult
Ca nu e mare chestie 🙂 nimeni nu te poate convinge inainte ca nu e ceva asa greu, dar imediat ce se termina te intrebi de ce te-ai stresat.
Mi-aș fi dorit să mă apuc puțin mai din timp
Să o termin cât mai repede
Alege un subiect simplu, nu merita bataia de cap
Licența nu trebuie sa iti consume prea mult timp din timpul de învățat pentru rezi. Este doar o formalitate. Eu am pierdut aprox 2 luni in vara cu pregatirea ei, fiind foarte atenta la detalii si am regretat apoi pentru că nimanui nu i-a pasat si am pierdut timp in loc sa invat pentru rezi.
Acorda cat mai putin timp, daca structura e ok si stii despre ce e vorba on lucrare, nu vor fi probleme la nicio catedra
nu conteaza, fa-o repede ca sa scapi de ea 🙂
Chat gpt
Este un examen complex
Cam cum este
Sa o finalizez mai repede
Procesul birocratic din spatele lucrării am pierdut timp alergând după foi și semnături de la coordonator, spitale, facultate
Să mă organizez din timp și să prioritizez învățatul pentru rezidențiat
Sa iti faci licenta pe un subiect care iti place
Durează mult
Ca nu e asa greu pe cat pare
Sa o termin cat de repede pot ca sa-mi ramana timp pentru rezi.
Sa nu imi bat capul cu ea, in anul 6 nu este timp de prioritizat licenta. Scrii cand poti.
Că partea specială durează mai mult decât ma asteptam.
Partea speciala dureaza mult mai mult decat te ai astepta. Partea generala e practic inutila si incearca sa o termini cat de repede. Dar grija mare la plagiat. Cat de multe surse si evident nimic scris de la tine fara sursa. Examenul teoretic e maxim 10% ca dificultate fata de examenul de rezidentiat. Practicul e chill si prezentarea, cel putin in Cluj a fost un pic stresanta. Notele oricum vor fi mari.
Sumarizare
Sunt din RM. Noi licenta o sustinem in Mai-Aprilie
Plm, ca trebuia sa o las cu greșeli și să mă doară la banana de ea
Ca nu e super importanta
Ca e important sa fie o tema abordabila, cu multa literatura existenta
Ca este o formalitate
Ca trebuia sa fiu mai atenta la alegerea coordonatorului
Să mă interesez de înainte la ce medic si pe ce specializare este de lucru cel mai putin la licență
Ca nu este un lucru atat de greu de realizat. Ca ma voi descurca la fel de bine ca toti ceilalti
ca trebuie sa imi gasesc o tema inca de prin anii 4,5 si sa o planific din timp impreuna cu profesorul coordonator, nu sa cred ca el imi va da o tema anume
Ca este neimportant
Ca ar fi trebuit sa nu ii mai acord atata atentie :))) doar sa o termin ca sa am mai mult timp pentru rezi...
Sa incepi licenta chiar din anul 5 ca sa ai anul 6 doar pt invatat la rezidentiat
Make it easy, short and quick. Follow the rules on their website.
Modificarea structurii fata de anii anteriori
Să nu te stresezi și să o faci cat de repede
Nu stiu.
Va fi totul bine
Nu stiu, am fost ok asa.
Oricat ai munci, tot nu e bine pentru unii si e excelent pentru altii
Mi-ar fi fost util să știu că o să economisesc mult mai mult timp cu realizare unui chestionar decât culegerea diferitelor date pentru o anumită temă. Încercați să faceți totul cât mai simplu și să nu vă complicați prea mult.
Faptul că important e doar să fie făcută, nu să stai să analizezi si sa cauți toate informatiile de pe pământ, profii doar o sa o răsfoiască si atat!! Nu se pică
Interesul nu trebuie centrat pe partea generala, as fi scris-o mult mai repede, încă din anul 5. Partea specială merită mai multă atenție, iar dacă structura e clară de la început, se va realiza mult mai eficient.
Nu trebuie sa te stresezi prea mult. Este ceva care trebuie facut, dar prioritatea nr 1 este invatatul pt rezi. Licenta nu trebuie sa fie perfecta, trebuie doar “sa fie facuta”.
As fi dorit să știu cat de mult contează coordonatorul, cat de mult se implică și ajută la realizarea lucrării.
Nu trebuia să pierd mult timp stresându-mă pentru licență
Nu aș schimba nimic din ceea ce am făcut în legătură cu licenta
40-60 de pagini cu font TNR 11-12 NU e putin scris. Citești la sute de articole doar pentru cateva paragrafe potrivite temei tale:)
Ca nu e asa mare chestie, sa petrec putin timp pentru ea
Important e sa fie scrisa cat mai repede
Prezentarea lucrarii va fi o experienta faina, de dezvoltare personala si profesionala
Partea speciala (statistica) este cea mai importanta parte si iti ia cel mai mult timp.
Ca nu e atât de importantă. Doar trebuie făcută. În schimb mai bine inveti pentru rezi și faci grile în egală măsură.
Pentru a facilita procesul de pregătire pentru rezi, licența ar trebui finalizată până la finalul semestrului 2 din anul 6 (în mod ideal).
Nu conteaza atat de mult si nici nu te incurca chiar atat de tare
Partea generala trebuie terminata cat mai devreme!
Partea generală trebuie scrisă vara. Trebuie să pierdeți mai puțin timp pe scriere și să vă axați pe materie.
ca nu e atat de greu de facut pe cat pare
-
Sa nu ma stresez atat de mult! Si sa caut coordonator incepand cu anul 4
Mi as fi dorit sa stiu ca nu e atat de importanta pe cat simteam eu in acele momente ca ar fi.
Ca voi face totul singur(mi s-a zis, dar, evident, nu am ascultat) si ca daca fac tabelul împreună cu un coleg sa nu ma bazez de loc pe ceea ce face el! Fiti individualiști si organizati-va singuri
Sa nu ma stresez
Ca nu are rost sa ma stresez atat
Sa ma apuc inainte sa inceapa anul 6
Indrumatorul este foarte important
Ca e foarte important sa iti alegi o specialitate si un indrumator care sa se ocupe de tine si sa te ajute in cazul in care intampini dificultati.
Ca nu trebuie sa mă agit atat de tare cu ea
Că se poate merge la cineva cunoscut ca fiind un coordonator "lejer", fiindcă licența chiar e o formalitate, singura ei funcție mai răsărită fiind posibilitatea de a-ți da o rampă de lansare pentru doctorat sau cercetare.
Nu conteaza atat de mult pe cat ai crede. Asa mi-au spus si mie altii, insa am considerat ca poate in anul meu se va schimba ceva si nu va mai fi la fel ca la cei mai mari. Insa nu s-a schimbat nimic 😅
e mult mai puțin complicat decât crezi. există site-uri care te pot ajuta cu graficele de la partea specială (datatab.net)
Ca ar fi indicat sa termini de scris în vara de dinaintea anului 6
Că trebuie rezolvat cât mai din timp pentru a nu risca să nu fii gata înainte de deadline (care chiar anul acesta s-a schimbat)
Chiar dacă ți se pare ca nu știi ce e de făcut, cel mai important lucru e sa îți faci un plan și sa te apuci de scris. Odată ce te apuci lucrurile nu o sa mai pară imposibile, iar ideile o sa îți vina pe parcurs
Esențialul
Faptul ca toata lumea ia nota 10 și licența ar trebui sa ocupe cat mai putine zile posibile și să nu reprezinte un motiv de stres pentru ca oricum nu se uită nimeni peste ea
Că ar fi bine să te ocupi cât mai devreme de acest subiect pentru a nu fi copleșit de numeroasele responsabilități din anul 6.
mi-aș fi dorit sa știu ca dacă nu tragi tu de cadrele didactice insistent ele nu o sa aibă disponibilitate (cel putin majoritatea colegilor mei au relatat același lucru- trimis de mai multe mail-uri pana Primești un răspuns)
Sa o fac din timp
Sa iau licenta pe ceva preclinic
Ca e bine sa o termini cat de repede, ca sa te poti concentra pe invatat.
Ca nu ii pasa nimănui de ea
Ca aproape toata lumea trece licenta si nu merita sa ti bati capu tare cu ea. Chiar si o lucrare simpla e punctata cu nota mare
Nu merită un efort mare, este mai mult o formalitate
As fi vrut sa am un model mai devreme de licenta ca sa o pot redacta mai repede + sa nu mi bat capul cu ea asa mult + sa fi folosit chat gpt mai devreme😂
Alege o catedra si un indrumator ok, si treaba e pe jumate facuta
Te invață cum sa construiești o cercetare
Ca nu conteaza absolut deloc 🙂
Că nu contează
Sa nu mă stresez atât de tare, am muncit foarte mult la lucrarea de licență pentru o prezentare de sub 5 minute, fara vreun interes din partea examinatorilor
ca nu e atat de greu si stresant precum m-am asteptat, sa ma concentrez pe programul facut pentru rezi, nu sa grabesc materia doar pentru a o parcurge de mai multe ori inainte de licenta
-
Ca dureaza mult munca de cercetare, profii nu raspund instant, dureaza foarte mult si recomand terminarea licentei pana la inceputul sem 2 din anul 6 cel tarziu, pentru a se putea axa pe rezidentiat
Că se trece cu ușurință
Sa nu ma axez asa de tare pe licenta pentru ca e doar o formalitate
Nu e stres
Licenta este mai mult o formalitate, cu cat o finalizezi mai repede, cu atat esti mai liber sa iti organizezi timpul pentru altceva
Doar începutul este greu! Căutarea surselor de informație și documentarea despre structura licenței îți dau impresia că totul va fi un efort anevoios. Odată ce ai trecut de asta, totul merge ca pe roate și îți ridică moralul:)
Mi-aș fi dorit să știu ca redactarea lucrării va dura mai mult decât îmi imaginam, astfel încât să fi terminat partea generală în vara dinaintea anului 6.
Eu am terminat medicina dentara. Iată câteva aspecte: alege o tema pe care o poți realiza practic și poți face poze proprii. Acest lucru îți urează munca. Nu alege teme complicate pentru că este greu să găsești informații care nu au mai fost publicate înainte. Încearcă să termini cat mai repede cu licenta, astfel încât să te poți concentra pe rezidențiat sau orice alt proiect pe care îl desfășori.
Să termini licența în vară dintre anul 5 și 6 dacă se poate. Pierzi prea mult timp cu ea.
Ca e mai usor decat pare..
Ca nu trebuia sa ma stresez si totul a decurs perfect
Modele de subiecte pentru licență
Sa o fac din timp
.
Faptul ca este un proces lung si minutios
Să fi lucrat mai devreme subiectele anterioare pentru a vedea pe ce capitole și pe ce gen de detalii se pune mai mult accentul.
Cum sa selectez informația
Că nu contează altceva decât să existe şi că doar eu o voi citi integral.
Sa depun mai putin efort decat cred ca e nevoie
Nu ai de ce să te dai peste cap pentru licență.
Nimic special,destul timp în anul 6
Trebuie facuta cat mai repede!!!
Că nu e așa de înfricoșătoare precum pare, si ca cel mai greu e începutul. Odata ce te obișnuiești cu modul de a scrie o lucrare de genul, devine mai usor. Cel mai important e sa o terminați cat mai repede, ideal inainte sa înceapă anul 6, pentru a va putea concetra pe rezidentiat dupa. (Si special pentru cei de la carol, mi as fi dorit sa stiu nr de pagini, nu sa se schimbe cerintele cu 3 luni inainte)
Noul regulament care a aparut in primavara, cand eu deja aveam licenta gata din ianuarie.
Că e mai mult o formalitate și că profilor nu le pasă atât de mult de calitatea lucrării.
Dacă știi informații din cursuri/ prezentări și vrei să le introduci în licență trebuie să cauți un articol care să confirme informația ta
Mi-aș fi dorit să știu că necesită destul de mult timp redactarea și că în final nu contează atât de tare munca depusă
Să nu îmi pierd timp cu ea și să trag mai mult cu rezi
Să merg la bibliotecă pentru a viziona alte licente
Ca trebuie sa o faci cat mai din timp pentru ca e un aspect care iti blochează niste multe ore din timpul in care ai putea învăța sau face altceva.
Ca nu e asa de importanta (la Iași cel puțin)
Cat mai simplu facut
In primul rand atentie mare la ce tema va alegeti, eu mi-am ales ceva prea complicat si a trebuit mai intai sa cercetez despre asta sa inteleg ce inseamna si apoi sa ma apuc efectiv de licenta!
.
Mi-as fi dorit sa stiu ca indrumatorul nu te ajuta cu absolut nimic, iar tu, in calitate de student greu reusesti sa faci rost de date clinice intr-un numar mare. *asta in cazul in care nu mergi pe varianta safe cu chestionare*
Ca nu te ajuta cu nimic, nici nu e o simulare pentru rezi si oricum comisia sterge pe jos cu lucrarea ta si dupa iti da 10
Sa nu te focusezi pe ea foarte mult pentru ca nu conteaza. Scrie orice si termina mai repede.
E usor, sa nu ma stresez prea mult pentru ea
Ca nu trebuie sa te stresezi atat de tare pentru ca oricum totul va decurge foarte bine si toata lumea va trece.
Să încerci să faci partea generală ori in vara de dinaintea anului 6, ori in primele luni din anul 6. E mai bine psihic sa te apuci de partea specială înainte de vacanța de iarna, pentru a avea timp suficient sa acorzi timp pentru rezi.
Si eu si coordonatorul am acordat orea multa importanta pentru text, exprimari si toate cele
Ca nu e atat de importanta si ca nu trebuie sa iti consumi foarte mult timp, energie, nervi pentru ea. Daca nu o vei publica undeva este absolut inutil.
Ajuta si pentru rezidentiat
Sa nu îmi bat capul cu ea ca nici nu s au uitat peste ce am scris
Nu verifica nimeni informatiile din word, nu merita stresul si pierdea timpului pe acest aspect
.
Sa am planul complet și sa știu cum sa dau citații și cum sa fac o bibliografie.
Gradul de dificultate
Sa citesc inatai mai multe modele de licenta ale colegilor mai mari pentru a-mi face o idee clara a structurii
birocratia
Ca trebuie sa o fac in cel mai scurt timp posibil
Datele oficiale de examinare
Alegerea unui coordonator implicat
Cum este structurata
Ca nu merita prea mult stres
Ca tdureaza centralizarea datelor pentru partea speciala
sa imi gasesc un coordonator cu care stiu sigur ca voi comunica fara probleme si imi va face parcursul usor
Să nu îți pierzi mult timp cu ea
Sa ma apuc cat mai repede si sa aleg un subiect cat mai usor
Niste ppt uri pe specialitati diferite despre cum trebuie sa arata o licenta, ppt-ul pentru licenta si o recapitulre scurta de statistica.
.
Nu te ajută cu nimic. Fă-o la început de an 6
Alege cel mai usor coordonator, nu se merita stresul extra la o materie care te pune sa alergi dupa cai verzi pe pereti in ultimul an
Sa ma apuc mai devreme sa o fac, nu din cauza ca e dificultatii, ci din cauza faptului ca dureaza pana stii ce ai de facut
Să învețe cum au învățat în facultate și să nu țintă cont de câte treceri au făcut ceilalți colegi. Fiecare are propriul ritm. Unii au nevoie sa treacă de mai multe ori prin materie, alții pot trece o singura dată. Important este să fie constanți, să descopere ce metodă funcționeaza pentru ei și să se țină de ea.
Ca nimeni în afară de tine și profesorul coordonator nu îi dă importanță
Sa fi terminat macar partea generala pana sa incep anul 6
nu conteaza
E de ajutor si pentru examenul de rezidentiat
Fă-o înainte de începutul anului 6
Ca nu trebuie sa te stresezi cu prezentarea ppt si examenul grila
Ca iti ia o multime de timp sa pui la punct toate detaliile si mai ales biografia, oh dureaza mult sa pui la punct biografia
Licenta ar trbui terminata pana sa inceapa anul 6. In anul 6 trebuie sa te concentrezi pe rezidentiat, pentru ca greseala mea a fost ca nu m-am apucat la timp, motiv pentru care voi da alaturi de voi si anul acesta examenul.
Mi-aș fi dorit să știu că dacă o încep din timp,scutesc timp pentru citit pt rezi.
Ca nu i se acorda o importanta prea mare
ca este foarte usor si nu merita sa inveti
Mai putine batai de cap cu ea
Cum sa rețin multa materie in timp f scurt
S-o termin repede si sa nu depun prea mult efort asupra ei.
sa nu pierd timpu cu ea
Este mai simpla decat pare.
Ca nu trebuie sa iti bati capul prea mult
Ca nu e atât de greu pe cat pare
Ca nu trebuie sa ii acord prea mult timp
Cred ca ar fi trebuit sa nu o consider chiar atata de importanta, am vrut sa fie perfecta si nu era cazul
Faptul ca nu trebuie sa fie o lucrare “perfecta”, in final nu ii pasa nimanui ce ai scris acolo
Ca nu conteaza atat de mult, asa ca e bine sa o termini cat mai repede, oricum spre final sunt ceva documente de pus la punct despre care nimeni nu prea stie multe, deci si ele consumatoare de timp.
Sa o termin cat mai repede si sa nu ma stresez atata cu ea
Orice tema ar avea lucrarea ta de licenta, conteaza sa fii sigur pe ceea ce ai scris, iar comisia o sa fie foarte ok cu tine. Stresul cel mai mare e in ziua prezentarii, dar trece imediat. Examenul in sine e mai usor decat credem.
Nu este chiar atât de dificil examenul în sine, dar e greu de scris licența efectiv dacă nu ai ajutor
Ca toata lumea o ia
Că trebuie să o fac mai din timp
Ca este inutila. Nu o citeste nimeni (sau daca o citeste, citeste partial, foarte rar chiar isi bat capul) si nu merita sa pierzi timp. Chiar daca nu intra unele parti la antiplagiat, nu plagiaz nu se stie niciodata.
Sa cauti sa te inscrii mai devreme la profesorul de care îți place. Nu, anul 4-5 nu este devreme.
Nu dureaza atat de mult pe cat credeam scrierea sa.
Nu e asa greu de realizat, fata de cum poate parea la prima vedere
Daca as fi acordat macar 2 sapt de scris continuu as fi terminat mai repede
Sa nu ma complic, la Iasi nu se baga la plagiat
Nu i se acordă atâta importanță pe cat pare la prima vedere
Nu e atat de importanta pe cat pare
Cum ar trebui sa arate strctura, cum iti formulezi o ipoteza de lucru, existenta unor software-uri care iti pot usura munca: Zotero pentru citarea în text şi generarea bibliografiei.
as fi depus mai putin efort pentru partea generala
Nu merita stresul pentru licenta
Nu pierde timp/energie cu licenta. Efortul minim e suficient.
In afara de tine si poate coordonatorul tau nu iti citeste nimeni licenta. Prezentarea licentei e cea mai importanta si sa pui accent pe introducere, concluzii si bibliografie
Ca nu se uita nimeni peste ea
Chiar daca am avut un subiect usor, paraclinic, pt care am lucrat aprox 1 luna (comasat), mi-ar fi fost util sa termin cu ea maxim in sem I, nu la finalul sem II.
Nu are nici o valoare la rezidențiat și mai departe, mai bine o faci dinainte și scapi
Nu contează această licență, nu merită stresul
As fi vrut sa știu cât de mult durează editarea textului, aranjarea în pagina,verificarea diacriticelor și verificarea finala. As fi acordat mai multe zile.
Că nu trebuie să mă complic atât de mult cu ea.
ca nu conteaza decat prezentarea
Cum este comisia
Sa o termini pana in sem.2
Sa o termin repede
Licenta este un lucru minor fata de rezidențiat, și să încerce să își aleagă subiecte mult prea complexe, unde se poate pierde mult timp
Faptul ca nu se pune atat de mult accent pe detalii și ca nu este atât de înfiorătoare pe cum ne imaginam.
Sa nu verific licența in programul de plagiat
Ca nu conteaza atat de mult
Nu va stresați cu licenta..nimeni nu da 2 bani pe ea. Ce contează e rezi și deși notele nu definesc ce sunteți, va ajuta teribil nota sa luați ce doriti
Ca e mai bine sa fie făcută de prin anul 5
Pentru UMF Cluj - examenul scris și practic sunt mai grele decât te-ai aștepta
Ca este o mizerie și nu merită bătaia de cap
Examenul are un nivel de bun simt, focusul trebuie sa ramana pe rezi
Ca nu se uita nimeni pe ea, chiar nu trebuia sa ma stresez
Ca nu este chiar așa ușor precum pare și ca ar fi trebuit să mă apuc mai devreme
Ca nu contează să îți placă neapărat tema aleasă ci să o faci cat mai ușor și repede în funcție de comisie
Nu merită să te stresezi prea mult, chiar daca nu te ajuta coordonatorul cum ti-ai fi imaginat sau apar multe necunoscute pe parcurs, este doar o formalitate si lucrurile se aseaza in final.
Ca toată lumea ia note mari
Să aleg o materie uşoară
Ca trebuie terminata cat mai repede si nu trebuie sa te lungesti cu ea
Sa nu depun mai mult efort decat este necesaf
Să îți alegi un subiect care îți place și să nu te stresezi așa de mult cu ea
Ca nu e așa rău și aș putea să-i dedic mai puțin timp
Nu conteaza la nimic. Este un exercitiu pt tine pt Rezi
Ca nu e asa importantă și nu merită sa te stresezi pentru ea
Că nu îi pasă nimănui ce scrie în ea, este doar o formalitate
Tema ușoară sa o termin repede și sa îmi găsesc un coordonator care sa ma ajute mai mult
Ca nu trebuie sa ne batem capul atat de mult cu partea teoretica
E doar o formalitate si nu trebuie sa iti bati capul prea mult cu ea
Sa nu pierd mult timp cu licența și să mă concentrez pe rezi
Ca nu trebuie sa ma bazez pe ajutorul coordonatorului de licenta si sa imi aleg o tema pentru care nu am multa nevoie de ajutor din partea acestuia.
Nu este atat de importanta
Fara accent prea tare pe licenta, ci pe materia de rezi
Nu este atat de importants si stresanta pe cat pare.
Nu este atât de importantă pe când crede majoritatea lumii
Sa nu imi bat capul cu ea si sa o termin pana in decembrie
Ca e o mizerie neimportantă și ar fi trebuit sa ma axez doar pe învățat
Sa o termin mai repede ca nu contează la nimic
Să știu ca pot fii ajutata cu redactarea ei . Și să o termin cel târziu până în septembrie cu un an înainte de rezi. La Cluj cel puțin chiar nu te stresează nimeni cu prezentarea. Cea mai grea parte e grilă și practicul care îți fură destul de mult timp energie si nervi.
Neaparat sa imbini materia cu grile
Nu are rost să investești o grămadă de timp în realizarea licenței.
Să nu mă stresez atât de mult
E nevoie de cel puțin 30 de surse bibliografice
Conteaza foarte mult daca licenta este cat de aproape de forma finala inainte de inceperea anului 6, timpul zboara mai repede decat credeti
Nu este atat de dificila pe cat pare
Este doar o formalitate, cel mai bine e sa o terminați cat mai repede astfel încât să vă concentrați doar pe rezi
E o prostie care trebuie făcută cat mai repede.
Că nimeni nu o sa o citească și doar trebuie făcută.
Desi toată lumea zice ca nu e important, oricum ajungi sa o iei mult prea în serios
Nu trebuie abordate subiecte grele, licenta se ia si doar daca vorbesti despre carii
Ca nu e deloc asa grea precum pare.
Trebuie scrisa cat de repede pentru a scapa de grija ei.
Ca sa te poti concentra asupra rezidențiatului (care este cel mai important) este mai bine sa iti alegi o tema cat se poate de ușoară la licență, astfel încât să meargă repede și eficient. Chiar dacă ți se pare boring, nu ai timp sa te stresezi cu licența.
Nu e așa greu precum pare si nici nu dureaza atata de mult sa o faci daca te concentrezi doar pe asta
Sa rezolvi cat mai rapid cu ea si sa devii insistent daca vezi ca esti ignorat, sa o termini pana in MAXIM mai
Toti trec
Consuma destul de mult timp.
Licența contează puțin, practic e mai mult vrăjeală. (Din păcate, căci majoritatea depun un efort considerabil in realizarea ei = multă muncă!!) . As recomanda cât mai multe citiri pentru un punctaj mare si anume minim 4. Repetatul din urmă e SFÂNT!
Nimeni nu da importanta acestei licente.
Formalitate
Comisiile de licenta sunt acolo pentru a ajuta absolventii, nu pentru a-i incurca. Atat timp cat informatiile prezentate sunt corecte, oricat de banale pot parea, totul o sa fie bine.
Cu cat te apuci mai devreme cu atât mai bine
sa ma astept la multe esecuri
Dureaza mai mult strangerea datelor si statistica decat m-as fi asteptat
Ca nu e atat de complicat de fapt.
Structura clara a lucrarii si colectarea datelor clinice
Să nu îmi bat atat de mult capul cu ea
Ca totul e de forma
Este o etapa care necesita mult timp si foarte multe modificari pe parcurs, de multe ori nu te sincronizezi cu indrumatorul sau coordonatorul si se pierde mult timp. Recomand ca licenta sa fie terminata chiar in primele luni din anul 6.
Este multa munca cu ea dar nu este deloc greu de realizat
Că nota de la grilă reflectă pe bune realitatea.
Ca nu trebuia sa ma stresez cu ea si nici sa ma lungesc, o puteam face mai repede, din timp
Sa am un model clar de concepere a lucrarii de licenta
Că nu se uită nimeni la ce am realizat.
Nu o citeste nimeni
Este mai importantă decât pare. Coordonatorul contează foarte mult
Ca nu ar trebui sa incerc sa ating perfectiunea. Licenta doar trebuie facuta si atat, este o formalitate si energia ar trebui folosita pentru a imvata la rezi.
Nu are o importanță atât de mare ca și rezidențiantul, nu merită mult stres.
Ca nu merita acordat prea mult timp. E inutila
ca este ceva formal, ce doar tu si coordonatorul tau veti citi, si ch care merita sa-ti ocupi cat mai putin timp
Ca nu trebuie sa pun asa mult accentul pe licenta. Concluziile conteaza cel mai mult.
Ca nu este asa de relevanta și nu merită tot stresul
Să îți alegi coordonatorul corect și totul devine mai usor
Ca toate sunt trecatoare si trebuie luate pe rand. Mai putin accent pe licenta si mai multă concentrare pe cititul cat mai des a materiei de rezi.
Cărțile trebuie învățate ca pe o poezie/poveste
Ca nu conteaza asa de mult.
Ca nu merita sa te stresezi, am facut 80% cu chatgpt
Este foarte important sa ți gasesti un coordonator ok,care nu pune multă presiune pe tine
E important sa o termini cat poti de repede
Nu va stresati cu ea
Mie mi-a placut sa scriu la licenta.Cred ca cheia este sa ai un coordonator bun,cum am avut si eu
Trebuie terminata cat mai repede!!!
Ca nu trebuie sa consum foarte multa energie si prea mult timp pe ea
Mi-aș fi dorit să nu îi acord atât de multă importanță. A fost un lucru atât de inutil.
Va fi oral sau grile sau mixt?
Că e anevoioasă, nu mai făcusem ceva asemănător înainte și o să dureze foarte mult doar sa te orientezi ca să poți începe. Îndrumătorii te vor amâna mult
Să nu pierd mult timp cu licența și sa fie gata înainte de vară.
Că nu contează, important e sa fie gata cât mai repede și să aleagă o temă ușoară la care nu e mult de muncă.
Licența nu este atât de înspăimântătoare pe cât pare.
Ca exista chat gpt
Examenul scris nu este foarte relevant, dar te ajuta sa iti aproximezi nivelul pentru perioada respectiva
Nu pierde mult timp cu licenta, pe partea de statistica sunt colegi care te pot ajuta, nu merita sa te chinui singur. Keep it simple, succint, la obiect, fara griji prea multe.
Ca ma pot adresa bibliotecii universitare pt articole relevante pt lucrarea de licenta. Ca exista programe speciale care pot formula bibliografia și care pot cita articolul conform stilului specific cerut.
Sa ma grabesc putin si sa o termin mai repede
In ce priveste lucrarea: ca nu conteaza la nimic si sa nu imi aleg o tema grea. Faceti review, nu meta-analize sau sa colectati baze de date de la pacienti
Sa știu exact ce înseamnă partea de statistică, acolo am pierdut cel mai mult timp( și nervi)
Nu interesează pe nimeni de ea
Ca nu conteaza decat sa fie facuta
Ca e o pierdere de timp si trebuie terminata cat mai repede
Ca nu e atât de importantă pe cum credem initial
Nu contează atât de mult, însă e un stres în plus
-
Lucrul esențial este ca NU ESTE IMPORTANTĂ. Trebuie făcută cu simț de răspundere dar rapid, nu trebuie să pierzi luni de zile să o faci. O licență bună se face și într-o lună.
1. Relație bună cu coordonatorul, 2. Odată ce ai toate informațiile necesare, scrierea lucrării decurge rapid si fluent, 3. Asigură-te de regulile redactării. 4. Cu cât mai din timp îți realizezi lucrarea, cu atât mai mult timp o să ai strict pentru rezi
Cat de important este sa stii sa iti gestionezi timpul si sa ai un program bine definit
Ca e o formalitate și trebuie terminată cat mai repede
Sa nu se complice cu alegerea unei teme super fancy; simple does the job.
Fără materiale cumpărate cu bani, grile rezi, grilele explicate cu AI + cărțile ( eventual în format pdf ) sunt suficiente

Cât de mult te-au ajutat următoarele metode de învățare?

Citire de mai multe ori (parcurgere rapidă a materiei)

670 din 670 au răspuns

5
200 răsp.
29.9%
3
118 răsp.
17.6%
4
115 răsp.
17.2%
Nu am folosit această metodă
109 răsp.
16.3%
2
80 răsp.
11.9%
1
48 răsp.
7.2%

Parcurgere cu atenție a materiei (încă de la prima trecere)

670 din 670 au răspuns

5
403 răsp.
60.1%
4
119 răsp.
17.8%
3
73 răsp.
10.9%
2
36 răsp.
5.4%
1
20 răsp.
3%
Nu am folosit această metodă
19 răsp.
2.8%

Grile după fiecare capitol/subcapitol

670 din 670 au răspuns

5
340 răsp.
50.7%
4
144 răsp.
21.5%
3
99 răsp.
14.8%
Nu am folosit această metodă
38 răsp.
5.7%
2
36 răsp.
5.4%
1
13 răsp.
1.9%

Grile doar după finalizarea integrală a materiei

670 din 670 au răspuns

Nu am folosit această metodă
188 răsp.
28.1%
1
128 răsp.
19.1%
5
120 răsp.
17.9%
3
96 răsp.
14.3%
4
78 răsp.
11.6%
2
60 răsp.
9%

Recapitulare constantă a capitolelor din trecut

670 din 670 au răspuns

5
234 răsp.
34.9%
Nu am folosit această metodă
196 răsp.
29.3%
4
106 răsp.
15.8%
3
91 răsp.
13.6%
2
25 răsp.
3.7%
1
18 răsp.
2.7%

Învățat cu colegi/prieteni

670 din 670 au răspuns

Nu am folosit această metodă
324 răsp.
48.4%
1
167 răsp.
24.9%
5
80 răsp.
11.9%
3
39 răsp.
5.8%
2
30 răsp.
4.5%
4
30 răsp.
4.5%

Urmărit video-uri gratuite ce explicau materia

670 din 670 au răspuns

Nu am folosit această metodă
308 răsp.
46%
5
105 răsp.
15.7%
1
103 răsp.
15.4%
3
54 răsp.
8.1%
4
51 răsp.
7.6%
2
49 răsp.
7.3%

Participare la cursuri online ce explicau materia

670 din 670 au răspuns

Nu am folosit această metodă
420 răsp.
62.7%
1
119 răsp.
17.8%
5
55 răsp.
8.2%
2
32 răsp.
4.8%
4
28 răsp.
4.2%
3
16 răsp.
2.4%

Flashcard-uri

670 din 670 au răspuns

Nu am folosit această metodă
223 răsp.
33.3%
5
106 răsp.
15.8%
3
105 răsp.
15.7%
4
103 răsp.
15.4%
1
70 răsp.
10.4%
2
63 răsp.
9.4%

Apropo de flashcard-uri.

447 din 670 au răspuns

mi-am făcut singur(ă) flashcard-urile
243 răsp.
54.4%
am folosit flashcard-uri făcute de alții
204 răsp.
45.6%

Predominant, ai învățat folosind flashcard-urile...

447 din 670 au răspuns

singur(ă)
428 răsp.
95.7%
cu colegii
19 răsp.
4.3%

Predominant, ai învățat folosind flashcard-urile...

447 din 670 au răspuns

offline, cu flashcard-uri printate
319 răsp.
71.4%
online
155 răsp.
34.7%

Mai departe. Ce făceai când simțeai că nu mai rețineai nimic?

670 din 670 au răspuns

luam o pauză și reveneam mai târziu
400 răsp.
59.7%
mă forțam să continui
142 răsp.
21.2%
întrerupeam de tot învățatul pe ziua respectivă
128 răsp.
19.1%

Cum ai gestionat timpul între pregătirea licenței, învățatul pentru rezi și examenele din anul 6? (scrie cât vrei)

670 din 670 au răspuns

Învățat pentru examenele grele, serioase din anul 6 pe parcursul semestrului, cu lucrat la licență în zilele pline în care era imposibil sa învăț, prioritizat licență după sesiune și învățat la rezi după ce am terminat și cu licența.
Of, la mine a fost mai dificil de gestionat acest aspect. Eu mi-am zis în sinea mea să iau lucrurile pe rând, așa că am lăsat învățatul pentru rezi pentru perioada dintre licență/absolvire și rezi propriu-zis. Nu a fost chiar ok, e posibil, dar nu e recomandat, mai ales dacă ai și alte lucruri de gestionat în paralel (probleme emoționale, griji, conflicte în familie etc.) lucrurile devin împovărătoare până la imposibile. În timpul anului am combinat lucratul la licență cu învățatul pentru examene, iar învățatul propriu-zis pentru licență și rezi l-am lăsat în vară, respectiv în toamnă. Cu licența am reușit, cu reziul va mai trebui să-l dau încă o dată anul viitor, dar nu este un capăt de lume.
Nu am reusit sa gestionez timpul eficient sau cum am calculat initial.
In timpul anului m-am focusat doar pe examene, prezenta fizica zilnic la cursuri/ in garzi si pe licenta. Pentru rezi am inceput sa invat din vara, cu pauza 2 saptamani in luna septembrie dupa licenta.
Am acordata f putina atentie licentei, putin mai multa examenelor din anul 6 si cea mai multa atentie rezidentiatului
Învățăm pentru rezi cu fiecare ocazie
Va fi greu de gestionat timpul. Eu am încercat să trec o dată prin materia de la rezi în timpul anului 6, nu m-am chinuit să învăț detaliile, am vrut doar să îmi fac niște rezumate ca să îmi fie mai ușor în vară. Am încercat să învăț câte două ore pe zi, în fiecare zi, dacă se putea, pentru rezidențiat. Doar în sesiune învățăm pentru examenele de la facultate.
Pe parcursul anului 6 m-am focusat mai mult pe realizarea lucrarii de licenta. Apoi din ianuarie am inceput treptat sa citesc materia de rezi, iar in vara am accelerat ritmul. Ultimele 2 luni au fost cele mai intense
M-am apucat din timp de licență, am terminat-o în decembrie. Nu am amestecat-o cu învățatul pentru rezi, iar la facultate a fost lejer în anul 6
Am inceput licenta din timp insa am abandonat-o. Am terminat-o in luna de dinainte de deadline si atunci mi am luat o pauza de cateva zile de la rezi unde tot ce am facut a fost sa scriu la lucrare sa o termin. Examenele in anul 6 nu au fost o problema, am invtat destul de superficial pt ele, max 2 - 3 zile. Problema a fost prezenta obligatorie, pt ca ajungeam acasa foarte obosita cu 0 chef de invatat.
Initial m am axat pe licenta pentru a o finaliza cat mai repede ca sa ma pot focusa intr-utotul pe rezi
În sesiune m am focusat doar pe examene, de licență ma ocupam când ma saturam de învățat pt rezi
Destul de rău am gestionat timpul, așa ca m-as axa mai mult pe acest aspect
Nu am acordat atat de mult timp licentei
Nu cred ca am gestionat foarte bine, m-am concentrat pe examene cand erau examene, apoi pe licenta, apoi abia dupa absolvire pe rezi (nu am luat nota mica, dar poate ar fi fost mai usor sa ma axez doar pe rezi din timp)
Destul de greu, cu mici sacrificii, dar echilibrul intre ele si pauze/viata personala e crucial
Nu aveam un program
Ziua incercam sa invat pt rezi, seara cand eram obosit si simteam ca nu mai retin nimic mai lucram la licenta, exemenele citeam putin cat sa am habar si mergeam cu grile de anii trecuti
.
Am invatat foarte putin in timpul anului pentru ca timpul nu imi permitea
A trebuit sa fac ordine in sarcinile mele
Sincer, nu stiu cum sa explic. Eu am fost dintotdeauna genul de persoana care s-a putut organiza cu tot ce are de facut, mai ales in conditii de stres/presiune. Totusi, m-am chinuit sa rezolv licenta cu tot in vacanta de Craciun, singurele mele piedici au fost momentele in care incercam sa dau de coordonatorul meu si foarte greu primeam un raspuns. Dar pana la urma lucrurile s-au asezat cumva de la sine. Cat despre rezi si examenele din anul 6, am facut asa: materia de rezi o parcurgeam in weekenduri si vacante sau de cate ori aveam mai mult timp liber (zilele fara multe stagii), iar pentru examenele din anul 6 ma apucam cam cu 2 saptamani inainte de sesiune sa citesc si mergeam pe principiul "fie ce-o fi" pentru ca stiam sigur ca nu aveam sa pic si nu mai aveam grija listei de taxa-buget.
Licența am pregătit-o pe parcursul anului 6 câte puțin, iar pentru rezi am citit doar ce coincidea cu materiile făcute în anul 6. Nu prea m-am putut concentra pe învățat și la rezidențiat și pe stagiile/cursurile care erau obligatorii și examene.
Inițial credeam ca pot merge cu amândouă in paralel, dar cu o săptămână înainte de licență am oprit orice pentru rezi ca să mă pot focusa doar pe licență.
mi-am ales o tema accesibila sa o termin repede sa fiu sigura ca nu mi da bătăi de cap, am ales ceva care intra in materia de rezidentiat
Am pus rezi pe locul 1, când arde, făceam o zi întreagă de weekend licență, când avansam cu licență destul, făceam iar rezi. Dar nu am trișat cu chatGPT și alte minuni... Ce sa zic.. că om cinstit cu scris din cărț..mori de foame. Rezi am făcut altfel..am citit de 5-6 ori în total ce era impt gen ORL, uro. Și de 2-3 ori altele gen gastro, hepatic .. nu sunt mandra de mine..aia e ..am fost total dezordonata. As recomanda prima trecere sa fie făcută cap coada ...și ultima trecere sa nu se axeze pe ce s a pus accent in anii trecuți. Mi am luat țeapă că s a schimbat proporția dintre capitole ..m q prins descoperită cu sinopsis că nu l am citit în ultima luna.
.
Am incercat sa gasesc un echilibru, dar nu mi-a iesit de fiecare data
Am facut licenta, iar cand devemeam plictisita, faceam un capitol. Uram rezi suficient cat sa mi fie dor de licenta. A mers
Învățăm până la 4, apoi până la 8 licență
Am incercat sa fiu cat de flexibila am putut, cand nu aveam chef de una ma indreptam spre cealaltă si tot asa.
Nu e cazul. Licenta am dat-o in alt an. Insa am avut si un job intre timp si e f important sa inveti in perioadele in care ai cel mai mare randament. Aceeasi cantitate de info care dimineata imi lua sa zicem 2 ore seara imi lua poate dublu sa o parcurg!
Pentru licenta e util sa iti aloci zile intregi(ex in weekend), pentru ca nu iti intrerupi fluxul ideilor si poti scrie destul de mult dintr-o data. E okay daca in timpul sesiunii intrerupi invatatul pentru rezi si te focusezi strict pe examene. O sa ai multe momente in care iti e efectiv scarba de carti, asa ca ia pauze, cate ai nevoie, iar apoi revii in forta.
Le-am facut pe rand
Am incercat licenta sa o termin cat mai repede, astfel incat dupa sesiunea din februarie, in cateva saptamani am terminat in mare si licenta. La licenta mi-a mai ramas doar sa o finisez, sa mai adaug sau sa mai scot chestii in functie de ce imi spunea coordonatoarea. Pana in aceasta perioada invatam pentru rezi cateva ore pe zi dar dupa ce am finalizat in mare lucrarea de licenta m-am ocupat foarte mult de rezi
Am început cu un mic plan organizare pe o foaie în prima zi din anul 6 pentru a stabili ordinea priorităților și am încercat să fac mici taskuri din toate cele 3 (facultate, licență, rezi). Inițial a fost foarte ok…după aproximativ două luni a devenit ceva mai complicat pentru că începuse materia dificilă pentru rezi și le vedeam pe celelalte niște timpi morți. Așa că m-am hotărât să termin cât se poate de repede cu licența și ulterior să aloc o foarte mare parte din timp pentru rezi. Știam că va fi un proces lung și chinuitor, dar important este să existe consecvență, statornicie sau cum doriți să o numiți
Stiam din timp ce perioada ma asteapta. Am luat pe rand examenele si nu m-am apucat de urmatorul pas pana nu am terminat cu examenul precedent. Dupa ce am depus licenta m-am apucat de rezi, dar din momentul in care m-am apucat, nu am mai pierdut timpul. Disciplina e cheia. Chiar si cand nu vrei si nu ai chef, trebuie sa faci ce iti propui in ziua respectiva, chiar daca e mai greu.
Rezi primează! Asta a fost o lecție și pentru mine. Restul trec. E normal să te stresezi, dar REZI primează la final. Oricum nu e un capăt de țară. Și zilele nu intră în sac 🙂 Ăsta e PLANUL. Tu urmezi acest PLAN. Nu te abați de la el ca în noiembrie să îți iasă.
Am prioritizat ce era mai important în perioada respectivă, dar nu am neglijat nici celelalte task uri
Partea a doua a licentei am facut o pana in primavara
Timpul trece oricum și te trezești ca ai terminat cu toate examenele. Mergeam la stagiile care se corelau cu materia de Rezi, licența am scris-o în wk de la început stagiilor, când erau stagii care nu aveau treabă cu Rezi învățăm doar de Rezi și prin prezenta fizică la ore mă asiguram ca am informații pentru examen.
F prost, nu mi am luat pauze aproape deloc timp de 14 luni si acum sunt intr un burnout imens. Anul 6 a fost lejer, am avut stagii la care profii au fost f intelegatori, la altele nu. Licenta am facut o pe o materie de care am auzit ca e usoara, dar mi a dat numai batai de cap din cauza indrumatorului neinteresat.
Am pus rezi pe primul loc, oferindu-i cât mai mult timp posibil. Partea generala a licenței am realizat-o în vacanta de vara, apoi m-am ocupat de partea speciala în ultima luna de dinaintea predării ei. Cat despre examenele din anul 6, am acordat minimul de zile pentru a învăța la acestea, cât sa ma asigur ca le voi trece.
M-am bucurat de toate festivitatile si am invatat cat de bine am putut. Am incercat sa le fac cat de bine pe toate, dar intradevar m-am focusat mai mult pe materia de rezi decat unele materii care mi se pareau mai neimportante in anul 6
Am terminat licența în iulie, cu 2 săptămâni înainte de termen(licența a fost serioasă și bine realizată). M-am pregătit pentru examenele din anul 6 aproape ca de obicei, dar cu puțin timp de pregătire pentru ele(la Cluj au fost în continuare la fel de serioase). Pentru rezi am învățat în momentele în care era timp, fără un program extrem de strict, dar încercând să avansez constant. Spre final am alocat din ce în ce mai mult timp pentru examen.
.
Examenelor de anul 6 nu le-am dat foarte mare importanță, învățăm câte puțin înainte de fiecare examen. La licență am început să lucrez cu un an înainte și încă 2 săptămâni de corecturi aproape de perioada de predare, iar pentru rezi citeam în timpul anul cat îmi permitea timpul, iar în timpul verii am început să învăț serios
Toate pe rând
Greu
Am lălăit licență, lucru pe care il regret, terbuia sa o termin mai repede. Trebuia să încep învățatul mai repede.
cel mai important este sa incepi sa te pregatesti din timp, consider 10-12 luni suficiente. in fiecare zi, pe cat posibil, 2-3 ore, mai alert in ultimele 3-4m luni. de trecut prin materie, cu atentie de 4-6 ori si teste, la greu. testele inseamna recapitulare, fixare
Având în vedere că o parte dintre examenele din anul 6 au fost din materia de rezidențiat, reușeam cumva să suprapun studiul. Iar pentru celelalte materii, alocam 1-2 zile înainte de examen în care studiam cursurile. Aveam în fiecare zi program de învățare a materiei de rezidențiat, incluzând studiu și grile. După ce îmi terminam programul de învățat, lucram la licență. Când simțeam că am nevoie de pauză de la studiu, îmi luam și câte o zi integrală pentru licență.
A fost foarte greu. Cursurile erau obligatorii. Mai ma puneam in ultima banca si lucram la rezi/licenta
Învățat constant cu mici perioade de pauza totală pentru recuperarea energiei
Nu am gestionat
Am gestionat timpul cât de bine am putut. Prezenta la facultate și pregătirea licenței mă epuizau mult prea tare ca sa mai pot citi pentru rezi in timpul săptămânii.
Sincer, mi as fi dorit sa fiu puțin mai sistemata cu programul pe care l am avut atunci. As vrea sa le transmit colegilor ca nimeni nu va face statui dacă o sa aveți 9-10 la examenele din anul 6, insa va veți mulțumi dacă veți citi din rezi, în perioada aceea. Licența ar fi spre folosul vostru sa o terminați cel puțin pana în luna martie, ca sa nu va ocupe timp prețios atunci când va apropiați de vara. Mi se pare ca lunile ianuarie-mai sunt pentru înțelegerea materiei, aprofundare și căutare de explicații unde nu înțelegeți. Începând cu iunie as avea un ritm mai alert, și cred ca asta e cel mai important, sa știm sa ne dozam foarte bine timpul. Bucurați va împreună cu colegii, prietenii voștri în tot acest timp, anul 6 trece ca un vis intre licență, rezi, festivitate și pregătirea pe care o mai faceți, și nu uitați: sunteți mai mult decât acest examen va face sa credeți! Bafta generația 2025!
Am încercat să prioritizez rezidențiatul, având în vedere ca materia pentru licență era aceeași cu cea pentru rezidențiat
Cum am putut
Greu, dar nu imposibil. Prioritare sunt examenele din anul 6, apoi licență și rezi. Din punctul meu de vedere.
Greu
Am început învățatul pentru rezi înainte sa ma apuc de licență. Apoi când a venit vremea licenței, am încercat sa termin o cât mai rapid posibil, astfel încât sa ma reîntorc la rezi. În zilele în care mergeam la facultate, sau aveam examene, timpul rămas îl dedicam licenței, deoarece nu simțeam ca îmi rămâne suficientă energie cât sa ma concentrez asa cum trebuie pe rezi
Easy, nu s au suprapus pt ca pt rezi m am apucat abia in august
Examenele de anul 6 sunt lejere si nu mananca mult timp. Recomand o perioada separata dedicata licenței, fara invatat pentru rezi.
-
Am incercat sa-mi gat licenta prima pana la sesiunea din semestrul 1 anul 6. Sigur, nu mi-a iesit planul exact, am mai modificat dar in mare era gata. Pentru examene as invata exclusiv din cartile de rezi daca e posibil si corespunde materia si m-as stresa mult mai putin sa inteleg materialele extra ale profesorilor. Practic, pentru examenele din anul 6, as invata doar pentru o nota de trecere (ceea ce e mai greu cand esti perfectionist 😅).
Licenta seara rezi dupa stagii
Când mă săturam de una, mă apucam de alta . Și invers. Importante erau pauzele și sportul, ca să nu ajung la burnout
Am învățat puțin pt rezi și mai mult pt celelalte pana am terminat cu ele, apoi m-am concentrat pe rezi
Am încercat să fiu mereu constantă, oricât de puțin făceam pentru rezi, conta foarte mult ca am o continuitate
Anul 6 a fost solicitant la umf iasi. S-au introdus cursuri cu prezenta obligatorie 70% si asta ne-a obligat sa fim fizic la facultate cateva ore pe zi. Pe langa asta si profesorii (majoritatea) nu au fost intelegatori astfel incat nici sa citim materia de rezi nu ne lasau. Licenta am facut-o mult prea elaborat si mi-am setat eu niste standarde care nu isi aveau locul (pentru ca nu se uita nimeni peste licenta asa in detaliu/nu le pasa). Am pierdut prea mult timp cu facultatea (cursuri/stagii) si cu licenta, astfel incat mi-a ramas foarte putin timp pentru rezidentiat (fix 3 luni). Deci am gestionat timpul foarte prost.
Cu dificultate.
Am început din timp lucrarea de licență ca să o termin cat mai repede și după m-am concentrat pe rezidențiat
A fost haos. Recomand terminarea licenței înainte de anul 6. Legat de examene, am învățat pentru cele mai importante.
Eu am ales sa merg la facultate in anul 6 si sa tratez cu seriozitate si curiozitate fiecare specialitate. In final, cele doua optiuni ale mele pentru rezidentiat au fost ambele din anul 6. Licenta am facut-o destul de rapid pentru a scapa de ea in vacanta de Paste. In rest, am incercat sa invat pentru rezidentiat in fiecare momemt liber pe care il mai aveam si nu ma simteam extenuata. Am continuat totusi sa ies in oras si am incercat sa nu ma suprasolicit de la inceputul anului pt a nu intra in burnout.
Am învățat în fiecare oră pe care am avut-o disponibila
Le-am luat pe rand. Întâi examenele din anul 6, apoi licenta și apoi invatatul pentru rezi. Nu le-am combinat foarte mult.
Destul de greu, la inceput faceam mai mult cu licenta ca sa o termin devreme sa ma pot concentra pe rezi mai mult
am reușit să finalizez Licența destul de rapid pe la jumătatea primului semestru ca să-mi rămână mai mult timp în care să mă pot făcut sa învățatul pentru rezidențiat legat de examenele din anul șase Unele au fost mai solicitante altele nu astfel că pe perioada sesiunii am luat o pauză de la învățatul pentru Rezi și m-am focusat să-mi Iau toate examenele cu brio
Le-am luat pe rând: în anul 5 mi-am terminat aproape integral teza de licență și prezentarea, m-am focusat super tare pe sesiunile anului 5 pentru că știam ca am nevoie de o bursă în anul 6 care să mă ajute până intru la rezi, iar în anul 6 cam din iarna am început să-mi centrez atenția doar pe rezi.
Licență: m am consumat foarte tare pentru licență, recomand să fie terminată cât mai repede. Examene an 6: chiar dacă au fost cărți separate de cele de rezi pentru ele, am continuat doar cu rezi. Nu am prea lipsit de la cursuri și stagii, la examenele grele mi am lăsat o zi înainte de examen pentru a citi materia lor. Rezi: în fiecare zi, în mod constant, minim 10 pagini la început. Dacă mă simțeam obosită alternam cu capitolele care îmi păreau mai ușoare. Am avut o singură vacanță de o săptămână în vară, ziua de naștere, și câteva zile cu probleme în familie în care nu am putut face nimic.
Licență prima, făcută repede și bine. Examenele învățat din materia de rezi ca să nu pierzi timp
Am continuat sa merg la facultate zilnic, pastrand interesul fata de anul universitar, ceea ce mi-a adus un dezavantaj evident in pregatirea pt rezidentiat avand in vedere ca majoritatea lumii tinde sa stea acasa cat de mult posibil in anul 6. Acestea fiind zise, daca as putea da timpul inapoi, tot asa as proceda.
Prima data am terminat licenta, cu citriri foarte scurte pentru rezidentiat, dupa ce am "scapat" de licență doar rezidentiat cam 4-5 ore pe zi (cand mai eram inca la facultate).
Licenta am inceput-o mai din timp astfel ca nu mi-a pus probleme pentru invatatul la rezi. Cat despre examene anul 6 nu prea au fost probleme din partea profilor deoarece majoritatea erau înțelegători si a mers bine varianta cu învățatul cu acurt timp inainte de examen, dar fiecare cum stie el mai bine. Am considerat ca e mai important examenul de rezi decat examenele an 6 si licenta.
Nu este cazul meu
Am gestionat acest timp în detrimentul rezidențiatului, din păcate. Pe tot parcursul anului m-am focusat pe licență și examene deoarece am avut materii și Profi solicitanți, care n-au permis lejeritatea necesară anului 6. Am început lecturarea materiei de rezi în iulie și învățat intens din septembrie. Pot spune ca lunile sept, oct și jumătate din noiembrie au fost cele mai productive și au contat cel mai mult
Perioade separate pentru fiecare. Pauză de la rezi în perioada examenelor și pregătirii pentru licență, însă nu am pierdut foarte mult timp pe acestea.
Le-am facut pe fiecare pe rand, nu m-am intins sa fac totul dintr-o bucata ca sa nu ating niveluri prea mari de stres. De-a lungul anilor de facultate am ajuns la concluzia ca pastrarea unui nivel de stres cat mai scazut este mai importanta decat notele mari. Am observat ca in sesiune aveam niste stari neplacute din cauza stresului, asa ca am evitat sa mai am zile de invatat nonstop.
Nu a fost cazul meu (al 2 lea rezi)
Am avut 2 perioade în care am prioritizat licenta și am renunțat total la rezi, apoi m-am concentrat pe examen. Am încercat sa iau examenele de anul acesta prin materia din bibliografie și cât mai puțin efort suplimentar din materia de curs.
M-am apucat de învățat pentru rezidențiat abia după ce am finalizat anul 6, înainte cu 3-4 luni de rezi.
Nu am gestionat foarte bine, singurul lucru bun a fost ca am terminat de scris licența foarte devreme, dar cu învățatul pentru Rezi a fost greu și nu m-am putut ambiționa să învăț mai mult și mai eficient.
.
Nu l-am gestionat, nu am stiut cum
m-am axat mai mult pentru rezidentiat
Mi-am proritizat inițial redactarea licenței, ulterior rezidențiatul și examenele de pe parcurs
Încercăm să citesc și să fac grile când simțeam ca nu mai am randament la citit, timpul l am gestionat prost dar nici nu m-am chinuit pe tot parcursul anului
Am făcut totul pe rând. Mai întâi facultate, în timpul liber licență și apoi, din vară, rezi. Mi-aș fi dorit totuși să învăț la rezi mai din timp.
In timpul facultatii nu prea am avut timp sa invati pentru rezi, am parcurs mai mult capitolele care ne trebuiau si la facultate. Dar degeaba am invatat foarte bine un capitol in ianuarie ca in august cand m-am apucat de invatat mai intensiv nu imi aminteam mai nimic din acel capitol.
Am luat fiecare lucru pe rând și nu m-am agitat chiar daca a fost greu, chiar daca părea imposibil. One thing at a time, mi-am ascultat corpul și chiar daca mai erau lucruri de făcut în ziua respectivă, mă opream daca îmi cerea corpul. Am reușit să obțin specializarea dorită și nu am intrat în burnout. Deja m-am apucat sa citesc pentru specialitate
Nu
Mi-am stabilit încă de la început un program strict și mi-am împărțit sarcinile pt fiecare zi, altfel încât să nu simt ca pentru una dintre ele mă concentrez mai mult decât pentru cealaltă. Pentru examenele de anul 6 nu învățam decât cu câteva zile înainte, deoarece informația era deja știută (am avut multe materii care se repetau din anii precedenți), trebuia doar aprofundată
In general am incercat sa imi fac un program stabil,de care sa ma si tin,cu pauze cam odata la 2 ore,plimbari,multe gustari si timp petrecut cu familia macar 2 ore pe zi.Mi-am alocat timp si mie si pregatirii mele,am intrerupt invatatul in zilele in care simteam ca nu mai pot.
anul acesta am dat examenul a doua oara, deci nu am avut licenta. in schimb, am 3 copii mici si sunt masteranda la o alta universitate. timpul pentru invatat a fost limitat. primul examen l-am dat din compendii. am invatat cand am putut, pe sarite. din septembrie am fost mai organizata. media a fost de 4-5 ore/zi de invatat. mi-am dat seama tarziu ce anume sa invat, pe ce sa pun accentul. cred ca asta e foarte important. m-a ajutat sa ma uit pe subiectele din anii trecuti sa vad stilul de grile.
Foarte mult stres
A fost dificil,m am focusat prea mult pe licenta si examene si a fost in detrimentul invatatului pt rezi.Dar sunt unele examene la care nu ai cum sa treci fara sa inveti si daca colegii nu iti dau grilele nu ai de ales….Licenta e bine sa fie terminata inainte de anul 6
fiecare, pe rând 🙂
Nu consider ca am gestionat foarte bine timpul. Nu am reusit sa gasesc un echilibru. Pot spune doar ca dupa ce am terminat facultatea( iulie) am reusit sa ma concentrez strict pe materia de rezi. M am întins cu licența până în iunie, deși am început să scriu încă din anul 5 deoarece depindeam de îndrumător care abia îmi răspundea la mesaje. Pentru examenele din timpul anului am încercat să nu mă stresez foarte tare, dar nici u pot spune ca nu am invatat deloc..
Inca de la inceputul semestrului 1 al anului 6 am invatat si pentru materii si pentru rezidentiat, in paralel. In sesiune invatam doar pentru examene. Partea generala a licentei am finalizat o inainte de a incepe anul 6, iar partea practica am inceput o in semestrul 1.M am apucat sa invat mai serios pentru rezi din vara,dupa sesiunea din semestrul 2.
În sesiune mă ocupam de examene, înainte de licență cu lucrarea și materia, mai apoi după terminarea facultății cu materia de rezidențiat
Înainte de examene am învățat în sesiune, Înainte de licență m-am ocupat cu licență și după absolvire am învățat pentru rezi
Eu m-am apucat sa scriu la licenta inca din vara asa ca pana la inceputul anului 6 aveam aproximativ jumatate din ea gata iau cealalta jumatate am scris-o in timpul anului si cel mai mult inainte de deadline atunci cand am pus la punct si ultimele detalii. Legat de examene, acolo unde s-a putut am invatat materia de rezi si din cursuri lucrurile care nu erau cuprinse in materie, iar pentru rezi invatat constant cu mici pauze in situatiile mai solicitante de la facultate.
Examenele din anul 6 nu au reprezentat o prioritate, invatam 2-3 zile pentru ele si a fost suficient. Lucrarea de licenta am scris o in proportie de 85% din vara, iar in primavara mi am rezervat o saptamana pentru a o pune la punct complet. M am apucat sa invat pentru rezi de la 1 oct zilnic, nu conta daca eram o obosita si faceam doar 5 pagini, progresul oricat de mic este tot progres se numeste. Mi am impus niste target uri, sa termin materia de rezi de 2 ori pana se termina facultatea si imi faceam pe saptamani program cu ce trebuie sa invat.
…
Nu mi-am gestionat foarte bine timpul. Initial am alternat scrisul la licenta cu invatatul pt rezi, dupa ce am terminat licenta, m-am concentrat mult mai mult pe invatat. As recomanda sa va grabiti sa terminati licenta pentru a va ramane mai mult timp pt rezi. Legat de examenele din anul 6 , pot sa spun că au trecut destul de repede, la putine materii am invatat in plus fata de tematica de rezidentiat.
Destul de prost, in sensul ca am acordat foarte mult timp pentru licență si examenele din facultate, dar pentru rezi mi-am lasat foarte putin. Asta inseamna ca m-am apucat de rezi dupa ce am predat licenta, la finalul lunii iulie. Big mistake.
Prioritatea nr 1 au fost examenele de an 6, deoarece nepromovarea acestora înseamnă imposibilitatea parcurgerii următoarelor etape. Licența trebuie făcută cât mai repede pentru a-ți lua de grija ei. Pentru rezi, o citire integrală în timpul anului, până la licență, este mai mult decat suficient pentru a pune bazele. După licență începe trecerea serioasă prin materie, acompaniată de multe teste.
Eu am început redactarea lucrării de licență din vara anului 5 după cum a început facultatea am început învățatul pentru rezidențiat. Licență am terminat-o de redactat în decembrie. În anul 6 cum aveam timp liber între ore învățăm pentru rezi. Am început cu materiile ce se suprapuneau cu anul 6 ca să le rețin mai ușor. Învățați constant pe parcursul anului. Prima trecere e cea mai importantă
În luna iulie am terminat licența și facultatea, ulterior m-am apucat de învățat pentru rezidențiat în exclusivitate. Menționez ca invatatasem câteva capitole din rezidențiat pe parcursul anului 6 deoarece examenele la anumite materii s-au dat din rezidențiat. Regretul meu este ca nu m-am apucat mai devreme, deși am obținut i notă relativ OK și am ales ceea ce mi-am dorit
Destul de dificil, dar am prioritizat învățatul pentru rezidențiat pentru că acel lucru conta cel mai mult.
Ma organizam si prioritizam activitatile
Greu.. cea mai mare greseala e sa intri in panica si sa nu fii organizat. Faceti va un plan de bataie, organizarea materiei pe zile e foarte importanta si incercati sa va tineti de acest plan.
Pentru mine cel mai bun mod de a gestiona timpul este prin planificare.Am planificat ce urma sa fac in diferite zile si ma tineam de programare ( cu mentiunea ca ce imi propuneam sa fie realizabil ). Cu o buna pregatire si o disciplina consider ca se pot obtine rezultate favorabile.
m-am concentrat pe materia pentru rezi
Am alocat majoritatea timpului examenului de rezidentiat si nu m am stresat cu celelalte
Destul de greu
A fost foarte greu. Trebuia sa fiu mai atenta la gestionarea timpului si emotiilor
Am încercat sa termin cat de repede cu licenta
Le-am luat pe rând. Prima data m-am focusat pe terminarea lucrării de licența. Apoi m-am ocupat doar cu examenele. Apoi tot timpul rămas l-am acordat doar rezidențiatului.
Licenta am terminat-o la inceput de an 6, la examene m-am dus cu ideea sa le trec deci nu prea am acordat importanta decat la cele la care stiam ca se poate pica si in rest am invatat pentru rezidentiat
Greu
am invatat pentru examenele din anul 6 din materia de rezi
Greu eram deja f obosita
Am gestionat destul de prost, la examene invatam cu 2 zile inainte, licenta gata cu o luna fata de termen limita, ai si absolvire si bal. Eu am luat aproape 800 si am prins ,,la mustata" ce imi doream in Bucuresti. Simt ca am pierdut 25%din vreme sa ma stresez de cat de greu si mult in loc sa invat. Nu va luati dupa colegi, toti invata si inca mult, daca tu poti noaptea invata noaptea, daca poti ziua ziua. Cum poti tu, nu exista metoda ideala,e metoda ta. Nu sta ca o sa vezi ca toti isi fac masaje si miliarde de notite scrise frumoase pe pereti si culori, lasa-le sunt de ochii lumii. STAI CAT MAI PUTIN PE RETELE DE SOCIALIZARE.
Le-am luat pe rând, am trecut de examene paralel cu licența, apoi m-am apucat de rezi
Foarte greu. Am terminat la Cluj si ultimele module au fost super incarcate (modul de infectioase si apoi de derma). Plecam devreme de acasa si ajungeam tarziu, in timpul ramas ma ocupam de lucrarea de licenta(am facut studiu prospectiv si asta a luat o groaza de rimp). Pentru mine a fost o perioada grea din acest punct de vedere pentru ca mereu eram stresata de faptul ca imi doream sa ma apuc de rezi dar fizic nu aveam aceasta posibilitate. In cele din urma m-am hotarat ca ma voi bucura de ultimele luni de facultate, asa cum au fost ele si ca voi invata pentru rezi din momentul in care termin cu tot cu facultatea. Pentru mine a functionat. Am amintiri superbe din ultimele clipe de student dar si la rezi am reusit sa obtin ce mi-am dorit, deci, win win
Licența este bine să fie scrisă cât mai repede posibil, mie personal mi-a luat aproximativ 2 luni și jumătate, timp în care a trebuit sa ma opresc complet din a face orice legat de rezidențiat. Examenele din anul 6 sunt ușoare, iar parcurgerea materiei în sesiune este suficientă (am avut 2-4 zile pentru fiecare examen). În prealabil susținerii lucrării de licență trecusem o singură data prin materia de rezidențiat pentru a vedea dacă înțeleg ceea ce este scris și pentru a îmi sublinia, sistematiza și schematiza toată informația, ca ulterior susținerii examenului de licență să mă apuc full-force de a învăța.
La examenele din anul 6 nu am dat niciun interes, m am dus fara sa citesc mai nimic la majoritatea. Am facut abstracție de licență si mi am vazut de programul materiei pt rezi pe care il realizasem (m am dus doar cu kumarul repetat si câteva capitole din lawrence, greșisem groaznic la bordereou dar nu am stat sa îl schimb etc) Am incercat sa ma focusez strict pe examenul de rezidențiat si rezultatul a fost foarte bun.
Le-am luat cumva în ordine cronologică, iar învățatul mai intensiv penteu rezi a rămas mai pe final (după licență), ceea ce a fost și o greșeală din partea mea. Dacă aș putea da timpul înapoi, aș învăța exclusiv pentru rezi tot anul 6, pentru examene doar în sesiune, iar pentru licență deloc pentru că materia se suprapune cu cea de rezi.
Am cam ignorat licenta, mi-am facut-o la un prof mai putin exigent si mi-a luat putin
După ce am finalizat licența și examenele, m am apucat serios de invatat. Nu am reușit sa le fac pe toate în același timp
Faptul ca am inceput licenta destul de tarziu mi-a ocupat tot timpul din februarie pana in iunie și astfel nu ma puteam concentra foarte mult pe rezi
Prioritatea a fost rezi dupa prima sesiune, am incercat sa termin licenta in martie si de atunci am facut minimul pentru examenele din anul 6 si maximul pentru rezi
La examenele din anul 6 nu am insistat prea mult, licenta am inceput-o si am lucrat intensiv la ea, fara sa intercalez cu invatatul pentru rezi. Iar in timpul anului faceam cate 1 capitol mare la fiecare 1 luna, cu exceptia ultimelor 3 luni.
M-au ajutat informatiile comune care trebuiau invatate
Am învățat pentru examene. Între timp mă pregăteam și de licență și când am terminat cu licența m-am apucat serios de învățat pentru rezidențiat.
2 luni pentru rezi, 2 saptamani licenta
Pentru materiile din anul 6 am citit in principal partea din materialele pentru rezidențiat. Pentru licență am lucrat mai mult în apropierea susținerii lucrării de licență, iar pentru rezidențiat am încercat să citesc și să fac grile în mod constant.
La Cluj domnii profesori nu au fost foarte permisivi cu absenta la cursuri, respectiv la examene au fost destul de demanding, comparativ cu ce am auzit de la alte facultati. A fost greu sa parcurg materia de rezi dupa o zi stufoasa la facultate, de putine ori am reusit sa fiu constanta in timpul facultatii (mai mult in weekend, vacante).
Destul de greu… am lasat licenta si examenele pe ultima suta de metri si pot spune ca a iesit un haos… dar macar la final s a terminat totul cu bine
Consider ca in tot contextul anului 6 am reusit sa gestionez bine toate aceste cerinte, acordand totodata timp miscarii si activitatilor sociale.
Licenta am avut-o aproape gata la inceputul anului 6, insa in timpul anului 6 am mai finisat unele lucruri in zilele in care ori nu eram productiv, ori dupa programul de invatat pt rezi
m am axat mai putin pe examene, iar in perioada cu licenta am luat o pauza de la invatatul pentru rezi
Aveam pasi mici dupa stagii mergeam la biblioteca cate 3-4 ore pe zi
Majoritatea timpului rezi, doar inainte de licenta citit materia si facut partea practica (partea teoretica gata inca din primul semestru din anul 6)
Destul de greu, dar cred ca le poti face cu o buna organizare.
Noaptea
Cu greu
Rezi a fost obiectivul principal al anului. La licenta mai lucram cand simteam ca nu mai am energie sa invat si am ignorat-o destul de mult, poate mai mult decat mi-as fi dorit, mi-ar fi placut sa o termin mai repede. Dar in final a fost bine si asa (am terminat-o prin mai), pana la urma nimanui nu i-a placut “acest rau necesar” si majoritatea oamenilor din jurul meu s-au lungit cu ea. Examenele din facultate au fost ok majoritatea, de obicei ma axam pe informatiile din cartile de rezi, unde completam cu fixarea unor notiuni pe care le consideram esentiale pentru stagiul respectiv, dar lipseau din bibliografia noastra.
Nu m am concentrat mult pentru licența,am invatat zilnic pentru rezidentiat,iar pentru examen am invatat mai mult in sesiuni.
Licenta am facut o in mare parte din vara anului 5 spre 6. Nu am invatat foarte mult pentru examenele din timpul anului, m-am axat pe rezidentiat. Timp liber nu prea am avut in acest an
M-am organizat din timp, mi-am stabilit clar un program pe care l-am respectat cât de mult am putut astfel încât să mă împart eficient între cele enumerate. Cred că (auto)disciplina contează mult în astfel de momente
Am dat rezi la cativa ani dupa ce am terminat facultatea pentru ca am terminat farmacie
Greu
Cand am avut examenele pentru facultate, am invatat pentru ele si nimic altceva. Ce pot spune e ca atunci cand am dat licenta, am oprit invatarea pentru rezi, ceea ce nu trebuia sa fac, deoarece am pierdut timp inutil, examenul de licenta fiind mult mai usor
Facultate- am mers doar unde era obligatoriu. Licența am terminat o repede . Prezentarea a ținut 5 minute. Învățatul pt rezi cel mai important. Am acordat cel mai mult timp . Repetatul din urma ajuta enorm. In cazul meu nu am mai reușit sa repet nimic in ultimele 4-5 zile înainte de ex. Am obosit grav. Am luat 760 și specialitatea dorita 🫶🏽
Mai citeam și în sesiune câteva pagini pe zi pt rezi, licență am terminat-o din martie
Pentru examenel din anul 6 am acordat foarte putina atentie, iar cand vine vorba de licenta, am alternat timpul corelat cu invatatul pentru rezi
-
In prim plan a fost invatatul prntru rezi si mi-am propus sa nu pierd mai mult timp decat e nevoie cu altceva
Procrastinarea m-a bătut din păcate dar mereu am dus-o la capăt.
La inceputul anului 6 mi-am făcut un program fix, de care am încercat sa ma tin cat de mult am putut. Bineinteles, au fost zile in care nu am reușit, dar îmi ziceam ca e timp, și ma calmam, și recuperam pe parcurs. La mine a fost in mare asa. Din octombrie am început sa scriu la licenta mult, și in decembrie m-am apucat de rezi. In decembrie aveam o treime de licenta gata. Din decembrie, mi-am alocat 2 ore pt licenta pe zi, și rest rezi. La rezi, mi am făcut numar de pagini. 7 pagini pe zi. Dacă terminam mai repede nu mai făceam nimic, ma relaxam. Din martie am început super serios cu rezi, și invatam cam 8 ore pe zi. Obligatoriu o zi întreaga de pauza, deobicei duminica sau sâmbăta. Și tot asa. Foarte mult, dar foarte mult m-au ajutat pauzele pentru psihic.
-
Pregatirea pentru licenta am facut o intreg anul 6,pentru rezi a fost prea putin timp. Consider ca este necesar un an intreg de pregatire.
Nu am avut un program bine stabilit, iar acesta a fost un minus
Pentru examenele din anul 6 am citit cu o zi/2 inainte, scopul principal a fost rezi. La materiile din anul 6 citeam doar din materia de rezi acolo unde era cazul (ex infectioase-sepsis/EI/pneumonie…) . La licenta am facut cate 1h seara cand mai aveam timp, cu toate ca m am lungit cu ea pana in iunie, a fost ok per total
Am incercat sa citesc pentru examenele din timpul anului VI din cartile de rezidentiat. Cu licenta nu a fost mare stres , am alocat 1 saptamana si consider ca a fost suficient ( pentru examen ) si 3 zile pentru prezentare , nota finala 9,09 Intre toate cele mentionate incercam sa fac un capitol/zi
Le am făcut pe rand. Cu toate ca materia pentru examenul de licenta în cazul facultății de farmacie a fost același cu materia pentru rezidentia. Și am învățat constant.
Spre deosebire de ceilalți ani de facultate, în anul 6 am învățat exclusiv în sesiune pentru examene, iar în timpul modulelor și în vacanțe am învățat pentru rezidențiat și m-am ocupat de licență.
Primele rânduri ale lucrării de licență le-am scris în septembrie. Numai coperta și cuprinsul mi-au luat două săptămâni, fapt care m-a speriat teribil. A mai durat încă o săptămână până am scris prima pagină, dar după aceea totul a decurs destul de uniform. La sfârșitul lunii noiembrie lucrarea era gata, urmând ca după încă o lună să primesc aprobarea finală din partea îndrumătorului de licență. În acest timp, am încercat să învăț și pentru rezidențiat, însă, având în vedere că la UMF ni se cerea prezența obligatorie la cursuri și stagii, timpul era destul de limitat. Nici nu mai menționez cele două teste infernale la fiecare materie. Cu toate acestea, încercam să citesc din cărțile pentru rezidențiat la materiile pe care le aveam și la facultate în acel semestru (ginecologie, sepsis, reumatologie). Al doilea semestru a fost puțin mai lejer, astfel încât am reușit să învăț mai mult, dar nu atât cât mi-aș fi dorit. A urmat nebunia cu sesiunea, finalizarea licenței, absolvirea și banchetul. După toate acestea, a început adevărata pregătire pentru rezidențiat. Trecusem destul de superficial peste unele capitole, în timp ce pe altele le aprofundasem mai mult. Anul șase fiind foarte solicitant, organismul a început să dea semne de oboseală cronică, asociată cu diverse stări de rău, ceea ce mi-a încetinit și mai mult ritmul pregătirii pentru rezidențiat. Atunci mi-am dat seama că acest examen nu este totul, dar nici nu era cazul să renunț. Mi-am propus să învăț în ritmul meu, să îmi respect pauzele și să mă înconjor de oameni care nu mă încărcau negativ. Nu mi-am exagerat stările, am încercat să fiu realistă și să nu îmi induc și mai mult starea de rău. Până la urmă, acest examen este și unul psihologic. Este important să obținem o notă mare pentru a ne alege specialitatea dorită, dar mai important este ca, după acest examen, să fim într-o stare de sănătate fizică și mentală care să ne permită să oferim tot ce este mai bun, pentru a fi mândri că suntem medici și putem oferi servicii de calitate. Ziua examenului a venit. Știam că nu învățasem suficient, dar nu îmi reproșam acest lucru. Eram recunoscătoare că nu am renunțat și bucuroasă că, în sfârșit, se termină. Oricare ar fi fost rezultatul, eram sigură că voi găsi o cale prin care să fie bine. Examenul l-am trecut – nu cu un punctaj extraordinar, dar suficient pentru a-mi alege una dintre specialitățile pe care mi le doream. Și dacă aș fi picat? Cu siguranță ar fi fost groaznic, aș fi fost supărată, dar realistă. Lucruri rele se întâmplă mereu, dar și lucruri bune. Important este să ni le asumăm și să mergem mai departe. Poate că nu am învățat destul, poate că nu am putut învăța suficient sau poate s-a întâmplat ceva pe parcurs. Trebuie sa ne asumăm totul și să punem în balanță ce am făcut bine și ce am făcut rău. Nu punctajul contează, nu de câte ori am dat rezidențiatul, ci momentul în care ajungem în spital și oferim totul pentru a face bine și pentru a fi buni profesioniști. Să nu uităm aici de empatie și de munca în echipă.
Nu am reușit să gestionez bine timpul pentru toate, însă mă ajutat mult să iau fiecare pe rând. Mă gândeam care e cel mai urgent, făceam acel lucru și apoi treceam la următorul. Acest lucru m-a ajutat sa nu mă simt copleșită de toate, și chiar dacă nu am dat 100%, am putut să dau maximul pe care puteam să-l dau în acel moment.
Dimineata licenta(ners la prof) dupa invatat si dupa invatat.
.
Sunt la al doilea rezidentiat acum. Am citit doar materia pentru rezi.
Nu le-am combinat, nu sunt okay cu multitasking-ul, rezolvam tot pe rând, cu odihna necesară între ele, deși înainte de rezi bănuiesc că m-am odihnit un pic în exces… adică se putea din iulie-august deja de început încetișor, însă m-am pornit cu învățatul tocmai pe 20 septembrie…
Am dat rezidentiatul pentru a doua oara, deci nu se aplica
cu greu:))
N
Am încercat să termin licența cat de repede posibil iar pentru examene am învățat strict din materia de rezi
Licența a fost terminata în iunie. Examenele din anul 6 nu au avut un grad mare de dificultate. Învățatul pg Rezi a fost constant.
Eu am dat doar rezi, deci nu este cazul
M-am speriat destul de tare. Ultima sesiune a fost destul de grea, profesorii au cerut de la noi mai mult comparativ cu sesiunile anterioare. Învățând pentru examene, am pierdut timp pentru licență și vice versa, iar pentru rezi, prindeam să învăț printre picături…
Prost. Am terminat licenta in ziua cu deadline-ul, am citit maxim 5 capitole in timpul anului, apoi m-am apucat de invatat de la inceput pentru rezidentiat in august. Prima citite am facut-o cu atentie si foarte lent, terminand in ultima saptamana din octombrie. Am reusit sa trec si a doua oara prin toate capitolele din Kumar pana la pneumologie, prim primele 5 capitole din Lawrence si prin 2 capitole din Sinopsis. Am luat 801 (796 dupa anularea unei grile)puncte in conditiile date , dar mi-ar fi trebuit inca o luna pentru a termina toata materia a doua oara. Grile dupa capitole am facut doar pentru sepsis, eab, ehe, gineco, obstetrica, psihiatrie si regret ca nu am apucat sa fac din restul capitolelor. Am apucat sa fac grile din 2 licente anterioare si din 2 examene anterioare si cam atat.
Nu am avut licenta de pregatit. Cand am dat prima data examenul de rezidențiat (2017), am început lincenta în anul 5 și am terminat-o cu o lună înainte de a o preda.
Eu personal am avut stagii echivalate din Erasmus si a fost mai ok programul, insa in mare parte cand nu aveam chef sa fac nimic romantizam invatatul(mers la bibliotecă, luat o cafea, invatat cu colegii). Parerea mea ca astea functioneaza foarte bine in perioada pana sa inceapa presiunea reala a examenului (aprox in vara).
Am invatat cat sa trec pentru examenele de anul 6 pentru ca nu conta nota, doar sa fie una de trecere, chiar si in sesiune am invatat mai mult pentru rezi decat pentru examene
Cel mai important a fost examenul de rezidențiat, pe celelalte le-am plasat pe locul 2
Cu greu, profesorii nu au fost asa ingaduitori dar m a ajutat faptul ca licenta am terminat o destul de devreme. Conceperea unui plan(realizabil) si urmarirea lui este important.
Personal, am terminat licenta inainte de anul 6 dar din cauza coordonatorului a mai trebuit sa revin asupra ei pe ultima suta ceea ce a fost extrem de frustrant pentru mine, deci recomand o comunicare cat mai buna cu coordonatorul si finalizarea licentei cat mai rapid. Examenele din anul 6 nu pot sa spun ca au fost atat de problematice, am avut doar 1-2 examene mai grele dar nimic imposibil. Overall pot spune ca tine de fiecare persoana cum se organizeaza cu timpul, dar timp oricum este suficient daca esti consecvent in pregatirea ta si iti urmaresti obiectivele.
Nu a fost cea mai ușoară provocare
Am invatat perseverent
Înainte de licență nu am reușit să mă apuc de învățat pentru rezidențiat. După ce am terminat tot ce ținea de licență, am început să învăț serios pentru examen.
.
In sesiunile din anul 6 nu prea am avut timp pentru invatat pentru rezi. Am incercat sa invat maxim 2 zile pentru fiecare examen.
Din păcate am terminat târziu licența, undeva prin aprilie, încercând să o fac perfect, ca la carte. Retrospectiv privind, as acorda mai puțină importanță licenței și aș învăța măcar 5 pagini pe zi încă de la începerea anului 6
Dupa stagiu invatam pentru rezi, cam 4-6 ore pe zi, pentru examene am invatat maxim 1-2 zile inainte, in functie de dificultate, iar pt licenta am avut o saptamana in februarie in care am lucrat numai la ea si am terminat partea speciala (partea generala era terminata din vara)
Licenta am terminat o prima, in o luna si jumatate la începutul anului 6. Pentru examene fie nu citeam deloc si ma bazam pe ce stiam din trecut, fie invatam cu o zi sau 2 inainte cat sa iau nota de trecere. Restul timpului doar rezi
Am avut perioada alocata pentru licenta cand nu am citit deloc rezi + pauze de la rezi in timpul sesiunilor de examene
.
Am prioririzat rezi. La examenele din anul 6 nu am deschis materia deloc. Licenta am facut-o din timp, am alocat cat mai putin timp
Mi-am facut un program realist pe care l-am respectat
Am prioritizat în 99% din timp rezidentiatul
In principiu nu a fost dificil pt ca aveam licenta facuta din iarna, iar pt rezi oricum nu invatam mai mult de 2-3h/zi
Am avut timp prea puțin la dispoziție.
Licenta am scris-o treptat si progresiv de-a lungul anului 6 si am finalizat-o la finalul lunii Mai. Pentru examenul de rezi am cititi putin si pe sarite in timpul anului 6 si am inceput sa invat serios la inceputul lunii iulie. Personal mi-a placut anul 6 si nu am lipsist de la facultate. Pentru examene am invatat 1-2-3 zile la fiecare.
Aș investi puțin timp în licență (nu merită). Aș începe să învăț măcar din luna iunie pentru Rezi
Am inceput materia de rezi cu capitolele pe care le aveam si la stagiile de anul 6. De licenta m am apucat foarte devreme pentru ca voiam sa mi-o scot din program
Nu a fost cazul
Nu l-am gestionat prea bine, la final am ajuns sa ma aglomerez cu toate 3 si sa ma stresez
Am amanat cititul pt rezi destul de mult in favoarea materiilor din semestrul 2 si a licentei. Nu as mai face asta, as face cate putin in fiecare zi din materia de rezi. Si 3 pagini
Mi-a fost foarte dificil, probabil cel mai dificil lucru de anul acesta. Totusi, am reusit intr-un final sa gestionez lucrurile ok, deci a win is a win.
Licenta am incercat sa o finalizez la inceputul anului 6 si dupa m-am apucat de invatat serios pentru rezi. Examenele din anul 6 nu mi s-au parut atat de grele incat sa imi afecteze invatatul pentru rezidentiat
Am vrut sa fac licenta din anul 5 sau vara, dar fiind constrans de coorodnator am temrinat-o cu max o luna inainte de deadline. Pe examenele de la facultate nu prea am pus mult accent, am incercat sa citesc constiincios materia odata, de 2 ori si daca era un stagiu ce se lega rezi, incercam sa invat materia stagiului respectiv din bibliografia de rezi destul de bine. Am invatat pentru fiecare examen proportional cu volumul materiei si cu sansa de a pica, dar totusi nu am avut note sub 7, practic am incercat un 20% efort, 80% rezultate. Tot restul timpului am incercat sa invat pentru rezi, si ideal sa folosesc timpul in care eram cel mai eficient pentru rezi, chiar daca trebuia sa merg la stagii uneori si ma oboseau
M-am apucat cat mai din timp De licenta( 12 luni inainte-cel putin partea generala).Nu m-a interesat de examenele de anul 6 cat timp nu aveam bibliografia formata din materialele pt Rezi.Iar legat de invatatul pentru rezi, constant, zi de zi cate putin( prima trecere durand enorm- am terminat undeva prin august)
Foarte bine
Destul de prost, nu reusesc sa fac asa multe lucruri in acelasi timp. Dupa facultate eram asa extenuata incat ma bagam direct la somn, doar stagiile si examenele de la stagiu au fost extrem de solicitante, toti profesorii erau frustrati ca stundetii nu mai vin la cursuri si faceau examenele mai grele si prezenta la fiecare LP si chiar si la cursuri (oftalmo SUUB). Licenta am facut-o pe ultima suta de metrii cand ne-au anuntat cu o luna inainte ca o vor finalizata pana la 1 iunie... puteau sa ne zica macar de la inceputul anului dar de ce sa existe organizare in umf. Cu rezi in timpul anului 6 n-am reusit sa fac mai mult de 2 capitole, ma simteam ca ultimul om, plangeam de frustrare ca mai erau alti stundeti care nu aveau alta treaba decat sa invete acasa linistiti si eu stau sa ma lupt sa supravietuiesc de la o zi la alta.
Din păcate, în primul semestru mai ales, nu am gestionat situația foarte bine. Mi-aș fi dorit să mă concentrez în perioada respectivă mai mult pe rezi și licență și mai puțin pe examenele de la facultate. Eu m-am lungit foarte mult cu licența, până în iulie chiar, din cauza fricii că poate nu fac ceea ce trebuie, că poate greșesc, că poate nu o să mă descurc. I-aș sfătui pe colegii mai mici să își depășească aceste temeri (dacă le au și ei) și să își finalizeze licența maxim până la începutul semestrului II pentru ca apoi să se dedice măcar 70-80% învățatului pentru rezi. Pentru mine a fost un pendulat constant între facultate, rezi și licență. Duminica mă focusam pe licență, iar în cursul săptămânii, printre orele de la facultate și oboseala care se acumula, încercam să mai citesc ceva pentru rezi. De multe ori nu mă țineam de planul ăsta și mai scriam pentru licență și în alte zile, iar asta îmi dădea peste cap planificarea pentru rezi. În final, am reușit cumva să le împac pe toate, doar că stresul a fost imens, nu doresc nimănui.
La Craiova, anul 6 a fost cel mai greu an si asta mi se pare ca mi a mancat ft mult timp..stagii, examene grele, etc. nu mai puneti pret atat de mult pe facultate in anul 6 si concentrati va strict pe materia de rezi!
nil
Destul de haotic.
Când m-am trezit pe sem. 2 cu licența neterminată am acordat 1-2 săptamani doar pentru asta si am finalizat-o cu puțin timp inainte de predare. Mi-am organizat învățatul pt. Rezi în funcție de stagiile de la facultate pentru a mă ajuta în sesiune.
Nu am gestionat corect
Accent doar pe rezi
Foarte greu. Lipseam de la cursuri inutile cat de des puteam.
N am gestionat in niciun fel doar am stat acasa si am invatat sau daca am iesit am luat cartile cu mine sa invat in natura
Destul de greu, asta si pt ca nu am fost ajutat in realizarea licentei, m am miscat destul de greu, am pierdut mult timp pe care l-as fi putut acorda invatatului pt rezi
Am pierdut prea mult timp cu licenta cand mai bine ma axam pe rezi
Le am luat pe rând
bhbbjn
Greu
Nu mi am batut capul prea tare cu examenele din anul 6, licenta am terminat-o in 3 saptamani in luna noiembrie
Am învățat inițial pt examene, în ultima luna m-am axat pe terminarea licenței. Începând cu vacanta de vara m-am concentrat doar pe rezi. Nu recomand deloc aceasta abordare.
Nu am dat rezi in acelasi an in care am luat licenta
Am avut un an destul de aglomerat cu facultatea, iar în timpul liber am încercat să lucrez la licență sau pentru rezi. La un moment dat am luat pauză de la rezi 2 săptămâni pentru a-mi termina licența. Ulterior am învățat doar pentru rezi
Mi-am setat perioade pentru licenta si am incercat sa le respect, pentru examene daca mergeam la facultatea incercam sa retin cat pot de mult la spital si invatam maxim o zi pentru examen
Examenele din anul 6 sunt mai mult o formalitate, nu mi am batut capul prea mult. Nici cu licenta. Rezi e targetul final
Licenta scrisa pe repede inainte intr o vacanta , in rest doar rezi, examene de anul 6 cat timp treci nu te intereseaza altceva, important e sa nu ai restante ca sa poti pleca intr o vacanta
Prioritar a fost invatatul pentru rezidentiat restul de examene din timpul anului si licenta le-am lasat pe plan secundar
Am prioritizat terminarea licentei cat mai repede sa sa raman doar cu rezi pe cap
In timpului anului 6, incercam sa citesc in fiecare zi din materia pentru rezidentiat 4-5 ore. In saptamanile in care aveam examen pt stagiu, invatam mai putin sau imi alocam 2-3-4 zile ca sa citesc pentru examenul respectiv. Legat de lucrarea de licenta, am avut perioade in care alocam cateva zile ca sa ma documentez si sa scriu, in general in zilele de weekend.
Învățatul pentru rezidențiat și licența au fost lucruri pornite din timp, constant, câte o cărămidă în fiecare zi. Câte 10 pagini de materie pe zi plus o pagină de selecție a informațiilor pentru licență. Important este să o iei treptat, ușor, pentru a nu te lăsa copleșit de cantitatea de informație și responsabilități multe care cer a fi rezolvate simultan.
In sesiune și presesiune nu am învățat nimic pentru rezidențiat. Era perioada in care făceam pauza de la rezi pentru ca eram conștientă ca nu pot sa le fac pe toate cum trebuie. Cu o săptămâna înainte de licența, am învățat doar pentru licența și făceam grile ca sa mi aduc aminte de anumite capitole pe care nu am mai reușit sa le mai repet de câteva săptămâni/luni
A fost haos, dar nu va panicati! Eu am pierdut mult timp pana am reusit sa strang datele pentru partea speciala. Mi-am tot fragmentat invatatul pentru rezi prin scrierea licentei. Sfatul meu este sa faceti maraton de scris licenta cand simtiti ca aveti toate datele necesare, ca sa nu va fragmentati invatatul. Invatam foarte rar pentru rezi in timpul anului pt ca ma focusam si pe examene, ma si bulversa toata agitatia, dar am reusit sa ma mobilizez cu brio pe final, cu 2-3 luni inainte de rezi. Se poate, dar mai bine va separati invatatul si licenta, nu le amestecati. Din pct meu de vedere, nu merge schema cu "si o ora de invatat astazi e buna"... Never :)) intr-o ora abia gasesc motivatia, d-apai sa si retin ceva. De aia va zic: terminati ce aveti de terminat cat mai repede cu licenta, pentru ca mai apoi sa aveti minim 3-4 ore de invatat pt rezi pe zi. Si aveti incredere in panica miraculoasa din vara-toamna: face minuni! Nu va descurajati ca nu aveti prima trecere gata la final de an 6. Am luat nota mult mai mare decat cei care se laudau cu cate treceri aveau.
Am fost organizata, realista in ceea ce priveste timpul si evenimentele finale si cat imi vor rupe din timpul de invatat. Compensam in zilele in care puteam, citind mai mult. Am incercat sa scriu licenta si sa o termin la inceputul anului dar pe final cand trebuie sa o corectez mi-a mancat cateva zile si nervi. Am incercat sa termin macar o citire pana in Primavara si inca una pana la licenta din Septembrie si nu am pus presiune pe mine cand vedeam ca sunt zile in care nu apuc deloc sa pun mana pe Rezi din cauta examenelor/evenimentelor de final.
Am lasat destul de mult pe ultima suta de metrii totul.
Nu foarte bine cred eu,toate au dus la o oboseala crunta. De aceea nu au dus la un rezultat exceptional
Anul 6 a fost oksih comparativ cu primii 3 ani
Nu mi se aplica acum. Insa ideea e disciplina și un program strict facut de fiecare personal care ajuta la atingerea obiectivelor finale in procesul de învățare pt rezi.
S
.
Nu mi-a fost ușor să mă împart. Mi-am dat interesul pentru fiecare examen din timpul anului, deși poate nu era nevoie să aloc așa mult timp acestui lucru. Cu licența am petrecut destul de mult timp în încercarea de a o perfecționa. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș acorda mai mult timp rezidențiatului și mai puțin examenelor și licenței.
Pentru examene am invatat din materia de rezi
-
Am invatat pentru rezidentiati dupa ce am terminat licenta
Din păcate, nu în cel mai optim mod. Am avut ghinionul unui coordonator de licenta foar dezinteresant (atentie la alegerea coordonatorului!). Profesorii din anul 6 nici nu ne-au permis cu adevarat sa invatam pt rezidentiat. Singurul meu regret este ca nu am chiulit mai mult, cu toate riscurile asociate, ca sa invat pentru rezi
Destul de prost. Am lungit foarte mult timpul in care am realizat licenta (desi, imi propusesem sa o termin pana in decembrie, dar in general planurile se decaleaza). Pentru examenele din anul 6 invatam cate o saptamana-2 inainte. Cu rezi am inceput cu sinopsisul in toamna, apai m-am apucat de Kumar, pe care nu il aveam terminat inca nici la absolvire in vara, Lawrence doar in august-septembrie am facut. Anul 6 a fost unul foarte obositor si un pic depressing pt ca eram obligati sa mergem la stagii la care sprijineam peretii si ajungeam acasa fara chef de invatat pt rezi. E greu sa iti gestionezi timpul ok, dar important e sa nu te iei dupa altii, oricat zic ei ca ar invata si sa nu te demoralizezi. Asta a fost cea mai mare prostie pe care am facut-o eu.
Am inceput in august dupa anul 5 sa citesc lawrence. Pe 25 septembrie a inceput facultatea si atunci am inceput sa lucrez la licenta. Pe 25 octombrie am terminat licenta si am inceput din nou sa invat pentru rezi. Pana in martie am terminat kumar, iar apoi pana in mai am trecut a doua oara prin el. Din mai pana in iulie nu prea am avut timp de invatat, atunci am avut sesiunea, pregatiri pentru banchet, licenta si o mini vacanta. Din august pana in noiembrie am invatat 6-10h pe zi. Imi luam o zi pauza pentru relaxare la 1-2 saptamani in functie de cum ma simteam. *In sesiuni nu am invatat deloc pt rezi, dar mi-am programat examenele grila in zile consecutive deci a trecut destul de repede perioada respectiva.
Fiecare avea timpul lui. Nu mă forțam să fac 3 lucruri deodată. Nu puteam concentra dacă făceam prea multă multitasking.
Eu mi-am început licența în vara dintre anul 5 și 6, ca să am timp să mă ocup de rezidențiat mai bine. Pentru examene am învățat strict în sesiune, ne mai fiind importantă media pe anul 6. Cel mai important este să te axezi pe învățatul pentru rezi
Nu cred ca este vreo formula magica pentru a te ajuta sa gestionezi tot stresul și task urile din anul 6. Cel mai important lucru, pe care care l am învățat cu greu, este să nu te blamezi prea tare pentru zilele în care nu ești atât de productiv. Este într-adevăr o perioadă plină, dar suntem oameni și facem tot ceea ce putem.
Am insistat pe capitolele din materia de rezi care se suprapuneau cu materia pe care o invatam atunci la facultate. Am incercat sa parcurg tot in primul rand, apoi am insistat pe capitolele pe care le-am inteles cel mai putin. Pe ultima suta de metri, am facut foarte multe flashcard-uri pe grilerezidentiat si subiectele din anii trecuti.
În primul semestru al anului 6 m-am ocupat de licență, în al doilea am început să învăț pentru rezidențiat. Nu am acordat prea mare atenție examenelor din anul 6, deoarece conta doar să promovez, nu mă interesau notele. Vara am continuat să învăț pentru rezidențiat și am făcut grile, iar în paralel am adăugat detaliile de final lucrării de licență. După licență, care a fost în septembrie, m-am concentrat doar pe rezidențiat.
Este greu sa le integrezi pe toate in programul dar nu imposibil, cu calm si perseverenta se poate
Mi-am propus un anumit număr de pagini pe zi/pe săptămână și am încercat pe cât posibil să mă țin de planificare, cu o margine de eroare. Am planificat cat mai realist și am ajustat planificarea când a fost nevoie în perioadele mai aglomerate. Asta m-a ajutat să nu intru în criză de timp înainte de examen. Am împărțit task-uri mari în unele mai mici ca să nu mă simt copleșită. Nu am acordat prea mult timp examenelor din anul 6 (maxim 1-2 zile). Am avut licența 90% gata înainte de anul 6, doar am lucrat la redactare.
Lucrarea de licenta am terminat-o pe la jumatatea anului 6 ca sa stau linistita sa invat pentru examenele de la facultate sau pentru licenta/rezi. Pentru examenele din timpul anului am invatat in timpul stagiilor si am incercat sa citesc si capitolele respective din cartile pentru rezidentiat. Pregatirea asa cum trebuie pentru rezidentiat am inceput-o din iulie, cand am terminat facultatea, chiar daca mai citisem/ facusem rezumate pentru unele capitole cu ceva timp in urma. Timpul e destul, conteaza cum ti-l organizezi si cel mai important pentru mine a fost sa imi fixez date limita pentru anumite lucruri pe care le faceam (ex.: la 1 mai sa am licenta gata si sa o trimit pentru raportul de similitudini, la 15 iunie sa termin o data materia, inainte de licenta sa am toata materia rezumata si sa stiu cele mai importante aspecte pentru fiecare capitol). La fel de important mi se pare sa ai o impartire a capitolelor pe zile, cu cateva zile de pauza, si chiar daca nu intotdeauna respecti termenul limita, macar mai ai timp de recuperat. Mi se pare esential sa mai iei si o pauza din cand in cand, chiar daca pare ca nu mai ai timp sa faci tot ce iti propui. Decat sa te fortezi sa citesti atunci cand nu mai poti si sa te chinui si sa te frustrezi, mai bine iei o pauza in care sa te deconectezi de la tot si o sa fie mai bine cand te reapuci de treaba.
Am pus examenele pe plan terțiar, am dat grilele în 4 zile și apoi am invatat doar pentru rezi, cu o pauza de 3 zile pentru examen/prezentare licență
M-am organizat foarte prost, am acordat mai multa atentie examenelor si licentei in loc sa ma focusez pe rezi care era cel mai important
Este a doua specializare
Sincer, a fost în anul 2010, chiar nu îmi amintesc
Mi-am dorit să termin licența repede, pentru ca să am mai mult timp să învăț pentru rezi. Dar nu a fost așa. Licența am terminat-o în iunie (în iulie am prezentat-o) și nu a fost deloc bine lucrul acesta. Am învățat constant pentru examenele din anul 6, dar nu foarte mult. Cat să trec cu note decente. Iar în majoritatea timpului rămas citeam pentru rezi.
Majoritar am terminat licența până să intru în anul 6, lucru pe care îl recomand. In semestrul 1 nu am putut deloc învața pentru rezi întrucât aveam examene din cauza cărora puteam rămâne repetenți. Cel mai mult am învățat după sesiunea de vara și până în noiembrie, dar daca e posibil, cred că cel mai indicat e sa te apuci de la începutul anului 6.
Licența am scris-o în proporție de 90% în vară, după anul 5. M-am apucat de învățat pentru rezi în octombrie iar în perioadele de sesiune am întrerupt învățatul pentru rezidențiat. Totuși am încercat să aloc perioada minimă de învățare pentru examenele de anul 6.
Nu am dat licența, am terminat cu mai mult de 1 an în urmă
Am început întâi să scriu la licență. După ce am finalizat în proporție de 80% licența, am început să citesc primul capitol din Kumar. Trebuie citită cu foarte mare atenție materia de rezidențiat încă de prima oară și făcute grile din acel capitol pentru a-ți da seama pe ce nu te-ai axat. Aș recomanda finalizare licenței până în ianuarie, ca apoi să fii axat doar pe materia de rezidențiat. Cu învățat timp de 5-6 ore pe zi, nu foarte mult din prima pentru a nu obosi. Și cat mai mult ieșit în aer liber pentru a reveni cu plăcere la citit și învățat
Am incercat sa ignor licenta si sa invat pt rezidentiat, materia pt licenta fiind acceasi cu rezidentiatul
Usor, fiind aceeasi materie si la rezi si la licenta.Prioritar a fost sa invat pentru anul 6 materie care s a regasit in materia de rezi
-
Am oferit aprox. 6 saptamani full numai pentru licenta, si tot ce a ramas liber a fost full focus pe Rezi
Pentru mine a fost un an greu, pentru ca fata de alti colegi care au abandonat total tot ce inseamna facultate, eu nu am facut asta. Cu cat termini mai repede licenta cu atat mai bine, scapi de o grija care te bantuie destul de mult in ultimele luni de facultate. Legat de examen e, multi spun ca este suficient sa inveti grile si sa mergi la noroc, cel mai sigur cred ca este sa ai cursurile citite macar 1 data. Legat de invatatul pentru rezi, cuvinte cheie pentru mine sunt flashcards si grile! Si capitolul de HIV este horror, dar face diferenta la rezidentiat. Plus nu pune prea multa presiune pe tine! Rezi e doar un examen la finalul zilei si deja ai dat zeci.
Am terminat cu examenele de an 6 (final de iunie). Dupa am terminat partea speciala (final iunie- inceput de iulie) - partea generala am facut-o in timpul anului si aveam toate datele pentru speciala, trebuiau doar trecute in lucrare ordonat. Dupa (a doua saptamana din iulie) banchet am inceput sa invat pentru licenta scris si rezi (avem aceeasi materie).
le-am trunchiat - la inceputul anului 6 am scris doar licenta si am terminat-o, dupa ce s-a dat rezi am invatat doar pentru rezi iar pentru examenele din anul 6 nu am petrecut mai mult de o zi-doua pentru niciun examen
M-am concentrat pe fiecare in parte, pe rand, insa am ramas in urma cu materia pentru rezi. Recomand sa se lucreze la fiecare in parte, cate putin, constant, insa din timp, pentru a ramane cat mai mult timp doar pentru rezi
Dupa ce terminasem jumatate din licenta m-am chinuit sa o termin, punand pe pauza invatatul pentru rezidentiat.
.
Am facut licenta in primul semestru, am luat o pauza de la rezi la finalul anului 6 si m am concentrat pe licenta. Examenele din anul 6 nu au avut foarte mare relevanta
Partea generala a licentei am scris o in cateva seri de vineri, prin luna noiembrie a anului 6(cred ca stateam cate 4-5 ore), iar partea speciala am facut o aproape de luna Iunie. In saptamanile in care stiam ca am stagii grele si sunt obosita, dar totusi voiam sa fac ceva, imi faceam notite din capitolele de chirurgie(eu sunt un om care retine imagini, deci incercam sa mi fac desene din orice puteam),iar la finalul zilei, cand faceam un capitol, imi dadeam un test din 50 de grile, sa vad ce am retinut. De fapt, cam tot anul am incercat sa mi fac notite si desene din toate cele trei carti, pentru ca stiam ca atunci cand va incepe vacanta de vara ma voi axa strict pe notite, sa mearga treaba repede. Legat de examene, mergeam la cursuri unde trebuia si incercam sa fiu atenta si sa mi iau notite, sa pot valorifica timpul(daca se putea) si invatam cu cateva zile inainte, iar pentru anumite examene la care se suprapunea materia cu cea de rezi, invatam direct de acolo. (Exemplu gineco)
Sunt la al doilea rezidentiat acum. Însă, la primul rezi, am avut licenta pregatita din decembrie, iar în anul meu a fost schimbata materia. Propriu-zis, m am apucat e invatat serios după ce am susținut examenul de licenta.
Nu știu 😂
disciplina +pauze lungi si dese
M-am apucat de licenta in vara, am terminat partea generala pana in septembrie si de partea practica m-am apucat abia prin decembrie/ianuarie. Mi-am organizat materia pe zile si incercam sa fiu cat se poate la zi cu programul (care era destul de realist)
Am pregatit licenta dupa ce am terminat examenele, la noi sesiunea de licente era in septembrie, iar pentru rezi m-am apucat dupa ce am dat licenta. Sfat ar fi sa nu lasi licenta pe ultima suta, sa fie facuta cat mai repede si sa te concentrezi pe rezi. Ultimele examene conteaza doar sa le treci, dar ma indoiesc ca profii nu stiu asta.
Mi-a fost destul de greu, in timpul anului n-am reusit sa parcurg cat mi-as fi dorit pentru ca trebuia sa merg la stagii si am terminat prima trecere de abia la final de august.
Am facut totul pe ultimele 200m
Prost am gestionat ! De aceea nici nu am luat anul acesta n am apucat să scriu pe foaie răspunsurile deși le știam
M-am împărțit prost, și așa am trăit într-un stres constant în anul 6. M-am apucat prea devreme de citit materia, la început de an 6, însă am început doar cu o citire a materiei "să pricep", și doar am pierdut vremea. Dacă aș da timpul înapoi, m-aș focusa pe licență de la început de an, să fie gata cât mai devreme. Aș merge la facultate fără stresul că nu învăț destul la rezi, pentru că învățatul adevărat incepe din iulie și este mai mult decât suficient pentru a parcurge in detaliu dacă o faci în mod organizat și constant. Nu aș mai rata cursuri/stagii de la facultate pentru a citi câteva pagini la rezi.
Am finalizat toate lucrurile pe ultima suta de metri.
Licenta din anu 5 sem 2 m-a ajutat sa iau din timp, putin cate putin si am finalizat licenta in mai la final de an 6, iar rezi ,dupa licenta ,la final de iulie pana in noiembrie(dar am reusit sa iau rezi doar al doilea an cand e altfel sa reparcurgi materia cand esti linistit si matria familiara)
Eu am un fel mai ciudat de a învăța, pentru că sunt cel mai productivă când lucrez sub stres. De aceea am lăsat mult din materia de rezi spre final. O informatie importanta este ca am inceput lucrul la licenta de la finalul anului 5, iar documentele necesare pentru studiu au fost realizate si predate din anul 4, astfel am avut mai mult timp pentru examene si pentru a ma bucura de anul 6. Ce recomand cu caldura colegilor mai mici este sa învețe din cărțile de rezidentiat si sa isi realizeze propriile notite. Ajuta mult mai mult decat învățatul din mai multe surse, deoarece am avut colegi ce au ajuns in punctul in care nu mai stiau ce informatie e din cartile de rezi si ce din alte surse, mai ales ca de multe ori difera, si e riscant, la un examen bazat pe virgula si punct, sa mergi cu informatii in contradictoriu. Per ansamblu, consider ca fiecare persoana ce a ajuns in anul 6 are un stil anume de învățare, bine structurat, ce ar trebui continuat si la rezidentiat. A schimba pe ultima suta acest lucru, înseamnă energie suplimentară utilizată pentru adaptare si risc de burnout.
Haotic. Sunt genul de persoana care nu poate urma un plan bine stabilit, oricat de bun ar fi acel plan. Ma las purtata de val si vad cum ma descurc atunci pe moment. Functionez pe principiul “nu stiu cum o sa reusesc si cum o sa ma descurc, dar o sa o scot la capat cu siguranta”.
In timpul anului nu am invatat atat de mult pentru rezidentiat, desi imi pare rau ca nu am facut-o, eu m-am apucat cam din vara de invatat intens, dar probabil m-ar fi ajutat mai mult, dar am terminat licenta undeva in mai si mi-a fost de ajutor
Avand in vedere ca am dat rezi a doua oara, singura bariera a fost cabinetul. Am luat o luna libera inainte de rezi si am stat acasa sa pot invata ca lumea. Pana atunci, invatam la cabinet, acasa, in metrou, dar era super solicitant.
Programarea timpului pentru fiecare
Nu ma pot pronunta, este a doua oara cand dau examenul si am muncit in acest timp ca medic rezident
m-am axat prima data pe promovarea examenelor din anul 6 apoi licenta si ce a mai ramas pentru rezi , toate pe rand
M-am focusat pe rezidentiat inca din octombrie. Cat am fost la facultate ascultam activ cursurile si incercam sa fiu atenta la lpuri, dar pt examen invatam cu max o sapt inainte. Au fost putine stagii care m-au fortat sa invat doar pt materia lor(ati si hemato cd). Pentru licenta am alocat fie cateva zile in timpul anului, unde doar de licenta ma ocupam, fie cateva ore si restul invatat pt rezi. Doar in mai cand scriam partea speciala am alocat max o saptamana cand am si terminat-o, in rest m-am mai ocupat de ea inainte de examenul de licenta si prezentare.
Am încercat să mă concentrez o anumită perioadă de timp (aprox 2luni) doar pe licență ca să o termin, ca după să pot să mă axez doar pe rezi. Legat de examene, am citit doar în sesiune cat să le trec cu note decente.
Nu pot învăța suprapus; le-am făcut pe toate pe rând.
Am inceput licenta la inceput de anul 6 si am scris constant pe parcursul anului, in asa fel incat sa nu se adune mult de facut deodata. Examenele le-am luat pe rand, am invatat in timpul anului, iar pentru rezi am inceput sa invat pe final de luna iulie, insa am avut un program stabilit de care m-am tinut fara abateri. Invatam undeva la 8-10 ore pe zi, imparteam orele ca sa alternez pauze intre si am stabilit cateva zile de pauza dinainte. M-au ajutat enorm grilele si faptul ca am trecut materia de multe ori. La final, doar disciplina te ajuta sa continui si e important sa fii hotarat, dar si sa dormi cum trebuie noaptea si sa folosesti pauzele pe care le iei cat mai in favoarea ta - sa iesi pe afara, sa faci miscare, sa iesi cu prietenii seara, orice te relaxeaza si iti ia mintea de la invatat.
Am fost foarte stresată, dar am încercat să mențin un echilibru. Am încercat să fac câte puțin din fiecare.
Separat fiecare. La licenta scris constant o săptămână după sesi1 partea generala pana am terminat. Ulterior, după sesi2 am terminat tot într-o săptămână maxim partea speciala. Ppt-ul a durat maxim doua ore. Pentru examene am învățat din cărțile de rezi unde a fost posibil. Unde nu (ex boli infecțioase), a trebuit sa pun pauza pe materia de rezi si sa învăț pentru examen. Dar în mare parte am citit pentru fiecare examen din anul 6 din kumar / sinopsis si am completat pe lângă cu alte cărți cerute de catedra. In afara sesiunilor faceam numai și numai materie de rezi, nu am citit pentru nicio materie în cursul anului, decât boli infecțioase unde era mai serios si dadeam test.
Le-am facut pe toate din timp
Eu personal m-am concentrat pe licență și examene tot anul 6 și m-am apucat de învățat în iulie 2024. Am luat 876 de puncte
M-am axat cel mai mult pe rezi, nu am dat atata importanta examenelor din anul 6, am invatat pentru ele maxim 2-3 zile, iar licenta a fost aproape gata pana la inceputul anului 6.
Pentru examenele de an 6 am invatat in saptamana cu examenul sau doar cu cateva zile/o zi inainte, in functie de examen. Licenta- partea generala o aveam terminata cand m am apucat de rezi, iar la cand m-am apucat de partea speciala, am cam luat pauza de la rezi pentru a face rapid licenta. Iar in restul timpului, invatam cat puteam pentru rezi, fara sa ma fortez prea mult
Tot secretul este a fi constant
Licența am terminat-o înaintea începerii anului 6.
Am incercat sa termin licenta cat mai repede, dar in facto am terminat-o prin mai. Scrii printre picaturi, cand nu ai chef de invatat, mai aloci cateva weekend uri strict pentru licenta si e gata mai repede decat ti-ai imaginat. Pentru examene am invatat strict 2-3 zile, ai nevoie doar de nota 5, nu iti pierde timpul cu asta. Pentru rezi am invatat destul de dezorganizat pana in vara, am avut 2 treceri la inceputul verii, dar foarte dezorganizate si doar prin citirea materiei repede, aveam senzatia ca nu stiu absolut nimic in iulie (si chiar asa era)
Hmm, pot sa spun ca zilele trec mai repede decât te ai aștepta, chiar dacă pe moment nu ți se pare. Am încercat sa am un echilibru între mersul la facultate și învățatul pentru rezi/licență. Încercăm sa le variez în asa fel incat atunci când aveam de lucrat pentru licență și ma blocam, treceam pe materia de rezi ca să ma detașez pentru a avea o privire din alta perspectiva când reluam licență, țin sa menționez ca timpul nu devenise o problema încă.
În iulie doar pe licență și facultate m am focusat
Fiecare pe rand. Nu le-am combinat.
Nu l am gestionat bine
Incercam sa vorbesc cu familia si cu colegii, ma ajuta sa stiu ca nu sunt singura in asta si ca nu doar pentru mine este greu
Partea generala a licentei am scris-o inainte sa inceapa anul 6. Apoi am inceput prima trecere prin materie. Dupa aceea am inceput sa scriu partea speciala a licentei in paralel cu a doua trecere (aveam zile separate pentru licenta/rezi). In martie/aprilie m-am concentrat mai mult pe lucrarea de licenta, iar la finalul lunii aprilie am terminat-o pentru a ma putea concentra pe examenul de rezidentiat. Recomand tuturor sa isi faca licenta repede ca sa scape de acest task de pe lista
Licenta era gata in primul sem din anul 6. Cel mai bine si constiincios am invatatbin ultima luna, dupa simulare, cand am facut doar grile. Eu nu am mai parcurs o data toata materia in ultima luna, doar selectiv ce aparea in grile.
Prima mea prioritate a fost învățatul pentru rezi, am învățat constant , încercam să învăț în fiecare zi după spital. Pentru licență recomand să o terminați cat mai repede ( puteți să vă luați o săptămână - două , doar pentru asta). Pentru examenele din anul 6, am învățat cu 2-3 zile înainte.
Am dat a doua oara examenul, deci nu e cazul
Le-am făcut pe rând. Am încercat să lucrez cât mai mult la licență înainte de sesiune, iar în sesiune am învățat doar pentru examene. După ce am terminat cu acestea am început și pentru rezi.
Am incercat sa fac lucruri atât de bine cat am putut, dar sa nu uit de mine și de timpul meu liber pentru ca erau momentele in care mă reîncărcam.
Pentru sesiune invata cu maxim o saptamana inainte (daca va cere altceva decat materia de rezi) notele nu sunt foarte relevante. Lucrarea de licenta incearca sa o faci cat de repede sa scapi de ea (pana la craciun ar fi ideal daca nu in vacanta sa o termini) alta vatianta ar fi sa ai o zi pe saptamana in care sa faci licenta si in rest rezi. Materia de rezi nu se parcurge asa usor mai ales la prima citire ( nu, nu poti sa citesti totul intr o luna) recomand programul facut de Luana Gosman ca sa vezi exact cat ar fi ideal sa stai pe fiecare capitol. O citire in timpul anului, inca una in vara si inca una inainte de rezi ar fi ideal. Multa bafta si fara stres ca trec toate 🤗
Nu se aplică la mine, am dat rezi a doua oară, cu mukt după finalizarea licenței.
Mi-am făcut un program și am incercat sa îl respect .Dacă eram obosit și simțeam ca nu mai rețin nimic , făceam o pauza de relaxare și odihna și reveneam după cu forte proaspete.
Mi am făcut partea generala a licenței in anul 5, la partea specială lucram in zilele in care nu aveam chef sa învăț pt rezi. Pt examenele din sesiune mi-am luat cam 2 saptamani
Licenta facuta cat de repede, invatat pt examene doar in sesiune, in rest pt rezi
Am prioritizat total cititul pentru rezi.
Am inceput sa citesc pentru rezi in septembrie, partea generala am terminat o in noiembrie iar pentru partea speciala m-am apucat in martie si am terminat o cu putin timp inainte de prezentarea licentei.Am invatat pentru examene la fel cum invatam si in alti ani, nu am neglijat examenele din facultate deoarece nu mi doream restante.Toate s-au rezolvat treptat dar trebuie munca multa la licenta.
Eu am scris partea generala a licentei in vara de dupa anul 5, sa stiu ca am terminat cu ea. Cu partea speciala a licentei s-a lungit putin treaba, dar e mai simplu de facut si per total nu necesita f mult timp, mai mult de asteptat dupa coordonator. Pt rezi am inceput sa invat din luna octombrie a anului 6, si incercam sa fiu cat de cat constanta cu cititul. Profitam de orice timp liber de la facultate ca sa mai citesc pt rezi + weekendurile si vacantele. Legat de examenele din anul 6, am facut bare minimum-ul pentru ele, cat sa ma stiu trecuta. Invatam maxim 3 zile pt ele unde stiam ca e mai greu sau mai mult, in rest prioritatea mea a fost rezi si licenta
Program pe zile
Le-am luat treptat. Nu am incercat sa termin si licenta sa dau si examenele din sesiune si sa invat si pt rezidentiat in acelasi timp.
Nu prea bine, cu situatiile multiple pe care le-am avut in facultate, neținând neaparat de facultate, aveam nevoie de o pauza dupa incheierea anului 6. In timpul anului 6 ma fortam ca eu trebuie sa citesc toata materia inainte de terminarea anului universitar, incat nu am trecut f profund prin unele capitole. Iar dupa terminarea anului, vara, ma tot convingeam ca eu nu am voie sau timp sa iau o pauza, dar nu mai puteam sa invat in perioada aia, asa ca nici nu am avut parte de o pauza in care sa ma energizez, nici nu am invatat. Incurajez pe studenti sa se apuce usor usor fara presiune in timpul anului, ce citesc sa citeasca bine fiindca o trecere f detaliata prima data face diferenta. Si cand se simt ca nu mai pot sa nu se chinuie si sa accepte acest lucru, sa își stabilească clar o perioada cat o fi ea de pauza, si dupa se vor intoarce mult mai ok. Dupa licenta am luat si eu in sfarsit pauza aici, o saptamana cat a fost, si a fost fix ce trebuia pentru parcursul meu. Si sa nu se streseze ca trec “incet” prima oara prin materie si ca daca o tin asa nu o sa mai aiba timp, a doua trecere este mult mai rapida.
Foarte greu am gestionat timpul. Prima dată am finalizat tot ce ține de licență, ulterior doar rezi și nimic altceva
Am depus minimul de efort pentru unele examene și pentru licență și m-am concentrat mai mult pe materia de rezidențiat .
Rezi pe primul loc. Pentru examenele din an am invatat strict materia de rezi, nu e ca si cum daca invatam mai mult pentru examenele respective as fi la buget/bursa in anul 7
Personal l-am gestionat destul de prost pentru ca am pierdut foarte mult timp cu licenta. Cu majoritatea examenelor din anul 6 nu m-am stresat aproape deloc si a fost totul ok.
Am incercat sa acord cat mai putin timp pentru examenele din anul 6, suficient cat sa ma asigur ca trec sau sa am o nota ok, mereu invatam maxim 2-3 zile. Licenta am incercat sa o termin din timp si sa scriu mereu cate putin pe mai multe zile, astfel incat sa nu ma panichez si sa fiu nevoita sa iau o pauza foarte mare de la invatatul pentru rezi pentru a ma concentra doar pe finalizarea licentei din cauza deadline-ului de trimis licenta
Ia lucrurile pe rand si prioritizeaza. Daca urmeaza un examen pentru facultate, pregateste-te pentru el, apoi treci la licenta sau rezi. Daca urmeaza o simulare pentru rezi, invata pentru ea. Dacă se apropie un deadline pentru licenta, dedica timp pentru acest task sau stabilesteste tu un deadline.
Fiecare pe rand cand le-a venit vremea. Nu le-am facut in acelasi timp.
Eu nu am dat licenta anul acesta. Am facut un master, am job, familie...
Inv constant
Cu greu
Am fost sabotat în semestrul 1 de către facultate și am învățat pentru facultate, din semestrul 2 am acordat mai mult timp pentru rezi și mi-am pregătit licența mai în detaliu 5-10 pagini citit atent pentru rezi pe zi după grile după ce finalizam capitolul
Cu panică și multe temeri că nu voi putea duce la bun sfârșit deadline urile
Suna foarte overwhelming. Pentru mine a functionat sa prioritizez ce era mai iminent la momentul respectiv. Ti se va parea ca nu parcuri destul de repede materia si ca nu reti nimic, dar nu este asa. Anul 6 este un maraton, nu un sprint.
Nu va aruncați în proiecte prostești (schimbare domiciliu, relații, renovări)
Am terminat facultatea acum 5 ani, nu e relevant
Am incercat ca focusul principal sa fie invatatul pentru rezi si sa minimizez cat mai mult celelalte 2 aspecte. Ba chiar, in momentul in care mi-am ales coordonatorul pentru licenta m-am interesat sa fie o persoana care ar putea sa ma ajute si sa fie o comisie mai ingaduitoare.
M-am apucat si de licenta si de rezi in octombrie (prima saptamana de facultate). Prioritizam rezi, lipseam de la facultate pe cat se putea si scriam la licenta DOAR cand aveam timp. Am avut 3 treceri complete in final si a4-a cu 2 saptamanai inainte (aici nu a intrat toata materia). As spune ca este un “trust the process”, trebuie sa folosesti metoda de invatat care este cea mai buna pentru TINE indiferent ce spun/auzi de la colegi. Eu nu am schimbat-o si in final a fost bine, am luat 910.
Am încercat să jonglez cu toate, fără să uit că e important să fac si alte lucruri pentru mine, pentru a mă destinde.
Avand in vedere cat de tarziu m am apucat, anul 6 a fost relativ chill dpdv al sesiunilor. Am terminat la Cluj si profesorii au fost intelegatori. Licenta am terminat o in timpul anului pana la inceperea serenadelor. Dupa sesiunea din vara am fost sa o scot ca sa stiu ca nu mai am stresul acela. Dupa banchet mi am luat aproape o luna de pauza. M am apucat de invatat pentru licenta (+rezi) din august. La teoretic la licenta am luat parca 8.87. Deci, putin peste media anului meu. Dupa licenta am luat inca o pauza de 3 zile si am inceput cu pregatirea pentru rezi. Nu va mint, eu am invatat relativ putin si m am si apucat “tarziu” comparativ cu colegii care voiau cele mai mari note. 5-6 pe zi a fost maximul cu o zi libera pe saptamana de relaxare. Am luat o nota decenta la rezi. In primii 250 din tara. Raportat la colegi, eram undeva peste jumatate-cam ca la licenta. Am ajuns unde voiam-la prima optiune. Cumva am reusit sa invat strict cat e necesar fara sa ma stresez inutil.
Doua ore pe zi
-
Păi nu puteam să mă focusez pe mai multe lucruri deodată, le-am divizat în zile, când era pt facultate făceam asta, când era licență făceam aia, iar când era rezi făceam, în ultimele 6 luni când aveam doar rezi atunci am tras tare
Nu e situația mea
Pe rand.
Mi-a fost foarte greu să mă dezobișnuiesc de învățatul pt facultate. Și dacă aveam un practic amărât tot învățam cum am învățat în ceilalți ani. La fel și cu licența, credeam ca dacă nu o fac calumea o să pic sau o să fiu de râsul lumii. Am încercat să învăț la toate foarte bine și am greșit enorm. Am ajuns în vară epuizată și nu am mai reușit să mă concentrez pe rezi. Dacă aș da timpul înapoi m-aș apuca de rezi prin mai. Și nu aș mai face prea multe pentru facultate chiar și cu riscul de a pica un examen. Pentru rezi contează ENORM ultimele luni. Dacă din august tragi și înveți 12 ore pe zi va fi super. Din experiența mea memoria de scurtă durată bate oricând memoria de lungă durată. Dacă ajungi în toamnă fără motivație și sătul de învățat vei irosi munca de un an.
Am incercat sa ma focusez pe rezi, pentru facultate nu imi dadeam chiar asa mult intereseul, iar pentru licenta am oprit invatatul pentru rezi o luna si m-am pregatit pentru licenta.
Într-adevăr a fost un an foarte aglomerat, avem perioade in care ma ocupam doar de licență, perioade in care mai citeam pentru rezi si perioade in care învățam pentru examenele din anul 6.
Eu am inceput treptat inca din anul 5 cu licenta. Nu am vrut sa las totul pe o singura luna de exemplu. A fost un proces lung, dar nu atat de intens. Pentru rezi am invatat in fiecare zi incepand cu luna octombrie-noiembrie 2023. Inclusiv in timpul sesiunilor, cand da, imi dedicam mai mult timp pentru sesiune, dar tot trageam de mine sa citesc si pentru rezi. A fost un proces foarte stresant, frustrant pe alocuri, dar in final se poate. Poate oricine. Trebuie doar sa ai incredere in tine.
Am profitat de weekend-uri si timpul liber de dupa cursuri, alte zile libere ca sa lucrez pentru licenta. In sesiunile de examene ma concentram exclusiv pe materia de examene. Pentru rezidentiat invatam in timpul facultatii atunci cand aveam timp (nu era o prioritate in timpul anului), iar dupa absolvire cand am terminat cu licenta, am facut o pauza de 2 saptamani ca sa ma reincarc cu energie si apoi m-am apucat serios sa invat pentru rezidentiat.
Nu foarte bine
Cu greu....dar am incercat sa fac pentru fiecare cate putin zilnic. Nu mi-a iesit mereu, a fost haotic totul. Dar in final a fost ok
In anul 6 pentru examene am invatat doar cat era necesar sa trec, imi focusam atentia pe rezi
Am luat-o pe rând în funcție de cea mai urgentă.
50% din timp rezi, 30% licenta, 20% examene
În perioada sesiunii m-am concentrat pe examene, în perioada licenței (aprox.1sapt) la fel, iar pt rezi timpul ramas
Le-am luat in ordine cronologica, am invatat mai intai pentru a termina anul, apoi licenta, apoi rezi.
-
Am gestionat bine, dar am terminat în altă țară și nu știu cum aș fi gestionat în România.
De fiecare data cand am avut ocazia, am invatat pe tru rezidentiat. Cand nu am mai putut am luat o pauza
Am încercat să mă organizez în așa fel încât să le pot face pe toate astfel încât să pot trece cu brio si examenele din timpul facultății.
Nu m—am axat deloc pe examenele din anul 6
Pentru mine, faptul ca nu am realizat unele module, avand echivalare cu Erasmus, mi-a oferit mai mult timp sa incep serios materia inca din luna noiembrie. Imi luam o marja de o saptamana pentru a invata la materiile din timpul anului pentru perioada sesiunilor, iar in restul saptamanilor imi alocam 4-5 ore de studiu pe zi, daca aveam un program lejer la facultate, alternativ cu scrisul licentei. Licenta am finalizat-o in luna iulie, dar as fi preferat sa fie mai repede, avand un avantaj totusi, ca facusem pana in luna mai toata materia de rezi plus grile recapitulative dupa fiecare capitol. Efortul cel mai mare cu siguranta a fost de la predarea licentei(iulie) pana in luna octombrie cand am parcurs de inca 2 ori materia, cu accent mai mult pe tabele, formarea de memotehnici, utilizarea schitelor proprii si asocierea cu imagini ( memoria vizuala a jucat un rol important), realizarea de flashcard-uri ( care in final nu m-au ajutat foarte mult). In final, am realizat 3 simulări, care au contribuit mai mult la gestionarea timpului in examen, decat a fixarii materiei care era un proces continuu.
In principiu m-am focusat pe invatatul pentru rezi. Am invatat atunci cand trebuia pentru examenele de la stagii, iar licenta am incercat sa o termin in iarna, astfel incat sa ma focusez pe invatat in vara. Targhetul vostru este o nota cat mai mare la rezi, ceea ce inseamna ca examenele de la stagii ar trebui doar “trecute”. Asta e ceea ce conteaza cu adevarat. Chiar si in lunile din toamna, iarna, chiar daca oare mult timp, invatati cu simt de raspundere, incercati sa va focusati 100% pe ceea ce invatati fara sa va zboare mintea. Fiecare ora conteaza.
Am început sa adun informațiile necesare pentru examenul de licență înainte de a începe anul 6. Am încercat sa fac in fiecare zi câte puțin din licență, iar in timpul sesiunilor m-am concentrat doar pe examenele din modulul respectiv, ulterior am revenit la licență. Eu personal nu am reușit să încep învățatul pentru examenul de rezidențiat, doar după absolvire. Am început din iulie să parcurg toată materia, pe care am finalizat-o în octombrie, după care am rezolvat doar grile de pe această platformă, întotdeauna recitind părțile aferente întrebărilor și răspunsurilor. M-au ajutat extrem de mult grilele, am repetat o mare parte din materie cu ajutorul lor și nu am folosit alte metode (ex. videoclipuri, flashcarduri, rezumate) deloc.
Cea mai mare atenție ar trebuie acordată învățatului pentru rezi
Am încercat să mă focusezi pe examenul de rezidențiat, licența este o formalitate dupa părerea mea( nu va bateți prea mult capul)
Sincer, dupa cum aveam chef. Examenele pe primul loc, logic, pentru a termina facultatea. Licenta pe al doilea, tot pentru a ma asigura ca termin facultatea DE TOT:)) Iar rezi… e optional:)
sincer nu pot spune ca am avut un plan anume de gestionare a timpului, pt rezi in timpul anului nu prea am citit, licenta am facut-o cu o luna inainte de predare, am avut prezenta obligatorie la multe cursuri in anul 6 si citeam pentru ele cu cateva zile inainte de examen
Nu prea m am focusat pe licenta si ex din anul 6, toata energia era indreptata spre rezi
Am luat fiecare lucru pe rand. Am invatat pentru examene in sesiune, dupa parcurgerea materiei si in timpul semestrului. Pentru rezi am incercat sa invat constant, insa pregatirea serioasa a inceput prin martie-aprilie. Licenta am lasat-o pe ultimul loc, m-am apucat tarziu de ea (in martie am inceput partea generala), dar am reusit sa o termin la timp, nu este o mare provocare (comparativ cu efortul depus pentru rezi).
Nu am pierdut noptile invatand pana tarziu, in principiu incercam ca maxim la ora 11-12 sa las invatatul pentru a nu ma extenua. Cred ca e important sa setam ținte realiste, nu sa ne propunem sa facem intr o zi un capitol si sa ramanem la final dezamagiti ca nu am reusit. Cand vedeam ca nu mai merge invatatul, lucram la licenta, ca “pauza”. Alternam oarecum astea doua. M au ajutat si pastilele pentru memorie, pe mine cel putin, sa ma pot concentra si sa fiu mai stabila psihic pentru ca stress ul este mare. Recomand de asemenea sa nu se ia nimeni dupa colegi, fiecare are ritmul sau.. stiu persoane care au făcut materia o singura data si au luat nota ok, si altii care au facut o de 4 ori si nota nu a fost pe masura asteptarilor. Parerea mea este ca mai bine sa faci un capitol bine in cateva zile decat 4 in 2 zile.
Am învățat pentru rezi după ce licența a fost gata.
Am încercat să termin licența cât mai devreme posibil (am realizat partea generală înainte de începutul anului 6, iar partea specială a fost finalizată în semestrul 2, până la începutul ultimei sesiuni). În perioada sesiunilor m-am concentrat preponderent pe materia de la facultate. În ceea ce privește învățatul pentru rezi, am organizat parcurgerea materiei pe săptămâni încă de la prima trecere (am planificat totul pe baza ritmul cu care m-am simțit confortabil, și în funcție de asta am estimat și câte treceri aș reuși să fac). Am învățat împreună cu prietena mea cea mai bună pe toată această perioadă (pentru că avem un ritm și stil de învățare similar), lucru care m-a ajutat să rămân constantă și motivată.
Le-am luat pe fiecare pas cu pas. Rezi ul a ocupat primul loc in prioritati dar cand se apropiau examenele sau termenele pentru licenta m-am ocupat strict de ele
Am reusit sa termin partea generala in toamna, m-a ajutat super mult. Pentru examenele de la facultate invatam in jur de 2-3 zile, punand pauza la materia de rezi. Sfatul meu e sa se axeze cat mai putin pe materiile care nu intra in programa de rezi, iar la cele care intra, sa invete in paralel. E foarte greu de gestionat invatatul pentru rezi in paralel cu facultatea, adevaratul invatat pentru rezi incepe odata cu terminarea facultatii, insa e timp destul sa aprofundezi materia, daca ai citit printre picaturi, dar serios, inainte de inceputul verii.
În prima parte a anului am scris licența și m-am axat pe examene. Am început parcurgerea materiei din ianuarie. Alternam câteva săptămâni pentru licență, câteva pentru materie. După ce am avut versiunea finală a licenței, m-am concentrat asupra materiei. Pentru Ultimele examene din facultate, am învățat exclusiv din materia de rezidențiat. Toată vara am trecut materia, iar pentru examenul de licență am alocat 2 săptămâni de învățare. Cele mai importante luni au fost cele după absolvire în care ai timp pentru repetare, grile și flashcarduri.
cate putin pentru fiecare in mod constant
-
M-am concentrat mai intai pe examene, apoi pe licenta si dupa m-am putut focusa doar pe rezidentiat
Este foarte greu de gestionat insa e necesara disciplina si e foarte important sa nu te demoralizezi singur. E foarte important sa fii blând cu tine si sa iei pauze cand simti ca ai nevoie (cred ca ar fi trebuit sa iau mai multe pauze)
Sincer anul 6 s-a bazat in mare parte pe semnarea prezenței si fuga acasa la invatat, insa atat drumul cat si stresul intrinsec fata de existenta facultatii si a examenelor nu permitea fructificarea fiecărei zile asa cum mi-as fi dorit. Licenta era o problema cronica cu acutizari recurente. Nu am dat importantă si nici nu am pus pret pe ea, stiind ca nimeni nu o va citi vreodoata. Asa ca atunci cand se aporpia întâlnirea cu profesoara dadeam gata in 2 zile undeva la 20 30 de pagini. Tabelul a fost un stres imens dar cred ca asemenea si pentru toti colegii mei. Examenele anului 6 (cel putin semestrul 2) au fost sub semnul "am 6 ani de experienta nu am cum sa pic" si le am trecut cu 8-10, asemenea tuturor colegilor, deci nu este vreun secret. In rest am lecturat materia de rezi cu atenție impletind cu conceprea de flashcarduri pentru ca stiam ca numai cartonașele facute de mine ma vor ajuta mai tarziu. Nu am nimic cu cei care cumpara rezumate/flashcarduri facute de altii, dar eu pur si simplu inteleg doar mecanismul meu de sintetizare si ma si ajuta sa retin atunci cand le fac. Odata ce prima trecere era gata si cartonasele facute, a urmat pregatirea propriu-zisa in care lecturam cu atentie materia încercand sa repet cat mai mult din ceea ce simteam ca nu retin...la final de capitol flashcard pt sinteza si grile pt fixare. Licenta scrisa este act de prezenta si toti stim asta, iar licenta oral este un loc academic in care contează discursul si prestanta candidatului(aici, da este un secret: scrie cat mai putin in ppt chiar daca ai obtiunt prin munca cinstita 200 de rezultate((lor nu le pasa)) vorbeste liber fara sa citești de pe foaie, uitându-te in ochii celor din comisie, spune putine lucruri dar care sa aibe sens si la final mai si întreabă-i daca au intrebari...raspunsul va fi "nu, domnule/domana doctor, va multumim").Apoi timpul de dupa absolvire este decisiv. Neavând o memorie fotografica sau de elefant care este necesara acestui examen...eu am optat pt o cititre amănunțita a materiei (cu revizurie prin flascarduri) si am notat fiecare paragraf din carti care corespundea unei grile date in anii pretendenți (e clar ca sunt anumite subiecte preferate vezi tabelul cu AIT ant vs post...nu se repeta grila, ci paragraful/tabelul). Ultima saptamana a fost pentru recapitulare pe sarite a paragrafelor notate si tabelelor si, evident, simulari care mi au si stabilit prognosticul de nota...750+/-...iar nota a fost in interval. Mult succes si nu va lasati influențați de ce fac altii.
Mi-am facut un plan de invatare
Am tras sa termin cat mai repede licenta apoi m am axat pe rezi
Incercam sa fac cate putin din fiecare. Cand trebuia sa lucrez pentru licenta faceam o pauza de la invatatul pentru rezi. Pentru examenele din anul 6, citeam o data cursurile si atat
In pauze faceam exercitii fizice si seara incercam sa ma relaxez. O zi pe saptamana (sambata) nu invatam deloc
In prima instanta am prioritizat finalizarea lucrarii de licenta ca sa am timp pt examene si invatat pt rezi. Pt rezi am inceput sa invat serios dupa finalul anului 6.
Am lăsat mai ușor examenele din anul 6 chiar dacă câteodată era cam imposibil
Foarte prost, din cauza unui efort prea mare pentru licență. De asemenea, anul VI la un anume centru universitar din capitala Moldovei este deosebit de solicitant – cursuri obligatorii, grile ciudate fără legătură prea mare cu rezi. Se poate spune că programul clasic de învățat pentru rezidențiat a fost posibil de urmat doar după terminarea licenței și în perioadele mai lejere la facultate.
Pentru examene din anul 6 invatam o zi, doua. Notele nu mai conteaza in ultimul, asa ca dupa parerea mea nu merita oboseala. Pentru licenta am depus mult mai mult efort, insa nu era neaparat necesar. Pentru rezi in perioada licenta/sesiune invatam destul de putin
nu prea am învățat pt examenele de an6, m-am bazat pe cultura generală și info din rezi. pregătirea licenței a fost mai scary în gândul meu decât atunci când m-am apucat efectiv de scrierea ei. cam așa și cu examenul. e mai rău în mintea ta. am încercat și să mă odihnesc dar de multe ori m-am împins când simțeam ca nu mai pot, în special în ultimele 2 luni
Le-am luat de la o zi la alta, usor și cu calm, mi-am dat pauze cand am avut nevoie, imi ascultam corpul și incercam sa nu ma suprasolicit. E un maraton, nu o cursa.
Am încercat să acord minimumul necesar pentru examene și pentru licență. Am dedicat majoritatea timpului rezidențiatului, dar am devenit mult mai productiv după ce s-a încheiat anul universitar.
Am simțit tot anul ca rămân în urma cu materia, ca nu învăț suficient, ca nu o sa fac niciodată cât mi-am propus. Deși am terminat licența în iulie și prima citire a materiei de rezi în septembrie, înainte de examenul de licență, următoarele luni până la rezi fiind libere am reușit sa continui sa învăț și sa nu îmi pierd încrederea în mine. Ultimele luni de învățat pot face o diferență uriașă, nu fiți descurajati chiar dacă simțiți ca nu ați avut suficient timp sa învățați în timpul anului.
Nu stiu
Din fericire, am terminat toată partea generală în luna septembrie, înainte de anul 6. Din octombrie m-am apucat de învățat pentru rezi și la început acordam mai multe zile pentru examenele de la facultate, pentru ca eram obișnuită să trec prin materie de 3-4 ori până la examen și a fost dificil la început să mă obișnuiesc cu gândul ca voi trece o singură dată prin tot și nu am știut care este nivelul care se cere, deci la începutul anului 6 alocam maxim 5 zile depinzând și de lungimea stagiului, ulterior în cursul anului cam 1-2 zile. Partea specială am terminat-o în 2 zile pentru ca am avut noroc de un îndrumător și o catedră minunate care m-au lăsat să prioritizez învățatul pentru rezi. Legat de rezi, am învățat în fiecare zi cu excepția examenelor din anul 6, chiar și de Crăciun, Revelion, Paște, în medie cam 10 ore pe zi iar din luna iulie după ce am terminat facultatea învățam în medie 13 ore pe zi timp efectiv, fără să mai ies din casă, fără pauze, doar o masă în timpul zilei. În final am luat 908 puncte și am fost pe locul 64 pe țară ceea ce mi-a permis să aleg specializarea pe care mi-am dorit-o.
Am început să învăț pentru rezidențiat și să pregătesc licența devreme astfel încât să pot face zilnic câte puțin, chiar și în perioadele când examenele de la facultate erau prioritatea.
Mi se pare ca la început cumva e mai ușor. Știi ca nu știi nimic și începi și no ceva se leagă de tine. Pentru mine personale, problema a fost sa mă organizez după licența din Septembrie pentru a reuși sa insist pe detaliile pe care nu le știam. Am avut un plan foarte bine stabilit pe vara: materia împărțită în așa fel încât sa termin cu 2 săptămâni înainte de licența (dimineață făceam ceva nou, după masa repetam ce am făcut cu 1 zi înainte și seara făceam grilele din materia făcută cu 2 zile înainte). Am fost complet pierdută după licența și nu am știut cum sa mă organizez. De aceea nici nu am prea crescut între simulările din septembrie și cele din noiembrie. Am mai sedimentat unele lucruri dar nu am găsit cheia succesului.
A fost greu, dar am reusit cumva. Am trecut prin burn out, dar mai multe urmeaza sa scriu.
.
Le-am luat pe rand. Cand se apropia sesiunea si in sesiune, invatam pentru examenele din facultate. Partea generala a licentei am scris-o la finalul anului 2023, iar partea speciala am finalizat-o in mai. Intre timp, incepand cu luna martie, am inceput sa citesc pentru rezi cat apucam. Din iulie, dupa festivitatea de absolvire si banchet, am invatat constant pentru rezi.
Pentru cei de la Brasov era foarte important sa ia examenul de obstetrica din prima, altfel nu aveau sanse de a promova anul, deci si de a da rezi. Licenta am facut cat am putut de mult pana in noiembrie apoi am continuat-o din martie, si de rezi m-am apucat abia in iulie.
La examenele din anul 6 invatam din materia pentru rezidentiat cum ar fi: derma, gine, psihi, iar in rest invatam minimul necesar pentru a trece examenele la facultate. Am facut in primele luni ale anului doar partea de scriere a tezei de licenta, pe care am finalizat o in martie, dupa care citeam doar pentru rezi
Am început și terminat licența la început de an 6 și m-am concentrat pe rezi. La examene am învățat cu 1-2 zile inainte de examen
Doamne fereste.. A fost haos rau de tot. Am incercat eu sa mentin un echilibru si sa nu ma frustrez, lucru pe care il recomand 100%. Nu iese mereu, dar indicat ar fi sa le luati cum vin si cand e nevoie de pauza, sa nu ezitati sa o luati.
M am apucat de licenta in a doua sapt de facultate pentru ca mi s a parut un efort intelectual mai mic. Mj am scris partea generala in maxim doua saptamani stand maxim 1-2h/zi. Dupa care m am apucat de kumar insa pana in martie mi am dat seama ca facusem extrem de putin in ritmul de a face 2h/zi 3 zile pe saptamana. Asa ca de la 1 martie mi am propus ca intr o luna sa parcurc ce mi ramasese din kumar. Dupa care m am apucat de lawrence. Mi am dat seama ca sunt departe de a tine minte ceva din kumarul parcurs asa ca in timp ce faceam lawrenceul, faceam si kumarul. Si asta a fost practic a doua trecere in kumar. Am terminat aceasta trevere la fiul anului universitar, dupa am plecat o saptamana in vacanta si dupa ramasesem cu exact 6 saptamani pana la licenta, in aceste 6 saptamani am mai facut o trecere completa+repetat constant din urma. In aceste saptamani am mai plecat in doua minivante la sfarsitul saptamanii. Dupa licenta nu am putut sa invat 3 saptamani, cu absolvirea, prezentarea balul etc. cand m am reapucat de invatat mai aveam 8 sapt pana la rezi, timp in care am facut doua treceri complete si inca una talpa in ultima saptamana
Foarte prost am gestionat timpul, deoarece procrastinez. Nu mă pot apuca de învățat pànă în ultimul moment și lucrul acesta nu m-a ajutat absolut deloc in facultate. La fel am procrastinat si pentru examenele din sesiune, si pentru licență, și pentru rezi
Sincer nici nu imi amintesc :))
M-am grăbit sa termin licența
M-am ocupat mai mult de învățatul pentru rezi, la licență lăsam 1-2 ore seara, iar în cazul examenelor- învățam cu o zi înainte
mi-am facut un program pentru rezi si m-am tinut mai degraba de el, decat pentru licenta
-
Eu personal ma apucasem de licenta in anul 5, iar pana la inceputul anului 6, a fost finalizata, iar anul 6 l-am alocat invatatului pentru examen si examenelor din anul 6
Dificil de organizat. Trebuie pus accentul pe rezidențiat.
A fost destul de greu, dar important e sa iti alegi cate un lucru de facut pe rand si sa nu incepi foarte multe deodata
M am concentrat pe rezi
Prioritare au fost examenele din sesiune, invatatul pentru rezi si abia in final licenta. Am inteles din timp ca mare parte a energiei trebuie conservata pentru rezi, cu atat mai mult pentru ca bibliografia pentru licenta se suprapune 80% cu licenta. Practic, invatand pentru rezi, am invatat si pentru licenta. Iar lucrarea in sine, e o formalitate care trebuie abordata responsabil dar nu e la fel de solicitanta ca examenele
În timpul semestrului 1 m-am concentrat pe licență pentru a scăpa cât mai repede de ea. Și chiar am reușit. Numai că imediat a venit sesiunea. La unele discipline am încercat să învăț direct din cărțile de rezi pentru examene (eram sigur că pot lua 5 doar cu ce e acolo! Am fost surprins că am luat chiar note de 10!). După sesiune, mi-am luat o pauză de câteva zile și m-am apucat de rezi. Am avut o vară aglomerată (având familie și copil mic) dar am reușit totuși să mă pregătesc pentru rezi aproape atât de bine pe cât mi-aș fi dorit.
Am început învățatul pentru rezidențiat în octombrie 2023, cu Lawrence-ul fiindcă auzisem ca este mai ușor de parcurs și digerat. Încercam sa parcurg cat mai temeinic capitolele din Lawrence, iar la început reușeam maxim 10 pagini pe zi. Ulterior încercam să învăț pentru fiecare examen din anul 6 întâi parcurgând temeinic materia corespunzătoare din cărțile de rezi, apoi citind PPT-urile pentru examen. Licența am terminat-o în proporție de 80% prin ianuarie când am reușit intr-un final să termin și partea generala. Eu am început cu partea specială fiindcă am crezut ca va fi mai grea, dar ulterior mi-am dat seama ca ajunsa in anul 6, numai de redactarea părții generale nu îmi ardea mie și din această cauză am tot amânat-o. Până în aprilie am reușit să termin prima trecere prin materia de rezi, apoi a urmat o luna jumătate de evenimente neașteptate și grele pe plan personal care m -au împiedicat atât psihic cat și fizic să mai pot învăța. M-au frustrat enorm acele săptămâni și am crezut ca nu voi mai putea învăța niciodată. Ușor ușor am reluat treaba și am reușit la finalul lui august să termin a doua trecere. Pe mine m-au ajutat enorm videoclipurile explicative achiziționate pe site-ul Logia în zilele in care nu mai puteam învăța. Ele m-au motivat să continui cu cititul. La finalul fiecărui capitol parcurs, făceam grile. Recunosc ca nu am făcut grile din toată materia deloc, în afară de examenul de licență și examenele din anii trecuți. Mereu am considerat ca pe mine ma ajuta mai mult sa recitesc capitolele. Spre final citeam rapid sute de pagini pe zi iar acest lucru m a ajutat enorm, in ultima saptamana și jumătate reușind să reparcurg toată materia. Au fost multe detalii la examen care s au bazat pe memoria de scurtă durată. De aceea consider ca este foarte important sa parcurgi temeinic de cat mai multe ori capitolele pe parcursul anului de pregătire pentru rezidențiat, dar în același timp să îți faci planul de învățat de la bun început cu gândul ca ultimele 10-14 zile sa fie dedicate citirii rapide a întregii materii.
Am terminat licența în decembrie, dar mă apucasem din anul 5 in mai cu partea de experimente. In noiembrie și decembrie doar am pus ideile cap la cap, pozele și am așezat în pagina, pentru că în anul 5 mă ocupasem de licență, tot atunci am prezentat-o și la un congres, la noi contează la nota(Tg.Mures). In ceea ce privește învățatul pentru rezi/examene/ stagii /anul 6 cu tot ce înseamnă el(poze/festivități/banchet) - răspunsul este GREU SI FOARTE GREU. Noi mergeam la stagii, cursuri, aveam teste pe parcursul modulelor, examene sumative pentru care trebuia să înveți. Eu fiind la stoma, am avut o perioada de câteva luni in care am lucrat și la pacient... Prin urmare, învățăm pentru rezi in pauze, trăgeam chiulul de la anumite cursuri, mergeam sa recuperez cu alte grupe pentru a-mi elibera alte zile, și am învățat așa, obosita. Sâmbătă și duminica mi le alocam învățatului, dar nu dădeam mereu randament și au fost momente în care au trecut săptămâni întregi în care nu am învățat. Pe parcursul anului am trecut prin materia de rezi o singura data. La noi licență se da in iulie, și abia în august m-am apucat de învățat serios. Am trecut prin materie cam de 2 ori și jumătate( de 2 ori complet și o data doar prin ce mi s-au părut important). Daaaar chiar și așa a fost bine, am luat ce am vrut, unde am vrut, a meritat efortul!
Sfatul meu este să terminați licența cat mai repede, înainte să începeți anul 6 dacă se poate. Pentru examene să nu vă stresați, să învățați doar de trecere și să profitați de ultimul an: să învățați din timp pentru rezi și să petreceți timp cu colegii.
Am terminat cu licenta cat mai repede si am trecut la rezi
M am apucat din timp ca sa nu intru in panica, le am luat pe rand
Materia de rezi poate fi folosită și La licență și la examene
Am lăsat pe ultima sută și am tras tare să termin la timp
.
Important este sa ai un program bine pus la punct si sa te tii de el
În timpul anului m-am concentrat pe stagiile care reprezentau o opțiune pentru mine și pe licență și mai puțin pe parcurgerea atentă a materiei de rezidențiat, iar după terminarea stagiilor am pus accentul pe rezi.
În mare m-am axat pe o singura chestie , recomand abordarea lor cât mai din timp.
Am intrat în anul 6 cu un burnout destul de serios, aşa că la început m-am concentrat pe odihnă şi recuperare. De învățat am reușit să mă apuc abia în ianuarie. Mi-ar fi plăcut să nu pun mare accent pe stagiile din anul 6 însă au fost constructive majoritatea, iar devenirea mea ca medic am simțit că merită acest efort. Multe dintre ele au fost utile şi pentru rezi deci a fost win-win. De licență m-am apucat cu câteva luni înainte şi a mers bine, am tras câteva săptămâni şi am terminat-o mai repede decât mă aşteptam, mai ales că lucrez bine sub presiune şi devin mai eficientă aşa.
Licenta: am scris partea generala in primele 2 sapt anul 6, partea speciala cumulat pe o luna mai aproape de deadline. In rest, nu m-am atins de ea. Pt rezi: invatat 6/7 zile pe saptamana, am avut prima trecere lunga si f detaliata, trecerea 2 am facut-o strict in vara. Examene an 6: efort minim, invatat cu 2 zile inainte de examen
Pentru examene doar puțin învățat în sesiune. Licența merge extraordinar de repede dacă știi ce faci (dacă ai puțină experientă din trecut în cercetare/statistică).
Majoritar rezi
Cate o zi pe rand!!
Examenele de anul 6 chiar NU merita sa ti bati capul cu ele. In afara de doua la care știam ca se mai pica, am învățat pentru ele doar in ziua de dinainte, si am avut doar 9 si 10. Licența am terminat-o inainte sa inceapa anul 6, si asa recomand tuturor, sau eventual imediat cum a inceput anul 6 sa va concentrati doar pe ea sa o terminati. Pentru rezi am învățat de fiecare data cand aveam timp, si daca eram prea obosita dupa stagiu, mai facea grile.
Pentru licenta am fost in practica de vara (anul 5 spre 6) la spital si mi-am luat pacientii. Partea generala am scris-o in perioada septembrie-noiembrie, iar in decembrie am facut graficele pentru partea speciala. Paralel, am inceput sa invat si pentru rezidențiat in octombrie. Daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu m-as mai duce zilnic la facultate. De foarte multe ori era timp pierdut. Pentru examenele din facultate ma pregateam 1-2 zile in functie de numarul de slideuri. Incercam sa citesc informatiile esentiale, nu toate detaliile.
Prea puțin timp acordat pentru rezi în timpul anului 6.
Am amânat învățatul pentru rezidențiat pentru a nu confunda materiile și informațiile diferite din examene și rezi
Am încercat să fac puțjn din fiecare, încât să nu neglijez niciuna din ele
Am terminat la UTM și din cauza asta am avut o fereastră destul de mare între licență și Rezi și s-a simțit oboseala și stresul acumulat și timpul folosit imediat după rezidențiat mi s-a părut relativ ineficient
Am terminat licența înainte de începerea anului 6
Examenele au fost destul de acceptabile, adică nu mi-au consumat așa multe energie , cat despre licență, m-am apucat serios de ea abia după ce am terminat sesiunea . În perioada cu licența încercam să parcurg materia , dar serios de învățat m-am apucat după licență .
Am terminat licența cat s-a putut de devreme, după nu prea mi-am mai bătut capul cu ea. După sesiunea din ianuarie m-am apucat de învățat serios pentru rezidențiat, cu scurte pauze pentru examenele din anul 6, dar pentru care nu m-am stresat foarte tare
Licenta cat mai scurt timpul
In ordine de la cel mai important la cel mai putin important pentru mine: 1.rezi, 2.licenta, 3. examenele. Ma asiguram ca citesc in fiecare zi ceva pentru rezi/norma de pagini, seara scriam la licenta cat puteam, iar pentru examenele de la facultate citeam cu doua zile inainte si am observat cum abordarea lor fara stres m-a facut chiar sa iau note mai mari decat daca as fi invatat cu o saptamana inainte
.
Este timp suficient sa fie abordate pe rand
Lasam licenta pentru vacantele de craciun/pasti/intersemestriale, pentru examen invatam o zi pentru majoritatea materiilor si cam o saptamana pentru materiile mai grele. Pentru rezi am invatat constant, exceptand perioada sesiunilor si zilele cand lucram doar la licenta
Le-am facut pe rand dar nu a fost o alegere buna. Nu sunt suficiente 3 luni pentru acest examen.
Am terminat repede cu licenta si apoi am invatat la Rezi
Licenta am terminat-o inca de la inceputul anului 6, iar pentru rezi m-am apucat serios dupa ce am terminat sesiunea din semestrul 2, deci nu mi-am incarcat prea tare timpul
A fost destul de greu de organizat timpul, fiind necesar sa mergem și la cursurile obligatorii din timpul anului 6. Însă, am încercat sa ma focusez pe licența in primele luni, in special in zilele in care eram liberă . Am încercat sa mai citesc câte un capitol din rezi in timpul săptămânii, iar pentru examenele de la facultate am acordat mai puțin timp, cât să reușesc să iau o notă de trecere .
In prima parte a anului 6 focus pe licenta sa fie gata. Apoi in sesiuni abandonam cu totul incatatul pt rezi si focus doar pe sesiuni, in restul timpului invatat pt rezi. Mai ales in vacante.
Eu am invatat multicel pentru toate examenele din anul 6, acum nu prea inteleg de ce😂. Unde se putea merge cu materia de rezi, o faceam f f bine. De exemplu la gineco am trecut din timpul anului 6 de 2 ori prin materie pentru ca am invatat pentru examen. Licenta o faceam printre picaturi, in weekend, mai mergeam pe la o cafenea etc, dar mie mi-a placut mult tema mea si o vedeam cumva ca pe o pauza de la rezi (si asta cred ca e important, sa fie o tema placuta, sa nu simti mereu ca treci de la un chin la un chin si mai mare). Eu am trimis licenta in ultima zi, dar acum as face altfel si as termina muuuult mai devreme cu ea daca se poate (eu aveam nevoie de multe date de la spital si îndrumătorul meu nu era disponibil si de asta am asteptat fff mult dupa el).
Cu greu
Indiferent ce aveam de făcut în ziua aia, ca era sa merg la stagii sau chiar sa învăț pt sesiunea finala sau sa lucrez la licenta, întotdeauna făceam măcar câteva pagini de rezi
Nu le-am amestecat, le-am luat pe rand astfel: licenta, examenele si abia apoi m-am focusat pe rezidentiat
.
Le alternam, ca să fiu mai productiv. Iar când urmau deadline-uri (depunere licenta, examen) prioritizam ce era nevoie.
Eficient
Le-am luat pas cu pas pe fiecare
mai potin la licenta
Le am luat pe rand, in mod firesc si am evitat sa ma gandesc la rezi in timo ce invatatm pentru examene si invers
Personal am terminat licenta la inceputul anului 6 ca eventualele detalii sa nu imi ia timp. M-am apucat si de rezidentiat doar citind in prima faza, din pacate examenele anului 6 si programul nu mi-au permis sa invat mai din timp. In iulie m-am apucat de invatat serios.
Am dat licenta la Cluj in septembrie si am avut materie suplimentara de invatat. M-am axat pana in luna iulie pe examene si licenta. Apoi iulie-august materie de rezi plus materie licenta. Apoi septembrie-noiembrie doar licenta.
Strategia mea a fost sa îmi iau examenele de anul 6 după finalizarea examenelor, în prima parte a zilei ma pregăteam pentru rezi și în a doua parte a zile ma ocupam de licență.
.
M-am apucat serios de invatat rezi doar dupa ce am terminat cu examenele si licenta (desi anumite examene din anul 6 au fost din materia de rezi, deci nu am inceput cu materia de la 0)
In timpul anului nu am pus presiune pt rezi, am tras tare in vara. Licenta am terminat o mai tarziu decat imi propusesem, insa profa a fost super ok si nu am avut nicio nelamurire care sa ma impiedice, totul a fost foarte ok, chiar daca putin intarziat (am terminat o undeva in martie-aprilie). Examenele din anul 6 - le am acordat nu mai mult de 3-4 zile, au fost in regula.
Pe primul semestru m am axat pe învățat pentru anul 6 și partea generala a licenței, în al 2 Lea semestru m am axat pe terminarea licenței, învățat rezi și învățat pentru anul 6 aproape de sesiune
Am facut licenta din timp, am invatat cat de putin posibil pentru examenele de la umf
Axam mai mult pe licenta, regret acuma, sia m luat o pauza lunga intre licenta si invatarea pentru rezi, care nu a fost bun deloc, ca am uitat tot ce am invatat pentru licenta.
Am incercat ca in timpul saptamanii sa invat cat mai mult pentru rezi, sambata repetam ceea ce facea in saptamana precedenta, duminica ma “relaxam” cu licenta. Am pus stop la rezi si licenta cu o saptamana inainte de sesiune pentru a invata pt examene. Apoi am incercat sa termin licenta cat mai repede pt a ma focusa pe rezi intensiv
La început voiam să le fac pe toate deodată, însă în apropierea sesiunii din iarnă am învățat strict pentru examene. În vacanța de după sesiune am lucrat la licență și apoi doar rezi
Daca esti la Medicina Dentara, nu exista acest timp, ai bareme ai pacienti , ai examene practice care se dau pe bune si pt care trebuie sa inveti materia ca si pt examenul mare.
Le-am luat pe rand, intrucat multitaskingul nu e punctul meu forte: sesiune, licenta, rezi, in aceasta ordine
De licență m-am apucat în vară, înainte de a începe anul 6. În momentul în care am început facultatea partea generală era făcută și atunci am stat mult mai puțin pe ea în anul 6. Iar legat de examene, învățam doar materia pentru rezi. Profesorii au fost înțelegători.
Licența am terminat o cat mai repede, înainte de ultima sesiune. În sesiune am învățat doar pentru examenele din sesiune. De învățat pentru rezi m-am apucat în iulie după banchet
Destul de greu si obositor, nu cred ca am gasit solutia perfecta, as vrea sa le spun sa nu si neglijeze somnul, eu am tinut la asta si m a facut sa nu ajung in burnout
concentrare pe rezi
Cu greu
Nu l-am gestionat prea bine asa ca am dat rezi si in 2023 si in 2024
Prost
Greu
Am asteptat sa treaca toate sesiunile si abia apoi m-am apucat de rezidentiat...ceea ce nu este deloc ok.
Nu sunt neapărat un model despre cum ar trebui să se facă. Tot ce pot să spun e că ambiția și credința că rostul meu e asta,m-a motivat să nu renunț . O să fie momente când o să crezi că nu e locul tău acolo și că ești incapabil,dat faptul ca lupți cu ele e însăși semnul că ești unde trebuie! Curaj!
Am incercat sa fac separat licenta inainte de a ma apuca de invatatul pentru rezi
ultimul an este vel mai lejer, ne-am distrat mult cu colegii si am facut bine ca era ultimul timo cand totii suntem impreuna.
Greu
Nu am dat în același an licenta și rezi
Am pierdut mult timp pe examene si licenta.
combinat
In zilele in care am pregatit licenta m-am focusat doar pe asta si nu am invatat deloc pentru rezi. Am fost mai productiva atunci cand nu am amestecat cele doua aspecte. Cat despre examenele de la facultate, am ales sa invat minimal.
nu prea m-am focusat pe examenele de la facultate, iar pentru licenta m-am apucat cu o saptamana si ceva inainte si am invatat DOAR la licenta, fara altceva
Nu am dat imediat după licență
Am învățat și pentru facultate, însă mergeam la cursurile obligatorii mereu cu cărțile de rezi și foloseam timpul ala pentru învățat pentru rezi.
Prin primavara m-am axat le licenta ca sa o termin, in sesiune am citit doar pt examene, iar dupa doar rezi
Am incercat sa invat pt rezi zilnic in timpul anului 6, cu exceptia zilelor de duminica, pt licenta am incercat sa scriu cate 1-2 ore pe saptamana incepand cu octombrie, iar pentru examenele din anul 6 am invatat doar cu o zi inainte
Le-am luat treptat: intai m-am ocupat de licenta si de examene pe masura ce veneau; am incercat sa mai citesc din cartile de rezi in timpul anului 6, insa m-am ocupat mai mult de asta dupa terminarea efectiva a licentei si a anului 6.
Destul de greu, am terminat licenta in primul semestru, pentru examenele de la facultate invatam din cartile pt rezi ca sa parcurg si materia pt rezi si sa invat si pt facultate, doar ca din pacate in cazul meu la unele materii am avut niste profi care voiau din cartile lor si atat. Eu tot doar din cartile pt rezi am invatat si am avut nota de trecere ceea ce e perfect ok pt mine ca oricum nu imi doream mai mult
La toate examenele din anul 6 a caror speicalitate o gaseam in cartea de rezi, o invatam de acolo, fie ca profesorii aveau cartile lor sau nu si asta mi-a prins bine. Pregatirea licentei a fost destul de stresanta, insa am incercat sa nu ma intind foarte mult cu ea, asa ca pana in iulie am cam terminat mare parte din ea, dupa care am lasat-o balta si am terminat-o complet in ultimele 3 saptamani. Pentru rezi citeam mereu, daca nu apucam sa citesc materie, mai citeam falsh cardurile cumparate sau notitele mele in ziua respectiva. Incercam sa nu treaca zi fara sa citesc ceva nou. Am avut si zile libere, in care m-am deconectat total, foe prin natura, fie cu prietenii.
Am citit pt rezi doar când aveam timp, în weekend în special în rest mă focusam pe ce merită atenția imediată
Licenta am terminat o in sem 1 anul 6, dupa m am bucurat de anul 6 din plin. de rezi m am apucat dupa banchet serios, pana in momentul ala am dat o citire in mare, am luat locul 53 pe tara, 5-6 luni sunt arhisuficiente daca esti constant zi de zi. Invatam 8:30-16:30. Rar am depasit ora 17. Insa foarte concentrat, pauza doar la pranz de o ora. In rest pauze 10-15 min maxim la 1h:30-2h
Prost!
Nu a fost greu. Nu isi pune nimeni anul 6 in cap, cel putin la CT. Gineco e mai nasoala, dar am invatat si am baxat grile pana luam cca 95% si am luat examenul fluerand. Licenta am terminatmo destul de usor, dar am avit niste impedimente care m-au facut sa imi ia mai mult. Rezi e cel mai important.
Daca sunteti la Craiova profitati cat mai mult de semestrul in care faceti obstretica. Invatati cat mai mult,nu doar la obstretica. Cititi materia de rezidențiat rapid din sinopsis si puneti întrebări, o sa vi se raspunda. Pe semestru cu mf nu o sa mai aveti la fel de mult timp. Dar incercati sa mai cititi din rezidentit capitolul de sepsis,terapie. La boli infecțioase chiar puteti intreba și o sa vi se raspunda.
Luam totul pe rand
La examenele din anul 6 incercam sa citesc primordial materia de rezi, apoi restul cartilor; licenta am scris-o in noiembrie iar apoi am jonglat intre facultate si citit lejer pentru rezi; deci licenta facuta cat mai repede, citit si pentru facultate din cartile de rezi, si citit pentru rezi constant, nu exagerat de mult, dar sa existe o consistență care o sa ajute mult pe final cand nu mai ai energie, dar ai deja reflexele formate in a
Pentru rezidențiat am citit aproape constant (ritm de 10 pag pe zi). Pentru examene ma apucam de materie cu 1 luna inainte si ma concentram doar pe ele. Iar pentru licenta am scris din cand in cand (in total adunat, cred ca au fost vreo 2-3 sapt)
Am terminat licenta in decembrie, am avut timp
În afara perioadei pt sesiuni învățăm zilnic pt rezi ( chiar și de sărbători); licența am pregătit o mare parte din vara anului 6 iar examenelor din anul 6 le am acordat atenție serioasa însă nu cu același nivel de anxietate față de ele
Cum am putut, asta insemnand ca am facut in asa fel incat mi-a permis programul: examenele din anul 6 pe primul loc apoi in timpul liber licenta.
Am încercat să iau lucrurile treptat. Să-mi văd de licență și să fac cât pot pentru Rezi. Timpul este foarte limitat, dar eu cred că e foarte important să-ți conservi energia pentru ca va fi o perioada destul de aglomerată.
destul de prost, eram stresata tot timpul, cred ca important e sa aiba incredere ca orice efort depus va avea sens intr-un final, e important sa fie constant invatatul
Le-am facut pe rand, prima data examenele, iar dupa materia pentru licenta a coincis cu cea pentru rezidentiat
Privind acum, nu grozav, clar m-as axa cat mai mult posibil pe rezi
Eu am fost la stoma si mi-am facut partea generala a licentei in primul semestru si am terminat partea speciala in semestrul 2. In sesiuni am invatat doar pentru examenele din facultate, iar din semestrul 2 am inceput sa citesc materia de rezi. Apoi din iulie, dupa festivitate, banchet si o vacanta am inceput serios sa invat pentru rezi si m-am axat doar pe asta
Foarte greu, am pus pe primul loc învățatul pentru rezi întotdeauna. Maxim o zi/jumătate de zi de învățat pt examenele de la facultate, iar ziua cu examenele era pauză complet de la rezi
Am facut minimul necesar pt licenta, mi-a luat aprox o luna comasat. Pt examene am invatat doar in sesiune (2 sapt iarna, 3 sapt vara). In rest rezi all the way, intre 2-6 ore pe zi in timpul anului 6, 4-8 ore in vara, 4-10 ore din toamna.
Puneam prioritate pe examenele sau testele care erau mai aproape.
Trebuie o organizare minuțioasă
Pentru licență am acordat minimul necesar de timp, atât pentu redactare cât și pentru proba scrisa. Pentru examenele din anul 6 am învățat cu câteva zile înainte, în sesiune, esențialul și a fost suficient pentru niște note chiar mari. Cea mai mare parte a timpului a fost dedicata invitatului pentru rezidentiat, iar după licență când au m-au axat 100% pe rezi.
Din păcate nu am fost echilibrată așa cum plănuiam. Greșeala mea a fost bătaia de cap și timpul pierdut cu licența.
desi stiam ca trebuie sa ma focusez pe rezi, am acordat prea mult timp licentei(aproape 2 luni pauza totala de la rezi) si examenelor
Le-am luat în ordinea cronologică. Importantă e finalizarea pas cu pas a tuturor etapelor. Bineînțeles, în tot acest timp am învățat și pentru rezidențiat
Multe pauze
Pentru licenta mi-am luat 2 saptamani in care doar asta am facut pentru ca nici nu mergeam la spital, am zis sa o termin iar apoi ma reapuc de invat. Pentru examenele din facultate invatam cam cu 2-3 zile inainte depinde de examen si doar la 2 am invatat o saptamana intreaga.
Am încercat să alternez învățatul pentru rezi cu învățatul pentru examenele din sesiune, deși mi s a părut ca reușeam să învăț un număr destul de mic de pagini pentru rezi. Din acest motiv, aș recomanda să înceapă învățarea constantă și cu simț de răspundere după ce termină cu ultima sesiune, respectiv mai-iunie
Am încercat să eficientizez cat mai mult timpul acordat licenței, astfel încât să fac puțin și bine, și totuși să nu fiu nevoită să mă extind pe o perioadă foarte lungă de timp. Nu mi-a reușit mereu, dar am incercat. Pentru examenele din anul 6 incercam sa mai citesc din timpul semestrului cate putin, dar accentul il puneam pe materia de rezi.
Sincer greu , deoarece simți ca nu ai timp suficient pentru nimic
In zilele in care aveam un program incarcat ‘ma relaxam’ scriind pentru licenta. In zilele libere ma axam doar pe invatat. Pentru examenele din anul 6 pot spune ca am avut noroc pentru ca profesorii au fost foarte ok atat cu examenele cat si cu prezenta la curs.
În prima parte a anului 6 am băgat mai strâng licenta, astfel încât ianuarie era gata licenta mea.. în paralel am încercat sa nu treaba zi fără sa citesc măcar o pagina pt rezi. Materia am terminat o la jumătatea lui martie prima data..m a ajutat fttt mult ca după prima citire am făcut pauza 2 sapt de orice. Și când am revenit în aprilie am fost ft motivata. La fel și după a2a citire în iulie am luat iar o pauza de o sapt sa ma relaxez Pauzele ajuta .. Asa ca nu le evitați. Când nu mai puteți respirați, ieșiți la o plimbare, sala, mâncați ceva bun. Meritați!
Greu
La UMF Cluj anul 6 a fost destul de intens, se făcea prezența la cursuri și stagii, examenele au fost grele, nu au fost profii mai indulgenți doar fiindcă eram ultimul an. Legat de licență, nu va lungiți. Acordați-vă 2 săptămâni maxim în care să trageți tare să o terminați. Vor interveni foarte multe neprevăzute pe parcurs si e cel mai bine să o terminați cat de repede. Profitați de modulele la care programul este mai lejer să învățați cat de mult puteți pentru rezi, dar încercați să vă bucurați și de ultimele momente de studenție (serenade, absolvire, banchet). Luați în considerare ca perioada iunie-iulie va fi plină de evenimente de sfârșit de an + sesiune care va vor rupe semnificativ din învățatul pentru rezidențiat. Trebuie să luați în considerare ca la UMF Cluj anul 6 e luat la fel de în serios ca fiecare an de până acum și voi veți intra în vară destul de obosiți, deci încercați să vă găsiți un echilibru în timpul anului, fiindcă lunile iulie-noiembrie sunt cele care fac diferența. Cel mai bun lucru este să terminați materia făcută bine până terminați anul 6. Încercați să repetați constant capitole din trecut, fiindcă veți avea senzația ca ați învățat bine un capitol și când veți reveni peste câteva luni peste el veți realiza ca nu va mai amintiți foarte multe, ceea ce e și normal. De asemenea, luați în considerare ca săptămâna licentei din septembrie este foarte extenuantă psihic și fizic. Veți avea nevoie de câteva zile de pauză după, ca să vă puteți reintra în formă. Învățatul constant este cheia succesului. Pregăti-vă psihic ca lunile iulie-noiembrie vor fi o perioadă foarte grea, epuizantă, plină de stres și anxietate, încercați să vă odihniți foarte bine, să luați pauze când simțiți ca nu mai puteți ca să nu ajungeți în burn-out
Am încercat să învăț mai mult pentru rezi
Licenta am scris-o in anul 5, examenele din anul 6 le am tratat superficial pt ca notele nu mai contau. 90% din energie era canalizata pe rezi
Nu am stiut sa ma organizez foarte bine, am alocat prea mult timp examenelor din anul 6 si licentei, timp pe care il puteam folosi invatamd pt rezi, odihnindu-ma sau facand orice altceva. Daca ar fi sa dau rezi din nou, m-as concentra sa invat doar ce e cu adevarat important pt anul 6 si nu m-as mai stresa cu licenta, orice timp pt rezi e super important, inclusiv odihna pt a putea avea energie pt invatatul pt rezi
Le-am facut in ordine și dupa prioritate, dar nu pot sa zic ca m-a ajut asta pentru ca m am apucat foarte târziu de licență și rezi
Cel mai important lucru e să le faci din timp și să nu îți suprasoliciti creierul. Take a break when u need it !
In timpul facultății m-am ocupat de capitolele care necesitau invatare cat mai logica pentru rezi (cardio, sepsis, echilibre etc.) Invatatul pentru examenele din facultate a fost asa: hiv+hepatite din kumar +materie extra pentru examenul de infectioase(in mures e cel mai greu din anul 6). La neonat eu una am citit din plăcere pentru examen, iar la restul materiilor, chiar daca nu erau din materia de rezi, cat am citit de acolo mi-a fost indeajuns sa iau examenele din facultate chiar cu note bune. Cu licenta mi a fost cel mai dificil sa ma organizez, nu am avut deloc ajutor din partea coordonatorului, asa ca am pierdut mult timp pana sa imi dau seama ce anume trebuie sa scriu efectiv la ea. In ultimele 3-4 luni am lucrat cel mai mult la ea, dupa ce am adunat foarte multe informații, atat despre tema mea cat si despre punctele importante de atins intr-o licenta. Am facut pe un esantion de 230 de pacienti, chiar daca par multi, in mai putin de o săptămână ii poti strange fara probleme, ideea e sa fii pregătit de acasa cu excelul si sa stii ce ipoteze vrei sa dezvolti. La partea speciala eu nu stiu statistica si m a ajutat cineva.
Mi am împărțit ziua pentru ambele, dimineața rezi, seara licență Înainte de licență m am focusat doar pe licenta
Pentru licență am scris prima parte în decembrie și m-am concentrat doar pe ea cam o săptămână iar apoi prin mai am făcut partea a doua și din nou m-am concentrat câteva zile doar pe licență. Am încercat mereu să învăț pentru rezi dar nu am reușit niciodată să fac două lucruri în aceeaşi zi. Așa ca înainte de câte un examen întrerupeam rezi și mă concentram pe examen și cu licența la fel. Dar încercăm să întrerup rezi numai cat să trec examenul, nu voiam nota 10. M-am concentrat preponderent pe rezi iar pentru restul (licență și examene) am făcut minimul necesar. Adică pentru examenul grilă de licență am învățat o zi. Dar când întrerupeam de exemplu ca să scriu la licență, toată ziua scriam ca să finalizez cat mai repede. Nu am stat degeaba pe laptop sau sa fac altceva.
La licenta m-am lungit,insa cum se schimbase structura,in principiu erau cam 4-5 pagini la partea generela,partea speciala am terminat-o in 2 zile,pt rezi am invatat in mare in fct de ce materie aveam si ce materii puteam corela cu ce aveam examen
Cel mai mult m-am axat pe pregatirea pt rezidentiat, am terminat de facut licenta inca din vara dinainte de anul 6; invatatul pentru examenele de la facultate a fost la minim
A fost un haos. Făceam ce credeam ca este mai important pe moment.
Nu am niciun sfat genial
Reziul conteaza si primeaza. Examenele trebuie doar trecute. Invata materia de Rezi pt examenele de la facultate astfel incat sa le treci. Licenta este doar o simulare a Reziului. Invata ca si cum ai avea o simulare
Am prioritizat rezi, pentru examene am învățat de trecere, iar licența a fost aproape gata în vara de după anul 5
Pentru licență mi-am rezervat 2 săptămâni în luna septembrie pentru a scrie partea generală și 2 săptămâni în aprilie pentru partea specială. Pentru examenele din anul 6 am învățat doar în sesiune, în rest am citit doar pentru rezi.
Am gestionat destul de rău anul 6 și licența ar fi fost bine să o termin înainte de începutul semestrului 2 ca să am timp mai mult pentru rezi..
Am încercat să combin materiile și să fac grile cat mai multe
Am petrecut mult prea mult timp cu pregatirea licentei si cu examenele din amul 6 care sunt facute doar ca ultima etapa si nu am prioritizat suficient invatatul ceea ce a facut perioada de dinaintea rezidențiatului foarte dificila psihic. Recomand mai putin perfectionism si goal-uri zilnice legate de rezidentiat si sa termini licenta cat mai repede ca sa scapi de un stres.
Rezi era pe primul loc, la licență mai scriam când eram obosită și nu mă puteam concentra pe materia de rezi. La examenele anului 6 rețineam mult din ce vorbeam cu dr la stagiu și mă apucam de cursuri mai aproape de examen
Pentru examene am invatat ca in fiecare an doar in sesiune, deci nu imi deranjau programul. In plus, nu mai conta nota asa ca stresul era foarte mult diminuat. Pregatirea licentei a fost singurul "stres" in anul 6, iar lucrul ce l-am invatat din acest proces a fost ca este foarte important sa iti setezi un deadline pentru fiecare portiune a licentei, altfel te lungesti foarte mult cu ea. Cat despre invatatul pentru rezi, m-am apucat doar dupa ce am terminat anul 6, deci in iulie. Pentru mine anul 6 a fost rezervat pentru distractie si petrecerea timpului ramas cu colegii de an.
Am prins perioada covid prima oara cand am dat rezi deci a fost destul de multi timp liber pt toate
Am incercat sa fac zilnic din materia de rezi , in timpul sesiunilor, ma concentram strict pe examene, iar pentru licenta am acordat mai mult timp in noiembrie-decembrie 2023 , in anul precedent , ca sa termin cat de rapid
Finalizarea licentei cat mai devreme
Am început prin a citi materia de rezi în anul 6 de la început între cursuri sau seara după facultate. La licență mi-am ales o temă simplă și ușor abordabilă ca să nu îmi ocupe prea mult timp și pentru examenele din anul 6 învățăm cat să știu ca trec cu o notă ok, nu m-am strofocat să fiu în top. Am terminat destul de repede cu licența, și în afară perioadelor de sesiune când nu mai aveam timp de rezi, citeam și îmi făceam flash carduri pt rezi, făceam grile, iar după ce am terminat în iulie am fost full focus de dimineață până seara învățat, grile, repetat
Rezi a fost pe primul loc, apoi licenta Cu examenele din anul 6 nu a fost bataie de cap fiindca notele nu ne mai influentau cu reclasificarea
Am pierdut destul de mult timp cu licența și examenele din anul 6, dar și cu stagii și cursuri obligatorii. Părerea mea, trebuie fentat cât mai mult ultimul an și focusat doar pe învățat la rezi, restul se rezolva.
Am acordat cea mai mare parte din timp rezidentiatului, restul le lasam pe locul 2 pentru perioadele în care nu aveam motivație sa invat
Eu am terminat licența la începutul anului 6. Cea mai bună decizie a fost să mă apuc de ea în vară de dinainte de anul 6. La Cluj examenele au fost unele grele. Puteam învăța la cursuri sau stagii dar cu o săptămână înalte de sesi și în sesiune nu apucăm să citesc nimic. Dar nu m au interesat notele în anul 6 ceea ce ne-a relaxat un pic însă faptul ca se pica în anul 6 ne stresa cel mai tare
-
Timpul l-am gestionat foarte prost. Recomand colegilor mai mici să se apuce devreme de licență, să nu investească extrem de mult timp în realizarea ei si să fie gata cu licența la începutul verii.
În timpul examenelor de la facultate citeam foarte puțin sau uneori chiar deloc pentru rezi, iar licența nu m-a “încurcat” atât de mult
Licență-partea generală am terminat-o prin ianuarie, iar partea specială în martie aproximativ. Nu am combinat sesiunea cu scrierea la licență și cu învățatul pentru rezidențiat. Pentru sesiune am învățat mai lejer, fiindcă nu m-au interesat neapărat notele. De rezi m-am apucat din decembrie, am făcut o prima trecere mai generala, să îmi formez o idee, mi-am scris tabelele, chestiile importante, iar la următoarele 3 treceri am citit câte 5-6 ore pe zi constant, repetând și notițele. Vara am fost în vacanță 2 săptămâni, una în iulie la munte și alta în august la mare. În septembrie am avut licența și am obținut 9,59 media finală. Nu m-am izolat de cei dragi, duminică și în Sărbători am participat la Sfânta Liturghie. M-am spovedit și m-am împărtășit des, susținerea și rugăciunile duhovnicului au ajutat enorm. Sunt și căsătorită, a trebuit să acord atenție și timp și soțului, pe cat am putut. Am învățat constant, 5-6 ore pe zi, în ultimele săptămâni cat 6-8 ore. Grile foarte multe. În ziua de examenului am mers cu încredere ca Dumnezeu, mi-a văzut străduința și mă va ajuta să iau cat îmi este de folos. Am luat 838 de puncte și Îi mulțumesc, examenul e unul dificil și solicitant.
Am prioritizat foarte mult invatatul pt rezi in detrimentul examenelor de an 6 si nu regret. Am incercat pe cat posibil sa am totusi o viata cat mai aproape de normal cu un program destul de bine stabilit incat sa nu simt presiunea inca de la inceputul anului 6. Eu cred foarte mult in echilibru, iar acest echilibru m a ajutat foarte mult in acest parcurs.
Am facut licenta in perioada vacantelor (iarna- partea generala, primavara- partea speciala), cu ultimele completari/modificari in vacanta de vara, pana cand trebuia sa o trimitem la antiplagiat. In cea mai mare parte a zilei invatam pentru rezidentiat, in paralel cu licenta, dar in timpul sesiunilor de examen/colocvii, imi sacrificam zilele de licenta/rezi pentru invatat la facultate. (Tin sa mentionez ca la facultate nu aveam subiecte de examen formulate din cartile de rezi, ceea ce era o adevarata provocare peste care am reusit sa trec)
Am vrut sa termin licenta cat mai repede pt a mă concetra strict pe rezi, nu am acordat o mare atentie examenelor din anul 6, dar si profesorii au fost înțelegători la majoritatea materiilor. Am avut câte 4-5 ore pe zi de invatat chiar de la începutul anului 6 si cred ca ele au facut diferența pe final, când aveam deja toate notițele, desenele, triadele făcute de mine. In ultimele luni toata lumea invata zilnic mai multe ore, de aceea consider ca timpul acordat inca din iarna-primavara e foarte important.
Nu prea am putut gestiona, a fost un haos pentru mine.
Pe rand. Până în octombrie am terminat licență și după până în martie am terminat cu examenele grele de anul 6, după până la rezi am făcut doar rezi.
...
Cand a fost de examene pt facultate m am focusat strict pe ele chiar daca mi au mancat aproximativ 3 luni din perioada de invatat, astfel incat la inceputul abia treceam a doua oara prin materie, dar prima trecere a fost destul de amanuntita cu grile facute dupa fiecare capitol
A fost greu, mai bine ma focusam pe rezi 100% și restul doar sa am note de trecere.
Am incercat sa invat in fiecare zi cate putin. Mi-am facut din start un plan cu ce capitole vreau sa parcurg in fiecare saptamana si m-am tinut de el. Au fost si zile de pauza, chiar saptamani de pauza (saptamanile din sesiune, serenade etc) in care nu apucam sa fac nimic in legatura cu rezidentiatul dar le-am luat in considerare de la inceput de cand am facut planul. Recomandarea mea e sa terminati prima trecere prin materie pana in iulie, ca apoi sa aveti inca 4 luni si jumatate pentru inca 2 treceri. Neaparat grile dupa fiecare capitol si incercati sa va conservati fortele pentru ultima luna inainte de examen, pentru ca este cea mai importanta.
Pentru anul 6 nu m-am stresat. Notele nu mai contează, așa ca mi-am dat interesul cat să pot termina facultatea fără griji. Am analizat unde trebuie să mai învăț și la care dintre examene pot trece lejer doar cu o citire. De obicei anul 6 este destul de ușor, deoarece toată lumea știe de perioada grea care va urma. Nu am neglijat însă niciodată rezidențiatul. În sesiune existau uneori zile în care citeam mai mult la rezidențiat decât pentru examenele din facultate. Nu regret absolut deloc ca am pus pe primul plan pregătirea pentru rezi. Cu licența am făcut același lucru, mi-am ales o temă ușoară despre care găsești multe informații și nu mi-am bătut capul prea tare cu ea.
Am învățat doar pentru examenele care știam sigur că sunt mai problematice, la restul doar citeam dacă mai apucam
Pentru sesiunile de modul invatam cu o sapt-2 inainte, in rest doar rezidentiat. Partea generala a licentei am terminat o la final de octombrie anul 5, in rest faceam cand aveam date si aveam cu cu ce lucra. In rest doar rezidentiat non-stop, mergeam cu kumarul la mine zilnic la scoala. Multa munca si disciplina. E doar un an, va trece
Sa fii consecvent cu rezi. (Un capitol pe sapt).Cand ai licenta te focusezi pe ea jn acele 1-2 sapt. De scris la ea, scrii cu cateva luni inainte.. putin (1-2h/zi). Examenele din anul 6 se trec, te focusezi cu 1/2 zile inainte la cele care sunt mai grele
Le-am facut pe toate, serile lucram la licenta, in zilele in care era necesar sa invat pentru facultate, o faceam, in sesiuni am invatat strict pentru examene, iar in restul de timp, citit pentru rezi (aprox o citire integrala pe semestru).
Din păcate, m-am concentrat mult pe licență si mai puțin pe învățat pentru rezi, ceea ce a fost rău ! Examenele din an 6 , in funcție de materie , unele pot fi dificile si pot necesita atenție. Fii atent la profi si cerințele lor, pentru o sesiune fără stres.
Licenta eu mi-am terminat-o la inceputul anului 6 si nu am mai revenit asupra ei decat pentru realizarea prezentarii, deci nu mi-a influentat foarte mult invatatul pentru rezi. Examenele din anul 6 au fost destul de usurele si incercam sa invat strict pentru a trece, desi simteam ca pierd foarte mult timp chiar si asa. M-am focusat foarte mult doar pe invatatul pentru rezidentiat cam tot anul 6 fara sa mai pierd timp si cu altceva.
Nu stiu. Haos
Am inceput invatatul pentru rezi cu aproximativ 10 luni inainte. Prima trecere a fost destul de superficiala, pentru a-mi crea o imagine de ansamblu, urmatoarea a fost cu ceva mai multa atentie, iar ultima a fost rapida doar pentru detalii. Mi-am ales o tema grea, dar interesanta, pentru licenta, motiv pentru care am inceput invatatul serios pt rezi abia in iulie. Per total, sunt multumita de ambele rezultate, insa, daca ar fi sa o iau de la capat, as aloca mult mai putin timp stagiilor de la facultate si lucrarii de licenta.
E necesar să ai un plan bun după care să te ghidezi dar în același timp să te ții bine de el, și să nu te critici sau să nu disperi dacă uneori nu iese așa cum vrei. Până la urmă suntem oameni:)
sa termine licenta in vara dintre anul 5 si 6 si abia apoi sa se apuce de rezi
Greu:)) am reusit sa termin licenta inainte sa inceapa anul 6 asa ca am invatat doar pt rezi in timpul anului. Invatam proximativ cate 1 luna jumate doar pentru rezi si apoi imi luam cate 2 saptamani inainte de sesiune pentru examenele din modul. Asa am avut note destul de ok si in timpul anului (8-9) ca sa nu ma demoralizez, dar am invatat si pentru rezi cat de cat
Am realizat lucrarea de licenta, ulterior pt examenul de licenta am invatat tot din materia de rezi, dupa licenta pauza cateva sapt si apoi doar invatat rezi
Printr-un program foarte strict. Fiecare zi era planificata incat sa acopar tot ceea ce imi propuneam
Mai prost decât ma asteptam
M-am apucat de licenta din anul 5 ca sa o termin cat mai repede, iar in anul 6 am prioritizat invatatul pentru rezi, iar pentru examene invatam doar cu cateva zile inainte
Consider ca prioritatea este examenul de rezidentiat, licenta este ceva ce se poate finaliza intr un timp relativ scurt, dar cu multe modificari ulterioare, iar pentru examenele de anul 6 invatam cu o aproximativ o saptamana inainte.
Am prioritizat rezi. Am incercat sa lucrez in fiecare zi. Pentru materiile de anul 6 am invatat doar in sesiune sau inainte de testele din timpul anului. Pentru licenta am fost de 3 ori sa scot datele din spital, apoi procesarea lor si analiza e usoara, dar dureaza. Eu am ales cateva zile in care nu simteam ca pot face foarte mult pt rezi, si am facut pt licenta.
Am luat fiecare lucru pe rând și în ordinea priorității. Nu am învățat pt rezi când a trebuit să învăț pentru sesiune.
Eu personal, nu l-am gestionat grozav. Am amanat invatatul pentru rezi in favoarea celorlalte, ceea ce a fost o greseala
Am preferat sa le rezolv in ordine cronologica astfel incat sa nu ma simt presata de timp (intai am invatat pentru anul 6, apoi am terminat lucrarea de licenta si in final m-am axat strict pe rezi)
Mi-am făcut licența ft rapid. Am învățat zilnic pt rezi, doar in sesiune pt anul 6
Din noiembrie m am apucat de licenta, in sesiune invatam pt examenele din anul 6, iar de rezi m am apucat in iulie
Pentru anul 6 doar strictul necesar. Pentru licență aveam alocate câte 2 ore în 3 zile din săptămână, încercăm să mă țin de acest program. În rest rezi, chiar și 12 ore
În noiembrie am inceput sa scriu pentru licență si am incercat sa ma organizez cat mai bine ca sa termin cat mai rapid pana in primăvară. Pentru rezi am incercat sa invat in fiecare zi, cu obiectivul sa am o trecere completă pana in iulie. Pt examenele de la facultate am invatat doar in sesiune
Am încercat să le iau pe rând, dar cumva mereu îmi făceam puțin loc de învățat pentru rezi.
Am incercat sa mi termin licenta cat mai repede, am terminat o undeva la finalul primului semestru din anul 6. Am redus la minim tot ce era irelevant cum ar fi mers la cursuri sau stagii.
am incercat sa pun rezi pe primul plan, ocupandu-ma de licenta doar cand simteam ca am nevoie de o pauza de la materia de rezi. La inceputul anului 6, mi-am lasat pentru licenta cam 3-4 zile full dupa o saptamana sau doua de invatat pentru rezidentiat.
Am acordat prea mult timp licentei. As face.o mai din timp, ca sa am pe final mai mult pt rezi
Am învățat în principal pentru Rezi, facultatea nu e chiar așa stresantă, nici măcar cu prezența, dar am încercat să lucrez alternativ Rezi+licență până când am terminat-o, deși nu cred ca e o metodă care poate fi aplicată de toată lumea
În anul 6 m-am focusat pe licenta (terminată în luna martie), apoi bucuria absolvirii iar abia după banchet am început învățatul pentru rezidențiat, materia fiind aceeași iar ultima săptămână înainte de licență a fost dedicată grilelor din anii trecuți de la examen și prezentării lucrării.
Le-am luat pe toate pe rand. Cand nu voiam sa citesc scriam la licenta si invers. Am avut si multe zile libere. Pe mine m-a ajutat sa fac grilele cat mai des dupa fiecare subcapitol, mai ales varianta cu teste de 50 de grile. Examenele din sesiune nu au fost o problema și nu m-am axat pe ele. De asemenea, pe la sfârșit, cu ultimele 2 luni inainte de examen am invatat cu o colega si simt ca m-a crescut cu 100 de puncte lucrul in 2
Nu vreau să răspund.. povestea nu e plăcută decât din perspectiva că am promovat și am ales ceva ok la rezi.
Foarte greu, nu am reusit sa invat tare mult, am invatat foarte fragmentat si foarte putin pentru ca a trebuit sa mergem la stagii, cursuri, sa invatam pentru examene din alte surse. A fost un an foarte frustrant pentru ca nu primeam intelegere din partea profesorilor. Licenta a fost usor de facut pentru mine, mai complicata a fost prezentarea.
Am prioritizat Rezi și atât
Rezi a fost prioritar
Licenta partea generala gata pana in ianuarie, invatatul cel mai pretios ultimele 3 luni, examene citit inainte cu o saptamana de examene
Am incercat sa las deoparte invatatul pt. examene si licenta dar totusi ma stresam din cauza asta si nici pt rezi nu invatam ff mult, practic gestionat prost!
Le-am luat pe rand,dupa cum veneau
Pentru examene nu am prea invatat. Licenta am terminat-o foarte repede pe la inceputul anului 6. La final de noiembrie m-am apucat sa invat pentru rezi putin cate putin. Cateva pagini pe zi si cat de atent se poate ca sa inteleg informatia
Rezi mereu a fost pe primul loc. Dupa ce terminam ce aveam de invatat pentru ziua respectiva, ma ocupam si de examene si licenta
Pentru mine anul 6 a fost un an foarte provocator,cu multe întâmplări familiale,fericite cât și nefericite care au ocupat mult timp. As recomanda oricui să se apuce cât mai repede și sa nu se bazeze pe "mai este timp". Pentru examenele din anul 6 am depus minimul necesar,în rest m-am focusat pe rezi cât am putut. Licența am început-o devreme și făceam cate puțin când simțeam ca nu am chef sa învăț pentru rezi(ca un fel de pauză de la materie).
În anul 6 modulele erau cât de cât uşoare şi nu le acordam mult timp
Destul de prost. Examenele mă tot întrerupeau din învățat și licența nici nu mai zic, am intrat în vacanța de vară cu 4 capitole parcurse, dar macar unul era cardio. Am mers într-o vacanță și am revenit cu forte proaspete în august și de atunci am tras tare
1.Pentru examenele din anul 6,timpul alocat învățatului a fost limitat dar și pentru ca profesorii au fost înțelegători cu noi. 2. Licenta am amanat-o pana în vara dar nu recomand,intri în panica și nu se merita,cel mai ok este sa fie făcută la începutul anului 6 ,eventual mici corectări sau ajustări pe semestrul 2 dacă e necesar. 3. Prioritatea este cititul materiei pentru rezidentiat.Eu am început cu Kumar și seara citeam câteva pagini din Lawrence. Ritmul a fost foarte lent la început ,astfel ca pot spune ca am început sa învăț cu adevărat de prin iunie-iulie. Capitolele mari și complexe din Kumar necesita o prima trecere eficienta cu insistat pe detalii încă de la început. Sinopsis l-am profundat din septembrie-octombrie pentru ca este plin de detalii ce scapă imediat memoriei și nu merita efortul și timpul de la început când poți fixa informații și detalii din Kumar și lawrence.
A fost greu.. licența o aveam aproape gata în anul 6,in decembrie era gata cu totul și după a fost mai ușor.Cu examenele de la facultate,acordam atenție materiilor grele la care se pica.Pentru rezi incercam sa învăț zilnic câte ceva.
Examenele din anul 6 le-am lăsat pe ultimul plan, învățam cu câteva zile înainte, licența am terminat-o in primăvara anului 6, iar în vara am pus accentul pe învățat pentru rezidențiat
Examenele din anul 6 au fost mult mai usoare comparativ cu alti ani Licenta a mers destul de repede cu chat gpt Si restul timpului pentru rezi (3-5h pe zi) doar pt rezi
Am incercat sa acord mai putin timp examenelor din timpul anului, pregatirea licentei o vedeam ca o pauza de la invatat si ca o detasare de la materia de rezidentiat. Desi nu am putut zilnic sa invat cat mi am dorit din pricina orarului, mi-am dorit sa fiu constanta si sa fac zilnic macar cate putin. Constanta este cea mai importanta in invatatul asta “de anuduranta”. Nu este un sprint
Pentru examenele din anul 6 am invatat cu maximum o saptamana inainte de sesiune, si asta doar pentru materiile mai grele, pentru licenta am avut partea generala scrisa din anul 5 si in anul 6 din ianuarie-februarie am inceput cu partea speciala, dar recomand sa va luati direct o grija de pe cap din timp, mai ales sa nu va lasati licenta dupa luna aprilie. Iar in rest am incercat sa citesc mereu si sa imi fac schite si notite, nu am reusit sa le fac pe toate la prima trecere, pentru ca am incercat sa nu pierd prea mult timp, dar tot am ajuns sa le fac la a doua trecere prin materie, deci daca acesta e stilul vostru de a invata, recomand puternic sa le faceti, chiar daca pare ca pierdeti timp, o sa va ajute mult la urmatoarele treceri.
Le am luat treptat. Nu am putut sa fac mai mult deodată pt ca nu eram eficienta.
Destul de greu pentru ca am amanat terminarea licentei si a trebuit sa le fac pe toate in paralel
Examenele din anul 6 au o notare mult mai lejera, nu merita investit timpul in ele, mai ales daca e o specialitate pe care nu iti doresti sa o practici. Eu am facut o licenta de tip review si in 10 zile am fost gata cu ea. Nu merita chestiunile complicate. Pentru materia de rezi ajuta invatatul logic, unde e posibil si grilele dupa fiecare capitol, apoi pe geupui de capitole si recapitularea constanta a materiei deja parcurse
La început nu foarte bine, timpul l-am dedicat la început de an exclusiv examenelor din anul 6 și licenței, am inceput sa integrez ușor și citirea materiei, dar problema a fost că nu reușeam să mențin o rutina; cumva mi-am dat seama că nu o sa pot sa le duc pe toate 3 și mi-am spus că o să trag tare de mine odată ce termin cu licența și festivitatea, asta fiind la final de iulie, așa am și făcut, începând cu data de 27 iulie am dedicat tot timpul meu învățatului pentru rezidentiat și orice altceva a căzut pe locul 2
Mi-am luat 1-2 zile sau cât am considerat necesar pentru examene, timp în care nu am învățat decât pt examenul de la facultate. Licența o aveam jumătate scrisa înainte sa încep anul 6. M-am ocupat de rezidentiat și atunci când am avut datele necesare pentru partea 2 a licenței, m-am ocupat doar de ea și am terminat-o. Trebuie luate pe rand pentru ca nu ai cum sa te ocupi de toate în același timp.
Licenta am terminat-o in prima luna a anului 6. Pt examene am invatat in mare parte partea de materie care intra la rezi si nu prea mi-am batut capul.
Am terminat licenta in vara de dinaintea anului 6. In anul 6 am facut aproape zilnic cate ceva pentru rezi, insa a fost destul de greu pentru ca au devenit obligatorii cursurile:). Cand eram prinsa la facultate, mai deschideam grile rezi si mai faceam cate o simulare
Cu rabdare
Am început sa scriu la licență din octombrie, câte puțin seara sau când nu mă puteam concentra la învățatul pt rezi, de exemplu într-o zi plina de cursuri/stagii si nu am simțit ca mi a furat prea mult timp. Despre exemenele din anul 6, în sesiune am învățat pt ele și atunci am cam facut pauză la materia de rezi
Am luat totul treptat. In cea mai mare parte a timpului ma pregateam pt rezi, dar cand se apropiau sesiunile, puneam rezi pe pauza si ma axam pe “pericolul iminent”. Cu privire la licenta, partea generala am terminat-o pe la inceputul anului 6, iar din partea speciala lucram cate putin atunci cand simteam ca am nevoie de o pauza de la inv pt rezi, deobicei seara.
Nu m-au interesat deloc examenele. Am învățat serios pentru ele doar la materiile care includeau bibliografia de rezi întrucât mă ajuta, la restul, am citit 5-6 ore în ziua de înaintea examenului și am trecut cu brio tot. E mult mai important timpul pe care îl dedici rezi-ului decât timpul pierdut pt niște examene care oricum nu mai au nici o miză. Nu te mai bați cu nimeni pt buget, important e doar să treci examenul si să excelezi la rezi
!! Ia-le pe rând și cu calm!!, vizualizeaza intregul volum de lucru ca să știi cât ai făcut și cât a mai rămas
Nu am pierdut timp cu licenta, am facut-o pe repede inainte. Pentru examenele de la facultate invatam doar in dupa amiaza dinaintea examenului. Focusul principal trebuie sa fie invatatul pentru rezi, nimic altceva.
In ordinea priorităților. Pentru rezi am învățat/citit constant, pentru licență am scris când eram prea obosită să învăț pentru rezi și pentru examenele curente am învățat doar în zilele de dinainte de examen.
Am luat totul pe rand. Daca ma uitam la tot ce am de facut per ansamblu, mi se parea mult si irealizabil. Daca le iei pe rand, pe fiecare, si le abordezi cu calm(cat se poate de calm, in conditiile date:))), o sa reusesti sa duci la bun sfarsit fiecare sarcina si vei fi mai organizat.
Licenta am terminat într o săptămână și la facultate chiuleam ss citesc pt rezi:)))

Per total, ce ai face diferit în anul înainte de rezi — dacă ai putea da timpul înapoi? (scrie cât vrei)

670 din 670 au răspuns

Mai putina prioritate pentru licență, o structurare mai buna a timpului de învățat pentru rezi.
Of, este complicat. Aș încerca cât mai mult să renunț la toate distracțiile inutile, chiar dacă lasă impresia că mă împlinesc pe moment, la sfârșit nu rămân decât cu un timp pierdut în speranța că mi-aș fi încărcat „bateriile” dintr-o conversație în plus sau o ieșire în plus cu prietenii. Adevărul este că nimeni din cei din jurul tău nu poate înțelege prin ceea ce treci, nu poate știi mai bine decât tine cât de mult ai de învățat și cât de mult trebuie să investești în formarea ta tu de unul singur cu tine însuți. Mulți vor simți nevoia să te atragă în tot felul de conversații sterile, nu este momentul acum, ești într-un cantonament cu tine însuți, învață cât mai mult, ascultă cât mai mult (profesori, cursuri), observă cât mai mult, oferă colegilor respectul cuvenit, dar nu întinde mâna oricui, concentrează-te pe drumul tău, fiindcă nu mulți îl vor înțelege. În câteva cuvinte, aș lăsa în programul meu doar învățatul, înotul (sau un sport accesibil dacă este cazul) și plimbatul în natură de unul singur/meditatul. Aș renunța la orice formă de întâlnire/conversație excesivă cu vreun cunoscut și m-aș dedica total formării mele interioare și exterioare. Renunță la tot și vei vedea de fapt cât de mult vei câștiga la momentul potrivit. Mi-aș reîntări constant în minte ideea că sunt într-un cantonament anul acesta, aș dedica totul.
As trece de mai multe ori prin materie, as lucra mai multe grile si as dedica mai multe ore studiului pentru examenul de rezidentiat.
Sincer nimic. Poate doat m-as stresa mai putin.
Recapitulari constante
Aș citi din prima mai detaliat
Flashcarduri de la prima citire
Nu m-as mai focusa atat de mult pe licenta, as face mai multe grile si flashcarduri
Nu aș face nimic diferit. Calitate, nu cantitate. Faceți grile după fiecare capitol adăugat și faceți grile din tot. Se uita mult, păstrați-vă memoria activă cu grile din urmă.
Nu as citi deloc in graba, superficial, "ca sa ma familiarizez cu materia". Cel mai bun lucru pe care l am facut a fost sa invat de dimineata si sa repet seara. De la a face cardio in 10 zile am ajuns sa repet tot capitolul intr o zi. Per total nu am avut asa multe treceri, dar cu acest repetat seara, la finalul unei treceri puteam sa spun ca stiu destul de bine primele capitole invatate. Am prins viteza asa si e stilul pe care l as recomanda oricui.
Sa citesc de mai multe ori materia in special paragrafele mai importante
As repeta mai mult din capitolele parcurse cu mult timp inainte
Chiar dacă e un clișeu pe care îl auziți din toate părțile, puneți învățatul pt rezi mai presus de orice examen sau de pregatitul licentei, bucurați-vă de momentele unice aferente anului 6 și încercați să rămâneți echilibrați.
M as axa doar pe rezi, dar nu as uita sa iau pauze
As invata doar pentru rezi, oricum notele din anul 6 nu mai conteaza, iar la licenta as alege probabil ceva mai usor care sa nu consume atat de mult timp
M-as relaxa cat de mult in ultimele zile. Panica nu face decat sa te deconcentreze si panicheze in ziua examenului
Sa invete cu atentie si sa inteleaga materia cat se poate
Sa citeasca de cat mai multe ori materia si sa se axeze pe retinut cat mai mult, intrebarile pot fi din absolut orice
.
Nu as mai invata pentru facultate in anul 6 si as face licenta pe cea mai simpla tema, astfel incat sa o termin in 2-3 luni; nu in 2 ani
Asi schema mult mai ok materialele pe capitole
Eu nu as face nimic diferit pentru ca sunt multumita de cum m-am organizat si de ce rezultate am obtinut. Daca ar fi sa le dau un sfat colegilor mai mici, acela ar fi urmatorul: sa nu plece urechea la ce fac X si Y pentru a se pregati pentru rezi pentru ca fiecare individ e diferit si are ritmul sau.
Aș petrece mai puțin timp pentru pregătirea licenței și m-aș axa pe prima trecere mai în detaliu, făcând grile și scheme
cel mai important lurcu, ce aș schimba total, ar fi să îmi duc telefonul în altă cameră de la început…. Îți distrage atenția mai mult decât crezi .Eu abia in ultima lună am început să învăț cu el îl alta camera și pot să spun sincer ca a fost game changer. Ah și aș mai multe grile, accent pe detalii 🙂
pe mine m-au ajutat foarte mult grilele, materia este pe primul loc, dar grilele sunt esențiale si repetat constant din spate...daca ar fi sa dau timpul inapoi as face mai din timp strategia pe care am avut-o in ultima luna fiind cititul prima parte a zilei a ceva "nou" iar in a doua parte cea am facut ziua/saptamana trecuta. DAAAR este foarte enervant si frustrant sa citesti iar si iar acelasi lucru si de multe ori vrei sa treci peste ca le "stii" dar...
Prima trecere sa fie gata până în februarie cu tot cu licenta. Prima trecere -toate capitolele in ordine l. Ultima luna- toată materia talpa. De făcut subiecte din anii anteriori înainte de licență.
Cat mai multe treceri calitative
Sa termin cat mai repede licenta si sa o termin rapid Sa ma apucat din timp de invatat
As citi disciplinat, fara interventii familiale. Si as aborda direct stilul propriu. Incat mai bine noaptea, toti m au sfatuit sa nu, dar a fost mare pierdere de timp sa fac ce ziceau altii.
Nu m-aș mai stresa așa tare
Sa nu uite ca nu o sa stie niciodata pe de rost toata informatia din aceste carti.
Nu pierdeti timp cu rezumate facute de voi. Iau muuult mai mult timp decat preconizati si riscati sa intrati in panica in saptamanile dinainte de examen. Sau macar alocati-va dublul sau chiar triplul timpului pe care il credeti ca e necesar.
Nu as mai sta atat de mult pe un capitol. Cel mai important sfat: inainte sa te pui sa inveti, rezolva TOATE variantele din anii trecuti si vezi ce punctaje ai. Vezi de unde pornesti, vezi ca examenul asta NU CONTINE (exagerat de multe) DETALII TAMPITE, vezi ca are un nivel mediu si intrebarile sunt cumva facute din chestiile absolut de nun simt si esentiale din fiecare capitol.
Mi-as concentra mai putin din timp pe licenta
Nu as mai acorda asa mult timp invatatului pentru sesiuni. Inainte de sesiuni 1-2 saptamani pot zice ca nu am pus deloc mana pe cartile de rezi si invatam foarte mult pentru sesiuni din frica de a nu avea o restanta chiar in anul 6 si astfel am obtinut note foarte mari, care nu m-au ajutat cu nimic 😂
Să nu ia niciodată de bun toate informațiile primite de către colegii mai mari și să nu se dea bătuți. Să filtreze toate informațiile ce le primesc din toate sursele și să aleagă doar ce este important. Totodată, să nu încerce să-și modifice stilul de învățare…acest lucru va duce la o pierdere foarte mare de timp- să își păstreze baza stilului de învățat și să găsească diverse artificii care îi ajută( poate fi orice…de la lumânări parfumate, la haine, orice le trece prin cap)
As zice ca poate m-as apuca macar cu 1-2 luni inainte. Consider ca 6 luni de pregatire sunt suficiente, astfel incat sa ai timp si de cateva weekend-uri libere in perioada de pregatire. Eu apucandu-ma cu 4 luni inainte, am fost contra-timp, dar pana la urma a functionat si asa.
Să nu mă stresez cu celelalte. DOAR REZI! Țin să menționez că am învățat doar 40 de zile. Și din 2360 de candidați am luat 1200. E o experiență care nu îmi arată decât faptul că doar prin muncă și respectarea PLANULUI voi reuși la anul.
Aș prioritiza mai mult rezi ul în detrimentul licenței
Sa nu se compare cu ceilalti
Aș fi mai atentă pentru detaliile din capitole
Nu as face nimic diferit pt ca simt ca tot efortul si toate sacrificiile au meritat, obtinand nota potrivita pentru specializarea dorita. Totusi, as incerca sa nu mai pun atata presiune pe mine si sa acord mai multa atentie relatiilor din jurul meu.
Sa învețe în mod constant pentru acest examen cât de mult pot în fiecare zi, dar când simt nevoia ca au nevoie de o pauza, sa si ia acea pauza. Plus grile după fiecare capitol, într-adevăr te ajuta mult sa reții din informatii și sa recapitulezi.
M-as mai uita poate la unele capitole din urma mai mult decat am facut-o
Mai multă încredere în propriile abilități.
.
Aș trece mai repede prin materie, fără să pun accentul pe detalii care nu se dau
Nimic legat de învățat, mi am atins scopul. Probabil m as fi distrat și relaxat mai mult
As fi gata cu licenta mai repede si m-as concentra doar pe rezi
Începeam să învaț cu minim un an înainte, adica prin noiembrie. Ma axam sa înțeleg materia mai degrabă decât să o termin repede. Recapitulari scurte zilnic. Terminam licența cât mai repede.
organizare si consecventa. nu trebuie sa ne abatem de la plan
Aș finaliza licența înainte de ultimul an. Aș începe studiul materiei cât mai din timp. Aș trece de cât mai multe ori prin materie. Aș scoate în permanență pe caiet ideile esențiale. Nu aș mai permite niciunui lucru extern să mă perturbe. M-aș concentra mai mult pe tabele și figuri. Aș încerca să găsesc cât mai multe formule mnemotehnice.
Sa nu ma mai stresez. e doar un examen
Să reușesc să fac constant grile din capitolele învățate în zilele precedente
As învața mai mult
Cel mai important lucru pe care l-as transmite: este în regulă ca de fiecare dată când aveți o anumită nevoie pe care ființa voastră o comunică (o scurtă pauză, odihnă, mișcare, diversitate, socializare etc) să o ascultați și să o împliniți, nu să o amânați la nesfârșit, să o ignorați. Cel mai important lucru este relația cu voi înșivă, să vă rămâneți alături, să nu vă întoarceți împotriva voastră cu critică, vinovăție, lipsă de înțelegere.
As pune accentul pe învățat mai mult în timpul anului 6 și as termina cel puțin prima citire în iunie, pentru a mai avea cel puțin încă 2 citiri pana în noiembrie. Și grile, foarte multe grile din luna septembrie, pentru ca deja mai mult de jumate din materie e sedimentata, și atunci poți sa îți dai seama pe ce ar trebui sa insiști mai mult.
Aș fi început învățatul mai din timp și aș fi încercat să mă axez și mai mult pe detalii
Nimic
Probabil să învăț mai mult pt rezi, cu toate ca am ajuns unde mi-am dorit.
Aș învăța din timp
Probabil as face mai multe grile Un lucru pe care vreau sa il transmit colegilor este sa nu se compare cu colegii, prietenii care dau rezi. Fiecare are ritmul lui de învățat, stilul preferat, iar noi nu suntem la fel cu nimeni altcineva. In același timp, odihna face parte din proces!
Nu cred ca as face nimic diferit pt ca am vrut o specializare care nu e in top. Dar daca as fi vrut cv ft cautat, m as fi apucat mai din timp
As face flashcards de pe grilerezi si rezi.com in zilele in care nu ma simt in stare sa citesc. As începe sa învăț de la inceputul anului 6, macar cu o citire lejera urmata de grile.
M aș apuca cu mult timp înainte , cel puțin 1 an , dacă nu mai mult 😂. Aș lăsa licența pe mai ușor și mi-aș organiza timpul altfel.
Eu am nevoie de mai multe citiri superficiale ca sa ajung la esenta. Insa sunt multe informatii si daca prelungesti citirile prea mult, uiti. Ideal ar fi daca au timp sa recapituleze din urma, mai multa atentie la citit si foarte important pe CE pui accentul cand citesti. Astfel, regret ca m-am chinuit de la inceput cu anumite detalii (care oricum le uitam mereu), am consumat energie pe ele si nu am fixat anunite notiuni basic si esentiale. M-am trezit in ultimele luni ca deja eram “satula” de materie, ca am citit un an, dar esentialul tot pe ultima suta de metri l-am fixat. De aceea, recomand sa faca subiectele din timp sa stie pe ce sa se axeze, deoarece pana la final vor realiza ca unele notiuni se repeta, nu neaparat exact, dar aproximativ. Inca un lucru pe care il regret e ca mereu intrebam prietenii cum invata si saptamanal incercam alte noi strategii, ceea ce e total gresit in anul 6, pentru ca deja ai un stil de invatare format si e pierdere de vreme sa incerci sa faci altcumva decat a iesit pana acum. Sa faca grile, conspecte, flashcarduri, orice, in functie de cum au invatat pana acum, toate conteaza si ii vor ajuta, insa cred ca baza se pune prin citit si incercat sa-ti explici tie ceea ce ai citit, ca sa vezi daca ai si inteles. Si pe final, sa nu faca din acest examen “un monstru” sau altceva decat este el de fapt, un examen. De multe ori m-am trezit ca ma consumam mai mult cu ideea acestui examen decat o faceam cu invatarea materiei. O sa treaca, o sa fie bine, sa isi conserve energia pe parcursul anului ca sa nu ajunga inainte de examen in burnout. Mult spor si rezultatul e doar un cumul al multor factori care au dus acolo, sa nu se lase definiti de un numar. 🤗
In ultima luna mai multe simulari
Să șters site-urile de socializare și să mă apuc serios de treaba că asta Îmi decide viitorul. Să mă înconjor cu oameni motivați și perseverenți ca să îi urmez în ceea ce fac și să mă inspire și pe mine să mă apuc de treaba
Încercați sa va mențineți calmul pe cât posibil. Găsiți activități care sa va relaxeze.
În anul de dinainte de Rezi distrează te cat poți și încărcați bateriile pentru ca va urma un an plin de sacrificii, dar care la final, vor merita
Prioritizat cititul materiei pentru rezi (multe treceri). Licenta scrisa rapid.
As trece prin toata material cu atentie fara sa ma grabesc.
Mi-aș face cat mai multe scheme și formule pentru a reține materia
Materia trebuie parcursă de cat mai multe ori posibil. Primele 2 treceri sunt cele mai grele și anoste. Neapărat să facă grile!! Zilnic, indiferent câte pagini au parcurs!! În vară să înceapă simulări din toată materia. Va fi greu și rezultatele probabil vor fi slabe la început: asta e și ideea, să te motiveze mai mult. Să nu subestimeze acest examen absolut deloc
As incerca sa pun accent pe toate detaliile de la prima trecere pentru ca este foarte multa materie si mentalitatea "lasa ca pun accent la urmatoarea trecere" nu mi-a fost benefica. Ar fi trebuit de asemenea sa fac grile dupa fiecare capitol pt a testa cat am retinut si a nu trece mai departe daca nu stapanesc un anumit capitol.
Aș crește numărul de ore de la 8-9 pe zi în ultima săptămână la 11-12 ore pe zi
Eu am început in luna august invatatul serios, numai ca nu puteam invata mai mult de 5-6 pagini pe zi. În luna octombrie începusem sa invat câte 20-30 de pagini pe zi. Cu grilele m-am cam lenevit. Cred ca dacă as schimba ceva ar fi sa ma împing mai mult de la spate sa fac mai multe pagini și mai multe grile. Nu am simțit ca în luna august și septembrie am avut o rutina bine pusa la punct de invatat asa cum am avut în luna octombrie.
Sa fac mai multe grile
Cred că prima citire e foarte important să o faci cu simț de răspundere și să înțelegi detaliile care stau în spatele textului stufos si să încercați să vă faceți un plan de parcurgere a materiei pentru că astfel veți fi mai organizați și chiar dacă nu veți termina prima trecere ca și planul propus inițial Știți că sunteți cum vă organizați și ați parcurs pas cu pas fiecare capitol aveți o evidență Și vă veți putea face o idee mai clară ca să știți pentru a doua trece cam care sunt capitolele dificile pentru voi care sunt capitolele care le înțelegeți mai bine
Probabil aș învăța mai din timp, mai ales acele detalii care trebuie tocite: procente si numere, pentru a le fixa în memoria de lungă durată.
Cheia este să ai un program bine stabilit de tine, să fii constant, să ai un obiectiv bine stabilit și când nu mai poți, să mai poți puțin. Ce aș fi făcut diferit: nu m aș fi stresat atât de tare cu licența, cu prezența la stagii și cursuri, cu notele pentru examene și cu problemele altora.. Susținerea celor apropiați este necesară în această perioadă.
Copii, e un examen oribil și absolut inutil dar trebuie dat. Ideea e ca trebuie să te apuci cu mult timp înainte ca să acoperi de ce ești nemulțumit. Licența se face cu chiu cu vai ca să scapi de ea în vară sau toamna din anul 6. După ca să faci materia toată de rezi, cam 3 luni îți ia o trecere ca lumea prima dată cu învățat zilnic 12-13 ore pe zi. După ce treci de 2 ori prin materie merge mult mai repede, deja vei acoperi părți pe care nu le știai.
Terminarea licentei din timp, preferabil pana la Craciun. Grile facute de la prima trecere prin materie.
Aș citi mai atent la inceput si nu as mai pierde timp pe o parcurgere generală fușerită + m-aș axa mai mult pemateria ce apare in grilele ce s-au dat la rezidențiat in anii trecuți.
Fiți constanți in învățat! Învățatul să fie ÎNVĂȚAT nu citit, dacă citiți printre randuri faceți o pauză, dar nu abandonați! Vă faceți un plan zilnic REALIST și vă țineți de el cât se poate de tare! Fiecare are stilul sau metoda lui de învățat și chiar dacă această metodă nu a a fost găsită încă, atunci acum e timpul mai mult ca niciodată de a o găsi prin experimentare! Absolut și fără dar și poate de mers la cât se poate de multe SIMULĂRI chiar dacă nu ați trecut prin toată materia, vă ajuta cu managementul timpului la examen!
As începe mai repede sa apuc sa termin toată materia.
Aș termina de redactat licența până la 1 dec.
Nu lua pauze lungi de la învățatul pentru rezi. Ia-ți mai mult de 2 săptămâni pentru recapitularea finală a materiei. Treci rapid prin toată materia în săptămânile înainte de examen și fă multe grile.
Nu mi-as mai face planuri de citit foarte multe pagini pe zi, deoarece ma descurajam foarte mult cand vedeam ca nu reuseam sa ating pragul pe care il stabileam. Cred ca este mai important sa ramai constant in a citi cate 2-3 pagini in fiecare zi, ca sa te familiarizezi cu materia. Oricum ultimele 1-2 luni de invatat o sa fie cele mai importante.
Cat mai multe grile
As trece mai repede prim materie și as invata independent de la început tabelele. Se dau multe detalii din ele și degeaba ai un fir logic structurat al informației dacă destul de multe întrebări sunt strict din tabele. Dacă ar fi sa dau și mai mult timpul înapoi as experimenta mai multe specialități în practica. As merge în garzi mai mult. Poate și alții s-au trezit în fata panoului mare la repartiție cu îndoieli, cu nesiguranțe, cu întrebarea "ce îmi doresc mai mult? La ce m-as pricepe mai bine?". Dincolo de grile și de greul ultimului an, cred ca e extrem de important sa ai o imagine cât mai reala și mai obiectiva și sa alegi ce îți place, ce ți se potrivește și un domeniu în care sa fii împlinit.
Nu mi-aș mai schimba stilul de învățare . Rezidențiatul nu e diferit față de alte examene din facultate ci doar volumul de materie, așadar trebuie să îți cunoști stilul de învățare și să continui să îl folosești și în cazul rezidențiatului.
M-as apuca mai din timp de învățat și aș intra la cursurile online ca să înțeleg materia mai bine.
M-aș apuca de citit materia fără stres mai din timp
M-as apuca sa citesc materia dar nu sa fie citita “superficial” ci serios si cu responsabilitate
as pune mai mult accent pe ce s-au dat anii trecuti
Aș citi mai mult ca să pot parcurge de 3 ori materia și aș face toate grilele după fiecare capitol
Să învăț din timp, nu este plăcut dar în final este mai bine și mai puțin stresant
Să vă apucați din timp, cat puteți, câte puțin. Dați mai puțin importanță facultății în ultimul an, doar minimul necesar și licenței la fel. Să încercați să aveți prima trecere gata în mai înainte de sesiune și apoi să mai faceți 3-4 treceri, dar să nu vă grăbiți doar să aveți mai multe treceri. Scopul vostru e să rețineți cat mai multe lucruri, nu să aveți același nr de treceri ca colegul. Și mult succes, o să fie bine dacă dați ce puteți mai bine! Și nu uitați să și trăiți lunile astea, nu să stai de la 7 dimineața la 11 seara să învățați! E o cursă lungă, nu este sprint!🤗
Poate asi invata mai multe ore pe zi (invatam cam 6-7 ora)
Repeta constant din urmă; nu schimba modul în care ai învățat în facultate; materialele auxiliare nu sunt necesare; ia o pauza daca ai nevoie, fa un plan pe termen lung și pe termen scurt dar nu dispera daca nu iese totul conform planului. Lucrurile pot deveni imprevizibile, dar nu pierde speranța
Nu
Chiar și o zi în care ai citit măcar câteva pagini sau ai făcut câteva grile, contează enorm de mult. Fiecare dintre noi avem zile mai bune și mai proaste, importanta este relaxarea minții pentru a putea continua următoarea zi și a fi în formă din nou.
Sa isi faca un program cat de cat lejer,sa nu uite sa se priotirizeze si pe ei nu doar invatul. Sa faca grile din materie,sa o parcurga de cate ori au nevoie si sa nu se compare cu nimeni,fiecare avem stiluri diferite de invatare.Sa aiba incredere in ei si in toata munca depusa de-a lungul anilor,totul va merita si va fi bine in final
e important sa stii cum sa inveti si pe ce sa pui accentul. e nevoie si de timp liber si activitati extra.
Nu as schimba nimic
E greu de spus,multe lucruri nu le poti controla ,ma refer la prezenta de la cursuri,la examenele din sesi,insa as alege sa privesc pozitiv si sa mi spun ca va fi foarte bine,nu as cadea in negativism si nu m as demoraliza.De asemena,sugerez sa se inceapa parcurgerea materiei din vacanta de vara anului 5 spre 6.
dezactivat aplicațiile de socializare
daca as putea da timpul înapoi, as acorda mai mult timp învățatului pentru rezi. Nu m as stresa cu orice examen de la facultate și nici cu licența.
Nu m as concentra foarte mult pe licenta in anul 6 ci as incerca sa o termin inainte de anul 6 pe cat posibil.Nu as mai invata atat de mult pt examenele din anul 6 ci pt rezi mai mult.As face mai multe grile si simulari.
Eu personal nu aș face nimic altfel. Un sfat bun în schimb: luați pe rând fiecare punct din agendă, că este timp pentru tot numai că trebuie organizat sistematic "to-do list"-ul și se vor rezolva toate cu muncă, la rândul lor.
Poate mă apucasem puțin mai repede pentru învățatul de rezi dar în final totul a ieșit bine, am prins exact ce am vrut deci nu prea aș fac nimic diferit
Cred ca cel mai important sfat pe care l-as da colegilor mai mici este sa nu se compare cu nimeni, sa nu compare ritmul lor cu ritmul altcuiva si sa parcurga cu mare atentie materia inca de la prima trecere pentru ca, conteaza enorm la trecerile ulterioare. Sa realizeze scheme acolo unde simt ca materia e mai greu de inteles si cel mai important lucru sa recapituleze din urma. In pregatirea pentru rezi mereu ne gandim cat mai avem de parcurs dar concluzia mea este ca suntem mult mai castigati atunci cand repetam ceva ce am citit acum cateva saptamani. Sa faca grile dupa finalizarea unui capitol dar si la distanta si sa nu fie demoralizati de rezultat si inca un lucru important, sa aiba incredere in ei.
As avea mai multa grija de mine. Mi am impus reguli stricte si stupide, de exemplu stat inchisa in casa de la 1 oct pana la rezi… Am ajuns sa merg la spital frecvent pentru perfuzii, sa am multiple carente de vitamine si mental health ul meu devenea din ce in ce mai prost. Acum dupa rezi am inceput sa ma recuperez. E de preferat sa nu ajungi niciodata in punctul asta pentru ca nu merita niciun examen sa iti bati joc de sanatatea ta. In concluzie- pauzele sunt foarte foarte importante!
…
As fi mai organizata, mi-as face de la inceput un plan de invatare si as incerca sa ma tin cat mai mult de el.
Mi-as termina licenta prin martie (un obiectiv cu adevarat realizabil, de altfel) si apoi as incepe sa ma pregatesc pentru rezidentiat exact ca si anul acesta, cu avantajul ca as avea 4 luni in plus.
Nu aș face nimic diferit. În schimb, le-aș transmite colegilor să fie ASUMAȚI în deciziile pe care le fac. Dacă dorești o specializare unde este necesar un punctaj foarte mare(cardio, radio, psihi, dermato), atunci îți vei asuma ca trebuie să știi materia la perfecție, nu te poți baza pe noroc sau pe intuiție. Dacă îți dorești ceva mai puțin căutat, de asemenea trebuie să înveți mai mult, pentru ca de la an la an există surprize.
Ce e drept aș fi vrut să am măcar trei treceri prin materie dar nu am mai avut timp. Dar și două treceri sunt ok. Minim 2 treceri să aibă prin materie
Să învăț mai mult pentru rezidențiat și să pun mai puțin accent pe ultimul an de facultate și licența.
As pune mai mult accent pe tabele, clasificări și aș încerca să am cat de multe treceri calitative prin materie.
1 Ultimele 2 sapt as face doar subiectele din anii trecuti de la examen 2 M-as uita cu atentie pe posturile si locurile de la rezi si as cere doar parerile de la oamenii din domeniul respectiv 3 Nu as asculta parerile oricui cand vine vorba de ales la repartite( te debusoleaza)
Nu m as mai gandi constant la ce fac restul, la cat de mult invata altii, nu m as mai compara cu restul, pentru ca fiecare are ritmul si stilul propriu de a invata. E important sa va mentineti cat mai departe de gandurile negative, chiar daca e greu, mai ales pe final.
Personal eu nu as schimba ceva pentru ca metodele mele au dat roade dar ce as recomanda ar fi combinarea invatatului cu pauze. Oboseala inainte de examen poate fi daunatoare.
nimic
Ca timpul trece mai repede decat credem si este important sa fie constanti in invatare
Mi as aloca mai mult timp pentru invatat
Sa nu trateze cu superficialitate nimic. Atat textul cat si tabelele sunt foarte importante! Sa repete mereu din spate pentru ca se uita foarte repede si usor materia. Sa faca grile constant , ajuta foarte mult atat la repetare cat si la fixarea materiei. Sa ia pauze cand simt nevoie, eventual o zi pe saptamana sa fie lasata doar pentru relaxare, eu m-am fortat foarte mult si am cedat cand nu trebuia. Mare grija la sanatate!
M-as apuca mai repede de învățat
As încerca sa trec de cel puțin 3 ori prin materie cu mare atenție, nu doar fugitiv.
Sa isi ia si vacante, eu am avut vreo 3 vacante in acel an si a mers super bine
Sa ma si relaxez
as fi mai atenta la orice chichita,orice paranteza,orice chestie care aparent (in cazul meu) nu mi-a sarit in ochii nici la a3a citire
As invata logic mai mult
As profita mai mult de lunile oct-aprilie, cand nu e inca presiunea mare si nici stress cu licenta si, probabil daca mai faceam o trecere, a 3a, luam mai mult de 800, dar incearcsa faci treceri serioase nu multe si proaste, putine si bune. Fa in timpul tau, daca tu faci bine, dar iti ia 10 luni prima trecere, e foarte bine.
M-aș bucura mai mult de ultimul an de facultate, tot greul a trecut
Sfatul meu? Inavata smart. Fa OBLIGATORIU toate subiectele din anii trecuti CHIAR DACA NU AI GATA MATERIA, insemneaza-ti toate paragrafele/tabelele din care au fost intrebari si pe acelea sa insisti mai mult. Nu lasa stresul sa te cuprinda si sa pierzi controlul. Acest examen nu te defineste si nici nu iti ofera absolut nimic bun daca il lasi sa te controleze. Intelege ca in fiecare an e cu totul si cu totul alta poveste. Niciodata nu am mai vazut punctaje atat de mari in anii precedenti comparativ cu anul acesta, deci nu te poti ghida dupa ce a fost la repartitie in trecut (decat la putine specialitati). Cel mai important sincer, in tot anul 6, e sa te bucuri. Bucura-te ca ai fost student. Bucura-te ca poate de multe ori ai "supravietuit" eroic. Numai tu stii prin ce ai trecut pana sa fii absolvent si asta demonstreaza ca meriti sa te bucuri de tot ce ai obtinut. Meriti sa iti oferi in ultimele clipe de studentie recunostinta. Lasa stresul, cartile care te striga sa le citesti de-o parte si savureaza ultimele momente in care poti spune ca esti copil. Cu asa experienta nu te vei mai intalni niciodata si ar fi pacat sa regreti ca ai lasat un examen sa distruga ceva ce oricum traim pret de o clipa.
M-aș fi apucat de licență din vara anului 5 spre 6, pentru a avea întreg anul 6 pentru rezi
Nu schimba stilul de invatat. Aprofundează bine inca de la inceput, indiferent de cat timp iti ia. Nu te compara cu altii. Nu lasa examenul de licenta sa te descurajeze (eu am luat mai putin decat toti prietenii mei la licența si mi am luat un mare trigger, nu intelegeam cum e posibil, dar in final, la rezi, am avut un punctaj peste al lor, deci licenta este relativa). Ia pauze, o zi pe săptămâna libera, du te in vacante in anul 6, pentru mine a fost f important sa mi mentin mintea si energia indemna pana pe ultima suta
Învață pentru rezi și atât. Gândește-te la anul 6 ca la o sesiune lungă cu un singur examen mare la final, și orice altceva să treacă pe plan secundar. Dacă licența ta nu va fi perfectă sau dacă nu vei lua mai mult de 5 la examene în sesiune, o să-ți pară rău câteva minute, dar dacă pici rezi, o să plângi. La fel cum admiterea a fost mult mai importantă decât bacul, rezidențiatul e mult mai important decât licența și decât examenele finale.
As repta spatiat mai mult
Aș fi făcut licența la începutul anului 6 ca să am timp de învățat mai mult
Nu aș face nimic diferit având în vedere ca am obținut un punctaj și o poziție suficient de bună încât să aleg ce mi doresc. Totuși, aș fi putut reduce stresul licenței dacă o începeam mult mai devreme însa din păcate în anul 5 am fost plecat cu Erasmus
M-as apuca cu 2-3 luni mai devreme si as face mai multe grile dupa fiecare capitol invatat
Daca mi-as dori un punctaj peste 850, as incepe sa invat materia consecvent si serios inca de la sfarsitul anului 5.
M as axa pe detaliile minore din carte
Aș termina licența cât mai repede să am mai mult timp pentru parcurgerea materiei pentru rezi.
Mai multe tabele si numere
Nu aș schimba foarte multe, eu sunt mulțumită de cum m-am organizat, dar poate nu aș mai face așa multe conspecte scrise de mână și as citi în locul conspectelor.
Sa iti cunosti cat mai bine stilul de invatare.
Probabil m-as apuca de licenta mai din timp si in ultimele 6-7 luni m-as axa doar pe materie si grile
Am obtinut un punctaj bun care mi-a permis sa imi aleg ceea ce imi doream, asa ca nu as face nimic diferit, cel putin din punctul de vedere al gestionarii timpului(desi inainte de examen mi se perindau prin minte n metode prin care as fi putut aborda diferit pregatirea examenului, bineinteles). Pentru mine tot anul 6 a fost o incercare de echilibru, acesta a fost dezideratul meu inca de la inceput si privind in retrospectiva pot spune ca nu am sacrificat foarte multe lucruri, ci doar am pus accentul pe partea academica, iar toata energia concentrata exclusiv in directia rezidentiatului a fost in ultimele luni dinaintea examenului. Lucrul acesta mi-a permis sa nu imi pierd curiozitatea si placerea de a invata si mi-a conferit constanta si consecventa si sunt recunoscatore pentru faptul ca m-a ferit de burnout. De mentionat ar fi ca pentru colegii care isi doresc punctaje exceptionale si tintesc topul clasamentului, intr-adevar, consider ca acest efort exclusiv ar trebui extrapolat, in ideea de a fi sustinut pe o perioada mai lunga de timp, implicand mult mai multe sacrificii. Nu as recomanda neaparat citirea si altor surse de informatii pentru clarificarea nelamuririlor sau curiozitatilor presante din text ( ceea ce eu am facut la inceput), pentru ca formatul examenului nu valorizeaza genul acesta de abordare. All in all, cel mai important lucru pe care as vrea sa-l subliniez ar fi importanta increderii in sine si in metoda care functioneaza real pentru tine, pentru ca in definitiv treaba asta iti va aduce nu doar satisfactie, ci si cel mai bun rezultat pe care il poti obtine tu anul asta. In acelasi timp nu incurajez izolarea, o atitudine deschisa fata de colegii care sustin examenul alaturi de tine ajuta, ci doar un pic de atentie in a nu iti pierde individualitatea in ceea ce priveste stilul tau de invatat. Te sfatuiesc sa fii cat mai sincer cu tine in procesul de invatare, sa renunti la metodele care nu iti aduc tie un beneficiu si sunt cronofage si energofage (chiar daca la alte persoane aparent functioneaza) si sa nu iti fie frica sa te evaluezi cat mai devreme pe parcursul procesului, prin orice metoda ai face asta, pentru ca din aceasta auto-evaluare poti regla lucruri si poti progresa incredibil de mult. Mie mi-a placut sa ma gandesc la examenul asta ca la o ultima evaluare inainte de a incepe sa profesez si ca o metoda fie de recapitulare a unor notiuni anterior invatate in facultate, fie o sansa buna de a imi clarifica anumite aspecte cu privire la care am ramas nelamurita in urma stagiilor. Genul acesta de abordare m-a ajutat, de asemenea in a nu fi coplesita de stresul inerent examenului.
As incerca sa iau in serios prima citire. La mine a fost o citire rapida din care nu am ramas cu foarte multe informatii, insa chiar si asa rapida, a durat destul de mult, timp in care as fi preferat sa ma concentrez pe mai putine capitole, insa stiute mai bine.
Nu as mai pune accent pe detalii la prima trecere
N as fi intrat atat de mult in detalii
Un an ajunge lejer de învățat pt 800 de puncte, sa fi citit materia de 3 ori integral (cel mai bine am inteles la a 3-a citire) si din pacate nu mi-a ajuns timpul sa repet tabelele (alea se invata din timp si rememorare inainte de rezi)
Sa continuie cand li se pare cel mai greu. Sa nu intrerupa invatatul perioade foarte mari de timp, e greu sa te reapuci mai ales cand ti-ai format o rutina. Sa nu aplece urechile la ce spune x, y, fiecare are metoda proprie de a invata si a retine diferit.
Mai din timp
Nimic
nimic
As face mai multe grile,as mai trece inca o data prin materie.
Mi-as fi pastrat mai multa energie pentru ultimele 2 luni
Aș proceda la fel
Sa citeasca cu atentie si sa se apuce de invatat destul de devreme, încet, dar atent, pas cu pas
M-aș axa mai mult pe examenul de rezidențiat.
M-as apuca si mai din timp astfel incat sa trec de mai mult de 3 ori prin materie. Desi prin anumite capitole am trecut de mai mult de 3 ori, la examen au fost schimbate anumite cuvinte de care nu mi-am dat seama. Cred ca cititul de multe ori ajuta mai mult decat rezolvarea unor grile de multe ori. Ajuta pentru fixarea materiei, dar pentru a retine cat mai multe detalii cred ca ajuta trecerea pein materie de mai multe oei
As repeta mai mult din urma.
Sa fii constant și sa încerci sa nu-ți pierzi motivația, e un maraton, nu o cursa rapida
NEAPARAT trebuie repetata constant materia parcursa
As invata din urma constant
Sa nu ma intimideze colegii care se lauda cu multe treceri prin materie, fiecare chiar are ritmul lui.
Începe acum! Fii sincer cu tine, nu trebuie să fii perfect, trebuie să te apuci fără să te gândești doar la rezultat. ( Teoria relevantă și utilă mai întâi după restul ) Trebuie să știm cine suntem ce vrem și cât suntem predispuși să sacrificăm . Fii gata pentru orice scenariu ( nu mă încadrez în timp ? Fix în ziua examenului ? Ce fac să reușesc oricum să trec dacă mai am 100 de grile în 30 de min? ) poate la simulări totul merge bine și la rezi din păcate nu mai merge, dar trebuie să ne putem adapta în orice situație. Crede în tine sunt doar 3 cifre, medicina e versatilă mereu poți să te reinventezi. O să fie bine și nu uita de tine în acest examen. Pupe
Sincer, nimic. Am luat 835, și sunt destul de mandra cum am gestionat totul. Asa ca, ca și un sfat: cunoasteti-va bine pe voi insisi. Voi stiti cum invatati, voi va stiti corpul și mintea, voi stiti când trebuie sa luați pauze. Nu ascultati de nimeni altcineva
As încerca să fixez câte un subcapitol pe săptămână, și as face asta constant, săptămână de saptamana
As citi materia de mai multe ori
Nu m-as compara cu cei care citesc materia de 10 ori. Ei au alta metoda, care pentru mine nu ar fi fost productiva. As avea mai multa incredere in mine si in modul meu de a parcurge materia bine inca de la inceput chiar daca asta inseamna sa termin in august. Ulterior as recapitula in ultimele 3 luni toata materia.
Nu am ce sa schimb. Am inv constant, cu seriozitate, iar repetitia e ff importanta, cu cat recitești materia mai mult, cu atat vei retine mai mult. Plus grilele ajuta!
As face multe grile cu un singur raspuns , deoarece la ele aveam probleme , pe care le am realizat mergand la simulare ( putin cam tarziu ) dar a fost bine si atunci. As face flashcarduri de multe multe ori As face prima trecere mai atenta As utiliza AI mai mult
Poate ca as începe sa invat mai repede. Și sa îmi acord mai mult timp sa ma relaxez. Stresul suportat a avut consecințe și asupra părții fizice a corpului.
Mi-aș face licența din anul 5, ca în anul 6 să mă ocup exclusiv de învățat pentru rezi.
Mesajul meu pentru colegii de anul 6: Anul acesta este un an special, anul absolvirii tale – un moment de sărbătoare pentru toată munca și dedicarea ta de până acum. Bucură-te de el, de emoțiile care vin la pachet, de toate reușitele tale și de momentele unice care îți vor rămâne în suflet toată viața. Cât despre rezidențiat, învață în ritmul tău, fără să te compari cu alții. Nu uita: sănătatea ta este prioritatea, iar acest examen este doar o etapă, nu destinația finală. Mesajul meu pentru colegii de la Medicină: Vizitele în spitale, interacțiunea cu pacienții și cadrele medicale de pe secție sunt pași importanți pentru a înțelege provocările și satisfacțiile meseriei. În timp, voi veți fi cei care vor aduce speranță în ochii pacienților. Dacă aveți deja o specializare care vă atrage, este crucial să participați în gărzi, să învățați să realizați anamneze și să adresați întrebări. Fără această practică, este dificil să dobândiți încrederea și abilitățile necesare. Totodată, voluntariatul poate fi un mijloc extraordinar de a vă dezvolta – nu doar profesional, ci și uman. Recomand cu căldură voluntariatul in Asociația Caravana cu Medici. Participarea la congrese, susținerea prezentărilor și implicarea în proiecte științifice vă vor extinde orizonturile și vă vor ajuta să descoperiți ce vă pasionează cu adevărat. În același timp, este important să recunoașteți momentele în care vă simțiți copleșiți. A cere asistență psihologică sau psihiatrică nu este o slăbiciune, ci un act de curaj și o grijă necesară pentru bunăstarea voastră. Pe măsură ce învățați și vă pregătiți, nu uitați de puterea muncii în echipă. Deși individualismul este uneori promovat, medicina este un domeniu în care colaborarea poate face diferența. Fiți alături de colegii voștri, învățați unii de la alții și sprijiniți-vă reciproc. Nu în ultimul rând, grija pentru voi înșivă este la fel de importantă ca cea pentru pacienți. Echilibrul între viața personală și profesională este cheia succesului pe termen lung, iar un medic bun este acela care știe să-și protejeze sănătatea fizică și mentală, oferind totodată servicii de calitate celor care au nevoie.
Aș fi început să învăț din timp. O lună jumatate nu este destul pentru toată materia de citit. (Un sfert a rămas necitită) Aș fi dorit să nu mă stresez așa mult. Să iau fiecare capitol pe rând, să fac cat pot și să trec mai departe. Chiar și puțin e mai mult decât să nu faci deloc ca ești paralizat de stres.
As citi si rezumate, multi colegi slabi au luat note mari datorita referateor, si as schimba platforma dvs cu rezidentiat.com pt ca grilele de la dvs nu au legatura cu ex propiuzis
.
Cititi materia cu atentie, apoi faceti teste dupa fiecare capitol si retestare constanta!
M-aș odihni mai util, dar mai puțin… adică în perioada după ultimul examen cam am stat și nu am făcut nimic, dar totuși eram cu gândul la rezi, adică nu prea reușeam să primesc plăcere de la odihnă fiind extra anxios… posibil și asta a influențat faptul că am procastinat mai mult timp înainte de a începe pregătirea, la fel nu aveam un plan clar asupra pregătirii și am subestimat volumul materiei.
M-as apuca mai devreme de invatat pt. Rezidentiat, chiar din timpul primilor ani de facultate, cel putin la disciplinele/capitolele corespondente.
m-as apuca din anul 5 sa invat pt rezi
N
Fiecare are ritmul lui de învățat, nu e ok să te compari cu colegii
As fi învățat mai mult la Rezi. Mai multe ore alocate pe zi.
Tot ce am facut a fist perfect
Mi-aș alege tema de licență în anul 5, as face licenta in timpul anului 5 sau in vara de dinaintea anului 6, pentru a elimina stresul suplimentar.
M-as apuca de invatat cel tarziu din martie, as incerca sa fac mai multe grile si poate chiar si flashcarduri. Ar fi fost ideal sa fi trecut de 3 ori prin materie si sa fi invatat mult mai mult din tabele-de exemplu la tabelul cu tumori din capitolul de ortopedie eram deja obosită și l-am repetat de 5 ori la prima (și singura) trecere prin capitol si nu am mai revenit la el pentru ca mi se parea dificil, dar la examen au fost mai multe grile din tabelul respectiv.
M-aș apuca din timp de invatat și aș încerca sa înțeleg materia de la prima trecere
Cliseic, dar as recapitula mai mult din urma(toata lumea recomanda, insa realist e greu sa si avansezi cu materia cand nu o stii si sa si recapitulezi).
Sa stai si mai mult pe materie, sa fiu atenta la toate detaliile si sa repet mai des capitolele terminate de mult
Cea mai importantă perioadă este în vara de dinainte de rezidențiat, atunci trebuie insistat cel mai mult pe materie
Nu m as mai fixa atat pe detalii care oricum stiam ca nu le pot retine
As lua mai multe pauze si as fi mai atenta la sanatatea mea psihica, momentan a trecut rezi, am luat ce specialitate visam si simt doar panica si anxietate si nu stiu cum sa ma manageriez. Deci as fi luat mai multe pauze si as fi mers macar intr-o vacanta vara asta.
Aș renunța la jobul de asistentă cu mai mult timp înainte decât am făcut-o, aș face mai multe treceri prin materie și mult mai multe simulări din toată materia
Sa invete f bine si perseverent
Nu aș face prea multe lucruri diferit. Poate că aș începe să citesc materialul cu câteva luni mai devreme și m-aș stresa mai puțin. De asemenea, probabil mi-aș face propriile notițe pentru fiecare capitol.
Sa ma apuc mai din timp
As incerca sa parcurg de cat mai multe ori materia.
Focus on yourself, odihnește-te și hidratează-te bine, fă puțin sport, plimbă-te în natură, hrănește-te sănătos și ia-o ușor, totul se va așeza în favoarea ta dacă înveți constant și nu îți uzezi neuronii excesiv.
M-as relaxa mai mult si as lua mai multe pauze
Cred ca as face mai multe grile si asta la o saptamana distanță dupa citirea unui capitol
As avea mai multă incredere in mine
recapitulare!!!
As face mai multe pauze. Nu as lua asa de in serios orice detaliu din prima. Mi-as prioriza sanatatea
As prioritiza si timpul liber
M-as duce cât mai puțin la facultate și as lua mai multe pauze când simțeam ca nu mai pot(ma simțeam vinovat când ma odihneam)
Sa se concentreze pe calitate nu cantitate. Nu primesti puncte pentru ca ai parcurs materia de 10 ori. Mai bine nu apuci sa o termini, dar capitolele citite sa le stii foarte bine. Fara a citi deloc unele capitole (ex. ORL, uro, sepsis etc.) am luat peste 820 puncte.
As începe sa învăț mai din timp.
Imi este foarte greu sa ma concentrez pe mai multe lucruri in acelasi timp. As fi incercat sa termin licenta la inceputul anului 6, as fi acordat mai multa importanta invatatului pentru rezidentiat in timpul anului universitar si as fi neglijat mai mult facultatea. Acestea sunt lucrurile pe care imi doresc sa le fi facut diferit, insa daca as repeta experienta nu stiu daca as putea schimba real ceva.
Aș învăța din luna iunie
Nu as mai pierde timp cu licenta, as face-o mult mai superficial. Nu as pierde deloc timpul cu mersul la cursuri. Pentru stilul meu de invatat, probabil m-as fi apucat mult mai devreme de invatat ( sem 2 anul 5) cat sa pot sa fac 4-5 treceri atente prin materie.
Învața mai mult
M-as apuca mai repede de licenta, in asa fel incat sa termin facultatea cat de putin stresata se poate
As incepe mai repede si as incerca sa nu pierd atata timp pe unele capitole mai grele. M-am axat foarte mult pe Kumar si nu am apucat sa aprofundez suficient din Lawrence.
As face grilele din anii anteriori mult mai devreme. M-au ajutat cel mai mult sa mi dau seama pe ce sa pun accentul.
As incerca sa ma focusez mai tare pe detalii inca de la primele treceri
Nu as trece peste materie daca as avea goluri, pentru ca dupa vei sta la fel de mult sa le umpli, doar ca esti mai aproape de rezi.
Sa nu mai pierd timpul pe retinerea tuturor detaliilor legate de gene, notiuni de epidemio( ! Cu exceptia celor care contineau “cea/cel mai frecvent/a!).Sa nu ma chinui cu memorarea din prima a tabelelor pentru ca se uita extrem de repede.
Stare rece
As termina repede licenta dar nu m-as chinui prea tare cu ea. Daca esti perfectionist incearca sa nu fii. Nu o citeste nimeni, nici macar coordonatorul tau. Trebuie doar sa arate bine, sa ai graficele frumoase. Datele trebuie inventate din pacate, asa sta treaba la noi, nu te stresa cu ele. Eu am cautat comparativ pe net rezultate din alte studii si l-am pus pe chat GPT sa-mi genereze valori in intervalele respective. Cat despre partea generala, la aia din nou n-as sta sa pierd vremea, eu am fost stresata rau cu plagiatul fiindca am fost primul an in care s-a introdus verificarea, dar atata timp cat nu e copy paste grosolan nu ai de ce. Eu scoteam cate un paragraf care mi se parea relevant din studii, il traduceam in translate si apoi il scriam cu cuvintele mele cat sa sune bine. E ceva de munca, stiu ca unii au folosit paraphrase dar eu nu m-am riscat. Daca te pui pe treaba si faci cate un subcapitol pe zi (nu m-as lungi pe mai multe zile ca pierzi firul ideii) ar trebui sa fi gata cu partea generala in maxim 2 saptamani. La cea speciala vezi ce au mai facut altii la biblioteca si poate sa te consulti cu coordonatorul (daca ai noroc de unul implicat). Eu am invatat sa folosesc SPSS si nu e mare filozofie, iti ia 10 min un tutorial pe net.
Nu puneți presiune pe voi!!! O să spun asta oricui, oricând. Acesta este sfatul pe care l-am auzit de la colegii mai mari și pe care mi-am dat silința să îl pun în practică. Chiar dacă au fost multe momente stresante, am încercat întotdeauna (și aici vă scrie o persoană negativistă) să văd partea plină a paharului, să mă încurajez spunându-mi că o să fie bine și că, la sfârșitul zilei, este doar un examen, nu un capăt de țară (totul se întâmplă cu un motiv, fiecare are drumul lui de parcurs în viață și propriile greșeli de făcut și din care să învețe). Am avut colegi care, din cauza emoțiilor, a presiunii și a stresului, s-au pierdut în timpul examenului și au luat un punctaj mai mic decât se așteptau/sperau. Nu vă uitați în ograda vecinului și nu vă comparați cu alții, concentrați-vă pe calitate, nu pe cantitate!!! Am avut colegi care au avut mult mai multe treceri prin materie, dar care au avut un punctaj mult mai mic decât al meu la examen. Fiecare are stilul lui de a aborda materia, iar dacă stilul vostru este acela de a trece o dată și super bine printr-un subiect, chiar dacă durează mai mult, go for it! Recomand ca în ultima lună accentul să cadă asupra grilelor, tabelelor și neapărat asupra subiectelor din anii trecuți! De asemenea, mergeți la simulări! Nu neapărat pentru punctaj, cât pentru a vă antrena la îmbulinat. Aveți încredere în voi! Credeți-mă pe cuvânt când vă spun că o minte limpede (pe cât se poate de limpede într-o situație ca asta) și încrederea în propria persoană o să vă ajute să doborâți munți!
As invata mult mai din timp astfel incat sa imi mai ramana cel putin o luna de repetat si grile inainte de rezi..
nil
Sa fac mai multe grile, și să reiau constant materia
Sunt mulțumită de ceea ce am reușit, așa că o să recomand REPETIȚIA capitolelor deja parcurse, grile din capitolele deja parcurse.
As termina licența mai devreme , m-as apuca de citit mai repede, as recapitula mai mult fiecare capitol
As citi mult mai atent inca de la prima trrcere si cel mai important lucru: as face grile inca de la prima trecere
Cel mai important este sa nu te stresezi si sa inveti cu calm.
N as schimba nimic din ce am facut.
M-as apuca mai din timp de invatat, as parcuge mai cu atentie si de mai multe ori materia, as lucra mai multe grile, nu as mai pierde timpul cu o tema dificila pt licenta
Nu m as mai concentra sa retin detalii inutile
Aș citi mai mult
Aș acorda mai mult timp relaxării. Am conștientizat destul de târziu ca am experimentat un burnout din care încercam sa ies prin mai mult stres/invatat, astfel ultimele 2-3sapt dinaintea examenului au fost cele mai grele din punct de vedere psihic.
As face grile dupa fiecare subcapitol, chiar daca am impresia ca nu am retinut materia. Ajuta mult la fixarea info
Nu mi as mai batea capul cu absolut toate detaliile
Terminat licenta și ignorat facultatea. Învățat inițial baza fiecărui capitol și aprofundat detaliile la următoarele treceri
As incerca sa dau rezi oricat de nepregratita ma simt. Sansele sunt ca esti mai pregatit decat crezi si ca stresul e cel care te tine inapoi.
Aș fi vrut să nu fac grile după fiecare capitol la prima trecere, astfel încât să termin prima trecere mai repede și ulterior, la a doua trecere să fac grile după fiecare capitol.
M-as axa mai mult pe chestiile gresite (de ex nu as mai face flashcard uri din tot ci doar din ce am gresit - eventual din testele pe capitole facute la a doua trecerea) si repetat saptamanal sau zilnic cate 15-20min
Trebuie sa fii tare psihic si sa nu acsulti ce zic altii in juul tau legat de cat de mult invata pentru ca te poate demoraliza
Nu as mai pierde timp pe capitolele care mi se par grele
As avea un ritm de invatare mai consecvent
As scrie cat mai repede licenta sa scap de ea. Prima trecere ar fi super rapida pentru familiarizare cu materia. A doua ar fi pentru intelegere, a treia pentru detalii, plus cel putin inca una pentru repetate. E okay sa uiti din urma, conteaza de cate ori treci proin materie ca sa reactualizezi informatia. Eu am pierdut prea mult tinp pe prima trecere si era frustrant sa ma misc greu 03pentru ca nu treceam mai departe pana nu simteam ca am intles. In final, as spune ca fiecare are propriul stil de invatat si trebuie sa observe ce functioneaza pentru el
In momentele in care simteam ca nu mai pot invata si luam pauze, mi-as fi dorit sa nu ma simt vinovata, neproductiva. As fi fost mai organizata in ceea ce priveste parcurgerea materiei, deoarece au fost capitole pe care le-am evitat, iar la final a fost mai greu sa recuperez. Foarte important, niciodata nu vei sti perfect materia, insa chiar daca nu iti aduci aminte un anumit paragraf, simptom, tratament, semn etc. sau ai momente in care simti ca efortul tau e in zadar, in timpul examenului si cu grila in fata este mult mai usor sa te concentrezi si vei fi surprins de lucrurile pe care ti le amintesti.
În principiu nu aș face nimic diferit. Consider ca stilul pe care l-am abordat este cel potrivit mie și felului meu de a fi. Învățat constant în liniște câte puțin cu mărit ulterior numărul de pagini treptat 10-20-30 de la trecere la trecere. Cel mai important este să îți oferi o recompensă zilnic! Trezește-te dimineață motivat, fii organizat, fă-ți numărul de pagini și grile pentru a fi mulțumit tu cu tine. Nu te interesa prea mult despre ce și cum fac ceilalți. Nu există rețeta perfectă. Și nu uita, meriți o recompensă zilnic! Este o cursă de lungă durată, iar pentru a-ți păstra echilibrul psihic până la capăt ai nevoie să și respiri.
Probabil ca m-as fi apucat sa fac grile de pe rezidentiat.com mai devreme decât cu o săptămâna înainte de rezi pentru ca acestea păreau similare cu examenul. Grilele de pe grile rezi te ajuta sa îți repeți materia
Sa termin licenta pana in primavara!!! Secretul este ca prima trecere sa o faci bine, sa o intelegi si sa o termini cat mai repede, pentru ca mai apoi sa ai cat mai multe treceri rapide, ca sa iti sedimentezi anumite pattern-uri in memorie, anumite detalii. Also, sa va faceti flashcarduri sub forma de desene pentru anumite calupuri de toceli - sunt life-savers! Sa aveti ceva facut de mana voastra pt fiecare capitol, pentru ca se uita super repede informatia si va trebui sa o treceti la infinit prin filtrul gandirii daca nu va veti face niste scheme/notite pe mai tarziu. Iar, de prin septembrie, sa bagati viteza cat mai mare ca sa vedeti de cat mai multe ori informatiile, mai ales in ordinea nr de grile date in anii precedenti! Nu faceti 10 treceri prin capitolele din care se dau putine grile, ci din cele din care se dau multe.
Sa iau mai multe pauze, simt ca ziua si weekend-ul liber pe care mi l-am luat pana in vara saptamanal au ajutat foarte mult. As incerca sa ma bucur de tot ce iti ofera finalul facultatii si sa calatoresc mai mult, asta pana in Iunie-Iulie cand incepe treaba serioasa.
As invata cate putin constant in fiecare zi, concentrandu-ma sa inteleg informatia nu doar sa retin mecanic
M-as odihni mai mult,deoarece am intrat cu o mare doza de oboseală in anul 6.
as incepe mai din timp si as incerca sa gasesc metoda potrivita sa nu ma stresez asa mult la examen. A avut o mare importanta starea psihica. Un examen f stresant ca proces in sine, nici supraveghetorii nu au ajutat la temperarea emotiei colective
As fi învățat mai mult în sensul sa ma fi apucat din timp si sa imi fi împărțit mai bine materia pe zile. Nici măcar nu am terminat toată materia. Iar de repetat am repetat pe fuga în ultimele 2 zile capitolele pe care le făcusem. Insuficient. Insa am promovat am prins ce mi-am dorit insa in alt centru decât cel pe care mi-l doream.
Sa mai teec inca o data
Sa invete din spate
Le recomand colegilor să învețe pentru examene cât să se descurce, dar să nu insiste mai mult decât e cazul. Notele din anul 6 nu contează la absolut nimic. Licența trebuie făcută, dar nu merită câteva luni întregi. Cel mai bine o faci repede la începutul anului pentru a scăpa de grija ei. Se vor aglomera multe la finalul anului 6, inclusiv examenul de licență, prezentarea, absolvirea, pozele, așa că recomand să termine de citit materia înainte de licență, pentru a avea cât mai mult timp pentru recapitulat.
Multe flash carduri
-
Nimic
M-aș apuca doar putin mai repede de invatat. Atat timp cat aveti o metoda de invatat bine definita care functioneaza aveti mai multa libertate in a invata mai putin
Sa nu se deprime daca nu se tin de planul pe care si l-au facut pt ca things will work themselves out. Singurul lucru pe care l-as schimba ar fi sa fac mai eficient Kumarul. Nu consider ca daca ai 4-5 treceri o sa stii mai multe informatii, cum considera altii si nici sa te apuci cu 2 ani inainte :)).Depinde foarte mult de stilul de invatare. Orice ar fi, sa invatati bine din prima!
Nu as face nimic diferit. Recomand invatatul din timp si seriozitate de la prima trecere. Nu recomand materiale auxiliare. Grilele sunt foarte utile la primele treceri pentru a consolida materia.
Un lucru important este să nu pierdeți timpul și banii pentru tot de vedeți pe insta. Da, notițele videourile cariocile scumpe arată bine, great aesthetic, dar la finalul zilei contează cu ce ai rămas din materie. Poți pierda extraordinar de mult timp. Quality over quantity. Nu vei fi mai stupidă dacă nu cumperi tot ce vezi.
Mi-aș fi dorit să citesc cu mai multă atenție la prima citire și să fac grile de la început, chiar dacă nu știam așa bine materia
Aș face flashcarduri la absolut fiecare capitol și aș repeta constant capitolele trecute. Am făcut asta extrem de bine doar la capitolele de pneumo și neuro, iar diferența a fost vizibilă. Ajută enorm să repeți des și să incluzi asta în activitățile cotidiene (repeți fashcarduri dimineața la cafea).
E important sa ai in vedere ca aceasta perioada e limitată. Asta inseamna, pe de o parte, ca la un moment dat vei scapa de "chin", iar pe de alta parte ca doar in perioada asta poti invata. Asa ca profita de tot timpul pe care il ai pana la rezidentiat. Organizeaza-te bine si fii si blând cu tine însuți. E o perioada grea. Examenul de rezidențiat efectiv e doar o zi, dupa care "strangi roadele" a ceea ce ai facut.
Nu aș face nimic diferit. Vreau să le transmit colegilor studenți să nu-și facă prea mari griji în privința licenței și rezidențiatului. Să fie calmi, să aibă răbdare și se rezolvă toate.
Sa nu ma mai axez asa mult pe micile detalii, numere , etc
Aș acorda mai puțină atenție stagiilor și licenței. Aș face mai multe sinteze, rezumate și scheme (m-am apucat târziu să fac asta). Aș învăța mai puține ore pe zi, pentru ca spre sfârșit am simțit ca intru în burn out. Aș face orice să previn acest burn out și epuizarea psihică pe care o aveam înainte de examen. Aș pune mai puține presiune pe mine.
Nu as mai fi asa panicata cu tot si mi-as organiza si mai bine timpul. Poate as lucra si mai multe grile si nu as mai sta sa imi bat capul cu toate detaliile putin importante. Ca sfat pentru colegii mai mici: sa se gandeasca bine ce vor sa faca mai departe, sa aiba o tinta si sa faca tot posibilul sa o atinga, e mai usor sa inveti cand stii pentru ce lupti. In plus, sa se gandeasca si la ei si sa ia pauze din cand in cand pentru ca nu pot sta zi de zi cu ochii in carti si sa fie intregi la cap la finalul zilei.
M-aș axa mai mult pe spaced repetition si flashcards/grile decat pe citit
În primul rand nu as mai asculta ce au facut sau cum s-au organizat ceilalti colegi, as citi materia de mai multe ori, as insista pe chestiile generale si nu as mai pierde timpul cu detalii despre fizio
-
… mai multe scheme si recapitulare
Să termine cu licența cat mai repede și să facă grilele din anii trecuți.
As lua mai multe pauze, mai ales în ultimele săptămâni și aș recapitula ce am învățat constant.
Aș scrie licența în anul 5 și m-aș apuca de învățat pentru rezidențiat serios încă din vara. Randamentul din zilele în care mergi și la facultate nu se compară cu zilele în care tot ce faci este să înveți și ai continuitate de pe o zi pe alta. As citi mult mai atent încă de la prima citire. Ceea ce eu am făcut în perioada anului 6 și recomand este includerea sportului în programul zilnic. Chiar dacă înainte de examen vei renunța probabil la acest obicei, te va ține mult mai focusat în perioada în care ești activ.
L as da mai devreme
Nu m-aș stresa de la începutul anului cu anul 6 și tot ce presupune el. Este un an încărcat, dar o minte liniștită și un corp relaxat le rezolvă pe toate. Trebuie găsit echilibrul perfect între învățat și odihnă, între muncă și relaxare. Este posibil să le faci pe toate
Doar grile si accentul doar pe cartile oficiale
M-as apuca mai devreme si as face mai multee grile
-
As fi facut mai multe grile, cred ca as mai fi putut castiga inca 50 de puncte la rezi astfel
Citeste mereu chiar daca uiti, repeta ce este mai important ci nu detalii exagerate. Nu dispera cu tabelele! Multe grile din tabel sunt intuitive si sunt doar aproximativ 20%.
As termina mai repede de scris licenta si nu mi-as bate atat capul cu ea.
1) as face mai multe flashcarduri, 2) as face TOATE GRILELE pe capitol inca de la prima trecere si le-as parcurge de 2-3 ori pana la rezi si 3) as repeta toata materia cu 2 saptamani inainte
As invata mult mai din timp astfel incat sa pot sa imi structurez eu materia pentru a o invata cat mai eficient si a o repeta de cat mai multe ori
As fi oprit orice voluntariat/activitate suplimentara pentru a avea mai mult timp. As fi trecut mai repede prin materie
.
Nu m as axa asa mult pe licenta, as incepe mai rapid sa invat pt rezi.
1. Scriu strict pentru cei din Bucuresti. Nu va bazati pe faptul ca va lasa lumea in pace in anul 6 si nu va trebui sa mergeti la stagii. Nu e asa, deci trebuie organizat totul in asa fel incat sa nu va frustrati ca nu aveti timp suficient sa cititi pentru rezi. 2. Trăiți. Bucurati va de vacante(exceptie poate cea de vara), stati cu familia, cu prietenii, mergeti cu colegii impreuna la stagii, radeti, beti cafea, iesiti in oras sa va aerisiti creierii, pentru ca e important. Nu as fi supravietuit anului 6, daca as fi stat constant in casa si foarte probabil ca nu as fi citit continuu (cum credeam atunci) 3. E greu, stiu, dar nu va stresati inutil incepand cu prima saptamana a anului 6. Aveti timp suficient sa parcurgeti materia de multe ori. Asa cum am spus, organizati va astfel incat totul sa fie echilibrat, pentru a avea capacitatea ca in ultimele luni, inainte de rezi, sa trageti cat de tare puteti si sa nu intrati intr un burnout inutil care va poate strica toata munca. 4. In niciun caz sa nu va luati dupa ce fac altii. Fiecare are ritmul lui, capacitatea lui de a memora, tehnicile lui de a invata. Analizati va singuri, ganditi va ce lucruri v au ajutat pe voi sa invatati eficient in ultimii 6 ani. E foarte important sa ramaneti focusati pe propria persoana si sa nu bagati in seama, pe cat se poate, ce se intampla in jur, cu ceilalti. Singurul lucru important e propria evolutie. 5. Ce as schimba eu? M as stresa mai putin, m as frustra mai putin si m as concentra mult mai mult pe mine si pe ce pot eu sa fac.
Sa se apuce cu mai mult timp înainte de invatat dacă își doresc o specialitate anume sau dacă știu ca le este greu sa învețe cu puțin timp înainte. Sa se focusese pe ce cred ei ca este important. Dacă observa ca nu reușesc sa retina ceva din materie nici după a 3-a trecere, sa renunțe întrucât nici după 6 treceri nu ar putea retine acel ceva.
Nu as mai sta foarte mult pe detalii, ci as încerca să trec de cât mai multe ori prin materie
as invata mai din timp
As incepe sa ma interesez mai mult de ce presupune licenta
M-as apuca din timp si as face propriile-mi scheme si rezumate la lucrurile care pot fi sintetizate
N-as mai da mariri dupa anul 5, m-as apuca incet din vara, as recapitula materia constant, as face mai multe grile si as face subiectele date in anii trecuti dupa prima trecere
Citit rezi constant incepand cu 1 an inainte, licenta la inceputul semestrului 1
Cred ca as face mai multe grile decât sa învăț din cărți și din video și sa aloce mai mult timp înainte de rezi pentru învățat deși știu ca e dificil în timpul anului în timp de sunt și la facultate
Ops, am răspuns anterior la asta. M-as odihni și aș fi atenta la facultate, poate este o informație pe care o pricepi și ți-o amintești și la examen. Nu aș mai sta cu frica că nu îmi ajunge timpul, el este arhisuficient.
M-as fi asigurat ca am siguranta informatiei.
Poate sa invat mai bine detaliile(unghiurile de la teleradiografia de profil la capitolul de ortodontie)
Dragi colegi, aveti incredere in puterile proprii si faceti treaba asa cum merge pentru voi, nu cum va recomanda altii. Fiecare este cu propriul stil, si chiar daca nu sunteti la a 5-a trecere prin materie, nu inseamna ca nu mai aveti nicio sansa de izbanda. Va trece si perioada asta, dar va rog mult, bucurați-vă de ultimele momente din studenție. Nu se mai întorc, și amintirile vor fi tot ce vă va mai rămâne din ea.
Nu cred ca as schimba nimic. Asa a fost sa fie si sunt destul de multumita. Totusi, as vrea sa le transmit colegilor ca cel mai important lucru e sa aiba incredere in ei si sa nu se lase descurajati de opiniile celor din jur. Nu conteaza cum invata prietenii vostri, de cate ori trec ei prin materie sau cate grile au facut si ce punctaje iau la teste. Nu exista o metoda ideala universal valabila, suntem diferiti si functionam diferit, deci implicit invatam diferit. Aveti incredere in voi si straduiti-va cum puteti voi mai bine. Faptul ca incercati si dati tot ce puteti e tot ceea ce conteaza. Mai sunt sanse si anii urmatori daca nu sunteti multumiti din prima. Bafta multa si rabdare!!! O sa fie bine!
As invata mai din timp si as face mai multe grile, grile dupa fiecare capitol
Avand experienta de anul trecut in care nu am prins loc la rezi, am putut sa corectez greselile. Am trecut de mai multe ori prin fiecare capitol, am invatat capitolele in ordinea dificultatii (dpmdv, de la cel mai greu la cel mai usor), mi am facut singura flashcard uri si am facut mult mai multe grile.
Nimic
Sa faca oricat de putin, dar ZILNIC
As face si mai multe grile si as insista mai mult pe materie nu este suficient doar citit de 2 ori
Nu as aloca timp inutil pe flashcarduri facute de altii si intelegerea fiecarei chichite in parte. As alege stilul de invatat din facultate si notite doar unde e nevoie, nu din intreaga materie
M-as apuca din timp. Am învățat mai mult vara după absolvire și timpul nu este suficient pt cantitatea de materie. Rezidențiatul este un examen decent, luabil, dar pentru punctaj mare este nevoie de cel puțin 2-3 treceri prin materie. Eu am apucat sa fac doar 1 și am luat un punctaj mediocru.
Nu aș face nimic diferit. Unii și-au pierdut luni întregi de zile învățând și au luat punctaj mai mic; alții au învățat mai puțin, dar eficient și s-au descurcat. Viața înseamnă mult mai mult decât un examen, nu dau cu piciorul la viața socială și familie pentru atât.
Poate as incepe cu o luna, doua mai devreme, pentru siguranta pe care ti-o ofera faptul ca poti trece materia intr-un ritm mai usor si mai bine stabilit si nu as mai cumpara atatea seturi de flashcarduri - cele mai bune sunt cele pe care ti le faci singur
Să mă apuc de învățat mult mai devreme, să parcurg materia de cel puțin 3 ori și să fac grile.
Sa se apuce de cand încep anul 6. Nu cu 2 ani, nu din ianuarie și cu siguranță nu după terminarea facultății (după licența). Pentru nota mare (în jur de 900) trebuie multe treceri prin materie / Flashcards, fiecare luna trecuta reprezinta timp irosit în care puteai citi / repeta un capitol. Nu mai menționez ca oricum prima trecere e cea mai lunga, e momentul cand stai la puricat tot si faci flashcard CARE TREBUIE FĂCUTE DIN PRIMA CU CAP, nu alandala, deoarece ulterior, în preajma rezi, ba ajungi sa nu ai flashcard la toate capitolele, ba ai flashcard, dar pe alocuri sunt prost / în bătaie de joc făcute (ex. Cu prea multa informație / flashcard, cu prea putina, prea puține / multe flashcard / capitol, nu ai detalii suficiente, nu ai făcut Cloze cum trebuie - ex ai făcut cloze la tabelul cu cauzele BAV complet dar ai pus doar 2 cloze la tot tabelul si acum e imposibil sa faci recall si stai sa pierzi vremea făcând încă 10 cloze-uri pe tabel ca sa îți vina mai ușor sa repeti). Grilele -> nu sunt asa importante. Cel puțin nu pentru mine. Am făcut vreo 10.000, mai mult la început, dar ulterior pierdeam prea multe ore făcând grile si am renunțat. E mult mai important sa știi materia decât sa mergi la ghici cu grila. Daca intreb care sunt trasaturile carcinomului scuamocelular pulmonar ele trebuie știute perfect fara sa vezi nicio grila. Dacă întreb care sunt trăsăturile clasei 2 de soc hipovolemic ele trebuie știute din prima fără grila. Asta se face cu flashcard si repetat de zeci de ori. Grila nu-ți permite sa faci asa ceva. Grila e doar o reflecție la cata materie știi momentan, nu e o metoda de învățare. Azi iei 800 la grilele din colon și peste o săptămână iei 650. Cu flashcard faci spaced repetition toată săptămâna conform algoritmului Anki si la o săptămână iei 780-800 la grile, deoarece STII materia, pentru ca ai repetat folosind anki. Al treilea cel mai important aspect: variantele de rezi din anii anteriori REFLECTA în mare măsură nota de la rezi. De asta NU trebuie sa lucrați grilele decât cu o luna înainte de rezi / eventual când materia toată e deja pregătită. Fara analizat grilele înainte, fara sa va uitați la variante, fără nimic. Doar citit enunțurile eventual si văzut cam cum suna cerinta. În rest sa fie păstrate toate pana e toată materia știuta. La mine variantele de rezi s-au apropiat foarte tare de nota reala la examen. La variante luam 875-895 si la rezi am luat 899, pentru ca la rezi inevitabil ești mult mai atent decât acasa. Acasa nu-ți pasa asa tare (involuntar oricum), dar la rezi creierul e mult mai băgat în priza și atent si astfel creste nota.
Nu m-as mai stresa atat de mult
Aș proceda exact la fel
As repeta constant
As fi mai relaxata si as incerca sa trec de mai multe ori prin materie, mai ales inainte de rezi. As rezolva subiectele anterioare si as face mai multe grile
Nimic diferit. Am invatat constant, am luat pauze duminica si am crezut in mine
Nu m-aș extenua la final. Aș lăsa ultimele zile înainte de examen strict de relaxare
Nu m-as compara cu alti colegi. O faci involuntar, indiferent de cata lume iti spune ca e nociv sa faci asta. Vedeam colegi care recitau capitole din rezi, iar eu uitasem si ce am facut in ziua precedenta. Daca citesti 4 ore pe zi pe parcursul anului si iti dedici vara si toamna rezidentiatului, it’s more than enough. Iesi cu prietenii, ajuta mult sa ai viata ta, pentru ca in vara o sa ai mult timp de stat in casa si trebuie sa fii pregatit de asta, prezerva-ti forta de munca pentru iulie-octombrie
Sa trec prin materie mai repede și sa nu fiu atât de cuprins în ceea ce înseamnă rezidentiat. Adică e foarte important acest examen, dar la finalul zilei trebuie sa ne aducem aminte ca e grilă și o toceala fără sens care nu îți definește valoarea ca doctor/om.
O structură concretă de învățare,respectată până la examen
As prioritiza invatatul pentru rezidentiat. Program mai constant.
As trece de mai multe ori prin materie
As lua mai multe pauze. Eu am incercat sa imi fac o programare pe zile si, uitandu-ma in spate pe calendar, am avut foarte putine zile trecute ca “libere” pentru ca ma simteam vinovata ca nu fac nimic in zilele respective. Cel putin in prima parte a anului, 1-2-3 zile libere nu sunt, de fapt, “zile pierdute” si chiar te ajuta sa iti incarci bateriile, pentru ca pe final se simtea aceasta oboseala imensa acumulata.
Sa isi scrie lucrarea de licenta cat mai repede ca sa scape de ea pentru ca e un stres aditional. Sa isi faca singuri flashcards pentru ca retin informatia mai bine si ei stiu cel mai bine din ce paragrafe au nevoie de ele. Ce nu am facut eu si imi pare rau acum este ca periodic sa isi repede materia din spate. Foarte important si ce m-a ajutat a fost ca am cuplat capitolele logic ( ex: hematologie din Kumar cu capitolul de Splina din Lawrence)
Nu cred ca as schimba nimic. Conteaza foarte mult ce zi ai si conteaza foarte mult norocul, daca esti sau nu pe subiecte. Ma bucur doar ca nu mi-am pierdut toata vara invatand si am fost si in vacanta. Este fooarte important sa te si detasezi pentru ca sunt multe luni si cred ca de multe ori studentii cedeaza din cauza afectarii psihice si a fenomenului de burn-out care este inevitabil cand vine vorba de invatat pentru rezi.
Aș repeta constant din spate, mi se pare un lucru extrem de important, eu nu prea am reușit să fac lucrul ăsta și a 2a trecere a fost aproape ca prima. Aveți încredere în voi, in final o să fie bine chiar dacă aveți impresia ca nu stit, informația este acolo! Eu nu am crezut lucrul ăsta până la examen când am realizat cat de multă informație îmi amintesc. Este foarte importantă și pauza, dar când nu mai puteți și nu aveți chef, trageți de voi, am mulți colegi care regretă ca “nu au tras mai mult de ei” mai ales în timpul anului 6 când după stagiu nu ai chef de învățat! Succes
M as stresa mai putin
Aș termina licența în vara dinaintea anului 6 ca să scap de această grijă. Îmi pare rău că nu am citit pentru rezidențiat de fiecare dată când aveam timp liber ca să reușesc trecerea prin toată materia până în vară și apoi să îmi fie mai ușor de repetat și aprofundat. Am început foarte târziu să învăț, dar pentru mine s-a terminat cu bine și am reușit să îmi aleg specialitatea dorită.
Da, as face lucruri diferit în sensul că aș încerca să fiu mai atentă la fiecare capitol și aș încerca să recapitulez constant. Un lucru pe care as vrea sa îl transmit este: știu că lucrurile pot părea copleșitoare, dar nu trebuie să uitați de voi. O minte odihnita și pauzele pot conta mai mult decât ore petrecute învățând pentru că inevitabil ajungi la neproductivitate și oboseală. Pauzele au și ele beneficiile lor.
Grile facute dupa fiecare capitol. La un an dupa ce am citit prima data materia imi aminteam foarte bine lucrurile din care am facut grile comparativ cu cele din care nu am facut. Dupa un capitol incearca sa faci set de 200 de grile (daca nu macar 100) ca sa te obisnuiesti sa te concentrezi mai mult timp. Grilele sunt extrem de importante ca sa te obisnuiesti sa fii atent la detalii. Dupa prima citire nu o sa ti amintesti mare lucru nu pierde vremea sa tot citesti ce ai citit ieri. E normal. Treci mai departe.
Aș învăța mai din timp
Organizare mult mai buna .
Sa învețe DIN TIMP
Mai multe recapitulari cu grile, citit de la inceput inceput cu atentie
Când m-am apucat, am exagerat și am stat mult prea mult pe unele capitole, de ex Cardio, crezând ca retin, dar surpriza a fost când am început a 2 a trecere și uitasem foarte multe detalii.
M as apuca sa invat mai serios din timp(insemnand sa incep sa imi fac rezumate si notite macar din vara dinaintea anului 6)
Nu as schimba nimic major per total, consider ca am facut tot ce am putut. Ca si sfat, sa va organizati inteligent timpul si profitati de modulele cu materii mai lejere si cu timp liber mai mult, acolo avansati
As fi început invatatul puternic din vara din iunie nu sfarsit de august
As pierde mai putin timp cu licenta si as invata mai din timp pt examenul de rezidentiat.
Ce am scris si mai devreme. Sa nu mai cred in “eu nu am timp de pauze”. E o atitudine care da randament f prost la invatat. Si am dus-o la extrema, ca nu am citit foarte in detaliu fiindca am zis ca eu am nevoie sa citesc de f multe ori, cunosc asta despre mine, dar aceasta materie nu poate fi citita mereu “rapid”. Macar odata, preferabil prima oara, trebuie parcursa incet si atent.
Cu siguranță m-aș axa mai mult pe înțelegerea materiei ca întreg și poate mai puțin pe detalii absurde
Sa trec de cât mai multe ori prin materie.
In zilele din timpul anului care sunt foarte aglomerate sau in care pur si simplu nu ai niciun chef (pentru ca, sa fim sinceri, o sa fie cateva) nu te forta sa inveti pentru rezi, dar 50 de grile recapitulative nu omoara pe nimeni, si la final o sa cantareasca enorm. Fa-le pe bus, fa-le pana astepti sa ti se raceasca ciorba din farfurie, fa-le cand iti faci stretch-ing-ul de dupa sport, just do it!
M-as fi apucat de învățat din vara anului 5 pentru a reusit sa parcurg materia si sa imi formez cateva idei si rezumate pana in anul 6 ca apoi sa pot trece mai rapid si de mai multe ori prin ea ca sa fixez detaliile. Iar grilele dupa fiecare capitol si repetarea constanta a capitolelor din urma este esentiala pentru ca informațiile se uita foarte usor si foarte repede
Nu supraestima timpul pana la examen, trece foarte repede si nu e fizic posibil sa faci de 1000 ori materia pana atunci. E foarte importanta o planificare realista a materiei si sa incerci sa te tii de ea, dar fara presiune, pentru ca frica te poate paraliza si sa nu mai poti sa faci nimic mai apoi. Sanatatea e cea mai importanta, daca nu o ai, nici nu vei fi in stare sa inveti, oricat de mult te-ai forta.
Nu aș face nimic diferit. Slava Domnului, a fost foarte bine, deci nu as schimba nimic. Colegilor mai mici le-as trasmite sa faca tot posibilul sa isi pastreze calmul in perioada aglomerata care va urma. Daca sunt seriosi si consecventi in procesul de invatare, este suficient timp pentru toate, iar la final ii asteapta o rasplata foarte mare. Mult succes!
N-as mai invata fizpat si mecanisme ca nu se intreaba. As invata doar enumerari si tabele
Mi-aul lipsit 20 de puncte sa iau specialitatea dorita. Mi-as fi dorit sa repet mai bine intrebarile cu complement simplu.
Nu stiu
Fii consecvent
Nu aș mai citi atent doar aș repeta materia de câte ori e necesar și grile multe Notițe unde nu înțeleg anumite lucruri
Să prioritizez examenul de rezidențiat și să aloc mai mult timp învățatului
As avea mai multa incredere in mine si in capacitatile mele de invatare. Este un hop acest examen, dar nu sfarsitul lumii.
M-aș apuca din vara dintre anul 5 și anul 6
As termina licenta cat mai repede ca apoi sa ma apuc de rezi
As insista mai mult pe grile de la inceput. ( eu am facut-o mai mult de la trecerea 3), si sa nu se gandeasca ca nu au timp, mai ales daca incep cu un an inainte.
As face mai putine treceri (3-4 sunt suficiente), dar le-as trece cu atentie maxima, nu m-as grabi, ce este bine facut de la inceput conteaza. Nu m-as baza ca am timp in toamna sa “ingras porcul” (apar poze, bal, absolvire, licenta, dar cel mai important apare oboseala psihica, caci fizic la cat am stat in casa simteam ca mai pot sa duc). Sa nu lasati totul pe ultima suta, este muult prea multa materie sa incapa la final, construiti acum, cat inca aveti tot timpul.
Pentru specialitatea dorită, consider că nu aș face nimic diferit.
Sincer, nu cred ca as schimba ceva in pregatirea ptr examene, invatat etc. Poate ar fi trebuit sa ma bucur efectiv mai mult de anul 6 si de serenade si toate evenimentele. Licenta toti o primesc (in limita decentei) iar rezi-ul vine si trece si il poti da si la anul. Dar anul 6 de facultate e unic. Pana la urma iti amintesti colegii si experientele. Live it while you can.
As fi a mai bine materia prin teste
Depinde ce nota doresti. Note de >800, necesita si mai multa inplicare si mai muta tocire, dar asta nu inseamna ca >600 nu necesita abordare la fel de serioasa.
Aș recapitula capitiolele din rezumate, adică aș citi 1 capitol si după să îl recapitulez pe cel precedent din rezumate făcute de alții
As repeta constant in urma
Sa ma apuc de invatat cu macar 6 luni, sa fac materia de 2 ori atent, si apoi grile ad nauseum
Aș scrie licența din anul 5. Aș învăța doar esențialul pentru examenele din anul 6. Eu nu am știut cum să fac asta. La Davila există și profi care o lasă mai moale dar și foarte mulți pretențioși “până la rezi trebuie să treci examenul meu”. M as stresa doar pentru rezi, astfel încât să mențin un echilibru între învățat/anxietate/stres și recreere/un mindset bun. Eu am păstrat grilele anterioare pentru ultima săptămână. E o greșeală enormă. Faceți sub anterioare după prima trecere ca să vă ajustați modul de învățare după tipul de grile. Faceți grile din toată materia din vară. Recitiți paragrafele unde ați greșit grila. Încercați și să repetați spațiat, e destul de dificil pentru ca îți crește mult volumul de parcurs într o zi, dar și dacă faceți câteva grile din spate sau citiți pe diagonală la misto, tot se dă un refresh în creierul vostru. Nu faceți notițe aiurea!!! Am pierdut atâta timp făcând notițe aiurea. După ce vă prindeți de tiparul grilelor scrieți intr un caiet (dar maxim un caiet !!) idei scurte grupate pe capitole care vi se pare ca pot apărea în grile(cel mai frecvent, contraindicații, chestii care par mai ciudate și imposibil de reținut, enumerări, NU detalii aiurea). Citiți caietul în ultima săptămână chiar ultima zi. Alta chestie pe care mi aș fi dorit să o știu: ok e foarte important să înțelegi ce citești și să reții logic pentru ca așa e cel mai simplu, dar nu intrați prea în profunzime, nu pierdeți ore în șir încercând să înțelegeti ce naiba au vrut sa spună. Sunt multe greșeli în cărți, nu vă împiedicați de ele. Nu pierdeți ore în șir cu fiziopatologia. Nu e atât de greu examenul, orice ati auzi nu băgați în seamă.Nu învățați doze sau detalii aiurea. De exemplu la tratament, trebuie să știți ce opțiuni de tratament există, care e de primă intenție, cu ce induc remisiunea, nu doze, nu detaliile tehnice ale unei anumite proceduri. Nu veți putea învăța din scoarță în scoarță, nu veți putea știi tot!! Va veți aminti detalii care nu se dau și va veți încurca la lucruri esențiale. Nu încercați să faceți asta pentru că veți munci mult și punctajul va fi mediu. Învățați după tiparul grilelor!! Nu învățați toate valorile numerice, ci doar cele care vi se pare ca pot pica în grile. Cam asta am greșit eu. Am luat 846, un punctaj bun dar care nu mi-a permis să-mi aleg orice.
As face mai multe grile
Sa am lucrare de licenta terminată in anul 6 si sa învăț cât mai mult pentru licență si mai putin pentru examene
Ce as face eu diferit... O trecere fulger prin TOATA materia in ultimele 2 zile Ajuta ENORM.
As rezolva cat mai multe grile dupa fiecare capitol pentru a fixa materia. Din pacate am inceput sa rezolv grile abia pe final, cand nu mai aveam suficient timp pentru toata materia de recapitulat. Mie mi s-au parut grilele cel mai bun mod de a retine materia. In schimb, cititul pasiv sau memorarea nu prea m-au ajutat decat daca recapitulam constant informatiile, pentru ca altfel uitam in cateva zile. Trebuie punctat faptul ca cele 3 luni de la absolvire si pana la rezi nu sunt deloc suficiente pentru a invata toata materia + a o recapitula prin grile si flashcards. Tot timpul descopeream lucruri pe care inca nu le-am invatat/nu le-am retinut si trebuia sa ma intorc la ele inca o data, si consuma destul de mult timp.
Termina licenta
As fi facut flashcarduri mai multe si le-as fi repetat constant
As recapitula mult mai des materia din urma, ca sa se sedimenteze mult mai bine
Aș citi toată materia o dată până la final de iulie.
Mi as fi dorit sa nu merg asa mult la stagii
Să repet capitolele deja parcurse
Să am materia parcursă și făcută cu evidentiatoare/scrise notite cu creionul.
Să fac mai multe grile
Aș citi de mai multe ori materia din cărțile oficiale
M-as apuca mai repede de rezidentiat. Din anul 4-5 as incepe pregatirile
Să repet mult mai mult materia capitolelor anterioare dacă se poate chiar in fiecare zi câte o mini sesiune pentru asta.
Aș face mai multe grile și aș pune accent pe ce știu, să știu perfect, să fiu sigură
Parcurgeți cu mult calm informația, chiar daca vi se pare abundentă. Găsiți propriile voastre metode de a reține tratamente, denumiri de sindroame etc. acolo unde raționamentul medical nu prea va e de ajutor, prin realizarea de mindmap-uri.
1. As citi o “prima trecere” cu simt de raspundere, sa inteleg mecanisme etc. Apoi as incerca sa trec de cat mai multe ori prin materie, de 4,5,6 ori. Chiar daca citesti si ti se pare ca nu reti, de ce ai mai multe treceri, de asta vei intelege si vei memora si mai bine. 2. Nu m-as mai stresa atat pentru licenta. Faceti totul cu calm, daca nu e perfect, nu se intampla nimic. Licenta trebuie “bifata”, rezi e cel ce conteaza. 3. As face grile cat mai multe. As incepe din mai sa-mi dau grile din cat mai multe caputole(chiar daca pare foarte greu). 4. Atunci cand as simti ca nu mai pot, mi-as lua liber. Dar asta nu inseamna ca in fiecare zi trebuie sa va luati liber. 5. As incerca sa ma deconectez de la problemele parintilor, rudelor etc. Tu esti cel care contezi acum, tot focusul la ce e mai bine pt tine,nu pt altii. 6. Nu as mai pune asa multa presiune pe mine si m-as aprecia mai mult. 7. Recomand videourile de pe Logia pt explicatii, dar materia sa fie citit doar din cartile oficiale.
Probabil as incepe să învaț sau măcar să citesc cate puțin în fiecare zi din materia pentru rezidențiat, ca sa pot să parcurg materia de mai multe ori.
Aș începe prin a-mi structura foarte bine materia și aș învăța fără grabă, liniștit și calm. Am terminat farmacia în acest an, iar practica din ultimul semestru, licența și absolvirea m-au scos din ritm, au reprezentat un stres în plus. Nu am prins loc la rezi la farmacie, dar pentru la anul am de gând să mă organizez foarte bine și să nu mai las nimic să îmi stres în cale.
Citiți materia cu simț de răspundere de la început, principiul “calitate nu cantitate” trebuie să l luați ca un motto, eu din păcate nu l am aplicat( am citit de mai multe ori, dar superficial) din păcate cititul superficial nu va ajuta să fixați detalii din care se dau la examen. Un alt lucru f important este să fixați fiziologia și fiziopatologia pentru a înțelege mai ușor toate patologiile și mecanismele din spate( tocitul nu prea este o soluție, nu ai cum să tocești atâtea sute de pagini) învățatul și fixatul informațiilor logic o să vă fie mult mai de ajutor. Grile , grile și iar grile( asta am făcut) și sincer având în vedere ca am avut treceri superficiale ,cu ajutorul grilelor am putut să fixez detalii pe care prin citit nici nu le dădeam importanță.
Sincer, nimic. Chiar aveam nevoie de această pauză.
cred ca m-as apuca mai devreme de invatat, pentru ca simt ca as fi luat un punctaj mai bun; dar chiar si asa am ajuns aproape unde mi am dorit
As face sport sau mi as lua mai mult timp liber. Am pus prea multa presiune pe mine si pt un invatat de asa lunga durata, ajungi sa clachezi fara sa faci si lucruri pt tine
As invata constant de la inceputul anului 6.
Mai mult flash card uri online!! Sunt superba cand esti pe drum, in autobuz sau la un curs plictisitor. E o recapitulare super faina. Fixezi esentialul. Abia cu o luna inainte am vazut aceasta optiune si din pacate n am apucat sa fac multe din ele.
Aș trece mai repede prin materie, iar la final aș face mult mai multe grile din toată materia pentru ca te ajută mult mai mult grilele tip simulare și să citești imediat după ce răspunzi paragraful din carte chiar dacă ai greșit chiar dacă ai răspuns corect, decât citirea de mai multe ori la rând a materiei.
Aș lua în considerare faptul că vor fi mai multe zile în care nu voi reuși să învăț eficient (față de cât mă așteptam), și aș grăbi puțin ritmul de parcurgere a materiei, pentru a compensa zilele pierdute. E foarte important să anticipați în ce zile/perioade nu veți putea învăța, și să planificați totul în funcție de stilul și ritmul vostru de învățare! Cu cât sunteți mai sinceri cu voi din acest punct de vedere, cu atât planificarea voastră va avea mai puține decalaje - care sunt oricum inevitabile.
As grabi putin prima trecere si as repeta capitolele pe parcursul anului, poate nu abia dupa prima trecere
As incepe sa fac majoritatea, daca nu toate grilele disponibile pe platforma de la a 2a trecere. Te ajuta super mult la urmatoarele treceri, se fixeaza altfel informatia. De asemenea, e bine sa le faceti dupa ce trec cateva zile, nu imediat dupa ce ati citit capitolul. As face mai multe scheme de la a 2a trecere, va vor ajuta la urmatoarele treceri. As sta mai putin pe prima trecere, e cea care se uita cel mai repede. Incercati sa intelegeti ce cititi la prima trecere, dar nu stati sa retineti toate detaliile, ele vor incepe sa se fixeze abia dupa a 2a trecere. As lua mai multe pauze la inceput, va vor ajuta sa va dozati energia pentru perioada verii-toamnei.
1. Aș scrie partea generală în vara între anul 5-6. 2. Aș pierde mai puțin timp pe scrierea licenței. 3. Aș pierde mai puțin timp pe parcurgerea unor capitole de la început. 4. Aș parcurge materia minim de 3 ori. 5. Mai multe grile și simulări.
nimic, a fost toul ok
Făceam mai multe grile
Sa ia lucrurile pas cu pas! E ok sa ai emotii, dar gestionarea stresului e foarte importanta.
Va rog aveti incredere in voi si in felul vostru de a invata. Gasiti metoda cea mai buna de invatat si tineti va de ea. Nu experimentati mii de metode si nu incercati sa aveti cat mai multe resurse suplimentare. Materia de rezi si grilele sunt de ajuns. Restul va poate incurca, poate fi anxiogen,distribuind atentia in mai multe locuri si pierzand atentia.
Cred ca nu as mai incepe cu lecturarea materiei care a luat 6 luni cu as incepe direct sa invat si sa fac grile.
Sa ma apuc putin mai repede de invatat
As face mai multe grile
As trata mai cu seriozitate invatatul inca de la inceput si as parcurge de mai multe ori materia
As sta mai relaxat
Cel mai important lucru - sa fie consistenti cu efortul lor si sa gaseasca un ritm care sa le permita sa se si relaxeze, nu e un examen pentru care ar merita sa te epuizezi si imbolnavesti psihic.
Să îmi fac singură flashcarduri, nu să cumpăr de alții
Aș căuta din timp un coordonator de licență cunoscut ca fiind "lejer", deși colegii mai mici deja au unul. Sfat direct: dacă simte cineva că licența ar putea deveni un efort imbecil de mare – schimbare coordonator cât mai repede, nu ia nimeni capul nimănui. Dacă știu colegii că vor un anume doctorat pe viitor și au nevoie de rampă de lansare, merită efortul; altfel nu! Legat de rezi, perseverența este cheia! Mai mult, la citirea materiei puneți accent pe orice pare contraintuitiv sau "material de grile", dar nu pe numere, procente, epidemiologii etc.
M-as apuca putin mai devreme de invatat. Consider ca nu am avut suficient timp pentru ca am avut si multe pauze care nu au tinut in totalitate de mine
nu cred ca as face ceva diferit. cea mai buna metoda de învățat e exact cum ați învățat în toții anii de facultate. stilul tău bate orice altă tehnică ptc e personalizat! încearcă totuși să asculți și sfaturile prietenilor. măcar încearcă dacă ai timp!! uită te uneori peste flash carduri. fă grile. pune ți întrebări împreună cu prietenii!!! pt mine a fost vital ca m-am aliat cu study buddy ul meu care mi punea de obicei cele mai frustrante și de detaliu intrebari. frustrarea aia te ajuta când înveți mai departe să fii atent la detalii care s ar putea regăsi în intrebari viitoare. foarte important este ca munca depusă a fost una graduala. am început light și am terminat în forță. la începutul anului dar și pe parcursul lui am încercat să mi și văd de viața, chit ca aveam rezi. a fost anul în care m am apucat de terapie, de sală și în care am spus “nu” la foarte puține ieșiri. nu regret nimic. e important să te încarci cu lucruri bune ca să poți depune un efort susținut de învățare. și chiar și așa, se simte ca dracu să înveți atât de multă materie pt atât de mult timp. noroc ca se termină.
Mi-as scrie licenta mai din timp. Atat. În rest, consider ca daca m-as fi apucat mai repede de materia pentru rezi, m-as fi saturat de ea mult mai repede. Și asa la final nu mai aveam niciun chef de recapitulat. 9-10 luni sunt arhisuficiente, cu tot cu pauze, vacante, invatat pt sesiuni și timp liber pentru a te bucura de absolvire, banchet etc.
N-aș mai fi încercat să rețin orice mic detaliu, ci m-aș fi concentrat să învăț mai din timp informațiile mai importante, orientându-mă după genul de întrebări care s-au dat în anii trecuți.
Cred ca toți dintre noi pot găsi greșeli în procesul de învățare pentru rezi, dar asta nu înseamnă neapărat ca puteam face lucrurile diferit. Examenul de rezi este unul greu, care îți testează memoria nu neapărat cunoștințele de medic. Este frustrant pentru fiecare dintre noi să vedem cum citim capitol după capitol și într-o săptămână sau chiar 2 zile uitam aproape tot din ce am citit. Consider ca cel mai important lucru în acest an a fost sa am încredere în mine și stilul meu de învățat, sa îl modific ușor pentru a funcționa și în cazul volumului mare de materie ceruta la examenul de rezi și sa citesc cât pot eu de mult. Chiar dacă asta înseamnă în primele luni doar 2-3 pagini. Mai târziu o sa se transforme în 20-30 de pagini. Iar pauzele constante, chiar și pe timpul verii, sunt foarte importante pentru a putea învăța în continuare. Zilele de pauză nu sunt timp pierdut! Nu putem învăța 365 de zile, dar putem sa ne facem un program de învățat realistic, pe care sa încercăm să îl respectam (chiar dacă nici asta nu se poate mereu 😅)
As acorda mai mult tim invatatului
Să aibe încredere în ei și în metoda lor de învățare care a dat rezultate până acum și să nu asculte ce spun ceilalți. O să vină foarte mulți colegi care o să se laude cu numărul de pagini pe care îl fac, care pun story-uri ca învață și care dau impresia ca le știu pe toate, ca este ușor și care vor să îi demoralizeze pe ceilalți. O să fie multe momente în care o să vă întrebați dacă faceți bine ceea ce faceți, în care o să vă simțiți depășiți de volumul de informație și obosiți, o să vi se pară ca uitați tot și este normal, dar toate orele de muncă și de sacrificii vor fi recompensate în final. Trust the process!
Eu aș repeta mai mult materia,sunt foarte multe detalii pe care le poți rata dacă nu faci acest lucru cât de des este posibil. Colegilor mai mici le recomand să încerce diferite feluri de a învăța pentru a vedea ce se potrivește fiecăruia, unii folosesc flashcarduri, alții citesc materia de multe ori,alții își fac scheme. Cred că înveți mai eficient dacă găsești un stil care ți se potrivește.
Nu imi dau seama cum mă puteam organiza altfel
M-as odihni mai mult
Sa mi clarific ce specialitate vreau sa urmez
Nimic - am avut un rezultat de care sunt multumita si fara sa ajung sa fiu satula de materie sau sa ma epuizez. Asta le-aș transmite si lor - sa isi gestioneze energia si resursele astfel in cat sa duca drumul asta pana la capat, fara a fi prea obositi pe cand e examenul de rezi.
Nu m-as mai stresa cu licenta pe care nu o citeste nimeni si m-as apuca de rezi din martie, as pune totul legat de facultate on hold pana in mai (pt a invata ultima sesiune) iar din iulie intensiv am rezi, ca sa pot avea cat mai multe treceri prin materie.
As incepe sa invat pt rezidentiat mai repede, as fi vrut sa am o trecere prin toata materia in luna martie aprox. Eu am terminat prima oara materia in august…
Nu aș face nimic diferit. Cele mai importante aspecte au fost consistența și pauzele de relaxare
Pai as incepe sa invat de la prima trecere (eu am facut o superficial) si sa fac mult mai multe grile+simulari de 200grile o data/de doua ori pe saptamana din ce capitole am parcurs pana atunci.
Sa nu renuntati la vacante si la petreceri, mai ales in timpul anului, pentru ca credeti ma ca conteaza dxtrem de putin o saptamana din 50 cat inseamna un an in care puteti pleca sa va simtiti bine. Eu am plecat si vara destul si nu am refuzat sa mi fac o placere de cateva zile.
Chiar daca as putea da timpul inapoi, as procrastina din nou pentru ca nu pot altfel
Cred ca as fi luat mai multe pauze
Nimic
Mai multe citiri, mai multe grile
pauze active, in care sa ma recreez si recapat forte
-
Nu as mai aloca atata timp primei treceri prin materie. Nu se retine mare lucru din prima trecere, si dpmdv a fost timp mort
Învățați bine toată materia. Se pot da grile din orice.
Sa delimitez pauzele si zilele libere mult mai bine
Sa invat mai multe detalii si sa las grilele
Sunt convinsa ca toata lumea stie ca pentru rezi trebuie sa te apuci din timp de invatat, dar e dificil sa zici exact cu cat timp inainte, suntem diferiti su avem stiluri diferite. Daca as da timpul inapoi, as citi integral materia o data cu atentie, realizand scheme, notite etc. inainte de finalizarea semestrului 2. Ulterior, la urmatoarea citire, as face un capitol pe zi cu grilele aferente pana in luna septembrie, dupa care as relua materia de cat mai multe ori, cu grile si simulari pana la examen.
Ooo, clar m-aș apuca mai din timp să învăț pentru rezi. Și aș scoate telefonul din camera în care învăț
Să nu se frustreze pentru evenimentele neașteptate apărute. Suntem oameni și nu putem pune pauză vieții personale. Să aibă răbdare și să învețe în fiecare zi maximul lor, chiar dacă în unele zile acest maxim înseamnă o oră. Să nu se streseze pentru examenele din anul 6, să stea acasă cat de mult se poate, să nu meargă la stagii excesiv de mult. Să învețe cu mult simț de răspundere de la bun început. Pe mine din luna mai încolo m-a ajutat mult psihoterapia, sunt extraordinar de recunoscătoare ca am avut posibilitatea să îmi permit toate ședințele și regret ca nu am început-o de la începutul anului 6. Sunt foarte importanți oamenii din jur si susținerea lor. Să conteze pe ei și să nu se compare cu colegii lor. Fiecare are ritmul lui de învățare și la final fiecare va reuși.
Stabileste-ți prioritățile! Licența vine și trece, nu contează nota, doar sa o iei, deci nu pierde prea mult timp și energie cu ea! Învață constant pentru rezi, in fiecare zi câte puțin, încearcă să nu ai pauze mari in care nu ai învățat, pentru că se uita. Ia acest examen în serios! Nu e o gluma, nu vei lua nota mare daca nu înveți temeinic!
Aș petrece mai mult timp cu colegii și aș învăța mai din timp.
Flash carduri cu intrebari si răspunsul pe spate ,grile multe si timp suficient
As recitii de multe ori materia, nu as face prostia sa stau foarte mult pe un capitol pentru ca oricum se uita destul de repede
Citit materia cu atentie. Urmărit cu atenție tiparul și subiectele abordate în grile.
Învățat pentru rezi imediat după sesiunea din vară. 4-5 ore de învățată pe zi. Terminat licența înainte de vară.
.
Sa te apuci de invatat din timp pentru a parcurge de mai multe ori materia
M-aș concentra mult mai mult pe materia de rezi, aș încerca să o citesc măcar de la începutul anului 6, ca până la finalul stagiilor să reușesc să am o trecere.
Sa termin licența pana în februarie , martie și după m as fii axat doar pe rezi.
Probabil că m-aş stresa mult mai puțin, este un an în care din păcate (sau poate din fericire pentru economia psihologică personală) rămânem singuri cu noi, nimeni din jur nu ne înțelege pe deplin, astfel că ajungem adesea să ne izolăm cumva. Ceea ce este cumva înfricoșător este că atâta timp petrecut cu noi înșine ne descompune şi ne întărește în acelaşi timp. Sunt conştientă că s-au schimbat o mulțime de lucruri la mine în ultimul an şi cumva sunt recunoscătoare. Părea că nu se mai termină, că zidul nu poate fi depăşit şi că emoțiile de tot felul o sä mă cuprindă. Dar am reuşit să rezist şi apoi, după examen, o liniște şocantă m-a cuprins. Iar apoi am realizat că s-a sfârşit şi că de acum voi face doar ceea ce îmi place restul vieții. Asta e tot ce contează în final.
As incerca sa trec putin mai repede prin prima trecere. Pauzele sunt sfante, pana in ultima luna inainte de examen sa va asigurati o zi pe sapt in care nu faceti nimic legat de facultate.
Nu aș face nimic diferit, poate puțin mai multe grile.
Parcurs mai mult materia
M as apuca mai repede de licenta pt mai mult timp pt rezi
Repetitie spatiata (eventual cu active recall)!!!! Nu lasati sa treaca prea mult timp între capitole si sa uitați materia. Oricum se uita foarte mult, e inevitabil, dar macar sa aveti o idee cat de cat despre ce ati facut cu 1 saptamana, 1 luna, 2 luni in urma. Daca as repeta experiența, nu m as mai stresa ca raman în urma cu nr de treceri, si m as concentra mai degraba sa repet din urmă.
In primul rand, nu m-as mai duce la facultate zilnic. Acest lucru m-ar fi ajutat sa mai trec o data prin materie. In doilea rand, as fi fost mai atenta la alimentatie si as fi facut mai mult sport in ultimele 3 luni.
Aș parcurge integral materia cu mai bine de un an înainte de rezi. Și a doua trecere până la final de anul 6.
Aș învăța în vară dintre anul 5-6 si nu m-aș stresa prea tare cu învățatul pe parcursul anului 6
Aș folosi mai mult din timpul acordat licenței pentru învățatul materiei de rezidențiat
M-aș axa pe o trecere completă atentă la fiecare detaliu al materiei de rezidențiat și aș încerca să nu mă pierd pe detalii inutile.Si as încerca să nu mă încarc cu stres și anxietate și aș încerca să fiu atent doar la materia de Rezi
N aș schimba nimic
Aș face o parcurgere prin materie mult mai devreme decât am făcut-o , doar în ideea în care să mă orientez de volum și să mi le grupez mai bine.
Sincer, n-aș schimba nimic. Cel mai important este ca m-am apucat din timp. Prin septembrie am terminasem a doua oară materia, iar până la examen am mai parcurs-o de două ori. Mi se pare extrem de important să nu te apuci nici prea devreme (ajungi să îți fie silă de cărțile alea dacă le citești deja de peste un an) dar nici prea târziu
Mai multe citiri
As fi cumparat flashcard-uri, faptul ca le am facut singura nu m-a ajutat enorm fiindca nu reuseam sa fac desene sugestive si mi-a luat foarte mult timp. As fi invatat mai bine de la prima citire, plus repetat din urma Lawrence- scheme mai complexe, facute cu mai mukte detalii, eu aveam mai mult poze Mai multe grile, si la finalul saptamanii din ce parcursesem in sapt respectiva
Puțin mai atent la detalii
Nu cred ca as face nimic altfel, pentru mine rezidentiatul nu a insemnat ca viata s-a rezumat doar la invatat. E mai sanatos asa, mai ales in ceea ce piveste moralul si starea de spirit 😊 mult succes!
Sa tocesc tot ce pot pe de rost
Sa fac licenta pana la vacanta din februarie, sa citesc de mai multe ori materia de rezi mai ales din urma. Dupa fiecare capitol nou trebuie revenit la un capitol citit in urma cu mai multe zile/saptamani. Grile tot asa din urma.
Sa nu ma mai stresez asa mult
Cred ca as face mai multe grile, in rest depinde de modul fiecaruia de a invata si de a-si gestiona timpul
Cred ca m-as apuca de licența mai devreme, chiar din anul 5 dacă este posibil. Iar in anul 6 să mă focusez mai mult pe rezidențiat, să reușesc să trec măcar o data prin toată materia până in vară.
As face subiectele din anii trecuti dupa prima citire prin materie. Ele te invata ce sa inveti. Chiar daca punctajul nu e relevant dupa prima citire. Nu m-as chinui cu mecanismele grele (hiv,dz,hepatite,anemii). As repeta constant din spate tabelele. Poate chiar si de 5-6 ori daca treci sa zicem de 3 ori prin toata materia. Sa termin prima citire obligatoriu inainte de licenta, a doua undeva prin septembrie.
M-as apuca mai devreme (m am apucat in octombrie 2023), mi s-a parut ca am terminat prima trecere extrem de greu si la urmatoarele 3 treceri am fost foarte grabita. As repeta constant din urma, eu am inceput sa fac asta abia la a 2a trecere si a fost o MARE diferenta. Repetam constant prin grile tot ce facusem in trecut, mereu grilele le faceam din capitolele vechi + ce am repetat in ziua respectiva si m-a ajutat cel mai mult asta, imi pare rau ca nu am facut si la prima trecere asa. De asemenea, as asculta mai putin in jurul meu cate treceri are fiecare, pt ca e atat de neimportant, eu am avut 4 treceri si am colegi care aveau 7+ si au luat mult mai putin decat mine. Conteaza enorm cat de bune sunt trecerile respective, nu cate sunt ca numar!
Nu as face pauze lungi de saptamani sau luni
As comprima materia și as trece de 3 ori în felul asta: prima in 4 5 luni (lucrand si la licenta si la sesiune) , a 2 a in 3 luni (cele de vara) și ultima in ultima luna poate ultimele 2 luni (aici fiind greu și cu examenul de licenta și cu banchet absolvire etc am pierdut timp valoros pt ca din punctul meu de vedere aici am învățat cel mai mult)
Mi as termina licenta in timpul primului semestru, asftel inca sa nu ma aglomerez in semestrul 2, care deja este incarcat din cauza examenelor de final de facultate si a rezidentiatului
M-as pregati cu un an inainte
Aș scrie licența din timp și aș face grile mai des, după fiecare capitol și la câteva capitole aș da un test mare.
Sa citeasca in fiecare zi, indiferent de volum, pentru a nu pierde firul
As aprofunda fiecare capitolul de la prima citire (luat notite, explicatii pentru notiuni necunoscute) iar la urmatoarele citiri as incepe grilele + flashcard-uri + memorate notiuni importante
as prioritiza materia de rezi
Fara stres!!! Rezidentiatul e un examen prin care ni se testeaza si rezistenta psihica, de aceea echilibrul sufletesc e foarte important! Cand nu mai puteti, puneti-va nadejdea in Dumnezeu, Care le poate pe toate
Sa ma apuc mult mai devreme de invatat. Detaliile fac diferenta la acest examen dupa parerea mea
M-as apucat macar cu o luna mai repede de citit.
Aș încerca să acord mai mult timp pentu rezi.
As recapitula mai mult materia din urma si nu m-as stresa pentru licenta
As fi dorit sa imi fac singura flashcards, au fost de mare ajutor cele de la alti colegi in ultimele 2 saptamani, dar cred ca daca erau scrise de mine, m-ar fi ajutat si mai mult.
Sa ma apuc de invatat mai organizat si planificat din timp. Cred ca imi erau utile 3 treceri.
Mai multe pauze, mai mult ieșit afara
Mai multe grile si invatat mai constiincios
As incepe invatatul pentru rezi mult mai devreme
Un lucru foarte important pe care l-as schimba, ar fi fost sa iau mai multe pauze atunci cand simteam ca nu mai pot.
-mai multe grile - as folosi repetarea spațiată - mi as lua mai multe zile de pauză
Depinde de fiecare, pt unii e suficient de 2-3 ori sa treaca prin materie sa prinda ce si doresc , altii trebuie sa aprofundeze … Nu te amagi… e ff multa materie si nu e ca la un examen normal , fiindca se dau intrebari din toate aberațiile.
As trece de cat mai multe ori prin materia de rezi, ca sa mi-o fixez mai bine, si as lasa-o mai moale cu sesiunea si licenta, intrucat sunt mai putin relevante
Mi-aș face rezumatele începând din anul 5. Poți sa ți le faci și în anul 6 dar îți ia mult mai mult timp și la un moment dat trebuie sa renunți la multe din activitățile care îți plac.
M-aș apuca de învățat din iunie anul anterior Rezi
M as fi apucat din vara de dinaintea anului 6 sau chiar anul 5 la cum au fost notele in 2024 fata de ceilalti ani
sarit peste detalii inutile (imunologie, gene, orice inseamna numere)
Nu fa pauze lungi, de saptamani sau luni
Nu as mai invata lucrurile pe care le consider eu importante (ex. fiziopatologie) si as insista preponderent pe tabelele din fiecare carte
Sa se apuce de învățat mult mai repede
Licenta mai din timp si 0 restante
Cel mai important lucru este ca examenul chiar e serios, si voi trebuie sa dati dovada de aceeasi seriozitate. Nu mai merge ca la examenele din sesiune unde se putea lua nota mare daca se invata materia cu cateva zile inainte. Examenul este un maraton, nu un sprint, si trebuie invatat din timp, cate putin si cu atentie.
Dacă aș lua-o de la capăt, aș repeta constant din urmă. Se uita foarte ușor materia și cred ca repetatul e cheia .
As face o trecere initiala mult mai rapida pentru familiarizarea materiei si abia dupa a 2 a trecere as incepe cu grile si cu fixarea materiei pe detalii
sa nu fac nicio grila, dar sa fac subiectele din ultimii ani dupa prima trecere
Sa repet in ultima saptamana el fugitivo materia
Sunt mulțumită de cum au decurs lucrurile. M am încadrat în timp și am obținut un punctaj bun și specialitatea dorita
As avea macar 4 treceri (citiri prin carte)
sa invat tot nu doar ce cred ca va nimeri
Nu m-as mai compara cu alti colegi si mi-as organiza mai bine ultimele 2 luni de dinainte de examen.
poate mai multe plimbari, momente de relaxare (altele decat statul pe calculator)
M as focusa mai mult pe materie și aș face foarte multe grile
As reduce partea de procastinare, as încerca să fiu mai organizata între învățat și relaxare și as încerca să termin mai repede de trecut prima data prin toată materia.
Nu m-as axa asa mult pe detalii
As parcurge mai rapid prima trecere prin materie si as creste numarul total de treceri
M-as apuca mai din timp, nu neaparat ca nu am reusit sa parcurg tot de mai multe ori, ci pentru ca mi-as face mai multe flashcards si mai multe teste cu intrebari de sinteza. Astea doua ajuta foarte multe insa necesita mult timp pentru a le face.
In primul rand as fi invatat mai constant si as fi repetat mult din urma. Din punctul meu de vedere ar fi fost mai bine daca in loc sa ma fortez sa am prima trecere completa, as fi facut repetitie la alte capitole facute cand simteam ca le uit. Recomandarea mea e sa aveti minim 2 treceri prin materie ca sa va asigurati o nota decenta
As merge in vacante cand am ocazia, pentru ca nu am plecat un an intreg in nicio vacanta si ajunsesem sa fiu foarte frustrata cand ii vedeam pe altii ca se distreaza. As face mai multe grile si teste dupa fiecare capitol/trecere integrala
Să mă apuc de cărți din timp, să fac un curs online pe capitole
Nimic.
Clar m-aș apuca mai din timp, aș repeta constant și GRILELE după fiecare capitol parcurs au fost vitale (am reușit doar la câteva capitole, acum nu aș lăsa capitol fără să fac 200+ grile din el după ce îl finalizez, pentru că am știut capitolele alea foarte bine)
As termina licenta in anul 5 in vacanta de craciun si nu as mai fi facut rezumate din prima trecere.
Incepeti cu Kumar/Lawrence, Sinopsis o trecere rapida e suficient Hotarati-va din prima cate treceti vreti sa faceti. Daca o sa fie 3 la prima eu as recomanda sa nu reluați materia din spate. Nu a apucat sa se sedimenteze. Cititi si incercati sa explicati ce nu înțelegeți. Cititi ca pe un întreg, nu pe paragrafe. Si incercati sa va ajutati de tot ce aveți la indemana sa intelegeti ce zice paragraful respectiv. La a doua trecere incercati sa faceți toate grilele din capitolul respectiv. La cateva zile reluati si cateva grile din capitolele din urma si ce nu știți uitati-va peste. Acum e momentul pentru flashcard, pentru notite. Pentru a treia trecere foarte multe grile, subiectele din anii trecuți, triade, sindoame. Invatati-va sa faceti grile la 10 dimineața. Faceți mai multe simulări de 200 de grile si imbulinati. Depinde de fiecare cum ia hotararea sa faca materia. Puteti sa faceti o trecere bine in care sa faceti si grile si flash si notite. Iar dupa sa reluati notițele. Doar tineti-va de planul inițial
As fi mult mai organizata
As citi mai atent materia pe final si m-as focusa mai tare pe generalitati, nu pe toate detaliile. Majoritatea întrebărilor sunt facute la modul general, din parti asemanatoare de capitol ca la precedentele examene; as incerca sa grabesc prima citire ( mi se pare ca nu iti aduci aminte prea mult de la ea); si m-as bucura mai mult de partea de final, serenade, festivitate; de asemenea nu m as mai stresa cu prezentarea licentei sau cu documentele pentru ea; in general totul iese super bine
Mi as face scheme si notite pentru a repeta materia in ultimele 2 sapt inainte de examen si m as apuca de licență din vara (macar prima parte ca acolo stai mai mult de obicei) ca sa imi reduc nivelul de stres din anul 6
Repetati mereu din urma si faceti grile din urma
Referitor la licență, să se apuce de partea de colectare de date și organizarea lor încă din vara anului 6 ( consuma mult timp)
Cred ca as face pregatire/meditatii daca mi-as permite.
Să trec prin materie o dată până la licență, nu perfect, dar măcar să fi fost bifat şi lucrul acesta.
sa aleaga atent unde fac licenta si sa nu si bata capul cu ea, la final toata lumea ia 10. la fel si cu examenele din facultate, nu merita stresul.
Nu as schimba nimic, cele mai importante 3 lucruri sunt dupa parerea mea : 1- pe parcursul anului 6 sa faci o trecere prin materie fie ea o simpla citire 2-invatatul propriu zis pentru rezidentiat este foarte in regula sa fie inceput dupa festivitate:banchet (4 luni inainte de rezi) 3-cat mai multe treceri, nu stati pe un capitol la nesfarsit.
RECAPITULARE SPATIATA. Imi pare rau ca nu am recapitulat din urma mai des. Degeaba treci prin toata materia mai repede daca pana termin de citit toate cartile, uiti mare parte din ce ai citit la inceput. As repeta cat mai constant din urma.
Mi-as spune sa stau linistita daca ii vad pe colegi ca invata din octombrie, ca nu lunile acelea sunt relevante. Am vazut colegi care au inceput din octombrie si altii care s-au apucat din vara si in final punctajele au fost apropiate. Evident variaza in functie de stilul de invatat, dar daca stii ca stilul tau de invatat presupune sa dai tot atunci cand te apuci de invatat serios, atunci este suficient daca te apuci din semestrul 2/ vara. Foarte important mi s-a parut sa nu stai la primele citiri foarte mult pe capitol ca sa retii atunci toate detaliile, pentru ca oricum o sa le uiti din iulie pana in noiembrie. Mai important este sa treci de mai multe ori prin materie si cumva o sa iti intre in cap detaliile acelea. Inainte de examen mi-am lasat 2 saptamani ca sa mai trec o data rapid prin fiecare capitol si asta m-a ajutat mult sa fixez ultimele “chichite” si sa fie proaspata informatia, iar sambata am repetat flashcards din ce mi se parea mai important
Mi-aș menține ritmul dar aș termina mai repede totuși prima trecere
Nu m-as mai uita atat la ce fac altii si as sta sa inteleg mai bine materia, chiar daca la final as avea 1-2 treceri.
Sa se apuce din timp de învățat
Începerea învățatului mult mai devreme
Sa invate din timp, și să repte constant materia pentru ca se uita foarte ușor. Chiar dacă este extrem de greu sa fii constant cu invatatul de la început,asta va face diferența în final. Și sa folosească materiale ajutătoare, grile, planșe,flashcards sunt life saving
Nu mi-aș mai pierde timpul, atenția, banii pe materiale sau cursuri care promit multe. Pentru mine, această platformă cu grile și flashcards alături de cărțile oficiale au fost cele mai utilizate. Nu toată lumea poate învăța după anumite rezumate sau cursuri la fel de eficient. Un alt lucru extrem de important este sănătatea mintală, cu ea începe totul. Aveți cea mai mare grijă.
1.as face mai putine notite ptc multe dintre ele nu am apucat sa le mai citesc 2. nu m as mai subestima
Probabil aș insista și mai mult pe materie cu atenție. Cărțile sunt sfinte
Sa ma apuc din timp am invatat doar 3 luni
Repetatul materiei mi se pare cel mai important lucru, la inceput nu am repetat deloc din spate voiam sa am prima trecere cat mai repede ca sa pot relua si tocii informatia dupa ce am subliniat si inteles. Greseala a fost la mine la final cand nu am apucat sa trec (a 3 a oara) prin destule capitole cu nr mare de grile. Ce am repetat mi-am adus aminte, ce nu, nuprea. Imi aduceam aminte exact unde e info scrisa dar nu si ce era acolo
Nu aș mai sta atât de mult pe anumite pagini, mi aș transcrie informațiile pe care nu reușesc să le rețin de la prima trecere, astfel încât să pot reveni constant asupra acelor notițe. Ah, și cel mai important, trecerea de cat mai multe ori posibil prin materie, iar grilele făcute mai mult după fiecare capitol mare, nu după fiecare subcapitol
Aș avea mai multă încredere în mine și în planul propriu. Fiecare știe ce e mai bine pentru fiecare.
Nu aș mai da la rezidențiat și aș începe munca
Le-as spune sa nu se lase influentati de cat face x sau y la grile sau de cate ori trece x sau y prin materie. Sa faca extrem de bine prima trecere pentru ca din punctul meu de vedere este cea mai importanta
As fi mai buna cu mine. Am tras de multe ori de mine și nu zic ..poate a ajutat, dar pe de alta parte mental la un moment dat am cedat. Și a trebuit sa iau o pauza chiar înainte de rezi. Asa ca nu va suprasolicitat. Mai ales pe final. Greul îl duceți pana în noiembrie Când începe noiembrie faceți ce puteți dar într un mod relaxat pt ca aveți nevoie de toată energia pt examen.
Nimic
Nu aș mai sta așa multe zile pe un capitol ci aș reveni la intervale de câteva zile pe el pentru a reîmprospăta memoria. De exemplu: fac capitolul x in 2 zile, fac 100 de grile din el, revin iar prin el peste 3-4 zile și îi aloc o zi, apoi revin peste o săptămână și îi aloc jumătate de zi, apoi revin iar în 2 săptămâni și îi dau o citire. În acest fel avansezi puțin mai greu prin materie, dar într-un final când ai terminat “prima trecere” ești stăpân pe tine ca ții minte ce ai învățat. Eu personal am început să fac asta doar de prin septembrie (la ultima trecere) și m-ar fi ajutat enorm dacă făceam de la început așa
As recapitula constant capitolele și nu aș mai pune accent pe detalii așa mult
Singurul lucru diferit pe care l-as face ar fi sa iau pauze mai dese, ajuta foarte mult mai ales ca pe final se acumuleaza o oboseala teribila…
Stilul de viata e cel mai important. De la un program de somn cat mai bine stabilit, pana la a stii cum sa iti petreci timpul liber in asa fel incat sa te incarci cu energie pt invatat. Ultima luna pt mine a fost foarte grea, am obosit foarte tare si nu mai aveam chef de nimic. Am pierdut mult din ce puteam invata pt ca nu ma mai puteam concentra. Somnul de calitate e cel mai important!! De asemenea, nu m as mai compara cu alti colegi. Ma intimidau cand auzeam ca au facut 7-8 treceri si eu nici pe a 2a nu o terminasem (am luat nota mai mare decat unii cu 7 treceri peste mine 😅). E foarte important ca invatatul sa fie calitativ de la inceput, nu cantitativ.
Mi-aș face lucrarea de de licență cat mai repede și m-aș apuca de învățat din timp pentru a avea timp să repet materia de mai multe ori
Să își cunoască stilul de învățat care li se potrivește din timp și perseverență deși uneori e plictisitor
As fi incercat sa nu ma stresez cu marea întrebare a studentului de anul 6 "daca nu termin materia?" , sa nu grabesc din stres unele capitole si sa imi fi lasat mai mult timp pentru repetatul spatiat. Capitolele ce le-am făcut cu răbdare si le-am repetat spatiat le-am stiut cel mai bine. Totodată, as fi vrut sa am mai multa încredere in propriile forte, am pierdut mult timp printre gânduri. Stiam ca am potențial, insa ma pierdeam usor in peisaj.
Aș lua mai multe pauze Aș face mai multe lucruri care nu țin de rezi pentru ca este un examen de noroc
Prima trecere prin materie mi-a luat mult mai mult decât ar fi nevoie pentru ca am scris foarte mult. Așa e stilul meu de învățat, ca să înțeleg scriu mult și fac multe scheme. Doar ca nu mă ajută la a doua trecere, tot din carte citesc. Aș fi vrut să fac cumva să nu scriu atât de mult dar nu îmi pare rău neapărat. Poate dacă nu scriam nu aș fi înțeles multe lucruri..
Nu as mai invatat atat de mult pt examene si as fii parcurs anumite capitole mai atent
Nimic
Flashcarduri de la prima citire
Aș da rezi la timpu lui
Invatat constant, grile non stop din urma si din tot. Toceala toceala toceala. Numere, nume proprii, medicamente. Toceala!
Să repet neapărat constant capitolele din spate , fie prin grile, fie prin citire, fie prin flashcards
1. Aș ieși mai puțin în oraș 2. Mai multe grile după fiecare capitol 3. Aș organiza mai bine materia pe zile și aș sta mai puțin la prima trecere
As termina licență în vara anului 5 spre 6 și după început ușor ușor învățarea pentru rezidentiat
Să nu mai stau atât de mult pe prima citire și să fac subiectele de anii trecuți
Cel mai important lucru e sanatatea ta psihica. Mi-as prioritiza mai mult viata din afara facultatii, as lasa mai putin timp pentru examene si licenta si efortul intelectual mai concentrat spre rezidentiat.
Cel mai important ar fi să învețe foarte bine materia de la prima trecere și să facă grile după fiecare capitol. Apoi să își organizeze mai multe repetări ale materiei și să nu se bazeze pe faptul ca “mai e timp”😂
Am avut multe momente de "timp mort" pe parcursul anului 6 in care as fi putut totusi sa inghesui macar o citire rapida a materiei pentru rezi. In rest, chiar cred ca trebuie sa te bucuri la maxim de ultimul an si sa nu ratezi absolut nicio ocazie de a petrece timp de calitate cu prietenii. Stresul cu rezi-ul este inevitabil, dar ar trebui impins cat de tarziu in perioada de invatare pentru a nu aparea burn-out-ul.
Mi as gasi mai mult timp pt mine
As incerca sa nu pun asa multa presiune pe mine, sa ma ocup mai putin de licenta si mai mult pe rezi, sa mai iau pauze din cand in cand
-
Aș încerca să nu mă stresez de la început, e un examen de anduranță, foarte solicitant psihic, iar stresul suplimentar și burnout ul nu își au locul în peisaj
Sa termin licenta pana in decembrie cel tarziu Sa ma organizez mai bine Sa fac mai multe grile Sa recapitulez constant
Sa ma focusez doar pe învățat. Chiulit mai mult de la facultate și investit mai puțin în licență
Mi as face notite la toate capitolele, iar în final as citi doar notite
Mult mai multe grile și m-aș fi focusat pe grile din mai multe capitole sau dintr o carte după ce o terminam
As face neapărat grile de la prima citire dupa fiecare subcapitol , alea m au ajutat enorm
În primul rând, aș folosi flashcarduri, aș repeta mai mult din urmă și aș face mult, mult mai multe grile.
Cred că cel mai important lucru pe care nu l-aș mai face ar fi să mă suprasolicit și să iau pauze (plimbări în aer liber, sală etc).
Aș încerca să nu mă mai stresez. Să mă bucur de timpul liber și să învăț când e de învățat, să nu încerc să trag de mine dacă văd ca nu mai pot. În rest, sunt mulțumită cu ceea ce a fost. Poate uneori mi-am exteriorizat stresul și oboseala în relația cu cei dragi, i-am mai supărat și asta regret enorm acum.
Echilibrul este cheia! Da tot ce poti dar nu uita de tine, este doar un examen pana la urma, iar sanatatea mintala primeaza. Cu un program bine stabilit de la inceput, cu foarte multe grile si cu disciplina, aceasta perioada o sa treaca mai repede decat ati crede.
As face mai multe grile. Ele chiar te ajuta sa retii pana si cele mai imposibile detalii pe care nu te asteptai sa le memorezi. Eu m-am bazat mai mult pe carti, crezand ca as putea obtine un punctaj satisfacator daca as invata logic materia, dar nu prea e cazul cand vine vorba de rezi:))
Ce as face diferit… poate nu m-as stresa la fel de mult in ultimele saptamani. Si cand simti ca nu mai poti, sa stii ca mai poți inca putin, iar in final tot efortul va merita!
Aș învăța foarte atent, notițe, schițe, flashcarduri proprii.
Sa acord mai puțin timp examenelor de anu 6
As începe sa învăț mai din timp
Sa incerc sa ma concentrez mai mult si sa nu ma lalai, probabil as fi fost mult mai eficienta asa. Simteam ca daca nu stau mult pe materie nu retineam, dar de fapt retineam oricum, aici cred ca am gresit. As fi putut sa trec mai repede peste capitole si sa nu insist atat pe ele
A-si începe din timp materia de rezi , a-si face prima citire foarte în detaliu și foarte,dar foarte bine și recapitulare constat și a-si avea mai multa grija de mine .
As incerca sa imi conserv fortele pentru ultima luna inainte de examen. Eu personal am ajuns la mijlocul lui octombrie epuizata si nu mai aveam energie sa invat, nici stresul nu il mai simteam. Ultima luna e cea mai importanta, atunci se retin cele mai multe detalii si asta chiar face diferenta la punctaj.
Rezidențiatul este un examen frustrant. Poți parcurge materia de 6-7 ori și tot sa ai impresia ca nu o stăpânești. Este un examen rigid, mecanic, care testează memoria și nimic altceva. Pentru o persoană care este obișnuita să învețe logic poate fi un adevărat coșmar, dar nu trebuie să te dai bătut. Apucă-te din timp, fă-ți scheme cu logica ta pentru a reține cat mai bine, combină mai multe metode de învățare și eu te sfătuiesc sa te axezi mereu pe ceea ce nu reușești să memorezi. Fă-ți un calendar și respectă-l cu strictețe. Ca metode de învățare eu am folosit combinația: scheme din materie + flash carduri scrise de mine + grile + repetare constantă și la final un document cu informații pe care le uit constant sau lucruri pe care trebuie să le tot recitesc pentru a le reține (sau papagalisme 🦜 , cum îmi place mie să le spun 😂😂). Mult succes!!
Aș încerca să înțeleg mai bine materia, sunt unele capitole pe care nici până la examen nu simțeam că le stăpânesc la nivelul care îmi doream și nu aș mai pierde timpul (mai ales la primele citiri) cu detalii gen procente, numere pe care oricum le uiți a 3-a zi si nu sunt deloc importante
As rescrie din nou toata materia schematic dupa o ordine logica din start, eu oricum am facut asta, dar abia in vara, a functionat fff bine pt mine
Sa iau mai multe pauze, sa ma relaxez.
Nimic, a iesit totul f bine
M-aș concentra mult pe învățatul față de examenul de rezidențiat. Pana la urmă un punctaj mare aduce satisfacție si mulțumire in final. Nu cred ca dorește cineva eșec sau frustrarea alegerii unei specialități nedorite/care nu e pe listă....si pierderea timpului efectiv ci o altă specialitate cu care NU REZONEZI... totul pentru a susține din nou examenul.
Le pot sugera colegilor mai mici sa isi focuseze tot timpul strict pe detaliile din cartile de rezidențiat, si sa nu-si piarda timpul cu nimic altceva. (Licenta, examene an 6) Acele mici detalii pe care marea majoritate le-am ignorat, gandindu-ne ca nu poate da asa ceva la examen au facut diferenta intre o nota foarte buna si una doar buna. Le mai pot sugera sa-si faca flashcarduri cu toate tipurile de detalii ce implica cifre, procente, repartitie pe sexe etc si sa le repete aproape in fiecare zi.
Nu as sta asa mult pe prima trecere. Nu ma refer ca as face totul mai rapid fara sa le dau prea multa importanta, dar as incerca sa nu stau sa retin detalii de la prima trecere. Se uita aproape toate detaliile.
As citi mai serios materia de rezi inca de la prima trecere. Nu as acorda atat de mult timp pentru licenta. As merge mai putin la stagii la facultate.
Aș parcurge materia de mai multe ori, aș face mai multe grile, aș prefera să nu mă mai implic emoțional așa mult în lucruri care nu țin de mine, și aș încerca să am mai multă încredere ca totul va fi bine
as face recapitulare activa
As incerca sa trec o data prin materie in timpul anului univ sau as incerc sa trec foarte constiincios prin kumar in timpul anului. Apoi in vara pana la licenta (in septembrie) as mai trece o data prin materie respectiv lawrence + a doua trecere dar usor mai rapida, iar dupa licenta si pana la rezi inca o trece + grile pentru recapitulare constanta
Sa recapituleze din capitolele anterioare si sa nu desconsidere nici o materie care pare scurta, inutila si pare ca nu pot pica multe subiecte din ea, pentru ca 99% vor fi subiecte de acolo😂
As recapitula mai mult din urma si as face mai multe grile
Probabil aș trata examenul mai serios,dar în niciun caz nu as da într-o extrema de a ma izola total și a sta doar cu nasul în cărți.Desi nu mi-am bătut capul deloc cu invatatul,tot am luat,deci nu e imposibil și nici asa de speriat.
As invata mai atent inca de la primele treceri, nu doar citit simplu
As face mai multe flashcarduri, as trece prin anumite capitole de mai multe ori. As face scheme pentru ceea ce nu inteleg si notite pentru tratament. As selecta informatia de tip statistic si as nota o.
Cel mai important e sa te adaptezi. Capitolele sunt diferite, si ce ai de facut e diferit. Pe masura ce parcurgi materia de mai multe ori, nivelul tau e altul, si trebuie sa tii cont de asta, sa nu faci fix acelasi lucru de fiecare data. Si, sa nu uitam, e anul 6, sunt multe chestii pe langa. Trebuie sa adaptezi si la celelalte sarcini care apar, si atunci te adaptezi la cat timp ai in ziua respectiva.
Aș face toate grilele de pe site-ul grile rezidențiat.
As incepe mai din timp
Nu as dori sa schimb ceva, consider ca aceasta organizare m-a ajutat in gestionarea timpului. Colegilor mai mici le transmit sa fie dedicati, sa prioritizeze acest examen pentru ca vor avea tot timpul sa se bucure de vechile obiceiuri dupa rezi 🙂
As face totul la fel.
M as apuca mai din timp si nu m as mai compara cu altii. Esti mai puternic decat crezi
Aș repeta mai des materia. Am făcut repetiție seriată și a mers destul de bine. Dar aș fi repetat și mai mult, chiar în defavoarea unor capitole nefăcute
As citi cu mult mai multa atenție si as trage mai mult de mine pentru ca uneori am renunțat prea usor cand am simțit ca nu am mai avut chef
Aș încerca să parcurg cu multă atenție încă de la prima trecere și aș insista pe recapitulări și grile.
Nu as mai pierde timp cu cifre, doze din tabele, prevalente si alte prostioare de astea.
as face niste scheme mai detaliate de la a doua citire, deoarece m-au ajutat foarte mult pe final
Nu m.as mai compara cu ceilalti. N as mai pune accentul asa de mult pe detalii, as trece mai bine prin capitolele mari.
Cred ca totuși, m am stresat mult prea mult doar pentru un examen și aș fi putut profita un pic mai mult de vară și învățatul serios să fie doar după licență, asta pentru un punctaj de peste 800
Nu începeți prea devreme, nu treceți de prea multe ori prin materie pentru ca nu contează cantitatea ci calitatea. Important e ca după fiecare trecere să acumulați informații în plus iar ultima trecere să fie exclusiv despre detalii.
Poate as fi pierdut mai puțin timp cu licenta. In rest sunt multumita de ce am facut
M-aș odihni mai mult
As repeta constant din urma. Mi se pare cel mai important lucru. Si nu as mai plange sau consuma pentru faptul ca uit.
Nimic diferit
Sa învăț cât mai bine în timpul facultății, este important sa avem o baza
Sa nu se simta vinovati daca pe parcursul anului nu apuca sa citeasca zilnic, sau nu retin mare lucru sa se focuseze in ultimele luni, sa faca simulari de pe rezi.com
As face mai multe grile
Sa se distreze,sa nu-si puna viata pe al doilea loc.Eu am fost in vacanta,am fost la nunti etc etc si tot surmenata m-am simtit la final.Nu vreau sa ma gandesc ce ar fi fost daca nu luam pauzele respective.Oricum duoa aceste pauze aveam de 2 ori mai mult spor
Sa va faceti un program si sa il respectati. Disciplina e foarte importanta
Cel mai important este sa isi faca un program de invatat pe care sa il respecte
Aș învața tabelele mult mai din timp și mult mai bine,încă de la prima citire. Par dificil de abordat încă de la început dar sunt foarte importante. Mi-as fi dorit de asemenea să mă focusez mai puțin pe logică și mai mult pe a memora ca atare exact cum este scris în carte. Oricât am încercat sa gândesc logic,tot după tocit intens s-a văzut îmbunătățirea rezultatelor.
M-aş axa pe informaţia importantă şi aş omite pe cea pe care inutilă so memorezi pe toată (ex: dozele, genele etc).
Nu vă panicați. Oricum ați sta cu materia nu vă speriați pentru că doar o să vă dați peste cap. O să fiți în urmă cu programul pe care vi l-ați propus. Este ok. Dacă aveți bazele puse din facultate atunci doar o să intrați mai odihniți in vară. Nu are rost sa aveți regrete. Doar mergeți înainte. O să fie bine. FACEȚI SIMULĂRI. Rezolvați la început de octombrie reziurile din anii trecuți ca să vedeți ce baseline aveți
1.Este foarte important să aiba și alte activități și uneori chiar zile fără învățat pentru a da timp creierului sa respire și sa sedimenteze informația mai ales pe timpul verii când încă nu sunt presați de timp. 2. Atunci când simți ca ești obosit ia o pauza dar nu procrastina :). 3. Să rezolve multe grile de la prima trecere prin capitole astfel ca la ultimele treceri va fi mult mai simplu,eventual iti poți aminti din greșelile făcute prin grile în momentul recitirii textului. 4. Ritmul învățării să fie unul moderat însă să se mențină eficienți în ultimele 2 săptămâni, fiind cea mai relevanta perioada privind recapitularea. 5. Să încerce să aiba cât mai multe treceri prin materie.
Nu cred că aș face ceva diferit neapărat dar ce ii sfătuiesc pe cei care dau anul acesta este sa fie constanți și perseverenți,sa nu bage in seamă ce spun colegii(cat de mult au învățat sau cum nu au învățat) pentru că fiecare are stilul lui.
Aș pune mai mult accent pe repetatul capitolelor anterioare astfel încât la a doua citire să nu mai pară totul (aproape) nou.
Deci, dacă sunt atentă și relaxată, învăț de 20 de ori mai bine decât atunci când mă forțez să continui. As lua mai multe pauze
As petrece mai putin timp pe prima trecere pentru a ma putea incadra in plan si nu as mai incerca stiluri noi de invatat intr-un an in care stresul oricum e mare. Cel mai bine functioneaza metodele cu care ai invatat si pana acum si cu care esri foarte familiar.
As respecta stilul meu de a invata, as face din prima trecere toate schitele si notitele de care am nevoie pentru ca la final acestea m-au ajutat cel mai mult. Recomand sa va găsiți unul sau doi colegi cu care sa invatati, mai ales din vara, chiar daca nu repetati impreuna, macar sa aveti pe cineva cu care sa stati pe discord, sa mai puteti schimba cateva idei sau neclaritati, conteaza foarte mult sa nu simti ca treci singur prin asta. Sa va bucurati maxim de ultimul an, sa iesiti cu colegii sa participati la activitati, este destul timp pentru toate!
Nu m as mai concentra pe notele obținute în timpul anului 6 și m as axa mai mult pe rezi.
As invata putin mai asezat fara sa “fug” uneori prin materie doar pentru ca “asa e cel mai bine. Si nu m as mai compara absolut deloc cu altii
Sa imi conserv energia pe parcursul anului. Spre deosebire de multe examene din facultate, acest examen e un maraton, nu un sprint
Clar as acorda mai mult timp pentru rezi, as învăța doar in sesiune pentru examenele de le facultate și mi-aș lasă 2-3 săptămâni pentru licență; as fi vrut să îmi spună cineva asta înainte de anul 6 și să înțeleg că examenul de rezi e diferit fata de oricare alt examen de până acum
Mi-as termina licența înainte de a începe anul 6, sau măcar înainte de vacanta de Crăciun. As învăța constant, aproape în fiecare zi dacă se poate. E mai important sa faci 2-3 pagini pe zi dacă atât poți atunci, decât sa zici (cum am făcut eu) ca nu ai chef sa citești nimic doar pentru ca nu reușești sa citești acele 10-15 pagini pe care ți le-ai propus sa le citești (absolut nerealist la prima trecere, dacă vrei sa și înțelegi). Nu lăsați sa treacă mult timp fără sa cititi nimic. Aici am greșit cel mai mult, incercam sa fac mult odată, apoi aveam câteva săptămâni în care nu deschideam cărțile. A fi constant este esențial. Alt sfat, nu te uita la ce spun alții. Fiecare are ritmul lui și felul lui de a învăța. E absolut IRELEVANT de câte ori au trecut alții prin materie și unde sunt ei. Important e sa va găsiți ritmul vostru. Eu am avut doar 2 treceri prin materie prin majoritatea capitolelor (+ cateva capitole cu 3 treceri) + o rasfoire rapida de final și am luat peste 850. Nu e ideal sa faceți ce am făcut eu, v-as sfătui prietenește sa nu faceti asa dacă nu vreți sa îmbătrâniți 5 ani în 2 luni din cauza stresului😂 Dar v-am spus asta ca să țineți în minte faptul ca fiecare are ritmul lui și este ok, nu garantează succesul, nu garantează eșecul. A, și terapie. Dacă simțiți nevoia de susținere în acest an, recomand sa mergeți la terapie. Pe mine m-a ajutat enorm în gestionarea stresului legat de licență, prezentarea licenței, examenul de rezidentiat și am primit îndrumare și ajutor în alegerea specialității. Cred ca terapia a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru mine anul acesta. Mult succes, dragilor!
Sa trateze toate capitolele cu la fel de multa importanta
Nu as face nimic diferit. Sfatul meu este sa citeasca foarte bine intrebarile la examen pentru ca poti sari cuvinte foarte usor. Si totusi sa se gandeasca cu mult timp inainte la ce doresc sa aleaga
Nu m-aș axa atât de mult pe detalii inutile(gene, procente, numere)
Să își ia pauze pentru că este timp. Este foarte important să te oprești în momentul în care simți că nu mai poți
Cred ca modul cum am abordat lucrurile a fost adecvat, deoarece asa simteam ca e benefic pt mine. Poate acesta ar fi si sfatul meu, ca fiecare sa faca asa cum simte. Daca simte ca vrea o saptamana de vacanta la mare, go for it. Daca simte ca pauza ar fi prea lunga si mai degraba s-ar stresa ca “pierde timpul”, better not. Poate, totusi, daca m-as intoarce in timp, as mai lua si eu cate o scurta pauza, dar eu am facut parte din categoria nr 2 (“pierd timpul”) 🙂
Aș repeta mai mult materia din urmă. Nu am pierde atât de mult timp la prima trecere (5 luni). A doua trecere a fost tot ca prima , nu mai știam nimic. Aș învăța serios din martie nu din iulie. M-aș axa mai mult pe detalii de la a treia trecere, să fie cat mai proaspete în minte înainte de examen.
Nu aș face nimic diferit, am obținut mai mult decât era necesar. (După cele observate la colegii mei) rămâi organizat (chiar dacă pare overwhelming, păstrează-ți calmul și inspiră adânc pentru a-ți relua focusul), dacă știi ce vrei să iei - muncește să alegi primul, dacă nu știi ce să iei - muncește să ai de unde alege. Ieșirile în oraș nu le exclude, dar ce e prea mult strică
As incerca sa gasesc o metoda utila de a repeta din spate, este cel mai important!
Sa termine licența cat mai repede posibil pentru ca rezi este mult mai important
As pune mai mult accent pe retinerea detaliilor, si nu m-as baza pe ponderea capitolelor din anii precedenti. Orice informatie care nu ti se pare importanta sau spui "eh, care sunt sansele sa vina intrebare de aici", guess what, ai 100% sanse sa iti vina intrebare de acolo. Si poate as face mai multe scheme proprii, care sa nu fie asa estetice. Cat sa intelegi tu ce vor sa spuna si sa iti fie de ajutor, in rest nu conteaza.
M as stresa mai puțin și as mai adaugă 3 săptămâni de concediu în vară, mai ales ca nu mi trebuia nota asa mare

Cât de mulțumit(ă) ești cu specialitatea aleasă?

665 din 670 au răspuns

5
471 răsp.
70.8%
4
83 răsp.
12.5%
Nu mi-am ales nicio specialitate la repartiție
54 răsp.
8.1%
3
43 răsp.
6.5%
2
8 răsp.
1.2%
1
6 răsp.
0.9%

Repartiție 2024 – Ultimele punctaje pe specialități și orașe

  • noiembrie 27, 2024

Ce să faci după examenul de rezidențiat

  • noiembrie 19, 2024

Finally! După luni de stres, anxietate și ore întregi petrecute în casă cu cărțile în brațe, ai reușit să promovezi examenul de rezidențiat. Cu alte cuvinte, ești cu un pas mai aproape de a-ți împlini visul profesional.

Și meriți pe deplin să ți-l împlinești!

Să promovezi examenul de rezidențiat este o victorie în care ai investit timp și resurse; o victorie care necesită sarcificii. 

Poate ai refuzat să ieși în oraș pentru că rezidențiatul a fost prioritatea numărul unu. 

Sau poate ai pus pe pauză serialul preferat și ai ales să îți investești timpul în studiu.

Acum te bucuri de o pauză generoasă în care probabil îți dorești să uiti (pentru o perioadă) de tot ce înseamnă medicină. 

Deși această opțiune te ajută să îți limpezești mintea, există multe alte moduri de recuperare – mentală și emoțională – după examenul de rezi.    

1. Investește în relaxare de calitate

Uneori, avem tendința să asociem relaxarea cu a nu face absolut nimic. Cu alte cuvinte, crezi că te vei relaxa doar dacă eviți orice activitate care implică efort.

La polul opus, există cei pentru care relaxare înseamnă nopți nedormite, mers la cât mai multe petreceri și consum exagerat de alcool și droguri.

Înțeleg perfect nevoia de a „evada” și tocmai de aceea nu cred că astfel de „escapade” prezintă riscuri, atâta timp cât sunt făcute cu moderație.

Însă dacă relaxarea de calitate este ceea ce cauți, cu siguranță nu o vei găsi în club sau într-un shot de tequila.

Din punct de vedere mental și emoțional, relaxarea este un moment în care îi oferi minții tale oportunitatea de a se recupera după un efort semnificativ.

Tocmai de aceea relaxare de calitate presupune activități care te vitalizează cum ar fi o plimbare în parc, o conversație plăcută, puțină activitate fizică sau o carte bună. 

Și asta nu înseamnă să eviți complet party-urile, alcoolul și alte lucruri care te ”consumă”; doar asigură-te că ai un mix echilibrat de activități prin care mintea se eliberează de tensiune și se vitalizează în același timp. 

2. Fii recunoscător! 

Ai muncit și învățat atât de mult pentru acest examen încât parcă simți că nu mai ai energie să te bucuri de rezultat.

Se întâmplă uneori să trecem rapid cu vederea reușitele și să privim spre următorul obiectiv de pe listă. 

Poate că îți spui „O să mă bucur atunci când o să mă văd în spital și cu salariul în cont”.

Și când ajungi acolo, probabil îți vei spune „O să mă bucur când voi primi post stabil”.

Și când îl vei primi, probabil îți vei spune „O să mă bucur când voi avea propriul cabinet”.

Astfel, cercul vicios continuă, iar tu alergi după o bucurie idealizată, în timp ce reușitele trec neobservate pe lângă tine.

Vreau să te oprești un moment și să te gândești la tot efortul pe care l-ai depus. Amintește-ți cum visai fericit acum câteva luni (sau ani) la momentul în care vei promova acest examen.

Acum că ai luat rezi, dă-ți voie să te bucuri de reușită. Fi recunoscător pentru ce ai obținut și nu ignora aprecierea celor care se bucură pentru tine.

3. Pregătește-ți planul pentru viitor

Acum că ai luat examentul de rezidențiat – și în funcție de nota cu care ai promovat – probabil că ai mai multe opțiuni în ceea ce privește viitorul.

Profită de momentul de claritate mentală pe care ți-l oferă această pauză pentru a plănui următoarea mișcare.

Explorează-ți atent opțiunile, cântărește avantajele și dezavantajele și alege drumul profesional care crezi că ți se potrivește cel mai bine.

Un plan general oferă direcție carierei tale profesionale și cultivă acel sentiment de siguranță prin care obții curajul de a-ți urmări obiectivele.

  • Ce specializare te atrage cel mai mult? 
  • De ce te atrage acea specializare?
  • Ce abilități și cunoștințe te califică pentru specializarea pe care o dorești? 
  • Ce obstacole crezi că vei întâmpina?
  • Cum le vei depăși?
  • Ce ai nevoie să îmbunătățești pentru a deveni un medic competent?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care te încurajez să ți le adresezi. Vor mai apărea și altele în momentul în care începi te gândești serios la viitorul tău.

4. Folosește vizualizarea pentru a te motiva

Așa cum acum câteva luni visai la momentul în care vei promova examenul, la fel te încurajez acum să folosești imaginația pentru a-ți schița viitorul.

Vizualizarea este o unealtă mentală prin care poți construi viața personală și profesională la care aspiri. Este un exercițiu care te ajută să îți canalizezi motivația (link către materialul despre motivație) spre obiectivele care urmează.

Este ca și cum ai încălzi motorul unei mașini înainte de o cursă importantă. 

Tot ce trebuie să faci este să închizi ochii și să îți imaginezi ce obiectiv vrei să atingi mai departe și cum va arăta viața ta atunci când îl vei atinge. Caută să construiești o imagine mentală cât mai detaliată.

  • Cum te vei simți când vei atinge următorul obiectiv?
  • Cum vei reacționa?
  • Cine va observa reușita ta?
  • Cum vor reacționa ceilalți atunci când îți vei atinge următorul obiectiv?

Încearcă să îți imaginezi acest scenariu o dată pe zi astfel încât mintea să mobilizeze resursele de care vei avea nevoie. 

Atât pentru azi, pe data viitoare!

  • noiembrie 19, 2024

Cuprins

Am dat rezi. What next?

Scurt ghid introductiv în viața de medic rezident
Bogdan Blehuiu
 • 
19 noiembrie 2024

De-a lungul timpului am primit mai multe mesaje din partea comunității referitor la crearea unui ghid cu informații elementare despre ce presupune viața de medic rezident în România, începând cu momentul admiterii în rezidențiat. Întrebări precum „care sunt diferențele între un loc și post?” sau „care e gradul de asumare și responsabilitate pe care îl avem?” ori „câte gărzi trebuie să facem” și-au găsit locul în inbox-ul nostru.

Așadar, am decis să punem cap la cap o serie de informații vitale despre toate piesele de puzzle care formează rezidențiatul.

Imediat după concursul național de rezidențiat

Imediat după finalizarea celor 4 ore de examen, aflăm punctajul. În cazul în care considerăm că nu suntem mulțumiți, conform regulamentului și în urma comunicatului oficial al comisiei centrale, se poate depune o contestație, însă nu te aștepta la prea multe, recorectarea lucrărilor NU se face manual, ci tot utilizând scannerul.

La câteva zile se afișează clasificarea finală a candidaților pe site-ul www.rezidentiat.ms.ro.

Repartițiile

Uite ce este important să știi mai departe: câteva idei care să îți facă viața mai ușoară la momentul respectiv.

Repartiția mare

Tot pe site-ul www.rezidentiat.ms.ro se postează anunțul cu privire la desfășurarea repartiției candidaților, așa zisa „Repartiție mare”. Aceasta include atât programul de desfășurare a repartițiilor, cât și lista națională cu locațiile unde se desfășoară.

De menționat este că te poți prezenta în oricare dintre aceste locații.

Nu este obligatoriu să mergi în centrul unde ai susținut concursul național de rezidențiat, trebuie doar să te afli într-o locație și este bine să ajungi acolo cu cel puțin 100 de poziții înainte (raportat la punctajul tău). Repartiția se desfășoară relativ rapid, cu o frecvență de aproximativ 200 candidați/oră. Poziția la care s-a ajuns, inclusiv locurile și posturile rămase disponibile se pot urmări în timp real pe o platformă pusă la dispoziție de Ministerul Sănătății. Menționăm că noi salvăm punctajele în timp real în fiecare an și le publicăm pe pagina https://g-rezi.ro/punctaje.

IMPORTANT: În cazul în care nu te poți prezenta la această repartiție, poți desemna altă persoană care să aleagă în locul tău (un membru al familiei sau un prieten de încredere) printr-o procură notarială. Este foarte important să oferi instrucțiuni clare persoanei respective, pentru toate scenariile posibile (de exemplu, ce specialități să aleagă, în ce ordine și în ce oraș, dacă nu ai un punctaj suficient de mare).

După ce ți-ai ales specialitatea dorită, este vital să nu părăsești sala până nu primești o ADEVERINȚĂ care îți confirmă punctajul obținut și faptul că ai devenit medic rezident pe post/loc în specialitatea aleasă din centrul dorit.

Repartiția mică

Această adeverință este FOARTE importantă, fiind singurul act care îți dovedește calitatea de medic rezident. Această adeverință este necesară împreună cu actul de identitate atunci când mergi la repartiția pe clinici de îndrumare metodologică și stagii de pregătire, adică așa zisa „Repartiție Mică”.

Ce faci, mai exact, aici? Îți alegi coordonatorul de rezidențiat și odată cu acesta și spitalul, împreună cu secția unde îți vei desfășura activitatea în stagiul de bază. Lista cu coordonatorii se găsește tot pe site-ul www.rezidențiat.ms.ro, la categoria „Coordonatori de rezidențiat”.

Perioada de desfășurare a acestei repartiții este postată tot pe www.rezidențiat.ms.ro, iar lista cu locațiile de desfășurare este publicată de fiecare DSP în parte. În urma acestei repartiții o să primești o adresă de îndrumare metodologică (ce trebuie prezentată coordonatorului ales), o adresă de stagiu (ce trebuie prezentată la unitatea sanitară unde vei face primul stagiu), o adresă către unitatea angajatoare (ce trebuie dusă la RUNOS) și o altă adeverință de confirmare ca medic rezident. 

Urmează ca tu să mergi pe secție să faci cunoștință cu coordonatorul și, după caz, să fii repartizat(ă) la diverși medici.

Începerea rezidențiatului și activitatea din spital

Semnarea contractului de muncă se face cu spitalul plătitor. Spitalul plătitor NU este obligatoriu să fie cel unde ți-ai ales coordonatorul. Lista cu spitalele plătitoare se afișează de către fiecare DSP în parte/Ministerul Sănătății pentru București. Pentru cei cu post, spitalul plătitor este acela unde și-au ales postul.

Fiecare spital plătitor din țară solicită diverse acte, însă cele mai importante sunt actele de identitate, adeverința de rezident, diploma de licență, un IBAN al unui cont curent la una din băncile românești (pentru virarea salariului) și diverse documente doveditoare (de exemplu, dacă ai mai lucrat undeva anterior). Majoritatea solicită și un set de analize, în principal analize pentru HIV și hepatite, însă lista poate să fie mult mai mare în funcție de spitalul plătitor.

Cu ce instituții pot intra în contact ca medic rezident?

Uite câteva nume de care te vei lovi frecvent în următorii ani.

    • DSP – Direcția de Sănătate Publică

    • MS – Ministerul Sănătății

    • Spital plătitor – RUNOS – serviciul resurse umane, normare, organizare, salarizare

Carnetul de rezident

Carnetul de rezident vine ulterior începerii activității împreună cu un set de etichete autocolante personalizate și este distribuit de către DSP. Deși este cel mai ignorat document al rezidentului, asigură-te că îți vei lua toate notele la finalizarea fiecărui stagiu.

Nu amâna completarea fiecărui stagiu, deoarece există numeroase situații când se schimbă coordonatorul de stagiu, acesta poate ieși la pensie sau poate chiar deceda. Pe fiecare pagină ai nevoie de 3 parafe, cea a instituției unde ai desfășurat stagiul, cea a coordonatorului de stagiu (de multe ori, șef de secție) și cea a disciplinei respective.

Curriculum de pregătire

Asigură-te că îți printezi curricula de pregătire în specialitatea ta și că ești familiarizat cu aceasta. O poți găsi mereu pe site-ul www.rezidențiat.ms.ro, la categoria „curriculum de pregătire”. Acolo vei afla toate stagiile pe care ești obligat să le faci.

Traseul rotației de stagiu (schimbarea modulului de pregătire)

Pe site-ul www.rezidențiat.ms.ro, la categoria „Schimbarea modulului de pregătire (rotații de stagiu)” găsești modelul de cerere. Cu acest model completat vei merge la coordonatorul de stagiu înaintea începerii stagiului de unde ai nevoie de acceptul acestuia pentru desfășurarea stagiului. Cu această cerere semnată de către coordonator se merge la registratura spitalului unde îți desfășori stagiul pentru a lua număr de registru/direct la RUNOS-ul spitalului, după caz.

Asigură-te că începi cu destul de mult timp înainte realizarea acestui lucru, deoarece poate dura de la câteva zile la câteva luni (diferă în funcție de centru). Înainte să începi stagiul trebuie să ai deja rotația de stagiu semnată, ce se ridică ori de la DSP, ori de la același RUNOS unde ai depus-o (diferă în funcție de centru). Această rotație conține 2 documente pe aceeași pagină – jumătate de pagină trebuie să ajungă pe secția unde îți vei desfășura stagiul (confirmarea că ai fost acceptat și poți începe stagiul) și jumătate trebuie să ajungă la RUNOS-ul spitalul plătitor (pentru a te ponta pe perioada respectivă).

Traseul pontajului (foaia colectivă de prezență)

Înaintea ultimei zile din lună, la RUNOS-ul spitalului plătitor trebuie depus pontajul. Acesta trebuie completat cu mare atenție. Pe acesta nu trebuie să lipsească semnătura și parafa șefului de secție, semnătura și ștampila de la RUNOS-ul instituției unde ai desfășurat stagiul (care acordă și sporul) și ștampila instituției unde ai desfășurat stagiul (de la RUNOS/registratură/manager, în funcție de caz). Uneori poți avea norocul ca pontajul să fie realizat de un responsabil de pe secție, în general asistenta șefă.

Fluturașul de salariu

Se ridică de la RUNOS-ul spitalului plătitor (sau poate să vină direct pe secție, după caz). Este o bucată de hârtie unde ți se fac toate calculele, se adună salariul de încadrare împreună cu sporul și indemnizația de hrană (undeva la 350 lei/lună) de unde rezultă suma brută. Din suma brută se scad apoi: 10% CASS (casa de asigurări de sănătate), 10% impozit și 25% CAS (contribuția pentru asigurări sociale-pensii). Tot de aici se scade o sumă de bani pentru colegiul medicilor/sindicat/CCM rezultând la final, salariul NET, adică ce o să primești tu efectiv pe card.

Sporul

Sporul este reglementat la nivel național sub formă de interval (ex: 10-15%, 55-85%) în funcție de specialitate, în funcție de secție, în funcție de spitalul unde îți desfășori activitatea și în funcție de spitalul plătitor. Acesta diferă de la centru la centru, de la spital la spital și chiar de la secție la secție. Aici nu putem oferi foarte mult informații pentru că este imposibil de cuantificat, fiind atât de multe spitale și secții în România, doar să te sfătuim să faci studiu individual înainte – în funcție de centrul, spitalul și secția unde urmează să lucrezi. Idee: poți căuta în social media persoane care lucrează acolo și îți poți pregăti un set de întrebări cu ceea ce ai nevoie să afli.

Poți afla mai multe despre condițiile de acordare a sporurilor căutând Legea-cadru nr. 153/2017 și anexele ulterioare.

Gărzile

La fel ca la sporuri, te sfătuim să faci studiu individual pe acest subiect. Tot ce putem să îți spunem este că sunt spitale care nu plătesc gărzile rezidenților în nici un an și sunt spitale care o fac încă după primele câteva luni de activitate. Obligativitatea legală este de a realiza 1 gardă/lună în stagiul în care îți desfășori activitatea în luna în curs, însă lucrurile stau destul de diferit în realitate.

Concediile de odihnă și concediile medicale

Un medic rezident începe cu aproximativ 21-23 de zile lucrătoare de concediu la care se mai pot adăuga alte zile, în funcție de secție sau de apartenența la vreun sindicat. Nu se poate lua concediu de odihnă imediat după începerea rezidențiatului – în fiecare lună se „deblochează” 1-2 zile de concediu de odihnă pe care le poți lua. Pentru a beneficia de el, ai nevoie de o cerere scrisă adresată serviciului RUNOS al spitalului plătitor.

În ceea ce privește concediul medical (inclusiv cel maternal), este foarte important să știi că orice număr de zile de astfel de concediu îți prelungește durata rezidențiatului cu același număr de zile. Pentru concediu medical ai nevoie de documentația medicală necesară stabilirii diagnosticului clinic, stadiul de evoluție a bolii și a prognosticului recuperator (bilete de iesire din spital, examene paraclinice și de laborator etc) și de adeverința de la locul de muncă ce atestă câte zile de concediu de care ai beneficiat în ultimele 12 luni – plus, bineînțeles, alte documente ce pot fi solicitate de către RUNOS.

Întreruperea rezidențiatului din diverse motive

În cazul în care concediul de odihnă nu este suficient pentru planurile pe care le ai, precum efectuarea unui stagiu de durată mai lungă în altă țară, poți apela la concediul fără plată.

Acest lucru presupune înaintarea unei cereri scrise către serviciul RUNOS al spitalului plătitor prin care soliciți concediu fără plată. De regulă, se acordă pe maxim 1 an, urmând a fi prelungit ulterior. Important: în acest caz, rezidențiatul se prelungește automat cu durata concediului fără plată.

Diferența dintre loc și post

Diferența între un loc și un post de medic rezident este că un loc se referă la o poziție temporară, specifică perioadei de rezidențiat, în timp ce un post se referă la o poziție permanentă, care poate fi ocupată după finalizarea rezidențiatului. Un loc de medic rezident se acordă pentru o perioadă determinată de timp și se termină odată cu finalizarea programului de rezidențiat, în timp ce un post de medic rezident poate fi ocupat pe o perioadă nedeterminată.

Tichetele de vacanță

Acestea au o valoare de 1450 lei/an (la momentul publicării acestui articol, la început de 2023) și se pot folosi până la dată expirării acestora pentru călătorii în interiorul țării. Începând cu 2022, toate unitățile angajatoare au început să elibereze tichete de vacanță și rezidenților.

Responsabilitatea medicului rezident

Medicul rezident are o mare responsabilitate în ceea ce privește îngrijirea pacienților sub îndrumarea medicului îndrumător/coordonator. Medicul îndrumător este responsabil pentru îndrumarea și supervizarea ta în îngrijirea pacienților și în activitățile didactice.

Medicul cu care lucrezi are obligația de a verifica activitatea realizată de tine, de medicul rezident și de a contraparafa activitatea pe care o faci. Responsabilitatea și încrederea se câștigă treptat, pe măsură ce acumulezi informații și intri în contact cu patologiile frecvente. Nu lua decizii grăbite, iar atunci când nu ești sigur de un anumit lucru, să nu îți fie frică să întrebi medicul coordonator, alți colegi rezidenți sau medici și de ce nu, asistentele. Sunt foarte multe cazuri în care medicii rezidenți (în special de an mai mare) se folosesc constant în spital de parafa medicului îndrumător, chiar și fără prezența fizică a acestuia, dar acest lucru implică un grad de încredere ce trebuie câștigat.

Este foarte important să te implici și să cauți să înveți cât mai mult, chiar dacă asta presupune schimbarea medicului îndrumător și chiar a spitalului – în situația în care simți că nu te ajută să evoluezi în plan profesional.

Despre Colegiul Medicilor

Dincolo de opiniile subiective cu privire la această instituție și beneficiile oferite de apartenența la aceasta, menționăm că inclusiv medicii rezidenți au obligativitatea de înscriere în Colegiul Medicilor, conform Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Transferuri și detașări

Detașare înseamnă efectuarea unor stagii din curriculă în alte orașe, dar spitalul plătitor (angajatorul tău) rămâne același. Te poți detașa, de exemplu, din Sibiu în Craiova sau din Timișoara în București.

Transfer înseamnă mutarea definitivă într-un alt oraș/centru universitar și schimbarea spitalului plătitor (a angajatorului). De menționat este faptul că transferurile se pot face doar în sesiunile de transfer, în perioadele anunțate de Ministerul Sănătății pe https://rezidentiat.ms.ro/transfer/transfer.html (de regulă, în martie și în septembrie).

Cum funcționează procesul de detașare, afli în continuare. Facem mențiunea că legea se poate schimba în orice moment, așadar verifică toate informațiile de mai jos și în alte surse. Le punem aici strict ca să te ajute să te orientezi mai bine.

În centrul DIN care te detașezi, obții următoarele și duci actele justificative

    • Acord de plecare de la coordonatorul de rezidențiat în specialitatea aleasă (câte un acord pentru fiecare stagiu detașat)

    • Aviz de la spitalul plătitor, care se eliberează pe baza unei cereri în prealabil

    • Copii după actele justificative (certificat de căsătorie, act de proprietate, domiciliu, acte de angajare soț/soție – motivele pentru care se solicită detașarea)

În centrul ÎN care te detașezi, obții următoarele și duci actele justificative

    • Acord de primire de la coordonatorul de rezidențiat

    • Acord de primire de la coordonatorul stagiului complementar solicitat la detașare (câte un acord pentru fiecare stagiu)

    • Copii după actele justificative (certificat de căsătorie, act de proprietate, domiciliu, acte de angajare soț/soție – motivele pentru care se solicită detașarea)

Apoi trimiți către Ministerul Sănătății toate acordurile obținute și aștepți răspunsul. Trebuie să atașezi o cerere de detașare semnată de tine în care se precizează pentru fiecare stagiu: denumirea, perioada și unitatea sanitară, secția și coordonatorul.

Transferul

Procesul de transfer este similar, cu mențiunea că este obligatoriu și acord din partea Rectoratului (atât la primire, cât și la plecare) și trebuie să efectuezi toate aceste lucruri (aceeași listă ca la detașări, plus acordurile Rectoratelor) în perioada de transfer menționată mai devreme. De asemenea, transferurile și detașările se fac, din punct de vedere legal, în limita capacității de pregătire disponibilă.

Informații cheie despre detașări

    • Demersul se face cu minimum 3 zile înainte de începerea stagiului și poți aplica oricând pe perioada anului. Poți verifica dacă a fost aprobată detașarea pe site-ul MS la secțiunea Detașări.

    • Detașările aprobate se transmit la DSP-ul din centrul universitar în care a fost solicitată detașarea printr-o rotație. Acea rotație este o foaie A4 pe care o rupi pe mijloc, iar jumătate este adresată către spitalul unde te-ai detașat și o duci pe secția unde te-ai detașat și unde îți vei continua pregătirea, iar cealaltă jumătate este adresată către unitatea angajatoare AKA spitalul plătitor din centrul DIN care te-ai detașat și pe aceasta o trimiți prin mail sau curier către spitalul plătitor.

    • Detașarea o primești pe o perioadă de maximum 1 an, cu posibilitate de prelungire. Asta nu înseamnă că nu te poți detașa mai mulți ani, ci înseamnă că nu o poți face pe mai mulți ani deodată. Adică o poți face maximum pe o perioadă de 1 an la un anumit moment dat, iar ulterior mai prelungești cu cât dorești, tot cu maximum 1 an.

Schimbarea specialității

Dacă vrei să îți schimbi specialitatea, acest lucru se poate realiza prin promovarea unui nou examen de rezidenţiat sau în cazuri justificate, situaţie în care trebuie să îndeplinești toate criteriile următoare, şi numai cu avizul de primire al instituţiei de învăţământ superior cu profil medical acreditate şi al unui coordonator acreditat din centrul universitar de pregătire. Avizul coordonatorului/directorului de program va conţine obligatoriu şi recomandarea privind stagiile ce pot fi echivalate ca urmare a schimbării specialităţii. Schimbarea specialităţii se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, o singură dată pentru acelaşi concurs de rezidenţiat promovat.

    1. Să te afli în primele 36 de luni de la începerea pregătirii, respectiv 18 luni dacă ești stomatolog sau farmacist
    2. Să fi obținut la concursul național de rezidențiat promovat un punctaj mai mare decât ultimul punctaj pe specialitatea cerută din acel centru universitar.
    3. Să se facă dovada unor motive justificate.
    4. Să prezinți avizul de primire al coordonatorului/directorului de program din specialitatea solicitată. Avizul va conţine obligatoriu şi recomandarea privind stagiile ce pot fi echivalate ca urmare a schimbării specialităţii.
    5. Să prezinți avizul de primire al instituţiei de învăţământ superior cu profil medical acreditată.

Mai multe informații găsești aici.

Informație bonus: pentru susținerea examenului de specialist, poți opta pentru oricare dintre centrele universitare în care ai efectuat minimum 6 luni din modulul de bază.

Succes!

[QUIZ] Cum ești?

  • noiembrie 5, 2024
.block-da-post_middle_content { display: none !important; }

Te înțeleg. Știu prin ce treci.

Stres, licență, examene, învățat pentru rezi, toate astea din nou și din nou.

Când eram într-a 12-a, primeam în fiecare săptămână la biologie câte un set de 60 de grile de rezolvat, din toată materia. Nu aveam Grile-Admitere.ro pe atunci – trebuia să îmi fac de dinainte foaia „de concurs”, să îmi pun timer pe telefon, să rezolv încercând să nu îmi amintesc litera răspunsului corect (ceea ce devenise foarte dificil), iar apoi să caut răspunsurile la sfârșit.

Îmi lua extrem de mult timp, iar dacă greșeam un singur răspuns de la o grilă, simțeam cum mi se umplu ochii de lacrimi, deși nu puteam să plâng, și mergeam să mă iau la bătaie cu sacul de box din curte, până mi se învinețeau pumnii.

Ăsta era modul meu să „cope with stress”, îmi ziceam. Acum, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că nu era un lucru normal, ci o manifestare a Sindromului de Burnout (oboseală cronică). Însă el se poate manifesta diferit de la persoană la persoană.

Eu am creat un quiz simplu, de 5 întrebări, care îți va spune cât de aproape ești de Burnout, împreună cu 5 sfaturi ca să nu ajungi niciodată acolo.

Pentru asta, dă click pe butonul de mai jos. Se va deschide o fereastră de Messenger, unde vei alege, pe rând, cât de mult te identifici cu fiecare din cele 5 afirmații. Vei primi rezultatele pe loc, alături de interpretarea lor, dar și cele 5 sfaturi care să te ajute să treci mai ajutor prin perioada asta dificilă.

Merg la Quiz!

Merg la Quiz!

Apoi, în funcție de cum te situezi, te poți folosi de următoarele articole pe care ți le-am pregătit, pentru a învăța cum poți combate stresul de dinaintea rezidențiatului.

Cele 4 tipuri de stres și cum să le combați

Motivat să eșuezi

Stresul ca aliat


Nu în ultimul rând, nu uita că nu sunt un psiholog – sunt doar un coleg de-al tău, care încearcă să te ajute din propria experiență. Dacă simți că ai o problemă serioasă cu stresul, sau te simți depășit de situație, apelează la un specialist. Doar el te va putea ajuta.

Scrie-mi pe teo@marsilian.com cum stai cu stresul, ce probleme ai, și voi încerca să te ajut.

REZI 2024 – Cele mai dorite specialități

  • octombrie 28, 2024

La fel ca în fiecare an, am vrut să știm primele 3 opțiuni ale fiecărui candidat.

Am obținut cel mai mare sondaj de acest tip din România.

În aprox. 2 săptămâni am primit un total de 1.953 răspunsuri – 1.675 la Medicină, 209 la Medicină Dentară, respectiv 69 la Farmacie – pe care le-am formatat în grafice ușor de vizualizat în funcție de domeniu. Ai la sfârșit și un tabel cu specialitățile pe orașe.

În plus, am creat grafice dinamice cu evoluția celor mai dorite specialități din 2018 până în 2024.

PS: Nu uita să dai distribui articolul, ca să ajungă la cât mai mulți candidați!

PS2: Ai aici și cele mai dorite specialități la rezidențiat 2023, rezidențiat 2022, rezidențiat 2021, rezidențiat 2020, rezidențiat 2019 și rezidențiat 2018.

A. Procentual

Medicină

‎

Medicină Dentară

Farmacie

B. Dinamic 2018-2024

C. Pe orașe

Grilele de la Rezi 2023 Medicină – Analiză completă

  • octombrie 1, 2024

Nimeni nu poate ști cu certitudine cum vor arăta grilele de la Rezi 2024, dar ajută să ai un punct de plecare. Noi am analizat grilele care s-au dat la Concursul Național de Rezidențiat în 2023, domeniul Medicină, și am creat câteva grafice intuitive. Le găsești mai jos.

PS: Ai aici și analiza pentru grilele de la Rezi 2022, respectiv Rezi 2021.

Cuprins

Conținut grile | Repartizare pe cărți | Repartizare pe capitole | Repartizare după răspunsuri corecte | Paralele 2021-2022-2023*-2023 | Caietul de Examen – Statistică

Conținut grile

Din cele 200 grile, 156 grile au fost formulate din text și 44 din tabele (tabele exclusiv, combinații tabel+text sau figuri).

Repartizare pe cărți

Sinopsis:  24 grile (7 CS și 17 CM)
Kumar și Clark: 92 grile (21 CS și 71 CM)
Lawrence: 84 grile (22 CS și 62 CM)

Repartizare pe capitole

Sinpopsis de medicină

Kumar și Clark

Lawrence

Repartizare după răspunsuri corecte

Paralele 2021-2022-2023*-2023

Sinopsis

Kumar și Clark

Lawrence

Caietul de Examen – Statistică

Complement Simplu

GrilaCarteaCapitolulPaginaInfo.
1LawrenceOrtopedie594Tabel
2KumarRenal1354Text
3KumarTev1012Text
4KumarCardiologie1104Tabel
5KumarHta1143Tabel
6LawrenceFicat Si Splina342Text
7KumarGastroenterologie1279Text
8LawrenceInfectii81Tabel
9LawrenceIntestin Subtire194Text
10SinopsisGinecologie274Tabel
11KumarEchilibre199Text+Tabel
12LawrenceEsofag141Text
13LawrenceOrtopedie630Text
14LawrenceFicat Si Splina319Text
15LawrenceColon, Rect Si Anus236Text
16LawrenceStomac Si Duoden179Text
17KumarCardiologie1071Text
18KumarNeurologie832Tabel/Figura
19LawrenceUrologie644Text
20SinopsisDermatologie197Text
21LawrenceManagement7Text
22KumarEndocrinologie616Text
23SinopsisEpidemiologie335Text
24LawrenceHernii131Text
25LawrenceColon, Rect Si Anus229Text
26LawrenceTraumatisme103Text
27KumarDiabet732Text
28LawrenceBoli Vasculare521Text
29SinopsisObstetrica295Text
30LawrenceEsofag160Text
31SinopsisPediatrie237Tabel
32SinopsisPediatrie215Text
33KumarPneumologie976Text
34LawrenceArsuri121Text
35KumarDiabet725Text
36LawrenceUrologie659Text
37LawrenceOrl581Tabel
38KumarSepsis1066Text
39KumarCardiologie1052Text
40LawrenceCai Biliare249Text
41KumarAti231Text
42LawrenceOrl580Text
43KumarPneumologie965Text
44KumarReumatologie450Text
45KumarHematologie334Text
46LawrenceOrtopedie604Text
47KumarHiv1447Text
48SinopsisPsihiatrie328Tabel
49KumarBoli Hepatice1299Text
50KumarHiv1429Tabel

Complement Multiplu

GrilaCarteaCapitolulPaginaInfo.
51LawrencePancreas264Tabel
52LawrenceEsofag161Text
53KumarBoli Hepatice1298Text
54LawrenceCai Biliare242Text
55KumarCardiologie1098Text
56SinopsisObstetrica307Text
57LawrenceArsuri112Text
58LawrenceArsuri110-111Text
59SinopsisObstetrica315Text
60LawrenceUrologie660Text
61KumarHiv1448Text
62SinopsisPediatrie221Text
63LawrenceColon, Rect Si Anus223Text
64KumarNeurologie839Tabel
65LawrenceColon, Rect Si Anus232Text
66SinopsisObstetrica311Tabel
67SinopsisPsihiatrie327Text
68KumarHiv1430Text
69SinopsisDermatologie202,205Text
70KumarCardiologie1056Text
71KumarCardiologie1076Text
72SinopsisGinecologie286Text
73LawrenceFicat Si Splina338Tabel
74LawrenceSangerari45Tabel
75LawrenceStomac182Text
76LawrenceTraumatologie95Text
77LawrenceTraumatologie91Text
78KumarCardiologie1100Tabel
79SinopsisDermatologie199Tabel
80KumarPneumologie956Text
81KumarCardiologie1061Text
82LawrenceUrologie647Text
83LawrenceStomac187Tabel
84KumarAti225Text
85SinopsisPediatrie229Text
86KumarRenal1353Text
87LawrenceSangerari41Text
88SinopsisGinecologie278Tabel
89KumarEchilibre179-180Tabel+Text
90LawrenceUrologie672Text
91KumarGastroenterologie1163-1164Text
92KumarCardiologie1124Text
93KumarDiabet718Text
94LawrenceEsofag153Text
95KumarHta1139Tabel
96KumarAti232Text
97LawrenceColon,Rect Si Anus230Text
98LawrenceIntestin Subtire204-205Text
99LawrenceStomac182Text
100KumarEndocrinologie613Text
101KumarDiabet708Text
102LawrenceCai Biliare246Text
103KumarRenal1362Text
104SinopsisGinecologie277Text
105LawrenceOrtopedie600Text
106LawrenceOrtopedie598Text
107LawrenceOrtopedie596Text
108KumarNeurologie870Tabel
109LawrenceBoli Vasculare523Text
110KumarPneumologie961Tabel
111LawrenceArsuri117-118Text
112KumarBoli Hepatice1282Text
113LawrenceHernii128-129Text
114SinopsisPediatrie219Text
115KumarHta1137Tabel/Schema
116KumarPneumologie953Text
117KumarRenal1386Tabel
118KumarRenal1394Text
119KumarTev1002Tabel
120LawrenceOrl573Tabel
121KumarCardiologie1078Tabel
122KumarSepsis161Text
123LawrenceHernii133Text
124KumarCardiologie1127Text
125LawrenceEsofag153Text
126LawrenceColon, Rect Si Anus218Text
127LawrenceOrtopedie623-634Text
128KumarRenal1385Text
129LawrenceInfectii75Tabel
130KumarCardiologie1091Text
131LawrenceUrologie662Text
132LawrenceOrl576Text
133LawrenceEsofag140Text
134KumarHematologie351Text
135LawrenceTraumatologie101Text
136LawrenceIntestin Subtire213Text
137LawrenceIntestin Subtire209Text
138KumarCardiologie1121Text
139KumarPneumologie978-980Text+Tabel
140KumarRenal1393Tabel
141KumarNeurologie846Tabel
142KumarEndocrinologie622Text
143KumarHiv1430Text
144KumarNeurologie832Tabel
145SinopsisObstetrica310Text
146KumarPneumologie949Text
147SinopsisGinecologie292Text
148LawrenceOrtopedie598Text
149LawrenceTraumatologie94Text
150KumarReumatologie444-445Text
151LawrenceOrl559Text
152LawrenceStomac174Text
153KumarHematologie327Text
154KumarTev1006-1008Text
155KumarRenal1398Text
156LawrenceOrl555Tabel
157LawrenceManagement2Text
158KumarPneumologie971Text
159KumarEchilibre189Tabel
160KumarCardiologie1097Text
161LawrenceFicat Si Splina333Text
162KumarDiabet716Text
163KumarGastroenterologie1204Tabel
164KumarGastroenterologie1198-1200Text
165LawrenceBoli Venoase540-541Text
166KumarTev1006Tabel
167KumarReumatologie454Text
168KumarReumatologie440Tabel
169SinopsisPediatrie217Text
170KumarBoli Hepatice1298Text
171LawrenceManagement5-6Text
172LawrenceOrtopedie619Text
173LawrenceInfectii77Text
174KumarCardiologie1047Tabel/Figura
175LawrenceBoli Vasculare522Text
176KumarGastroenterologie1172-1173Text
177KumarReumatologie457-458Text
178KumarSepsis156Text
179LawrencePancreas273Text
180KumarNeurologie870Tabel
181KumarSepsis163Text
182SinopsisPediatrie220Text
183LawrenceUrologie645Text
184SinopsisPediatrie314Text
185KumarEchilibre184Tabel
186LawrenceOrl568Tabel
187LawrenceUrologie641Text
188KumarDiabet717Text
189KumarBoli Hepatica1293Text
190KumarCardiologie1070-1071Text
191LawrenceFicat Si Splina324Text
192LawrenceUrologie636-637Text
193LawrenceOrtopedie608-609Text
194KumarCardiologie1082-1083Text/Tabel
195LawrenceIntestin Subtire207-209Text
196KumarCardiologie1087Text
197LawrenceEsofag163Text
198KumarHematologie330Text
199LawrenceFicat317Text
200KumarHiv1431Text

4 soluții ca să îți menții pofta de viață în momente monotone

  • august 13, 2024

Te-ai întrebat vreodată de ce în unele zile pare că treaba merge brici și în alte zile abia reușești să arunci un ochi pe materie?

E adevărat că dispoziția și cheful de învățat se schimbă de la o zi la alta. Poate azi te cerți cu iubitul/iubita și îți bagi picioarele în tot iar mâine vă împăcați și simți că poți din nou să te ocupi de pregătirea pentru examen.

Dar ce faci atunci când ai zile întregi în care totul pare să meargă greu? Sau când realizezi că performanța și rezultatele tale au scăzut dramatic în comparație cu semestrul trecut?

Poate că e timpul să adresezi această lipsă de vitalitate care te ține în loc.

Și chiar dacă simți că performanța și cheful de învățat au rămas relativ nealterate, te încurajez să încerci totuși practicile pe care ți le propun.

Who knows? Poate descoperi că limita în ceea ce privește activitățile tale zilnice este doar mentală și există loc pentru mai mult.      

Nu există vitalitate fără sănătate!

Înaine să vorbim de practici psihologice prin care îți recapeți și menții vitalitatea, gândește-te pentru un moment la stilul tău de viață.

De fapt, cred că nici nu este nevoie să intru prea mult în detalii. Probabil știi mai bine decât mine de ce obiceiuri precum somnul de calitate, alimentația corespunzătoare, și sportul sunt cruciale pentru sănătatea și implicit vitalitatea ta.

Așa că te încurajez să începi cu asta. Investește în sănătatea fizică astfel încât să ai energia și resursele ce te vor ajuta să îți menții sănătatea și flexibilitatea mentală.     

Toata psihologia practică din lume este inutilă dacă nu îți pui mai întâi ordine în stilul de viață.

Să te concentrezi pe vitalitate fără să iei în considerare stilul de viață este ca și cum ai monta ferestre noi pe o casă ce stă să cadă.  

1. Programează-ți un moment pentru îngrijorări

Din punct de vedere mental și emoțional, stresul și îngrijorările te consumă cel mai mult.

Nu uita că acele ore în care te plângi și te gândești la scenarii catastrofice necesită resurse… resurse pe care le-ai putea folosi în scopuri mai constructive.

Când în sfârșit ieși din haosul îngrijorărilor, realizezi că te simți secat de putere și nu ai chef de învățat sau completat grile.

Și pentru că îngrijorarea nu este ceva ce poți să oprești cât ai pocni din degete, ce-ar fi să încerci măcar să o amâni?

Programează-ți o oră (sau cât crezi că ai nevoie) în care să îți dai voie să te agiți în legătură cu orice îți trece prin cap.

Nu numai că acest truc împiedică stresul și îngrijorarea să îți contamineze întreaga zi, dat îți oferă control asupra situației.

În felul acesta, tu decizi când și cât vrei să te îngrijorezi, în loc să decidă anxietatea pentru tine.

2. Culcă-te cu un vis și trezește-te cu scop

Vitalitatea, și implicit motivația, depind de obiectivele spre care țintești și activitățile în care te implici.

Nu ai cum să te simți energizat și dornic de treabă dacă nu există ceva pentru care simți că merită să tragi. Și chiar dacă te-ai simți, această stare mentală se risipiește imediat dacă nu servește unui scop concret.

Totodată, vitalitatea este ceva ce întreții prin micile victorii pe care le obții de-a lungul unei zile. Un capitol învățat cu succes, o oră petrecută completând grile; acestea sunt micile reușite care te fac să spui Pot mai mult sau Vreau mai mult.

Personal, în fiecare seară îmi place să petrec câteva minute gândindu-mă la ce vreau să realizez a doua zi. La micile reușite și mai ales la implicațiile pe care efortul și rezultatele de mâine le vor avea asupra viitorului meu. A doua zi, îmi pun pe foaie obiectivele la care m-am gândit cu o seară în urmă.  

Acest exercițiu mă ajută să știu exact ce am de facut și de ce este important ceea ce fac.

3. Începe ziua cu o activitate fun

Nimic nu te vitalizează mai mult într-o zi „lentă” decât o activitate distractivă care să îți stimuleze producția de endorfine.

Deși unii experți ne îndeamnă să începem ziua în forță, există acele zile în care te trezești fără chef de treabă. Și aici mă refer la situațiile în care ști că ai făcut totul ca la carte – ai dormit bine, ți-ai luat micul dejun, poate ai făcut și puțin sport.

Atunci când ai astfel de zile, te încurajez să lași cărțile și cursurile de-o parte pentru un moment (oricum ești cu vitalitatea pe low și mai mult te vei frustra) și să faci ceva care te energizează.

Cântă sub duș. Urmărește un video amuzant. Dă muzica tare și dansează. Fă sex. Orice ști că te ajută să ieși din acea stare de „Azi nu am chef”.

Doar ai grijă să nu petreci prea mult timp distrându-te, aș sugera maxim 30 de minute. Altfel, o intenție bună se transformă în procrastinare.

4. Ține stresul sub control

La fel ca și îngrijorările, stresul poate consuma cantități uriașe de resurse fizice și emoționale, mai ales atunci când nu ai nici un control asupra lui.

Imaginează-ți că te trezești după un somn bun și te simți super energizat și motivat. Azi este ziua ta, ziua aceea în care vei fi super productiv și vei recupera materia cu care ai rămas în urmă.

Doar că atunci când intri pe grupul de pe whatapp, vezi că ați primit câteva teme în plus pentru laborator. Mai mult, afli că azi ai deadline pentru un proiect de care ai uitat complet.

Vitalitatea de care te bucuri azi depinde de felul în care vei reacționa la aceste evenimente neașteptate.

Pe scurt, ai două opțiuni:

Opțiunea 1: Lași stresul și îngrijorările să te compleșească până la epuizare. Îți imaginezi la nesfârșit tot felul de scenarii nasoale în care rămâi în urmă cu învățatul sau nu iei notă de trecere. Cu alte cuvinte, irosești toată energia și buna dispoziție cu care te-ai trezit fără să rezolvi ceva concret.  

Opțiunea 2: Folosești stresul ca pe un aliat și profiți de vitalitatea pe care o resimți azi pentru a nu lăsa un eveniment neașteptat să îți strice flow-ul.

Dacă vrei să obții constant rezultate bune la învățat, oferă-i corpului și minții tot ce au nevoie pentru ca tu să te simți vitalizat și pregătit să gestionezi chiar și situațiile neașteptate.

Tu cât de motivat/ă ești?

  • august 6, 2024

Ești cu adevărat motivat să îți atingi scopurile în viață? Cât de mult te străduiești să îți duci obiectivele la bun sfârșit? După cum știi, a vrea un lucru și a munci pentru el sunt două noțiuni total diferite.

Așadar, care e diferența dintre cei care nu par să ajungă niciodată unde și-au propus, și aceia care sărbătoresc reușită după reușită? Cel mai adesea e vorba de motivație, în special de motivația intrinsecă.

Ea reprezintă acea forță care ne animă. Este setea noastră internă de a realiza, de a produce, de a ne dezvolta și de a merge înainte. Atunci când ești pe punctul de a renunța, sau nu știi nici măcar de unde să începi, motivația internă este cea care te împinge de la spate.

Datorită motivației vei învăța și te vei dezvolta indiferent de situație. De aceea este o unealtă atât de importantă pentru atingerea obiectivelor și, în cele din urmă, pentru a reuși în viață.

Așadar, cât de motivat ești de fapt? Ți-am pregătit un scurt chestionar ca să înțelegi mai bine cum stai la acest capitol. Apoi vom discuta punctual răspunsurile tale, oferindu-ți sfaturi personalizate despre cum să îți dezvolți motivația, astfel încât să poți ajunge acolo unde îți dorești.

Chestionar

Pentru fiecare din afirmațiile de mai jos, bifează în ce măsură te identifici. E în interesul tău să fii cât se poate de sincer, iar răspunsurile tale să fie cele adevărate, nu neapărat cele corecte. Atunci când ai terminat, apasă butonul „Calculare punctaj” poziționat mai jos pentru a-ți afla scorul, și nu uita să-l împărtășești și prietenilor pe Facebook. Ulterior, urmărește-ți punctajul pentru fiecare din cele 4 planuri pentru a ști unde trebuie să mai lucrezi.


{{$index+1}}.
Niciodată Întotdeauna


Calculare punctaj Share pe facebook
Punctajul este {{total_marks}}
Te rog să răspunzi la toate întrebările


Interpretarea rezultatelor

Intervale
Ce înseamnă asta pentru tine
{{item.low}} - {{item.high}}


Factorii motivației intrinseci

Motivația intrinsecă, sau auto-motivația, este un mecanism complex. Aceasta este legată de gradul de inițiativă în urmărirea provocărilor, de siguranța că ești în stare să îți atingi obiectivele și, nu în ultimul rând, de mentalitatea că dacă muncești suficient de mult, vei reuși (sau vei fi pe podium, dacă e vorba de o competiție).

Pentru construirea unui nivel de nedoborât al motivației este necesară îndeplinirea a 4 condiții:

  1. Încredere în sine și în propriile puteri
  2. Gândire pozitivă, în special în ceea ce privește viitorul
  3. Concentrare și obiective solide
  4. Un mediu motivant
Lucrând la toate aceste aspecte vei reuși să îți îmbunătățești rapid nivelul de motivare. Să aruncăm o privire asupra fiecăruia dintre acești factori.

Afirmațiile {{item.linked_questions.join(",")}} | {{item.part_marks}} din {{item.part_total}}
-



Puncte cheie:

  • Pentru cei mai mulți oameni, motivația nu vine de la sine. Și chiar și aceia care stăpânesc motivația intrinsecă au nevoie din când în când de un mic sprijin.
  • Construiește-ți motivația intrinsecă exersându-ți abilitățile de a-ți seta obiective, de a gândi pozitiv și de a-ți crea imagini mentale ale succesului, dar și dezvoltându-ți stima de sine și încrederea în propriile forțe.
  • Mentalitatea privind atingerea obiectivelor poate face diferența dintre succes și eșec. Creează-ți idealuri și muncește din greu pentru a le atinge. Monitorizează-ți constant nivelul motivației și găsește diferite moduri de a-l ridica. Dacă muncești activ ca să-ți ridici moralul, vei spori în mod semnificativ șansele de a ajunge exact acolo unde îți dorești.

Cum să treci de la anxietate la entuziasm în 3 pași simpli

  • iulie 30, 2024

Din toată diversitatea psihologiei umane, anxietatea este subiectul meu preferat.

Și nu doar pentru că afectează aproape 264 de milioane de oameni anual (conform Organizației Mondiale a Sănătății), ci și pentru că este ceva cu care m-am confruntat mare parte din viață.

De fapt, sunt aproape sigur că și tu știi ce înseamnă să te confrunți cu această emoție intensă. O trăiești înainte de examen (sau alt eveniment important), când te gândești la rezi/admitere, sau atunci când realizezi cât de imprevizibil este viitorul.

Ca să citez înțelepciunea Internetului, „Corpul uman este alcătuit din 80% apă, deci suntem un fel de castraveți cu anxietate.”

Așa că hai să vedem cum poți transforma anxietatea, din obstacol în resursă.

De ce „vindecarea” NU este o soluție

Vad adesea pe net cursuri, cărți și experți care promit sa te scape de anxietate pe veci. Promisiuni mari care de multe ori „se bat cap în cap” cu tot ceea ce știu despre psihologia umană.

Totodată, întâlnesc oameni care spun „Get over it” sau „Nu mai fi panicat”, ca și cum anxietatea are un buton de start/stop pe care îl apeși și… puf, a dispărut panica.

Și tocmai de aceea, simt nevoia să clarific câteva lucruri legate de anxietate:

1. Anxietatea a fost, este și va fi mereu o unealtă utilă cu care evaluezi riscul, anticipezi posibile pericole și mobilizezi resurse interioare. Și atunci, de ce ai vrea să scapi definitiv de ceva ce te ajută mai mult decât realizezi!?

2. Anxietatea NU se vindecă (nu este o boală), ci se gestionează. Cu alte cuvinte, înveți să trăieși cu ea, să o controlezi când simți că te copleșește și să o folosești ca pe o resursă.

Și cel mai simplu mod în care o poți folosi în avantajul tău este să o transformi în entuziasm.

Ambele arată la fel!

Din multe puncte de vedere, anxietate și entuziasmul arată la fel.

  • Același nod în gât.
  • Aceași stare de agitație fizică și mentală.
  • Același puls crescut și respirație accelerată.
  • Aceeași senzație că ceva e pe cale să se întâmple.

Singura diferență este perspectiva ta. Adică atunci când vezi situația ca pe ceva periculos te vei anxieta, în timp ce atunci când vezi situația ca pe ceva nou și interesant te vei entuziasma.

Pe explicația aceasta a mizat și Alison Wood Brooks, o cercetătoare de la Harvard Business School.

În studiul realizat de ea, participanții s-au descurcat mai bine la vorbit în public și karaoke după ce și-au reevaluat anxietatea legată de aceste activități.

Practic, în loc să își spună „Sunt anxios/anxioasă”, și-au spus „Sunt entuziasmat/emtuziasmată”.

Mi se pare facinant faptul că toți suntem capabili de acest lucru. Fiecare dintre noi poate să treacă de la anxietate la entuziasm atunci când își schimbă dialogul interior.

Și odată ce faci asta, poți transforma pericolul în oportunitate.

Reține că de la anxietate la entuziasm este doar un pas, un pas pe care îl faci atunci când îți schimbi perspectiva.

Cum ajungi de la anxietate la entuziasm:

1. Lasă-te purtat de valul anxietății

Atunci când te lovește anxietatea, primul lucru pe care încerci să îl faci este să o controlezi.

Strângi pumnul să nu se vadă că îți tremură mâna, eviți contactul vizual, bei apă des, și faci glume sperând ca asta te va detensiona.

Dar sub toate aceste comportamente se află același mesaj, „Vreau să scap de panică!”

Ce îți sugerez să faci este exact opusul, adică să inviți anxietatea în viața ta. (Pentru că oricum va veni și neinvitată)

Atunci când îți accepți anxietatea ca pe oricare altă emoție, dispare acea tensiune ce o simți când lupți să ascunzi o emoție care „nu trebuie să se vadă.”

Exact ca un surfer care nu merge împotriva valului ci caută să stea mereu pe el, e nevoie să te lași purtat de anxietate. Altfel, cu cât te împotrivești mai mult, cu atât te va copleși mai rău.

Practic, ce îți sugerez să faci este:

  1. Să identifici modurile în care încerci să fugi de anxietate. Te uiți des pe telefon? Eviți contactul vizual? Devii ironic și „caterincos”? Mergi des la baie? Sunt doar câteva idei din repertoriul propriu…
  2. Să renunți treptat la ele pentru că doar așa poți să îți trăiești anxietatea.

2. Privește-o ca pe o oportunitate

Absolut orice situație cu care te întâlnești este o oportunitate să îți definești viitorul. Și asta pentru că oportunitățile implică decizii.

Atunci când mergi la magazin, ai oportunitatea să alegi ce vrei să mănânci. Să zicem că ai de ales între mere și chipsuri. Merele te ajută să faci un pas către un viitor sănătos, în timp ce chipsurile îți oferă satisfacție de moment.

La fel se întâmplă și în situațiile cu mai multă greutate. Poți să lași examenul pe toamnă (și scapi temporar de anxietate) sau poți să îl privești ca pe o oportunitate să mergi înainte (în ciuda anxietății).

De multe ori, o să vezi că „pericolul” nu este atât de mare pe cât credeai. Mai mult, ai oportunitatea să îți arăți că poți face față situației în ciuda panicii.   

Așa apare entuziasmul, când începi să vezi avantajele, nu doar disconfortul, riscurile și pericolele.   

3. Reglează-ți dialogul interior

În timpul celui de-al doilea război mondial, Ministerul Informațiilor din Anglia a emis celebrul mesaj Keep Calm and Carry On (Stai Calm și Mergi Mai Departe), pentru a calma populația îngrijorată.

Au trecut aproape 70 de ani și uite că acest mesaj a rămas în continuare viral. (Deși acum apare în diferite alte forme)

Se pare că felul în care gândești și vorbești se reflectă în deciziile și atitudinile pe care le manifești.

Așa că dacă dorești să transformi anxietatea în entuziasm, este important să schimbi mesajul pe care ți-l transmiți în legătură cu o situație.

Mai exact, înlocuiește cuvinte precum „anxietate”, „frică” sau „panică” cu „entuziasm” sau „curiozitate”.

Știu, poate ți se va părea straniu să spui „Sunt entuziasmat(ă) de rezi”. Dar realist vorbind, oricât de nasol ar fi un examen, ai destule motive să fi entuziasmat în legătură cu el; este încă un pas spre ce îți dorești să obții.

Indiferent de rezultat, contează enorm faptul că ai avut inițiativă.  

Și până la urmă, la asta se rezumă managementul anxietății – să ai inițiativă și să vezi oportunitatea chiar și atunci când anxietatea te îndeamnă să fugi.

Cum să îți planifici timpul pentru rezi – în 4+1 pași simpli

cum sa planifici timp rezi blog grile rezidentiat
  • iulie 9, 2024

Motto: Un obiectiv fără un plan rămâne doar un vis!

Introducere + ce obții din articolul-ul ăsta

Pe scurt:

– Afli cum să îți creezi un plan de recapitulare care chiar funcționează
– Descoperi cum să te motivezi
– Înveți cum să negociezi cu creierul 

Te așteaptă câteva luni… de vis!

De aceea, m-am gândit să îți scriu un ghid simplu despre cum să îți organizezi viața (sau ce a mai rămas din ea) înainte de rezi.

Precizare: dacă mai ai 1 an și 3 luni până la rezi – cu atât mai bine! Vei știi la ce să te aștepți (și vei aprecia și mai mult ultimul an de medicină)!

De ce ai nevoie de un plan (și de ce trebuie să începi acum)

Prin urmare, cu cât începi mai devreme să repeți, cu atât bucățile vor fi mai mici și mai ușor de digerat.

Și totuși, cum știi cât de mari trebuie să fie bucățile? Cum știi care e ora mesei? Poate uneori ai chef de înghețată, nu de friptură de elefant. Cum te motivezi să îți mănânci porția?

⚠️ Disclaimer: niciun elefant nu a fost rănit în timpul scrierii acestui articol. De fapt, după cum ți-ai dat seama, elefantul (în cazul nostru, un ditamai mastodontul) este rezidențiatul!

Trebuie să încep de azi să repet?

Răspunsul o să te surprindă: Nu! Dar ai risca să stai un an pe bară? Și unde mai pui că cei mai mulți dintre colegii tăi au început deja, așa că…

Să începem!

Pasul I

cum sa rezi blog grile rezidentiat

Am creat, special pentru tine, modelul de plan de recapitulare/învățare de mai sus: click pe imagine ca să îl descarci!

Printează-l în cât mai multe exemplare – așteaptă-te ca programul tău să se schimbe de la o săptămână la alta.

Te sfătuiesc să îl completezi duminică seara pentru săptămâna care urmează, dar de data asta începe chiar de azi!

Trece-ți numele complet, ca să te identifici cu fiecare cuvânt pe care îl scrii apoi pe foaie. Notează datele săptămânii, ca să nu încurci foile între ele (de vreme ce se vor strânge foarte multe).

Pasul II

Ca mereu în viață, trebuie să știi exact ce vrei. Care e visul tău?

Cel mai probabil, să iei notă mare la rezidențiat și să prinzi specialitatea X – dar nu pot să scriu eu asta, e visul tău! Așadar, scrie-l pe foaie, ca să îl ai mereu în vedere! 

Pasul III

Perfect. Acum că știi ce vrei, trebuie să afli și pașii ca să ajungi acolo. Cu alte cuvinte, ai nevoie de obiective pe termen scurt – Obiectivele săptămânii. Însă obiectivele tale trebuie să fie SMART. Hai să luăm un exemplu care nu e tocmai SMART și să vedem cum l-am putea îndrepta:

Vreau să repet pentru rezi.

– Specific – Ce anume vrei să repeți? Unde? Cu cine? Cum? – „Vreau să repet capitolul de Cardiologie, la birou, singur, folosindu-mă de tehnicile de pe www.blog.grile-rezidentiat.ro (da, tocmai mi-am făcut reclamă la blog pe propriul blog)”.

– Măsurabil – Cât de bine vrei să înveți? – „Cât să rezolv corect peste 90% din grile.”

– Abordabil – Poți face asta? – Sigur, e doar un capitol! 

– Relevant – Cu ce te ajută? – E un capitol foarte important, din care pică multe grile.

– Temporizat – Când? / În cât timp vrei să repeți? – În Y zile, timp de 6 ore pe zi, începând cu ora 10 dimineața, în sesiuni de 25 de minute, cu 5 minute pauză (tehnica pomodoro).

Partea frumoasă la obiectivele SMART e că le poți face oricât de mici, asta încât să le poți înfuleca dintr-o singură înghițitură. De exemplu, poți să-ți setezi un obiectiv SMART pentru o singură dimineață de învățat:

„Vreau ca marți, de la 10, când termin de luat micul dejun, până la 1 după-masa, să rezolv primele 250 de grile de la Gastro până când nu mai greșesc niciuna din ele. Asta mă va ajuta să îmi fixez materia și să văd ce trebuie să mai repet. Da, am timp destul”.

Pasul IV

Începe să completezi tabelul.

Super important: Chiar dacă nu e destul loc în tabel să scrii totul, când completezi fiecare căsuța, ține cont de regula SMART de la Pasul III!

Treci în plan totul: ore de somn, sală, petreceri (dacă e cazul), și mai ales sesiunile de învățat.

De ce e absolut necesar să treci data și ora când înveți? Ca să îți dezvolți disciplina. Altfel, dacă nu ești presat de ceva, vei fi tentat să amâni învățatul pe ultimul moment – crede-mă, am fost acolo!

Pasul V – Bonus

După ce ți-ai făcut planul de recapitulare/învățare, ca să scoți maximul de la el, trebuie să știi câteva strategii esențiale:

1. Pune accentul pe eficiență!

E de preferat să termini de învățat în jumate din timp și să ieși în oraș în timpul rămas, decât să citești 6 ore cu televizorul pornit, stând pe Fb sau Insta, și fără să rămâi cu nimic.

2. Dezvoltă-ți auto-disciplina

Da, știu, nu e cel mai simplu lucru, pentru că există o parte a creierului (creierul emoțional) care aleargă după fluturi. Trebuie să negociezi cu el: „Nu, nu deschid Netflix-ul până nu termin pe ziua de azi!” – și să te ții de cuvânt.

Dacă e foarte încăpățânat, fă pariu cu un prieten că înveți zilnic cât ai în plan, altfel îi dai în fiecare zi 20 lei – asta cu siguranță o să te motiveze!

3. Aproximează corect timpul

Poate fi dificil să estimezi cât timp îți ia să înveți un capitol, sau să rezolvi 200 de grile. Cel mai probabil, îl vei subestima; alte dăți vei termina mai repede decât credeai.

Important e să îți actualizezi constant estimările, astfel încât să te apropii cât mai mult de timpul real.

Dacă mereu subestimezi timpul necesar, poate fi foarte util să afli care e pentru tine constanta K = cu cât la sută îți ia mai mult să faci ceva, decât ai estimat. Apoi, atunci când îți faci programul, alocă fiecărei activități timpul estimat de tine, înmulțit cu (100+K)%.

În loc de încheiere

Contrar a ceea ce se spune, cel mai greu lucru nu este să începi, ci să fii constant. Însă îți promit că dacă reușești asta, rezi nu va fi atât de greu!

E mult mai eficient, spre exemplu, să începi să rezolvi de acum 100 de grile pe zi, decât să rezolvi 300 pe zi în ultima lună.

Așadar, sfatul cel mai bun pe care ți-l pot da, dacă vrei să te asiguri că prinzi specialitatea pe care o vrei, este „pregătește-te din timp!” .

PS: Dacă mai ai prieteni care dau rezi, trimite-le și lor acest articol. Iar dacă ai ceva să mă întrebi, dă-mi un reply la teo@marsilian.ro – o să răspund cât pot de repede!

O săptămână plină!

Epuizare și pauză

  • iunie 7, 2024

Salutare,

Diana aici.

Acesta este ultimul mail pe care îl primești de la mine.

Momentan…


1. Pauză

Îți scriu acest mail de vineri cu o durere de cap enervantă. În ultima vreme, au devenit mai dese momentele în care sunt epuizată la final de zi, sau chiar cu o durere de cap ca cea de acum. Nu sunt rare nici momentele în care mă gândesc ce subiect pentru mail-ul de vineri aș putea aborda săptămâna asta, iar în mintea mea simt ca este, din păcate, dinte-gaură-lipsă.

Cum simt că s-au strâns destul de multe astfel de momente în ultima perioada, am decis să pun pe pauza aceste mail-uri săptămânale, și să mă preocup puțin de starea mea de bine. Pentru a evita burnout-ul.

In cazul de față, pentru a nu ajunge într-un astfel de episod, am decis să fac prevenție. Și să mă opresc puțin din ritmul alert și agitat în care am intrat și în care m-am mișcat o perioadă lungă.


2. Respiro

Și pentru că tot a venit vara, cu vacanța și cu trenul din Franța, și pentru că asociez verile cu libertatea, cu momente de respiro, cu lipsa unei agende si a unui program, vara aceasta, cel puțin, voi fi absentă de la tastatură.

Plănuiesc să îmi rezerv ceva mai multe ore pentru mine, pentru preocupările mele – care îmi aduc atât de multă fericire, și pe care le-am sacrificat în detrimentul sarcinilor zilnice, și… pentru respiro.

Pentru mai multe ore în care singurul lucru pe care îl fac este să respir. Profund și ancorată în mine. Cu gândul nu doar la noi taskuri și noi obiective. Cu gândul nicăieri, de fapt, dar cu bateriile la încărcat.


3. Burnout?

Bun, acum ca să fac ceva util și din experiența asta recentă, vreau să îți las câteva semne care mi-au servit drept indicii că mă îndrept, ușor dar sigur, către epuizare/burnout.

Primul indiciu a apărut sub forma lipsei de creativitate și inspirație. Am acordat prea mult spațiu sarcinilor și datoriilor, iar zona de creativitate a trebuit s-o restrâng. Iar prin asta am simțit că pierd o parte esențială a mea. Și cu atât mai mare a fost senzația că nu mă îndrept într-o zonă bună.

Al doilea indiciu l-aș pune pe seama oboselii. De orice natură. Nu am început cu oboseala, pentru că am avut „n” perioade excelente în care eram însoțită de ea la tot pasul, dar măcar eram inspirată și creativă, dornică de potențialele noi experiențe care mă așteptau după colț.

Al treilea cred că ar fi scăderea satisfacției. Față de propriile reușite, față de zecile de evenimente faine din jurul meu, față de tot soiul de lucruri mici din viața mea, care în mod normal îmi generează o stare de recunoștință și căldură. Toate acestea au început să scadă și să ia forma unui zgomot de fundal care cu greu îmi ajunge la urechi.

Ei bine, astfel de exemple plus alte câteva pentru care nu am suficient spațiu, mi-au servit drept simptome de care trebuie să ascult. Și în privința cărora trebuie să fac ceva.

Îți doresc să nu ajungi în astfel de zone vreodată, deși e foarte probabil să o faci la un moment dat (dacă nu s-a întâmplat deja). Pe cât posibil, ascultă-ți corpul și mintea. Oprește-te când e prea mult. Fă o prioritate din tine.

Va merita fiecare sacrificiu în cele din urmă.

Ai grijă de tine.


Creștem împreună,
Diana

Despre impactul inteligenței artificiale

  • mai 31, 2024

Salutare,

Diana aici.

Am primit recent o întrebare interesantă.

Asistam zilele trecute la o sesiune despre AI – minunata inteligență artificială (nu sunt ironică). Și ne-a fost adresată tuturor o întrebare legată de ce ne îngrijorează cu privire la efectele pe care le are în prezent (și chiar și în viitor) această tehnologie. Au fost răspunsuri diverse și îngrijorări valide.

Pentru mine, dincolo de potențialele breșe majore de securitate sau de scenarii apocaliptice în care roboții preiau controlul sau, dimpotrivă, salvează umanitatea prin cunoștințele care, grație acestei tehnologii, pot fi mobilizate foarte rapid și controlat, îngrijorarea cea mai mare vine din folosirea proastă și în exces a acestui tool excepțional.

Ce vreau să zic, mai exact.


1. Scenariul atrofierii?

Deși partea cu roboții care fac lucruri fantastice și demne de o carte science-fiction nu e departe tare, ce ne apasă mai tare ca societate e un soi de atrofiere a creierului. De care suntem din ce în ce mai pasibili. Știu că sună extrem, și poate că nu am folosit cele mai fericite expresii, dar lasă-mă să mă explic oleacă.

Aud din ce în ce mai des în jurul meu de exemple în care se apelează la AI pentru scrierea de diferite lucrări (licență, disertație, teze etc.), examene (copiat cu ajutorul AI), tot soiul de task-uri la job sau la școală care înlocuiesc aproape complet efortul personal, și la mai știu eu pentru ce alte situații. Nu e un capăt de țară. AI este un instrument și ne poate ajuta cu o procesare rapidă de informații care în mod tradițional ar fi consumat mult timp prețios.

Și eu mă folosesc de AI. Când am nevoie de anumite informații comasate, aflate la o propoziție distanță. Sau când vreau să mă inspir pentru a fi mai eficientă în anumite sarcini și obiective. Mă folosesc de AI în chestiuni relativ superficiale și mărunte care nu simt că mi-ar aduce un mare plus în propria dezvoltare dacă le-aș aloca timp.


2. Regres

Până la urmă pentru asta dezvoltăm tehnologii, nu?

Să ne ușurăm viața de zi cu zi, și să scăpăm de sarcini plictisitoare, repetitive sau anoste. Ce mă îngrijorează, mai exact, este scenariul folosirii acestui instrument într-un mod neetic. Al utilizării în mod constant, inclusiv atunci când ar fi necesar să ne antrenăm, prin diferite activități, gândirea critică, analiza și mușchiul efortului și al disciplinei.

Altfel, apare regresul.

Riscul apelării rapide la astfel de tehnologii tinde să se transforme într-un reflex de a înlocui propria gândire. Efortul și concluziile la care poți ajunge în urma unor analize. Antrenarea și menținerea actualelor cunoștințe acumulate. Totul conducând la alegerea căii facile, dar deloc roditoare.

Deși cunoașterea este acum accesibilă, distribuită la un click distanță, și deși înțeleg raționamentul multora atunci când refuză să învețe anumite informații pentru că le au la îndemână cu câteva tastări, țin să punctez totuși nevoia de a nu apela la scurtături prea des. Creierul caută plăcere și varianta cea mai rapidă, e normal. Ne salvează resurse. Însă trebuie să intervenim constant în această aplecare biologică a noastră și să ne expunem la informații, la disconfort și la asimilări, procesări.

Trebuie să lăsăm ca informația să intre în noi și să ne transforme.


3. Deci?

Din păcate, transformarea și evoluția proprie prin informare și educare nu se fac atât de facil. Nu se fac prin tastarea unor întrebări în AI și citirea răspunsurilor oferite de acesta. Se fac prin efort susținut, zi după zi, prin expunerea la anumite zone/domenii/informații într-un mod constant, cu intensitate, cu disciplină menținută, prin exerciții care să te facă să revii iar și iar la aceleași lucruri. Se fac, deci, printr-un consum masiv de energie mentală.

Iar educația reprezintă procesul de antrenare a minții să gândească. Și cum să o facă cât mai bine și eficient. Cei care tind să apeleze tot mai des și mai mult la AI în propria pregătire scapă de acel consum într-adevăr. Dar scapă și oportunitatea transformării.

În cele din urmă, îngrijorarea principală e strâns legată de această tendință pe care o manifestăm la nivel de grup – fentarea propriei educații. Cedarea și alegerea căii mai simple și mai plăcute. Nu este ceva nou, ce a apărut brusc cu AI-ul. Doar că de data aceasta, tendința e din ce în ce mai rapidă și mai extinsă.

În încheiere, subliniez încă o dată că mi se pare un tool minunat. Și care ne va ajuta enorm dacă îl vom folosi inteligent. Dar este și un tool care ne exacerbează superficialitatea pe care o manifestăm (din ce în ce mai des) față de cunoaștere, formare și efort.

Tu ce crezi? Cum te folosești de AI? Dar cei din jurul tău?


Creștem împreună,
Diana

Despre negaționiști, partea 2

  • mai 24, 2024

Salutare,

Diana aici.

Am promis că voi completa lista cu instrumentele favorite ale celor ce simt că e de datoria lor să se ia la trântă cu știința. Iată-le mai jos.

Aaa, la fel de important. Să nu uit. Îți prezint toate aceste metode cu un singur scop: acela de nu-i respinge pe negaționiștii științei, ci de a le respecta demnitatea umană și de a-i ajuta, după posibilitățile tale, să vadă lumina și drumul cel drept.


1. Conspirații everywhere

Nu doar că sunt înclinați să selecteze doar anumite surse și să închidă ochii în fața altora, negaționiștii științei cred în general în (2) teorii ale conspirației. În cât mai multe cu putință. Ce mai contează că, în sine, teoriile conspirației sunt unele dintre cele mai otrăvitoare forme de raționament. Negaționiștii le dau crezare și se strâng, cu mic cu mare, în jurul lor pentru a le promova.

Așa cum știm prea bine, în esență, putem numi teorie a conspirației orice credință nesusținută de dovezi în care un lucru extrem de improbabil e considerat adevărat, în ciuda aparențelor, iar mare masă nu are acces la el pentru că guvernele (guvernul mondial, industria farma, oamenii de știință ș.a.m.d.) s-au pus de acord să-l ascundă. Ca atare, orice gogomănie ce urmează etapele de mai sus e o teorie a conspirației.

Ceea ce e cu adevărat odios la aceste teorii e că se autoalimentează în permanență. Faptul că nu se bazează pe dovezi nu reprezintă o problemă. Dimpotrivă. Argumentele, faptele sau dovezile care demonstrează că teoria e trasă de păr sunt considerate încercări de mușamalizare sau „fente” ale puternicilor zilei.


2. Credința în falși specialiști (biciuirea specialiștilor reali)

O altă îndeletnicire pe care o depistezi imediat la cei ce acuză știința, e tendința de a considera că, din moment ce nu e demonstrată 100%, teoria, oricare ar fi ea, scârțâie, nu e de încredere. Altfel spus, dacă între toți specialiștii ce tratează o anumită chestiune nu există un acord unanim, negaționiștii aleg să se orienteze către cei ce susțin contrariul. În alte situații, (3) aleg să fabrice chiar ei explicații alternative pentru situațiile de care le pasă. Țes ficțiuni și vând iluzii, pentru că propriile credințe îi împiedică să recunoască validitatea unei teorii.

Nu sunt preocupați de relația dintre ipoteze, verificări și rezultate. Sunt interesați mai degrabă de crearea de controverse și de sădirea îndoielii. Când X, care nu este recunoscut ca un specialist redutabil într-un domeniu, formulează o idee ce e pe gustul negaționiștilor, mulți dintre aceștia o îmbrățișează de dragul „obiectivității științei”, dar și pentru că X prezintă încredere și autoritate. În asemenea situații, capcana e doar la un pas distanță. Știința e o chestiune de metodologie și de verificare permanentă, nu de încredere.

Când specialiștii veritabili dintr-un domeniu sunt mulți și prea prezenți/vocali, negaționiștii aleg să se victimizeze, plângându-se că experții nu îi tratează respectuos și că nu le iau în calcul punctul de vedere…


3. La revedere, logică dragă

În lupta pe care o duc cu știința, negaționiștii comit o sumedenie de erori de logică. Ne se abțin de la nimic pentru a spăla pe jos cu rezultate științifice evidente. Ce fac, mai exact? Când nu devin agresivi verbal, duc discuția în derizoriu. Apelează la (4) stratageme și tertipuri înșelătoare precum omul de paie, argumentele irelevante, falsele asemănări, ipotezele denaturate, conexiunile inventate sau concluziile stupide. Nu se dau în lături de la nimic, de vreme ce obiectivul lor nu are nimic de-a face cu logica sau onestitatea. Vor doar să demoleze consensul științific pentru a impune gogomănia ce îi frământă.

Ca eroare fundamentală de logică, omul de paie reprezintă o afirmație de genul „nu doar dioxidul de carbon rezultat din activitatea umană e responsabil de schimbările climatice”. Evident că nu doar el, dioxidul, e de vină, dar asta nu face mai puțin necesară responsabilitatea întregii umanități. Încercarea înșelătoare a negaționiștilor urmărește să identifice o vulnerabilitate, să o exploateze, iar mai apoi să demoleze întreaga teorie.

Nu în ultimul rând, negaționiștii strigă sus și tare că, dacă e să-i fie dată crezare, (5) știința trebuie să fie perfectă, or o asemenea perspectivă este imposibilă. Știința nu funcționează așa. Ceea ce, prin verificări, este considerat astăzi valid poate fi răsturnat mâine prin noi date susținute la rândul lor de verificări solide.

Spre deosebire de matematică și de logica deductivă, știința are o doză mare de incertitudine. Cu verificarea ipotezelor ce pot infirma un rezultat, oamenii de știință tind să meargă de la particular la general, ceea ce nu îi împiedică să-și tempereze entuziasmul și să rămână mereu deschiși în raport cu apariția unor noi date și rezultate.

De fapt, negaționiștii cred în știință (uită-te ce gadgeturi folosesc), dar aleg să nu creadă în anumite domenii în care tot știința dictează. Aleg să susțină că, în domenii pe care le consideră ei sensibile, nu știm nimic, în ciuda munților de dovezi ce demonstrează contrariul. Tehnica stabilirii unui standard imposibil de atins pentru știință este pe placul negaționiștilor din simplul motiv că le permite să trăncănească pe marginea oricărui subiect și să-și afișeze scepticismul de cafenea atunci când interesul le-o cere.

Deși trăiesc cu impresia că sunt riguroși în ceea ce privește alegerea surselor, felul în care-și explică lucrurile, experții de la care iau lumină, ori raționamentele prin care ajung la concluziile ultime, de fapt, negaționiștii sunt naivi și nesiguri. Se simt izolați și marginalizați. Tocmai de aceea, să-i eviți sau să-i ataci nu reprezintă soluții. Poți reuși să-i aduci pe drumul cel bun dacă încerci să creezi o relație de încredere cu ei, dacă îi asculți sincer și dacă le vorbești cu atenție și prețuire pentru demnitatea lor umană.


Creștem împreună,
Diana

Contestarea experților

  • mai 17, 2024

Salutare,

Diana aici.

Ce ne facem cu cei ce contestă selectiv știința? Spun selectiv pentru că nu pun la îndoială smartphone-ul din buzunar, ci doar eficiența vaccinurilor sau a schimbărilor climatice sau… ai prins ideea.

A devenit un trend să pui în discuție fapte reale și dovezi științifice solide. Ce îi călăuzește pe toți acești oameni? Ce îi motivează? Îi vedem doar la televizor, atunci când atacă antenele 5G ori când declară război măștilor sanitare?

Nu, mă tem că sunt peste tot. Inclusiv la mesele extinse din familie. Nu spun aici că reprezintă o majoritate, nici pe departe, ci doar că sunt extrem de zgomotoși și că nu fac niciun efort pentru a trece neobservați.

Ce se întâmplă?


1. Contestarea experților

Cum tot trăim într-o epocă a post-adevărului (a adevărului de dincolo de adevăr, a unei alternative false, dar seducătoare în aparență), nu e de mirare că din ce în ce mai mult cele mai importante voci ale științei fie nu sunt ascultate, fie sunt luate peste picior.

Am citit de curând o carte scrisă de un universitar american, o găsești aici. Deși observam și eu în jurul meu o serie de manifestări ostile adevărului științific și a faptelor asupra cărora există un consens aproape universal, nu mi-am închipuit niciodată că fenomenul a atins culmile din prezent. Că a ajuns la acest nivel periculos. Cel puțin cel pe care îl prezintă profesorul a cărui carte ți-o recomand.

E frustrant să asiști la polemici ideologice, lipsite de metodologie, pe teme științifice, pe subiecte și domenii asupra cărora există munți de dovezi verificabile. Știința și rezultatele ei actuale nu pot face obiectul dezbaterilor cu care suntem obișnuiți când discutăm pe șleau despre fotbal ori despre te miri ce alte subiecte banale. Și totuși se întâmplă asta. Și oamenii se iau mult prea în serios. Unii dintre ei neagă știința aflată chiar sub nasul lor. O fac nu pentru că au altceva mai bun ori mai serios de propus, ci doar de amorul artei. Să negi știința e un abuz.


2. Negarea științei

Există o sumedenie de motive pentru care oamenii resping dovezile științifice solide. Pe de o parte, cei neinformați (sau, mai grav, dezinformați) resping rezultatele științei și aleg scenarii alternative, netestate, de cele mai multe ori naive, sau în orice caz apreciate de o mână de alți adepți în a căror autoritate cred. Mai sunt cei care se tem sau se simt amenințați de anumite dovezi științifice și aleg nu doar să renunțe să-și mai bată capul cu ele, ci se înarmează cu ipoteze pseudoștiințifice, cu încrâncenări și furie, simțindu-se astfel pregătiți să înfrunte lumea de pe poziții de superioritate.

Probabil că la toți cei de mai sus negarea științei, indiferent dacă vorbim despre accelerarea schimbărilor climatice, despre faptul că vaccinurile sunt eficiente, despre faptul că pământul nu e plat (!), ține de ceva mult mai prețios. Ține de propria identitate. De felul în care se percep și de felul în care ceilalți îi percep. Ține de întregul sistem de opinii ce se solidifică în convingeri, cu care se înlănțuie, și care îi condiționează să îi caute pe toți cei ce le seamănă, din moment ce majoritatea covârșitoare a celorlalți fie nu-i iau în seamă, fie îi marginalizează ori îi batjocoresc.

Totuși, e instructiv de știut că cei ce îngroașă rândurile celor ce resping rezultatele (palpabile) științifice se folosesc de câteva tactici standard. Cu ajutorul lor vor să creeze îndoială, să blocheze dialogul onest și să impună pe post de adevăr te miri ce fantezii și naivități.


3. Greșeli de raționament

Sistemele de credințe ale celor ce se iau la trântă cu știința diferă de la caz la caz. Chiar și așa, tehnicile pe care le folosesc urmează același calapod, nu neapărat în aceeași succesiune, dar păcătuiesc prin aceleași greșeli de raționament. Cele cinci asemenea erori, despre care încep să-ți scriu astăzi și pe care le voi finaliza săptămâna viitoare, reprezintă coloana vertebrală a oricărui negaționist ce se respectă.

Spre deosebire de marea masă a oamenilor veritabili de știință, ce sunt implicați în căutarea dificilă a adevărului și nu în negarea acestuia o dată descoperit, dacă nu se conformează dorințelor și fricilor ce îi macină, negaționiștii apelează în mod curent doar la ceea ce le confirmă punctele de plecare. Cu alte cuvinte, aleg un deznodământ și apoi fac un ghiveci cu dovezi discutabile și ipoteze controversate.

În orice caz, orice negaționist care vrea să demonstreze că nu se bazează pe credințe pentru a-și susține tezele, ci că aderă la demonstrații științifice, apelează inevitabil la ceea ce putem numi (1) selecția părtinitoare a surselor/dovezilor.

Altfel spus, dacă peste 99% dintre studiile existente atestă influența nocivă a umanității în ceea ce privește schimbările climatice, negaționistul nostru înclină spre acel 1%. Alege exclusiv ipotezele ce-i confirmă ideea fixă ce-l însuflețește, în vreme ce pe celelalte le contestă emoțional sau le pune sub semnul întrebării.

În loc să se preocupe de confruntarea cu dovezile care-i pun teza la încercare, negaționistul le trece cu vederea și le alege pe cele (puține, uneori fiind chiar inventate) ce o confirmă. La fel se întâmplă și cu sursele din care-și adună informațiile. Ponegresc sau ignoră cu desăvârșire sursele credibile în favoarea canalelor obscure sau a celor care, fără experiență într-un domeniu, trec de guru în materie de orice.

Pentru data viitoare… pregătește-te, mai urmează alte patru tehnici.


Creștem împreună,
Diana

Despre cum comprimăm informațiile

  • mai 10, 2024

Salutare,

Diana aici.

Nu e ușor să obții informații de calitate. Fie că e vorba despre disciplinele de examen, de știrile zilnice sau de analizele pe termen mediu și lung. Informația nu doar că e scumpă (acces la cei care chiar se pricep să o producă, jurnaliști de calitate, profesori emeriți, experți cu autoritate ș.a.m.d.), dar e și greu accesibilă.

Când totuși ajungem la ea în față ne apar alte câteva provocări. Cum o stocăm? Cum o indexăm și cum ne folosim la ea?

Uite la ce m-am gândit…


1. Stocarea și indexarea

Obținerea informației este costisitoare. Stocarea ei, la fel. Nu doar pentru societate/companii/terți etc., ci și pentru creierul nostru.

Informația (din tot torentul care circulă în jurul nostru) se obține greu, cu multe resurse, cu multă concentrare și multă energie. Iar așezarea ei într-un loc în creierul nostru, stocarea ei, este o treabă și mai grea. Gândește-te doar la multele volume citite de medicină și cât de puțin din tot ceea ce ai parcurs încă este bine stocat. Cam tristuț, știu.

Noi, oamenii, ca specie, avem o mansardă destul de generoasă pentru stocare. Nu din lipsa spațiului suntem deficitari în a ne aminti și înregistra diferite informații. Ci din cauza problemelor de indexare. Mai exact, cu cât o serie de cuvinte, idei, numere și date sunt mai ordonate, mai puțin aleatorii, cu un pattern mai clar, cu atât ne este mai ușor să le stocăm, catalogăm și extrage la nevoie. În caz contrar, catalogarea și indexarea se fac relativ aleatoriu în creierul nostru.


2. Comprimarea

Memoria noastră activă, conștientă (cea pe care o folosești chiar acum, citind aceste rânduri) are dimensiuni mult mai reduse decât spațiul nostru general de stocare de informații. Dacă ar fi să reții un șir de numere aleatorii, după doar vreo câteva cifre ai începe deja să întâmpini dificultăți. Dacă, în schimb, te-aș ruga să reții câteva rânduri dintr-o poveste/carte de anatomie (alege un exemplu relevant pentru tine) ai reuși să indexezi informațiile cu succes.

De ce când citești o poveste sau parcurgi anumite informații reușești să stochezi multe lucruri corect? Și de ce poți reveni cu relativă ușurință la ele, pe când dacă citești, spre exemplu, niște cifre aleatorii, nu? Deși, subliniez, spațiul de stocare al creierului este destul de generos încât sa putem reține niște amărâte de cifre…

Creierul nostru este însetat de reguli, de tipare și de informație compactă. În niciun caz de informație brută (vezi cifrele aleatorii de mai sus). Când dăm peste o informație, încercăm automat să îi găsim tiparul și logica pentru a putea comprima și indexa cât mai mult din ea. Această comprimare este vitală pentru desfășurarea activității conștiente.


3. Complexitatea lui Andrei Nikolaevici Kolmogorov

Din fericire, există scurtături către o stocare eficientă și o procesare rapidă a informațiilor cu care luăm contact. Scurtătură nu înseamnă neapărat că vorbim despre o cale mai simplă, ci doar că, prin „antrenament”, ne putem dezvolta mușchiul responsabil de asta.

Ce vreau să zic… După ce exersezi suficient, ajungi să identifici tiparul și logica dintr-un text/carte/informație și făcând toate, în mod constant, astea îți ușurezi enorm munca. Nu mai e nevoie să memorezi tot. Stochezi doar tiparul, pentru că tiparul e mult mai compact și mai ușor de amintit decât noianul de date brute de care te lovești.

Când găsești tiparul, adică regula, pui în aplicare „complexitatea lui Kolmogorov”. Faci ordine și extragi reguli dintr-un mediu haotic, aleatoriu în mare parte.

Că tot vorbim despre reguli, nu ți se pare că noi, oamenii, suntem însetați după reguli? Bine, poate că-mi vei spune că cutare popor nu respectă regulile și, mai mult, că orice i-ai face nu poate și nu vrea să se conformeze. Nu la acest aspect mă refer, ci la înclinația noastră firească de a identifica reguli după reguli.

Cele mai multe dintre problemele și întâmplările de care avem parte au o doză enormă, imposibil de cuantificat, de neprevăzut, ceea ce le face extrem de greu de digerat de către fiecare dintre noi. Drept răsplată, intervenim și sintetizăm, sesizăm reguli și reducem la minimum hazardul din jurul nostru (cel puțin așa credem). Facem în mod automat tot acest proces pentru că, dacă n-am face-o, nu am putea să gestionăm problemele și provocările ce apar zi de zi.

Încercăm să dăm un sens lucrurilor pe care le observăm, să identificăm o regulă sau o explicație. Facem toate acestea pentru că așa ne simțim în control, așa reușim să facem mediul înconjurător mai compact, mai ușor de stocat și de procesat.


Creștem împreună,
Diana

Indignarea la români

  • mai 3, 2024

Salutare,

Diana aici.

Nu știu dacă ai observat până acum, dar una dintre stările frecvent întâlnite la noi și la compatrioții noștri, la români, este indignarea. M-am mai gândit la aplecarea noastră către indignare în trecut, dar am decis să împărtășesc de data asta câteva gânduri pentru că m-am tot lovit de această stare a celor din jurul meu în ultima perioadă.

Cam suficient de des încât să mă irite.


1. Indignarea inutilă

Este normal să ne indignăm. Este util. Avem o groază de lucruri pe care ar trebui să le îmbunătățim la societatea noastră. Daca nu am simți indignare, am risca să devenim indolenți. Aproape nepăsători. Ca și furia, indignarea (care poate fi catalogată drept un soi de verișoară a furiei), ne protejează de lucrurile care intră în spațiul nostru intim și ne afectează. Iar astfel de emoții vin ca să ne protejeze și apere.

Așadar, nu condamn starea de indignare. Faptul că ne revolta lucruri pe care încă trebuie să le îndreptam și retușăm este un semn ca suntem vii. Însuflețiți și prezenți.

Și cu toate astea, de ce indignarea celor din jur poate fi câteodată extreeeem de enervantă?

Un motiv ar fi pentru că nu e folosită cum trebuie. Indignarea, ca și alte emoții neplăcute, este acolo pentru a genera mișcare. Acțiune. Este un imbold pentru a face ceva, pentru a tempera starea în care ne găsim. Dar, dacă urmărești puțin tendința multor români, indignarea rămâne doar o emoție. Doar o stare. Fără acțiunea care ar trebui să-i urmeze. Fără niciun îndemn. Rămâne ceva neînsuflețit și țeapăn.


2. Victime ale indignării

Don’t get me wrong, nu vreau să pic în capcana clasică în care vorbesc despre români în stilul “nu ne mai facem bine”. Am folosit sintagma indignarea la români pentru că la poporul nostru avem, și eu, și tu, un acces mai amplu. Sunt convinsă că într-o oarecare măsura, această aplecare culturală către indignare o s-o regăsim la muuulte alte națiuni.

Acum că m-am scuzat și că am clarificat faptul că nu cred că suntem mai cu moț (în sens negativ) decât alții, vreau să revin la ce mă enervează la mulțimea de compatrioți indignați (mai ales în prag de an electoral).

Observ așadar, tendința multora de a se indigna și plânge de starea lucrurilor din societate, fără să facă ceva concret, cât de mic, pentru a o îmbunătăți. Se rezumă doar la a fi revoltați și la a arăta cu degetul către celălalt, nu și către el/ea însuși/însăși. Din nou, pentru a nu pica în generalizări toxice, vreau să menționez că toți suntem pasibili de astfel de comportamente. Și dacă ne uităm în spate, am făcut și noi astfel de erori cu nemiluita. Important este să conștientizam și să îmbunătățim ceva pentru acțiunile viitoare care, sperăm, vor fi mai lucide și asumate.

Starea de victimă în care singuri ne adâncim prin atitudini revoltate și indignate (neurmate de acțiune) nu vor naște o nație cu un spirit civic mai pronunțat. Și nici oameni cu mai mult avânt pentru schimbare și evoluție. Atitudinile astea sunt capcane care ne afundă în neputință și victimizare.


3. Ca să ne simțim mai bine

Am mai observat ceva la aplecarea asta a noastră. Sau la motivul pentru care alegem să discutam cu multă pasiune și, mai ales, indignare pe subiecte de genul: politică, religie, trenduri din zona de politically correct behavior etc.

Motivul este că ne face să ne simțim mai bine cu propria persoană. Indignarea asta când vorbim despre “x subiect” sau “y comportament” observat la alții ne ajută, mental, să ne delimitam de ceea ce ne scandalizează și, posibil, ofensează. Ne ajută să ne poziționăm, în propria percepție, în atitudinea de cavaleri ai dreptății.

Nu e neapărat un lucru foarte rău. Revenind la ce spuneam mai sus – își au rostul lor astfel de stări și mecanisme prin care ne delimitam de grupuri care nu se aliniază cu valorile noastre.

Partea neplăcută totuși în tot amalgamul ăsta de indignări vocale este riscul purtării unor ochelari de cal. Adică, riscăm să vedem mai degrabă partea noastră luminoasă în raport cu ceilalți, ignorând ignoranța din multe alte zone ale noastre. Indignarea, în multe cazuri, este direct proporțională cu ipocrizia. Pentru că cel confortabil cu toate neînzestrările și lipsurile care există în el(ea) este și cel care pică mai greu pradă unor atitudini de cavaleri nobili indignați de mocirla din jurul lor. Indivizii de genul sunt cei care pun osul la treabă și nu pierd mult timp cu stări de revoltă superioară pe care le simt față de restul. Ei acționează. Iau decizii și se pun în mișcare.

Cu cât petrecem mai mult timp stând indignați și revoltați de ceea ce vedem în jurul nostru, fără să începem să și întreprindem ceva util, cu atât mai mult ne adâncim în propria ignoranță, neputință și ipocrizie. Degeaba ne arătăm valorile opunându-ne unor chestiuni prin revoltă și indignare dacă ne oprim acolo. Dacă nu dăm curs acelor valori prin acțiuni și decizii.

Tu ce părere ai? Ai întâlnit astfel de comentatori de profesie recent?

Cum te-au făcut să te simți?


Creștem împreună,
Diana

Minciuna și mincinoșii

  • aprilie 26, 2024

Salutare,

Diana aici.

Câteva gânduri astăzi despre minciună și mincinoși. Și despre utilitatea obiceiului de a nu lua lucrurile personal. Chiar și când ești mințit.


1. Mincinoși

Nu am întâlnit până acum persoana care să spună (și să fie și crezută) că nu a mințit niciodată. Evident, dacă suntem invitați să scormonim prin sertarul cu minciuni vom scoate la lumină minciuni mici, nevinovate. Minciunile mari sau cu adevărat grave sunt bine securizate, sub cheie.

Oricum, nu îmi propun să fac o ierarhie a minciunilor, să le așez pe categorii, grave sau nevinovate. Nu, nici pe departe. Vreau doar să-ți spun câteva cuvinte despre cele mai comune trei modalități prin care mințim (uneori de îngheață apele):

– Minciuna completă – atunci când modifici complet realitatea pe care o știi spunând o minciună cât casa de mare.
– Minciuna parțială (sau parțial mincinoasă) – atunci când presari mici adevăruri în minciuna pe care o transmiți, dar nu schimbi radical realitatea dată.
– Minciuna prin omisiune – atunci când, aducându-ți aminte rușinea pe care ți-o provoacă ascunderea/maltratarea adevărului, decizi să treci sub tăcere anumite elemente ale mesajului pe care îl livrezi.

Indiferent cum o facem, de la cap la coadă, amestecând frânturi de adevăr sau ascunzând sub preș, mințim în fiecare dintre cazurile de mai sus. Îi mințim pe ceilalți, dar ne pricepem de minune să ne mințim și pe noi înșine.


2. De ce mințim

Dacă suntem de acord că nu toți suntem de-a dreptul mitomani și, crede-mă, cazurile astea nu sunt de găsit la tot pasul, lucrurile sunt destul de simple. Mințim de mai multe ori în fiecare zi. Unii o fac chiar și mai des, în cele mai multe dintre conversațiile pe care le poartă. Și totuși, de ce o facem? Pentru propria satisfacție? De frică sau rușine? De ce?

Ceea ce e destul de clar e că întotdeauna (când nu e un caz patologic) o facem având un motiv în minte. Mințim pentru că vrem să fim cumsecade cu ceilalți. Sau pentru că vrem să fim mai cu moț. Mințim pentru a nu ne simți stânjeniți, pentru a nu experimenta stări de rușine sau doar pentru a ne urmări propriul interes.

Ceea ce e cu adevărat interesat e că nu atât urmărirea interesului personal ne face să mințim la greu, ci dorința de a salva aparențele. De a da bine. De a rămâne la suprafață, puri și inocenți.

Că tot vorbim de salvarea aparențelor, gândește-te doar la situațiile în care ai apelat la o minciună (sau la mai multe)pentru a te integra într-un grup, pentru a face o situație dată mai ușor de digerat, pentru a te face plăcut ori pentru a nu răni sentimentele celorlalți. Imaginează-ți și situațiile în care minți pentru simplul motiv că nu vrei să le oferi celorlalți acces la lucrurile pe care le consideri intime.

Mințim în numeroase situații și uneori minciunile nu sunt chiar atât de rele.


3. Cum reacționăm în fața minciunii

Rareori minciunile pe care ni le spun ceilalți sunt despre noi. Mai degrabă, sunt despre ei. Despre ceea ce îi călăuzește și despre energiile ce-i frământă. Minciunile nu sunt despre destinatarii acestora, ci despre cei ce le răspândesc. Tocmai de aceea, e esențial să nu iei în nume personal minciunile pe care le auzi de la ceilalți. Dacă faci asta vei observa că îți îngreunezi sarcina de a depista ce anume gândesc. Îți sabotezi efortul de a-i înțelege și, astfel, de a ajunge la adevărul din spatele vorbelor lor.

Minciuna nu este un atac la persoană, după cum nu este nici o manipulare grosolană ori o lipsă de respect la adresa celui ce o primește. Minciuna e doar un mijloc, între atâtea altele, prin care oamenii interacționează unii cu alții. Minciunea ține de însăși natura noastră și nu doar a noastră când te gândești că inclusiv unele specii de mamifere apelează la ea din varii motive și în felurite situații.

Dacă e să-ți spun cum văd eu întreaga situație, nu atât apariția unei minciuni la orizont mă intrigă, cât mai ales dorința de a afla ce se ascunde în spatele minciunii. Ce îi dă brânci celui din fața mea să mintă? Ce vrea să obțină cu asta și mai ales ce ascunde? De ce anume se teme și ce motivații are?

Dacă-i permiți ego-ului să preia controlul, dacă lași ca emoțiile să-ți traverseze tot corpul într-un ritm amețitor, nu vei avea posibilitatea de a evalua persoana din fața ta. Ori miza e tocmai asta. Să-ți pui ochelarii potriviți și să vezi dincolo de minciună. Să privești în sufletul celuilalt și să faci tot ceea ce ține de tine pentru a-i înțelege motivațiile.

Chiar dacă nu vei reuși să întrevezi cele mai tainice locuri ale celuilalt tot vei fi în avantaj. Câtă vreme renunți să mai iei minciunile în mod personal îți sporești șansele de a asculta mai mult, de a-l cunoaște mai bine pe cel din fața ta și astfel de a-i înțelege fricile și speranțele.


Creștem împreună,
Diana

Oameni buni vs. Oameni răi

  • aprilie 19, 2024

Salutare,

Diana aici.

Obișnuim să triem. Nu doar haine sau instrumente de scris, ci și oameni. Găsim o reală desfătare în a plasa oamenii din jurul nostru în categorii fixe. Ermetice. Îi aruncăm acolo și ne luăm gândul de la ei. Sunt iremediabil buni. Sau răi. Nu contează.

Ce contează, totuși, este să luăm atitudine împotriva aplecării ăsteia păcătoase.

Ce vreau să zic…


1. Oameni răi vs oameni buni

Între abordările pe care le stăpânim la perfecție, la loc de cinste, se află disponibilitatea fiecăruia dintre noi de a clasifica oamenii. Oameni buni vs oameni răi. Deștepți vs mai puțin mobilați intelectual. Competenți împotriva incompetenți. Ne desfătăm cu trierea rapidă a semenilor noștri.

Uităm adesea că oameni care în aparență par buni pot ascunde o doză enormă de răutate, după cum oameni demonizați și arătați cu degetul pentru răutatea lor pot fi imaculați în cele mai multe dintre aspectele vieții lor. Nimic nu e bătut în cuie, după cum nimic nu e permanent.

Lucrurile sunt mult mai complexe decât ni se dezvăluie la prima vedere. Cu toate acestea, ce facem noi? Alocăm timp și răbdare pentru a-i cunoaște pe ceilalți? Nu, de cele mai multe ori nu o facem. În schimb, aruncăm pe nemestecate oamenii în categorii pentru că e cel mai simplu lucru pe care-l putem face.

Categoriile sunt simple. Ne scutesc de efortul de a ne lupta cu propriile preconcepții. Ne ajută să nu ne „risipim” energia cu activități greoaie precum cunoașterea în profunzime a unei persoane.


2. Capcana

Am stabilit că răul absolut e un concept abstract și alunecos, imposibil de plasat în mod categoric în dreptul cuiva. E o etichetă dură, de cele mai multe ori chiar nemeritată. În realitate, aici unde trăim cu toții lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Nu există oameni buni sau răi în mod absolut.

Când cădem în capcana de a ne pripi și de a judeca aspru un om în funcție de o singură/simplă faptă rea pe care a săvârșit-o, comitem o nedreptate. Față de noi, dar mai ales față de persoana luată în vizor. Faptele bune se împletesc cu cele rele și, oricât de greu poate fi de acceptat, inclusiv cei din preajma noastră fac fapte rele. Mai des sau mai rar. Nu contează cât de frecvent o fac. Contează doar că, în cazul apropiaților, alegem să închidem ochii, să nu părăsim categoria în care i-am plasat și să nu ne tulburăm viziunea pe care o împărtășim asupra lumii.

Destul de convenabil, nu? Da, știu. Închidem ochii și strângem din dinți. Inclusiv față de noi. Mai ales în momentele în care, în mod real, simțim sentimente apăsătoare de vinovăție sau de rușine în urma comiterii unei „fapte rele”.


3. Un colac de salvare

Oamenii sunt ființe complexe, pline de elanuri inexplicabile, de căderi neanunțate și, în general, de contradicții. Mereu în schimbare. Uneori, mereu altfel. Imprevizibili. În sfârșit. Dacă te aștepți la o rețetă universal valabilă pentru depășirea acestui impas, mă tem că te voi dezamăgi. Ceea ce îți pot oferi este doar un colac de salvare. Sigur că sunt mulți asemenea colaci, dar uite ce am observat că dă un randament foarte bun.

Cel mai bun remediu împotriva superficialității cu care încercăm să-i cântărim pe ceilalți este disponibilitatea de a privi dincolo de stereotipuri și categoriile de care-ți scriam mai sus.

Cum putem spera că nu îi vom nedreptăți în cel mai crud mod cu putință dacă nu suntem dispuși să alocăm timp și răbdare pentru a le înțelege motivațiile și impulsurile? O putem face cu atitudinea mentală potrivită. O putem face dacă suntem pregătiți să facem tot ce ne stă în putință pentru a ține sub control tendința de a-i reduce pe ceilalți la suma faptelor lor rele sau greșite.

Nu ne împiedică nimeni să săpăm mai mult și să încercăm să aflăm ce a mers prost, ce a declanșat o anumită faptă. Nimic nu înlătură datoria fiecăruia dintre noi de a ne gândi dacă omul respectiv, dacă nu are neapărat circumstanțe atenuante pentru faptele rele comise, nu cumva are măcar dreptul de a-i fi puse în lumină și meritele și faptele bune. Oricâte ar fi acestea din urmă.

Colacul e salvare pe care ți-l propun mai sus poate să-ți fie de un real folos. Mai ales atunci când vrei să-i judeci pe ceilalți cu mintea limpede.


Creștem împreună,
Diana

Relaxare

  • aprilie 12, 2024

Salutare,

Diana aici.

Am primit sugestii aici despre a aborda tematica relaxării în mailul de vineri. Pentru că da, subiectele despre productivitate, performanță, activități etc abundă. Sunt numeroase.

Dar despre pauză, despre relaxare și odihnă – nu chiar. Sunt mai rare. Nu dăm importanța meritată câteodată pauzei.

Relaxării.

Așa că hai s-o facem acum. Hai să vedem care-i treaba.


1. Creier și corp încordat

Odată intrați într-un ritm (susținut) este greu să ne oprim.

Corpul, creierul și întregul nostru ritm de viață sunt, de obicei, ca un taur agitat care vede mult roșu în fața ochilor. Înlocuiește totuși capa roșie cu: mulți stimulatori (zgomotul orașului, spre ex), un orar zilnic încărcat (fugi aici, fugi dincolo apoi), examene, multe informații de asimilat zi de zi, interacțiuni cu semenii noștri (dintre cele mai diverse și consumatoare de nervi câteodată) și, mai ales, anxietăți, frici, temeri care apar de te miri unde și când nici nu anticipezi.

Toate acestea, și multe altele, ne țin mintea și corpul într-un ritm alert, susținut și, câteodată, de-a dreptul încordat. Îți poți închipui cât de nociv este să trăim așa pe perioade îndelungate. Cum ne poate afecta fizic și, mai ales, psihic.

Așa că avem nevoie de o pauză. Avem nevoie de un Kit-Kat ba-dum-tsss – lame joke, I know.


2. Tipuri de relaxări

Revenind. Tehnici generale de relaxare găsim la tot pasul. Uite câteva mai populare aici. Și la o scurtă căutare pe Google mai găsești alte câteva zeci sau sute. Multe dintre ele pot funcționa, în funcție de specificul fiecăruia dintre noi.

Pentru mine totuși, au început să funcționeze diferitele tehnici sau abordări ale ideii de relaxare în momentul în care am realizat că am nevoie, de cele mai multe ori, să mă preocup doar de anumite părți din mine. Adică, pe scurt, nu am nevoie, de prea multe ori, să mă relaxez/odihnesc/resetez cu totul. Ci să o fac doar pe părți.

Relaxarea începe să funcționeze eficient atunci când știm ce părți din noi au nevoie de o pauză. De odihnă. Și de un scurt reset. Cum ar fi:

Relaxarea fizică cred că ne este cea mai la îndemână. Sesizăm cu mai mare ușurință nevoia de o pauză atunci când mușchii ne dor, când oasele trosnesc cam tare, sau când abia punem stângul în fața dreptului. Când corpul ne da astfel de semnale este clar că e cazul să ne aruncăm în pat (cu o carte-n mână, la un Netflix, sau direct sforâind în pernă), să medităm, să ne facem un masaj etc (introdu aici modalitatea ta preferată de a te relaxa).

Pe de altă parte, oboseala mentală e mai greu de observat din prima. Poate apare ca o ceață pe procesele tale de gândire de obicei rapide și ascuțite, poate începi să iei decizii din ce în ce mai greu, sau poate ajungi să simți niște stări ceva mai grele (totul pare dificil, chiar imposibil de făcut). Dacă te analizezi puțin, vei vedea că ai un anumit tipar de comportament când oboseala mentală începe să se instaleze. Atunci, ba chiar înainte de instalarea ei, este necesar să te relaxezi, să calmezi mintea. Meditația, scrierea liberă/într-un jurnal, pictura sau chiar apelarea la o carte de colorat pot face minuni pentru o minte încărcată.

Relaxarea senzorială cred că ar trebui să o punem în practică zilnic, just to be safe. Trăim în orașe aglomerate și zgomotoase. Pline de oameni și de vervă. Mai apoi, în intimitatea noastră apelăm la telefoane, diferite gadget-uri si ecrane cu lumini care ne agită. Toate acestea + multe altele, în funcție de sensibilitățile noastre (inclusiv o cameră dezordonată ne poate da peste cap), ne stârnesc senzorial. Ducând la oboseală, iritare, sau incapacitate de concentrare.

Și piesa mea preferată: reîncărcarea bateriilor sociale. Relaxarea socială. Pentru propria maturitate, pentru dezvoltare, pentru sănătatea psihicului nostru este clar nevoie să petrecem timp și doar cu noi. O pauză de la ceilalți, cu ale lor așteptări, zumzet, trăiri și lumi pline este mai mult decât necesară. Altfel riști să devii copleșit, confuz, nemaiștiind unde se termină ceilalți și unde începi tu. Unde este granița și cât de sănătoase îți sunt limitele.


3. Tipuri de relaxări mai puțin populare

Relaxarea creativă nu se referă la oprirea spiritului creativ din tine. Ba chiar cred că este aproape imposibil pentru că suntem ființe creative prin definiție. Dar o relaxare din a-ți cere în mod activ să creezi ceva, prin ușurarea presiunii de a livra creativitate pentru un scop precis poate da naștere, paradoxal, la mai multă creativitate. Pentru că atunci când te oprești din a-ți forța spiritul creativ să iasă la suprafață faci spațiu pentru observație, pentru imaginație, mirare, admirație și alte stări care scot la iveală natural creatorul care ești.

Next, amintește-ți ultima dată când te-ai simțit încărcat din punct de vedere emoțional. Sau opusul – complet gol și pustiu. Sunt stări în care inevitabil ajungem în anumite momente, de aceea este nevoie să relaxăm și emoțiile din noi. Știu, este dificil, mai dificil decât în cazurile celelalte, dar o întrerupere a pattern-ului de emoții care ne guvernează prea mult și prea intens în anumite perioade e necesar. Ca un soi de detox, alternarea prin jonglarea și cu alte perspective care să genereze emoții diferite poate relaxa o zonă și-așa încărcată și plină la cei mai mulți dintre noi.

Relaxarea spirituală prin conectarea la lucruri care pentru tine sunt sacre și pline de sens, prin apelarea la activități care să odihnească și hrănească această parte din tine sunt esențiale. Te îmbogățesc și te calmează.

Gata, acestea sunt. Nu am spațiu să dezvolt sau să aprofundez vreunul dintre tipurile de relaxare de mai sus, așa că m-am rezumat la ceva țintit. Ideea cea mai importantă, care sper să îți fie și ție de folos, este că pentru a ne relaxa sau odihni cât mai bine, trebuie să începem prin a identifica ce anume avem nevoie să punem „pe pauză”, mai exact.

Suntem obosiți din toate punctele de vedere? Sau doar o parte are nevoie de un mic respiro?

Degeaba alegem să tragem un pui de somn dacă noi avem nevoie să ne relaxăm partea emoțională. Sau degeaba dăm scroll pe Social Media în pat crezând că suntem obosiți fizic când, de fapt, suntem supraîncărcați senzorial și avem nevoie de cu totul alte activități.

Tu ce zona ai vrea să relaxezi mai mult? Unde simți că este nevoie de o pauză?


Creștem împreună,
Diana

Strategia pe termen lung

  • aprilie 5, 2024

Salutare,

Diana aici.

Știu că uneori vedem roșu în fața ochilor. Că poate înghețăm în fața amenințărilor. Că luptăm sau că fugim. N-are importanță care dintre răspunsurile de mai sus ne caracterizează. Contează cum reușim să rezolvăm cât mai multe dintre problemele noastre.

Luăm distanța necesară? Ne luăm timpul de care avem nevoie? Gândim strategic sau doar tactic?

Urmează un tratat militar? No, not at all.

Las mai jos trei idei care sper să-ți fie de folos.


1. Strategia pe termen lung

Viața e plină de încercări de tot felul. De suișuri și de coborâșuri. Nu contează prea mult cu ce ne confruntăm mai des, cu momentele de triumf sau cu prăbușirile. Contează cum răspundem noi în fața acestor încercări. Putem să apelăm la două jocuri. Unul scurt și simplu și altul lung, mai dificil, dar doldora de avantaje și bonusuri.

Chiar dacă e ispititor, jocul scurt ascunde multe capcane și, din păcate, îți sabotează misiunea de ansamblu. Imaginează-ți că unul dintre profesorii/persoanele cu autoritate de care depinde situația ta la un moment dat îți pune bețe în roate.

Dacă apelezi la jocul scurt în raport cu această persoană, o critici de față cu alții, îi răspunzi cu aceeași monedă și te iei la harță cu ea. Consecința? Te simți încântat(ă) de fapta ta preț de două minute. Alte consecințe? Pierzi din vedere misiunea ta pe termen mediu și lung (să ieși din relația de dependență). Vei fi considerată o persoană conflictuală și dificilă. Nu reușești să tinzi spre varianta ta cea mai bună. Situația ta nu se schimbă cu nimic, iar sentimentul justițiar ce te încearcă se risipește rapid.

Dacă, în schimb, aplici jocul lung, alegi „să măsori de două ori înainte de a tăia o dată”. Îți măsori bine cuvintele și acțiunile și treci la acțiune cu responsabilitate. Îți păstrezi tactul și demnitatea. Nu te aventurezi în necunoscut doar de amorul artei. Te angajezi în „luptă” doar dacă e una care merită să fie purtată și dacă decizi să o faci, o faci onorabil, cu gândul la obiectivul ultim. Te comporți profesionist și încerci să depășești situația cu eleganță și competență. Dacă e posibil.

Cu gândul la următorul set de mișcări. Cu gândul la strategia pe termen lung.

2. Soluția persoanei a treia

E extrem de dificil să identificăm corect și mai apoi să ne rezolvăm propriile probleme. Explicația e foarte simplă. Suntem efectiv prea aproape de problemele noastre pentru a le rezolva în mod obiectiv. Știu, toți suntem extrem de săritori când vine vorba să oferim sfaturi și îndrumări altora, însă suntem nepricepuți în a ne fi propriii consilieri. În a accepta și aplica sfaturile pe care, să presupunem, ni le oferim.

Dacă atunci când ne luăm la trântă cu propriile probleme avem o perspectivă excesiv de detaliată și, prin urmare, suntem mai limitați în opțiuni, ce crezi că e de făcut? Să apelăm cât mai rapid la soluția persoanei a treia.

Ca să nu ne mai simțim încremeniți și incapabili de acțiune, e esențial să îți imaginezi că e a altcuiva (prieten, coleg etc.). Ulterior, o analizăm ca și cum ne-ar fi transmisă și s-ar aștepta o mână de ajutor de la noi. Ce i-am spune respectivei persoane? Cum am îndruma-o? Ce direcția i-am sugera? Câtă vreme nu este vorba despre persoana noastră, problema în sine e mult simplificată. Avem o vedere mai clară asupra ei și suntem pregătiți să acționăm, să luăm decizii.

Dacă vrei, testează această soluție și spune-mi dacă și în cazul tău își arată valoarea practică.


3. Factorul perturbator

Că tot vorbim de probleme și de modul în care ne sporim șansele să le depășim, îți propun o nouă oprire. Nu doar imaginându-ți că problema ta e a altuia ajută, ci și inducerea unui factor perturbator în rutina ta, în momentele în care te oprești față în față cu problema ta se poate dovedi o strategie valoroasă.

Atunci când simți că ești prea iritat să iei o decizie, când gândirea îți e tulbure și simți că ești neputincios, poate că e timpul să schimbi mediul. La propriu și la figurat. E nevoie să te lași distras de la ceea ce te preocupă. Dacă nu reușești să o faci, cel mai probabil nu vei lua decizii înțelepte și nici nu vei reuși să interacționezi prea bine cu ceilalți.

Las mai jos trei exemple de factori perturbatori:

  • Distanța pe care o iei față de problemă poate ajuta. Nu doar că îți oferă o viziune mai clară, dar vine la pachet și cu o doză mai mare de obiectivitate și claritate. Te ajută să-ți schimbi perspectiva emoțională. Nu uita, uneori ca să te apropii (de rezolvarea problemei) e nevoie să te îndepărtezi în prealabil.
  • Și activitatea, oricare ar fi ea, ajută. Nu contează prea mult dacă e o plimbare prin parc, o tură cu bicicleta sau plantarea de mazăre (?!). Ideea e să alegi acea activitate în care te poți imersa cât mai mult, care-ți poate capta întreaga atenție și care astfel te ajută să te deconectezi de la problema ta. Făcând asta îți crești șansele de a reevalua problema cu care te confrunți.
  • „Răbdarea e a doua minte a omului”. Ca factor perturbator, timpul pe care ți-l iei pentru a te deconecta complet de la o problemă este la fel de valoros. Nu te limita să numeri până la 10. Oprește-te azi și continuă de mâine. După 24 de ore multe dintre emoțiile de azi se vor fi risipit. Ce câștigi? Claritate în decizie și avânt în acțiune.

Indiferent ce alegi, adu-ți aminte că rolul factorului perturbator e acela de a schimba mediul pentru a-ți scurtcircuita starea emoțională prezentă. Te mai ajută la ceva. Reușești să creezi spațiu suficient între trigger și modul în care alegi să răspunzi.


Creștem împreună,
Diana

Despre întreruperi și distrageri

  • martie 29, 2024

Salutare,

Diana aici.

Am avut niște zile pline. Niște zile în care nu am știut exact cum să mă împart mai bine și cum să prioritizez corect totul. Evident că nu mi-a ieșit (încă) totul așa cum mi-aș dori, dar trebuie să pedalăm înainte, right?

Cred că știi și tu cum sunt perioadele de genul. Recunoști senzația. Îți las mai jos trei paragrafe cu minunatele cuvinte ale lui James Clear, autorul Atomic Habits. Inevitabil, în astfel de perioade, sfaturile lui îmi revin cel mai rapid și puternic în minte. Sper să îți fie și ție de folos atunci când simți că nu ai suficiente ore într-o zi.


1. Despre întreruperi și distrageri

Viața vine cu o serie nesfârșită de întreruperi și distrageri.

Vei fi în mod continuu scos din cursă sau ți se va cere să stingi un incendiu creat de altcineva. Oamenii nu îți vor respecta timpul și îți vor fura atenția – de obicei fără răutate, ci pur și simplu pentru că diferiți oameni au priorități diferite.

Când ziua ta este întreruptă sau progresul tău se blochează, este ușor ca și starea ta mentală să se prăbușească. S-ar putea să te simți vinovat că nu ai urmat ceea ce ai intenționat să faci. Dar nu ești vinovat, ești om.
Toată lumea este distrasă. În multe privințe, adevăratul decalaj apare între cei care revin rapid pe drumul cel bun și cei care lasă întreruperile să se extindă pe perioade mai lungi de inactivitate.

Performerii de top revin pe drumul cel bun mai rapid decât marea majoritatea. Acesta este un skill de creștere și dezvoltare. Vei fi întrerupt, dar poți alege să rămâi așa pe o perioadă scurtă
.

Recunosc că traversez o perioadă în care tind să ies de pe drumul meu și că am nevoie de toate resursele posibile pentru a reveni pe calea dorită cât mai rapid. Sper să îți fie de folos perspectiva de mai sus, să îți amintească că în momentele de cădere (care sunt cât de poate de normale și, în anumite perioade, frecvente) importantă e redresarea.

Important e ca întreruperea să o menții cât mai scurtă cu putință și să îți găsești resursele și curajul să intri iar și iar în acțiune. Să fii performer și să te ridici cât mai mult și cât mai des cu putință deasupra distragerilor (întotdeauna sunt la doar un pas distanță).


2. Despre ceva ce prețuiesc mult: viteza

Viteza este subevaluată permanent.

A cere acelei persoane să iasă astăzi cu tine înseamnă că poți trăi mai mult din viața ta cu ea, și mai puțin din viața ta așteptând.

Începerea afacerii tale astăzi înseamnă că începi să înveți imediat și ai mai mult timp la dispoziție să îți dai seama ce funcționează.

Go fast. Viitorul nu este niciodată garantat, iar momentul potrivit s-ar putea să nu vină niciodată
.

Spuneam că prețuiesc mult acest skill: viteza. Și aleg să-l numesc skill pentru că este într-adevăr o abilitate.

Abilitatea de a analiza rapid și eficient, de a-ți asuma decizii, de a ști ce funcționează (și ce nu) pentru tine, de a-ți concentra curajul în acțiune și de a te redresa permanent. Viteza, dacă e conștient asumată, nu ucide. Dimpotrivă. Îți crește șansele de a fi eficient. De a te ocupa cu succes de taskurile zilnice și de a te îndrepta cu viteză spre viitor.

Go fast!


3. Despre importanța ignorării

Fii necruțător cu privire la ceea ce ignori. Timpul, energia și resursele sunt atât de prețioase. Trebuie să fii feroce în a-ți stabili prioritățile – mai mult decât îți dai seama și cu siguranță mai mult decât este confortabil.

Nu te poți angaja profund decât în câteva lucruri. Una sau două? Poate trei?

Fiecare lucru destul de bun, destul de drăguț și distractiv pe care îl abandonezi este ca și cum ai arunca o vestă ponderată care te lasă să te miști cu viteză maximă. Erai atât de ocupat să te concentrezi pe cât de mult poți căra, încât nu ți-ai dat seama că poți alerga atât de repede
.

Eficiența, pentru mine, înseamnă și renunțare (din păcate câteodată, știu). Dar suntem limitați ca timp și ca abilități, evident. Recunoscându-ne și acceptându-ne limitările, facem loc lucrurilor importante și necesare perioadei pe care o traversăm. Nu e ușor, dar e necesar pe termen lung.

Cuvintele de mai sus mă inspiră și mă educă de fiecare dată când realizez că sunt angrenată pe prea multe fronturi și cu prea puține resurse. Și îmi reamintesc că sunt pasibilă de superficialitate și că e cazul să merg în adâncime, nu în lateral – pe multe direcții obositoare și puțin spre deloc eficiente. Să fii necruțător cu privire la ceea ce ignori și să faci asta cu consecvență și angajament e un alt skill. Fiecare dintre noi îl poate educa și fiecare dintre noi se poate bucura de avantajele sale.

Tu ce zici? Ai traversat recent o perioadă plină?


Creștem împreună,
Diana

Uite ce am ajuns

  • martie 22, 2024

Salutare,


Diana aici.

Când ești mic (și pitic) pare că ai tot dreptul din lume să urli și să protestezi împotriva nedreptăților lumii ăsteia. Când ești mare (și-ți asumi propria-ți viață) nu-ți mai rămâne decât să te porți demn. Demn și responsabil. În egală măsură față de triumfuri și de nereușite.

Să ajungi nu unde se poate, ci întotdeauna unde vrei și ce vrei.


1. Uite unde am ajuns

Uneori, parcă nimic nu e mai la îndemână decât să arborezi o atitudine pasivă. Să te plângi de tot și de toate. Să „te faci mic” și să te fălești cu imposibilitatea de a schimba ceva, de a îndrepta ceva, chiar dacă nu de voință ori de energie duci lipsă, însă când nu se vrea… nu se poate și punct.

Ce vreau să spun cu toate astea.

Uite unde am ajuns este doar o mostră de exprimare/gândire neputincioasă. Persoana ce rostește/gândește așa ceva permite să i se facă ceva. Să fie transformat în ceva sau să fie dus într-un anume punct. Persoana de care-ți scriu aici e un simplu receptor, un bazin, dacă vrei, în care se adună tot ceea ce vor/aruncă ceilalți. Persoana asta nu conduce nimic, ci e condusă doar de circumstanțe (poți citi și soartă). Nu în ultimul rând, persoana pe care o auzi spunând chestii precum cea din titlu e conștientă că e lipsită de putere, de control și tocmai de aceea arborează o atitudine neputincioasă.

Când nu ești căpitanul propriului destin și acționezi cel mai adesea pasiv e greu să nu fii neputincios. E și mai greu să întrevezi că se poate și altfel.

Cum altfel?


2. Uite ce am ajuns

Ne învârtim în jurul cozii? Nici pe departe. Deși pare oarecum similară cu zicerea de mai sus, nu e. La mijloc e un mic joc de cuvinte. Uite ce am ajuns e o exprimare activă. E cartea pe care o joacă o persoană puternică, încrezătoare. E atitudinea specifică cuiva care-și asumă responsabilitatea propriei vieți. E abordarea acelei persoane ce-și asumă răspunderea pentru propriile alegeri, pentru fuga, lupta sau paralizia de care dă dovadă în fața încercărilor vieții.

E genul de persoană care devine ceva, orice, pentru că face ceva, de asemenea orice. Se prea poate ca persoanele de tipul ăsta să fie mai rare, sau să fie mai scumpe la vedere. Nu știu, cel puțin mie așa mi se pare. Nu le întâlnesc la tot pasul, dar mă preocup constant să mă înconjor cât mai des de ele.

În orice caz, mă inspiră să petrec timp în preajma lor pentru că tipologia asta umană își asumă rezultatele, oricare ar fi ele, pentru simplul motiv că sunt rodul activității/inactivității lor. Angajamentul pe care îl arată față de o încercare este grozav, provine din interior, dintr-o atitudine mentală puternică.

Oamenii de felul ăsta nu obișnuiesc să-și plângă de milă. Nu sunt la mila nimănui. Sunt doar la mila lor.


3. Erou sau nulitate?

Dacă arborezi o atitudine neputincioasă e firesc să crezi că tot ceea ce se întâmplă e din vina altora, e responsabilitatea celorlalți. În schimb, dacă îți asumi situația, înțelegi că în toată dinamica ai și tu un rol și, dacă așa stau lucrurile, înseamnă că ai capacitatea de a-i schimba cursul. De a decide drumul.

Gândește-te la următorul exemplu:

În scenariul neputincios, nota (mai) mică pe care o vei lua la următorul examen e din vina profesorului (a metodelor de predare, a lipsei de pregătire etc.). Astfel, responsabilitatea pentru situația ta universitară depinde nu de tine, ci de capriciile profesorilor, ei fiind responsabili și doar ei pentru situația ta neplăcută.

În celălalt scenariu, cel mental puternic, asumat, reacția ta în fața unei note mici poate să sune cam așa „ știu prea bine că am luat o notă (mai) mică, știu și că profesorul meu e incompetent, dar mai știu și că sunt motivat(ă) să învăț mai mult, să intru într-un grup de studiu sau pur și simplu să-l abordez frontal pe profesorul meu pentru a vedea ce e de făcut”.

În primul scenariu suntem legați la mâini, în vreme ce în cel de-al doilea avem instrumentele necesare și dispoziția mentală potrivită pentru a acționa, pentru a schimba ceva. Avem putere și unde e putere, mai devreme sau mai târziu apare și o cale.

Nu nota e importantă (înlocuiește și cu un alt exemplu). Subliniez asta. Câtă vreme la finalul drumului ești mulțumit ca persoană cu alegerile făcute, n-are prea mare importanță dacă ești un erou sau o nulitate. Nu contează dacă ai dat o mare lovitură sau te-ai făcut de râs într-un mare hal. Important e doar că îți asumi rezultatul și că, împăcat și încrezător, mergi mai departe. Te iei la trântă cu noi provocări și obstacole. Te bucuri că ai puterea de a acționa. De a schimba și a îmbunătăți circumstanțele în care îți desfășori activitatea.

De atitudinea mentală potrivită depinde dacă vei avea putere asupra ta și control asupra destinului tău. Nu e neapărat simplu, dar e la îndemână. Serios!


Creștem împreună,
Diana

Tu ce faci când procrastinezi?

  • martie 15, 2024

Salutare,

Diana aici.

Săptămâna trecută, undeva pe la finalul mailului, am lăsat un link de feedback pentru mailul de vineri. Am primit câteva sugestii de subiecte faine și, de asemenea, am descoperit oameni din comunitate, dornici să participe la îmbogățirea #mailuluidevineri cu propriile texte.

How cool is that? Sper să văd curând cât mai mulți oameni din comunitatea asta faină cu propria voce aici, pe platforma noastră.

Las mai jos link-ul de care vorbeam, dă un click pe el pentru a ne spune care e perspectiva ta asupra #mailuluidevineri: https://form.typeform.com/to/yNTjvqqz


1. Procrastinarea, bat-o vina

Una dintre sugestiile primite prin formularul de feedback de săptămâna trecută a fost să vorbim despre procrastinare. Un mare bau-bau al timpurilor noastre. Este plin internetul de tips and tricks și de informații pe tema asta. Dar aceste sugestii nu par să ajute pentru că cei mai mulți dintre noi continuăm să amânăm și să ne ascundem de responsabilități.

În cazul meu, în loc să mă concentrez pe strategii de productivitate și alte sugestii de genul, de mai mare folos a fost să înțeleg motivele din spatele amânărilor acestea repetate. Doar când am început să pricep contextul mai larg al reacțiilor și motivelor mele, am putut începe într-adevăr să mă folosesc de tips and tricks pentru a-mi îmbunătăți comportamentul. Așa că vreau să împărtășesc cu tine ce a funcționat în cazul meu.

Dar înainte de toate, vreau să menționez că procrastinarea nu e lene. Ea are origini adânc înrădăcinate într-o combinație de factori emoționali, psihologici și situaționali. Spre exemplu, frica de eșec, stima de sine scăzută și perfecționismul pot contribui la tendința de a amâna. Astfel de trăiri se află în plan principal atunci când vorbim despre amânări.


2. Lupte

De departe, cel mai dificil pentru mine a fost să-mi înțeleg și să-mi combat perfecționismul. De cele mai multe ori acesta este văzut ca o trăsătură pozitivă, dar pentru mine dorința de a obține rezultate impecabile a devenit o barieră în calea acțiunii. Iar amânarea inițierii acțiunilor a dus, evident, la întârzieri. Și așa anxietatea mea o lua și mai razna.

De asemenea, în spatele amânării mele se ascundea, de multe ori, și un mecanism de adaptare emoțională. Dacă sarcinile erau ceva mai dificile și stresante, pentru a scăpa temporar de emoțiile negative asociate cu acele sarcini… procrastinam.

De stima de sine fragilă nici nu mai vorbesc. Am spus NU, de-a lungul timpului, la prea multe lucruri faine și interesante din cauza îndoielilor cu privire la propria competență. Și mi-aș fi dorit să am mai mult curaj și să nu amân la nesfârșit, pierzând timp prețios.

Analizându-mi o parte dintre trăirile pe care ți le-am exemplificat mai sus am realizat că amânarea este mai degrabă o problemă de reglare a emoțiilor, nu o problemă de gestionare a timpului. Așa că până să te apuci de tips and tricks pentru a fi mai productiv, încearcă să găsești sursa/sursele care te blochează din a iniția acțiuni, iar mai apoi treci la gestionarea emoțiilor într-un mod nou.


3. Alternativa?

Cum poți încerca o alternativă la felul în care îți gestionezi în prezent emoțiile?

  • Prin iertare si practica autocompasiunii – Sună superfluu, but it works. Dacă îți permiți luxul de a te ierta (cu adevărat), poți trece mai ușor peste comportamentul neproductiv din trecut și să te concentrezi asupra examinării comportamentelor viitoare fără povara acelor acte din trecut. De asemenea, autocompasiunea susține motivația și creșterea personală. Ajută la scăderea distresului psihologic, despre care știm că este printre principalii vinovați pentru amânare, dar, de asemenea, stimulează în mod activ motivația, sporește sentimentul propriei valori și stimulează emoții pozitive precum optimismul, înțelepciunea, curiozitatea și inițiativa personală.
  • Pune un obstacol în fața tentațiilor cu care te distragi de la ceea ce îți dorești să faci. Pe scurt, creierul tău, când cedează unei tentații, o face pentru că primește gratificare instant. De exemplu, dacă înveți un capitol pentru următorul examen, gratificarea se află, în cel mai bun caz, la câteva zile distanță pentru creierul tău înfometat. Dar dacă intri rapid pe Netflix și dai drumul la următorul episod din serialul ăla bombă, gratificarea curge pe loc. Iar creierul tău e happy, happy, joy, joy. Ca să păcălești sistemul, pune ceva obstacole între tine și acele tentații pentru a induce un anumit grad de frustrare sau anxietate. De genul: pune-ți aplicațiile cele mai des folosite sub o parolă foarte dificilă și lungă/șterge-le temporar/ascunde-le, anything that comes to your mind – pentru a face ca valoarea recompensei tale să fie mai puțin imediată.
  • Cultivă-ți curiozitatea – vezi ce sentimente îți provoacă ispita de a amâna; de ce anume îți amintește? Cum ți se schimbă emoțiile și senzațiile din corp pe măsură ce devii din ce în ce mai conștient de ele? Pune multe întrebări pentru a identifica sursa și trăirile pe care le încerci. Înțelegând cu ce te confrunți și refuzând să dai înainte pe pilot automat în ciuda senzațiilor grele care te încearcă, ai mai multe șanse de a reuși să te gestionezi într-un mod nou. Simpla cunoaștere de sine poate aduce asta.

Și de multe ori, ia în calcul că procrastinarea e un dar. Sau un  mesaj. Îți poate spune foarte clar unde se află pasiunea și interesul tău cel mai sincer, sau, spune-i dacă vrei „chemarea ta”. De multe ori, activitatea cu care preferi să înlocuiești îndatoririle pe care le procrastinezi, poate fi o chemare puternică și de mare ajutor.

Eu, spre exemplu, procrastinam cu una dintre marile mele pasiuni – dansul sportiv (care mi-a adus nenumărate beneficii). A fost o chemare pe care am urmat-o în dauna altor „îndatoriri” și mă bucur că am făcut această alegere. M-a crescut mult. Iar de fiecare dată când sunt nevoită să fac ceva și observ că am tendința de a procrastina, o iau ca pe un semn că este posibil să fie nevoie de o schimbare în activitatea mea zilnică sau chiar în drumul meu.


Creștem împreună,
Diana

Despre importanța rezilienței

  • martie 8, 2024

Salutare,

Diana aici.

Unul dintre cei mai des vânturați termeni din ziua de azi e acela de reziliență. Au dat dovadă de reziliență, sunt rezilient, ocupă-te de reziliența ta, aud parcă tot mai des de reziliență.

M-am gândit să-ți scriu cum percep eu reziliența, pentru că deși e un concept relativ nou, recent adoptat la nivelul limbii române, înglobează o sumedenie de sensuri esențiale.

Analiză, corectare, rezolvarea problemei.

Anyway, let’s see.


1. Vremuri grele?

Trăim vremuri dificile. Vremuri în care e greu să distingi întotdeauna falsul de autentic, esențialul de zgomotul de fond sau starea sănătoasă de echilibru de liniștea de dinaintea furtunii. Pare că e și mai greu să-ți păstrezi armonia și doza de rațiune în lupta cu experiențele zilnice, cu atât mai mult cu cât haosul pare să crească, nu să descrească, așa cum am putea spera.

Cel mai probabil, vremurile pe care le trăim nu sunt rele în sine. Nu sunt mai rele sau mai dificile decât altele. Noi parcă suntem mai puțin pregătiți să le facem față. Mai puțin dispuși să ne dezvoltăm rezistența. Mai puțin încrezători în înzestrările noastre, în abilitatea de a înfrunta adversitățile și în necesitatea de a îmbrățișa experiențele prin care ne forjăm curajul.

Poate că viața nu ne mai este pusă în pericol așa cum se întâmpla în trecut. Dar avem de înfruntat alte pericole, mai înșelătoare și, prin aceasta, la fel de periculoase. Lupta ce se duce pentru atenția și liniștea noastră poate fi purtată doar dacă suntem rezilienți. Dacă ne antrenăm constant pentru a fi rezilienți.


2. Reziliența mentală

Reziliența e cu siguranță unul dintre cuvintele la modă astăzi. Să fim rezilienți în fața noilor provocări, în fața pericolelor de zi cu zi, în fața adversităților, la muncă sau în vacanță. Să fim rezilienți pe linie. Oriunde și împotriva oricui și a orice. Toate bune, dar ce e cu ea, cu reziliența asta?

Gândește-te doar că, oricâte planuri și pregătiri ai face, întotdeauna va exista o persoană la care nu te aștepți sau o situație pe care nu o anticipezi gata să te prindă cu garda jos. Gata să te dea peste cap. Să-ți strice ploile.

Spre deosebire de alte însușiri ale noastre, care pot fi determinate genetic, reziliența mentală nu este. Spre fericirea noastră, este o abilitate. Un zid de apărare pe care îl construim în timp și pe care îl întărim prin exercițiu, prin repetiție.

Imaginează-ți o boltă capabilă să susțină o cupolă enormă – gândește-te, de exemplu, la Hagia Sofia, biserica (azi moschee) lui Iustinian din Istanbul (atunci Constantinopol).

Acum pune reziliența mentală în locul bolții și greutatea poverilor emoționale în locul cupolei.

E bine ca bolta să fie cât mai solidă, nu?


3. Energia mentală

Să analizezi cu luciditate, să (te) corectezi ori de câte ori e nevoie, chiar și atunci când e dificil și neplăcut, și să-ți revii cât mai repede de pe urma obstacolelor ce-ți ies în cale, mereu și mereu, dând dovadă de elasticitate și flexibilitate. Despre toate acestea e reziliența mentală.

Nu e un secret că energia mentală de care dispunem pentru rezolvarea problemelor este limitată. Diferă de la om la om, dar tot limitată e. Gândește-te doar cât e de important să percepi problemele din viața ta drept ceea ce sunt – doar probleme (de rezolvat) și nu tragedii sau dezastre. Gândește-te cât e de important să acționezi rapid (din timp) în vederea depistării unei soluții durabile.

Îți dai seama că ți-ai antrenat reziliența mentală abia când realizezi că nu duci lipsă de energie mentală pentru a-ți păstra calmul atunci când totul se dărâmă în jurul tău, când te bazezi pe logică și pe rațiune pentru înfruntarea situațiilor neplăcute și când îți revii după orice încercări emoționale. Sigur, e mai ușor de spus decât de făcut, dar sunt convinsă că înțelegi vârful a ceea ce reziliență mentală reprezintă.

Să nu dai dovadă încă de o reziliență mentală prea bună nu e o tragedie în sine. Cum spuneam mai sus, se poate antrena. Și de fiecare dată doar prin analiză, prin privirea problemei drept în față și prin identificarea de soluții durabile, oneste.


Creștem împreună,
Diana

Frica și anxietatea ca sursă de energie

  • martie 1, 2024

Salutare,

Diana aici.

Am făcut recent ceva de care mă cam temeam. Rezultatul va fi public, așa că ai sa vezi curând despre ce este vorba.

Cu ce am rămas în urma experienței? Cu multe lucruri faine, evident, și cu o senzație de ușurătate că am bifat și o astfel de încercare și nu am spus nu (mă încearcă de multe ori un sentiment de vinovăție când, din lașitate, spun nu unor potențiale provocări faine).

De asemenea, am rămas și cu o confirmare a unei vechi idei căreia nu prea reușeam să îi dau o formă. Și care acum a prins contur, datorită posturii noi în care m-am aflat.


1. Anxietatea

Mulți factori motivanți pentru mine, și chiar și pentru tine și mulți alții din jurul nostru sunt curiozitatea, pasiunea, talentul, creativitatea, efortul, ș.a.m.d.. Dar concentrându-ne pe părțile mai faine ale motivației sau ale drive-ului nostru, tindem să uităm și de suratele ceva mai puține frumoase: anxietatea și frica.

Da, am scris multe mailuri de vineri despre cum putem încerca să îmblânzim, să depășim sau să ne folosim mai bine de trăirile pline de frică și anxietate. Dar nu am scris, și nici nu mi-am conturat prea bine în minte până acum ideea de forță, motivație și drive pe care acestea două îl pot naște. Trăind însă experiența de care îți spuneam mai sus, am realizat cât de împinsă la acțiune sunt totuși de anxietate și frică.

Sună dubios, nu? Ei bine, cam da, but hear me out. Poate îți e de folos perspectiva asta.


2. Zone de creștere

Cele mai mari oportunități de creștere și dezvoltare se află în zonele noastre cele mai incomode. În zonele care stârnesc anxietate, frică, nesiguranță.

Aceste zone mai puțin luminoase, sunt și cele care ne pregătesc pentru situații dificile, neprevăzute, pentru că simpla apariție a sentimentului de anxietate înainte de orice acțiune pe care tu te gândești să o întreprinzi, te face să te gândești la potențialele scenarii care s-ar putea naște. Și, de asemenea, la cum ar trebui tu să reacționezi în cadrele respective. Te ajută deci cu un plan de bătaie în caz de dezastru.

Este o parte din vechiul nostru mecanism de supraviețuire după cum vezi, dar adaptat scenariilor moderne în care ajungem să fim mai buni, mai pregătiți și mai vigilenți datorită fricii. Dar trecând de partea asta, cele două – frica și anxietatea – sunt cele mai folositoare prin efectul de far pe care îl au.

Ca un vapor pe o mare încărcată și violentă, farul (frica) ne luminează calea către țărm. Ne arată încotro să ne îndreptăm pentru cursa sinelui nostru ideal. Ne spune foarte clar că acolo unde este teamă este și potențial de creștere, evoluție și, mai ales, de experiență. Până la urma de-asta suntem aici, nu? Să gustăm din plin experiența umană.


3. Motivație și anxietate

Revenind la frici, de multe ori mă gândesc la potențialele situații în care o să o dau în bară. În care o să fac greșeli pe care sigur le voi regreta mai târziu. Și știu că și tu o faci. Nu e tocmai plăcut, și de multe ori nici sănătos, dar în doza potrivită – poate fi. Și poate fi, cum ziceam mai sus, un factor care ne împinge la acțiune și ne crește.

Mulți oameni de succes, creativi, expansivi și cu „n” experiențe fascinante la activ au momente de îndoială frecvente. Se gândesc că poate data viitoare, lucrurile nu vor mai merge chiar așa de grozav ca în trecut. Sau se gândesc că este posibil ca pe lângă efortul depus să fie acolo și mult noroc sau șansă, care îi poate ocoli pe viitor. Citește câteva biografii și vei vedea câtă îndoială se ascunde chiar și în cele mai de succes povești.

Dar ce fac totuși acei oameni (și noi putem învăța de la ei): își transformă frica și anxietatea în combustibil pentru mai multă grijă, forță, drive, perseverență și sunt astfel mult mai motivați și dornici de a întreprinde lucruri faine. Frica nu este deci, un așa mare bau-bau tot timpul. Poate fi o sursă de energie din care să ne extragem seva pentru acțiune.

Iar un citat care a rămas cu mine și care poate fi folosit în perspectiva de mai sus este cel al lui James Clear, autorul celebrei cărți Atomic Habbits:

Most of the embarrassing moments of my life happened when I wanted to say no, but ended up saying yes (or saying nothing at all).
Most of the missed opportunities in my life happened when I wanted to say yes, but ended up saying no (or saying nothing at all).

Iar acum, în încheiere, vreau să îți lansez o invitație și o potențială provocare. Pe acest link poți lăsa feedback despre proiectul nostru, #mailuldevineri. Ne dorim feedback-ul tău pentru a putea fi mai buni: https://form.typeform.com/to/yNTjvqqz

Și, de asemenea, mi te poți alătura la butoane în zilele de vineri în care venim cu idei și gânduri noi. Accesează link-ul de mai sus și scrie-ne într-un reply dacă această nouă provocare te stârnește.


Creștem împreună,
Diana

Forța intereselor și preocupărilor noastre

  • februarie 23, 2024

Salutare,

Diana aici.

Câteva cuvinte despre fericire, halucinații și forme fără fond. Random, I know.


1. Fericirea și interesele noastre

Aspirația către o viață cât mai fericită este o preocupare a celor mai mulți dintre noi. Nevoia de fericire ne determină să alocăm multe resurse pentru îndeplinirea ei. Până la un anumit punct, este o năzuință normală și faină. Vrem, până la urmă, să ne bucurăm cât mai mult de timpul și viața noastră.

Dar dincolo de fericire, există perspectiva unor căi mult mai captivante și cu sens. Îți las câteva cuvinte mai jos:

„Nu-mi place ideea de fericire – este prea de moment – aș spune că am fost mereu ocupat/ă și interesat/ă de ceva – interesul are mai mult sens pentru mine decât ideea de fericire.”

Georgia O’Keefe este artista americană care m-a inspirat și care mi-a reamintit că, de multe ori, îmi canalizez energia pe o trăire care e greu de ținut aproape. Și care rareori e direct proporțională cu efortul pe care îl depun pentru ea.

Mai degrabă, în scurta noastră viață, în loc să tot alocăm timp și resurse pentru a ține fericirea aproape, să ne optimizăm interesele și preocupările. Sunt șanse mai mari ca acele interese, pe lângă inspirație, cunoaștere, entuziasm, ș.a.m.d., să ne spună mai multe, și într-un mod mai complet, despre ce înseamnă să fii om. O viață trăită explorându-ne la maxim condiția pare mai cu sens decât una zguduindu-ne pentru fericire.


2. Când este putere, când halucinăm?

Ca oameni, nu prea avem parte de confortul psihic de a cuprinde, de fiecare dată, experiența vieții în ceva definiții, criterii și granițe clare și obiective. În marea ei parte, experiența umană se reduce la interpretarea individuală și subiectivă a fiecăruia dintre noi. Întreabă cinci oameni ce înseamnă această experiență a vieții, ce înseamnă să fii om – și vei primi cinci răspunsuri diferite.

Este și ceea ce ne face interesanți ca ființe. Suntem lumi întregi fiecare dintre noi, într-o lume mai mare. Cu ajutorul subiectivității dăm singuri sens acestei lumi interioare. Și putem transforma orice experiență negativă într-una pozitivă. Doar prin schimbarea mindset-ului nostru. Este o putere.

Dar este și o mare slăbiciune pentru că poate întreține ignoranța atunci când o folosim ca să nu ne confruntăm cu realitatea, sau când o folosim prea mult și prea des. Viața și lumea atât interioară, cât mai ales cea exterioară nu operează strict pe interpretări subiective. Viața nu este o halucinație. Iar noi nu ar trebui să trecem prin ea halucinând.

Curajul de a confrunta și înfrunta realitatea în toată goliciunea ei este singura variantă sănătoasă câteodată. Iar făcând acest lucru și trecând la acțiune problemele – pentru care trebuia să risipim energie pentru a le reîncadra în ceva pozitiv – se pot rezolva.


3. Forma fără fond

Cei mai mulți dintre noi vorbim mult. Și avem multe păreri, opinii și gânduri despre „n” subiecte. Simțim nevoia imperioasă de a-i asalta pe ceilalți cu viziunile și perspectivele noastre în speranța că obținem așa o validare exterioară.

Am căzut de multe ori pradă nevoii acesteia. Am făcut deseori eroarea de a vorbi mult din dorința de a fi vizibilă și fără a transmite ceva de valoare neapărat (deși mi-am dorit). Mi se perindă prin minte multe astfel de amintiri cu ipostaze de genul.

În continuare jonglez constant (și încerc să o fac cât mai sinceră și conștientă) cu nevoia de a mă exprima și nevoia de a aduce un plus valoare. Cuvintele scriitorului Samuel Johnson mă ajută să mă reglez de cele mai multe ori în cele mai multe situații:
Nu vreau niciodată să conversez cu un om care a scris mai mult decât a citit. Putem re-fraza în „vorbește mai mult decât citește”. Sau „practică sportul opiniei mai mult decât sportul informării”.

Cuvintele lui Samuel sunt un soi de mantra în eforturile mele constante de formare. În resursele pe care le aloc pentru creșterea propriului fond, în dauna formei (care poate risca altfel să fie una subțire, superficială sau chiar goală).

Și mă ajută, de asemenea, în eforturile mele de a evita interacțiunile cu multă formă și puțin fond. Care fie riscă să mă sece de energie, fie mă încarcă cu idei, informații și judecăți sterile. Cum știu că și eu sunt pasibilă de a le-o face altora.

Tu ce zici?

Te-ai regăsit în ipostaze în care ai fost o formă fără fond? Au fost alții pentru tine așa?


Creștem împreună,
Diana

Despre resentimente și trei tipuri de empatie

  • februarie 16, 2024

Salutare,

Diana aici.

Câteva cuvinte despre empatie, mulțumirea altora și resentiment.


1. People-pleasing sau o comuniune autentică?

Interacționând cu cei din jurul nostru, din iubire sau din dorința de a fi acceptați și incluși, încercăm să o facem în așa fel încât să îi mulțumim cât mai mult. Și o facem prin a răspunde nevoilor lor, ba poate chiar prin a le anticipa sau prioritiza.

Când se întâmplă asta din pură iubire, compasiune sau grijă? Când se întâmplă pentru că mai degrabă ne dorim acceptați, incluși sau pentru că dorim să ne simțim utili? Cum ne dăm seama care varianta este în situația respectivă, mai ales dacă ne trezim în circumstanțe în care par să existe toate variantele de mai sus?

Greu de spus. Dar poți verifica dacă în acele momente se naște vreun resentiment. Intră în acea stare de conștientizare de sine, în care îți activezi atenția nonreactivă și lipsită de judecăți asupra stării interioare, și observă apariția unor astfel de senzații în corpul și mintea ta.

Diferența majoră dintre people-pleasing/mulțumirea celorlalți și practica empatiei autentice se află în interiorul nostru – în ceea ce simțim. Acolo se află busola care ne spune pe ce baricada ne aflam. Urmărește, așadar, dacă simți vreun resentiment în acele momente de interacțiune, sau e doar pace, mulțumire și comuniune.


2. Resentimentele și empatia

Resentimentele apar atunci când prioritizăm nevoile și dorințele altora în detrimentul propriilor nevoi și limite. Frustrări, resentimente, senzația de a fi folosit sau lipsa de apreciere – toate acestea apar atunci când ieșim din zona de relaționare prin compasiune și empatie autentică cu respectarea propriilor limite și nevoi și intram in people-pleasing mode.

Empatia autentică, pe scurt, reprezintă înțelegerea profundă a perspectivelor și emoțiilor celorlalți. Preferabil, fără a le neglija pe ale noastre și fără a le lăsa să ne debusoleze orientarea de moment, sau, mai grav, identitatea.

Îmi place subiectul. Se vorbește, în general, mult despre empatie. Au apărut din ce în ce mai multe studii în ultimii ani pe tema asta și este un subiect de discuție pe care îl aud frecvent, atât la ieșiri la bere, cât și în medii mai formale și academice. Și eu am încercat să aflu cât mai multe de-a lungul timpului despre această super abilitate a noastră.

Spre rușinea mea, însă, până acum câteva zile, nu mă gândeam că empatia poate fi de mai multe feluri. În creierul meu era doar termenul general de empatie, fără prea multe nuanțe. Las mai jos 3 categorii în care poți percepe această aptitudine.


3. 3 tipuri de empatia

  • Empatia cognitivă: este acea empatie care apare atunci când înțelegi ceea ce simte altcineva, fără a resimți și fără a te identifica cu emoțiile respective, în mod direct. Este abilitatea de a înțelege modelele mentale ale celuilalt și limbajul la care trebuie să apelezi pentru a ajunge la acel cineva.
  • Empatia emoțională: capacitatea de a simți emoțiile altora în mod direct, putându-te conecta cu sentimentele lor și simțindu-le într-o măsură profundă. Este super arma creierului nostru social, de a ne crea legături puternice și autentice cu ceilalți prin împărtășirea și oglindirea trăirilor.
  • Empatia comportamentală: acest tip de empatie implică nu doar capacitatea de a simți ce simte și cel din fața ta, ci și capacitatea de a reacționa in funcție de nevoile identificate în acel moment de comuniune. Este vorba de a răspunde în mod corespunzător nevoilor celorlalți, adaptându-ne comportamentul pentru a oferi sprijin, înțelegere, ajutor.

Dacă stai să te analizezi puțin, cred că poți identifica ușor momente în care te-ai aflat într-un tip de empatie sau altul. Sau poate unul dintre ele îți este mai specific. Și, de asemenea, poate că poți identifica și momentele în care nu te-ai aflat în niciuna din cele de mai sus și mai degrabă erai expus unor situații care îți trezeau resentimente și nu conexiune reală.

Am ales contrastul acesta dintre resentiment și empatie (în diferitele ei forme) pentru că încerc să îmi amintesc constant că una dintre căile către conexiuni mai sănătoase este prin păstrarea unui echilibru între nevoile noastre și ceea ce lumea exterioară ne solicită.

Dacă ne simțim ignorați, nedreptățiți sau neapreciați în ciuda eforturilor noastre de a mulțumi, poate că trebuie să limităm expunerea la situațiile/oamenii care le generează. Sau, poate că putem încerca să cultivăm o empatie reală și echilibrată (adresată inclusiv nouă înșine) pentru a ne proteja propriile nevoi și spațiu în timp ce le oferim și celorlalți ce au nevoie.


Creștem împreună,
Diana

Despre scutul mental

  • februarie 9, 2024

Salutare,

Diana aici.

Aproape în fiecare zi ne sunt rezervate activități de tot felul. Surprize de tot felul. Mai niciodată socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Dimpotrivă. Ca să eviți surpriza (sau conflictele) e recomandabil să-ți antrenezi adaptabilitatea. Să-ți creezi un scut mental și să faci față oamenilor toxici pe care viața ți-i scoate în cale și să spui NU activităților care nu-ți fac plăcere.


1. Scut mental

Indiferent cum ne purtăm, întotdeauna se ivesc ocazii (sau oameni) capabile să ne strice buna-dispoziție. Nu e ca și cum am putea controla totul. Nici pe departe. Ceea ce gândesc ceilalți ori felul în care se aliniază evenimentele sunt de cele mai multe ori enigme imposibil de descifrat.

Tocmai de aceea, ceea ce rămâne în controlul tău este capacitatea de a-ți crea un scut mental. De a-l consolida constant și de a-l folosi în permanență atunci când interacționezi cu mediul exterior. Gândește-te la acest scut ca la o barieră rezistentă. Un zid de care evenimentele cu adevărat distructive și oamenii realmente toxici nu pot trece. Nu pot ajunge la tine.

Un scut mental în măsură să nu le permită celorlalți să te descurajeze sau intimideze. Să nu le dea voie să te dezechilibreze sau să te inducă în eroare. Un scut al cărui principal scop este acela de a-ți oferi libertatea de a alege sau de a evita. Orice, de la acțiuni și evenimente la oameni.


2. Efectul hormesis

Provenind dintr-un vechi cuvânt grecesc ce înseamnă „impuls” sau „îndemn”, efectul hormesis reprezintă magia prin care organismul se întărește ca reacție la doze mici de stres. Înainte de a deveni imuni sau cel puțin rezistenți la anumiți factori e nevoie să ne expunem. Modul în care reușim să ne imunizăm cu ajutorul vaccinurilor, bătăturile ce ne apar în palme atunci când tragem de fiare sau explozia musculară de care avem parte ca urmare a exercițiilor repetate sau din ce în ce mai istovitoare sunt fațete ale aceleiași magii. Dozarea corespunzătoare a stresului ce ne este administrat (sau pe care ni-l administrăm chiar noi) vine la pachet cu beneficii enorme.

Efectul hormesis nu e util doar pentru întărirea fizică. E la fel de util pentru scutul mental despre care-ți scriam mai sus. Adăugarea voluntară a unor mici cantități de stres în viața ta de zi cu zi are meritul de a-ți întări mintea. Are marele avantaj de a te face mai tolerant în raport cu haosul din jur. Mai absorbit de ceea ce faci, mai prezent și totodată mai capabil să observi ce se întâmplă în jurul tău.

Stresul în sine nu e un mare bau-bau. Dimpotrivă. În doze corecte (atunci când reușești să-l controlezi) te călește și îți întărește mintea. Îți mai arată ceva, ceea cu ești cu adevărat. Dificultățile de care te lovești au chiar acest rol.


3. Chiar trebuie să răspund

Nu e un secret că cea mai mare bătălie a zilelor noastre se duce pentru atenție. A ta, a mea, a tuturor. Confruntarea e acerbă și se ascute din ce în ce mai mult. Miza e mare. Atenția ta și timpul tău. La fel și ale mele. Nu doar reclamele și produsele se bat pentru atenția ta. Inclusiv cei din preajma ta, prieteni sau nu, o fac în egală măsură.

Spre deosebire de alte epoci, când oamenii își scriau scrisori la care, după caz, li se răspundea (sau nu) cu atenție, respect și după un interval rezonabil de mare (săptămâni, dacă nu luni de zile), noi, cei de astăzi, suntem mult mai dependenți de impulsurile pe care ni le trimit ceilalți. De năvodul pe care ni-l aruncă în față. De nevoia (uneori doar a lor) de a ne accesa atenția și resursele de timp.

În Social Media suntem de cele mai multe ori la dispoziția celorlalți. E ok așa? Nu știu ce să zic. Poate că în anumite situații e, dar cu siguranță nu în permanență. În fond, dacă ne-am rezerva câteva minute pentru a analiza cererile celorlalți (mă refer la curiozități ce pot aștepta, provocări gratuite sau la intrigi și bârfe) am ajunge la concluzia logică – chiar trebuie să răspund? De cele mai multe ori… nu.

Gândește-te doar la spamul ce îți umple căsuța de e-mail. La fel e și cu multe interacțiuni de peste zi. Perturbările acestea nu diferă cu nimic de tonele de spam pe care îl primim fără să-l fi cerut.

Uneori pur și simplu nu poți să te împarți între atâția stimuli și persoane ce atentează la timpul și la atenția ta. Nu e nimic în neregulă cu asta. Dimpotrivă. Câștigi timp pentru ceea ce contează pentru tine, eviți distragerile și, atunci când nu e zor, răspunzi când ai cu adevărat timp pentru un răspuns.

Morala e simplă. Dacă cineva aruncă o minge nu înseamnă că trebuie să o prinzi. Poți să o faci mâine sau poți să nu o faci deloc. E alegerea ta. Uneori absența reacției e cea mai bună reacție. Dacă nu pentru devoratorii de atenție, cel puțin pentru tine. Pentru liniștea ta. Pentru echilibrul tău.


Creștem împreună,
Diana

Cine ești tu?

  • februarie 2, 2024

Salutare,

Diana aici.

Citeam la un moment dat că suntem suma oamenilor cu care ne petrecem cel mai des timpul. Suma cărților citite, a artei cu care ne delectăm, a poveștilor pe care ni le spunem.
Cred că suntem toate de mai sus + experiențele pe care le trăim și a concluziilor pe care le tragem. A mediului și a bagajului genetic.
Suma a multor, multor lucruri.


1. Biologia și mediul nostru

La întrebarea cine suntem, cu un răspuns rapid și puternic vine biologia noastră. Cu genele ei, cu predispozițiile ei, cu tot corpul pe care, câteodată, nu îl tratam chiar așa cum ar merita.

Mai vine cu un răspuns și mediul. Mediul în care am trăit/trăim și la care am fost expuși în scurta/lunga noastră viață. Reacțiile, viziunea asupra lumii, diferitele noastre particularități vin și de aici.

Și mai este un răspuns. Dar nu la fel de rapid și de puternic ca cele de mai sus.

Răspunsul nostru. Alegerea noastră.

Pentru ca durează puțin până când înțelegem diferența dintre ei si eu, și mai durează puțin până începem să înțelegem mai bine și ce înseamnă totuși acel “eu”. Și cât de multa libertate ascunde acel cuvânt mic.


2. Unde începi tu?

Bun, gata cu formulările criptice.

Noi oamenii suntem produsul (și mulți ar zice prizonierii) a multor, multor lucruri. A biologiei noastre și a moștenirii noastre genetice. Și a mediului în care ne naștem și trăim (iar mai târziu – în care alegem să trăim). Suntem profund atinși de tot ce ne înconjoară.

Dar nu complet. Pentru că în momentul în care am realizat că suntem de fapt un “eu” și nu un “noi”, am descoperit cât de mult ne putem desprinde de ce ne înconjoară și de moșteniri. Și conștientizăm cât de mult avem de ales în a formula un răspuns la întrebarea “cine sunt eu?”.

Scriam într-un alt mail despre viața care ne întreabă despre sensul ei, și răspunsurile pe care noi avem libertatea, dar și responsabilitatea de a i le da. Tot așa, tot nouă ne revine această responsabilitate și libertate scary de a răspunde la “cine sunt eu”.

Iar răspunsul îl dăm prin alegerile noastre. Prin mediul pe care ni-l creăm – în special prin oamenii cu care ne înconjurăm. Prin artă pe care o ingeram constant – cărți, muzică, pictură, orice. Prin cuvintele pe care alegem să le înregistrăm la noi în căpșor și pe care apoi ni le spunem constant. Prin poveștile pe care le extragem din tot ce ni se întâmplă. Prin multe, multe lucruri, după cum vezi.

Avem o gama foarte largă prin care putem da un răspuns. Prin care ne conturăm.


3. Cine sunt eu

La întrebarea cine sunt eu, o persoană importantă mă ajută să conturez un răspuns de mulți ani. În fiecare zi. Pentru mine, oamenii alături de care împart orele, zilele, anii reprezintă o pondere imensă în ceea ce înseamnă “eu”. Gândurile, cuvintele, tonul vocii, expresiile și micro-expresiile, gesturile, valorile, atitudinile – pe toate acestea și mult mai multe le înregistrez constant și le las să mă modeleze.

Oamenii de lângă mine sunt sursa mea de inspirație. Iar omul care e cel mai mult lângă mine, zi de zi, este de departe cea mai mare sursă din care îmi extrag creativitatea prin care mă creez. Prin care răspund la întrebarea “cine sunt eu”. E curios cum, prin ceilalți, prin implicarea lor nemijlocită, uneori chiar imposibil de sesizat, fiecare dintre noi reușește să se clădească și reclădească neîncetat. Când scriu toate acestea nu pot să nu mă gândesc la admirația pe care i-o port, la energia pe care mi-o insuflă și curajul pe care mi-l inculcă doar prin prezența sa. Prin magia sa aparte.

Scriu rândurile acestea fix de ziua acestei persoane speciale. O zi în care m-am oprit puțin să înregistrez impactul masiv pe care oamenii cu care ne înconjurăm îl joacă în identitatea noastră.

De departe, cea mai mare și cea mai frumoasă parte a evoluției mele s-a cristalizat cu ajutorul și alături de jumătatea mea mai bună. Importanta sentimentului de admirație față de celălalt, nemaipunând la cale sentimentul de iubirea autentică, este poate combustibilul ce mă poartă de fiecare dată, în fiecare zi, către cea mai bună dintre variantele mele.

Recunoscătoare pentru toate cele de mai sus mă grăbesc să te întreb: Ce și cine influențează cine și ce ești tu în prezent?


Creștem împreună,
Diana

Interviu – Ortopedie și traumatologie – cu dr. Bogdan Emanuel Aldea

  • ianuarie 26, 2024

Ortopedie și traumatologie

Interviu cu dr. Bogdan Emanuel Aldea

Apasă pe săgeata verde pentru cuprins ↓  

Despre dr. Bogdan Emanuel Aldea

‎

Despre dr. Bogdan Emanuel Aldea

Să începem cu începutul… Ce fel de medic îți doreai să devii când ai început facultatea? Te gândeai la o anumită specialitate?

În anul 1 am avut un curs opțional legat de medicină legală, și combinat cu experiențele bune de la anatomie, eram decis să devin medic legist, însă exemple mai puțin fericite (un prieten care a terminat medicină legală și nu are nicio perspectivă de angajare) m-au convins că nu ar fi o idee așa bună. În orice caz, nu îmi doream deloc o specialitate chirurgicală.

Cum ai ajuns să realizezi că aceasta este specialitatea potrivită pentru tine?

În anul 3 de facultate mi s-a întărit și mai mult convingerea că nu voi face chirurgie, în parte din cauza unor medici chirurgi și abordarea lor în specialitate. Dar în același timp, simțeam că o specialitate clinică ar fi prea lentă pentru stilul meu de viață. Eram într-o dilemă destul de mare până când l-am întâlnit pe mentorul meu, care mi-a determinat definitiv decizia.

Ce a cântărit cel mai mult în alegerea ta?

Cred că doi factori, primul este legat de caracterul dinamic si antrenant al specialității, unde este nevoie de antrenament fizic pentru a îți desfășura activitatea, iar cel de-al doilea este legat de patologia ortopedică, și faptul că este foarte logică, cauza și efectul fiind adesea evidente.

Cum a fost primul an de rezidențiat? Câteva tips and tricks pentru cei care încep specialitatea? Ce este vital să știe? Ce nu îți spune nimeni înainte să începi și e bine să știi? Ce ai învățat tu și consideri că e important să dai mai departe?

Ok, aici sunt multe de spus. Anul 1 a fost bun pentru mine, am simțit că am evoluat și că mi-am maturizat modul de a gândi, atât medical cât și în viața din afara spitalului. Sfatul cel mai important: timpul este foarte valoros și dacă o specialitate sau un centru nu îți oferă șansa să înveți și să te dezvolți (adică ești mereu ocupat cu muncă repetitivă și mecanică), atunci mai bine schimbă centrul sau chiar specialitatea.

Nimeni nu mi-a spus că nivelul la care se practică medicina în locul unde urma să lucrez este mult mai jos decât mă așteptam, din diverse motive bineînțeles. Și asta a reprezentat un șoc foarte mare pentru mine. Utopia care se conturase în mintea mea legată de funcționarea unui spital s-a năruit aproape din prima săptămână de lucru. Atmosfera pare blocată în timp, sau mai bine zis atemporală, unde inovația este foarte rar întâlnită, și adesea se lovește de rezistența personalului medical, mai ales dacă promotorul acesteia este medicul rezident. Au fost situații când dovezi consistente și ghiduri internaționale, suficiente pentru a schimba modul în care tratăm pacienții, au fost arogant refuzate de colegii specialiști sau primari.

Ce sfaturi ți-ai oferi tu ție, dacă te-ai putea întoarce în timp, în anul 1 de rezi?

Cred că să am mai multă răbdare și consecvență; mi-aș recomanda să fiu eu însumi, să îmi susțin punctul de vedere mai bine și să îmi fie mai puțin frică, chiar dacă asta presupune să „supăr” pe unul și altul, din când în când.

Cum te-a transformat viața de medic pe această specialitate?

Am început să apreciez mai mult persoanele din jur, să înțeleg mai bine condiția umană, atât a colegilor, cât mai ales a pacienților, și din păcate mi-am dat seama de neputința mea în fața unor situații nefericite. Un bun exemplu: pacienții cu resurse financiare limitate nu își permit servicii de recuperare medicală private, iar cele care există prin programele naționale decontate de CAS sunt suprasaturate, cu liste de așteptare de luni de zile. Și astfel se pierde oportunitatea de recuperare medicală post-operatorie, cu rezultate adesea mediocre.

Viața în spital pe această specialitate

‎

Viața în spital pe această specialitate

Ce presupune, concret, ortopedia și care este parcursul rezidențiatului din punct de vedere al modulelor?

Specialitatea are 5 ani, cuprinde partea de ortopedie (artroze, infecții, tumori osoase, etc.) și partea de traumatologie (fracturi, leziuni ligamentare, etc.). Este o specialitate chirurgicală prin excelență, deși partea de ambulatoriu ocupă un loc important. Modulele sunt destul de bine împărțite, având aproximativ 3 ani de ortopedie și traumă, 6 luni de chirurgie generala (în anul 1), câte 2 luni de chirurgie toracică, vasculara, plastică și neurochirurgie, în anul 3. De asemenea, anul 4 e complet ortopedie pediatrică, cel puțin aceasta era structura în 2022. Dar am auzit zvonuri că s-a redus la 6 luni modului de ortopedie pediatrică. Și în anul 5 mai sunt modului de artroscopie și bioetică.

Cum arată o zi din viața unui rezident? Ce atribuții are? Ce lipsește?

Începi programul la ora 8. Ai vizita la patul pacientului, stabilești tratament, plan operator, externări, etc. Și restul zilei de obicei este program operator, cu excepția unei zile pe săptămână când este ambulatoriu, unde consulți pacienții operați. Aceasta e o zi tipică. Legat de atribuții, nu poți lua prea multe decizii singur, în special nu legat de tratamentul chirurgical. Dar si asta e foarte variabil de la medic la medic si spital la spital.

Cea mai mare lipsă este RESPONSABILITATEA. Am ajuns la concluzia că nu poți să ajungi un medic bun dacă nu poți lua decizii singur. Și inevitabil să faci greșeli, să le înțelegi și să nu le mai repeți. Nu ai putere de decizie asupra managementului pacientului, deci vei face totul mecanic, la comanda medicului îndrumător.

Ce lucruri pozitive găsești tu în munca ta din rezidențiat?

Șansa de a aduce un zâmbet pe fața unor oameni bolnavi, în nevoie, indiferent cine sunt și de unde vin. De ce asta? Pentru că aceștia sunt de multe ori considerați „obiectul muncii”, precum o piesă sau un produs, care trebuie pus pe „bandă”. Adesea am auzit expresiile „Să îl facem repede, că vin alții și nu avem loc” sau „Scapă de pacientul ăsta, să fie problema altcuiva”. Și aici poți face diferența, prin gesturi mici, dar cu impact mare în starea de bine a pacientului.

Cum este programul de lucru? (și în teorie, și în realitate) Gărzi? Sunt dificile? Salariu? Spor?

Teoretic lucrăm 7 ore pe zi, 8-15, sau cel puțin asta ni se pontează la finalul lunii. La început m-am pontat în registru conform cu realitatea, adică și ore suplimentare, dar mi s-a atras atenția să nu mai fac asta, pentru că „bate la ochi”… Programul real e foarte variabil. Eu lucrez în spital de urgență, unde sunt foarte mulți pacienți. Și se respectă principiul menționat mai sus, anume „facem cât mai mulți pe zi, că mâine vin alții”. Așadar am lucrat si 12-14 ore pe zi, dar și 2 ore pe zi, în funcție de câți pacienți ai internați.

Gărzi facem 1-2 pe lună, NEPLĂTITE, linia 3, de 24 de ore, cu posibilitatea să rămâi și ziua de după gardă la spital. Nu se doarme în gărzi, ele fiind CPU (cameră de primiri urgențe). În spitalul unde lucrez eu ai posibilitatea să faci gărzi plătite din anul 3, dar sunt prost plătite si foarte solicitante.

Legat de salariu, e cel standard conform cu grila de salarizare. 3300 lei net în anul 1, +347 lei indemnizația de hrană, + 15% spor (aproximativ 450 lei) și 50% spor pentru orele pontate în blocul operator. Acestea din urmă sunt foarte variabile, dar eu acumulam aproximativ 40-50 de ore pe lună. În total aveam cam 4500 de lei in anul 1, ceea ce a fost ok atunci, dar la inflația din prezent și la costurile de trăit în Cluj-Napoca, este foarte greu să te descurci și să și pui bani deoparte. Iar de mers la congrese nici nu se pune problema deoarece cel mai ieftin congres de traumă / ortopedie internațional este cel puțin 600-700 de euro.

Cât de solicitantă este ortopedia-traumatologia? Cât timp îți rămâne pentru viața personală? Poți găsi un echilibru?

Eu am reușit să am un echilibru, dar cu sacrificii. De exemplu eu încerc să nu merg sâmbăta și duminica la pansamente, deoarece e timpul meu liber. Pe de altă parte apare uzură psihică și frustrare pentru că investești mult în rezidențiat și recompensele sunt minime. Cea mai mare frustrare a mea este că nu ești lăsat să operezi nimic, sau rareori foarte puțin. Nu ți se explică cazurile, deciziile, greșelile tale. Totul e pe repede înainte și medicii îndrumători au nevoie de tine doar ca ajutor în operație și să le faci treaba birocratică.

Câte operații faci?

In 2 ani de ortopedie nu am făcut nicio singură operație în întregime. Am făcut pași operatori, dar din punctul meu de vedere este insuficient. Oricine poate să înșurubeze sau să dea o gaură cu burghiul. Mai ales dacă o faci deja de multe ori. Dar chirurgia ortopedică nu este doar despre asta, e despre decizie, ce fac în situația cutare, ce pas urmează, cum trec peste problema asta, etc.? Și asta nu vei face în rezidențiat, din păcate. Desigur sunt și excepții de la situația asta, dar sunt așa de rare încât nu merită menționate.

Poți evita radiațiile?

Teoretic da, exista costume de protecție, dar sunt vechi, uzate, și adesea ineficiente. Deci doze de radiații iți vei lua zilnic, dar sunt mici și de multe ori pot fi evitate.

Cum sunt îndrumătorii de rezidențiat? E suficientă pregătirea sau ai nevoie de stagii în alte țări?

Fără să mă repet, depinde de centru și de medic. Există și lucruri bune. Am creat legături de prietenie cu echipa cu care lucrez, am avut parte de o „experiență” chirurgicala mai „vastă” decât mulți alți colegi care doar țin depărtătoare 5 ani de rezidențiat. Un mare dezavantaj însă este că echipele unde lucrez eu sunt neschimbabile. Și atunci înveți și bune și rele de la un singur om, ceea ce nu te avantajează. Și asta e un sfat din partea mea, încercați să lucrați cu mai mulți îndrumători.

Specialitatea în sine – informații specifice​

‎

Specialitatea în sine – informații specifice​

Patologia cea mai întâlnită în spitale?

Cel mai adesea fracturi. Șold, gleznă și antebraț. Foarte rar infecții, în schimb nu am văzut tumori sau patologie congenitală. Artroza și endoprotezarea o fac doar unii medici.

Cât de dificilă este materia?

Poate fi ușoara sau dificilă, depinde de cât de mult iți place. E foarte logică și deductibilă. Se bazează mult pe experiența medicului și din păcate mai puțin pe dovezi științifice.

Care sunt cărțile must-have pentru această specialitate? Materiale de studiu utile la început de drum?

Campbell și Rockwood. Cartea oficială pentru specialitate este scrisă de prof. Antonescu, dar e depășită. Eu personal folosesc Uptodate, Orthobullets si AO Surgery Reference ca surse on-line de informare. Vumedi și Youtube ca surse video de informare și evident studii pe PubMed (cele mai importante).

Ce materii din facultate te ajută în cariera de ortoped?

Și aici depinde. Teoretic toate materiile clinice te pot ajuta, pentru că trebuie să știi câte puțin din toate, mai ales dacă lucrezi în spital de urgență. Am avut pacienți cu fracturi și infarcte, hepatită, glaucom, boli autoimune, infecții, etc. Dar și aici sunt unii medici care se ascund după expresia „eu sunt ortoped, eu trebuie să știu oase”, iar dacă decizi că asta e calea ta, atunci dacă ști ortopedie e suficient, restul va face medicul de ATI sau alți specialiști.

Atestate și competențe?

Personal cred că ecografia musculo-scheletală poate fi un bonus pentru un ortoped. Restul ar trebui să le înveți în rezidențiat.

Poți lucra în privat pe perioada reziului? Dacă da, ce poți face, concret?

Nu poți lucra, nu ai drept de libera practică. Și sunt spitale private care nici măcar să privești o operație nu te acceptă, ca medic rezident.

Cât de bine se câștigă în calitate de medic specialist?

Standard, conform cu grila de salarizare națională. Spor de 15% și 50% pe orele de bloc operator. Dacă lucrezi în privat (ambulatoriu și operații), în funcție de volumul de operații poți să ajungi și la 5-8000 de euro pe lună sau chiar mai mult. Dar sunt puțini cei ce ajung acolo. Doar din consultații în regim privat, nu cred că poți depăși 2000 de euro pe lună.

Piața muncii după rezi?

In Cluj-Napoca nicio șansă pentru un post la stat, decât dacă ai doctorat și iți dau jumătate de normă prin UMF. Dar deja și locurile acestea se epuizează. Unde lucrez eu sunt deja 3 medici încadrați astfel. Ambulatoriu privat încă mai găsești în Cluj Napoca, dar și acesta tot mai greu. Însă alte orașe mai mici au multe locuri disponibile. Cât despre posturi la stat in spitale mai mici, nu știu să fie disponibile in jurul Clujului. Mai există varianta de contract gărzi, dar tot mai puține oportunități și in această situație.

Opinii despre alte centre?

Nu am fost in alte centre, deci nu pot spune.

Ce particularități are ortopedia-traumatologia față de alte specialități?

E o specialitate dinamică, în dezvoltare și în tranziție din medicină paternalistă bazată pe experiență, în medicină bazată pe dovezi. E versatilă, în sensul că poți face doar ambulatoriu sau doar chirurgie în funcție de preferințe. Te poți supraspecializa pe o regiune a corpului, de exemplu sa operezi doar umăr, sau doar artroplastii, sau doar traumatologie. Și cel mai important, satisfacția pacienților e destul de mare și ușor de obținut, iar asta îți va da și ție o satisfacție mare.

Informații relativ abstracte depre specialitate

‎

Informații relativ abstracte depre specialitate

Care este satisfacția cea mai mare în ortopedie-traumatologie?

Când vezi un pacient cu o luxație scapulo-humerală că se prezintă în camera de gardă cu dureri atroce, și care pleacă o oră mai târziu fără durere, după ce ai redus luxația. Este o satisfacție imediată, atât pentru medic cât și pentru pacient.

Ce minusuri are această specialitate? Care sunt provocările?

Relativa izolare față de alte specialități și gândirea menționată mai sus „eu sunt ortoped, nu e treaba mea”. Provocarea cea mai mare, din punctul meu de vedere, este tratamentul holistic al pacientului și integrarea patologiei ortopedice cu restul corpului pacientului. Deci practic înțelegerea cauzei și a efectului.

Ce fel de personalitate crezi că se potrivește în această specialitate?

O să fiu sincer! Persoana tipică de la ortopedie e bărbatul dintr-o bucata, cu puține rețineri legate de vocabular obscen, cu ceva experiență în tâmplărie și mecanică, și care nu vrea neapărat să facă medicina modernă, ci ceva la limita acesteia. Evident există și excepții, dar sunt destul de rare și din generații mai vechi.

Pentru cine crezi că NU este potrivită ortopedia-traumatologia? 

Pai orice persoană care nu are capacitatea să îndure un mediu de lucru aspru, solicitant fizic și care în rezidențiat nu îți oferă șansa de a opera prea mult. De asemenea cine nu are o gândire logică și nu înțelege principii de mecanică și fizică, va avea dificultăți în a învăța patologia ortopedică.

Ce calități/abilități crezi că sunt strict necesare pentru a avea succes în specialitatea ta?

Reziliența psihică și fizică, gândire logică, orientare în spațiu, capacitate de integrare a mai multor elemente de fiziologie, înțelegerea corpului uman ca un mecanism.

Ce anume este adesea trecut cu vederea și ai vrea ca ceilalți colegi medici să îl cunoască despre ortopedie-traumatologie?

Că nu toți suntem „doar ortopezi” și că unii dintre noi înțelegem un caz medical clinic, că avem cunoștințe generale și că putem lua decizii dincolo de „oase”, pentru binele pacientului.

Privind înainte

‎

Privind înainte

Ce planuri de viitor ai tu în lumea ortopediei și traumatologiei?

Încerc să mă dezvolt pe o nișă, undeva unde să am loc să pot să îmi câștig pâinea. Alternativa este emigrarea, deoarece a lucra într-un spital românesc, de stat, este de multe ori egal cu suicidul profesional. Plafonarea este aproape garantată, iar pacientul devine cu timpul doar un obiect, o normă pe care trebuie să o îndeplinești; sau opusul, vei ajunge să nu lucrezi nimic, pentru că „banul vine, timpul trece”, și performanța nu contează în spitalul public.

Care e cel mai important sfat pe care l-ai da unui absolvent de medicină care se gândește să urmeze această specialitate?

Să nu uite niciodată medicina internă, examenul obiectiv general, patologia care se întâlnește adesea și la un pacient ortopedic. Să le integreze în managementul pacientului și să ia deciziile corecte, bazate cât se poate pe dovezi. Și să aibă întotdeauna interesul pacientului pe primul loc, nu profitul sau viața de stat degeaba, „la stat”.

Autocaracterizare

‎

Autocaracterizare

Mă numesc Aldea Bogdan, am 28 de ani și sunt medic rezident anul 3 pe specialitatea Ortopedie-Traumatologie în Cluj-Napoca.  Copilăria mi-am petrecut-o în Avrig, un oraș de la poalele munților Făgăraș. În Sibiu am terminat liceul în 2015, după care am început UMF Cluj-Napoca, pe care am absolvit-o în 2021.

De când eram în școala generală visam să devin medic, și cu susținerea celor din jur am ajuns unde sunt acum. Mereu mi-au plăcut aventurile, și școala de medicină s-a dovedit una pe măsură.  Cu toate acestea, nu mă consider un „spirit liber” în adevăratul sens al cuvântului. Sunt mai degrabă o persoană calculată, care nu prea își asumă riscuri inutile și care se sperie ușor de spontaneitate.

Fizic sunt o persoană atletică, care nu fuge de efort și sacrificiu, fie el intelectual sau nu. Munca fizică mereu mi-a oferit o relaxare mentală, o poartă de scăpare din aglomerația vieții. Și asta am căutat și în meseria mea, și astfel ortopedia a fost soluția.

Iar în specialitatea aceasta m-a ajutat că sunt o persoană meticuloasă, ordonată, care nu suportă expresia „lasă că merge și așa” și care dorește să aducă inovație în mediul în care trăiește.  Am fost și voi fii mereu un visător, un ideolog, și asta îmi e și prieten și dușman. De ce? Pentru că unii oameni nu îi apreciază pe cei care urmează calea principiilor, însă pe mine asta mă definește.

Mă integrez bine în grupuri de oameni, preiau repede obiceiuri și devin imediat unul „de-al lor”. Încerc să ajut necondiționat și să aduc un zâmbet pe fața celor care îmi ies în cale. Cât despre colegi, vreau să cred că mă plac și mă consideră o persoană de încredere.

Și în final, dacă aș avea o mantră personală, atunci ar suna cam așa: timpul este cea mai importantă resursă a ta, așa că investește-o cu mare atenție!

Vrei să îți spui povestea și să împărtășești cu alții experiența ta în rezidențiat, în scris? Scrie-ne un e-mail la hello@marsilian.com. Este necesar să fii minim anul 3 în rezidențiat.

Dacă ți-a plăcut, click aici pentru zeci de alte interviuri și ebook-uri gratuite pe Pagina Inspirație de pe Grile-Rezidentiat.ro

Informația e o marfă perisabilă

  • ianuarie 25, 2024

Salutare,

Diana aici.

Cu protestele din ultimele zile am realizat că mi-e tot mai greu să pricep ce cer unii și ce oferă alții. La fel de greu îmi e să dibuiesc unde e miezul problemei. Revendicări exagerate sau doar ineficiență și incompetență pe linie din partea reprezentanților noștri din Guvern? Nici, nici? Și, și?

Deși am urmărit destul de mult în ultimele zile dinamica aceasta a protestelor, nu mi-am format încă o idee solidă. Nu doar că obiectul protestelor nu-mi e foarte familiar, dar nici bagajul meu anterior de cunoștințe nu mă ajută să avansez prea mult.

Nu mă pripesc. Nu mă hazardez. Colectez date și reacții și încerc să gândesc coerent. Și pentru că sunt implicată în acest proces, m-am gândit să-ți împărtășesc câteva dintre provocările ce ni se ridică în față atunci când avem de-a face cu fapte noi sau despre care nu știm prea multe.


1. Informația e o marfă perisabilă

Nu tot ce zboară prin jurul nostru e informație. De multe ori e vorba doar de zgomot de fond, de distrageri și de fleacuri care nu doar că te abat de la drumul tău, dar te mai și inflamează cu privire la o cauză sau te deturnează de la a susține o cauză. E vorba de multe ori despre simplă dezinformare. De unde nu știam mare lucru despre un lucru, faptul că ne-am expus la o sumedenie de surse nu ne-a ajutat prea mult. Dimpotrivă.
Îți sună familiar?

Dacă în trecutul nu foarte îndepărtat să fii informat era un obiectiv al naibii de greu de îndeplinit, pentru că nu aveam acces la surse credibile de informație, în prezent ne confruntăm cu altă problemă: abundența surselor, potopul de canale de Media ce răspândesc știri despre te miri ce subiecte obscure.

Simpla realitate că afară ninge nu e în sine o informație, ci doar un banal fapt. Pentru a fi considerat informație, acest fapt trebuie să fie transmis de un transmițător către un receptor, printr-un mediu anume (viu grai, scris ș.a.m.d.). Construirea informațiilor e un proces departe de a fi obiectiv. Fiecare dintre transmițători aduce cu sine marca sa proprie, prejudecățile ce-l domină și bine cunoscute limite de înțelegere.


2. Scurtul drum de la informare la manipulare

Imaginează-ți un fapt, ceva mai complex decât cel de mai sus, povestit, să zicem, de cinci transmițători. Chiar dacă de cele mai multe ori sensul narațiunii e asemănător, informația transmisă de cei cinci e diferită. Și devine cu atât mai diferită cu fiecare repetare a narațiunii. Nu e nimic rău cu toate astea. Așa funcționăm.

Când cei care interpretează un fapt sau un grup de fapte sub forma unei informații o fac cu onestitate, lucrurile sunt ok. Cei care ascultă se pot considera informați. Mai mult, pot concluziona că sunt tratați cu respect de către cei ce le livrează informația.

Când însă transmițătorii o fac cu gândul la trunchierea faptelor, la schimbarea contextului, a participanților sau pur și simplu motivați fiind să ascundă adevărul gol-goluț, avem o reală problemă.

Informațiile nu se mai transmit de dragul adevărului, pentru scopul nobil al informării și educării celorlalți. Informațiile sunt schilodite și sunt transformate în manipulări, iar obiectul manipulării suntem fiecare dintre noi. Noi suntem marfa și a noastră atenție se vrea deturnată de la un domeniu anume pentru a fi direcționată spre un altul. Totul spre beneficiul celui ce vrea să ne influențeze.

E pur și simplu imposibil să ne ferim de toate manipulările informaționale existente în jurul nostru. Totuși, cred că în sprijinul nostru putem folosi onestitatea de a nu ne forma idei fixe pe subiecte și teme pe care nu le stăpânim, de a fi răbdători, de a asculta până la capăt. Poate cea mai importantă e dorința de a învăța constant și de a ne informa din surse cât mai serioase. Doar prin educație putem spera că vom ridica vălul înșelător așezat pe cele mai multe dintre manipulările ce ni se prezintă drept informații.


3. Dezinformarea ca divertisment

E greu să te smulgi din cercul vicios al perpetuării dezinformării. Să faci un efort conștient de a verifica sursa de informare, credibilitatea, competența și buna credință a acesteia, să iei distanță și să abordezi critic și vigilent enormul val de date cu care iei contact. E de-a dreptul imposibil, în termeni de timp necesar, să cercetezi în profunzime orice vezi/auzi în zonele din care-ți extragi informația. Tocmai de aceea, ceea ce poți să faci e să încerci să eviți cu desăvârșire anumite medii despre care știi că nu sunt recunoscute pentru onestitate și seriozitate, ci pentru can-canuri și divertisment ieftin.

Mai acum câteva zile, la sugestia unui amic, am urmărit un scurt clip video pe una dintre platformele de Social Media în vogă. Long story short, un europarlamentar străin (aveam să aflu ulterior că e originar din Danemarca) explica ceva unui public amuzat, care adesea îl lua peste picior. Atmosfera în care se desfășura acțiunea era una caraghioasă, iar materialul era titrat pentru ca publicul urmăritor să prindă esența poveștii. Bomboana de pe colivă, videoclipul rula în fața ochilor mei curioși sub următorul (aproximativ) titlu: Europa râde de români și de România.

Iar acest material mai avea și sute de mii de distribuiri. Probabil că mulți dintre cei care-l văzuseră se amuzaseră copios, în timp ce le displăcuse la fel de copios aroganța „europenilor” ce luau peste picior România și pe cetățenii ei.

Toate bune și frumoase până aici, doar că mesajul pe care ni-l livra videoclipul era fals. Bazându-mă pe Google translate am urmărit ce transmitea europarlamentarul din material. Nimic despre români, nimic despre România, ci doar despre o experiență amuzantă, pe care cei din public o gustau pe îndelete.

M-am întristat instantaneu. Evident, am întrerupt ciclul răspândirii acestei dezinformări găunoase. Mânia și agresivitatea la adresa Uniunii Europene pe care le manifesta cel ce-mi trimisese acest videoclip erau nedrepte. Ca el erau mulți alții. I-am spus ce am descoperit și l-am rugat să nu mai popularizeze asemenea prostii.

Am mai descoperit ceva – faptul că atunci când afli repede totul, în cuvinte puține și convingătoare, riști să ratezi perspectiva și a distanțarea necesare când judeci un fapt sau o informație. Când totul e divertisment, spectacol și convingere osificată, rămâne puțin loc pentru cunoaștere, adevăr și rațiune. Iar din toate acestea societatea și umanitatea pierd cel mai mult.


Creștem împreună,
Diana

3 idei

  • ianuarie 19, 2024

Salutare,

Diana aici.

Mail-ul de astăzi vine cu trei idei care mi-au circulat prin minte în această săptămână. M-am gândit la blocajul pe care panica îl creează în mintea noastră, atunci când bate la ușă. M-am gândit și am citit despre cum emoțiile sunt puternic conectate la capacitatea noastră de a lua decizii, și ultimul, dar nu cel din urmă – m-am gândit la puterea cuvântului NU. M-am gândit la cât de important este să ne folosim, constant, abilitatea de a fi selectivi.


1. Nu te panica!

Se spune că a fi curajos nu e altceva decât abilitatea de a ști de ce anume să nu-ți fie frică. Fără doar și poate, doar cei superficiali sau cei iresponsabili nu resimt frică în niciun moment al vieții. E puțin probabil să nu te simți copleșit de frică în anumite împrejurări, înaintea sau după anumite încercări. Și e firesc să fie așa. E în regulă.

Marea provocare e să înveți să distingi frica normală de starea paralizantă de panică. Frica e o reacție cât se poate de sănătoasă față de o amenințare pe care o percepi. Panica, pe de altă parte, te duce în punctul în care pierzi controlul volanului propriei vieți. Când panica pândește după ușă ești pe punctul de a-ți pierde capacitatea de a gândi și de a acționa. Și niciunul dintre noi nu vrea asta.

Deși suntem învățați încă de mici copii să ne temem de diferite lucruri și desfășurări, experiențele și propriile triumfuri obținute de-a lungul maturizării au darul de a diminua fricile inițiale.

Uneori, cel mai adesea, diferența dintre frică și panică e făcută de abilitatea fiecăruia dintre noi de a anticipa anumite dezvoltări, de a simula mental posibilele canale de dezvoltare a situațiilor cu potențial enorm de a ne speria. Privind frica în ochi nu-i oferim șansa să se transforme în panică.


2. Emoții (dar nu de la 3SudEst)

Emoțiile sunt o parte vitală a vieții noastre. Ele ne ajută să cunoaștem ce înseamnă să fii om. Ne folosim de ele constant, chiar și în situații în care, de obicei, paradoxal, încercăm să le reprimăm. Ca în fața unei decizii, spre exemplu. Ne gândim că în momentul luării unei decizii trebuie să cântărim lucrurile pur rațional pentru a lua o decizie cât mai corectă.

Doar că nu suntem atât de raționali precum ne place să pretindem.

În cartea Decartes’ Error: Emotion, Reason, and the Human Brain, cercertatorul în neuroștiințe Antonio Damasio explică faptul că la cârma deciziilor noastre nu se află atât de mult creierul rațional ci… emoțiile. Studiind oameni care au suferit leziuni ale unor părți din creier responsabile și cu generarea/reglarea emoțiilor a constatat un amănunt esențial: oamenii respectivi erau incapabili de a lua decizii. Nici măcar dintre cele mai elementare.

Evident, asta nu scoate din ecuație capacitatea noastră de a raționa când luăm o decizie, însă procesul rămâne guvernat în proporție mare de emoțiile noastre. Tocmai de aceea este esențial să ne îmbrățișăm și gestionăm emoțiile echilibrat, pentru ca în cele din urmă să luăm decizii echilibrate.


3. Mai spune și nu

Dintotdeauna mi-am dorit să fac multe, să fiu multe, să trăiesc multe. Cât mai mult și cât mai din plin totul, să fiu sigură că epuizez cât mai mult din ceea ce înseamnă să fii om. Și să ratez și cât mai puține (fear of missing out). Și asta până când m-am epuizat. Într-un episod de burnout și cădere am realizat cât de multe am ratat spunând DA la atât de multe lucruri. Curios, nu?

Cea mai mare ratare de care suntem susceptibili atunci când spunem DA la prea multe lucruri este superficialitatea pe care o invităm la masă, alături de noi. Nu te gândi neapărat la superficialitatea clasică, asociată cu imaturitatea, prețiozitatea sau cunoștințele puține. Ci mai degrabă la prezența incompletă în ceea ce ne propunem să facem.

Profunzimea, focusul, atenția completă apar atunci când învățăm să spunem și NU. Pentru că acest cuvânt devine un far pentru direcționarea atenției și a resurselor către ceva important. Dacă reușim să abordam selectiv prioritățile, experiențele și dorințele pe care tânjim să le transformăm în realitate, avem șanse mai mari de reușită. Și de calitate și de prezența completă, că de fapt asta contează cu mult mai mult. În fine, las mai jos citatul care m-a determinat sa încep să învăț să spun mai des NU, și să fac mai mult loc prezenței în cât mai multe activități zilnice:

People think focus means saying yes to the thing you’ve got to focus on. But that’s not what it means at all. It means saying no to the hundred other good ideas that there are. You have to pick carefully. I’m actually as proud of the things we haven’t done as the things we have done. Innovation is saying no to 1,000 things.


Creștem împreună,
Diana

Acționează în pași mărunți!

  • ianuarie 12, 2024

Salutare,
Diana aici.

Cum te poziționezi în fața încercărilor? Cu pași mici și siguri sau gata de mari salturi? Fiind vorba despre o perioadă în care multe promisiuni își așteaptă „dezlegarea”, am ales să-ți descriu ce cred despre rezoluțiile de an nou și despre puterea obiceiurilor mici, dar semnificative pe termen mediu și lung.

Nu am încurajat niciodată avânturile vijelioase. Am ales să mă ghidez după teoria pașilor mărunți, constanți, care produc acumulări capabile să facă diferența.

Uite ce mi-a ieșit.


1. O nouă rezoluție pentru noul an?

Îți mărturisesc că nu sunt adepta rezoluțiilor rumegate intens și aplicate din chiar primele zile ale unui nou an. Știu, visele și dorințele pe care le nutrim cu toții la cumpăna dintre ani au o mare putere de mobilizare. Sunt pline de avânt și promit să treacă peste orice piedici sau provocări ivite de te miri unde.

Ele sunt pline de avânt, dar noi suntem la înălțimea lor? Cel puțin eu și cei din jurul meu… doar rareori. Cred că nu e nevoie ca demararea unui plan de schimbare să coincidă perfect cu intrarea într-un an nou, într-un sezon nou ș.a.m.d. Cred că e important să identifici clar indiciul (nevoia de schimbare sau de îmbunătățire), să îți găsești dorința de a trece la treabă (să intuiești recompensa de care te vei bucura pe parcursul drumului), să reacționezi (să iei taurul de coarne și să pui în aplicarea ceea ce-ți propui), iar mai apoi să obții și să prețuiești recompensa. Oricare ar fi aceasta, indiferent dacă visezi să scazi în greutate, să te eliberezi de țigări, să înveți mai mult sau mai știu eu ce.


2. Acționează (în permanență) în pași mărunți, neîntrerupți

Cădem foarte des în capcana de a crede că marile succese se obțin prin câteva sforțări supraomenești. A descoperit cineva un tratament revoluționar pentru o formă de cancer? Înseamnă că a dat lovitura. A obținut cineva un post de medic la Institutul Karolinska (aici se decernează anual premiul Nobel pentru medicină)? Înseamnă că i-a ieșit pasența. E cineva mult mai abil decât noi în a se adapta cu succes la provocările pe care le aduce cu sine viața modernă? Pesemne că e descurcăreț (și mai e și plin de șansă).

Ar fi prea frumos și simplu ca lucrurile să se petreacă așa. Totuși, la o privire mai atentă, lucrurile se dovedesc a fi mult mai complexe. Iar etapele ce se cer arse de la punctul A spre punctul B, oricât de lung sau de scurt ar fi drumul, ne scapă cumva.

Când nu purtăm ochelarii potriviți nu reușim să înțelegem că nu marile salturi asigură marile victorii, ci micile schimbări. Ele, micile obiceiuri, rutinele noastre repetate neîntrerupt sunt cele care produc marile diferențe, marile triumfuri.

Nu e nevoie de salturi supraomenești pentru a obține performanța. Nici pe departe. E însă nevoie de stabilirea unor rutine sănătoase, durabile și ușor de acomodat.


3. Rutina (nu) este dușmanul libertății?

Faptul că zilnic ne spălăm pe dinți, ne aranjăm, ne ducem la job sau facem orice altă activitate repetitivă e în sine o rutină. Una sănătoasă. E un obicei, pentru că asta e în sine rutina. E ceea ce câștigi din repetarea frecventă a aceleiași acțiuni. E modul în care, și tu, și eu ne dezvoltăm reacțiile automate la anumite situații date.

Închipuie-ți cum ar fi dacă, prin absurd, creierele noastre nu ar stoca în mod automat toți pașii pe care îi întreprindem pentru a realiza ceva. Orice. Imaginează-ți doar cât de obositor ar fi să o luăm mereu și mereu de la capăt, cu temerile și ezitările specifice fiecărui nou început.
Rutina nu este nici pe departe dușmanul libertății. Dimpotrivă. Este aliatul ei. Îi este complementară și asta dintre-un motiv cât se poate de simplu. Cu cât automatizezi mai multe dintre reacțiile tale la anumite situații deja întâlnite cu atât câștigi mai mult timp în care să te bucuri de ceea ce contează pentru tine.

La fel e și cu reușitele sau înfrângerile noastre. Și unele, și altele, indiferent cât de nesemnificative sunt, se acumulează în pași mărunți. Sfârșesc prin a produce consecințe majore. În bine sau în rău. În măsură să paveze drumul către glorie sau dezastru (sună cam teatral, dar înțelegi tu ideea).

Ce vreau să spun cu toate acestea… succesul nu e consecința schimbărilor făcute o singură dată în viață. E foarte tentant să crezi că momentele de cotitură sunt cele care schimbă totul. Dar ele, momentele de cotitură, sunt produsul acumulării unor acțiuni anterioare, al unei rutine ce a făcut posibilă declanșarea schimbării.
Succesul e produsul rutinei zilnice. Al tuturor rutinelor ce converg în direcția pe care ți-o stabilești. Pas cu pas, efort alăturat unui alt efort. Doar așa poți spera să transformi timpul în cel mai bun aliat.

Fiind primul #maildevineri din acest nou an, îți doresc multă sănătate și o serie interminabilă de pași mici ce te vor duce spre culmile pe care le râvnești.


Creștem împreună,
Diana

Sfaturi pentru Rezi 2024 de la generația 2023

  • ianuarie 10, 2024

Spune DA vieții

  • ianuarie 5, 2024

Salutare,

Diana aici.

Ți s-a pus clasica întrebare: și, ce așteptări ai de la noul an?

Uite o altă perspectivă – ce așteaptă viața de la mine?

Ce așteaptă noul an de la mine?

Îți propun să încerci „ochelarii” aceștia pe ultima sută de metri din 2023.

În paradigma aceasta, pe care mi-a inspirat-o o carte citită zilele trecute, vei găsi nu doar sens, ci și voința de a-ți găsi echilibrul.


1. Viața întreabă, tu răspunzi

Eu sunt fericită că închei anul sub imperiul cuvintelor lui Viktor Frankl. Unul dintre cei mai străluciți gânditori pe care am avut oportunitatea să îi citesc. Am citit recent cartea Spune Da Vieții – titlul sună superfluu, dar vine dintr-un cântec ce era interpretat într-unul dintre cele patru lagăre în care Frankl a fost închis. Erau cuvintele cântate de către cei care făceau tot posibilul să mai supraviețuiască încă o zi și să spună „da” vieții în pofida a tot ce le aduce ea.

Recomand orice carte scrisă de Frankl. Întemeietorul logoterapiei și supraviețuitor al Holocaustului. Un om care a venit din cea mai neagră suferință cu cele mai luminoase cuvinte adresate umanității.

Vei descoperi în cărțile sale că nu noi suntem cei ce putem pune întrebări despre sensul vieții. Nu o să ne răspundă nicio instanță la aceste întrebări vreodată. Noi suntem cei chestionați. Noi suntem cei care, oră de oră, zi de zi, răspundem la întrebarea constantă pe care viața ne-o pune: care este sensul – al vieții, al nostru, al tuturor lucrurilor. Toată existența noastră răspundem – suntem răspunzători în fața vieții. Ea ne oferă întotdeauna posibilitatea împlinirii unui sens.


2. Trei modalități de a răspunde

În concepția lui Frankl, există trei moduri principale prin care noi oamenii ne găsim împlinirea și sensul în viață.

În primul rând, prin acțiune. Putem oferi un răspuns întrebărilor vieții într-un mod activ. Prin acțiune, prin faptele săvârșite, prin lucrările realizate. Atunci când creăm ceva, care este posibil să dăinuie și dincolo de scurta noastră viață. Sau inclusiv prin munca pe care o prestăm zi de zi.

Sensul poate exista și în afara acțiunii – ca ființă ce iubește, prin deschidere către frumos, măreție și bine. Gândește-te la un moment de singurătate în care asculți melodia ta preferată. Sau când călătorești prin locuri ale căror peisaje te țintuiesc locului prin splendoarea lor. Dacă ai fi întrebat dacă viața are un sens pentru tine în acele momente, cred că răspunsul inevitabil ar fi: chiar și numai pentru o astfel de clipă, merită să trăiesc. La fel poate simți când trăiești nu doar natura și arta, ci și iubirea față de o altă persoană. Ai simțit vreodată că prin simplul fapt că o persoană există pe pământ lumea și viața se umplu de sens? Doar prin simpla existență a unui om?

Dăm deci sens vieții acționând și iubind. Dar o mai facem și printr-un alt mod. Suferind. Prin felul în care reacționăm la restrângerea posibilităților vieții (de a acționa, de a iubi), prin felul în care ne raportăm la aceste îngrădiri și limitări, prin felul în care ne asumăm suferința – prin toate acestea putem da sens vieții noastre. În fața suferinței poți repurta un succes interior prin adoptarea și păstrarea unei anumite atitudini ideale (așa cum o vezi tu). În unele cazuri, faptul însuți de a îndura este cea mai mare realizare.


3. Tu cum răspunzi?

Pe scurt, viața noastră capătă sens prin acțiunile noastre, prin iubire sau prin suferință. Viața ne întreabă permanent despre sensul ei, iar noi răspundem prin felul în care reacționăm la provocările primite.

Am ales cuvintele lui Viktor Frankl și îndemnul de a-l citi pentru acest final de an pentru că un sentiment al scopului și un sens personal al vieții te vor ajuta enorm. A simți în profunzime un sens și un scop în viața ta se numără printre ingredientele de bază ale unei stări sănătoase și de bine.

Pentru că dacă dispui de acel de ce al vieții, te împaci cu aproape orice cum (Friedrich Nietzsche).

Experiența personală a lui Frankl în lagărele de concentrare i-a întărit ideile. Între deținuți, cei care aveau un sens și un scop în viață, cei care visau la ceea ce lumea ar mai putea avea de oferit, cei care avea planuri și idei pe care abia așteptau să le pună în practică de îndată ce scăpau – toți acei oameni au avut șanse mai mari să supraviețuiască. Lumea interioară a prizonierilor și mintea lor a rămas un loc al libertății, în ciuda împrejurărilor teribile.

Lucru care este valabil pentru oricine, oricând, indiferent de circumstanțe. Libertatea umana autentică constă în felul în care alegem să ne raportăm la evenimentele trăite.

Așa că urarea mea pentru tine, pentru acest nou început, este să găsești răspunsurile potrivite la toate întrebările pe care noul an ți le va adresa. Să simți că faci totul cu un sens și cu un scop.

Bucură-te la trecerea dintre ani! Bucură-te și după!

Creștem împreună și în 2024!

La mulți ani!


Creștem împreună,
Diana

Prin artă, către tine

  • decembrie 29, 2023

Salutare,

Diana aici.

Se apropie Crăciunul, se apropie o perioadă cu multe celebrări. Sper că te bucuri de aceste zile cu toată inima. Eu una plănuiesc să profit din plin de lipsa unui program și să mă retrag în spațiul meu preferat: cel al artei.


1. Cenușăreasa

Nu te gândi la nimic fancy, nu sunt o fină cunoscătoare a artelor, dar sunt capabilă să mă bucur complet de artă și să mă imersez în ea. Citesc cărți fără să știu de cele mai multe ori lucruri despre viața celor care au scris și gândit acele minunății. Privesc și mă bucur de o groază de picturi, fără să adun informații despre stil, tehnică, sau artist. Ascult muzică și de multe ori nu rețin nici măcar titlul sau artistul acelei capodopere. Mi-ar plăcea să adun toate acele informații. Mi-ar plăcea să-mi adâncesc cultura generală. Dar cumva, detaliile astea se pierd și își ratează ținta în cazul meu.

Ce nu își ratează însă ținta, este miezul artei. Minunățiile create de alți oameni ajung la mine cu ușurință – simbolurile, trăirile, emoția. Și rămân acolo. Le prețuiesc, aduc valoare vieții mele obișnuite și comune.

Am auzit recent, pe fondul unor evenimente rușinoase din zona mea (evenimente care afectează arta), următoarea frază: Cultura este o Cenușăreasă a României. Mereu lăsată deoparte și sacrificată prima în vremuri tulburi. Nu îi este acordată prea multă atenție. Pare că sunt tot mai puțini cei ce se gândesc la ea.


2. Arta ne este vitală

Dar asta până când suferim o pierdere. Până când cineva apropiat ne părăsește. Sau până când ne trezim într-un context de viața dificil și confuz. Poate cineva ne frânge inima. Sau poate toată viața ni se schimbă brusc, în urma unei întâmplări complet imprevizibile și în afara controlului nostru. La fel de brusc ca în situațiile de mai sus, devenim disperați să găsim un sens în tot tumultul ăsta. Și vrem să știm dacă și alți oameni au mai simțit o astfel de durere și disperare sau suntem singuri în suferința noastră?

Sau poate invers. Ni se întâmplă ceva minunat. Întâlnim pe cineva și brusc inima pare să explodeze. Simțim că iubim atât de mult, încât nu mai suntem capabili să gândim clar. Ne cuprinde o amețeală și o ceață ciudată. Și ne întrebăm: Au mai simțit și alții înaintea mea așa ceva? Ce e cu senzația asta, ce mi se întâmplă?

În astfel de momente, arta nu mai este un lux. Un bun de care să te dispensezi cu ușurință. Atunci devine un factor de subzistență. Avem nevoie de artă. De cultură.

Studiezi medicina. Cred că un procent mare din decizia de a face acest lucru stă în dorința ta de a ajuta oamenii. Cei mai mulți dintre noi, de fapt, vrem să fim de ajutor. Vrem să mai ridicăm măcar nițel povara celui de lângă noi și să aducem puțină seninătate în jurul nostru. Dar prima dată trebuie să supraviețuim. Și apoi să prosperăm. Iar ca să prosperăm și să putem ajuta, trebuie să ne cunoaștem bine propriul sine. Și ce rezidă acolo.


3. Prin artă, către tine

Sunt o groază de modalități prin care ajungem să ne cunoaștem mai bine. Dar dacă ar fi să căutăm o scurtătură, ne putem pune simpla întrebare: Ce iubesc?

Apropiindu-ne de miezul lucrurilor iubite și prețuite, ni se înfățișează cu mai mare ușurință și sinele nostru autentic. Și creștem. Gândește-te la ultimul tău moment în care te-ai îndreptat către ceva ce iubești mult. Ceva care te pasionează profund. Poate ai descoperit cât de mișto poți picta, sau meșteri un lemn. Sau poate ai descoperit prin vreun sport (care este în sine o artă a corpului), cât de bine se simte să îți poți folosi membrele și să creezi ceva prin propriul corp. Sau poate ai identificat ce minunat se simte să descifrezi o nouă limbă și o nouă cultură.

În toate exemplele acestea, și multe altele, când ai realizarea unei dragoste și pasiuni profunde, lumea crește. Ia proporții. Tu crești și te dezvolți cu mult mai mult decât dacă te-ai fi preocupat de lucruri care scoteau doar disciplina, dar nu și pasiunea, la iveală din tine.

M-am lungit cam tare. Tot ce vreau să spun, de fapt, este că arta trebuie protejată și prețuită. Indiferent de forma ei. Ne este necesară. Vitală. Creștem prin ea și ne reîntoarcem la ea în momentele dificile. Ne ajută să dăm sens nonsensului și ne ajută să dăm culoare realității care ar fi mult mai gri în lipsa ei.

Profită de perioada aceasta cu câteva zile libere să te bucuri de cei dragi. Dar și de ceva care te crește și te pasionează. Ceva din generoasa umbrelă a artei.

Și lasă-mi și un mesaj, printre picături, cu arta care te inspiră și te ajută cel mai mult. Sunt curioasă cum simți astfel de lucruri.


Creștem împreună,
Diana

Începe cu nu

  • decembrie 22, 2023

Salutare,

Diana aici.

Viața este un șir de negocieri, între noi și ceilalți. Fiecare parte are propriile obiective, țeluri și motivații. Amabilitățile conversaționale precum „da-urile”, „așa e, ai dreptate”, „wow, ce interesant” etc, nu pot înlocui în niciun fel o înțelegere reală între tine și celălalt.

Cum poți ajunge, totuși, la restul semenilor într-o potențială negociere? Sau cum ajung ei la tine?

Variantele sunt numeroase. Astăzi povestesc de o foarte mică parte dintre ele.


1. Mai multe tipuri de DA

De câte ori nu a intrat cineva cu bocancii în spațiul tău încercând să-ți vândă ceva? Cred că și tu ai întâlnit persoane care încearcă să îți vândă ceva de parcă viața lor ar depinde de asta. Sau poate și tu ai făcut-o la un moment dat (vinovata la butoane). Și riscăm să o facem/să ne fie făcută (vânzarea) într-un mod atât de intruziv (de bunuri, idei, valori, percepții, orice) pentru că ne este frică de NU.

Vânăm DA-ul cu orice preț câteodată, rareori conștientizând că există mai multe nuanțe ale lui. Mai exact: contrafăcut, de confirmare și de angajament.

Un DA contrafăcut este acela în care săracul interlocutor ar spune de fapt nu, dar crede că așa poate scăpa mai ușor din situație. Sau poate dorește să continue interacțiunea în ideea că obține ceva informații de interes sau vreun avantaj. Un DA de confirmare este de cele mai multe ori un soi de reflex. O afirmație simplă fără promisiunea unei acțiuni viitoare. Iar un DA de angajament este acel acord care conduce la acțiune. Este tricky să le deosebești, trebuie să urmărești diferitele dinamici ale conversației pentru a te asigura că se obține un DA cu angajamentul la pachet.


2. Începe cu NU

Pentru a fi sigur că se ajunge la acel DA, este bine să începi cu NU. Deși pare contraintuitiv, un NU nu este neapărat finalul negocierii. El nu reprezintă de cele mai multe ori decât o afirmare a propriei percepții și al propriului spațiu personal invadat, și nu este neapărat imaginea unei stări concrete și inflexibile (sunt evident și excepții).

Pentru că nu poți convinge pe cineva cu argumente logice (de fiecare dată) că acel ceva merită achiziționat (reiterez, vorbesc inclusiv de tranzacțiile de idei, schimburile de opinii și viziuni, nu doar de vânzarea clasică de obiecte și bunuri), este bine să încerci prin a solicita un prim NU. Acest cuvânt conferă vorbitorului senzația de siguranță și control. Prin începerea unei negocieri în acest fel, creezi mici oaze prin care poți ajunge la DA-ul de angajament.

Poți extrage acest NU într-un mod foarte simplu, care să aducă transparență. Îi poți cere celuilalt să îți spună ce nu își dorește. Variantele pe care le refuză din start și care nu se așază bine cu el. Interlocutorul se va simți în siguranță pentru că este vorba de o senzație de auto-protecție. Și odată scos NU-ul, oamenii sunt mult mai deschiși să aibă în vedere și alte variante și idei.

Nu ți-am povestit aceste idei ca pe o pistă de folosit în manipulări. Sunt doar mici trucuri care să te ajute atunci când vrei să ajungi la cineva. Atunci când vrei să vinzi ceva, orice. Inclusiv pe tine. Să te promovezi.
Iar ideile de mai sus sunt inclusiv piste care să te ajute să identifici atunci când cineva încearcă să intre cu bocancii în sfera ta intimă. În situații în care riști să fii influențat pentru că nu ai recunoscut pattern-ul de negociere în care, apropo, ne aflăm mai tot timpul. Inclusiv discuția casnică cu cine duce gunoiul e tot o negociere.


3. Zâmbește

Și că tot vorbim de a ajunge la alți oameni și de a te promova…

Zâmbește. Sincer și cu toată intenția.

Zâmbetul este o formă umană de expresie universală. Este contagios și ne stimulează partea de creier responsabilă cu recompensele.

Și face acest lucru mult mai bine chiar decât ciocolata iubită aproape la fel de universal de către semenii noștri. Vestiții cercetători britanici au descoperit că un singur zâmbet generează un nivel de stimulare al creierului nostru echivalent cu 2000 de batoane de ciocolata mâncate. Seamănă cu problemele de matematica din copilărie: daca Marcel mănâncă 2000 de batoane de ciocolata, ce are el?

Fericire. Si niște probleme de sănătate. Ca să nu le aibă, Marcel ar trebui să zâmbească doar, pentru acea fericire. Si cât mai mult, pentru că sănătatea lui nu va avea decât de câștigat.

Zâmbitul ne poate ajuta să reducem nivelul hormonilor care potențează stresul: cortizolul sau adrenalina. Ne ajută, de asemenea, să ne creștem nivelul hormonilor care ajuta la o stare de mai bine, precum endorfinele, spre exemplu. Studiezi medicina. Sunt sigură că știi lucrurile astea mult mai bine decât mine.

Dar în egală măsură de important, zâmbitul te poate ajuta sa fii perceput mai bine de către cei din jurul tău. Mai plăcut, mai politicos și, mai ales, mai competent. Asta pentru a reveni la capacitatea ta de a ajunge la ceilalți. Și de a te promova.

Deci, la următorul examen/interviu/context profesional, aruncă un zâmbet sincer. Nu îți va aduce doar o stare mai bună, ci șansele ca tu sa creezi impactul dorit pentru cei ce te audiază/văd/examinează e cu atât mai posibil.


Creștem împreună,
Diana

Pisicei, pisicei, veseli pisicei

  • decembrie 15, 2023

Salutare,

Diana aici.

Despre pisici… numai de bine. În România, cei mai mulți dintre cei ce îngrijesc un animăluț au pisici. Și eu am fost surprinsă să aflu că micuțele noastre feline i-au depășit pe căței. Dar nu despre clasamente vreau să-ți scriu. Nu-mi plac defel când vine vorba de animale.

Vreau să-ți las câteva idei legate de pisicile noastre. Ultimele studii realizate pun în lumină noi informații despre pisici. Deși sunt convinsă că o știi prea bine, subliniez și eu încă o dată: da, pisica ta ține mult la tine!


1. Ele chiar țin la noi

Da, chiar țin la noi. Mă refer la pisicile ce ne înfrumusețează viețile. Se atașează de noi și ne arată afecțiune, chiar dacă într-un mod sensibil diferit față de campionii gospodăriilor: câinii. Pisicile domestice nu sunt nici pe departe niște animăluțe solitare sau nepăsătoare cu privire la emoțiile și așteptările protectorilor umani.

Sunt mult mai inteligente decât suntem obișnuiți să credem. Sunt capabile să-și recunoască propriile nume, fețele, intențiile stăpânilor și mai ales vocea acestora. Sunt capabile să înțeleagă indicii, să facă conexiuni și să tragă concluzii pe baza informațiilor pe care le percep.

Și asta nu o spun doar eu, fericita îngrijitoare a unei pisicuțe adorabile, ci studiile științifice realizate în ultimii ani și publicate în reviste de specialitate. Pisicile noastre ne iubesc și o fac în mod durabil. Ceea ce le distinge de energicii căței este subtilitatea de care dau dovadă. A, și mai e ceva. Evoluția genetică de-a lungul timpului.


2. Evoluția pisicească

Trăim alături de pisici de cel puțin 12 mii de ani. După încălzirea globală de acum peste 10 mii de ani, oamenii au început să practice agricultura. Depozitându-și grânele cultivate și producând tot mai multe gunoaie, oamenii, adunați de acum în colectivități însemnate, au atras șoarecii. Iar șoarecii… au atras pisicile.

Încă din acele vremuri pisicile au fost vânători iscusiți, procurându-și mai mereu singure hrana de zi cu zi. Asta spre deosebire de câini, care obișnuiau să „cerșească” de la îngrijitorii lor. În timp, dependența alimentară a câinilor de oameni s-a tradus printr-o adaptare genetică. Mai apoi, oamenii i-au selectat pentru sarcini tot mai specifice, modificându-le și mai mult genele primare.

Nu același lucru s-a întâmplat cu pisicile. Ele s-au descurcat fără să interacționeze prea mult cu oamenii. Fiindcă erau mai degrabă solitare și mult mai mici ca talie decât câinii, pisicile au evoluat pentru a fi mai prudente, mai atente și mai curioase decât câinii. Timiditatea lor din prezent ar putea fi depășită printr-o reproducere selectivă, așa cum se procedează din cele mai vechi timpuri cu câinii. Dar nu s-a încercat așa ceva pe scară largă cu pisicile. Chiar și așa, asta nu le face antisociale sau inferioare cu ceva cățeilor.


3. Mereu acolo

Nu mi-au plăcut niciodată clasamentele rigide făcute între câini și pisici. Primii sunt mai loiali, mai dispuși să se arate afectuoși, mai jucăuși etc. Văzându-mi propria pisică și alte pisici în desfășurare simțeam cumva că ceva ne scapă din tabloul general. Că toate ierarhiile și teoriile de care auzeam erau oricum, dar nu drepte și în orice caz forțate.

Spre fericirea tuturor, studiile realizate în ultimii ani au dovedit că încă știm atât de puține lucruri despre pisici. Ele, felinele noastre, scapă de stres și de anxietate pur și simplu dacă îngrijitorul lor principal este alături de ele. Manifestă un atașament solid față de cei ce le îngrijesc, dar secretul este ca primele contacte cu oamenii să se petreacă în primele lor două luni de viață.

Deși uneori par doar apatice, anxioase sau de-a dreptul agresive când încercăm să ne jucăm cu ele, se pare că la „faima negativă” a pisicilor contribuie foarte mult imobilitatea propriilor fețișoare. Pisicile nu au mușchii faciali de care dispun câinii, figurile lor fiind mult mai puțin expresive. Spre exemplu, datorită reproducerilor și a selecției, câinii au de două-trei ori mai mulți mușchi faciali comparativ cu lupii. Comunică mai mult deci. Sunt mai mereu capabili să ne semnaleze diversele stări prin care trec.

Neavând toți acești mușchi, reacțiile pisicilor riscă să fie interpretate eronat. Nu fac fețe triste și nici nu-și coboară sprâncenele. Dar toate astea nu demonstrează că sunt mai puțin interesate de afecțiunea noastră, ci doar că, de-a lungul evoluției, nici experiențele curente și nici oamenii nu au determinat apariția unor asemenea caracteristici de semnalizare.

Spre deosebire de câini, pisicilor le place să rămână în control. Preferă să aleagă ele când vin și pleacă și sunt mai degrabă interesate de interacțiuni de o intensitate mai scăzută (mai puțin zgomotoase) cu oamenii, dar mai des decât o fac câinii.

Și totuși, pisicile noastre transmit o mulțime de semnale subtile. Când clipesc lent, când își freacă fruntea de brațul tău sau când, vorbindu-le, îți răspund pe limba lor, pisicile îți arată prietenie și dragoste.
Ceea ce e interesant la pisici e că, nefiind neapărat motivate de hrana obținută (recompensă), pisicile nu pot fi dresate la fel ca ceilalți patrupezi – cățeii. Dar asta nu înseamnă că, prin cunoaștere și încredere, pisicile nu pot fi antrenate să stea jos, să aducă o minge, să sară prin cercuri și alte giumbușlucuri de acest fel.

Pisicile noastre ne iubesc și au nevoie de noi. Studiile din viitor ne vor ajuta să dezlegăm și alte enigme ce țin de personalitatea lor. Ne vor ajuta să le înțelegem mai bine și să le îngrijim mai mult, că de iubit… nu încape vorba.


Creștem împreună,
Diana

Cuvinte care inspiră

  • decembrie 8, 2023

Salutare,

Diana aici.

Astăzi vreau să îți las cuvintele altora în mail-ul de vineri. Cuvinte care mi-au populat mintea zilele acestea. Și care m-au inspirat. Vor fi în engleză, în forma lor originală, pentru că farmecul cuvintelor se pierde de multe ori în traduceri.

Sper să-ți populeze și ție mintea cu folos. Și să îți aducă un plus valoare.


1. Small Kindnesses – Danusha Laméris

I’ve been thinking about the way, when you walk
down a crowded aisle, people pull in their legs
to let you by. Or how strangers still say “bless you”
when someone sneezes, a leftover
from the Bubonic plague. “Don’t die,” we are saying.
And sometimes, when you spill lemons
from your grocery bag, someone else will help you
pick them up. Mostly, we don’t want to harm each other.
We want to be handed our cup of coffee hot,
and to say thank you to the person handing it. To smile
at them and for them to smile back. For the waitress
to call us honey when she sets down the bowl of clam chowder,
and for the driver in the red pick-up truck to let us pass.
We have so little of each other, now. So far
from tribe and fire. Only these brief moments of exchange.
What if they are the true dwelling of the holy, these
fleeting temples we make together when we say, “Here,
have my seat,” “Go ahead — you first,” “I like your hat.”


2. If I can stop one heart from breaking – Emily Dickinson

If I can stop one heart from breaking,
I shall not live in vain;
If I can ease one life the aching,
Or cool one pain,
Or help one fainting robin
Unto his nest again,
I shall not live in vain.


3. Three passions

“Three passions, simple but overwhelmingly strong, have governed my life: the longing for love, the search for knowledge, and unbearable pity for the suffering of mankind. These passions, like great winds, have blown me hither and thither, in a wayward course, over a great ocean of anguish, reaching to the very verge of despair.” – Bertrand Russel

Cred că ai identificat tema comună: iubirea și bunătatea. Vor fi două teme care pe mine mă vor „bântui” de fiecare dată. Cuvinte ca acestea îmi asigură un far care să mă ghideze în navigarea prin furtuna de zi cu zi.

Sper să îți servească și ție în aceeași măsură.


Creștem împreună,
Diana

1 Decembrie

  • decembrie 1, 2023

Salutare,

Diana aici.

Câteva cuvinte despre dificultăți, o mai bună perspectivă și 1 Decembrie.


1. Spiritul sportiv din noi

Multe lucruri sunt dificile. Cele mai multe aș îndrăzni să spun. De multe ori, pentru mulți, viața se simte ca o cursă. Și avem nevoi de fiecare dram de spirit sportiv din noi pentru a performa la cel mai înalt nivel.

Sunt unii dintre noi, care în ciuda curselor dificile în care sunt angajați, păstrează o conduită atât de luminoasă, că te simți inspirat pe loc. Ce fac ei diferit? Se axează pe altceva în cursa lor.

Pe umor. Și pe distracție. Și au, în general, un sentiment autentic de bucurie în fața experiențelor.

Cei mai mulți facem greșeala de a evidenția cât de greu este să faci ceva. Să te întreții singur, să înveți pentru examene, să ai un job, să ai responsabilități, să, să, să. Gândul nostru care acaparează în astfel de momente este că toate acestea sunt greu de făcut. Este o cursă grea. În unele momente, aparent imposibilă. Și de multe ori chiar este (iar câteodată, să fim sinceri, suntem doar niște mici râzgâiați care vor să fie feriți în mod magic de orice neplăcere).


2. Cele mai multe lucruri grele sunt distractive

Viața e o cursă care te provoacă constant.

Totuși, vorbind de lejeritatea și lumina unora – sunt unele persoane care accentuează un aspect complet diferit al experienței, în fix aceleași momente care erau dificile pentru ceilalți: se gândesc la partea distractivă, frumoasă, cu potențial și provocatoare (în sens pozitiv) a evenimentelor respective.

În loc să își spună ce greu este să facă mișcare zilnic, se axează pe cât de bine se simte corpul lor când și-l folosesc. În loc să își repete scenariul cu dificultatea examenelor, se focusează pe cât de distractiv este să afli lucruri noi. Sau pe cât de bine și de împăcat cu tine însuți te simți când ești capabil să te achiți de responsabilități, una după alta. Și zi după zi. Și se aplică și în situațiile de viață mult mai apăsătoare.

Ceea ce ei nu fac este să își repete o poveste mentală despre cât de greu este să faci lucrul respectiv. Gândul lor dominant este despre un element al acelui lucru, de care se bucură. Ei muncesc din greu, dar având în minte partea distractivă și frumoasă a cursei.


3. 1 Decembrie

Pentru sărbătorirea autentică a Zilei Națională a României nu avem nevoie de spirit sportiv, din fericire, ci doar de solidaritate. Nu e greu, după cum nu e nici ușor să fii român. E la fel cum e pentru toți locuitorii planetei, indiferent de culorile naționale pe care le arborează în piept, la vedere, sau în locuri mai tainice doar de ei știute.

1 Decembrie este una dintre cele mai puternice legături cu putere de simbol pentru români. Sărbătorim ziua de astăzi ca Zi Națională de mai bine de trei decenii, iar spiritul ce o însoțește îmi pare din ce în ce mai frumos și mai autentic. 1 Decembrie nu e doar despre parada militară, despre horele încinse în centrele orașelor țării sau despre arborarea steagului național. Este despre recunoștință, despre asumare a unui trecut și a unui viitor comune și despre solidaritate. 1 Decembrie nu este o sărbătoare îndreptată împotriva altora, oricine ar fi aceștia, ci despre planurile și viziunile pe care le avem pentru perioada următoare.

Știi și tu, sunt mulți cei ce fac paradă de patriotism de 1 Decembrie. Între aceștia, sunt majoritari aceia pentru care România e doar o altă cauză pierdută, o țară ce nu merită respect ori admirație. Îmi place să cred că salturile extraordinare la care e martoră România vor subția cu fiecare an ce va trece numărul contestatarilor. Pentru că indiferent de vremuri, prin solidaritatea noastră și în ciuda lamentărilor noastre, România are un trecut de apărat și un viitor de construit.

Ceea ce mi se pare cu adevărat semnificativ la ceea ce serbăm azi e că „viitorul de ieri e trecutul de mâine”. Speranțele noastre pentru un mâine mai bun devin trecutul generațiilor viitoare. Să facem în așa fel încât trecutul pe care-l lăsăm moștenire celor din viitor să fie unul bun, luminos și încrezător.

La mulți ani!


Creștem împreună,
Diana

Repartiție 2023 – Ultimele punctaje pe specialități și orașe

  • noiembrie 26, 2023

O treime din viață

  • noiembrie 24, 2023

Salutare,

Diana aici.

3 idei random astăzi despre somn, hibernare și stomac.

Because why not?


1. O treime din viață

Ne „pierdem” o treime din viață dormind. Somnul e poate cea mai misterioasă dintre activitățile pe care le desfășurăm în mod ciclic. În lipsa lui murim. Într-un experiment realizat în 1979 pe rozătoare, cercetătorii de la University of Chicago le-au privat de somn și le-au adus la epuizare. Au sfârșit într-un interval cuprins între 11 și 32 de zile.

Nu-i de glumă cu somnul. Asta e sigur. Și totuși, la ce servește? E fără doar și poate vorba despre un proces de regenerare: consolidare a amintirilor, refacere a echilibrului hormonal, eliminarea neurotoxinelor din creier, restartarea sistemului imunitar ș.a.m.d.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă dormim tot mai puțin. Deși nu există un standard precis, cei mai mulți dintre noi dormim undeva între 7 și 9 ore în fiecare noapte. Spre comparație caii și elefanții nu dorm mai mult de 2-3 ore pe noapte, iar animalele din captivitate, în special leneșul, pot dormi până la 20 de ore.

O explicație ar fi că oricum nu au prea multe de făcut și mai ales că sunt conștiente că nu sunt vânate de prădători.


2. Hibernarea

Hibernarea nu-i totuna cu somnul. Gândindu-ne la lunga hibernare a ursului din pădure se prea poate să ne imaginăm un uriaș dormind pe rupte vreme de câteva luni. Și asta în fiecare an, în sezonul rece. Lucrurile nu stau deloc așa, cel puțin din punct de vedere metabolic și neurologic.

Hibernarea e un fel de anestezie. Ursul nostru, atunci când se află în hibernare, este realmente inconștient, dar nu doarme. În lunga-i hibernare (stare de inconștiență), ursul nostru are zilnic nevoie de câteva ore de somn propriu-zis.

Surpriza cu adevărat mare e că de fapt urșii nu hibernează. Hibernarea presupune o stare profundă de inconștiență și o diminuare considerabilă a temperaturii corporale până în jurul valorii de 0 grade Celsius. Temperatura corporală a urșilor rămâne relativ stabilă de-a lungul sezonului rece. Mai mult, se pot trezi cu ușurință și nu ezită să treacă la acțiune dacă situația o impune.

Decât să hiberneze, ursul de bucură în timpul iernii mai degrabă de o stare de toropeală, fiind gata, la nevoie, să ne arate că poate fi la fel de vioi ca primăvara și vara.


3. Stomacul

Stomacul nostru are forma unei mânuși de box. Nu e una prea mare, să fim sinceri. Are o lungime de circa 25 de centimetri și o capacitate de aproximativ 1,4 litri. E mult? E puțin? Greu de spus. Gândește-te că un câine de talie mare are un stomac dublu comparativ cu al nostru.

Importanța stomacului este mult supraevaluată. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. E util stomacul, dar nu esențial. E bine să-l avem, dar nu e vital. Digestia în sine , inclusiv absorbția, se produce mai jos, în intestine. Bineînțeles, stomacul joacă și el un rol semnificativ, atât fizic, cât și chimic, mai ales pentru că fragmentează alimentele consumate și le scufundă în acid clorhidric. În lipsa stomacului, riscul ca multe dintre alimentele pe care le consumăm să ne îmbolnăvească crește considerabil.

Ceea ce mi se pare cu adevărat fain e că am început să înțelegem cu adevărat stomacul doar în urmă cu două secole (1822). Mai interesantă este experiența ce a condus la o asemenea descoperire. Totul a început cu accidentul nefericit suferit de un tânăr vânător aflat în statul Michigan.  Examinând o pușcă, aceasta din urmă s-a descărcat accidental și i-a provocat o perforație cu diametrul de 2,5 centimetri la nivelul stomacului.

Rana nu s-a mai închis niciodată. Prilej tocmai bun pentru ca un chirurg din partea locului, William Beaumont, să studieze pe viu ce rol are și cum funcționează stomacul. Cu ajutorul unor fire de mătase, Beaumont a introdus în stomacul vânătorului nostru diferite alimente. După diferite intervale de timp, scoțându-le la suprafață, observa modificările suferite. Uneori le și gusta (bleah!), evident, în interesul științei. Beaumont este cel ce a tras concluzia că principalul agent digestiv din stomac este acidul clorhidric. A studiat intens problema,  a publicat un studiu devenit celebru și a deschis un capitol nou într-ale medicinei.

Cu sau fără Beaumont, morala zilei e următoarea: ai grijă ce și cum mănânci. Dacă nu e din capul locului explozivă nu înseamnă că situația nu se poate înrăutăți progresiv. Cele mai multe neplăceri vin pe nepusă masă.


Creștem împreună,
Diana

Expunere

  • noiembrie 17, 2023

Salutare,

Diana aici.

Câteva cuvinte azi despre bucuria planurilor anulate, evitare și despre cum cele două nu fac casă bună în cele mai multe cazuri.


1. Planuri anulate

Cred că ți s-a întâmplat măcar de câteva ori să îți faci planuri bucuros cu cineva, ca mai apoi, în ziua evenimentului, brusc, să dispară orice entuziasm și chef. Mie mi se întâmplă mai des decât mi-aș dori.

Nu ți s-a și întâmplat, spre exemplu, în ziua unei petreceri mult așteptate să devii deodată anxios, mult prea emoționat și speriat de… cine știe ce scenarii? Dacă nu am cu cine să vorbesc? Dacă mă comport jenant și spun ceva ce nu ar trebui, în public? Dar dacă atrag atenția în mod nedorit asupra mea?

Iar de parcă universul ne-ar asculta și ar vrea să ne dea o mână de ajutor, de niciunde, planurile se anulează. Iar tu nu trebuie să mai pleci de acasă. Și ce era înainte anxietate, teamă, mii de gânduri, se transformă în pace, liniște și o seară petrecută făcând fix ce îți aduce bucurie.

Dar nu este bine când se întâmplă așa. De ce?


2. Planuri anulate = mai multă anxietate

Pe termen lung, evitarea aduce, de cele mai multe ori, mai multă anxietate. Pe moment te simți eliberat de corvoada unei agende, a unor evenimente și diverse obligații sociale.

Dar prin faptul că nu te-ai dus la acel eveniment, la acea petrecere, nu apare nimic care să provoace și să schimbe perspectiva anxioasă asupra acelui eveniment viitor. Senzația, sau mai degrabă convingerea viscerală că acel eveniment este înfricoșător/inutil/stânjenitor/obositor va rămâne aceeași pentru că nu s-a făcut nimic care să contureze o alternativă.

Nu te-ai dus, deci sigur urma să te plictisești teribil. Sau să te faci de râs. Evenimentul sau petrecerea a rămas la fel în realitatea subiectivă. Iar dacă comportamentul nostru face loc în mod constant strategiilor de evitare, realitatea noastră subiectivă n-are nicio șansă să se îmbogățească. Sau să depășească diferitele temeri care iau naștere în noi.

Trebuie să ne provocăm constant pentru a nu înțepeni.


3. Expunere

Am dat exemplul cu evitarea evenimentelor sociale pentru că îmi e mai familiar. Poți înlocui exemplul meu cu orice altă situație care îți provoacă temeri și anxietate. Pentru că acolo, de cele mai multe ori, este chemarea ta către dezvoltare.

Frica, rușinea, anxietatea, stângăciile, necunoscutul (mai adaugă tu) – ne țin împietriți. Ne conservă într-o falsă stare de siguranță. Dar fără provocare viața e pustiu. sorry for being cringe – again

Așa că soluția, din păcate, pentru situația descrisă mai sus este fix ce ne displace cel mai tare: expunerea.

Graduală, evident. Dar tot către expunere trebuie să ne îndreptăm.
Și deși simt că de cele mai multe ori bâjbâi prin întuneric, încerc să mă ghidez cu ajutorul unor întrebări. Și sper, răspunzând cât mai sincer și lucid cu putință, să ajung la țintă: Ce anume evit din cauza anxietății? De ce anume mă feresc pentru a-mi menaja temerile?

După ce îmi obțin răspunsul (dacă îl obțin), încerc să mă îndrept fix acolo. Către stângăcii, dar și către creștere.


Creștem împreună,
Diana

Nevoia de solitudine

  • noiembrie 10, 2023

Salutare,

Diana aici.

Azi vreau să las câteva rânduri despre cei doi poli între care pendulăm marea majoritate: extraversiunea și introversiunea. Și despre cum, mai degrabă, este vorba în toată ecuația despre stimuli și răspunsul la ei și mai puțin despre trăsături personale pe care le schimbăm mai greu.


1. Introvertiții

Între o treime și jumătate din populația lumii se identifica, mai degrabă, că fiind introvertiți. Cam unul din 2-3 oameni pe care îi întâlnești zilnic se consideră introvertit.

În ciuda numărului mare de oameni cu astfel de trăsături, când vine vorba de leadership și poziții de conducere, introvertiților li se spune pas de obicei. Iar când profesorii se gândesc la ideea de student model, mai toți descriu trăsăturile unei persoane extrovertite. Și instituțiile, școlile, locurile de muncă sunt create, tot în mare, pentru persoane cu atribute extrovertite și pentru nevoia lor de stimuli – mai mulți, mai deși și mai puternici.

Vreau totuși să punctez că a fi introvertit nu este egal cu a fi timid, conform percepțiilor clasice. Timiditatea are mult de-a face cu frică de social judegement. Introversiunea, la fel ca și extraversiunea, este mai degrabă despre felul în care se răspunde la stimuli, mai ales la cei sociali. În timp ce persoanele preponderant extrovertite au nevoie de cât mai mulți stimuli din mediul înconjurător, persoanele cu un grad mai mare de introversiune se simt cel mai în elementul lor în medii cu stimuli…ai ghicit, mai mici.

Evident, nu sunt absolute cele două paralele. Cu toții avem trăsături din ambele lumi. De ce am adus, totuși, în discuție cei doi poli cu nevoia de stimuli diferită?


2. Solitudinea și creativitatea

Pentru eficiență. Și productivitate. Și creativitate. Și acceptare și, mai ales, pentru o viață mai fericită.

Este important să ne înțelegem nevoia, diferită, de diverși stimuli. Este important să ne expunem la doză optimă de stimuli care să ne țină „în priză”. Nici plictisiți și absenți, nici supra-stimulați, anxioși și agitați. Pentru a fi sinele nostru cel mai bun și autentic, e important să ne înțelegem această nevoie de dozaj cât mai bine.

Spre exemplu, când ne uităm la oameni de succes, vedem indivizi care sunt articulați, capabili să transmită idei și gânduri într-o manieră clară, capabili să le și pună în practică apoi, dar care au, de asemenea, trăsături introvertite destul de pronunțate. Iar aceste capacități faine se datorează solitudinii pe care acești oameni pun preț – mult mai ușor de găsit la introvertiți.

Solitudinea este marele nostru as din mânecă. Din ea ia naștere creativitatea.

Darwin, spre exemplu, prefera plimbările lungi prin pădure și nu se ferea să refuze categoric invitații la cină/petreceri. Iar Dr. Seuss (Theodor Geisel) și-a conturat numeroasele creații într-un birou izolat în spatele casei sale.


3. Dozajul corect

Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu trebuie prețuită în continuare colaborarea. Și compania celor din jur (mai ales că ceilalți sunt de cele mai multe ori muzele noastre). Sau că putem să folosim scuza de introvertit sau de supra-stimulat pentru a evita situații care ne provoacă să ieșim din zona de confort și să creștem. Mai apelez ocazional la astfel de scuze și o văd, de asemenea, și la alții. Ultima folosită de mine: Nu vreau să particip la x eveniment pentru că oricum știu despre ce va fi vorba și nu îmi va aduce niciun plus valoare. Evident că m-am înșelat, evenimentul a fost minunat, doar că prima intenție (neinspirată) a fost de evitare a oricărui disconfort.

Va fi tot timpul un joc al sincerității pentru toți cei care ne percepem a fi introvertiți – să identificăm când suntem în dozajul corect de stimuli, când avem nevoie să ne întoarcem fața la noi înșine pentru a reveni înapoi, la ceilalți, cu un aer proaspăt, încărcat de creativitate și idei vs. când fugim de responsabilități/provocări/schimbare/nou și de tot ceea ce ne-ar provoca să evoluăm, dar de care ne temem și motivăm prin supra-stimulare sau scuze din zona așa sunt eu, mai introvertit, nu prea agreez schimbarea *insert other generic excuses*.

Pentru că schimbarea, noul, ieșirile, socializarea atât cu apropiații noștri cât și cu necunoscuți, luarea unei poziții în fața unui public, leadership-ul, s.a.md. – toate astea nu sunt apanajul extrovertiților. Și oamenii cu calități mai degrabă extrovertite cât și cei cu calități din aria introvertiților pot face cu succes toate cele de mai sus și nu numai – nu suntem pur extrovertiți/introvertiți.

Una dintre diferențele notabile dintre cei doi poli este dozajul de stimul pe care îl agreăm și răspunsul nostru la el.

Am scris rândurile acestea pentru că aud mai rar discutându-se despre dinamică dintre noi și stimulii din mediul extern. De obicei când se aduce într-o discuție subiectul extrovertiților/introvertiților se vorbește, de cele mai multe ori, despre trăsături, caracteristici și atribute personale, care sunt mai greu de schimbat și de transformat. În schimb, controlul dozajului de stimuli pentru a fi varianta noastră optimă este o opțiune mai ușoară și facilă.

Tu cum vezi lucrurile? Și cu care pol te identifici mai mult?


Creștem împreună,
Diana

Să crezi în adevăr

  • noiembrie 3, 2023

Salutare,

Diana aici.

Suntem tot mai expuși la universul informațional din jurul nostru. Din păcate, nu avem întotdeauna instrumentele necesare pentru a-l filtra. Nu reușim să scăpăm nepăcăliți de cele mai multe ori.

Din fericire, există metode prin care putem îmbunătăți această situație. Există și multă cunoaștere, multe exemple ce ne pot face mai agili și mai pregătiți.


1. De la realitate la ficțiune

Obiectivul pe care îl urmăresc cu ardoare cei mai mulți dintre populiștii (a se citi înșelătorii) zilelor noastre ține de transformarea realității în ficțiune. Mecanismul e simplu, eficient și extrem de pervers.

Încep prin a (1) distorsiona faptele, dacă nu cumva decid să le nege cu totul. Nu contează că ceea ce resping ei poate fi verificat. Ideea e să înceapă de undeva și ei aleg să înceapă de aici. Apoi, prin (2) repetiții uneori obositoare, transformă fictivul în plauzibil. Transformă gesturile nepotrivite în noua cutumă. E bine cunoscută ideea că nu există minciună, ci doar minciună ce nu a fost repetată suficient. Mai apoi, îi conving pe ceilalți să accepte (3) gândirea magică și să tolereze contradicțiile evidente din poveștile pe care le spun.

Ce fac cei ce se lasă seduși de pașii de mai sus? Sfârșesc prin a abandona realitatea. Îmbrățișează ficțiunea. Devin intoleranți față de multiplele fațete ale oricărei probleme discutate. Devin dogmatici și fixiști și resping din toți rărunchii alternativa. Decid să trăiască într-o realitatea înșelătoare ce poartă un nume alunecos: ficțiune.


2. Adevărul alternativ

Ca să-ți exemplific ideea de mai sus, uite la ce exemplu m-am gândit. Imaginează-ți un grup de oameni ce contestă apartenența României la Uniunea Europeană. O fac la scenă deschisă, în mod agresiv, și se bucură de multă vizibilitate.

Nu doar că (1) trec sub tăcere toate beneficiile pe care țara noastră le are din 2007 (anul aderării la UE), dar le neagă în mod grosolan. Spun ei: UE ne ia suveranitatea. Am devenit o colonie. Să cumpărăm doar produse românești, strămoșești etc. La schimb, propun un scenariu unde totul e lapte și miere. Spun verzi și uscate doar, doar reușesc să convingă un număr cât mai mare de oameni. Propun o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, o întoarcere la rădăcinile noastre tradiționale. O prezintă oricui e dispus să asculte.

O (2) repetă la nesfârșit și se bucură de vizibilitate, atât pe sticlă, cât și în Social Media. Mai apoi, cu decorul pregătit, dau naștere unui nucleu de persoane ce manifestă tot mai multă intoleranță cu privire la orice altceva ce nu se identifică cu propria viziune. Resping orice altă idee Încremenesc în propriile convingeri și îi disprețuiesc pe ceilalți. Toți acești oameni ies din realitate și intră bucuroși în ficțiune.

Îți e familiar scenariul de mai sus? Nici mie (sunt ironică)!

Ce vreau să spun, am învățat să mă feresc instinctiv de cei ce se opun irațional adevărului faptic, ce poate fi verificat, doar pentru a propune un adevăr alternativ. Am mai învățat și că nu există adevăr alternativ, după cum nu există nici știință alternativă. Există, adevăr, știință și oameni curioși și de bună credință.

Ceea ce e în afara acestui cerc riscă să atragă furtuna!


3. Să crezi în adevăr!

Să crezi că poți obține adevărul la capătul unui drum în care te-ai expus constant celui mai crunt neadevăr, e o sarcină dificilă. Imposibilă, aș spune. Ți-am scris despre această capcană, dar totuși simt că mai e ceva de adăugat.

Vedem zi de zi, în diverse domenii, indivizi care se bat cu pumnul în piept. Susțin sus și tare că prezintă adevărul. Adevărul despre comuniști, despre conflicte armate, interese, influențe ascunse și te miri ce alte subiecte.

Pentru cei mai mulți, adevărul e doar spectacol. Nu are nimic de-a face cu realitatea înconjurătoare, cu faptele verificabile. E doar un produs pe care și-l permit cei care urlă mai tare sau cei care au buzunarul mai gros. Pentru ei, adevărul e o marfă la fel de banală ca oricare alta. O marfă pe care o vând oricui dorește să compromită însăși ideea de adevăr.

Dacă reușim să facem la timp distincția între ce vrem să auzim/vedem și ceea ce se întâmplă de fapt, suntem ca și salvați. Să refuzăm tot mai des să ne abandonăm visării atunci când ceea ce contează este să fim prezenți și vii este o soluție. O soluție și o armă împotriva celor ce-și strigă adevărul pentru a ne inunda cu minciuni.

Îmi vine în minte o idee drăguță: adevărul este ca apa rece pentru dinții stricați. Adevărul adevărat, verificabil, îi deranjează pe cavalerii minciunii deghizate în adevăr. Să investigăm, să cercetăm și să căutăm mereu adevărul veritabil.

Așa putem să credem și să îi facem și pe alții să creadă în adevăr.


Creștem împreună,
Diana

[STUDIU] 74% dintre studenții la medicină învață Vizual. Tu cum înveți?

  • octombrie 31, 2023

Lasă-mă să ghicesc…

Ești genul de student care învață mai bine atunci când exersează un lucru. Te bazezi extrem de mult pe simțuri ca să acumulezi cunoștințe. Preferi să înveți de pe scheme și imagini, decât de pe text.

Am dreptate?

Sunt foarte multe lucruri pe care le poți spune despre un om doar uitându-te la el, și surprinzător de multe fără să trebuiască măcar s-o faci! Se numește „efectul Barnum”, și este motivul pentru care astrologii, ghicitorile și cititorii în cafea sau în aure par atât de credibili.

În realitate, trebuie doar să spui suficient de multe lucruri suficient de vagi, aplicabile aproape oricui. Dar pentru asta, trebuie să știi ceva statistică, astfel încât să îți dai seama care sunt afirmațiile cele mai probabile.

Acum o lună am lansat un ebook numit „Harta completă a tipurilor de învățare – Cum să înveți la medicină în stilul tău”, bazat pe teoria cu 4 axe ale lui Richard Felder. Ebook-ul îl poți descărca gratuit de aici!

Teoria spune că fiecare student se află undeva, spre stânga sau spre dreapta, pe fiecare din cele 4 axe ale învățării:

  • Activ (învață practic, în grup) – Reflectiv (analiză solitară)
  • Senzorial (acumulează informația prin simțuri) – Intuitiv (învață prin logică și intuiție)
  • Vizual (imagini, filme) – Verbal (citit sau ascultat)
  • Secvențial (învață pas cu pas) – Global (învață per ansamblu)

De aici reiese o serie de preferințe în învățare, tehnici care se potrivesc, puncte forte, dar și slăbiciuni.

Pentru ca fiecare să își poată identifica în mod obiectiv stilul de învățare, am creat un quiz de 44 întrebări simple, care determină unde te afli pe cele 4 axe. Îl poți rezolva dând click aici!

În doar 3 săptămâni, 1682 de viitori medici au rezolvat acest quiz – un eșantion uriaș care determină cu acuratețe modul în care preferă să învețe studenții la medicină din România.

Între noi fie vorba, rezultatele nu m-au surprins, ci mai degrabă mi-au confirmat că sistemul de învățământ din România are nevoie de o schimbare, pentru a se plia pe nevoile studenților.

Înainte să vezi rezultatele studiului, te sfătuiesc ca mai întâi să citești ebook-ul și să rezolvi quiz-ul, pentru a înțelege cele 4 axe ale învățării și care sunt caracteristicile lor.

Dacă deja ai făcut-o, îți reamintesc că minusurile nu sunt un lucru rău, ci ajută doar la calcularea scorului; valoarea absolută (apropierea față de un capăt sau altul al axei) e cea care arată tendința către un stil de învățare sau către altul.

I. Activ: 1025 | Reflectiv: 657

cum inveti blog grile rezidentiat

Graficul arată destul de echilibrat. Cu toate acestea, se observa tendința către învățatul practic, interactiv, prin exercițiu, a 1025 din 1682 de respondenți, adică aproximativ 61 de procente. Scorul mediu pe această axă a fost de -1,19.

II. Senzorial: 1418 |Intuitiv: 264

cum inveti blog grile rezidentiat

Aici se remarcă o diferență uriașă între cele două stiluri de învățare. Media este de 5 pentru Senzorial, cei mai mulți oameni având o înclinație accentuată pentru acest stil. Aceștia se bazează pe simțuri pentru a cuprinde informația, și preferă noțiunile concrete, în locul teoriilor și conceptelor.

III. Vizual: 1250 | Verbal: 432

cum inveti blog grile rezidentiat

Un alt grafic dezechilibrat, acesta indică o preferință clară pentru stilul Vizual. Asta înseamnă că 74% preferă imaginile, schemele, sau chiar video-urile educative, în locul cuvintelor – fie ele citite sau ascultate. 74% dintre studenții la medicină tind să rețină mai degrabă desenele de pe tablă ale profesorilor, decât explicațiile acestora.

IV. Secvențial: 893 | Global: 789

cum inveti blog grile rezidentiat

Cea de-a 4-a axă a învățării este și cea mai echilibrată dintre toate. De fapt, media este foarte aproape de 0 (-0,15 mai exact), un lucru care poate fi foarte benefic. Cei care au un stil de învățare echilibrat (-3 până la +3) reușesc atât să învețe pas cu pas, cât și să vadă imaginea de ansamblu.

În loc de concluzie

Principala limitare a modelului cu 4 axe ale învățării, expus mai sus, este că scorul pe una din axe nu arată abilitatea absolută, ci doar relativă.

Spre exemplu, dacă ești puternic Vizual, dezvoltându-ți abilităților Verbale de învățare, îți vei apropia punctajul de centru, adică de 0. Asta nu înseamnă că învățatul Vizual va involua, ci doar că vei fi mai echilibrat și vei putea să înveți mai bine indiferent de modul de predare sau de natura informației, inclusiv pe cale Verbală.

Însă echilibrarea stilurilor de învățare e o investiție pe termen lung. E ca și când ai învăța acum să scrii cu cealaltă mână – cu siguranță te va ajuta dacă reușești, însă va fi un proces de durată, și în tot timpul acela îți va fi foarte „peste mână”. Între timp, pentru a învăța cel mai eficient, ar trebui să te folosești de unelte și tehnici care se potrivesc stilului tău de învățare.

Aș putea să continui, dar am scris deja foarte multe pe această temă în ebook. Îți reamintesc că îl poți descărca gratuit de aici!

Până data viitoare, eu îți urez, ca de obicei:

Învață nu mult, ci bine!

Igiena informațională

  • octombrie 27, 2023

Salutare,

Diana aici.

Igiena, indiferent de domeniu, e revendicată de toți și de toate. Și e bine că e așa. Ce ne-am face în lipsa ei?

Nu pot să descriu integral importanța felului în care relaționăm cu informațiile din jurul nostru. Cineva spunea că nu vedem și nu auzim cu ochii ori cu urechile. O facem de fiecare dată cu mintea.

Altfel spus, ca realitatea să fie percepută la o scară cât mai fidelă, e important să lucrăm la mintea noastră. Să o mobilăm în permanență.

Uite câteva idei la care m-am gândit zilele astea.


1. Igiena informațională

Suntem asaltați de spoturi publicitare despre necesitatea de a avea o igienă corporală corespunzătoare. Una orală impecabilă. Mi se pare grozav că se bate monedă pe tipul ăsta de igienă. Încet, încet reușim să creștem consumul de săpun și de pastă de dinți pe cap de locuitor.

Mă intrigă totuși că nu se vorbește mai mult despre igiena informațională. Despre impactul colosal pe care tot conținutul pe care îl consumăm îl are asupra emoțiilor noastre, asupra gândurilor generate și, în ultimă instanță, asupra felului în care percepem realitatea și acționăm.

Cumva, trecem la „și altele” responsabilitatea de a fi atenți ce anume consumăm, ce website-uri de știri frecventăm, ce cărți citim, ce influenceri urmărim. Pare că nimeni nu ne spune care sunt sursele valide de informare și care sunt cele pe care, spre binele nostru prezent și viitor, e de dorit să le evităm cu desăvârșire. Dincolo de faptul că nimeni nu se încumetă să separe apele ne mai lovim de câteva obstacole. Logica și propriul spirit critic atrofiat.


2. Verificabilitate vs falsificabilitate

Trăim cu impresia falsă că, după ce procesăm o informație pe care o receptăm, printr-o analiză ascuțită, reușim să ne dăm seama de erorile factuale și să nu luăm pe nemestecate ceea ce ni se comunică. Din păcate, în cele mai multe dintre cazuri nu putem face acest lucru. Nu ne naștem cu logică. Trebuie să o exersăm în permanență.

E mult mai comod să intrăm în contact cu o informație, să o procesăm superficial, iar mai apoi să o acceptăm ca atare, căutând mai apoi câteva informații ce o confirmă, convingându-ne astfel că reprezintă adevărul gol goluț. Ceea ce tocmai am scris ține de verificabilitate. E o pistă înșelătoare și de cele mai multe ori nu ne conduce către adevăr, ci ne afundă și mai mult în propriul bias.

E mult mai sănătos să exersăm falsificabilitatea, după cuvintele profesorului Daniel David. Cu alte cuvinte, pentru informațiile pe care le vrem verificate să identificăm contraexemple, cât mai multe. Să mergem către sursele de informații ce nu ne susțin în mod tradițional opiniile. Să ieșim din închisoarea propriilor convingeri. Să comparăm datele rezultate și să decidem dacă informația primă e totalmente falsă, parțial adevărată sau adevărată în cel mai pur mod cu putință.

Las aici un material extrem de instructiv. Te va ajuta să înțelegi ce pericole ne pândesc de fiecare dată când intrăm în contact cu informațiile de zi cu zi.


3. Literația… în pom

Ca tabloul să fie complet, să vezi ce am descoperit zilele trecute. Încercând să-mi dau seama cum putem promova concret igiena informațională și falsificabilitatea ca mod de a tria informațiile, am realizat că avem nevoie de oameni conștienți, responsabili, educați și mereu vigilenți.

Evident, oamenii ăștia ideali nu pot fi găsiți pe toate drumurile. E realmente dificil să exersezi zilnic și să-ți mai și iasă să te ții la adăpost de tonele de fake news ce ne înconjoară. Mi-am dat seama că e din ce în ce mai greu să vâslești prin oceanul ce informații ce devine tot mai mare pe zi ce trece. Când credeam că nu poate fi mai rău de atât am dat de Raportul din 2023 cu privire la nivelul de literație al elevilor români.

Literație e un termen pretențios. Se referă la relația (sănătoasă sau nu) pe care o avem cu textele pe care le citim. Măsoară, dacă vrei, gradul de analfabetism funcțional existent la nivelul comunității de elevi din România.

Rezultatele raportului sunt de-a dreptul alarmante. 42% dintre elevii români (clasele I-VIII) sunt nefuncționali sub raportul literației. 47% manifestă un grad parțial/limitat de literație. Doar 11% sunt funcționali.

Ce înseamnă toate procentajele de mai sus? Doar 11% dintre elevii de azi sunt capabili să relaționeze în mod armonios cu un text dat. Doar 11% pot să înțeleagă personajele dintr-un text, relația dintre ele, scopul și eventual morala textului. Doar 11% folosesc cu adevărat informația cu care intră în contact și, prin urmare, pot acționa în consecință (reflecție sau acțiune propriu-zisă).

Bun, și ceilalți ce fac? Ceilalți au reale probleme în a înțelege ce se petrece. În momentul de față, pentru ei e realmente dificil, dacă nu de-a dreptul imposibil să distingă igiena de ne-igiena informațională. Pur și simplu nu pot să exerseze falsificabilitatea despre care-ți scriam mai sus.
Nu o să mă hazardez să spun că toți acești copii sunt adulții de mâine. Dar mă tem cu adevărat de scenariul în care dacă elevii de azi nu vor reuși să recupereze întârzierile și nu vor puncta la capitolul literație, adulții de mâine, din păcate, nu vor putea face față știrilor false, manipulărilor și distorsionărilor din online și nu numai.

Avem în față un viitor nesigur.

Sunt eu prea speriată? Tu ce crezi despre situația aceasta?


Creștem împreună,
Diana

 Fracturi în logica noastră, partea II

  • octombrie 20, 2023

Salutare,

Diana aici.

Vezi și tu câtă divizare există în societate. Câte păreri și câte extreme se nasc, de multe ori, din ignoranță.

Așa că aș vrea să continui cu ceea ce simt că nu prețuim îndeajuns de mult: logica. Mai exact, vreau să continui să scot în evidență alte câteva fracturi de logică pe care sigur le-ai observat cu ușurință până acum.


1. Falsul compromis sau middle ground

De câte ori nu ai auzit într-o discuție în care nu se ajunge la un consens sau o finalitate: „eh, adevărul e undeva pe la mijloc – suntem noi prea mici să pricepem”. Și brusc, dezbaterea se oprește și toată lumea pare să cadă la un acord. Nici ca tine, nici ca mine – pe undeva pe la mijloc. Dincolo de faptul că rareori adevărul se află la mijloc, între două sau mai multe părți care și-l dispută, replica aceasta e prea comodă și e și de-a dreptul sforăitoare.

Când aflăm despre cearta a doi cunoscuți ne pomenim că cineva spune că adevărul e cu siguranță la mijloc. Când două state sunt pe punctul de război spunem neîntrebați că sigur sunt interese majore și că adevărul e undeva la mijloc. De fapt, rareori adevărul e la mijloc. Adevărul e de cele mai multe ori precum apa rece pentru dinții stricați – dureros, iar asta îl face să fie mai degrabă într-o parte (câtă vreme partea respectivă este onestă, echilibrată și sinceră).

În fond, când discuțiile și dezbaterile nu pornesc având ca scop schimbul de informații, îmbogățirea perspectivei, aflarea unui adevăr, ci impunerea propriei viziuni, dezbaterea a eșuat din fașă. Când o persoană își leagă propria identitate de argumentele, ideile și opiniile cu care vine la o masă a dezbaterii, miza nu mai este lărgirea ariei de cunoaștere, ci biruirea celuilalt. Iar atunci, riscul fracturilor de logică crește.

Și de multe ori, observ cum din dorința de a aplana un posibil conflict apărut din diferențele existente, oamenii apelează la „middle ground”. Nu m-am impus eu, nu reușești nici tu, hai c-o dăm la pace ca să stingem din umilința resimțită. „Adevărul e undeva la mijloc” – de parcă expresia asta ar spune ceva cu adevărat.

Adevărul și logica sunt impersonale. Nu țin cont de încărcătura emoțională a celui ce livrează informația. Iar în cazul dezbaterilor și al discuțiilor este de dorit fie să urmăm acel fir logic, fie să încheiem discuția nobil admițând că nu suntem în poziția de a trâmbița adevărul. Dar în niciun caz nu trebuie să cădem în capcana de a rotunji totul și de a îmbrăca informațiile într-o haină mai confortabilă doar pentru a nu ne răni propriul orgoliu și pe al celuilalt.


2. Transferul sarcinii de a oferi dovezi

Cât de epuizant este să te nimerești în discuții în care, deși ai dreptate și faci apel la un milion de argumente și de fapte verificabile, celălalt (ceilalți), aflat în pană de idei, simțind cum i se trage preșul de sub picioare, să-ți solicite tot ție să oferi dovezi suplimentare (aproape obsesiv) pentru cele afirmate?

Mă mai regăsesc în filmul ăsta câteodată sau observ cum li se întâmplă altora. Se transferă sarcina (normală de obicei) de a oferi dovezi pentru lucruri afirmate (chiar dacă acelea au mai fost oferite deja), în vreme ce celălalt, fiind la adăpost, așteaptă să vadă o fisură. Și asta neoferind dovezi, la rândul lui, în sprijinul celor susținute.

Sau mai e situația în care simplul fapt că nu am suficiente dovezi în favoarea lucrurilor pe care le susțin e perceput drept o dovadă suplimentară pentru lucrurile susținute de celălalt. Fără ca respectiva persoană să depună efortul de a oferi vreo dovadă în sprijinul ideilor aduse la masă. Și aceasta este o tot o eroare logică – transferul sarcinii de a oferi dovezi. Doar pentru a abate atenția de la lipsa logică și solidă a argumentelor sau dovezilor.

Știu, dacă gândești la rece asemenea momente ajungi la o concluzie simplă… sunt un nonsens. Cum de tot cel care nu face decât să-și clădească ideile pe argumente raționale este cel chemat să aducă o dovadă în plus, iar celălalt îl așteaptă cu respirația întretăiată la cotitură? Ce-și spune? Dacă tot nu pot câștiga disputa și nu sub capabil să accept superioritatea celuilalt argument, măcar să-i distrug celuilalt fundația.


3. Whataboutism-ul

În spațiul public, în online sau în offline, o altă tehnică pe gustul celor care vor să abată atenția de la subiectul aflat în discuție este whataboutism-ul. Conceptul e relativ simplu (dar ce zici despre?), iar cei care îl folosesc reușesc de minune să arunce o fumigenă înșelătoare și să schimbe imediat centrul de greutate al discuției. Imaginează-ți o polemică decentă, bazată pe argumente raționale și invocarea de fapte. Când magicianul „whataboutism-ului” se simte strâns cu ușa, în loc să-și recunoască lipsa de cunoaștere sau victoria interlocutorului, îți aruncă un simplu „dar ce zici despre ceilalți/tine ș.a.m.d. E moartea pasiunii conversaționale. Discuția ia pauză, manipularea își face intrarea în scenă.

Ceea ce mi se pare cu adevărat interesat e felul în care a ajuns la noi acest concept. A fost folosit pe scară largă începând cu finalul anilor 1970 ai secolului trecut. Sovieticii îl foloseau în cadrul propagandei împotriva Occidentului, a Americii în mod deosebit. Când occidentalii le reproșau sovieticilor că în URSS nu sunt respectate drepturile omului și că întreaga societate este asuprită, sovieticii întorceau acuzele, ba chiar le aruncau occidentalilor vina de a fi colonizat întreaga planetă, excesele rasiste ș.a.m.d.

Practic, un subiect nu putea fi niciodată discutat și tranșat în mod rațional. Se ajungea la ceea ce românii numesc „ba pe-a m*-tii” sau, dacă vrei, „și tu ești la fel, poate chiar puțin mai rău”.

Whataboutism-ul nu și-a încheiat cariera. Dimpotrivă. E din de în ce mai prezent. Pentru unii e cea mai eficientă modalitate de a ieși din încercuire. Pentru noi, cei care știm cum se manifestă, e doar o altă înșelăciune, o altă eroare logică.

Știind când ceilalți blufează sau ne manipulează în mod conștient reușim nu doar să respectăm adevărul, ci și să ne preocupăm de ceea ce înseamnă igiena informațională.

O să-ți scriu despre aceasta în #mailuldevineri viitor!


Creștem împreună,
Diana

Cele mai dorite specialități la REZIDENȚIAT 2023

  • octombrie 17, 2023

La fel ca în fiecare an, am vrut să aflăm primele 3 opțiuni ale fiecărui candidat.

Rezultatul?

Cel mai mare sondaj de acest tip din România.

În doar câteva zile am primit un total de 2.213 răspunsuri – 1.975 la Medicină, 166 la Medicină Dentară, respectiv 72 la Farmacie – pe care le-am compilat și le-am pus în grafice ușor de vizualizat.

Le găsești mai jos, în funcție de domeniu. Ai la sfârșit și tabelul cu specialitățile în funcție de oraș.

În plus, am creat un grafic dinamic pentru Medicină cu evoluția primelor 10 cele mai dorite specialități din 2018 până în 2023.

PS: Nu uita să dai share articolului!

PS2: Ai aici și cele mai dorite specialități la rezidențiat 2022, rezidențiat 2021, rezidențiat 2020, rezidențiat 2019 și rezidențiat 2018.

A. Procentual

Medicină

‎

Medicină Dentară

Farmacie

B. Dinamic 2018-2023

C. Pe orașe

Fracturi în logica noastră

  • octombrie 13, 2023

Salutare,

Diana aici.

Mic exercițiu de memorie: de câte ori n-ai fost prins în discuții contradictorii de-a dreptul enervante? Că era despre politică, fotbal, educație, religie sau mai știu eu ce subiecte pasionante pentru români, de câte ori n-ai fost scos din minți de către interlocutorii tăi?

Da, câteodată părerea semenilor noștri ni se pare deranjantă, dar scosul din pepeni nu vine neapărat din faptul că acele opinii și păreri sunt frustrante sau diferite. Vine, mai degrabă, din incapacitatea celor mai mulți dintre noi de a stăpâni, așa cum se cuvine, arta discuției în contradictoriu. Arta argumentării.

De ce?

Ne lipsește, de prea multe ori, logica sănătoasă. Hear me out.


1. Logical fallacies

Te-ai regăsit vreodată la o masă, cu mulți oameni (mese în familie poate?), la care se discută cu prea multă pasiune un oarecare subiect, în care poziționările sunt diverse și diferite? Și brusc, din încleștările de opinii apar acuzațiile la adresa unor calități (sau lipsa lor), a unor trăsături ale persoanei care susține ceva diferit de acuzator? Cum îți permiți să critici perioada comunismului?! De unde știi tu cum era, că ești doar un țânc?! sau De ce vorbești tocmai tu despre asta? Ce te califică tocmai pe tine să discuți despre prietenie, din moment ce nu pui deloc preț pe prietenii tăi?

Nu o lua personal dacă vreodată devii ținta unor astfel de atacuri la persoană. Nu este neapărat despre tine, cât despre o eroare de logică a persoanei care acuză. Ad hominem este denumirea acestei fracturi de logică. Ea apare atunci când poziționarea nu poate fi combătută logic, cu argumente solide și se recurge astfel la atacul la caracter/trăsături/alegeri/personalitate sau orice prinde drept vulnerabilitate persoana care nu mai poate gestiona rațional și demn conversația.

Am început cu exemplul ad hominem pentru că este cel mai frecvent întâlnit. Deschide doar televizorul și uită-te la o dezbatere politică.

Vreau acum, în continuare, să îți mai las, pe scurt, alte câteva fracturi de logică mai des întâlnite la noi.


2. Omul de paie și generalizarea

Omul de paie (strawman) este o altă eroare de logică populară. Este acea tehnică prin care se denaturează argumentul celuilalt pentru a fi mai ușor de combătut.

În loc să se adreseze poziției luate/argumentului/opiniei, prin omul de paie se încearcă înlocuirea acelor idei și poziționări cu o variantă mai exagerată, extremă sau de o calitate mai slabă, încât argumentul să poată fi doborât mai ușor. Sau se scoate un fragment din context și se creează astfel o caricatură a argumentului inițial.

De genul: Aș vrea să îmi cumpăr un autoturism diesel. Aha, deci și tu vrei să distrugi mediul înconjurător sau La viitoarele alegeri cred că-i voi susține pe tinerii cu principii – principii zici? Nu mă așteptam ca tocmai tu să fii progresist și să-ți dorești să distrugi tradițiile pentru „principii”.

Generalizarea pripită – cred că îți sună familiar și această fractură de logică. E atât de des întâlnită. Sunt toate situațiile acelea în care, în baza unor informații trunchiate, se trage o concluzie pripită. Evident, scopul este acela de a câștiga argumentul, în dauna adevărului sau a unei imagini mai clare și complete.

Precum: Ai luat și ultima dată și acum nota 5 la matematică. E clar, nu este de tine! sau Partidul X în care îmi pusesem ceva speranțe a făcut o gafă la ultima ieșire publică. E clar, sunt toți la fel!


3. Apelul la autoritate și recursul la geneză

Nu de puține ori mă pomenesc în dezbateri în care, de nicăieri, pe nepusă masă, cineva citează te miri ce cercetător în sprijinul propriului argument.

Audiența e pusă în genunchi de spusele sau de ideea ilustrei persoane și pare că nimic nu mai poate fi adăugat. Ai observat și tu, sunt unii care excelează în folosirea cu regularitate a apelului la autoritate. O fac din plăcere, o fac pentru a câștiga dezbaterile și pentru a le închide gura celorlalți. Rareori se întâmplă ca persoana invocată (cercetător, gânditor, autoritate ș.a.m.d.) să fie potrivit citată sau, după caz, zicerile ei să facă sens în contextul discuției purtate.

Apelul la autoritate face tocmai acest lucru. Invocând o autoritate, de multe ori ilogic și fraudulos, ceilalți speră să ne descurajeze și să câștige dezbaterea. Din păcate, de cele mai multe ori le iese.

Recursul la geneză sau, pe românește, trimiterea la origini este o altă schemă înșelătoare. În comunism se spunea că „cei ce nu au origini sănătoase” (nu proveneau din familii de muncitori) nu pot fi buni comuniști. Alt exemplu: un lucru este în mod invariabil toxic pentru că a fost rostit de cutare persoană cu rădăcini sociale și economice diferite. Toate acestea nu sunt altceva decât ispite, capcane înșelătoare.

Judecând originile cuiva sau ale unui lucru/element putem afla multe, dar în niciun caz totul. Un lucru, o idee sau o persoană nu sunt rele în sine doar pentru că provin dintr-o anumită sursă sau sunt din cutare trib. Viața e mult mai complexă și are mult mai multe aspecte.

În orice caz, am scris mai sus doar despre câteva dintre erorile logice existente. Mi s-a părut că pe acestea le văd foarte des în jurul meu. Există mult mai multe asemenea erori. Putem fi păcăliți și înșelați în moduri dintre cele mai rafinate.

Tu pe care ai întâlnit-o cel mai des?


Creștem împreună,
Diana

4 tipuri de inteligență

  • octombrie 6, 2023

alutare,

Diana aici.

Mărturisesc că multă vreme am avut o impresie proastă despre propriul intelect și propriile capacități. Nu m-am simțit suficient de inteligentă pentru aspirațiile pe care le aveam. Ceva părea să îmi lipsească și mă simțeam adesea cu un pas în urma celorlalți.

Am trăit, din pacate, cu astfel de impresii mulți ani. În special în perioada școlarizării mele. În perioada formării. De ce?

Uitându-mă în spate, răspunsul îmi e clar acum. Pentru că acolo se măsura un singur tip de inteligență. Unul la care nici nu excelam dar nici nu scârțâiam. Average.

Acum, ca adult, știu că există mult mai multe tipuri de inteligență. Și, tot acum, știu exact la care excelez și la care mai am de lucrat.


1. Tipuri de inteligență

Sunt mai multe variante pe care le vei găsi la o căutare rapidă pe Google. Eu vreau sa vorbesc despre 4 doar. Din perspectiva mea, ele înglobează multe caracteristici esențiale ale oamenilor (si nu numai) si na, nu lungim prea mult mailul. Hai sa ti le enumăr:

IQ, EQ, SQ si AQ.

Mai exact: Intelligence Quotient (coeficient de inteligență), Emotional Quotient (coeficient emoțional), Social Quotient (coeficient social) si Adversity Quotient (coeficient de reziliența).

Prima varianta, este clasicul barometru din școli. Nivelul IQ-ului se rezumă la capacitatea noastră de înțelegere, de a rezolva probleme logice/matematice, de a reține informații și de a ți le aminti ulterior. Este fix cam ce facem noi în școli: memorăm lucruri, le reproducem de-a fir-a-par, rezolvăm probleme și scenarii matematice/logice și încercam să înțelegem informațiile pentru a le folosi în niște parametri bine stabiliți de către curricula școlara.

Știi deja despre ce vorbesc, nu insist cu explicațiile. Din păcate, acest tip de inteligență este cel care predomină și care are întâietate, deși cercetările arată că celelalte tipuri de inteligență pot fi de un ajutor și mai mare ulterior, în viața reală.


2. Cum stăm social și emoțional?

Dacă suntem deja foarte bine familiarizați cu noțiunea de IQ, și avem inclusiv despre EQ și SQ ceva noțiuni, nu conștientizam pe deplin importanța ultimelor două.

EQ poate fi rezumat, foarte pe scurt, drept caracterul tău. Abilitatea ta de a relaționa într-un mod pașnic și echilibrat cu cei din jurul tău, responsabilitatea și asumarea de care dai dovadă, autenticitatea, bunătatea și respectul pe care îl ai pentru ce te înconjoară, capacitatea de a te auto-regla emoțional, de a te înțelege atât pe tine cat și pe ceilalți la un nivel cât mai profund. Cu cât EQ-ul este mai mare, cu atât mai dezvoltate sunt aceste trăsături/abilități. Cu cat EQ-ul este mai mare, cu atât este mai frumos să te afli în propria minte.

SQ este carisma ta. Și capacitatea de a lega relații cu cei din jur și de a le menține pe o perioadă cât mai lungă de timp. Cât mai sănătoase, printr-o interacțiune si comunicare empatică și asertivă în același timp. Dedicarea și deschiderea către ceilalți respectând limitele atât personale cât și pe ale altora face parte din inteligența ta socială.

Combinate, cele două, SQ și EQ asigură perspective de succes mai mari decât atunci când IQ-ul predomină, iar SQ și EQ sunt la un nivel mai jos


3. Reziliența și AQ-ul

AQ-ul sau coeficientul de reziliența este unul dintre subiectele mele preferate. Pe scurt, el reprezintă abilitatea de a trece printr-un moment (mai scurt sau mai lung) greu în viată fără a-și pierde mințile.

Imaginează-ți viața care te așteaptă ca pe un ocean. Imprevizibilă, extrem de lină si liniștită câteodată, extrem de agresivă, haotică și răsunătoare în alte dați. De o întindere necunoscută și în culori și nuanțe schimbătoare. Plină în adâncuri de lucruri necunoscute, fascinante și frumoase, ciudate și străine, ba chiar dubioase uneori. Iar tu, în tot oceanul acela te deplasezi pe o bărcuța. Singur, sau cu alții, așa navighezi viața/oceanul.

AQ-ul determină cât de bine îți vei struni acea barca când oceanul răsuna. Cât de echilibrat vei reuși să navighezi când ești clătinat din toate părțile. Sau determină cum vei reacționa față de cei ce se afla în aceeași barcă cu tine. Le vei găsi vină? Îi vei considera responsabili pentru clătinare? Sau vei găsi, în ciuda panicii și a vervei o modalitate să colaborezi cât mai productiv cu putință?

AQ-ul poate determina inclusiv dacă rămâi în barca, alături de ceilalți, sau o/îi părăsești. Coeficientul tău de reziliență determină cât de echilibrat îți vei trăi viața în ciuda dificultăților întâmpinate. Și cât de corect îi vei trata pe cei din jurul tău, din barca ta, atunci când lucrurile se clatină și calea cea mai ușoară este să pasezi responsabilitatea la ei. Pe scurt, AQ-ul este relația ta cu viața. Așa plină de paradoxuri cum e ea.

Un AQ scăzut, care nu a fost modelat și încurajat să crească de-a lungul timpului, va determina o calitate scăzută a vieții. Mi se pare un gen de inteligență subestimat și despre care aud prea rar vorbindu-se.

Acum, că le-am trecut în revistă, îți spun si la ce excelez eu: EQ și AQ. Mai am, în schimb, mult de lucrat la IQ și SQ. La tine cum stau lucrurile?

Sper că ți-am stârnit curiozitatea pentru câteva minute de introspecție. Iar dacă ești deja familiarizat cu subiectul, sunt curioasă cum vezi lucrurile.


Creștem împreună,
Diana

Grilele de la Rezi 2022 Medicină – Analiză completă

  • octombrie 3, 2023

Nimeni nu poate ști sigur cum vor arăta grilele de la Rezi 2023, dar ajută să ai un punct de plecare. Noi am analizat grilele care s-au dat la Concursul Național de Rezidențiat în 2022, domeniul Medicină, și am creat câteva grafice intuitive. Le găsești mai jos.

PS: Ai aici și analiza pentru grilele de la Rezi 2021.

Din cele 200 grile, 148 grile au fost formulate din text, 39 din tabele și 6 din figuri. Pe lângă acestea, alte 5 grile au fost formulate utilizând combinația text + tabel și 2 grile utilizând combinația text + figură.

Din cele 200 de grile, 180 au fost formulate dintr-o pagină unică, iar 20 de grile au fost formulate din mai multe pagini consecutive ale aceluiași capitol.

Repartizare pe cărți

Sinopsis de medicină: 25 grile (6 CS și 19 CM): 12.5%

Kumar și Clark Medicină Clinică: 95 grile (24 CS și 71 CM): 47.5%

Lawrence – Chirurgie generală și specialități chirurgicale: 80 grile (20 CS și 60 CM): 40%

Sinopsis de medicină 2022

Kumar și Clark Medicină Clinică 2022

Peter F. Lawrence – Chirurgie generală și specialități chirurgicale 2022

PARALELE 2021-2022

De ce nu există monștri?

  • septembrie 29, 2023

Salutare,

Diana aici.

Oamenii de rând sunt capabili de multe lucruri. Bune și rele în egală măsură. Motivați de gânduri și viziuni sănătoase sau nu, oamenii de rând sunt principala rotiță a istoriei.

Da, liderii, gânditorii, vizionarii și oamenii de acțiune au rolul lor bine determinat, dar oamenii de rând pun totul în mișcare. De cele mai multe ori în mod naiv, cu entuziasm și cu senzația că iau parte la ceva grandios…


1. Oamenii de rând și Holocaustul (prin gloanțe)

Așa cum prea bine știi, Holocaustul înseamnă, simplificând conceptul, moarte prin ardere. Cel „prin gloanțe” se referă la exterminarea a circa două milioane de oameni prin împușcare. Fenomenul e în legătură directă cu cel de-al Doilea Război Mondial și cu atrocitățile îndurate de milioanele de victime ale naziștilor – în mod deosebit evreii.

Când alătur cei doi termeni din titlu mă refer la rolul oamenilor de rând în ceea ce avea să devină cea mai neagră pagină de istorie din evoluția cunoscută a umanității.

Oameni de rând, provenind din clasa mijlocie (șoferi de taxi, instalatori, tâmplari ș.a.m.d.), care nu aveau porniri criminale și nu erau cunoscuți în societate ca membri turbulenți și devianți au ajuns cei mai eficienți executanți în timpul războiului. Cei mai performanți asasini.

De ce au ales să ucidă? De ce au asasinat, prin împușcare, milioane de evrei, copii bătrâni și femei? Unii pentru că s-au temut să nu fie izolați. Alții pentru că nu voiau să fie considerați lași și să fie lăsați în urmă. Cei mai mulți însă pentru simplul motiv că s-au obișnuit obișnuit cu răul cotidian.

Fiind la ordinea zilei, manifestându-se pe scară largă la toate nivelurile societății, răul s-a banalizat, le-a intrat tuturor pe sub piele. A devenit ceva obișnuit, comun. A devenit noua normă, iar de aici și până la a se manifesta din plin a mai fost doar un pas.


2. Banalitatea răului

Loiali și credincioși, oamenii de rând își duc la îndeplinire misiunile. Scrâșnind din dinți, strângând și ridicând pumnii sau protestând din când în când, mai ales în tăcere, ei nu se abat de la executarea ordinelor trasate de puternicii zilei. Așa se întâmplă din cele mai vechi timpuri. De cele mai multe ori așa se petrec lucrurile și în prezent, iar ieșirile din rând sunt rare și mai degrabă izolate.

Oameni cu diferite preocupări, cu un nivel relativ decent de instrucție și educație, se încolonează la ceea ce, speră ei, le va aduce recunoștința societății și, de ce nu, prosperitatea după care tânjesc. De fapt, cu gândul la depășirea propriilor limite sau la Îmbrățișarea unei vieți mai bune și poate mai pline de sens se grăbesc către prăpastie.

Oameni de rând care nu sunt obligați să execute ordinele primite, pentru că au avut întotdeauna alternativa de a se opune. Care nu sunt siliți să ucidă în numele unei ideologii criminale, dar care nu găsesc voința interioară de a se opune, deși li se sugera inclusiv o asemenea ieșire din impas. Oameni care, pentru a nu fi considerați lași și pentru a se ridica la nivelul propriilor angajamente, aleg să fie consecvenți. Chiar dacă în rău. Și chiar dacă asta îi duce pe culmile disperării și ale dezumanizării.


3. Nu există monștri

Oamenii de rând despre care scriu mai sus s-au înrolat în unități de poliție ale regimului nazist, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu știau pentru ce misiuni. Nu știau sarcinile ce urmau să fie duse la îndeplinire cu ajutorul lor. Erau doar entuziasmați că urmează să facă parte din unitățile armate ale unui stat aflat în plină expansiune și voiau să-și aducă și ei contribuția la stabilizarea regiunilor/țărilor cucerite de Germania.

Nu erau îndoctrinați, nu erau pregătiți sistematic pentru a ucide și nu musteau de ură. Erau oameni normali, oameni de rând. Deși li se ordona să comită asasinate în masă, aveau totuși posibilitatea de a se opune, de a respinge un asemenea ordin și de a nu se implica în masacrele pe care aveau să le comită. Totuși, puțini au ales să se opună.

Ceea ce li s-a întâmplat lor se explică relativ simplu la nivel psihologic – stigmatizarea socială. Temându-se că sarcina va cădea pe umerii celorlalți camarazi, ca urmează să petreacă un timp îndelungat alături de tovarășii de arme și că, în asemenea condiții, nu pot suporta injuriile, răutățile și batjocura celorlalți, au ales să nu ia poziție. Au ales să rămână pasivi. Să nu se opună. Să meargă cu valul. Să ucidă, să se obișnuiască cu această activitate curentă, iar mai apoi să se deprindă cu violența ca stil firesc de viață.

Ceea ce surprinde la toți acești oameni de rând e că nu făceau ceea ce au făcut din convingere, ci din teama de a fi marginalizați, din teama de a nu răspunde așteptărilor autorităților – statului nazist. Nu erau motivați de ceea ce credeau despre victime, ci de ceea ce credeau ceilalți despre ei. De felul în care îi cântăreau ceilalți, iar asta îi înlănțuia iremediabil. Mai mult, nu se supuneau orbește ordinelor, ci le interpretau în mod critic. Le gândeau și își justificau acțiunile criminale recurgând la o misiune dacă nu nobilă, cel puțin necesară.

Ideile pe care le înlănțui mai sus mi-au fost inspirate de poate cel mai instructiv documentar pe care l-am văzut în ultima perioadă Ordinary Men: The „Forgotten Holocaust”. Ți-l recomand și ție.

Te ajută să înțelegi că, de fapt, nu există monștri în sensul sadic al termenului. Din păcate, în anumite conjuncturi, în fiecare dintre noi zac asemenea impulsuri. Fiecare dintre noi e expus unor asemenea scenarii, în anumite condiții date. Ceea ce poate să ne ajute însă e doar conștientizarea vie a acestor realități. Înțelegerea lor, urmată de controlarea vulnerabilităților pe care fiecare dintre noi le avem.

Ca să nu fim modelați de ceea ce nu controlăm suntem nevoiți să ne zbatem să controlăm. Și nu putem decât prin cunoaștere.


Creștem împreună,
Diana

3 Idei

  • septembrie 22, 2023

Salutare,

Diana aici.

Am dat peste câteva citate săptămâna aceasta. Întâmplător. Pe unele le-am auzit, pe altele le-am citit. O să le las mai jos pe cele trei care au rezonat cel mai puternic cu mine zilele acestea.

Sper să îți fie și ție cu folos.


1. Mintea și controlul

Deținem controlul complet în prea puține lucruri de-a lungul vieții noastre. De cele mai multe ori, senzația generală pe care o încercăm în confruntarea curioasă cu viața este cea de vâltoare.

Ne simțim aruncați și răsuciți în cine știe câte contexte, situații, emoții și întâmplări. Și după vâltoarea și amețeala resimțite (în contexte fericite și nefericite în egală măsură), trebuie să găsim rapid o cale să redobândim luciditatea și rațiunea specifice nouă, pentru a simți înapoi un oarecare control.

Să fii om, să fii o viețuitoare pe această planetă nu e ușor.

Dar dacă este ceva ce mie îmi aduce confort, este citatul de mai jos din Dhammapada:

Tot ceea ce suntem astăzi izvorăște din gândurile noastre de ieri, iar gândurile noastre de acum construiesc lumea noastră de mâine: viața noastră este creația minții noastre.

Îmi aduce confort pentru că da, simt că nu mă voi putea feri niciodată de imprevizibilitatea vieții. Dar pot simți un control ceva mai puternic, cu un gram mai mare de previzibilitate, în propria minte.

E un confort. Dar și o luptă pentru a-l dobândi.


2. Propoziția lui Frankl

Pornind de la citatul anterior, în care putem fi creatorii propriei vieți prin controlul și îmbogățirea propriei minți, și problemele și nevrozele pe care le dezvoltăm de-a lungul vieții, le putem atenua și vindeca prin schimbarea atitudinilor și concepțiilor de viață care nu ne mai folosesc și care ne împiedică creșterea armonioasă.

Iar aici, îți las mai jos o propoziție, scurtă dar elocventă, a lui Viktor Frankl, unul dintre oamenii care se încadrează, pentru mine, în topul celor mai fascinante minți din istoria noastră. Este o propoziție pe care am auzit-o în treacăt, dar mi-a rămas întipărită în creier și de care nu am „scăpat”:

S-a arătat în repetate rânduri că nevroza a apărut sau este menținută prin anumite atitudini legate de concepția de viață
.

Cu toții avem experiența traumelor. Dar unii dintre noi, chiar și din cele mai negre hăuri, pot ieși învingători. Mai înțelepți. Mai conștienți. Ba chiar mai echilibrați și aș îndrăzni să spun, fericiți.

Care este secretul? Nu rămân victime ale circumstanțelor trecute. Ei aleg să se transforme, să învețe lecția din acea experiență și mai apoi nu o generalizează într-o concepție negativă despre viață/sine/ceilalți.

Iar mai apoi atitudinea acelor oameni redevine curioasă și deschisă, înțelegând că în viață nu există absoluturi și permanențe de nedepășit.

A nu fi prizonierul propriilor experiențe personale este una dintre cheile către mai puțină nevroză și mai mult pace.


3. Efort și provocări

Și în final, închei cu un citat splendid. Îl las în engleză, așa cum l-am descoperit și așa cum a fost scris:

The ability to do hard things is perhaps the most useful ability you can foster in yourself or your children. And proof that you are someone who can do them is one of the most useful assets you can have on your life resume.

Our self-image is composed of historical evidence of our abilities. The more hard things you push yourself to do, the more competent you will see yourself to be.

If you can run marathons or throw double your body weight over your head, the sleep deprivation from a newborn is only a mild irritant. If you can excel at organic chemistry or econometrics, onboarding for a new finance job will be a breeze.

But if we avoid hard things, anything mildly challenging will seem insurmountable. We’ll cry into TikTok over an errant period at the end of a text message. We’ll see ourselves as incapable of learning new skills, taking on new careers, and escaping bad situations.

The proof you can do hard things is one of the most powerful gifts you can give yourself.

Stima mea de sine, încrederea și stăpânirea de care simt că dau dovadă în prezent nu vin neapărat din diferitele cărți citite, din citatele sau sfaturile înțelepte ale altora. Da, au o pondere, dar nu mare.

De mai mare ajutor în a mă raporta sănătos la propria persoană mi-a fost acceptarea și aruncarea în provocări dificile. Asta a fost formula magică și miraculoasă prin care am putut simți, în mod profund, că mă pot baza pe mine, no matter what.

Gata, asta a fost pentru săptămâna aceasta.

Dacă ceva de mai sus a rezonat cu tine, scrie-mi. Sunt curioasă cum vezi și tu lucrurile.


Creștem împreună,
Diana

Frumusețea limbii noastre

  • septembrie 15, 2023

Salutare,

Diana aici.

Ți-am spus numele meu, dar nu cred ca ți-am spus vreodată vârsta mea. Am atins venerabila cifra de 30. Motivul pentru care ți-am spus vârsta mea este ca simt ca…îmbătrânesc.

Știi cum îmi dau seama?

Nu, nu ma dor genunchii (încă) când ploua. Și nici nu oftez hop-așa (de fiecare data) când mă ridic/așez undeva.

Ci pentru ca încep sa nu mai țin pasul cu limbajul “celor mai tineri dintre voi”.


1. Eu zic limba, voi ziceți română

Este dintr-o melodie de la Subcarpați titlul, intitulată chiar limba română și care îmi cântă în cap acum. Nu pot să nu le aduc un omagiu, pentru că ne cântă limba atât de frumos.

Dar trecând peste asta, mă simt prost ca am ratat un moment important zilele trecute: Ziua Limbii Române pe care o sărbătorim pe 31 august. Așa prinsă am fost în întâmplările tulburătoare din săptămânile trecute, încât am uitat de această zi.

Sunt profund atașată de limba noastră. Este una dintre cele mai frumoase forme de artă pentru mine, pentru că îmi oferă o portiță de intrare în mintea multor oameni, prin cele mai pline și melodioase cuvinte. Vorbesc despre cărți, nu chestii dubioase, gen citirea gândurilor altora. Or am I?

Limba noastră a trecut prin multe evoluții, schimbări și transformări. Chiar gen-ul folosit mai sus este un exemplu recent. Gen era strict un substantiv care acum a devenit și un adverb de comparație.

Acum, îți povesteam de bătrânețea mea.

Oricât încerc sa nu fiu totuși bătrânicioasă, sa rămân conectată la subtilitățile de zi cu zi specifice unei generații mai fresh decât mine, tot ratez o groază de lucruri. În special, pe zona aceasta de limbaj.
Pentru ca limba este vie. Iar generația din care și tu faci parte este una extrem de creativă și de vie îndeosebi.


2. Efervescență și noutate

Natural, și limbajul e în acord cu efervescenta celor mai tineri. Apar noi cuvinte împrumutate din alte limbi, cu precădere din engleză, care exprimă anumite realități mai bine și mai succint. Apar fraze noi cu cuvinte vechi, formulate într-o alta structura, mai puțin tradiționala și obișnuită. Pentru se mulează mai bine pe ceea ce gândești și trăiești. Apar și tot apar modificări. Cele mai multe interesante.

Dar sigur, sunt și multe noutăți absurde și incompatibile cu gramatica limbii române printre toate schimbările, dar, în mare, le găsesc interesante. La fel cum învățarea unei alte limbi la nivel aproape nativ reordonează structura creierului, la fel și noile adăugiri aduc creierului limbii noastre românești o altă alcătuire. Aruncă ce nu mai este potrivit realității curente, de zi cu zi, și aduce în prim plan cuvinte și fraze care exprimă mai clar ce înainte era poate în ceață.

Deși încep să se mai vadă ușor-ușor diferențele dintre generația mea și a celor care vin în urma mea, încerc constant să nu pic în capcana celor mai speriați de schimbări, care, pe un ton apocaliptic condamnă recentele transformări ale limbii. De parcă puritatea lingvistica a existat vreodată.

Vorbitorii nativi percep mai întotdeauna schimbările acestea naturale de limbă într-un mod negativ, din păcate.


3. Anxietatea noului

Deși nimeni nu spune despre el însuși că vorbește mult mai prost limba română față de strămoșii lui, spune totuși cu ușurință și convingere că cei din generațiile mai tinere vorbesc o limbă română mult mai proastă. Anxietatea noului și respingerea schimbărilor se văd inclusiv la transformările naturale prin care orice limbă vorbită trece.

În perioada comunismului, influențele rusești asupra limbii române erau masive. Vezi scrierea cu î și i, care avea oarecare rațiuni politice: extragerea lui â din a a nervului latin al limbii române. Și continuând, înainte de asta, limba franceza a adus cu ea o mare influență și schimbare în română. Sau italiana. Sau germana. Au fost și vor fi în continuare multe.

Doar e vie. Iar orice are viață, interacționează cu semenii.

Limba romana este o ființă dinamică. În plină transformare, vervă, fluctuație și inovație. Nu a dispărut catastrofal atunci când alte limbi s-au întrepătruns cu ea. Și nu va dispărea nici acum, în ciuda tonului și viziunii apocaliptice a unora mai (fals) nostalgici după puritate.

Să avem mai multă încredere în limba și cultura noastră. Ele deși suferă transformări, sunt trainice și adânc înfipte în noi. Nu vor dispărea, dar vor prelua din efervescenta fiecărei generații constant.

Luăm parte la o îmbogățire, nu la o apocalipsă a ei.


Creștem împreună,
Diana

Moștenirea comunismului și epigenetica

  • septembrie 8, 2023

Salutare,

Diana aici.

Și tu, ca mine și mai toată România ai fost martor la întâmplările tragice recente. De la cazuri medicale eșuate și încărcate de o neglijență și nepăsare incredibile, la cazuri ale corupției de zi cu zi, și până la cazurile acelor indivizi preocupați doar de propriul sine și propriile plăceri în dauna (de multe ori fatală) a altora.

Care-i faza? De ce suntem (și) așa, noi, românii?


1. Moștenirea comunismului și epigenetica

Deși încă mai găsim printre noi nostalgici ai comunismului, realitatea (deloc demnă de a fi rememorată) care a dominat societatea românească timp de aproape 50 de ani și-a pus amprenta asupra psihicului bunicilor și părinților noștri prin: suspiciunea existentă constant, teroarea psihică cauzată de regim, paranoia, vigilența și starea de alertă permanentă de care trebuia să dai dovadă doar pentru a supraviețui.

Chimia creierului a fost profund marcată de starea de nesiguranță trăită de acești oameni. Sănătatea lor psihică și emoțională a fost atât de profund afectată încât comportamentele toxice, bolnave au devenit norma în mediul social românesc.

Epigenetica ne arată că istoria biochimică a mamei formează creierul copilului, aflat încă în pântec, pregătindu-l pentru un anumit tip de mediu înconjurător, făcându-l sensibil la anumiți stimuli. Pe scurt, îi asigură supraviețuirea pentru ce îl așteaptă în realitatea imediat următoare. Așadar, un copil născut într-un mediu unde nevoia de alertă, de vigilență excesivă, de a supraviețui chiar și în dauna în altora, va funcționa în modul de supraviețuire. Asta se traduce ulterior prin comportamente de resemnare, abandon, împietrire sau agresivitate fizică și psihologică în fața adversităților de zi cu zi. Uneori, chiar și în cele mărunte care ar putea fi depășite cu ușurință.


2. Agresor-victimă

Ca rezultat al unor traume, al unor neconștientizări ale durerii trăite, apare foarte frecvent „rigiditatea cognitivă”. Adică, pe scurt, folosirea acelorași căi neuronale cunoscute și familiare care semnifică încetarea procesului de învățare. Rigiditatea este evident reconfortantă pentru că ne oferă o viziune simplistă asupra lumii (de cele mai multe ori albă/neagră) și întreține o lene intelectuală.

O vezi atunci când oamenii preiau de-a gata ideile altora, fără a le trece prin propriul filtru critic, când se feresc de orice inovație, idee nouă, soluție nouă, care ar putea îmbunătăți viața, dar care totuși ar presupune schimbare (iar asta îi sperie). O mai vezi și într-o oarecare inconștiență și incapacitate de a percepe și alte realități subiective și de a le integra și astfel îmbogăți propriul sine.

Iar cu cât există mai puțină conștientizare și mai multă rigiditate cognitivă, cu atât poți vedea mai des oameni care funcționează într-o dinamică simplistă de tip agresor-victimă. Cel al agresorului fiind modelul de succes într-o societate îmbolnăvită, pe când victima rămâne la mila acestuia, pierzătoare.


3. Agresorii descurcăreți și victimele

Cei care se descurcă, descurcăreții, sunt agresivii. Cei care au învățat să supraviețuiască traumelor de mediu și de familie prin răspunsul fight. În mod natural, în societatea românească descurcăreții ar intra sub incidența psihopatiei, dar, pentru că ne lipsește educația psihologică, cu greu identificăm problemele acestor indivizi atât de prezenți și (mai ales) în politic, și în rolurile de leadership din societate.

Lipsa de sensibilitate, obținerea de privilegii în dauna altora, filosofia de viața eu versus tu, impostura, trișarea sunt toate obiceiuri împământenite încă din perioada comunismului, când hrana și cele folositoare traiului de zi cu zi erau obținute prin compromisuri morale (de multe ori enorme).

Copiii generațiilor de descurcăreți au preluat acest model inconștient și îl perpetuează și azi. Pentru ei, a te descurca înseamnă a supraviețui inclusiv în dauna propriei identități și moralități, care devine un concept maleabil, în funcție de interesul imediat.

La noi, din păcate, descurcarea a însemnat și înseamnă, după cum vedem, suferința altcuiva, a multora.

Urmașii celorlalte generații, victimele de azi, se lasă conduși și maltratați de cei agresivi. Îi vedem des în umbră, considerând că nu merită o viață mai bună și nefăcând nimic pentru asta, lăsându-se la mila vieții, a sorții, sau a organelor statale de putere. Unii dintre ei, iarăși, din păcate, consideră că nici nu-i poate aștepta ceva mai bun. S-au obișnuit cu resemnarea, neajutorarea sau cu ideea unei salvări magice/divine. Nu simt că dețin puterea de a-și modifica contextul de viață.

În ciuda tonului meu acid… să știi că sunt optimistă. Nu vreau să arăt cu degetul dintr-o postură morală superioară. Vreau doar să aduc la suprafață factorii pentru care suntem așa și nu altfel. Factori pe care dacă i-am conștientiza și trata ne-ar aduce în poziția de indivizi mai echilibrați: mai cooperanți, mai puțin agresivi, mai preocupați față de propria lume interioară și față de propria bogăție culturală. Toate acestea ne-ar aduce mai multă empatie, toleranță, mai puține stări iritabile și mai puține frustrări.

Conștientizând bagajul psihologic cu care venim pe lume, noi, românii, care ne determină inclusiv valorile și nonvalorile pe care le vedem în acțiune în tragediile recente din societate, putem face un prim pas spre vindecare.

Iar în timp ce urmăream știrile și mă confruntam cu astfel de dileme, de ce suntem așa și nu altfel, această carte mi-a picat în mână. A fost perfectă. Ți-o recomand și ție! Pentru mailul de astăzi ea mi-a adus inspirația necesară.


Creștem împreună,
Diana

Teoria ferestrelor sparte

  • septembrie 1, 2023

Salutare,

Diana aici.

Suntem tentați câteodată să aruncăm cu pietre în ceilalți. Ba chiar o facem cu entuziasm, chiar dacă niciunul dintre noi „nu-i lipsit de păcat”. Înclinăm să credem că sancțiunile aspre și pedepsele usturătoare sunt cele mai bune instrumente pentru corijarea celor ce se abat de la normele sociale. Ne grăbim să-i arătăm cu degetul pe ceilalți, să-i transformăm în țapi ispășitori pentru cele mai mari necazuri, sperând că astfel înfăptuim noi justiția.

Dar e oare de ajuns? Sau e aceasta calea cea mai înțeleaptă pe care o putem urma?


1. Teoria ferestrelor sparte

În 1982, doi sociologi americani, James Q. Wilson şi George L. Kellin, au fundamentat o teorie revoluționară. Observând cum răul atrage cu sine și mai mult rău, au pornit în demersul lor de la o idee relativ simplă. Dacă într-o clădire unul dintre geamuri este spart și nimeni nu se sinchisește să-l repare/să-l înlocuiască, într-un interval mai mic sau mai mare de timp toate celelalte geamuri vor avea aceeași soartă. Totul pare să se întâmple precum în principiul bulgărelui de zăpadă. Nu doar geamurile vor cădea pradă distrugătorilor, ci întreaga clădire va fi vandalizată, puțin câte puțin.

Îmi aduc aminte din copilăria mea cum prieteni de la bloc își făcuseră un obicei din a arunca cu pietre în geamurile unei clădiri dezafectate, lăsată în paragină de toți și de toate. De ce alegeau să dea frâu liber instinctului de a distruge acolo și nu în altă parte? Pentru simplul motiv că starea precară în care se afla clădirea invita la și mai multă precaritate, iar ei se simțeau datori să fie agenții distrugerii.

Remediul pentru toate acestea constă în reducerea până la eliminarea a tuturor semnelor de delăsare. Geamurile sparte trebuie înlocuite, gardurile mâzgălite trebuie refăcute, gunoaiele aruncate pe stradă trebuie strânse numaidecât.

Pentru ca teoria ferestrelor sparte să nu producă efecte în lanț e necesar un lucru simplu – înlocuirea rapidă a ferestrelor.


2. Oamenii nu devin mai buni dacă-i rănim

În ultimii ani, teoria ferestrelor sparte a fost intens contestată. Fără îndoială, are limitele ei, între care poate cea mai mare nedreptate cu care vine la pachet este sporirea prejudecăților și a rasismului. Aplicată în comunitate pe scară largă, teoria ferestrelor sparte își depășește mandatul și generează, pe lângă consecințe benefice, o serie de injustiții la adresa unora dintre noi. Și toate acestea se întâmplă plecându-se de la o intenție lăudabilă – păstrarea ordinii publice și reducerea contravențiilor și a criminalității.

Și totuși, pare să fie de la sine înțeles în societatea noastră că dacă vrei să pedepsești pe cineva, trebuie să-l rănești. Trebuie să-l sancționezi cât mai aspru cu putință. Lecțiile care nu sunt învățate cu sânge sunt repede uitate. Cum, dacă nu prin pedeapsă, poți să aduci pe cineva din nou pe drumul cel bun? Să fie oare totul așa de simplu?

Nici pe departe. Dacă semeni vânt, culegi furtună. Nu poți schimba pe cineva, chiar și pe cel mai mare dintre criminali, până ce nu ești gata să-l faci mai bun. Oamenii nu devin mai buni dacă-i rănim. Dimpotrivă. Se ridică deasupra condiției lor prezente doar dacă-i înconjurăm cu bunătate și încredere.

Poate că ai citit „Mizerabilii” (dacă încă nu ai făcut-o, îți recomand călduros acest roman fabulos). Personajul principal al lui Hugo, Jean Valjan, își reformează viața din temelii nu de unul singur, ci în urma unui gest ieșit din comun. Nu constrângerea și cu atât mai puțin violența îl aduc pe drumul cel bun, unul ce se va dovedi de-a dreptul glorios și mărinimos până la finalul cărții, ci purtarea angelică a unui bătrânel ce decide să vadă bunătatea din el și nu înclinația primară spre hoție.


3. Comportamentul non-complementar

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte? Dacă cineva te rănește, rănește-l și tu înzecit? Dacă cineva îți trântește ușa în nas grăbește-te să-i întorci serviciul? Nici pe departe.

Exemplele de mai sus țin de un comportament complementar. E foarte facil să oglindești răutatea, cruzimea sau egoismul celorlalți. E într-atât de ușor încât uneori ne surprindem lipsiți de autocontrol. Ne surprindem exact în filmele de mai sus.

Pe de altă parte, comportamentul non-complementar presupune să faci tocmai pe dos. Mai exact, să răspunzi răului cu bine, egoismului cu generozitate și nedreptății cu iertare și seninătate. Vorbesc aici nu despre o morală bătrânească, răsuflată, ci despre un principiu cât se poate de rațional ce-și are locul binemeritat în psihologia modernă.

Buclele de feedback în care trăiește fiecare dintre noi pot fi extrem de încorsetante. E facil să reacționăm prostește atunci când cineva ne spune/face ceva supărător. Oglindim tot, de la bune la rele, dar poate că putem alege să nu răspundem cu aceeași monedă uneori. Poate că, dacă totuși alegem să nu întoarcem și celălalt obraz, reușim măcar să-i surprindem cu bunătate și înțelepciune pe cei ce ne încearcă limitele.

Întrebarea presantă e dacă putem face un pas înainte. Dacă putem să ne stăpânim impulsul firesc pentru a face loc bunătății. Poate părea contraintuitiv, dar personaje precum Mahatma Gandhi, Martin Luther King sau Iisus s-au remarcat cu vârf și îndesat prin comportamente non-complementare.

Oamenii nu devin mai buni dacă-i rănim și nici mai conștienți de propriile lipsuri. Oamenii devin mai buni dacă-i tratăm cu blândețe, demnitate și încredere chiar și atunci când nu le merită.

Mai ales atunci!


Creștem împreună,
Diana

Îndrăznim tot mai puțin

  • august 25, 2023

Salutare,

Diana aici.

Pentru că mailul precedent despre joacă a prins foarte bine, m-am gândit să mai insist puțin pe acest subiect. Am făcut-o puțin nostalgică, căzută pe gânduri, dar și cu sentimentul că joaca poate fi cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în ultima vreme.

Îmi place joaca și în prezent și nu mă grăbesc niciodată să o îngrop într-un sertar. Nici acum și nici în viitor. Oamenii care nu uită să se joace sunt parcă mai senini și mai creativi.

Uite la ce m-am mai gândit.


1. Epoca de aur

În cea mai mare parte din trecutul nostru, copiii au fost lăsați să se joace oricât pofteau. În vechile așezări umane compuse din culegători-vânători, copii aveau timp berechet pentru joacă. Adulții își asumau faptul că nu îi pot dirija în cele mai mici aspecte pe cei mici, așa că îi lăsau să-și facă de cap. Fete și băieți, de vârste diferite, se jucau laolaltă.

Probabil că te întrebi: dacă se jucau mai tot timpul când și mai ales cum se pregăteau pentru viața de adult?

Joaca și învățatul se împleteau perfect în cazul lor. Prin joacă, cei mici învățau cum să confecționeze arcuri, săgeți și sulițe, cum să vâneze animalele sălbatice și ce fructe erau destinate consumului uman și care erau otrăvitoare.

Gândește-te doar că atunci când încep să meargă sau să vorbească, bebelușii nu dau teste și nu primesc note pentru acumulările lor. O fac singuri. De ce? Pentru că se grăbesc să descopere lumea.

Și copiii din trecutul îndepărtat, indiferent de vârstă, se grăbeau să descopere lumea. O făceau cel mai bine prin joacă.


2. Joaca în epoca civilizației

Mai târziu, simultan cu apariția marilor așezări umane (orașele), copiii erau nevoiți să desfășoare munci istovitoare și extrem de plictisitoare. Timpul efectiv pentru joacă s-a risipit aproape în totalitate. Adulții începuseră să creadă că dacă roșiile și cartofii trebuie cultivați, la fel trebuie să se procedeze și cu copiii.
Tot acum și-a făcut apariția și ideea de autoritate în tratamentul aplicabil copiilor. La nevoie, e chiar indicat să apelezi la câte o corecție fizică (a se citi bătaie) pentru a-i modela pe cei mici, nu care cumva să crească liberi, de capul lor.

Mai târziu, în perioada medievală, atunci când au apărut și primele sisteme riguroase de învățământ, majoritatea fiind profund religioase, timpul pentru joacă aproape că a dispărut cu totul. Biserica își dorea enoriași smeriși, statul voia supuși loiali, iar armata – soldați puternici și devotați. În asemenea condiții joaca devenea un inamic pentru o societate ce voia să reglementeze toate aspectele celor ce viețuiau în cadrul ei.

Nici atunci când în locul sistemului religios de învățământ a fost înlocuit cu un sistem public lucrurile nu s-au îmbunătățit în mod simțitor. Copiii trebuiau să învețe să scrie, să citească, să se organizeze cât mai bine și să fie capabili să ia decizii ca din poziția de adulți să fie capabili să se întrețină.

Și joaca?


3. Îndrăznim tot mai puțin

După ce în țările civilizate munca prestată a fost interzisă încă de la finalul anilor 1800, părinții le-au acordat mai mult spațiu pentru activitățile pe care și le doreau. Băteau străzile în lung și-n lat, descopereau și cunoșteau lucruri și experiențe noi. Totul avea să se schimbe în mod radical în urmă cu 40-50 de ani. Bine, în România totul a început să se schimbe de la începutul anilor 2000.

Școala a început să ne ocupe tot mai mult timp. Cultura performanței a creat o școală în sine. Părinții au început să se gândească obsesiv că cei mici nu se vor descurca prea bine în viață. De aici și până la declararea unui adevărat război împotriva a tot ce înseamnă joacă a mai fost doar un pas, iar părinții s-au grăbit să-l facă numaidecât.

În unele cazuri, copiii cu o înclinație prea mare pentru joacă au sfârșit prin a ajunge la psiholog sau la psihiatru. Numărul diagnosticelor de tulburări comportamentale a explodat. ADHD la orizont. Curios mi se pare în vacanțele de vară, când mare parte din timp e doar pentru ei, copiii nu manifestă aceleași simptome ca atunci când revin la școală.

În sfârșit. Nu vreau să mă fac înțeleasă greșit. Școlile de azi sunt infinit mai bune ca închisorile din trecut. Copiii au un curriculum mult mai divers și mai util decât în trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru economia cunoașterii, epoca în care trăim, e nevoie de oameni instruiți și performanți.

Dar dacă totul se măsoară prin nivelul salariului și prin volumul C.V.-ului, ce timp mai avem la dispoziție pentru a ne juca? Pentru a a da curs curiozității și a descoperi?

În goana nebună în care căutăm cu orice preț succesul riscăm să rătăcim lucruri la fel de importante. Uităm să mai visăm, să îndrăznim și să explorăm.

Uităm să ne jucăm.


Creștem împreună,
Diana

Joc-Joacă

  • august 18, 2023

Salutare,

Diana aici.

Mai avem timp pentru joacă? Încă din cele mai vechi timpuri, joaca a fost cel mai la îndemână mijloc pentru autocunoaștere, pentru cultivarea creativității și pentru integrarea în comunitate.

Am încetat să ne mai jucăm. Sau dacă totuși o facem, o facem cu frâna de mâna trasă.

Ce s-a întâmplat cu noi?


1. Homo Ludens

Omul se bucură de cea mai lungă copilărie dintre toate speciile existente pe pământ. De la termenul latin „ludens” provine conceptul românesc „ludic” – jucăuș. Joaca ne caracterizează mare parte din primii ani de viață, sau cel puțin așa e de dorit. De ce spun asta? Pentru că multe dintre chestiile pe care le numim pompos cultură au, cel puțin la origine, o doză importantă de joacă.

La o privire superficială, joaca poate părea o mare pierdere de timp, o risipă enormă. De ce să iei parte la joacă când sunt atâtea competiții și teste prin care să-ți măsori forțele? Nu știu cum e mai bine, dar ceea ce știu e că cele mai istețe animale – mă gândesc la gorile și la elefanți – au și cel mai jucăuș comportament.

Câinii și pisicile din casele noastre se joacă mai toată viața. Înclinația către joacă și iar joacă se manifestă indiferent de vârstă. Mai e și faptul că obiceiul de a se juca este în cazul animăluțelor din casele noastre un bun indicator al sănătății.

Să fie altfel în cazul nostru?


2. Joc-Joacă

Există o diferență notabilă între joc și joacă. Primul presupune reguli și limite, al doilea este deschis și liber. Ce vreau să spun cu asta… Între joc, văzut drept concurs, unde doi sau mai mulți adversari se înfruntă, uneori în uralele susținătorilor, ale părinților și ale împătimiților de competiții și joacă e o deosebire majoră. Când se joacă afară, nefiind supravegheați de părinți sau de altcineva, copiii își fac singuri regulile.

Copiii care au posibilitatea să se joace singuri gândesc și iau decizii singuri. Își asumă riscuri, își modelează comportamentul după al celorlalți și își antrenează imaginația și motivația. Nu au reguli stricte și tocmai de asta cooperarea și compromisul sunt la mare căutare. Mai mult, joaca este cel mai bun medicament împotriva plictiselii.

Cum joaca nu prea mai este la mare căutare, jocurile, mai ales cele electronice ne ocupă tot timpul. Dacă totul e pregătit în detaliu dinainte, de la grafică la sunete și desfășurare, cum vom mai reuși să ne dezvoltăm creativitatea și imaginația?

Creativitatea nu poate fi predată sau cumpărată. Poate fi exersată însă, iar joaca este una dintre cele mai ușoare modalități de a o face să înflorească.


3. Odă pentru joacă

Copiii de astăzi nu mai au mult spațiu pentru a-și satisface curiozitatea. Pentru a se descoperi prin joacă. Sunt tot mai des și mai mult ocupați cu teme, sport, meditații, pregătiri pentru teze, concursuri și competiții. Sunt tot mai mult conectați, implicați în jocuri și în atingerea unor obiective înalte. Nu spun că toate acestea sunt neapărat rele. Dar devin așa dacă se întâmplă cu prețul sacrificării timpului pentru joacă.

Joaca este despre căutare și descoperire. Despre încercare și creare. Despre eșec și prietenie. Joaca este cum vrei tu, nu cum îți spune un părinte sau un profesor. E pur și simplu aventura ta, unică și irepetabilă.

Oriunde te uiți, timpul pentru joacă e tot mai limitat. Indiferent de țara în care se află, copiii și tinerii de azi se joacă mai puțin în comparație cu generațiile trecute. Am citit pe undeva că ei, copiii, petrec în medie mai puțin timp pe afară, în aer liber, decât cei care se află în închisoare. În toate țările civilizate, cei mai mulți dintre copii sunt însoțiți la școală și vin însoțiți spre casă. Merg însoțiți la meditații, la activitățile sportive și… lista nu se termină aici.

Toate acestea le afectează autonomia și sentimentul că își controlează propria evoluție. Dezvoltă sentimentul că viața lor nu e decisă de ei, prin propriile forțe, ci de alții. Tot copiii de astăzi sunt mult mai puțin motivați. Când sarcinile pe care le primesc nu sunt notate își pierd rapid interesul. Sunt tot mai preocupați de teste, competiții și întreceri istovitoare și uită adesea să se joace. Liber și deschis, fără granițe și departe de ochii adulților. Uită să-și imagineze propriul univers.

Notele obținute la școală, liceu sau facultate tind să devină mai importante decât prietenia, camaraderia și compasiunea. Gonim cu motoarele turate spre perfecțiune și succes, dar în graba noastră pierdem multe dintre lucrurile care ne fac ceea ce suntem.

Lăsăm în urmă spontaneitatea. Lăsăm în urmă curiozitatea. Lăsăm în urmă și joaca, elementul care ne ajută să descoperim și să ne descoperim.


Creștem împreună,
Diana

Morcovul și bățul

  • august 11, 2023

Salutare,

Diana aici.

Gândul la un câștig viitor sau frica de ratare? Ce anume ne mână înainte? Ce ne dă forța să turăm puternic motoarele și să mergem mai departe?

Prea adesea ne gândim că frica și perspectiva unui câștig imediat sunt responsabile de mutarea munților din loc. Prea adesea trecem sub tăcere rolul motivației intrinsece, fie că este lupta pentru dreptate, pentru justiție, pentru bunătate, iubire, pace sau competență.


1. Morcovul sau bățul

Ce ne motivează să alegem drumul pe care îl alegem? De ce decidem să ne lansăm cu toate forțele spre un proiect, spre atingerea unui vis sau a unui țel? E vorba despre ceva din interiorul nostru? Ori despre o motivație exterioară nouă?

Sunt unii care cred că morcovul și bățul sunt cei mai buni stimulenți, după caz. Prin morcov mă refer la stimulente financiare, bonusuri, iar prin băț… prin băț mă refer la pedepse, la sancțiuni.

Vrei ca angajații tăi să dea tot ce au mai bun din ei? Să tindă zi de zi spre autodepășire? Să-și împingă limitele dincolo de orizontul posibilului? Ademenește-i cu morcovul.

Vrei ca angajații tăi să nu își ia libertăți nedorite? Să nu tragă chiulul din când sau să nu le treacă prin minte să-și schimbe jobul? Atunci flutură-le bățul prin fața ochilor.

Și cu asta basta. Lucrurile sunt ca și rezolvate.

Unii dintre capitaliști încă mai cred doar în rețeta morcovului, iar cei mai mulți dintre comuniști încă mai laudă efectele miraculoase ale bățului.

Și unii, și alții ignoră relevanța motivației intrinsece.


2. Motivația intrinsecă e doar la noi

Adesea ne gândim că ceilalți nu se pot motiva singuri. Mândri de felul în care reușim să adunăm resurse pentru a face față unui examen sau unei provocări oarecare, ne gândim că alții apelează la alte mijloace. Vreau să zic că obișnuim să presupunem constant că ceilalți învață sau muncesc doar pentru statut și pentru bani (morcovul) or doar pentru că le e frică de părinți sau rușine despre ce vor crede ceilalți (bățul).

Ceea ce e valabil în cazul nostru nu poate fi adevărat în cazul altora. Destul de convenabil, nu? Motivația intrinsecă pe care o recunoaștem în cazul nostru o identificăm ca fiind extrinsecă în cazul celorlalți.

Într-un studiu efectuat asupra studenților de la Stanford, la Facultatea de Drept, a rezultat că 64% dintre tineri aleseseră să învețe dreptul fie pentru că li s-a părut interesant, fie pentru că dreptul fusese visul lor cel mai de preț. În mod doar aparent curios, doar 12% dintre studenții de mai sus credeau că aceleași motivații intrinseci erau valabile și pentru restul studenților. Ce credeau despre ei? Cu siguranță o fac cu gândul la bani.


3. Facem ceea ce facem pentru că asta alegem

Și totuși, facem multe lucruri fără să țintim spre obținerea de bani. Și noi, și ceilalți. Gândește-te la cei ce practică alpinismul (e tare greu), la cei ce participă la maratoane (tot greu), la cei ce fac voluntariat și la cei ce aleg să crească copii (misiune extrem de solicitantă), pentru că da, e o alegere la urma urmei.

În toate exemplele de mai sus, și sunt convinsă că mai poți adăuga tu multe altele, oamenii nu sunt mânați de bani. Inclusiv în jobul pe care îl practică unii dintre noi, mulți aș îndrăzni să spun, nu suntem motivați exclusiv de bani. Și atunci de ce o facem?

Pentru că nu alergăm doar după bani, statut și putere. Alergăm mai des după onestitate, încredere reciprocă, solidaritate și dreptate. Alergăm după sens, iar sensul e dincolo de bani.

Câteodată, oferirea unui bonus financiar pentru un muncitor care prestează o anumită activitate poate fi contraproductiv. Motivația intrinsecă a respectivului riscă să se ofilească. Nu vreau să mă înțelegi greșit, nu susțin că nu ne bucurăm de micile atenții și măriri pe care le primim, dar banii, oferiți ca recompensă, au uneori și acest efect: ucid motivația intrinsecă.

Mă gândesc la experimentul cu studenții care, în schimbul câtorva dolari, au fost invitați să realizeze un puzzle. O făceau în mod curent, cu pasiune. Cei câțiva dolari i-au provocat inițial, dar interesul pentru realizarea puzzle-ului a scăzut proporțional.

Continuăm să presupunem că dacă nu sunt recompensați sau dacă nu sunt pedepsiți, oamenii sunt mai degrabă leneși, dar lucrurile sunt mai complicate de atât.

Pentru lucrurile și domeniile în care ne adâncim din proprie voință, pentru ceea ce facem pentru că asta alegem să facem, nici morcovul și nici bățul nu fac miracole.

Ci motivația intrinsecă, oricare ar fi ea.


Creștem împreună,
Diana

Creatorii propriei vieți

  • august 4, 2023

Salutare,

Diana aici.

S-au lansat recent câteva filme interesante la cinema. Unul dintre ele este Oppenheimer.

Și văd că o grămadă de oameni au început să discute deja despre el. Nu mă pot abține și vreau să spun și eu două cuvinte.

Nu dau spoiler, nu povestesc nimic din film, povestesc doar despre gândurile pe care mi le-a scos la suprafață.


1. Fericirea – scop suprem?

Dacă îți întrebi părinții, bunicii, poate chiar și străbunicii sau orice persoană care a trăit într-o lume mai diferită decât cea din prezent, îți vor spune, în linii mari, că fericirea nu a fost un scop suprem al vieții lor. Ți-ar vorbi despre a avea un loc de muncă stabil, despre a avea o familie sănătoasă și despre a asigura o oarecare bunăstare urmașilor. Poate și despre a lăsa ceva, cât de mic, în urmă. Dar nu-i vei auzi vorbind despre fericire ca despre o țintă care trebuie neapărat atinsă.

Întreabă-i apoi pe cei din generațiile noastre. Într-o proporție mare, oamenii îți vor spune că așteptarea lor de la viață este să fie fericiți. Și poate mai adaugă și o glumiță tătăiască – și să fie sănătate, că-i mai importantă decât toate. Dar, în mare, discursul lor va fi centrat pe starea de fericire.

Căutarea fericirii este o temă nou apărută în istoria umanității. Evident că ea a existat și până acum, dar nu la scara din prezent. Iar asta, bineînțeles, poate fi privită ca pe o reușită a noastră. Este un mare pas în evoluție, să ne concentrăm și pe lucruri mai puțin esențiale ca supraviețuirea propriului sine și a speciei.

Dar o consider, în schimb, o mare risipă de resurse interioare și de posibilități atunci când ea devine singurul scop. Sau scopul suprem.

Viața poate oferi ceva mult mai interesant și mai plin decât fericirea:


2. Posibilitatea creării

Sau spiritul creativ.

Asta m-a impresionat profund la filmul vizionat. Să văd un geniu, în plină acțiune, dând curs acestei nevoi creatoare, chiar în dauna fericirii și bunăstării de toate zilele.

Mă inspiră persoanele/personajele care aleg să fie pătrunși de forța creatoare care pentru mine este și sinonimul vieții. Este captivantă priveliștea unei persoane pătrunse de conflict, de contradicții, de suferință și extaz, de nevoie de a aduce la suprafață, cu orice preț, acel ceva unic, inimitabil pe care îl avem cu toții. La fel de mult mă inspiră și atitudinea demnă, încrezătoare în judecată celor din viitor și disponibilitatea nobilă de a îndura injustețea și prăbușirea nemeritată.

Apropo de acel ceva specific fiecăruia dintre noi. Îl avem și suntem conștienți de el sau ar trebui să îl avem, dacă nu am pica atât de des în cursa confortului și nu am alege, zi de zi, să fim placizi (dar în siguranță).  


3. Creatorii propriei vieți

Desigur, este ceva dificil să reușești să devii o persoană cu un impact atât de colosal asupra întregii umanități. Ca Oppenheimer. Și un astfel de destin nici nu ar trebui să fie neapărat un deziderat. Nu putem fi o rasă de genii impecabili. Și deși nu putem, poate că uneori râvnim la o asemenea culme. Iar dacă nu o atingem, măcar să nu ne grăbim să negăm genialitatea celor mai străluciți dintre noi.

Totuși, putem fi pătrunși cu toții de forța pulsatilă creatoare. Ne este specifică, fără excepție. Putem să dăm frâu liber creativității ce mustește în fiecare dintre noi.

Este o alegere, și una extrem de sănătoasă, să ne permitem să simțim tot chinul transformării cu care vine la pachet setea creatoare. Pentru că trebuie să distrugi lumi vechi pentru a da naștere la cele noi. Să învingi tabuuri, frici interioare și convenții pentru a face cale liberă noului.

Nu e o sarcină ușoară. Nu e deloc confortabil să spui pas confortului sau căutării obsesive a fericirii obținute doar prin divertisment. Nu, nu e ușor. Dar asta îți va aduce vitalitate. Conflictul întotdeauna arată că forțele vieții care năzuiesc spre creare, integrare și fericire se mai lupta încă.

Filmul mai e despre ceva. Despre recunoștință și recunoaștere pe deplin meritată. Ambele, din păcate, sunt păsări rare. Cu cât sunt mai meritate, cu atât se îndepărtează mai mult și devin mai greu de obținut.

Spuneam că mă voi abține de la spoilere. Zis și făcut. Oricum, indiferent dacă știi istorie sau fizică, dacă te preocupă geopolitica sau intrigile politice, filmul acesta nu te poate lăsa indiferent. Torentul de emoții te va înfunda adânc în scaunul de cinema. Coloana sonoră, de asemenea, alături de celelalte elemente, va face ca cele 3 ore cât durează filmul, să se constituie într-o investiție, o lecție.

O lecție despre umanitate.


Creștem împreună,
Diana

Cum se schimbă oamenii?

  • iulie 28, 2023

Salutare,


Diana aici.

Inspirația de azi și citatele au fost luate dintr-o carte pe care o citesc în prezent: Cum se schimbă oamenii. A fost genul de carte cumpărată fix pentru titlu. Pentru că este o întrebare pe care mi-am pus-o și mi-o pun constant.

De ce unii dintre noi se auto-actualizează cu succes? De ce alții, cu circumstanțe de viață similare, rămân prinși în aceleași vechi tipare, cu aceleași replici, aceleași gânduri, aceleași concepții învechite? De ce unii se lasă prinși în închisoarea rigidității, iar alții valsează pe evenimentele mereu în schimbare?

Și de ce unele aspecte din noi se află oare închistate, iar alte aspecte, tot din noi, valsează grațios?

Uite ce am reușit să prind până acum din carte. Sper să-ți fie de folos.


1. Adaptare și supraviețuire – motto-ul creierului nostru

Roboții și oamenii au în comun faptul că acțiunile lor se bazează pe o programare realizată în trecut.

Biologia noastră este centrată pe adaptare și pe supraviețuire. Mai ales creierul nostru. El va încerca de fiecare dată să acționeze cât mai rapid cu putință, cu minime informații. Și, ca să ușureze supraviețuirea, se bazează pe capacitatea de programare. Dacă, spre exemplu, creierul tău încă de mic copil înțelege că nu trebuie să-ți exprimi emoțiile negative pentru că există o repercusiune nedorită, va merge ulterior prin viață reprimând acele emoții care i-ar putea periclita așa-zisa supraviețuire.

Și dacă ne gândim la o astfel de persoană, cu o astfel de programare, șansele ca ea să fie mai predispusă să adopte sisteme filosofice pacifiste este măricică. Ba, mai mult, am întâlnit cazuri concrete de astfel de persoane la care există o predispoziție majoră de intrare în relații cu persoane violente. Iar acea persoană va resimți, de fiecare dată, ca pe un succes personal important faptul că nu își exprimă emoțiile negative și nu dă curs unor stări violente.

Și toate acestea pentru că al nostru creier excelează în a trage concluzii în plan inconștient, care conduc tiparele de comportament conștiente.

Este o sursă de confort și de siguranță consolidarea convingerilor pe care le deținem deja. Și acționarea conform programării.


2. De ce unii sunt mai fericiți?

Natura creierului nu este una liberală, dacă ar fi să facem o paralelă politică, ci una profund conservatoare. El vrea scurtături, vrea să execute aceleași acțiuni care au funcționat în trecut și care ne-au ținut în viață. Asta se poate traduce în zilele noastre în: nu-ți asuma riscuri, fă ceea ce familia ta sau comunitatea dorește să faci, devino ceea ce îți asigură cu succes supraviețuirea în circumstanțele în care trăiești.

Norocoșii care au programările făcute de creier pe aceeași frecvență cu circumstanțele vieții sunt niște fericiți. Viața e faină.

Pentru ceilalți, blocați între modul în care creierul a fost programat și așteptările comunității/familiei + propriile așteptări legate de viață, sănătate emoțională și psihică, riscul îmbolnăvirii este unul mare.

Așadar, secretul fericirii la mulți dintre noi este aceasta îmbinare perfectă între felul în care viața/mediul/familia ne-a programat și circumstanțele vieții care ne solicită fix ceea ce am fost programați să fim.

Iar dacă nu nu ne aflăm în acel cadru, pentru a fi fericiți sau măcar într-o oarecare stare de pace și echilibru, trebuie să ne schimbăm.


3. Cum ne schimbăm?

După primul pas, conștientizarea nevoii de auto-actualizare și schimbare, urmează spargerea vechilor obiceiuri.

Mai exact, oamenii se schimbă atunci când experiențele noi sparg vechiul tipar stimul-răspuns (obiceiurile). Întrucât depindem de executarea repetitivă a obiceiurilor pentru a simți că suntem în siguranță și că deținem controlul, perturbarea acestor tipare ne face să ne simțim anxioși. Răspunsul reflex la schimbare este fie întoarcerea la vechile tipare, fie adoptarea unui nou obicei sau sistem de convingeri pentru a scăpa de anxietatea incertitudinii. Dacă reușim să tolerăm anxietatea generată de nesiguranță și să ne continuăm călătoria, schimbarea este inevitabilă.

Obiceiurile și lucrurile pe care le putem schimba la noi sunt din multe arii: de la emoțional până la felul în care bem apă. Iar toate, de la mic, la mare, cântăresc puternic. Nu am cum să epuizez perspectiva schimbării, așa că îmi aleg un singur subiect: schimbarea emoțiilor.

Pentru restul, îți recomand această carte. Este de un real ajutor.

În ceea ce privește emoțiile, vreau să arunc un știai că?

Știai că partea de cortex prefrontal median este singura capabilă să modifice reacțiile sistemului limbic, cu precădere reacțiile amigdalei (cea care este responsabilă pentru reglarea emoțiilor intense ce țin de supraviețuire). Iar acest cortex prefrontal median își ia informațiile de la nivelul mușchilor, încheieturilor, viscerelor și aduce apoi inputul în creierul conștient. Iar noi, dacă conștientizăm baza somatică putem deveni capabili să ne accesăm și să ne înțelegem reacțiile emoționale.

Plecând de la înțelegere, fiecare dintre noi poate interveni și aduce în scenă cogniția. Putem, spre exemplu, pentru a ne detașa de valul emoțional care ne cuprinde corpul și mintea, să ne spunem: se pare că mă simt furios; sau, mă gândesc că mă simt foarte anxios.

Da, știu, nu e vreo mantra magică și nici nu sunt cine știe ce fraze. Dar important este să găsim cuvintele potrivite pe care să le aducem la suprafața conștiinței și prin care să devenim mici observatori ai propriului sine copleșit de emoții.

Știu că este foarte seducător să cedăm gândurilor și emoțiilor noastre negative. Sunt ca o tornadă care ne trage spre ea.

Prin acel mic exercițiu de mai sus putem face, însă, un prim pas spre a ne construi capacitatea de a refuza să fim luați pe sus de vechile reacții cu care ne-am obișnuit, de aceleași emoții și impulsuri, de aceleași gânduri negative repetitive și de poveștile toxice în jurul cărora ne-am construit o parte din identitate.

Ar mai fi multe de spus, dar te las să le descoperi în cartea: Cum se schimbă oamenii.

Dacă o citești, lasă-mi un mesaj și spune-mi cum ți s-a părut.


Creștem împreună,
Diana

Suntem antene

  • iulie 21, 2023

Salutare,

Diana aici.

Ne orientăm mereu după ceilalți. Și ei fac același lucru. Preluăm și oferim în egală măsură. În bine, dar și în rău. Din păcate, uneori creăm bule menite să crească și să tot crească până ce, în final, plesnesc. Alteori, temându-ne că riscăm să fim lăsați deoparte, alegem să mergem cu grupul. Uităm că avem o voce, o conștiință, și dreptul de a le menține vii.

Bula se creează iarăși. Până la urmă se sparge și aceasta, dar face loc alteia…

Uite la ce m-am gândit în ultimele zile.


1. Suntem antene

Avem așteptări de la ceilalți și nu doar ca să ne simțim dezamăgiți în unele situații, așa cum spune unul dintre clișeele zilelor noastre. Ele, așteptările, ne determină propriul comportament. Funcționează și viceversa. Comportamentul și atitudinea noastră îi influențează pe cei cu care interacționăm într-un asemenea mod încât și ei au așteptări de la noi, modelându-și astfel constant comportamentul față de noi.

E vorba despre o pendulare continuă, despre un dute-vino ce nu se oprește niciodată. Ca să fiu sinceră, aceasta e chiar esența condiției noastre de oameni. Suntem antene ce se orientează și reorientează constant după ceilalți. Dacă ți se povestește despre un accident casnic al prietenei tale te îngrozești imediat imaginându-ți durerea pe care a suportat-o. Dacă vezi un act de scamatorie la circ, pe stradă sau aiurea simți imediat cum ți se strânge stomacul. Ideea e simplă. Ne oglindim în ceilalți. Suntem antene printre antene.

Dar nu oglindim doar sentimente și stări înălțătoare, ci și senzații intense precum ura, invidia sau lăcomia. Nu e nevoie de o pregătire anume, ci doar de crearea contextului potrivit.


2. Bulele din economie

Citeam zilele trecute ceva despre John Maynard, un mare economist britanic din secolul trecut. Mi-a atras atenția că, încă din 1936, economistul nostru a scris că piețele financiare sunt un soi de concurs de frumusețe.

Uite ce-ți propun. Gândește-te că ai în față 100 de imagini la care ești invitat să te uiți. Și alții ca tine, ca mine intră în jocul ăsta. Scopul nu e să o alegi pe cea care îți place ție cel mai mult, ci pe aceea pe care crezi tu că ar alege-o ceilalți. Brusc, suntem dispuși să renunțăm la gusturile și preferințe noastre. Încercăm să ghicim ce gândește/ce ar alege celălalt.

Morala transferată în economie?

Dacă toată lumea crede că ceilalți cred că o acțiune valorează mai mult… pai chiar ajunge să valoreze mai mult.

Toate bune și frumoase, dar nu putem evita la nesfârșit momentul în care bula se sparge, acel moment în care tot castelul de cărți se prăbușește și lucrurile revin la normal. Nu neapărat la normalitatea de dinainte de bulă, ci la una relativ apropiată de valoarea reală.


3. Ignoranța pluralistă

Că tot vorbim despre bule. Ele sunt prezente peste tot, în orice domeniu. Uite ce efecte a avut un experiment făcut de psihologul Dan Ariely la universitatea la care preda. Susținându-și cursul de economie comportamentală, a apelat la un artificiu. Cu ajutorul unui generator, a proiectat cuvinte și propoziții fără sens între ele, rezultând termeni și concepte de neînțeles precum „teoria dialectică enigmatică”, „raționalismul neodeconstructiv” ș.a.m.d.

Reacția studenților? Nu au dat semne că nu înțeleg. Au urmărit totul cu sufletul la gură. Nimeni nu a cerut informații suplimentare. Nimeni nu s-a sesizat. Nimeni nu a lăsat impresia că nu pricepuse nimic.

„De ce nu m-a întrebat nimeni despre ce mama naibii vorbesc?”, s-a întrebat Dan Ariely.

Foarte simplu. Individual, studenții au realizat că toată scena era de neînțeles, dar uitându-se la vecinii lor de bancă și apoi mai departe spre ceilalți, care urmăreau totul cu atenție, au crezut că problema este le ei.

Și așa a rămas. Au tăcut mâlc și nu au luat poziție. Bula s-a tot mărit. Dar în cele din urmă s-a spart.

Morala poveștii noastre e că frica de a fi în eroare e întotdeauna mai mică decât frica de a rămâne singur.

Singur împotriva tuturor? Cu dreptatea de partea ta? Sunt foarte rare aceste cazuri. În general alegem să rămânem în eroare, să ne sacrificăm adevărul, intuiția sau rațiunea. Teama de a fi respinși, marginalizați și izolați e prea mare.


Creștem împreună,
Diana

Roșești des?

  • iulie 14, 2023

Salutare,

Diana aici.

Întoarsă dintr-o scurtă de vacanță și în pregătire pentru o alta, am reflectat la trei idei. Vei observa, deși par aparent diferite, sunt cât se poate de complementare.

Ne rușinăm adesea, vrem dreptate și avem curajul să ne îndoim mereu și mereu.

Înarmați cu aceste trei idei… începem!


1. Procese de conștiință

Am evoluat de-a lungul timpului să avem remușcări și să așteptăm ca ceilalți să-și facă procese de conștiință atunci când nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre. Suntem singurele viețuitoare de pe Terra care roșesc. Suntem singurele ființe ce se pot autoîmblânzi atunci când se confruntă cu cele mai mușcătoare dintre remușcări.

Uneori, o conștiință activă și sănătoasă îi împiedică pe ceilalți să se aventureze pe terenuri mișcătoare sau să facă rău doar de dragul de a o face. Conștiința ne impune limite. Când suntem judecați de ceilalți sau când ne este transmisă impresia că nu respectăm standardele sociale ne bâlbâim, roșim, ne simțim încurcați și tindem să ne ascundem din văzul mulțimii.

Rușinea, pe de altă parte, are părți de-a dreptul întunecoase. Gândește-te doar la cei ce sunt copleșiți de rușine și nu reușesc să-și hrănească visele sau la cei ce, învăluindu-se în mantia rușinii, se simt amorțiți, paralizați și nu găsesc determinarea de care ar avea nevoie pentru a-și face glasul auzit.

Gândește-te la toți și la toate. Gândește-te și cum ar fi societatea noastră în lipsa remușcărilor firești ce ne încearcă din când în când.

Ar fi un iad.


2. Doamna Justiție

Să fie dreptate de-ar fi să piară lumea!

Așa sună una dintre vorbele de duh pe care o prefer cel mai mult. Justiția, așa cum o înțelegem astăzi, este cealaltă fațetă a dreptății. Vrem ca justiția să-și spună ultimul cuvânt, să fie independentă și în folosul societății. Statul de drept, o expresie aflată pe buzele multora dintre adulții zilelor noastre, este, de asemenea, o altă latură a dreptății și face trimitere la o societate, un stat în care domnesc dreptatea și legea.

Suntem însetați de dreptate și de justiție. Nu e vorba despre o cucerire recentă. De câteva sute de ani tânjim după justiție, mai ales după cea socială.

Ceea ce mi se pare interesant e felul în care este portretizată ea, Doamna Justiție. Legată la ochi, lipsită de empatie, de iubire și fără niciun fel de preferință pentru nimeni. Este dreaptă și echilibrată. Nu are credințe sau dacă totuși are una, aceea e rațiunea – singura capabilă să ne salveze de noi înșine și de cei ce se dovedesc injuști.

Încă sunt multe de optimizat, justiția încă nu și-a atins maximul de obiectivitate și de dreptate. Dar un lucru pare sigur. În comparație cu epocile trecute, justiția este mult mai oarbă la interesele și influențele puternicilor zilei.


3. Curajul de a te îndoi

E o înclinație de-a dreptul umană să credem doar ceea ce este convenabil pentru noi. Să credem selectiv. Să înlăturăm din complexitatea de fapte și de nuanțe toate elementele care nu se potrivesc tiparului în care percepem lumea, oamenii, faptele.

Nu înotăm împotriva curentului. Ne lăsăm distrași de ceea ce vrem să credem. E mult mai comod să luăm drept fapte propriile preferințe și judecăți, atunci când nu alegem să sacrificăm întreaga poveste de dragul unor efecte sociale după care tânjim (validare, acceptare etc.).

Dar cum rămâne cu adevărul? Cum ajungem la el dacă nu dăm dovadă de curaj? De curajul de a ne îndoi mereu și mereu. De noi, de convingerile noastre și de adevărurile pe care le considerăm sfinte și de neschimbat.

Uneori, pentru a da o șansă adevărului e nevoie să dăm la o parte siguranța de sine. Siguranța că am pătruns în esența lucrurilor și că toate cele de sub stele sunt așa cum ni le imaginăm noi. Niciuna dintre ideile noastre mărețe nu este complet adevărată. Fiecare are cel puțin o exagerare sau o neclaritate. Așa stând lucrurile, dacă vrem să ne apropiem cât mai mult de adevăr trebuie să fim flexibili, mereu curioși, să ne ferim de pietrificare și de rigiditate.

Trebuie să ne îndoim în permanență de noi înșine.

Nu de valorile și de oamenii din jurul nostru, ci de felul uneori alunecos în care ajungem la adevărurile ce contează pentru noi.


Creștem împreună,
Diana

Valul virtuții online

  • iulie 7, 2023

Salutare,

Diana aici.

Am vorbit în mailul anterior despre câteva capcane ale acestui instrument fabulos: drum rolls Internetul!

Și vreau să continui în aceeași notă.


1. Narcisism?

Povesteam săptămâna trecută despre cum ne adâncim în propria bulă + altele.

Internetul mai poate face ceva. Ceva ce, pun pariu, vezi des în jurul tău. Măgulește narcisismul utilizatorului. Cu ajutorul unui astfel de instrument oricare dintre noi se poate afișa, se poate compara, se poate autoevalua prin reacțiile stârnite în mediul online. Iar când reacțiile nu sunt pe măsura felului în care ne percepem resorturile interioare și calitățile exterioare, apare… frustrarea.

Care este una din tendințele cele mai întâlnite în astfel de cazuri? Nu, nu te gândi la cazul matur în care cineva brusc realizează că valoarea nu îi șade în confirmările primite în online și se scutește de niște suferințe în plus. Mă refer la una distructivă și toxică – vreau să continui pe firul de săptămâna trecută.

Susținerea egalității.

Nu sună a ceva toxic, nu? Nici nu ar trebui să fie. Doar că în mâinile greșite, prin filtrul unei mentalități dornice să compenseze, devine.


2. Valul virtuții online

Înclinația spre egalitate (toxică) constă în a-i coborî pe ceilalți la același nivel – unul cât mai jos. Cultura narcisică, a sinelui, merge perfect cu tendința de distrugere a orice amenință să clatine stima de sine și așa fragilă a narcisicului.

Pasiunea egalitară hrănește indignarea și dezvoltă sentimentul de victimizare în rândurile celor care se simt lezați în bunăstarea lor sau în recunoașterea statutului lor. A fi indignat oferă anumite avantaje, în primul rând alura unui cavaler alb ale cărui intransigență morală și frumusețe sufletească îi obligă pe ceilalți să i se alăture, riscând astfel să pară niște ticăloși cărora nu le pasă de soarta comună. – Thierry Wolton

Gândește-te la toate valurile de indignare online apărute peste noapte în mod nenecesar. Da, sunt bătălii pe care trebui să le purtăm, și da, trebuie să ne revoltăm în continuare pentru multe, multe lucruri. Dar scrolează puțin în Social Media și o să găsești rapid o groază de cauze inutile, în care se risipește energie prețioasă și care oricum maschează aceeași dorință de a primi validarea mult dorită.

Aleg să nu exemplific nicio astfel de cauză, știm cu toții „n” astfel de cazuri.


3. Bucla victimizării

Poate sună dur tot ce spun. Cred că și este. Dar câteodată este necesar să nu îmbrăcăm totul în straie „politically corect”. Câteodată puțină sinceritate țintită poate deschide calea către redresare.

Deci, indignarea duce și la o stare de victimizare. Iar victimele vor fi revoltate de statutul lor de victimă, iar acest statut le va stârni indignări suplimentare. It’s a loop.

Evident că indignarea revendicativă nu este de azi, de mâine. Doar că instrumentul numit internet este folosit și în astfel de războaie în comunitate. Atitudinea revendicativă de multe ori schimbă clasicul citat: toți pentru unul, unul pentru toți în toți pentru mine.
Și se produce o mutație aparent contradictorie: internetul, refugiu al individualismului, izolează persoana.

Suntem cu toții conștienți că astfel de comportamente sunt vechi și antice. Existau și există și în afara comunității noastre online. Doar că izolarea adusă prin folosirea greșită a acestui instrument a dus la rupturi în realitate.

Foarte mulți dintre noi am ajuns, în grade diferite, să ne lăsăm purtați de conștiința colectivă digitală, de mainstream, de turma digitală, iar astfel relațiile și ideile au devenit uniformizate, standardizate, inautentice, cu conținut sărăcit și cu opinii simplificate. Și ruptura asta ne-a făcut mult mai vulnerabili, sensibili până în punctul creării buclei victimizării.

Am fost prea dură?

Tu ce crezi?


Creștem împreună,
Diana

Algoritmii și alienarea de toate zilele

  • iunie 30, 2023

Salutare,

Diana aici.

Este un fapt că frontierele cunoașterii noastre au fost extinse datorită internetului. Putem comunica fără probleme cu oameni aflați la capătul opus al planetei. Accesăm informații la care cu greu am fi avut acces în alte perioade ale istoriei, iar asta într-un timp fulgerător. Putem trăi mii și mii de vieți, putem vedea și auzi o sumedenie de povești noi și diferite de fiecare dată, putem să ne mărim aria experiențelor legate de ce înseamnă să fi om ca niciodată în istoria noastră.

Și toate astea din confortului casei.

Și toate astea doar cu o apăsare de deget.

Toate datorită internetului.

Să fie acestea câștiguri ale umanității? Sau pariuri pierzătoare? Ambele?

Nu vreau să fiu dramatică și moralizatoare, but hear me out.


1. Fun facts

Și vreau să îmi încep pledoaria cu câteva date.

Știi care e numărul total de utilizatori ai internetului? Peste 5,3 miliarde.

Alt fun fact: 70% din locuitorii planetei dețin un telefon mobil, iar 60% dintre ei sunt și activi pe rețele de socializare.

Un alt fact care nu mai e așa fun: toți oamenii de mai sus petrec online, în medie, 7 ore și 32 de minute pe zi. Cu o accesare a telefonului mobil la fiecare 4 minute.

Iar faimoasele jocuri video au un timp alocat, în medie, de 9 ore pe săptămână.

Asta înseamnă că până la finalul vieții, un om normal va fi petrecut aproximativ 34 de ani în fața ecranului – cam 60% din timpul său liber. Și gândește-te că cifrele sunt în creștere.

Este clar că tehnologia are un impact masiv asupra vieții noastre. Este evident pentru mai toți că ne folosim de această unealtă ușor compulsiv, ca niște dependenți.

We became addicted.


2. Adicție și alienare

Apropo, uite de unde vine termenul, ca să continui cu fun facts.

În latină, addictionem se referea la sclavi (care nu aveau nume de familie) și li se spunea după (ad-dicere) numele stăpânului. Mai târziu, a evoluat în addictus, adică datornicul care îi recunoștea creditorului dreptul de a-l lua în stăpânire până la stingerea datoriei. Mai apoi, termenul adicție, așa cum a evoluat în limba noastră, desemnează starea de dependență de o substanță nocivă.

Da, internetul nu este o substanță. Dar tot ne subjugă mintea și ne alterează comportamentul într-un stil similar cu un drog.

Și îți mai dau un fun fact ca să fiu sigură că ai motive clare să mă înjuri până la finalul mailului.

Alienare. Termenul nu se reduce doar la ideea de nebun. El mai desemnează și pierderea sinelui, în sensul de liber-arbitru, pierdere provocată fie de o dereglare mintală lăuntrică, fie de un mediu exterior care-l lipsește pe individ de autonomia sa, care impune reguli de urmat, care împinge la ascultare, fie ea și de bunăvoie. În sens larg, alienatul este cel care nu se mai stăpânește pe sine, indiferent de motive. Individul alienat este un individ dezbrăcat de adevărata-i natură, deposedat de ființa sa, devenit străin sieși.

Bun, de ce am ținut morțiș să te enervez cu atâtea facts nu foarte fun?

Poate pentru că și tu o simți la tine. Sau poate la prietenul tău care și când vorbește cu tine, are jumătate din atenție îndreptată în telefon. Sau poate o vezi în jurul tău când mergi pe stradă și un număr imens din oamenii din raza ta vizuală au ochii în telefon în timp ce fac altceva (spre exemplu traversează strada?). Vorbesc de alienare. De înstrăinare.

Ai simțit-o?


3. Alienarea adusă de algoritmi

Tehnologia a devenit un intermediar între noi și realitatea înconjurătoare, având tendința să nu o înțelegem pe deplin din cauza caracterului rece și non-uman al lumii digitale.

Iar realitatea își pierde din contur și riscăm alienarea nu doar din fun facts-urile spuse mai sus. Ci și din ceva mai specific: algoritmii.

Algoritmii sunt predictivi. Presupunând mereu că viitorul nostru e reproducerea trecutului nostru, ei ne limitează la o etică a efortului minim, circumscrisă unui teren cunoscut nouă.

Nu este absolut nimic drăcesc în algoritmi. Nu e o invenție malefică a unor semeni dornici de și mai mult control.

Algoritmii sunt doar un instrument prin care ajungem și mai adânciți în bula în care viețuim. Sunt instrumentele care ne hrănesc nevoia de reafirmare a propriilor credințe, ideologii, opinii și gânduri. Instrumentul care ne reafirmă sinele și ni-l întărește prin crearea iluziei că ceea ce credem este tot ceea ce este.

Pornește de la chestii mici, de genul: caut o veioză de dormitor, și apoi o bună perioadă primesc numai reclame cu veioze de dormitor (de parcă fac colecție). Și ajunge la zone de interes intelectual, unde ți se oferă informații personalizate și calibrate la căutările tale cele mai populare (exemplul Youtube îmi este cel mai la îndemână – aruncă o geană acolo ca să te convingi). Ajungem astfel să obținem o viziune fragmentată a unei realități extrem de complexe.

Și, parțial, așa ne alienăm. Așa ne înstrăinăm.

De alții, dar mai ales de noi.

Nu există creștere fără rupturi (gândește-te la mușchi). Iar algoritmii ne aduc în punctul în care cu greu ne mai rupem din bulă.

Prin ce am scris mai sus nu vreau totuși să încurajez picajul în capcana unei tehnofobii stupide. Tehnologia și internetul au ajutat la evoluția speciei noastre într-un mod incredibil. Sunt niște instrumente fenomenale. Când sunt folosite cum trebuie.

Ce țin morțiș să îmi amintesc frecvent (și altora) este că internetul nu oferă neapărat deschidere. Ba mai mult, are tendința să îngrădească prin algoritmii care pun la dispoziție informații și servicii pe măsura intereselor noastre.

Și devenim dublu alienați: unu – prin furtul de atenție de care povesteam mai sus; și doi – prin adâncirea în propria bulă.

Dacă vrei să afli mai multe, îți recomand cartea lui Thierry Wolton – Noile drumuri ale servituții noastre, din care am și împrumutat câteva pasaje mai sus.

Hai că am vorbit mult. Tu ce părere ai?


Creștem împreună,
Diana

De ce?

  • iunie 23, 2023

Salutare,


Diana aici.

Uită-te în jur. Incompetenții au dat năvală în administrație, în guvern. Îi întâlnim pretutindeni. Au o mentalitate de clan. Își conservă privilegiile și le perpetuează. Nu e nimic nou aici, după cum situația aceasta nu e specifică doar României.

Totuși… până când cu toate acestea?


1. De ce?

Reflectând la lucrurile întâmplate în ultima perioadă și mai ales la nemulțumirile pe care le resimt mulți dintre români, financiare, educaționale, politice etc., nu m-am putut abține să mă întreb de ce e așa și nu altfel.

De ce oamenii cei mai nepregătiți sunt de cele mai multe ori în funcții cu răspundere mare? De ce cei mai incompetenți dintre noi sunt cel mai adesea în poziția de a decide în numele celor mai mulți? De ce zona publică este doldora de oameni slab pregătiți?

De ce?

Cum se face că, la tot pasul, prin diferite reportaje și din știrile pe care le citim aflăm despre incompetenți fără rușine ce țin cu dinții de scaunul pe care îl ocupă abuziv? Cum de suportăm asemenea lucruri? De ce ne întoarcem privirea de la combinațiile și jumătățile de măsură ce se fac pe spinarea noastră?

De ce?

Am întors situația pe toate părțile și nu am reușit să formulez răspunsuri. Frustrată, când aproape că eram gata să mă dau bătută, aparent întâmplător, de nicăieri, am dat peste un concept extraordinar. A fost un moment de AHA.


2. Kakistocrație

Kakistocrația nu este o boală și nici denumirea unei plante de apartament. E un vechi cuvânt grecesc, format din termenii kakistos (cel mai rău) și cratos (putere). Cu alte cuvinte – „puterea celor mai răi” sau, mai plastic, guvernarea/conducerea de către cei mai răi/mediocri/incompetenți dintre noi.

Este ceea ce experimentăm în prezent. E ca un făcut că cei mai mediocri dintre noi se cocoață cu succes pe cele mai importante funcții în stat. Vedem deficiențe la tot pasul, nepotism, apucături de clan, demagogie, rea voință. Vedem acest amestec de vicii și nu putem să nu vedem cum milioane de români au ales să părăsească kakistocrația de acasă în speranța unei societăți mai așezate.

Nu e ușor să lucrezi în kakistocrație. Nu e facil să digeri faptul că valori importante precum meritul, efortul susținut și competența sunt întoarse cu fundul în sus. În kakistocrație, paradoxal, mediocritatea și incompetența contează. Doar ele și poate și loialitatea de clan, existentă între cei ce știu că nu știu mai nimic și se coalizează pentru a-și conserva statutul și funcțiile.

Simți frustrare și nedreptate? Da, știu. Stima de sine a fiecăruia dintre noi e sub asediu.

Totuși, ce putem face?

Putem merge mai departe în felul acesta?


3. Încercarea de însănătoșire

Pentru a da startul procesului de regenerare, e important să începem de undeva. Diagnosticul l-am pus. Cunoaștem kakistocrați, fie din viața reală, fie doar de la televizor sau din Social Media. Suntem gata să facem primul pas? Să-i implicăm și pe alții care cred în competență și nu sunt dispuși se dea bătuți? Ne-am înarmat cu răbdare, curaj și perseverență? Ne asumăm o luptă crâncenă cu nedreptatea? Atunci înseamnă că suntem pregătiți.

Las aici trei modalități prin care putem lupta cu succes împotriva a ceva ce s-a extins, asemenea unei cangrene, la nivelul întregii societăți:

  1. Promovează/recrutează femeile!
    Nu pentru că ar fi mai merituoase decât bărbații, ci pentru că, statistic, se raportează diferit la chestiuni precum legitimitatea, puterea sau competența. Au o relație mai sănătoasă cu ideea de merit și înțeleg mult mai bine mizele dezvoltării armonioase. Nu te feri de femei în funcții de conducere.
  2. Provoacă zi de zi incompetența din tine!
    De mici copii suntem învățați să ne ferim de greșeli, să ne ascundem erorile, să nu ne arătăm vulnerabili. Creștem cu o frică enormă de slăbiciune. Uităm că nu reușim să câștigăm de fiecare dată. Nu câștigăm pe toate fronturile, dar nici nu pierdem. Mereu învățăm câte ceva. Paradoxal, dacă luptăm împotriva propriilor incompetențe, învățând mereu și mereu, dăm o lovitură hotărâtoare kakistocrației.
  3. Arată incompetența cu degetul!
    Nu te feri să denunți situațiile și oamenii pe care îi consideri incompetenți. Să îi arăți cu degetul pe cei ce mimează profesionalismul, pe cei mediocri, dar aroganți. Când se va strânge o masă critică suficient de vocală, nimeni sau aproape nimeni nu va mai dori să se alăture respectivelor grupuri.

Știm ce vrem. Efortul e complex, dar dacă nu facem ceva, kakistocrația se va reproduce la nesfârșit. Să acționăm împreună și să reducem kakistocrația la ceea ce merită să fie – un concept demn să se regăsească doar în dicționare.

Ai putea să spui că toate acestea sunt mai degrabă wishful thinking. Se prea poate, dar mă tem că fără să visăm frumos, fără să imaginăm o lume mai bună și mai dreaptă e cu neputință să înlăturăm kakistocrația.


Creștem împreună,
Diana

Privește oamenii în ochi

  • iunie 16, 2023

Salutare,

Diana aici.

M-am gândit în ultimele zile la câteva idei pe care le rumegam de mai mult timp. Uneori evităm să ne privim în ochi și nu realizăm ce pierdem făcând asta. Alteori ne oprim la jumătatea drumului din a-i susține cu adevărat pe cei cu care ne identificăm. Și cel mai des… preluăm pe nemestecate idei și concepte lansate de alții. Alegem să nu alegem să emitem gânduri și emoții originale.

Am aruncat cele trei idei mai sus într-un blender și uite ce mi-a ieșit.


1. Privește oamenii în ochi

Nu este numai politicos să-i privești pe ceilalți în ochi, este și o dovadă de curaj și de respect pentru cel ce își vorbește.

Să-i privești pe ceilalți direct în ochi este printre cele mai bune modalități de a păstra legătura cu cei din jur. Printre cele mai bun modalități de a rupe zidurile sociale și de a înțelege în cine poți să ai încredere și în cine nu.

Părinții și bunicii noștri au trăit într-o perioadă în care se temeau de comportamentul vecinilor, chiar de invidia rudelor și a celor mai apropiați prieteni. Uneori evitau să îi privească pe ceilalți în ochi. Riscul de a întâlni ochi vicleni sau de-a dreptul diabolici era prea mare și prea greu de îndurat. Neprivindu-se în ochi, erau mai mereu temători sau bănuitori.

Noi, cei de astăzi, putem să ne privim din nou în ochi. Nu doar că e bine să o facem cât mai des, dar atunci când vremurile se degradează, cei ce reușesc să supraviețuiască sunt cei ce au prieteni vechi, cei ce cunosc oameni în care au încredere. Pentru că i-au privit întotdeauna direct în ochi.


2. Adu-ți contribuția la cauzele bune

Uneori prețuim oameni care, indiferent de domeniul ce prezintă interes pentru noi, se remarcă prin promovarea unor cauze bune. Îi urmărim îndeaproape, în sinea noastră îi susținem, ba chiar le vorbim și altora despre ei, dar facem prea puțin pentru a-i sprijini în mod practic. Deși ne reprezintă valorile și poate chiar concepția de viață, scrolăm fără să ne dăm seama spre alt subiect ce ne captivează atenția și uităm pe loc de primii.

Nu din egoism alegem să nu mergem și mai departe. Nu din răutate alegem să nu susținem, inclusiv financiar, proiectele și oamenii pe care îi admirăm și care ne inspiră în activitatea noastră zilnică. Nu, nu din răutate, ci pentru încă nu ne-am obișnuit cu bunul obicei de a-i sprijini activ pe cei care fac bine pentru un număr cât mai mare dintre noi.

Există multe organizații caritabile, campanii umanitare, trusturi independente de presă, organizații de salvare a animalelor, de protecție a mediului înconjurător… adaugă tu orice alte exemple. Implică-te, și alege să fii liber să te asociezi cu toți cei care îți împărtășesc valorile și credința într-o lume mai bună. Susține-i pe cei care reprezintă ceva pentru tine. Poate că uneori faptul că încă mai rezistă pe „piață” depinde doar de o mână de oameni ce s-au grăbit să se implice.


3. Poartă-te frumos cu limba noastră

Ce vreau să zic în această idee este că e important să îți faci un obicei din a nu repeta mecanic expresii pe care le folosește obsesiv toată lumea. Să nu-ți îngrădești capacitatea de simțire și de exprimare, luând de bune expresiile și felul în care ceilalți concep universul înconjurător.

Care e soluția minune? Încearcă să găsești un fel specific de a te exprima, chiar dacă vrei să transmiți același lucru pe care îl spun toți ceilalți. Dacă vrei să faci un pas și mai departe, fă tot posibilul să te distanțezi cât mai mult de internet. Citește cărți. Cunoaște alți oameni. Ascultă-i și învață de la fiecare cum înlănțuie ideile pentru a le da o formă orală.

Ceea ce-ți propun mai sus e un exercițiu foarte util. Știu, suntem nevoiți să petrecem în fața ecranelor albastre mai mult timp decât ne-am dori, dar chiar și așa, uite un fapt. Dacă nu ne putem bizui pe un arsenal mental pe care îl căpătăm cu siguranță din altă parte, din lectură, conversații autentice ș.a.m.d., nu reușim să înțelegem mare lucru din ceea ce se desfășoară în fața noastră.

Riscăm să repetăm aceleași clișee mentale și verbale pe care le vedem pe ecran și astfel, fără să realizăm, acceptăm absența unui cadru mai amplu. Riscăm să nu putem evalua situații ambigue și să nu fim capabili să judecăm corect intențiile altora. Riscăm să nu înțelegem mare lucru, dar fără să avem conștiința acestui gol.

Și… stop. Nu ne dorim toate astea, nu?


Creștem împreună,
Diana

Instituții care apără

  • iunie 9, 2023

Salutare,

Diana aici.

Cu atâtea mii de profesori ce își strigă drepturile în stradă, m-am gândit că e numai bine să atac trei idei ce m-au muncit zilele acestea. Vrem instituții puternice și reziliente, vrem să trăim liber și vrem să schimbăm în bine lucrurile în jurul nostru.

Uite ce mi-a ieșit. Sper să-ți placă!


1. Instituții care apără

De multe ori, atunci când avem o experiență neplăcută, suntem tentați să dăm vina pe instituții. Să aruncăm pisica în curtea statului. La modul abstract, el e de vină pentru timpul enorm pe care îl pierdem prin te miri ce locuri unde suntem serviți deplorabil.

Cumva, am uitat să înțelegem că instituțiile nu se optimizează singure, de la sine, și nici nu se protejează singure. Le criticăm, dar nu ni le asumăm. Vrem să obținem servicii de calitate, dar nu suntem dispuși să ne implicăm. Îi vedem pe profesori în stradă în aceste zile, ne deranjează, dar nu suntem pregătiți să vedem și partea nevăzută a icebergului – salarii mizere, dispreț social și profesional ș.a.m.d.

Că e vorba despre plata unor amărâte de taxe, de domeniul sănătății sau de cel al educației, ne surprindem intrând în corul celor care condamnă instituțiile statului. Le punem la zid și aruncăm cu invective spre ele pentru că, fără să o recunoaștem, ne seamănă, iar asta e o chestie pe care nu o putem suporta.

Dacă vrem instituții care apără, care ne promovează interesele și care se dovedesc reziliente nu trebuie decât să ne implicăm. Să susținem profesorii, medicii și celelalte categorii. Să ne suflecăm mânecile și să ne implicăm. Să reformăm, să optimizăm și să consolidăm!


2. Prețul libertății

Cei mai mulți dintre noi ne-am cunoscut în libertate. Nu am cunoscut dictatura comunistă. Sau dacă totuși am făcut-o, am luat contact cu ea în cărțile pe care le-am citit sau prin povestirile (uneori nostalgice) ale părinților și bunicilor noștri.

Ce vreau să zic, ne-am obișnuit într-atât de tare cu libertatea încât ni se pare de la sine înțeles că nu se poate trăi fără ea. Sunt liber să aleg cum mă îmbrac, să fac ce-mi place și să visez la ce anume îmi doresc de la viață. Dar lucrurile nu au stat mereu așa și nu avem nici cea mai mică garanție că libertatea de astăzi nu e decât o pojghiță subțire de gheață gata să se spargă sub pașii noștri indiferenți.

Am citit undeva că „prețul libertății este vigilența perpetuă”. Mi se pare că ideea asta sintetizează nemaipomenit responsabilitatea ce-i revine fiecăruia dintre noi. Să fim mereu în priză, mereu conectați, gata de implicare și de acțiune pentru a ne păstra libertatea.

Orice alegere poate fi ultima, chiar dacă încă nu știm asta. Tocmai de aceea, pentru a nu fi ultima, ci doar o invitație pentru infinite alte alegeri, e necesar să fim vigilenți și gata să ne implicăm atunci când libertatea este sub asediu.


3. Ieși în evidență!

În 1940, Polonia nu mai exista. Germania și Uniunea Sovietică o împărțiseră între ele. În Varșovia, capitala țării, ocupația nazistă devenise apăsătoare. Teresa Prekerowa, o tânără poloneză care nu terminase încă liceul, a ieșit în evidență, fără să-și dorească neapărat să o facă. Averea familiei sale fusese confiscată de germani.

Tatăl și doi dintre frații ei erau prizonieri. Viața era grea în Polonia, dar Teresa Prekerowa a decis să nu se lase copleșită de greutățile din jur. Mai mult, a ales să se gândească la alții, să-i ajute, într-un moment în care nimeni nu ar fi condamnat-o dacă ar fi fost puțin egoistă și s-ar fi concentrat exclusiv la propriile nevoi. A dus mâncare și medicamente evreilor din ghetoul din Varșovia, încălcând astfel regulile impuse de naziști și riscându-și inclusiv viața.

După încheierea războiului, a scris despre Holocaust și despre alte persoane care au ajutat evrei. A scris despre generozitatea celor pe care i-a văzut sau despre care a auzit, dar nu a scris și despre ea. Considera că purtarea ei fusese firească. Ceea ce a făcut Teresa este de-a dreptul excepțional. Prin faptele ei, a ieșit în evidență.

Sunt multe exemple de oameni ce reușesc să iasă în evidență într-un mod admirabil, Teresa Prekerowa este doar unul dintre ei. Ar fi fost mult mai ușor să meargă cu turma și să se teamă pentru propria viață. Cei mai mulți au făcut asta. Nu i s-a părut bizar să facă ceva diferit. Cineva trebuie să ia taurul de coarne. Nu i-a fost teamă sau dacă totuși i-a fost, nu s-a lăsat paralizată de ea. Fără să vrea, a ieșit în evidență. Alții i-au urmat apoi exemplul, iar viața unora dintre victimele naziștilor a cunoscut și clipe ce au meritat să fie trăite.

Ieși în evidență! S-ar putea să-i molipsești și pe ceilalți!


Creștem împreună,
Diana

Despre furia sănătoasă

  • iunie 2, 2023

Salutare,

Diana aici.

Câteva cuvinte astăzi despre ce mi-a stat în minte zilele acestea. Poate îți vor fi de folos în prag de… orice!


1. Emoții care ne apără

Ascultam zilele trecute o prietenă vorbind despre emoții cu care mai degrabă te rușinezi sau pe care le respingi. Emoții despre care consideri că nu prea îți fac cinste. Cu toate acestea, le-a categorisit interesant: emoții dezirabile și emoții mai puțin… dezirabile.

Nu a condamnat nici o trăire, nu a demonizat nici o stare. Și mi s-a părut extrem de sănătoasă abordarea ei. Iar prima emoție la care m-am gândit când am auzit-o a fost furia.

M-am gândit brusc la o astfel de trăire pentru că se află în categoria celor mai respinse părți din noi. Și este nedrept.

Pentru că este cel mai bun mecanism de autoapărare pe care îl avem pus la dispoziție în mod natural. Pentru că mesajul de bază al acestei emoții este un NU! puternic și apăsat, spus cu toată forța.


2. Sistem autoprotector

Furia, în forma sa pură, nu poate fi încadrată neapărat la emoții dezirabile. Dar nu este nici indezirabilă. Ea doar este.

Și are un scop precis: menținerea integrității și a echilibrului.

Gândește-te la sutele de momente în care ți s-a invadat spațiul (nu neapărat fizic) într-un mod agasant și obositor. Sau de câte ori nu s-a profitat de pe urma îngăduinței/naivității/inconștienței tale. Sau de câte ori a trebuit să suporți situații stresante și presante gândindu-te că: hai că nu-i chiar așa rău, mă descurc eu.

În astfel de momente de oboseală maximă, de frustrare, de stres – furia te protejează. Doar că are nevoie ca în aceste contexte să creezi spațiul pentru ca ea să se manifeste. Pentru ca un NU! clar și apăsat să îți redea spațiul, aerul și libertatea de a te manifesta fără presiuni din exterior.


3. Ce nu este furia sănătoasă?

Și cum avem (de multe ori) tendința ca pe ce punem mâna să stricăm, facem la fel și cu sistemul nostru protector, transformându-l în ceva ce ne dăunează și afectează.

În primul rând, furia sănătoasă, ca orice sistem de protecție, apare pe moment. Este un răspuns de moment și atât.

Devine nesănătoasă când se transformă în resentimente, urlete, venin, amărăciune, violență fizică și/sau verbală, închistare. Devine toxică pentru noi și pentru cei din jur când o hrănim cu rușine și narațiuni auto-justificatoare.

Sunt sigură că nu îți spun nimic nou. Sunt lucruri pe care le știai sau le intuiai deja. Și scopul nici nu a fost de la bun început să îți aduc vreo informație nouă.

Dar așa cum mi-a reamintit prietena mea de această perspectivă sănătoasă, care m-a și îndemnat să mă gândesc la cazuri concrete, din viața personală, la fel aș vrea să fie și pentru tine.

Un moment de respiro, în care să reflectezi la câteva situații în care ai reușit să creezi un spațiu suficient pentru ca furia să își facă treaba. Și să observi care a fost rețeta pentru această reușită (pentru că asta și este). Și, de asemenea, să reflectezi și la celelalte momente, mai puțin reușite, în care furia a devenit dăunătoare. Acele momente îngropate în narațiuni de justificare a poziției tale. Sau adânc îngropate în jenă și rușine. Din ele se învață cel mai mult.


Creștem împreună,
Diana

Despre cum poți găsi prieteni în cele mai ciudate locuri

  • mai 26, 2023

Salutare,

Diana aici.

Câteva cuvinte despre aspecte greu de îndurat din noi care nu sunt neapărat ceea ce par.

Sunt curioasă dacă până la finalul mail-ului îți vine în minte vreo experiență personală în care ai transformat un inamic în prieten. Nu, nu vorbesc despre alți oameni.


1. Inamicii corpului nostru?

Știi vocile sau frazele acelea clasice care apar ca un pop-up în creier? Acele voci și fraze dure, greu de ascultat și simțit?

Acele voci care ne spun vrute și nevrute și vin la pachet cu dezgust de sine, vinovăție, respingere, impulsuri autodistructive, durere. Ele nu se rezumă doar la a transmite mesajul prin acel pop-up enervant: sunt defect, sunt dezgustător sau greu de iubit.

Dacă ești puțin atent, vei vedea ca pop-up-ul vine la pachet și cu stări fizice. Poate o bruscă senzație de greață. Sau o durere de cap. Sau poate o senzație subită de oboseală care nu îți mai permite să faci nimic pentru restul zilei.

Din păcate, nu sunt concepte abstracte. Sunt realități tangibile, care trăiesc în corpul nostru.


2. Sau vechi prieteni?

Afirmațiile, vocile, acele pop-up-uri sunt mai mult decât gânduri. Trăiesc în neurofiziologia și în creierul nostru sub formă de clustere. Din dorința de a fi eficient, creierul formează conexiuni între anumite amintiri, emoții, moduri de a percepe lumea și comportamente – care împreună funcționează ca unități interne ce pot fi activate la nevoie.

Trăiri dificile, emoții copleșitoare, voci dure, cuvinte grele, stări fizice care indică o sănătate mai șubredă – toate acestea formează un cluster care se activează când creierul nostru sesizează un pericol similar cu cel care a creat în primă instanță această adunătură complicată.

Iar acum revin la întrebările de mai sus: sunt inamicii noștri, sau vechi prieteni?

Eu mizez pe a doua variantă. Drumul către vindecare este mai ușor așa.

Pentru că din întrebarea cum scap de asta? trec la întrebarea de ce este asta aici? și aduc cunoaștere acolo unde era haos. Cunoașterea este tot timpul cheia câștigătoare.

Și oricât de ciudat ar părea, aceste voci, aceste cuvinte, aceste emoții grele și dure – au fost dintotdeauna prietenii noștri.


3. Prietenii noștri obtuzi

Deci, cu cât ne străduim mai mult să cunoaștem aceste aspecte dure și apăsătoare din noi, cu atât mai mult avem șansa să le transformăm prin înțelegere. Din inamici, îi readucem la stadiul de prieteni.

Acum, acești perturbatori de pace interioară nu sunt cei mai de treabă prieteni. E chiar puțin ciudată denumirea asta. Dar ei sunt – unii mai obtuzi și mai proști, ce-i drept. Pentru că originile lor au fost înrădăcinate într-o intenție protectivă și binefăcătoare. Iar scopul lor nu s-a schimbat nici acum. Doar contextul tău.

Așa că de îndată ce îi vezi pe acești prieteni apărând la orizont nu încerca să îi ții la distanță cu orice preț. Îți vei irosi energie mentală prețioasă. Vezi-i drept ceea ce sunt, lasă-i să fie, acceptă-i și vei vedea că și ei vor avea tendința să răspundă la fel și să te lase în pace.

Autonomia nu o dobândești prin încercarea de rezistență față de tine însuți. Ci prin acceptare, cunoaștere și înțelegere.

Sunt prietenii noștri obtuzi, care nu se mai schimbă. Care refuză să primească informația conform căreia circumstanțele noastre s-au schimbat. Ei nu înțeleg că nu mai suntem copii mici, neajutorați, aflați în pericol. De aceea tot vin.

Și deși ei ne provoacă durere în prezent, să nu uităm că au apărut pentru a ne salva. Sunt un semn al incredibilei noastre inteligențe și capacități de adaptare.

Așa că nu îi respinge. Înțelege-i și încearcă să-i reorganizezi, pe cât posibil, în alte clustere, cu un nou sens.

Tu conduci.


Creștem împreună,
Diana

Despre camaraderie

  • mai 19, 2023

Salutare,

Diana aici.

Din cazematele pe care le-am ridicat, aruncăm săgeți spre ceilalți. Lupta pe triburi e dusă din tranșee. Ceilalți greșesc, iar noi avem datoria să promovăm cauza cea bună. Ceilalți sunt răi de la cap la coadă, în vreme ce noi suntem de partea cea bună a istoriei. Noi suntem cavalerii cauzelor bune. Nu și ceilalți.

Răul absolut e un mit. Ceilalți seamănă cu noi, sunt ca fiecare dintre noi toți. Poate camaraderia să facă diferența? O camaraderie extinsă la scara întregii umanități?

Uite ce la ce idei m-am gândit săptămâna asta.


1. Lupta pe triburi

Fiecare cu tribul lui. Toți cei dinafara tribului sunt răi, nu înțeleg realitatea și au intenții dubioase. Prietenii ne seamănă, însă toți ceilalți, mai ales așa-zișii inamici, sunt călăuziți de planuri oculte, dacă nu cumva sunt de-a dreptul diabolici. Ceea ce descriu aici e una dintre principalele capcane ale epocii noastre.

Societățile noastre sunt polarizate, iar disputele sunt la ordinea zilei. În loc să ne facem timp pentru a analiza cu atenție, cu simț critic, pentru a fi toleranți și mai senini, ne izolăm în biasurile noastre, alimentându-ne mereu prejudecățile și fricile mai degrabă inventate.

Că este vorba despre cei ce preferă un sport anume, un gen muzical sau, mai grav, o viziune politică și nu alta, suntem organizați în tabere care nu au prea multe de împărțit. Nu sunt înclinate spre dialog, ci spre demonizarea adversarului.

Noi suntem mereu cei buni și avem fără excepție dreptate. Iadul sunt ceilalți. Dar oare așa stau lucrurile?


2. Mitul răului pur

Ai văzut și tu, mai ales în conflicte de o intensitate enormă, așa cum a fost cazul celui de-al Doilea Război Mondial, fiecare dintre tabere își considera inamicii ca fiind răi în cel mai înalt grad. Răi, diabolici și nimic mai mult.

Imaginează-ți că, pentru eficiență maximă în teatrele de operațiuni, adversarii sunt zugrăviți în fel și chip, li se pun în spinare vrute și nevrute, totul pentru ca mobilizarea să fie maximă, moralul să fie la cote înalte, iar eventualele remușcări, firești pentru orice ființă normală, să fie neutralizate din fașă. Și unii și alții cred că apără o cauză bună, dreaptă, și tocmai în numele acestei cauze sunt dispuși să facă cele mai mari atrocități.

Tendința de a-i considera pe ceilalți nedemni de calitatea de parteneri de încredere, de potențiali colaboratori, sau chiar nedemni de a fi tratați ca niște ființe umane este primul și cel mai pervers pas pentru instaurarea răului absolut.

Am citit pe undeva că un psiholog, Ray Baumeister, a descris toate aspectele de mai sus și le-a înglobat într-un concept puternic – „mitul răului pur”. Credința eronată că „dușmanii” noștri sunt sadici, cruzi și munciți doar de gânduri criminale. Ceea ce e surprinzător e că lucrurile nu sunt chiar atât de simple. De cele mai multe ori ceilalți sunt exact ca noi.


3. Camaraderie

Dar nu doar demonizarea greșită și condamnabilă a celuilalt aduce de cele mai multe ori victoria finală, ci și un alt element, o legătură puternică ce ia naștere între membrii aceluiași trib.

Mă refer aici la camaraderie, acel sentiment că viața celor pe care îi cunoști, la care ții și în care te încrezi merită orice efort, inclusiv cu prețul sacrificării intereselor tale. Nu am mai auzit de multă vreme vorbindu-se de camaraderie, poate și pentru că o asemenea stare înălțătoare s-a mai tocit în ultima perioadă. Mai aud despre tovărășii, despre prietenii de-o viață, dar nici pe departe despre camaraderie.

Apropo de camaraderie, spuneam că ea e responsabilă de cele mai multe victorii. După cel de-al Doilea Război Mondial, prin studii elaborate de echipe de psihologi, s-a încercat identificarea resorturilor morale și intelectuale în măsură să explice „fanatismul” cu care au luptat anumite unități. Au fost analizate chestiuni precum ideologia la care erau expuse trupele, propaganda care le mobiliza, conducătorul pe care îl venerau sau dragostea pentru cei dragi rămași acasă. Niciuna dintre acestea nu aveau o importanță majoră. Ba chiar ocupau locuri irelevante și nu puteau explica fenomenul.

Camaraderia era combustibilul. Legăturile de prietenie stabilite între soldați reprezentau rețeta. Camaraderia implica loialitate, încredere oarbă în partener și disponibilitatea inclusiv pentru sacrificiul de sine cu scopul salvării celuilalt. Tactica, antrenamentul, strategia și echipamentele moderne sunt utile. Dar camaraderia este rețeta din spatele succesului celor mai eficiente trupe.

Camaraderia, mai presus de divizarea în triburi, este una dintre marile provocări ce ne stau în față. Redescoperirea ei, mai exact. Mă gândesc că abia atunci când ne eliberăm de propriul egoism pentru a le fi de folos celorlalți suntem cu adevărat liberi.

Tu ce crezi?


Creștem împreună,
Diana

Sensibilitatea – cadou și blestem

  • mai 12, 2023

Salutare,

Diana aici.

Trei lucruri la care m-am gândit zilele acestea.

Implică sensibilitate, emoții, vulnerabilitate și… dependențe.


1. De ce sentimentele prevalează

Ne naștem fără să știm cine suntem, fără să știm să gândim. Știm doar să simțim. Prin intermediul sentimentelor noastre, modul în care suntem crescuți creează traiectoria vieții noastre viitoare.

Citatul, care îi aparține dr. Natasha Khazanov, îmi răspunde la frustrarea mea ceva mai veche de a nu putea apela tot timpul la rațiune. Oricât de logice ar fi gândurile mele, în multe, multe cazuri, prevalează sentimentele. Emoția.

Iar lupta mea, și posibil și a ta și încă a mai multora e futilă. De ce?

Pentru că nu putem descoperi cine suntem decât din interior. Aflăm prin emoții și sentimente cum te simți să fii om.

Iar perspectiva de mai jos mă mai ajută să înțeleg măcar unul din aspectele imaturității mele și ale multora dintre semenii noștri:

Deoarece emoția este motorul maturizării, atunci când copiii își pierd sentimentele fragile, ei rămân blocați în imaturitatea lor. Pentru ca emoțiile să rămână accesibile, mediul trebuie să le permită să fie experimentate în siguranță.

Citatul, de această dată îi aparține dr. Gordon Neufeld, spune povestea multor familii și a multor copii, atât din generația noastră, cât și din cele trecute, în care spațiul de exprimare sănătoasă, în siguranță, a emoțiilor – nu a fost o prioritate. Nu este nimeni de învinovățit, cultural, noi, românii, nu am fost așa deschiși la astfel de lucruri.

Dar și eu, și tu, putem schimba perspectiva. Putem înțelege mai bine rolul emoțiilor și al sentimentelor în dezvoltarea noastră. Și îi putem ajuta și pe cei care se luptă cu ele.


2. Cum modifica dependențele creierul

În general, abordarea pe care o avem în ceea ce privește dependența este una mai aspră. Mai rigidă în cazul unora, mai intolerantă în cazul altora, mai dură în cazul multora.

Dar rareori abordarea este blândă, înțelegătoare și empatică. M-am făcut și eu vinovată de perspective prea puțin empatice în multe cazuri, în care nu reușeam să înțeleg gradul de dependență la care ajungem inclusiv în viața normală, uzuală, de zi cu zi.

De departe, „vinovatul” cel mai mare în atitudinea tranșantă este faptul că privim dependențele strict ca niște alegeri.

[…] substanțele care dau dependență modifică, în timp, creierul, astfel încât funcțiile esențiale, cum ar fi reglarea impulsurilor – care ar ajuta pe cineva să reziste la atracția dependenței – sunt compromise în mod semnificativ, chiar dacă circuitele de recompensă și motivația sunt antrenate în legătură cu drogurile dorite. În acest sens, creierul devine într-adevăr un organ afectat, cu o capacitate diminuată de a face alegeri raționale, cu intenția obsesivă de a satisface în schimb impulsurile de dependență.

Și după cum spuneam, nu trebuie să avem perspectiva de mai sus în minte doar când ne gândim la clasicele dependențe de droguri.

Tomografiile au arătat aceleași modificări în creierul uman și când vorbim de dependența de jocuri video la jucătorii convinși, când vorbim despre consumul compulsiv de alimente, când vorbim despre dependența de junk food și de zahăr, jocuri de noroc, acte sexuale, tot felul de aplicații pe Social Media, și… te las pe tine să mai completezi lista.

Concluzia este că dependența nu este o alegere greșită. Abordarea încărcată de rușine nu face absolut niciun pas înainte în înțelegerea și tratarea naturii dependenței umane și a motivului pentru care apare. O abordare plină de înțelegere și deschidere, în schimb, poate aduce schimbare.


3. Sensibilitatea – cadou și blestem

Este o șansă mare ca măcar o dată în viață să ți se fi spus: nu mai fi atât de sensibil!

Mie mi s-a spus de o groază de ori. Și am și făcut greșeala să o spun altora. Este o frază pe care o aud și o voi auzi probabil până la finalul vieții, spusă constant.

Țin să menționez, să fii sensibil nu este neapărat despre a izbucni în lacrimi cu ușurință. Sau despre alte posturi sentimentaliste, cu un iz fals în manifestarea lor, pe care le văd la indivizi nu foarte bine racordați la emoțiile lor.

Este mai degrabă despre capacitatea noastră, a oamenilor, de a fi conectați cu noi și cu tot ce ne înconjoară. Iar îndemnul: nu mai fii atât de sensibil, sună astfel mai degrabă ca unul de genul: nu mai fii tu însuți.

De ce se primesc astfel de îndemnuri? Mă pot gândi la câteva motive:

  • persoanele sensibile sunt mai vulnerabile la adversitate, deși, în același timp, creative, pline de resurse și de vitalitate într-un mediu sigur, cu susținere; asta înseamnă că îndemnul apare din cauza îngrijorărilor sincere că persoana va ceda;
  • cei ce nu sunt conectați la propriile emoții, cei care nu le pot scoate la suprafață sau gestiona mai bine se vor simți inevitabil inconfortabil cu sensibilitatea celuilalt; un astfel de moment este un bun prilej pentru mai multă deschidere, și depășirea sentimentului de penibil și deranj;
  • din intenția bună, dar eronată, de a aduce un așa-zis mai mult realism în acel moment sensibil; sensibilitatea și emoțiile au reputația nemeritată de a nu fi racordate la „realitatea dură” a vieții, conform celor care își reprimă propria vulnerabilitate, crezând că așa vor reuși să facă față cu mai multă ușurință vieții.

Sunt câteva exemple care îmi vin acum în minte. Poate mai cunoști și tu „n” astfel de situații.

Am scris rândurile de mai sus și ca o lecție pentru mine însumi, să nu mai fac eroarea de a spune astfel de lucruri, și ca un îndemn pentru cât mai mulți pentru înțelegerea nevoii de emoție, sensibilitate, sentiment.

Trăite, evident, în mod autentic și sincer – adică fiind tu însuți.


Creștem împreună,
Diana

The spotlight effect

  • mai 5, 2023

Salutare,

Diana aici.

Dacă ai avut vreodată dificultăți în a gestiona așa-zișii perechi de ochi critici ațintiți asupra ta, atunci citește acest mail.

Dacă nu ai avut astfel de probleme vreodată, citește-l totuși, și trimite-l către cineva care ar putea beneficia de o perspectivă ceva mai blândă asupra propriei persoane.

Așadar…


1. All eyes on me

Întârzii 10 minute la curs/job și simți cum toată lumea te judecă când intri în încăpere. Sau te hotărăști să mergi în sfârșit la sală, că tot vine vara, ești mai neîndemânatic puțin fiind totul relativ nou, și simți cum toți se uită la tine și își râd în barbă. Sau ai vărsat niște cafea pe cămașa albă și deja te agiți gândindu-te cum toți o să creadă că te-ai îmbrăcat cu o haină deja murdărită.

Sună vreun scenariu de mai sus cunoscut?

Pentru cei mai mulți dintre noi sună. Ba chiar m-aș mai putea gândi la multe alte exemple pe lângă cele de sus. Și nu sună așa de cunoscute pentru că se tot petrec în viața reală și pentru că suntem o specie de aspri judecători – care abia pândesc greșeala sau rușinea celuilalt.

Sună cunoscut pentru că ceea ce trăim în scenariile acelea este cauzat de una din multiplele capcane ale creierului nostru, numită the spotlight effect.

O las termenul în engleză, așa vei găsi mai informații despre această capcană mentală interesantă.


2. Porumbeii de toate zilele

Pe scurt, the spotlight effect este impresia, eronată, pe care o avem că ceilalți oameni ne observă. Mult mai mult decât o fac, de fapt, în realitate. Rareori sunt ceilalți atât de interesați de noi și de acțiunile noastre, precum ne face să credem această capcană mentală.

M-am gândit să scriu despre această capcană atât de comună, pentru că am fost martoră la desfășurarea ei zilele trecute. Eram la o masă în familia extinsă. Puțin mai formal totul, fiind mai multe persoane prezente, de toate vârstele.

Iar cineva scoate un porumbel pe gură. Îi spun porumbel pentru că nu este implicat nimic dramatic, de proporții colosale. Este doar un porumbel care își face apariția, nedorit, în o groază de situații. Mai ales când vrei să faci o impresie bună.

Este ușor amuzant când se întâmplă pentru cei din jur, este aproape dramatic pentru cel în cauză. Am văzut pe fața, deja schimbată, a persoanei respective cum încep scenariile în care mai toată lumea se cramponează de acel mic moment ușor amuzant. Doar că scenariul era de fapt capcana mentală, pentru că restul mesenilor au trecut la următorul subiect de interes și mă și îndoiesc că s-au mai gândit vreo secundă la ce s-a întâmplat.

Persoana în cauză, în schimb, a rămas copleșită de starea de anxietate și de rușine generate de capcana the spotlight effect.


3. Nu te irosi

Ce vreau să transmit, mai exact, este că noi contăm. Mult. Pentru toți cei care ne înconjoară. Dar nimeni (sănătos) nu stă cu lupa pe noi. Fie el apropiat sau străin. Nu suntem sub atentă observare, nu suntem evaluați la fiecare pas. Așa că o groază de seri în care ne amintim tot felul de momente penibile și jenante sunt ore complet irosite.

Irosim energie prețioasă simțindu-ne rușinați, anxioși și vulnerabili cu sinele nostru neîndemânatic, sine pe care, evident, nimeni nu îl contabilizează așa. Nimeni nu irosește energie mentală prețioasă și timp valoros cu momentele noastre penibile.

Așa că nu o mai face nici tu.

Am vrut să scriu aceste rânduri pentru a aduce puțină ușurare în momentele în care strângi din dinți gândindu-te la momente jenante. Așa cum făcea persoana de la masa mea de zilele trecute.

Fă-ți un bine și de fiecare dată când te simți judecat, criticat, evaluat, observat de ochi incisivi, amintește-ți de the spotlight effect.

Nu este vorba despre tine în cele mai multe situații. Mai toți sunt prinși în propria lume (nu neapărat în mod egoist – pur și simplu așa suntem construiți) încât micile momente penibile sunt trecute cu vederea atât de ușor.

Încearcă să îți amintești 5 momente penibile ale cuiva. Vezi cât de mult timp îți ia. Acum încearcă să îți amintești 5 momente personale penibile. Cred că în câteva secunde reușești. Așa este și cu ceilalți. Toți înmagazinează sute de scene jenante cu ei, iar cu alții prea puține.

Și dacă tot te-ai gândit la 5 penibilități din trecut, încearcă să le și ștergi din memorie cu ocazia asta. Pentru că și ceilalți au făcut-o. Ieși de sub jugul efectului reflectoarelor pentru că este epuizant.

Be cringe and free!


Creștem împreună,
Diana

Banalitatea răului

  • aprilie 28, 2023

Salutare,

Diana aici.


Am revăzut de curând un film drag mie despre lagărele naziste de exterminare. Evident, nu lagărele în sine îmi sunt dragi, ci bunătatea și speranțele unora dintre cei care au încercat să le îmbunătățească viața deținuților.

Mi-am reamintit cât de important e să fim vigilenți și conectați la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Răul nu se naște peste noapte, ci se dezvoltă treptat. Depinde în mare măsură de fiecare dintre noi ca anumite lucruri să nu se dezvolte, să fie prevenite sau contracarate din timp.


1. Holocaust

În fiecare an, pe 27 ianuarie, marcăm ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului. Probabil ai văzut mai multe filme despre cel de-al doilea Război Mondial. Poate că te-a preocupat subiectul, poate că te-a îngrozit ideea lagărelor de exterminare.

Tocmai despre acest lucru este Holocaustul. Despre tragedia căreia i-au căzut victime milioane de oameni. Termenul provine din greaca veche și înseamnă ardere completă. Vizează consecințele practicilor naziste de distrugere a corpurilor deținuților prin ardere. Știi prea bine, imaginile cu evrei și nu numai fiind gazați apoi arși în sinistrele crematorii din lagărele naziste.

Ai putea să te întrebi, la ce bun să ne mai reamintim an de an de crimele și de masacrele din trecut? Deși este cea mai mare crimă din istorie, Holocaustul aparține trecutului. Nu ne mai preocupă, privim cu încredere spre viitor. Totuși, sunt unele evenimentele revoltătoare din istoria noastră ce merită o atenție aparte.

Tocmai pentru că istoria nu trece niciodată. E mereu cu noi, ne instruiește și ne oferă exemple pentru modalitățile în care se infiltrează și se dezvoltă răul. Pentru ca Holocaustul să nu se mai repete e important să fim conștienți. Nazismul și ceea ce l-a inspirat nu au nimic predestinat în ele însele.

Sunt doar opțiuni.


2. Banalitatea răului

După război, mulți criminali au fost judecați și condamnați la moarte. Nu toți și nici măcar marea majoritate a acestora nu au fost prinși, ci doar o mică parte. Ceea ce au scos la iveală interogatoriile și examinările la care au fost supuși cei care ordonaseră crimele în masă nu a fost cruzimea monstruoasă a acestora, ci „banalitatea răului”.

Te-ai fi așteptat ca cei care implementaseră și coordonaseră cele mai ample masacre din istorie să fi fost niște monștri în carne și oase. Nici pe departe, cei mai mulți dintre ei erau oameni absolut normali, cu preocupări absolut firești, dar care acționaseră în mod fanatic pentru o idee criminală, considerată bună, și revoltătoare. În mod curios, susțineau că făcuseră ceea ce au făcut călăuziți de intenții bune, că erau devotați propriului popor și că luptaseră pentru o cauză justă.

Lucrurile nu au stat deloc așa. Au făcut mult rău, chiar dacă se amăgeau că acționau în slujba binelui.

Unul dintre principalii arhitecți ai Holocaustului, Adolf Eichmann, a fost prins, judecat în Israel și apoi condamnat la moarte. Deși a fost examinat de numeroși psihologi, nu i-au fost descoperite tulburări de comportament. Dimpotrivă, era sănătos tun din punct de vedere psihic. Era la fel de normal ca orice alt cetățean. Acționase din convingere și devotament.

Filosoafa Hannah Arendt l-a transformat într-un simbol, al răului care zace ascuns în fiecare dintre noi. Un simbol al banalității răului, în așteptarea de condiții în care să se manifeste.


3. În fiecare dintre noi se ascunde un nazist?

Anii au trecut de la ororile celui de-al Doilea Război Mondial, dar întrebările mistuitoare au rămas. Ba chiar s-au înmulțit. Se ascunde oare în fiecare dintre noi un nazist? În împrejurări precum cele din război am fi, fiecare dintre noi, capabili de atâta cruzime și bestialitate? Suntem egoiști și răi de la natură și ne lipsește doar scena potrivită pentru a da frâu liber celor mai agresive și sadice porniri?

Experimentele făcute de psihologi renumiți precum Zimbardo și Milgram demonstrează că da, avem un potențial enorm de a fi violenți. Când vine vorba despre o autoritate care ne cere să acționăm violent, o facem, cumva la adăpost de orice responsabilitate. „Eu doar am urmat un ordin” și „nu e vina mea” tind să arunce în aer orice responsabilitate individuală.

Și totuși, oamenii nu fac rău în mod instinctiv. Sunt capabili să meargă până în pânzele albe pentru a face bine. Totul depinde de cum e ambalat binele. Cei care au comis cele mai mari crime din istoria umanității credeau că sunt de partea bună a istoriei. S-au lăsat îndoctrinați și au fost amăgiți că își aduc contribuția la crearea a ceva măreț.

Oamenii nu sunt neapărat supuși, ci mai degrabă conformiști. Dacă tragi de ei suficient de mult, dacă îi manipulezi, controlezi și condiționezi atunci sunt șanse mari să le facă rău altora, dar nu doar de dragul răului, ci în numele binelui. Prin deghizarea răului în bine au fost puse în mișcare cele mai mari atrocități din istorie.

Cum luptăm cu toate acestea? Doar dacă suntem prezenți, vigilenți și conștienți avem o șansă să nu ne conformăm răului. Să nu ne lăsăm ispitiți de răul care pare a fi bine. Să nu confundăm răul cu binele și să nu ne lăsăm înlănțuiți de violențele pe care le atrage.

Trecutul nu trece niciodată!


Creștem împreună,
Diana

Recomandare de film

  • aprilie 21, 2023

Salutare,

Diana aici.

Am văzut recent filmul „The Whale” și a intrat direct în topul lucrurilor care m-au influențat enorm. Nu știu dacă îți va plăcea la fel de mult și ție, nu știu ce stări îți va da acest film, dar știu sigur că nu te va lăsa indiferent(ă).

Așa că dă-i o șansă.

Nu îți voi povesti filmul, te las să îl descoperi. În schimb, las mai jos câteva idei cu care am rămas.


1. Ochii

Ți se întâmplă câteodată să fii surprins de privirea unor oameni? Să găsești perechi de ochi care promit multă adâncime și o groază de lumi interioare?

Și nu vorbesc despre nimic romantic aici. Vorbesc despre oameni despre care nu știi mai nimic, pe care poate îi vezi doar pe stradă, dar ai căror ochi transmit enorm. Și parcă întrezărești o conexiune îndepărtată cu ei.

Cred că cel mai mult m-a „izbit” la acest film privirea personajului. De foarte mult timp nu am mai văzut, în realitate sau în ficțiune, ochi atât de expresivi. Ochi atât de blânzi, de calzi, de chinuiți, de plini de cunoaștere și adâncime.

Ochi care au curajul vulnerabilității și care te poartă cu ei prin infernul unor trăiri atât de intime și atât de dificile.

Sunt recunoscătoare când reușesc să găsesc asta și în viața reală, nu doar în capodopere cinematografice. Dar m-am bucurat mult să urmăresc trăirile atât de diverse din acest film, prin prisma ochilor.


2. People are incapable of not caring

Din tot filmul, o frază mi s-a întipărit profund în minte: „people are incapable of not caring”.

Am avut dintotdeauna o viziune pozitivă asupra naturii umane. Din tot ce am putut urmări și înțelege până acum, oamenii au o predilecție naturală către iubire, către conexiune, către bunătate. În dauna lucrurilor opuse.

Dar, evident, toate acestea sunt predispoziții, nu predicții. Fără șlefuire, fără grijă, fără educarea acestor predispoziții, putem cădea în cele mai meschine comportamente și trăiri.

Bunătatea este tot un mușchi și ea – unul care trebuie antrenat.

Cu toate acestea, este ceva în noi, care pare să nu poată fi șters de sluțenia vieții, a altor oameni, a întâmplărilor, sau a altor urâțenii din noi. Și anume, capacitatea de a ne păsa.

Noi, oamenii, suntem incapabili de nepăsare.

Nu contează că cineva devine o creatură extrem de nocivă, de toxică, de periculoasă pentru cei din jur. Dacă urmărești atent, până și o astfel de persoană are o mică crăpătură în zidul acela hidos, pe unde intră lumina.

Și lumina apare poate când ridică un pui de pasăre care doar ce a căzut din cuib. Când strânge niște gunoaie de pe drumul pe unde trecea. Când a ajutat pe cineva care a căzut pe stradă să se ridice și să își strângă lucrurile împrăștiate. Într-un moment spontan, când poate nici nu se gândea prea bine la acțiunile sale.

Și chiar dacă ce este mai rău în noi iese după la suprafață, în acel moment a fost puțină lumină. În acel moment s-a raliat la această lege nescrisă: „people are incapable of not caring”.


3. Protecție

M-a răscolit puternic filmul. Din multe motive.

De departe, totuși, lucrul care m-a frământat cel mai mult este senzația de neputință pe care o am de fiecare dată când urmăresc trăiri atât de pure, de frumoase și de chinuitoare, și nu pot proteja.

Gândește-te la o scenă cu cineva apropiat ție, vulnerabil și deschis în fața ta, care ți se destăinuie și care vorbește despre o groază de trăiri, de emoții și de gânduri. Și sunt poate încărcate de suferință. Dar sunt pline de ceva luminos. Au un soi de puritate în ele. Poate pentru că ești martorul unei clipe de sinceritate extremă.

Momentele de deschidere sinceră și autentică au ceva sacru. Indiferent de subiectul și natura lor.

Și uitându-te la persoana aceea, parcă ai vrea să protejezi acel moment, acea puritate, până nu este totul înghițit iar de meschinăriile la care suntem atât de predispuși. Până nu intervine poate cinismul, închistarea între ziduri, până nu se acoperă totul de justificări, de scenarii fanteziste, de comportamente lipsite de sinceritate față de noi și față de alții.

Revenind la film, parcă totul a fost un întreg astfel de moment. Plin de sinceritate și vulnerabilitate. Pe care ai vrea să o protejezi și să o păstrezi.

Dar nu poți. Senzația cu care am rămas din film este aceeași pe care o am în viața reală.

Că nu poți proteja decât într-o măsură mică. Fiecare își trăiește infernul de unul singur. Poți sprijini, poți să te raliezi acelei legi că suntem incapabili de nepăsare, dar nu poți proteja complet și până la capăt.

Dacă ai văzut și tu „The Whale”, lasă-mi un mesaj și spune-mi cum ți s-a părut.


Creștem împreună,
Diaana

Fie ca…

  • aprilie 14, 2023

Salutare,
Diana aici.

Îți scriu dintr-o zi de sărbătoare. Una în care suntem cu oameni în jurul nostru, prinși în suita de activități și vânzoleli specifice sărbătorilor mai mari. Dar vreau să te îndemn la mai puțină grabă.

Nu vreau să țin morală despre cum să fii mai bun de sărbători. Vreau doar să vin cu o sugestie (pe care poate o intuiești deja așa că va fi doar un mic reminder) despre cum să faci ca aceste zile să fie nu mai încărcate, ci pline de sens.


1. Calm

Viața ta este agitată. Este plină de responsabilități, îndatoriri, agende, orare și o groază de lucruri de care trebuie să te preocupi. Ai școală sau un job, ai examene, ai în mod clar hobby-uri sau preocupări care necesită timp, ai o viață personală cu oameni care te doresc prezent, iar energia o ai… limitată.

Așa că azi este un îndemn să… respiri.

Inspiră puternic și expiră îndatoririle, preocupările, agenda, responsabilitățile, oamenii, tot. Acestea sunt mai degrabă aspecte externe care s-au infiltrat în tine și care, de multe ori, ai impresia că îți conturează identitatea. Că ești persoana de nota x de la examenul y, că ești persoana care pictează/dansează/scrie ca hobby, că ești persoana care are tot timpul spațiu și timp pentru ceilalți și tot așa.

Doar că nu ești. Așa că expiră puternic toate acele aspecte externe pentru a-ți face mai mult loc ție.

Bucură-te de sărbători și zile libere nu doar pentru a te conecta cu cei dragi. Ci și pentru a te conecta cu tine.


2. Deschide-te

Dacă ai reușit să creezi puțină calmitate în tine și în jurul tău, dacă ai reușit să te eliberezi și să creezi mai mult spațiu în tine pentru tine, dacă ai reușit să te conectezi cu sinele tău autentic, atunci precis te poți conecta în mod sincer și cu ceilalți.

Paradoxal, creând acel spațiu pentru tine, creezi din plin și pentru ceilalți.

Calmitatea și pacea interioară invită la tovărășie. Le asemui cu un bătrân/o bătrânică care șade pe o bancă sub un copăcel plin de ramuri verzi și care se uită la tine cu ochi curioși și cu un zâmbet cald, blajin și înțelept. Care parcă abia așteaptă să te așezi lângă el/ea și să îi povestești puțin despre tine.

Așa că adu puțin calm în tine. Conectează-te cu cine ești înainte de agende și responsabilități. Dă ghes calmității și păcii să crească, pentru a deveni bătrânul/bătrâna pentru cei dragi din viața ta.

Iar apoi ascultă-i și oferă-le căldura ta.

Asta da sărbătoare.


3. Paște

Și pentru că tot vorbim despre sărbători, azi e deja vinerea mare. Sărbătoare plină de o încărcătură aparte, plină de pilde și povețe, numai bună să ne ajute să ne comportăm ca sinele nostru ideal. În urmă cu aproape 2000 de ani, într-o zi de vineri, murea Iisus Hristos.

Nu intru în detalii religioase și nici nu te îndemn să bagi rapid o cruce, doar că, de dragul adevărului istoric, asta e semnificația zilei și nu puteam să o trunchiez. Pentru creștinii practicanți, din familiile noastre sau de aiurea, ziua de azi are o semnificație aparte. Începe intervalul de trei zile sfinte ce despart moartea de Înviere.

Pentru catolici, Învierea a fost duminica ce a trecut, pentru ortodocși urmează duminica aceasta. Rareori s-a întâmplat ca toți creștinii să serbeze Învierea lui Iisus Hristos în aceeași zi. La mijloc sunt dispute canonice și nu am pretenția că le înțeleg îndeajuns pentru a le explica.

Apropo de Înviere. Ne referim la ea cu denumirea de Paște. Termenul în sine are o istorie interesantă. A fost preluat de creștinii de acum 2000 de ani de la evrei, din mijlocul cărora s-au desprins. Termenul inițial „pesah”, care înseamnă trecere, avea o simbolistică aparte pentru evrei și desemna o sărbătoare pe care o marcau în fiecare an. Evreii celebrau eliberarea din robia egipteană și trecerea miraculoasă a Mării Roșii spre tărâmul făgăduinței – Canaan (aproximativ teritoriul Israelului de astăzi).

Care să fi fost motivul pentru care creștinii au preluat termenul de pesah? Învierea lui Iisus Hristos s-a suprapus peste momentul în care pesahul era celebrat de evrei.

Cam atât cu istoria termenului. Despre semnificația sa aș mai spune câteva cuvinte. Creștinii consideră Învierea cea mai importantă sărbătoare din timpul anului. Unii aleg să înfulece pe nemestecate, alții să se comporte precum sinele nostru ideal.

Indiferent dacă alegi să mergi sau nu la biserică, încearcă să-ți amintești că intervalul în care ne aflăm e despre iubire, puritate și dragoste nemăsurată!

Paște luminos!


Creștem împreună,
Diana

Exploratorul din tine

  • aprilie 7, 2023

Salutare,

Diana aici.

Ai văzut cum, de multe ori, copiii se joacă puțin cu o jucărie, ca mai apoi să o dea de-o parte și să nu se mai atingă de ea pentru mult timp sau chiar deloc? Iar în locul jucăriei apare ceva muuult mai interesant: portofelul, cheile de la mașină, sau vreun gadget?

Te-ai surprins și pe tine cum brusc dezvolți un interes pentru o activitate/obiect/persoană, dar la scurt timp te plictisești ca și copilul cu jucăria? Și orice altceva devine mai interesant?

Te frustrează genul acesta de distragere? De plictiseală și tendință de abandon?

Dacă e așa, vreau să te fac să te simți mai bine.


1. Un sistem de explorator

Nu este ceva în neregulă cu tine. Nu ești superficial, nu ai ADHD, nu duci lipsă de voință neapărat.

Ai doar un sistem de explorator în creier.

Ca să supraviețuim și ca să prosperăm, noi, oamenii (și nu numai), a trebuit să căutăm, să descoperim, să explorăm. Iar asta a intrat tot timpul în conflict cu dorința noastră profundă pentru confort, siguranță și cunoscut.

Așa că, minunata noastră biologie a creat un nou feature. Nevoia inerentă de nou.

Plictiseala, distragerea, lipsa de atenție și implicare în chestiuni deja familiare reprezintă un punct forte al creierului tău.

Evolutiv, este un as în mâneca noastră. Ne-a condus către noi resurse de hrană, către teritorii mai prietenoase, către comunități prospere.

Ne-a condus către învățare.

Către cunoaștere.


2. Deconectarea

Deci, dacă nu ar fi această plictiseală, ca specie, am fi evoluat diferit. Nu am fi creat și găsit noi și noi posibilități – mai multe și mai bune.

Așadar, te plictisești când înveți pentru un examen? Te plictisești parcurgând același manual, aceleași informații?

Nu te simți prost. S-ar putea să nu fie o eroare acolo, în creierul tău. S-ar putea să fie sistemul care ți-a ajutat strămoșii să își construiască o viață mai bună.

Îți las aici un studiu care arată că undeva la 85% dintre oameni sunt deconectați de la munca pe care o fac. Este o problemă uriașă, o epidemie de lipsă de sens prin care mai toți trecem într-un moment sau altul al vieții noastre. Și nu este neapărat din cauză că am fi, cum spuneam mai sus, superficiali, dezinteresați, distrași și alte astfel de lucruri.

Este pentru că sistemul nostru intern vrea, și știe că poate, să contureze ceva mai bun.


3. Pace pe pământ

Trebuie să recunosc, o astfel de perspectivă este delicată. Este un pas mic de la a-ți justifica dorința de a nu depune efort, sau teama de un eventual eșec, cu sistemul de explorator. Rămâne la latitudinea ta să faci diferența, punctual și situațional, între cele două.

Cu ce vreau eu să rămâi, în schimb, este puțină pace.

Pace cu tine atunci când acel capitol nu înaintează deloc. Pace cu tine atunci când te plictisești îngrozitor muncind la ceva care se presupune că ar trebui să te facă să te simți bine. Pace cu tine atunci când asculți ceva ce se presupune a fi important, dar mintea ta nu șade locului. Pace cu tine când ești lângă cineva și nu simți conexiunea potrivită.

Da, ar putea fi un soi de mecanism de apărare care te ferește de la a depune efort, sau de la a iniția acțiuni care s-ar putea solda cu un eșec lamentabil, dar ar putea fi totuși exploratorul care îți spune că poți altfel, că poți mai bine, că e cazul să calci în necunoscut.

Sper să faci cât mai bine și cât mai des diferența între apărare și explorare. Și sper ca după ce ai dat curs exploratorului din tine, să găsești ceva mai interesant decât ce ai lăsat în spate.

Spune-mi, ai avut o astfel de experiență recentă?

Cum ți-ai găsit resursele să te arunci în necunoscut?


Creștem împreună,
Diana

Iubește-ți idiotul din interior

  • martie 31, 2023

Salutare,

Diana aici.

Ai momente când te simți tâmp?

Îți faci procese de conștiință pentru faptul că ești câteodată complet idiot?

Stai noaptea și derulezi în minte toate scenariile cu tine în ipostaze penibile și strângi din dinți?

Ei bine, hai să îți dau câteva motive pentru a-ți iubi, totuși, idiotul din interior.


1. Cei mai demni și respectabili

Știi sigur momentul acela, când, să zicem, înainte de un examen, pentru a-ți spori încrederea, prietenii îți reamintesc cât ești de inteligent(ă), de competent(ă), cu experiență și cu șanse mari de reușită?

Și e degeaba?

De multe ori, încercările bine intenționate de a ne spori încrederea, pot avea consecințe ciudate. Există o lipsă de încredere, o anxietate, care apare atunci când ne atașăm prea tare de atribute ca cele de mai sus. Când ne atașăm prea tare de propria demnitate. Iar orice situație care ar pune-o în pericol, precum exemplul cu examenul, face valuri cu anxietatea noastră.

Pe lângă faptul că riscăm să clacăm în astfel de situații, din cauza valurilor de anxietate care nu ne lasă neuronii să își facă treaba și să își amintească răspunsul corect, mai riscăm ceva.

Oportunitățile.

Teama de a fi ridicoli, de a nu ne prezenta altora într-un mod demn și respectabil, ne poate face să pierdem opțiuni noi și interesante.


2. Eliberarea

De multe ori, simplul fapt de a te considera bătut în cap, poate fi o eliberare.

Și am aici un citat perfect, din Elogiul nebuniei de Erasmus din Rotterdam. Prin el, ni se amintește că toți suntem incredibili de tonți. Indiferent de câtă experiență avem, indiferent de cât de școliți suntem, indiferent de câte reușite avem, rămâne în noi, oamenii, o doză de prostie și tâmpenie eliberatoare: judecată lui este defectă, pasiunile lui îi consumă tot ce are mai bun, cade pradă superstițiilor și fricii iraționale, este timid de fiecare dată când trebuie să cunoască oameni noi, scapă lucruri la cine stilate.

Iar aici făcea referire inclusiv la el, unul dintre cei mai mari cărturari și filosofi.

Iar asta ar trebui să ne elibereze. Dacă și astfel de oameni fac lucruri stupide și penibile, ce șanse avem noi să trăim într-o demnitate imbatabilă?

Din păcate, viața are o natură extrem de imprevizibilă. Nu putem anticipa atât de multe încât să fim siguri că suntem demni și respectabili în orice situație ne-ar pune. Nu ne rămâne, astfel, decât să găsim pacea în natura inevitabilă a ridicolului nostru.


3. Respiră, și spune-ți că ești tâmp

Nu putem, deci, să ne plasăm permanent în afara situațiilor ridicole și a bătăii de joc a altora. Nu putem avea o viață plină de oportunități, nou, entuziasm și energie, fără să ne dăm de gol, câteodată prea frecvent, că suntem super idioți. Ce facem atunci?

Ce zice titlul.

Respirăm, și apoi ne reamintim cât de tâmpi suntem.

Calea către o stimă de sine solidă poate începe în momentul în care, înainte de a-ți începe ziua, îți reamintești că ești tont, prost, idiot, cam bătut în cap, ridicol. Un act sau mai multe de prostie și ridicol în plus, în restul zilei, nu ar mai trebui simțite ca o catastrofă personală.

Ești doar un om supus aceleiași legi a prostiei ca restul compatrioților tăi. Ai avut doar nenorocul, ca în acel moment și în acea situație, prostia să te fi atins pe tine.

Dar nu îți face griji, vine și rândul celuilalt.

Așa că amuză-te.

Totul face parte din simțul umorului foarte ciudățel și câteodată enervant al vieții.


Creștem împreună,
Diana

Cât de rea e lumea în care trăim?

  • martie 24, 2023

Salutare,

Diana aici.

E adevărat, doar am văzut chiar eu la știri/pe Tiktok/pe Facebook etc. Ne luăm de gulere pentru adevărurile noastre și nu ne mai întrebăm dacă ceea ce consumăm e cu adevărat informație de calitate.

Se duce totul de râpă? Vin vremuri grele sau depinde de noi să continuăm să ne îmbunătățim viețile?

Cum te poți feri de pericolul ascuns în știri?

Uite la ce m-am gândit.


1. Cât de rea e lumea în care trăim?

Creștem cu ideea că știrile ne ajută, ne îmbogățesc și ne țin la curent cu ceea ce contează cu adevărat. Fii informat, informația înseamnă putere, bla-bla. Am tot auzit refrenurile astea și, în cele mai multe dintre cazuri, chiar așa și e. Să fii informat, să faci conexiunile potrivite și să iei decizii fericite chiar înseamnă ceva.

Cu toate astea, goana după știri, la tv sau în online, nu ne face mai informați. Dimpotrivă, știrile în exces și în general expunerea la un flux interminabil de știri riscă să ne afecteze starea de sănătate mintală. Dacă vei face un exercițiu de observație vei identifica câteva lucruri interesante. Încearcă să îi observi pe cei care consumă în exces știri de tot felul, pe cei care prind rădăcini cu telecomanda pe te miri ce program de știri în flux continuu. Multe dintre aceste persoane consideră că nu există altruism în lume și că fiecare „trage doar pentru el”. Mai cred și că sunt prea mici pentru a face diferența, că cu toții suntem prea mici pentru a schimba lucrurile în bine.

Cel mai adesea, persoanele de mai sus sunt veșnic stresate, unele chiar sunt depresive, și tind să fie mai mereu pesimiste, cinice sau ursuze. Nu putem să le învinovățim pentru toate astea, pentru că suferă de ceea ce e cunoscut ca „Sindromul Lumii Rele”, o „boală” care face ravagii în vremurile noastre.


2. Progres sau stagnare?

Dacă Sindromul Lumii Rele e o boală cât se poate de reală de care românii pare că sunt afectați într-un mare număr mai mare decât alte popoare (aparent) mai optimiste, nu ne rămâne decât să facem haz de necaz.

Nu suntem singurii pesimiști de pe planetă. Dimpotrivă. Tot mai mulți oameni sunt cuprinși de neîncredere și apăsare. La banala întrebare „crezi că lumea se îndreaptă spre un viitor luminos, spre stagnare, sau spre regres și dezastru?” majoritatea celor care răspund înclină spre cel mai trist răspuns. Nu contează dacă sunt din societăți mai sărace sau din zone extrem de bogate, din țări călduroase sau mai puțin prietenoase cu temperatura, majoritatea oamenilor cred că ne va fi mai rău în viitor pentru că deja ne este rău în prezent.

Totuși, să spui că trăim vremuri grele e cel puțin un argument lipsit de exactitate, dacă nu cumva unul grosolan de neadevărat. Sărăcia extremă, victimele pe care le seceră războaiele, foametea, mortalitatea infantilă, victimele provocate de calamități naturale sau de molime au scăzut enorm în comparație cu orice punct temporal din trecutul umanității.

Nu trăim vremuri rele. Nu ne îndreptăm spre regres. Trăim în cea mai prosperă, sănătoasă și sigură etapă pe care a cunoscut-o omenirea până în prezent.


3. Predispoziția pentru negativitate

Îmi vine greu să-mi imaginez știri de genul „numărul românilor care trăiesc sub pragul sărăciei a scăzut simțitor în ultimul deceniu” sau „în România, în Ungaria, Bulgaria, Polonia nu e război”. Nu. Știrile sunt despre excepții. Despre dezastre, drame, violențe și catastrofe. Știrile nu sunt despre lucruri comune, ci despre excepții, eventual unele care șochează și oripilează în același timp.

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Când spun știri nu iau cu lopata tot ceea ce scriu sau realizează jurnaliștii. Nu, există și materiale și produse care ne ajută să înțelegem mai bine harta lumii în care trăim. Există încă informație de calitate, nu știu dacă multă sau puțină, dar realizez că maculatura și alarmismul și cancanul din ceea ce consumăm tinde să devină regula. Iar asta mă sperie.

Să nu încep cu văicărerile. Mai bine să-ți spun de ce cred eu că au priză știrile negative. Păi, în primul rând, unii simt fiori reci pe șira spinării când e vorba despre chestii rele. Sunt mai receptivi la rău decât la bine. De fapt, cei mai mulți dintre noi suntem așa. Mai e ceva. Pentru că ne-am obișnuit cu un consum de știri și informații majoritar negative ne-am creat o mulțime de cadre mentale și filtre prin care distorsionăm lumea. O alterăm constant, în acord cu fricile care nu ne dau pace și cu prejudecățile pe care rareori încetăm să ni le hrănim.

Urmărește logica: vizionăm/citim știri negative, ne extragem exemplele și poveștile din ceea ce vedem/citim, ne e facil să facem așa și nu altfel. Pericolul e că atunci când ne vin ușor asemenea exemple ne autoconvingem că acele povești se întâmplă mai des și că deci sunt mai prezente în lume. Or asta, e o mare capcană. E un risc și un fals în același timp. Ne înrăutățește viața și ne retează așteptările de la ea, de la noi și de la ceilalți.

Cineva spunea că știrile sunt pentru minte ca zahărul pentru organism. Poate că putem încerca să reducem sau să filtrăm mai bine zahărul pe care îl oferim minților noastre, dacă tot nu putem să-l eliminăm complet.


Creștem împreună,
Diana

Ești inteligent(ă)

  • martie 17, 2023

Salutare,

Diana aici.

E esențial să avem așteptări bune de la ceilalți dacă ne dorim ca ei să performeze. Am citit pe undeva că marea noastră problemă nu e că țintim prea sus și nu reușim, ci că țintim adesea prea jos și reușim fără probleme.

Mhmm, chiar așa e. Dacă ne așteptăm ca ceilalți să fie buni și productivi, sunt șanse mari ca lucrurile să stea chiar așa.

Dacă, în schimb, avem așteptări mici de la ceilalți n-ar trebui să ne mire prea tare că riscăm să intrăm într-un vârtej plin de negativitate. Va fi din ce în ce mai rău.

Iată de ce spun asta.


1. Ești inteligent(ă)

Când eram mică, mama-mi spunea la intervale regulate că sunt cea mai bună. Nu mai spun că înaintea oricărei competiții, a unui test sau concurs, încrederea pe care mi-o insufla era întotdeauna mare. Îmi sufla mereu în pânze. Care-i rostul acestui comportament? Nu a fost nimic magic în faptul că, deși nu m-am simțit mereu cea mai bună, întotdeauna am fost motivată să dau tot ce-i mai bun din mine. Întotdeauna m-am simțit acceptată, validată și împinsă înainte. Simțindu-mă așa, unele dintre lucrurile bune au venit cumva de la sine.

Experiența pe care ți-am împărtășit-o mai sus are un sâmbure științific. Totul a ieșit la iveală în 1963, atunci când un psiholog de la Universitatea Cambridge (SUA) a pus la cale un mic experiment. A organizat două cuști cu șobolani și le-a împopoțonat cu două tăblițe. Pe una dintre tăblițe a scris că șobolanii din cușcă sunt inteligenți și abili, iar pe cealaltă – că sunt mai degrabă prostuți și incapabili.

Psihologul le-a cerut studenților săi să introducă șobolanii din cele două cuști într-o competiție. Urmau să se întreacă într-un labirint, iar studenților le revenea sarcina de a observa care dintre șobolani găsesc mai repede ieșirea.

În mod „magic”, șobolanii din cușca inteligenților chiar s-au descurcat mai bine. Au găsit ieșirea mai repede decât confrații lor.

Ce s-a întâmplat acolo de fapt?


2. Pygmalion

Studenții de mai sus nu știau cu adevărat dacă unii dintre șobolani erau mai inteligenți decât ceilalți. Știau și credeau doar ceea ce era înscris pe tăblițe și au luat mesajele de-a gata. Modul în care șobolanii din cușca inteligenților au fost atinși – cu blândețe, căldură și încredere – i-a făcut să se descurce mai bine. Toți șobolanii erau cât se poate de banali, doar că felul diferit în care au fost tratați de oameni a făcut diferența în cele din urmă.

Psihologul nostru de mai sus avea un nume – Bob Rosenthal, și la scurtă vreme după primul experiment a mai făcut unul, de această dată aplicat pe oameni. Inițial, și-a denumit efortul „testul așteptărilor ascunse”. Cu ajutorul testului, se lăuda psihologul, putea anticipa foarte precis ce elevi vor progresa cel mai bine la învățătură.

Nimeni nu știa că urma să fie vorba despre un test obișnuit de măsurare a IQ-ului, la care studenții au participat cu inima strânsă. După ce a obținut rezultatele, mai bune și mai puțin bune, Rosenthal a dat cu banul și astfel a stabilit care copii sunt cel mai bine dotați. A comunicat rezultatele profesorilor și magia a început să se întâmple.

Grupul studenților inteligenți a primit mai multă atenție din partea profesorilor, mai multe încurajări și chiar ghionturi încurajatoare cu nemiluita. Studenții, la fel ca șobolanii de mai sus, și-au schimbat rapid percepția asupra propriilor forțe și, ce să vezi, au depășit toate așteptările. Chiar s-au dovedit mai productivi.

Testul a intrat în istorie cu denumirea de „efectul Pygmalion” și este la fel de valabil și astăzi. Ne demonstrează că o așteptare pozitivă pe care o formulăm îi modelează pe cei cărora li se adresează.


3. Reversul medaliei – Golem

De-a lungul timpului au fost realizate sute de studii despre efectul Pygmalion. De fiecare dată, rezultatele au fost aceleași. Dacă angajatorii au așteptări mai mari, angajații își dau silința mai mult. Dacă medicii au așteptări mari, starea de sănătate a pacienților se îmbunătățește mult mai rapid. Așteptările sunt arme foarte puternice. Dar efectul Pygmalion este rareori pus în practică, iar rezultatele sale binefăcătoare se lasă îndelung așteptate.

Dar ce se întâmplă când avem așteptări negative din partea celorlalți? Când nu lucrurile bune, ci dramele sunt cele care se impun la ordinea zilei?

Reversul efectului Pygmalion este efectul Golem, denumit așa după legenda despre personajul mitic care din salvator s-a transformat în monstru pentru locuitorii din Praga. Efectul Golem este prezent în multe locuri. Suntem tentați să nu acordăm atenție celor de la care nu avem așteptări mari. Să nu ne purtăm blând cu ei, să le zâmbim mai rar, să îi marginalizăm și desconsiderăm, așa cum a fost vorba despre șobolanii prostuți din primul experiment.

De fapt, în 1939 a fost făcut și un studiu despre acest efect pervers. Unora dintre copiii care au participat li s-a spus că vorbesc frumos, iar celorlalți că sunt bâlbâiți. Experimentul a rămas în istorie cu o denumire pe măsură – studiul monstru. Motivul e evident. Mulți cei din grupul bâlbâiților nu au putut să mai scape niciodată de vina și apăsarea că sunt bâlbâiți, deci defecți.

Mulți oameni rămân în urmă, oamenii de pe stradă își pierd și ultima fărâmă de speranță, iar unii dintre adolescenții izolați se radicalizează tocmai din cauza efectului Golem. E în puterea noastră să aplicăm efectul Pygmalion și să facem uitat efectul Golem.

Așteptările pozitive, repetate constant și sincer, sunt cele care ne pot salva de la crearea monștrilor de mâine. Altfel, nu ne rămâne decât să avem așteptări mici, pentru ca comportamentele celorlalți să fie și mai rele, urmând ca așteptările noastre să se prăbușească și, ca într-un joc de domino, la fel să se întâmple și cu purtarea celorlalți.


Creștem împreună,
Diana

Care este natura umană?

  • martie 10, 2023

Salutare,

Diana aici.

Îți pui vreodată întrebarea cine suntem noi, oamenii?

Care este adevărata noastră natură?

Te întrebi și tu dacă suntem, oare, la baza noastră egoiști, interesați, manipulatori sau suntem mai degrabă altruiști, generoși, comunitari? Dacă suntem mai degrabă orientați, ca specie, către supraviețuire sau către conectare?

Cred că și tu îți pui astfel de întrebări. În definitiv, sunt întrebări de când lumea și pământul. Sunt întrebări pe care le-au pus și alții înaintea noastră, iar noi acum le-am moștenit cu tot cu frământări.

Și totuși, cum suntem?


1. E în natura umană

La baza sănătății oricărei forme de viață stă înțelegerea nevoilor esențiale.

Nu ne punem aceste întrebări, care ne-au obsedat ca specie, pentru ca ne-am născut cu genă de filozof. Le punem pentru că nu ne știm foarte clar nevoile. Ceva ne lipsește, și nu știm cum putem potrivi mai bine piesele de puzzle.

Vreau să faci un exercițiu de imaginație. Amintește-ți câteva momente în care cineva, oricine, ridicând din umeri, zice: deh, e în natura umană! În mai toate cazurile, caracteristicile pe care le explică prin acea frază sunt unele foarte nesuferite.

Actele de generozitate sunt rareori respinse cu fraza natura umană. Există o tendință în cultura noastră de a vedea oamenii în mod inerent agresivi, individualiști, egoiști, achizitivi. Am putea pune în acea frază și spiritul nostru bun, caritatea, orientarea către comunitate, dar despre acestea se vorbește adesea cu nostalgie: ehee, pe vremea noastră oamenii erau oameni! Sună familiar?


2. Rezultate posibile

Nu toate culturile trăiesc sub umbrela acestei accepțiuni deprimante. Că suntem astfel de ființe.

Spre exemplu, la populațiile din bazinul Pacificului o astfel de accepțiune este privită ca o nebunie, ca o excepție de la regulă. Natura umană egoistă este privită, în cultura lor, ca fiind o creatură, un spirit sau o mentalitate de lăcomie și dominație care canibalizează oamenii și îi determină să îi exploateze și să îi terorizeze pe alții. Spiritul comunitar este cel care prevalează în acea cultură.

Dar, mai degrabă decât să preluăm accepțiunea vestică, sau pe cea a popoarelor din bazinul Pacificului, am putea vedea natura umană ca pe o gamă de rezultate posibile. Robert Sapolsky, profesor de neurobiologie și biologie la Stanford, rezuma totul într-un mod superb: Natura naturii noastre este de a nu fi constrânși în mod deosebit de natura noastră.

Pentru că natura noastră este atât de influențabilă, iar diferite medii, diferite condiții, evocă diferite versiune ale noastre, este important să nu comitem eroarea de a confunda modul în care suntem într-un anumit context cu cine suntem.

Această eroare ne poate face să uităm că există și alte posibilități pentru noi de a fi. Mai bune, sau mai rele – există. Iar în căutarea unei viziuni mai sănătoase a lumii este bine să ne debarasăm de acele convingeri fixe legate de natura noastră umană. În schimbul întrebării care este natura umană, putem pune întrebarea această circumstanță de viață ce părți din mine ar evoca?

Care ar fi rezultatul posibil?


3. Așteptarea inerentă

Avem nenumărate posibilități în noi. Mii și mii de variante umane care abia așteaptă să iasă la suprafață dacă circumstanțele sunt favorabile. Mii de naturi umane.

Dar, în egală măsură, avem codificate în biologia noastră anumite nevoi și un anumit potențial de bază. Modul în care natura noastră umană se dezvoltă ține de cât de bine sunt satisfăcute aceste nevoi, de cât de încurajat sau de descurajat este acest potențial.

Ce vreau să spun este că da, suntem mai liberi decât orice specie de pe pământ de influența genetică, dar ne supunem regulii conform căreia orice formă de viață se dezvoltă ca o așteptare pentru mediul său. Și se numește așteptarea inerentă – nevoie internalizată, ceva care, dacă este refuzat, interferează cu echilibrul nostru fizic și psihologic, ducând la rezultate mai slabe din punct de vedere al sănătății – fizice, mentale și sociale.

Spre exemplu, una dintre nevoile noastre inerente este reciprocitatea. Dacă nu primim înapoi ceea ce oferim, dacă nu suntem în armonie cu celălalt, dacă nu suntem bine primiți – creierul nostru procesează această lipsă ca pe un atac.

Creierul a evoluat așa pentru că în cetele de vânători-culegători în care trăiam se punea accent pe valori precum: ospitalitate, generozitate, schimburi reciproce, nu neapărat pentru îmbogățire, cât pentru conectare. Stabilirea unui context colectiv ne-a ajutat să supraviețuim, pe termen lung, ca specie. Chiar dacă a existat violență, egoism, agresivitate, valorile de mai sus au asigurat într-un mod inteligent că vom supraviețui, și asta, prin ajutor reciproc.

Asta înseamnă că este posibil ca biologia noastră să se aștepte, să prefere o stare de echilibru, grijă, armonie cu ceilalți. Creierul nostru este posibil să dorească un astfel de context. Când contextul există, prosperăm; când este absent, suferim.

Prin îndelungata noastră evoluție, este posibil să ne fi creat singuri o natură umană. Una care să ne asigure în continuare supraviețuirea și care, din fericire, îi fericește și pe cei de lângă noi.


Creștem împreună,
Diana

Sfaturi pentru Rezi 2023 de la generația 2022

  • martie 8, 2023

Ești ceea ce hrănești

  • martie 3, 2023

Salutare,

Diana aici.

Avem darul de a crea sau prelua profeții. Putem chiar și să le îndeplinim, indiferent de direcție – în favoarea sau în dezavantajul nostru. Când ajungem să credem ceva cu tărie riscăm să devenim prizonieri ai acelei idei. Să fim copleșiți de adevărul nostru, sugrumați chiar, și să nu mai dăm dovadă de flexibilitate în raport cu alte date.

Cum crezi că stă treaba? Așa sau altfel?

Oricum ai crede, ai dreptate!


1. Profeția autoîmplinită

Unele lucruri sunt adevărate indiferent dacă le crezi sau nu. Fumatul ucide. Ca să fii medic valoros trebuie să înveți în permanență. Stalin a murit în 1953. Apa fierbe la 100 de grade Celsius.

Alte lucruri ajung să fie adevărate doar pentru că noi credem în ele. Mecanismul e simplu și poartă o denumire magică – profeția autoîmplinită. Da, efectul placebo este un exemplu de profeție autoîmplinită. Medicamentul inactiv despre care medicul ți-a spus că îți va face bine are șanse mari să îți amelioreze starea de sănătate. Dacă e injectabil, cu atât mai bine. Poate te surprinde, dar intervențiile chirurgicale sunt cel mai eficient placebo.

Efectul placebo funcționează și în sens opus. Dacă înghiți o capsulă despre care știi că-ți va face rău șansele să te îmbolnăvești de-a binelea sunt destul de mari. Spune în stânga și-n dreapta despre efectele adverse ale vaccinului, să zicem, și oamenii vor începe curând să le resimtă. Aici e vorba despre efectul nocebo.


2. Stop cadru – nocebo

În vara lui 1999, câțiva elevi dintr-o școală mică din Belgia au început să se simtă rău. Palpitații, cefalee, vărsături. Dimineața fuseseră bine, însă după prânz se declanșaseră simptomele supărătoare. Păreau să aibă aceeași stare de rău și, cu ajutorul părinților și al profesorilor, au identificat marele vinovat: Coca Cola. Toți cei care se simțeau rău o consumaseră în timpul pauzei.

Compania a fost asaltată de telefoane și plângeri. În cursul aceleiași zile, spre seară, a ieșit cu un comunicat prin care anunța că va retrage toate sticlele de pe rafturi și că va face cercetările necesare. Zis și făcut. Milioane de sticle și doze au fost retrase. Cumva, totul era tardiv. Plângerile s-au rostogolit cu repeziciune, iar copii din mai multe zone din Belgia erau transportați cu ambulanțele la spital. În doar câteva săptămâni peste 1000 de copii acuzaseră stări de rău, Coca Cola fiind considerat marele vinovat.

Între timp, au venit și rezultatele analizelor. Nu au fost depistate urme de pesticid, de agenți patogeni sau metale grele. Nici în urina copiilor nu s-a descoperit nimic. Copiii se îmbolnăviseră, e adevărat, dar nu Coca-Cola le provocase stările de rău.

Ce mai conta dacă cunoscută băutură răcoritoare chiar provocase simptomele? Oamenii credeau asta cu tărie și se așteptau la ce e mai rău.


3. Lupul

În incidentul de mai sus copiii nu s-au prefăcut. Chiar s-au simțit rău, însă nu din cauza consumului de Coca-Cola. Ei și părinții lor au crezut într-atât de mult că sucul le-a generat stările de rău încât se prea poate ca acel lucru să fi devenit real. Efectele placebo și nocebo ne învață că ideile nu sunt doar idei. Întotdeauna suntem ceea ce credem că suntem. Mereu găsim ceea ce căutăm și ajungem să prezicem ceea ce urmează să se întâmple, chiar dacă nu mereu în avantajul nostru.

Am ales să scriu despre nocebo pentru că perspectiva nu tocmai fericită pe care o avem despre oameni în general este tot un nocebo. Dacă ajungem să credem că majoritatea oamenilor sunt răi, nedemni de încrederea noastră, ne vom comporta în consecință. Ceea ce e trist e că abia atunci va ieși la suprafață tot ceea ce e mai rău și mai acru în noi.

Puține lucruri ne influențează universul atât de puternic ca percepția pe care o avem despre ceilalți oameni. Ideile pe care le avem în legătură cu ceilalți sunt ochelarii prin care îi privim. O facem uneori deformat, iar alteori obiectiv.

Este întocmai ca în parabola aia care circulă pe internet în care, ni se spune, în fiecare dintre noi se află doi lupi. Unul e rău, invidios, lacom, agresiv, iar celălalt – bun, altruist, modest, generos. Între cei doi lupi se duce o luptă permanentă. În fiecare dintre noi se duce această bătălie. Ce lup va ieși învingător la final?

„Lupul pe care îl hrănești”.


Creștem împreună,
Diana

Suntem liberi când iubim?

  • februarie 24, 2023

Salutare,

Diana aici.

Am scris atâtea mail-uri de vineri și nu am atins niciodată subiectul iubirii romantice. Acum, pentru că tot a fost Valentine’s Day și pentru că azi este Dragobete, hai să vorbim și despre iubirea romantică, într-un stil nu prea romantic.

Bear with me.


1. Suntem liberi când iubim?

Ni se pare că trăim într-o epocă a iubirii libere. Putem fi cu aproape oricine, liberi de nevoia consimțământului celorlalți, liberi de cătușele familiei care, până nu demult, decidea viitorul casnic al copiilor. Cu toate acestea, încătușarea nu a dispărut complet.

Nu ne îndrăgostim, din prima și cel mai tare, neapărat de oamenii care ne iubesc cel mai mult, care ne sunt devotați și care ne asigură un parcurs armonios în relație. Ne îndrăgostim, de cele mai multe ori, de oameni cărora le pasă de noi în moduri la care ne așteptăm.

Aspirația către fericire este ceva popular ce pare să aibă întâietate în cultura noastră recentă. Dar mai avem o aspirație, care este și mai puternică în sfera relațiilor personale, iar aceea este familiaritatea. Iubirea de adult se bazează foarte mult și pe șablonul familiarității, cel care ne spune cam cum ar trebui să fim iubiți și care vine din copilărie.

Iar familiaritatea, din păcate, nu aduce cu sine doar tandrețe, calmitate, încurajare, siguranță, ci și violență, abandon, manipulare, abuz, umilire, neglijență. Ce familiaritate căutăm în iubire, poate veni la pachet și cu ultima parte de caracteristici.


2. Șabloane de comportament

Nu este obligatoriu să respectăm șablonul conturat în copilărie. Nu este o lege universal valabilă. Dar dacă aruncăm o privire sinceră și atentă, realizăm câte tipare de comportament cărăm totuși cu noi din acea perioadă de creștere. Iar alegerea unui partener se întâmplă, deseori, să se inspire enorm din imaginile adunate și conturate de-a lungul anilor noștri de prim contact cu viața.

Șansele, astfel, ca mulți dintre noi să ajungă să fie împreună cu persoane care declanșează probleme vechi, complexe, dorințe și răspunsuri copilărești defensive – sunt mari. Rezolvarea nu constă totuși în a abandona relația, ci în a găsi modalități de a face față provocărilor din noua postură, cea de adult. Cunoștințele, înțelepciunea, inteligența emoțională pe care nu le aveam dezvoltate în copilărie, le avem din plin acum (sau cel puțin așa ar trebui).

Poate nu vom avea cu toții norocul să găsim și să iubim o persoană matură și dezvoltată în ariile în care avem nevoie. Și șansele sunt mari ca nici noi să nu fim suficient de dezvoltați în ariile în care celălalt ar avea nevoie să fim.

Din fericire, ne stă în putere să alegem să ne comportăm mai matur în ceea ce privește laturile mai puțin mature ale partenerului. Decât să căutăm reproiectarea radicală a instinctelor noastre, putem alege să ne educăm să reacționăm în maniera constructivă de care adultul rațional din noi este capabil acum.


3. Infernul este celălalt?

Da, celălalt este un infern. Cu toții suntem infernali.

Câteodată.

Am fost, cu toții, în anumite momente, îngrijiți necorespunzător, expuși la violența realității prea brusc sau prea mult, umiliți, neglijați, ignorați și… tot așa. Avem o sumedenie de trăsături psihologice nefericite. În mod sigur, vom aduce o groază de probleme în viața celor de lângă noi. Oricine, văzut îndeaproape, este încărcat cu o cantitate mare de lucruri rele.

Vom fi pregătiți pentru o relație sănătoasă nu când vom găsi persoana cu cele mai puține experiențe și trăsături negative, ci când vom deveni dispuși să le dăm defectelor o interpretare generoasă.

Succesul sau insuccesul unei relații nu trebuie să atârne de lipsa defectelor celuilalt, pentru că ele există în toți. Atârnă, mai degrabă, de interpretarea eșecurilor unei persoane – înțelegerea motivelor pentru care o persoană a fost și va continua să fie un partener dificil. Acest pas reprezintă momentul în care interpretăm comportamentul nu ca pe un semn de răutate, ci ca pe un simptom al durerii.

Vom învăța să iubim mai bine, să fim parteneri mai buni când răspunsul firesc în momentele grele va fi nu să ne simțim îndurerați, vinovați, scoși din minți, ci să ne simțim dornici de explorare: ce aspecte dureroase din trecutul partenerului au fost angajate în acest moment?

Această mentalitate plină de înțelegere, iubire și bunăvoință nu va face din confruntarea cu infernul celuilalt un lucru mai ușor de îndurat. Dar ne va ajuta să vedem clar că aceste eșecuri nu fac pe nimeni mai puțin vrednic de iubire, ci cu atât mai în nevoie de a o primi.


Creștem împreună,
Diana

Ești un bun cetățean?

  • februarie 17, 2023

Salutare,

Diana aici.

Cât timp ne mai rămâne pentru a fi buni cetățeni în goana noastră furibundă după atenție? Da, nu toți râvnim la atenție, dar cum îi putem ajuta pe cei care se lasă tot mai mulți copleșiți de ea?
E rău cu rău, dar e mai rău fără rău, zice o vorbă de duh (probabil românească). Cât e adevăr în această zicală și cât mit popular?


1. Adaptarea hedonică

Dacă hedonismul este în esență despre căutarea plăcerii cu orice preț, adaptarea hedonică ține de înclinația de care dăm uneori dovadă atunci când ne obișnuim prea mult cu binele.

Uneori cădem în capcana de a considera starea de confort (financiar, medical etc.) de care ne bucurăm drept punct de referință. Dacă o perioadă ne-am bucurat de un pat de dimensiuni generoase, orice altceva ni se va părea prea mic. Dacă mâncăm doar vită, orice altceva ni se va părea lipsit de gust. Dacă devine un obicei să spargem constant sume mari de bani, obiectivul economisirii din când în când ni se poate părea imposibil de atins, dacă nu chiar de-a dreptul plictisitor și fără rost.

Ne adaptăm constant la ceea ce considerăm a fi cea mai bună perioadă a vieții noastre și considerăm că orice experiență ce se află sub acest prag este intolerabilă. Amintirea vremurilor în care viața a fost mai grea se estompează în timp, iar cel mai bun nivel de trai este luat drept punct de referință.

În principiu, nu e nimic rău în asta. Însă după colț pândește un mare pericol. Există riscul foarte real de a crede că vremurile grele sunt groaznice, iar cele bune nu sunt niciodată suficient de bune.


2. Competiția pentru atenție și confirmare

Fără doar și poate, tehnologia ne ușurează viața. Salturile tehnologice ne îmbunătățesc nivelul de trai. Ne mai cresc și ceva – așteptările față de creșterea nelimitată a nivelului de trai. Suntem mai conectați ca oricând în trecut. Avem în propriile buzunare toate bibliotecile lumii și pare că totul este posibil în fața noastră. Fără excepție, toate acestea sunt lucruri bune. Dar nu la fel de bună este cel puțin una dintre consecințele iureșului tehnologic.

Trăim vremuri în care spectacolul tinde să se impună tot mai agresiv. Să înlocuiască valori importante și să năruie norme sociale și conexiuni umane. Ne afișăm gusturile și preferințele în orice moment, pe orice platformă. O facem din nevoia absolut umană de a primi atenție și confirmare din partea celorlalți. Cei care atrag atenția câștigă putere și influență, indiferent dacă e vorba despre influenceri, oameni politici sau mari companii. Suntem în mijlocul unei confruntări în care toți se luptă împotriva tuturor pentru o mică doză de atenție.

Iar asta nu poate decât să ne îngrijoreze. Competiția pentru atenție și validarea venită de la ceilalți este la fel de dură ca lupta pentru resurse. Adesea, se încheie cu un dezastru. Nimeni nu câștigă, însă toți își sporesc așteptările.


3. Răii cetățeni și spiritul civic

Când ne distanțăm de societate și ne neglijăm îndatoririle civice, suntem răi cetățeni. Când plecăm urechea doar la cei pe care îi agreăm și credem că, din capul locului, toți ceilalți greșesc, suntem răi cetățeni. Când învinovățim în permanență autoritățile pentru propriile probleme și nereușite, refuzând să ne întrebăm dacă nu cumva și noi avem o parte din vină, suntem răi cetățeni. Iar când facem doar ce e bine pentru noi, nu și pentru comunitate, nici măcar nu ne mai putem numi cetățeni. Suntem doar niște mercenari puși pe distrugere și jaf, nepăsători față de direcția în care mergem și felul în care vom reuși să o scoatem la capăt ca umanitate.

Multora dintre noi le vine ușor să se facă plăcuți și sociabili. Ne salutăm respectuos vecinii și din când în când ne prindem cu ei în mici small talk-uri inofensive. Însă a fi sociabil nu-i tot una cu a avea spirit civic. Când în discuție sunt aduse subiecte precum sistemul de educație, drepturile minorităților sau orice altă temă de actualitate, se prea poate să descoperim că nu prea reușim să ne înțelegem cu cei cu care până mai ieri eram plăcuți și sociabili.

Mai mult, când vine vorba de schimbare, de acțiune și de inițiativă, prăpastia care se cască între noi se mărește și mai mult. Sunt șanse mici să se diminueze pentru că ceea ce ne diferențiază sunt valorile ce ne ghidează.

Societatea în care trăim este mai mult decât suma blocurilor și a caselor ce o compun. E un organism viu în sine, unul față de care suntem chemați să arătăm grijă și implicare, altfel existând riscul descompunerii.

Am citit pe undeva că termenul actual de idiot provine de la un vechi cuvânt grecesc – idion. Pentru vechii greci, termenul făcea trimitere la lucrurile care-i aparțineau unui singur individ, privite ca opuse binelui celor mulți. Vechii idioți, ca să spun așa, erau răii cetățeni de astăzi, cei nedemni de acest nume și de spiritul civic ce li se cuvenea tuturor celor ce vedeau și dincolo de propriile interes. Poate mai ales dincolo de ele.


Creștem împreună,
Diana

Ești nebun, dar nu ești singurul

  • februarie 10, 2023

Salutare,

Diana aici.

Săptămâna trecută scriam despre lucruri nepopulare.

Acum aș vrea să îți vorbesc despre un subiect care este mai popular. În sensul în care ne populează destul de mult mintea, dar nu vorbim așa des despre el.

Despre nebunie (scurtă menționare că nu mă refer la probleme mintale).

Deci…


1. Ești nebun, dar nu ești singurul

Am fost părtașă la un dialog dintre doi amici zilele acestea. Unul dintre ei a făcut o gafă în public. A spus ceva mai degrabă nepotrivit de față cu mai mulți oameni. Nimic dramatic, nimic care să atragă atenția în mod negativ asupra lui, dar îmi dau seama că a fost rușinat de porumbelul care i-a ieșit întâmplător pe gură.

Ce mi-a atras atenția, în schimb, a fost replica celuilalt amic: „mă bucur că nu sunt singurul nebun”.

Și mi-am amintit de nenumăratele replici de genul pe care le-am tot auzit. Și ușurarea din vocea celor care o spuneau. Phew, în sfârșit, mai sunt și alți nebuni. Nu sunt singur în mocirla asta.

Sincer, linia de plutire pe care mai toți ne zbatem să o menținem este extrem de fragilă. Avem istorii și vieți complexe. Suntem vulnerabili în fața umilințelor, în fața iubirii, în fața pierderilor, în fața realității. Un singur eveniment de genul și putem să ne pierdem sub acea fragilă linie de plutire.


2. Nebun, dar sănătos

Vizualizăm acea linie de plutire drept îndatorirea noastră ca și adulți funcționali. Datoria să ne menținem acolo cu orice preț, altfel ne transformăm în paria societății.

Dar nu prea are rost să țintim către acea linie, către sănătatea mintală completă. Ar trebui, în schimb, să ne facem un țel din a avea o relație sănătoasă (dacă îi pot spune așa), stăpână, înțeleaptă și îngăduitoare cu nebuniile noastre.

Nebunia bună apare atunci când înțelegem în mod onest și corect lucrurile care ne fac să nu prea fim în regulă. Asta înseamnă că nu suntem echilibrați întru totul, dar a admite acest lucru, această nebunie sănătoasă, ne ajută să nu insistăm într-un mod stupid asupra normalității noastre.

Suntem anormali în felul nostru, fiecare. Cu cât ne admitem limita echilibrului, cu atât ne păstrăm, paradoxal, demnitatea.


3. Fii un nebun demn

Putem admite, fără rușine, cu grație și cu demnitate, că suntem profund bizari în o grămadă de moduri. Putem admite crizele de anxietate, accesele de invidie, momentele penibile în care spunem sau facem numai lucruri nepotrivite, pe dos; putem admite fricile, îndoielile, visele și obiceiurile rușinoase sau stupide; putem admite că suntem, în mod profund, deranjați și ciudați.

Ce aduce această recunoaștere fățișă, că e ceva în neregulă cu noi?

Umor!

Când nu mai este o tragedie faptul că suntem nebuni, devine amuzant. Să îi observi pe ceilalți, să te observi pe tine și totul fără încărcătura melodramatică pe care o aduce cu sine tragedia nebuniei.

Contrastele din care suntem construiți sunt extrem de amuzante. Nebunia sănătoasă este o formă evoluată a ființei umane. Acea specie care își știe limitele, care le admite cu grație, care poate râde cu o inimă ușoară de bizareriile din care e alcătuită și care privește cu îngăduință în ea și în ceilalți.


Creștem împreună,
Diana

Ratații

  • februarie 3, 2023

Salutare,
Diana aici.

Astăzi vreau să fac un elogiu unor lucruri care de obicei nu se bucură de o publicitate prea bună. Lucruri de care ne ferim și pe care le hulim câteodată. Dar uite de ce fiecare are un sens.


1. Melancolia

Să știi că sunt pro melancolie. Nu pentru că ne face mai interesanți, mai, chipurile – nobili, sau pentru că ne dă vreo profunzime aparte. O poate face, pentru că orice poate fi un instrument, dacă e bine folosit, dar nu e regula.

Apreciez utilitatea melancoliei. Țin să menționez că nu îmi place, în schimb, momentul acela când cineva își romantizează acest gen de trăire cu scopul de a obține ce menționam mai sus. Îmi place când există în mod autentic în cineva.

Melancolia știe conflictul tragic în care pendulăm constant: nevoia de a aparține dar și de a explora și cunoaște cât mai mult, nevoia de a fi în siguranță și de a fi liber, de a trăi în comuniune cu ceilalți dar de a nu fi sufocat, de a te regăsi în ceilalți dar de a nu fi copleșit de așteptările lor.

Avem cu toții mii de astfel de contradicții în noi. Iar melancolia este benefică pentru că înțelege că suferința noastră este o parte esențială din viață. Melancolia vine cu o perspectivă impersonală asupra durerii și suferinței. Este lipsită de sentimentalism.


2. Uită-te pe fereastră

Ai multe amintiri cu tine în bancă, la școală, holbându-te pe fereastră? Te uiți la peisaj, dar mai degrabă te uiți, fără să realizezi, în tine. Ți-ai luat un moment de respiro de la agitația exterioară, și ai aruncat un ochi în cea interioară.

Dar brusc, te-ai întors la realitate cu un sentiment de vinovăție că fie ai pierdut ce era pe tablă, sau pentru că nu ai reușit să termini de citit pagina aia enervantă de la care îți tot fug ochii.

Acest act de a ne ține capul în palmă lângă un panou de sticlă nu are parte de prea mult respect. Din păcate. Nu este o risipă de timp și nu este un act de privit în afară. Reprezintă, de cele mai multe ori, un exercițiu de descoperire a propriei minți.

De obicei, ni se pare că știm ce se petrece în propria minte: ce gândim, ce știm, ce simțim. Nu o facem într-un grad prea mare, din păcate (sau din fericire, înseamnă că avem încă multe lucruri interesante de aflat). Potențialul este incomplet explorat.

Dacă ne permitem să punem palma sub bărbie și să ne uităm pe fereastră mai des, ne creăm o cale de a fi mai alerți la sugestiile ceva mai subtile ale minții noastre și la perspectivele sinelui nostru mai profund.


3. Ratații

Societatea noastră este foarte interesată de câștigători și de poveștile inspiraționale, de succes. Cele în care totul se termină cu bine, în care protagonistul depășește greutățile și își asigură victoria. Dar unde sunt câștigători, sunt și pierzători.

Și încă mulți la număr.

Pentru că la un moment dat, apare și eșecul. În mod inevitabil, fără să țină cont cât de bun sau merituos ești. Și atunci devii ratatul din poveștile de succes ale altora. Iar apoi vine caruselul de trăiri: vină, furie, victimizare, depresie, și… tot așa. Știi despre ce vorbesc. E nasol să fii ratat.

Dar nu tot timpul societățile au privit ratații în acest fel, și nu tot timpul ratații au trecut prin stările de mai sus din cauza condiției lor. Ia exemplul grecilor antici, care au creat o formă de artă din a fi bun și totuși a eșua – tragedia.

Știm cu toții povești despre oameni inteligenți, respectabili, buni, dar care din diferite motive, ajung ruinați. Meritul scriitorilor nu este atât de mult faptul că ne arată că se poate ajunge într-o astfel de situație, ci modalitatea în care ne relatează aceste povești. Ne ajută să vedem că orice greșeală mică poate costa enorm, iar o mulțime de lucruri se află în afara controlului nostru. Oricât de mult ne-am simți noi responsabili pentru propriul destin, trebuie să nu picăm în aroganța limitatoare de a crede că putem controla și prevedea totul. Nu vom scăpa de experiența de a fi ratat oricât am încerca.

Scopul tragediei și scopul poveștilor sunt nu îndemnul de a fi buni și înțelegători cu personajele din cărți, ci încurajarea să aplicăm o astfel de perspectivă complexă pe care o găsim în tragedii asupra greutăților celor din jurul nostru și, neapărat, asupra noastră.


Creștem împreună,
Diana

Oboseală și protecție

  • ianuarie 27, 2023

Salutare,

Diana aici.

Nu prea te gândești că oboseala ar putea fi o emoție. Te gândești la oboseală ca la o stare fiziologică.

Ai avut o zi lungă și stresantă, plină de activități și ai obosit. Ai făcut mișcare la intensitate mare și ai obosit. Ai dormit prost azi-noapte și acum, la final de zi, ai obosit rău.

Dar mai simți oboseala și altfel.


1. Oboseala este și o emoție

Imaginează-ți că nu ești în niciunul dintre scenariile de mai sus. Ești odihnit și cu o stare bună dar, brusc, îți amintești că ai de dat un telefon pe care îl amânai de ceva timp. Poate trebuie să vorbești cu o rudă, prieten, coleg, cu cineva pentru care nu ai suficientă energie. Poate se lungește mult în discuție, poate te încarcă cu tot felul de detalii irelevante, poate îți transmite o parte din starea negativă pe care o are. Și brusc te simți obosit. Epuizat.

Sau vine perioada vacanței, a sărbătorilor și, deși se anunță zile libere pentru tine, brusc te simți epuizat. Ai liber de la activitățile zilnice, dar vin întrunirile de familie, vin interacțiunile cu o groază de oameni cu care poate nu ai atât de multe în comun. Și, deși încă nu ai intrat în vacanță, te simți obosit doar gândindu-te la acel scenariu.

Poate nu te regăsești în exemplele de mai sus. Poate nu îți provoacă oboseala, dar sunt sigură că ai alte situații similare în minte. Situații în care, paradoxal, nu ai făcut absolut nimic, dar ești obosit și epuizat doar gândindu-te la acel scenariu.

Ce se întâmplă în creierul tău atunci?


2. Protecție

Pe scurt, creierul tău a dezvoltat, prin genul acela de oboseală, un mecanism de adaptare care să te ajute să eviți munca pe care el o percepe ca fiind inutilă.

Ce înseamnă pentru creier muncă inutilă?

Poate ceva fără o finalitate atrăgătoare (dau telefonul acela, și reușita este că nu se supără pe mine persoana respectivă că nu am mai dat un semn de viață – finalitate meeeh pentru creierul nostru).

Poate cu prea mult consum pentru puține reușite imediate (da, alerg pe bandă o oră, dar reușita pe moment este că eventual nu ma mai simt vinovat pentru batonul de ciocolată de dinainte, în niciun caz 5 kg în minus).

Poate o muncă fără prea mari sorți de izbândă. Cred că ți se întâmplă câteodată să fii brusc obosit doar când te gândești cât ai de învățat pentru o materie la care nici nu știi dacă vei trece. Și, atunci, vei procrastina și procrastina în căutarea energiei pierdute.

Deci, când creierul vede că suntem pe punctul de a întreprinde o acțiune cu șanse mici de izbândă, sau cu câștiguri prea puțin tentante, activează oboseala. A te simți obosit în astfel de situații este strategia creierului tău prin care conservă energie prețioasă.


3. Totuși…

Deoarece corpul și mintea noastră sunt conectate, emoțiile nu mai rămân la un nivel abstract, ca ceva care există doar în mintea noastră. Au puternice repercusiuni în corp. Sunt și fiziologice.

Așa că da, oboseala este clar o emoție. La fel cum creierul folosește alte emoții, precum frica sau anxietatea atunci când vrea să ne ferească de incidente periculoase, sau furia când vrea să se asigure că nu se profită de noi, la fel se folosește și de emoția oboselii pentru a ne contura comportamentul cu scopul de a prezerva energie. Și de a nu risipi resurse prețioase.

La fel ca și cu restul emoțiilor, e clar că de multe ori acest creier al nostru dă rateuri. Da, acea materie stufoasă unde este foarte posibil să pici, trebuie studiată. Poate și acel telefon trebuie dat. Acel task super enervant și obositor pe care îl tot amânai, trebuie îndeplinit. Așa obosiți cum ne simțim, tot ar cam trebui să facem ce amânăm.

Așa că, cum scăpăm de acest mecanism de adaptare care ne pune piedici?

Prin observație în primul rând.

Observă ce anume îți spune propriul corp. Ce încearcă să te împiedice să faci și de ce? Identifică ce activități sunt într-adevăr o mare risipă de energie și nici nu te apuca de ele. Taie-le de pe listă. Identifică apoi ce activități ți-ar da o stare bună dacă le faci, dar pentru că par lungi și dificile, poate chiar imposibile, corpul tău încerca să te rețină din a acționa.

Partea a doua?

Dacă ai reușit să găsești acele activități pe care trebuie să le faci, și știi că te vei simți mai bine dacă te apuci de ele, sparge-le în bucăți, segmentează-le. Creierul tău le va percepe ca fiind mai accesibile, mai lejere, iar oboseala ar putea dispărea ca prin minune.

Citește doar 10 pagini zilnic, din acel capitol imens, și s-ar putea să nu te simți la fel de obosit decât dacă te-ai fi luat la trântă cu tot capitolul din prima. Fă doar 10 minute de sport zilnic, în loc de o oră pe care oricum o amâni și o repeți foarte rar într-o săptămână. Fă lucrurile mai ușoare și mai accesibile pentru a le putea integra într-o rutină zilnică. Nu îți suprasolicita corpul și creierul pentru că vor riposta.


Creștem împreună,
Diana

Ce valori te ghidează?

  • ianuarie 20, 2023

Salutare,

Diana aici.

Ascultam zilele trecute acest Tedx Talk. E bun, Daniel David vorbește despre câteva lucruri pe care sigur le vei găsi folositoare. La un moment dat, printre altele, aduce în discuție ideea de valori cardinale. Și am rămas fixată pe acest subiect, în special datorită modului în care a introdus acest subiect.


1. Stai, ăăă…

Dacă suntem întrebați lucruri de bază, precum nume, vârstă, adresa la care locuim, avem un răspuns instant. În schimb, cum scoate în evidență Daniel, dacă suntem întrebați care sunt 3 valori cardinale care ne ghidează într-o proporție mare viața, începem cu: ăăă…

Nu pentru că nu avem așa ceva, ci pentru că nu sunt la fel de bine conștientizate, conturate în cuvinte și imediat accesibile precum datele de bază despre noi. Deși, este clar, și valorile după care ne ghidăm sunt tot o bază a noastră.

Oricum, la finalul Tedx Talk-ului, am făcut un exercițiu punând rapid întrebarea prietenilor cu care am urmărit clipul. Și eu, și prietenii mei am avut nevoie de câteva zeci de secunde să conturăm în trei cuvinte direcția pe care am ales-o pentru viața noastră, pentru comportamentul nostru, pentru felul nostru de a fi.


2. Baza pe care construim

Da, am început cu ăăă…, creierul a avut semnul de loading pentru câteva zeci de secunde, dar am reușit să sumarizăm în doar trei cuvinte felul în care alegem să ne construim: pe noi, pe tot ce ni se întâmplă și ce ne înconjoară.

Cred în continuare cu tărie că suntem stăpânii propriului destin. Prin obiceiuri, valori, fapte, gânduri și trăiri la care zilnic dăm naștere, și prin care ne conturăm viața și sinele.

Noi suntem căpitanii și instanța ultimă care decide dacă păstrăm un gând și îl lăsăm să devină realitate, dacă ținem de un obicei și îl lăsăm să facă valuri în viitor, dacă ne ghidăm după o valoare care ne va face să fim mai buni, sau o băgăm într-un sertar ascuns când ne este prea greu să trăim la înălțimea ei.


3. Și tu?

După cum ziceam, am trecut rapid pe la toți cei din cameră și i-am rugat să se oprească la doar 3 valori ca în Tedx Talk-ul lui Daniel David. Am auzit despre dreptate, onoare, perseverență, drepturile animalelor (da, pentru sora mea asta este o valoare după care trăiește – how cute is that), înțelepciune, blândețe, onestitate, calmitate, excelență, și… tot așa. Numai cuvinte faine.

Și nu sunt numai cuvinte faine. Am putut vedea cum toți și-au făcut nu doar o descriere a comportamentului la care aspiră, la lucrurile de preț pentru ei, ci și la personalitatea lor de zi cu zi. Pentru că, cu toții, reușesc în măsură foarte mare să trăiască în acord cu acele valori.

Valorile, la mulți oameni, ajung să fie parte integrantă din personalitate. Nu mai sunt doar niște concepte situate în afara lor, în baza cărora își mai ghidează/reglează comportamentul câteodată. La unii o să le vezi încrustate adânc, până în ADN. Le trăiesc deci.

Valorile alese de mine (chiar dacă nu mă întreabă nimeni, dar mno… avantajul de a avea permisiunea de a scrie orice-ți trece prin cap) sunt bunătatea (you can never have enough of that), autenticitatea (nu poți crea conexiuni reale și cu sens dacă tu nu ești racordat la tine însuți) și cunoaștere (again, you can never have enough of that).

Și tu?

Ce te ghidează, ce te inspiră?

Care sunt cele trei cuvinte care te fac căpitanul propriei vieți?


Creștem împreună,
Diana

Înțelepciunea mulțimii

  • ianuarie 13, 2023

Salutare,

Diana aici.

Justiția nu e înfăptuită de mulțimi, ci de magistrați. De persoane înalt calificate de la care cu toții ne așteptăm să împartă dreptatea cu discernământ și în mod corect. La fel, actul medical nu este realizat de mulțimi. Medicii, specialiștii în tratare și prevenire sunt cei care salvează situația.

Chiar și așa, sunt și situații, deloc puține, în care înțelepciunea mulțimilor e cartea câștigătoare. Unde-s mulți, puterea crește. Așa e, în anumite cazuri chiar așa stau lucrurile.

Ia să vedem despre ce este vorba.


1. Înțelepciunea mulțimilor?

Poate că motto-ul de mai sus se aplică în cele mai multe dintre domenii, dar nu în absolut toate. În orice caz, de cele mai multe ori, mulțimile chiar au o înțelepciune proprie și ajung să ofere soluții bune.

Dincolo de cartea lui James Surowieki despre Înțelepciunea mulțimilor, care demonstrează că înțelepciunea grupurilor este mai valoroasă decât cea a indivizilor luați individual și doar în anumite împrejurări specifice, mai avem o experiență la care ne putem raporta.

În 1907, britanicii au participat la Plymouth la Expoziția Anuală a Animalelor Domestice. Între diferite întreceri și modalități de petrecere a timpului, organizatorii au pregătit un concurs. I-au provocat pe cei prezenți să ghicească greutatea unui bou bine hrănit. Folosind bilețele de hârtie, oamenii au început să-și dea cu părerea. În mod curios, media răspunsurilor oamenilor gravita în jurul greutății de 547 de kg, cu doar puțin sub 5 kg din greutatea reală a animalului.

Rezultatele au fost de-a dreptul spectaculoase. Au fost incluse într-un studiu publicat în prestigioasa revistă Nature. Omenirea era în fața unei importante descoperiri: înțelepciunea mulțimilor era reală. Dar care era oare secretul?


2. Când mulțimile nu au dreptate: Harry Potter

Și totuși mulțimile nu sunt întotdeauna înțelepte. Probabil ai auzit despre autoarea britanică J.K. Rowling. Poate că ai și citit sau îți propui să parcurgi seria care inspiră numele celui de-al doilea subiect de azi. Da, ea este cea care a așternut pe hârtie cele șapte volume din seria Harry Potter. În prezent, este o legendă, dar lucrurile nu au stat așa dintotdeauna. Cărțile ei au fost traduse în peste 70 de limbi și s-au vândut într-un număr record de peste 500 de milioane de exemplare. Până să devină celebră însă a avut multe obstacole de înfruntat.

Până când să obțină acordul de publicare din partea unei edituri a fost refuzată de 12 ori. 12 edituri nu i-au prețuit prima carte din serie – Harry Potter și Piatra Filozofală – și nu au reușit să întrevadă succesul de care avea să se bucure.

Cea de-a 13 încercare a fost cu noroc. Editura Bloomsbury din Marea Britanie a decis să o publice și i-a oferit și o sumă de bani pentru întreaga afacere.

Ce s-a întâmplat de fapt?

Înainte de a fi publicată, cartea a fost răsfoită de fetița directorului editurii, de micuța de opt ani Alice Newton. Copila a fost cucerită de scriitură, iar editura a dat marea lovitură.

O copilă de opt ani a văzut și a apreciat ceea ce 12 edituri de prestigiu nu văzuseră și nu apreciaseră. J.K. Rowling a devenit miliardară și continuă și astăzi să încânte milioane de oameni de pe întregul glob.

Nu mulțimile, ci o singură persoană, o cititoare înflăcărată, a fost capabilă să vadă bogăția ficțiunii create. Ea este cea care a înclinat balanța, care a decis viitorul unui scriitor pe care ar fi fost păcat să nu-l fi descoperit până în prezent.


3. Mulțimile estimează adevărul

Indiferent dacă este vorba despre estimarea greutății unui animal, despre decizia de a diagnostica corect o afecțiune sau despre aprecierea unui om politic, suntem dispuși să cerem mai multe păreri. Suntem înclinați să căutăm mai multe informații și să încercăm să vedem imaginea de ansamblu înainte de a lua o decizie.

Imaginează-ți că îți măsori temperatura corporală cu ajutorul unui termometru. Acesta indică 38,8. Ai motive de îngrijorare. Agitându-te, alegi să măsori temperatura și cu termometrul bunicii. El indică doar 38. Dacă faci media rezultatelor, erorile se pot anula reciproc și tu poți obține un rezultat mai apropiat de realitate. Cu cât crește numărul de încercări, cu atât e mai mult probabil ca rezultatul final să fie cel real. Ținând cont de exemplul nostru, e foarte probabil ca temperatura ta să fie undeva la mijloc – 38,4 grade.

Acum, să revenim la oamenii de mai sus care încercau să ghicească greutatea boului. În funcție de experiențele lor, de capacitatea de a aprecia corect și de calitatea vederii, oamenii au formulat un răspuns. Unii eu spus că boul are peste 600 de kg, iar alții sub 500. Însă ceea ce e important e greșelile unora și altora s-au neutralizat reciproc. În final, valoarea medie la care a ajuns grupul a fost foarte apropiată de realitate.

Nu e niciun fel de magie la mijloc și poate nici chiar înțelepciune. E doar matematică. Mulțimile estimează adevărul și o fac nesperat de bine. Totuși, pentru ca rezultatul final să fie unul fidel, e important ca cei care-și dau cu părerea să fie independenți, să nu se influențeze reciproc, să judece și să ia decizii individuale.

Ce crezi, putem să luăm asemenea decizii fără să fim influențați de ceilalți?


Creștem împreună,
Diana

Are review-uri bune?

  • ianuarie 6, 2023

Salutare,

Diana aici.

Și tu te uiți în jur înainte de a lua o decizie? Acționezi mai degrabă în pripă sau abia după o amplă și echilibrată analiză?

Nu e foarte important cum procedezi. Oricum ai face-o, e grozav. Ideea e că de prea multe ori îi influențăm pe ceilalți într-un mod nu tocmai pozitiv. Și viceversa funcționează. Și ceilalți au darul de a ne influența prin alegerile lor. Nu întotdeauna varianta sau scenariul agreat de cei mai mulți este bun și pentru noi, pentru mine și tine.


1. Are review-uri bune, așa-i?

Câți dintre noi nu alegem un produs sau altul bazându-ne aproape exclusiv pe review-uri? Dacă alții au doar cuvinte de laudă despre un produs, trebuie să fie bun și pentru noi. Din contră, dacă majoritatea celorlalți sunt nemulțumiți, aproape în mod reflex ne schimbăm și noi opinia. Uneori, nu ne mai obosim să ne documentăm, să citim și să cântărim avantajele și dezavantajele produsului. Mergem cu opinia majoritară, fie ea bună sau rea.

Când dăm curs deciziei altcuiva s-ar putea să facem alegere bună, dar nu întotdeauna. Spre exemplu, 10% din rinichii donați anual în SUA nu sunt folosiți. Atunci când o donație este refuzată, din motive religioase sau din te miri ce alte considerente, următorul pacient află că rinichiul pentru care așteaptă a fost refuzat anterior. Ceea ce e ciudat e că nu i se spune motivul, din dorința de a proteja identitatea și alegerea celui de dinaintea sa. Presupunând că este vorba despre un rinichi degradat, cel de-al doilea pacient îl refuză, prelungindu-și astfel chinul și așteptarea.

Pe orice platformă, primele dintre review-uri le influențează pe următoarele. Dacă sunt bune, sunt șanse mari ca și celelalte să fie pozitive, iar dacă sunt rele, e de așteptat că și cele care vor urma vor fi mai moderate. Chestiunea e relativ simplă un comentariu sau o evaluare inițială are mari șanse să le influențeze pe cele care urmează.


2. Învață și trăiește

Dacă nu ai auzit până acum despre pinguinii Adelie, uite o poveste faină despre ei. Ce trebuie să știi despre ei, dincolo de faptul că, da, trăiesc în Antarctica, este că pinguinii Adelie sunt mici, incredibil de drăgălași și adorabili. Cu excepția stomacului, care e alb, sunt negri din cap până în picioare. Ca orice mamifer și pinguinii noștri sunt mai tot timpul în căutarea hranei. Pentru a face rost de ea, se întorc mereu și mereu la ochiurile de apă. Dar lucrurile nu sunt așa simple. Obținerea hranei prezintă riscuri la tot pasul. Apropiindu-se de apă riscă să devină din vânători, victime. Focile-leopard stau la pândă și abia așteaptă să înfulece câțiva pinguini drăgălași.

Cum crezi că procedează pinguinii noștri?

Așteaptă, se codesc și încearcă să depisteze prezența focilor-leopard. Când așteptarea devine chinuitoare, unul dintre pinguini sare în apă. Fie din proprie voință, fie împins de ceilalți. În momentul în care se întâmplă acest lucru, întreaga suflare pinguienească e cu sufletul la gură. Apare sau nu foca-leopard? E sau nu în pericol pinguinul aflat în apă?

Dacă foca-leopard își face apariția și îl atacă, ceilalți pinguini se întorc pe un picior și pleacă. Dacă nu se întâmplă acest lucru, toată gașca de pinguini sare în apă și se pune pe treabă – urmează un ospăț pe cinste.

Care e lecția acestui obicei? Prezența primului pinguin în apă e un semnal pentru ceilalți. Destinul lui influențează destinele tuturor. Pinguinii noștri învață și reușesc de fiecare dată să trăiască.


3. Teoria minții

De fiecare dată când sunt întrebată spun răspicat că suntem aici, pe pământ, pentru a învăța în permanență de la ceilalți. Încă de când ne naștem începem să învățăm. Îi imităm pe ceilalți și judecăm obiectele și experiențele pe care le trăim cu un ochi aruncat spre alegerile celorlalți. Ne schimbăm inclusiv amintirile pentru a se potrivi cu ale grupului (bulei) din care facem parte.

La fel de important, preluăm și înmagazinăm victoriile și înfrângerile celorlalți. Tocmai de aceea încă mai auzim prin jurul nostru că suntem prea mici sau că sunt interese mari la mijloc și că nu se vrea. Am alocat prea mult spațiu înfrângerilor celorlalți și posturii de victimă în care se găsesc. Mintea noastră e inundată de asemenea idei fixe, care mă tem că sunt false până la ultima.

Imaginează-ți că te afli într-un bar, cu prietenii. Când se servesc băuturi alcoolice, te grăbești să refuzi politicos. Cel puțin unul dintre amicii tăi prezenți va încerca să înțeleagă ce motive stau în spatele refuzului tău. Cum face asta? Recurge în mod reflex la propria stare, amintiri și experiențe pentru a face deducții despre starea ta. Dacă e o persoană experimentată, se prea poate ca amicul tău să deducă bine. Dacă totuși nu e, e foarte probabil să înțeleagă pe dos refuzul tău. Strategia poate să funcționeze, dar mai dă și rateuri.

Capacitatea de a ne gândi la ce se gândesc ceilalți pare a fi, câteodată, o forță magică. E unul dintre atuurile speciei noastre. Să te pui în pielea celorlalți pentru a le înțelege așteptările și fricile nu e deloc simplu. Dar nu e nici imposibil de învățat.

O poate face fiecare dintre noi. Observarea activă, răbdarea și efortul de a-i cunoaște și înțelege sincer pe ceilalți pot face diferența.


Creștem împreună,
Diana

Care sunt gândurile cu care vei trece în 2023?

  • decembrie 30, 2022

Salutare,

Diana aici.

Azi nu vreau să te rețin mult.

Mai este puțin și intrăm într-un alt an. Unii încântați, alții speriați, unii entuziasmați, alții descumpăniți, iar unii dintre noi…indiferenți.

Oricare ar fi starea noastră, un lucru putem să îl avem în vedere cu această trecere dintr-un timp, în alt timp: oportunitatea resetării.


1. Sims

Știi momentul acela când ieși dintr-o cameră și te duci în o alta cu un scop precis? Doar că atunci când ai intrat pe ușa noii camere, ai uitat de acel scop precis?

Fie o putere mai mare se joacă Sims cu noi și ne dă cancel la ce vrem noi să facem acolo, fie ne aflăm sub imperiul de „doorway effect”.

Pe scurt, creierul pare a fi setat ca atunci când părăsim un mediu și intrăm în altul, să își dea resetare la amintirile din mediul deja părăsit. Cu tot cu intențiile pe care le aveam atunci când am părăsit, spre exemplu, dormitorul pentru bucătărie (mâncare mai mult ca sigur).


2. Dintr-o lume-n altă lume

E și o melodie de la Subcarpați cu numele ăsta. Foarte drăguță, dar nu despre ea este vorba. Dă-i un play oricum.

Creierul nostru poate găzdui doar o anumită cantitate de informații în același timp. Și cu cât adăugăm altele, fără să eliberăm, cu atât devenim mai haotici, mai încărcați și mai stimulați. De aceea este binevenită orice strategie, chiar și cea de „doorway effect”, pentru mintea noastră.

Revenind la o altă lume: nu crezi că trecerea într-un alt an poate funcționa ca o ușă prin care să facilitezi resetarea unei minți încărcate de tot ce a acumulat pe parcursul acestui an?

Poate fi momentul potrivit pentru schimbări pe care de ceva timp le doreai. New year, new me, oricât de enervant ar suna, poate fi o oportunitate. Nu de schimbare drastică a propriei identități, dar măcar de îmbunătățire. În limite rezonabile, evident, și cu multă disciplină aplicată zilnic apoi.


3. Așadar și prin urmare?

Așadar și prin urmare, închei cu o întrebare.

Bine, cu mai multe, dar nu îmi ieșea rima. Poți răspunde la ele dând un reply, sau poți doar să le rumegi singur(ă).

Cu ce gânduri treci dintr-o lume-n altă lume, dintr-un an în alt an?

Îți este mai ușor să faci schimbări și să scapi de un înveliș care nu îți mai servește, ca șarpele, odată cu trecerea într-un nou an? Sau o faci oricum constant?

Ce îți va aduce mai mult sens în viitor? Încotro îți vei distribui, deci, energia și gândurile?

Și ultima întrebare și gata, promit că mă opresc: cu ce stare de spirit întâmpini provocarea examenului pe care îl vei susține în acest an?


Creștem împreună,
Diana

Ghicirea viitorului

  • decembrie 23, 2022

Salutare,
Diana aici.


Tânjim să fim diferiți. Altfel decât ceilalți. Mai curajoși, mai verticali, mai plini de spirit și de inițiative. Uneori suntem, dar de cele mai multe ori suntem foarte asemănători între noi.

Învățăm unii de la alții și nu o facem plagiind. Așa se întâmplă din cele mai îndepărtate timpuri. Învățăm social, printre ceilalți, în contactele pe care le avem cu fiecare, prin observare și prin digerare.

La capătul fiecărei experiențe rămânem cu o idee solidă: suntem mai degrabă asemănători decât diferiți.


1. Ghicirea viitorului

Ce poate fi mai fascinant decât să știi ce se întâmplă mâine cu tine? Sau ce vor face ceilalți în viitorul apropiat? Bine, sunt lucruri cel puțin la fel de sau chiar mai captivante decât cititul viitorului în boabe de cafea. Nu despre asta e vorba. Ideea e că, de cele mai multe ori, ghicitul în stele e o cacialma inofensivă. Totuși, uneori e mai mult decât atât.

În unele regiuni din România, la o vârstă fragedă, copiii sunt puși în fața unui suport pe care se află o sumedenie de lucruri. O minge, o carte, o floare, o sabie de jucărie, o cască de pompier, un Iphone, lăsat întâmplător acolo, un maimuțoi de pluș… și lista poate continua. Până la urmă, numărul produselor ce se află în fața copilului ține de posibilitățile părinților, de inventivitatea și de fricile/așteptările adulților.

Care e miza acestei tradiții încă la modă? Toată lumea se așteaptă ca cel mic să aresteze rapid un obiect. Nu e ca și cum cu asta s-ar încheia întreaga poveste. Produsul ales are darul de a prezice viitorul celui mic. Dacă e vorba despre o minge, va fi sportiv, un pix… profesor, înțelegi tu ideea.

Dar ce va fi copilul când va crește dacă se simte atras inevitabil de Iphone? De cum pune mâna pe el nu mai e chip să renunțe la gadgetul care pare să le placă copiilor și adulților în egală măsură.


2. Învățăm în cea mai mare parte de la cei din jur

Nu produsele comestibile îl atrag pe cel mic prima dată, ci Iphone-ul. Nu zgomotul sau luminile îi trezesc curiozitatea celui mic. De fapt, smartphone-ul este blocat.

Așa cum e de cele mai multe ori, răspunsul e chiar simplu. Copilul alege Iphone-ul pentru că, încă din primele zile de la naștere, a observat că părinții îl foloseau constant, cu mare interes, fiind de-a dreptul absorbiți de lumina din acest dreptunghi metalic.

Alegerea pe care o face copilul pentru Iphone nu spune ceva despre viitorul lui, dar ne dovedește ceva despre felul în care ne funcționează creierele. Ne arată că, încă de la naștere, suntem dotați cu un simț ascuțit pentru a învăța de la ceilalți. Nu e ca și cum ne-am putea opune sau spune pas.

E vorba despre o înclinație înnăscută, învățarea socială. Aceasta nu se încheie niciodată.

Dobândim cunoștințe într-un context social. Învățăm de mici copii să facem diferența între valoarea și nonvaloarea lucrurilor sau cum să curățăm cartofii prin observarea altora. Cel mai adesea facem aceste lucruri fără să ne dăm seama. Nu e vorba despre plagiat. Nu plagiem pe nimeni.

Închipuie-ți doar cât timp salvăm inspirându-ne din preferințele și modul de acțiune al celorlalți. Avem interacțiuni limitate cu mediul înconjurător și să pentru a învăța doar în cicluri de încercare, eroare, acumulare ne-ar fi necesare mai multe vieți.


3. Gândește diferit!

La finalul anilor ‘90, pentru că nu-i mergeau tocmai bine vânzările, compania Apple încerca să dea lovitura. Calculatoarele produse de Apple se vindeau decent, dar cei mai mulți alegeau calculatoarele realizate de competiție. Obiectivul era creșterea vânzărilor proprii, ba chiar devansarea liderului din domeniu – IBM.

Pentru că nu puteau să o scoată singuri la capăt, cei de la Apple au apelat la priceperea lui Craig Tanimoto, directorul artistic al unei companii de publicitate la mare căutare. După o scurtă analiză, după dezbateri și modificări, Craig a oferit soluția. S-a folosit de mai multe fotografii în care erau înfățișate diferite personaje importante în nuanțe de alb și negru.

Ceea ce a făcut diferența a fost textul postat deasupra imaginilor – Think Different, alături de sigla Apple în culorile vii ale curcubeului.

A fost un succes uriaș. Vânzările calculatorului produs de Apple au explodat. Americanii, și la ani distanță după ei și mulți cetățeni ai lumii, s-au înghesuit să cumpere produsul, iar mai apoi produsele lansate pe piață de compania din SUA.

Rețeta succesului lui Craig e destul de simplă. A mizat pe una dintre principalele noastre nevoi – aceea de a fi unici!

Și, așa cum se întâmplă mai mereu, viața a bătut și aici filmul. Ca o ironie, cei care au dat iama și au cumpărat produsele Apple s-au considerat unici, uitând că în mare parte sunt produsul preferințelor altora.

Nu e nimic rău în asta. Ne place să ne vedem diferiți și ne e destul de greu să recunoaștem că adoptăm părerile și deciziile celorlalți. Uităm adesea că învățăm social și acționăm în consecință.

Am putea crede că muzica pe care o ascultăm, barurile pe care le preferăm, gadgeturile după care tânjim și genul de relații de amiciție pe care le creăm ține de decizia noastră independentă. Lucrurile nu stau tocmai așa. De fapt, tranzacționăm în permanență gusturi, păreri și convingeri.

Suntem diferiți, dar ceea ce ne aseamănă atârnă mult mai greu. Gândim diferit sau asemănător, nu e prea important. Nu e musai să facem un scop din asta. Cu modestie și bunătate putem să înțelegem că gândirea și maniera de a acționa diferit sunt mai degrabă excepția și nu regula.


Creștem împreună,
Diana

Când te-ai apucat de învățat pentru rezi? — Chestionar 2022

  • decembrie 20, 2022

Rezistă impulsului!

  • decembrie 16, 2022

Salutare,

Diana aici.

Te-ai gândit vreodată cât de mult suntem influențați de ceilalți atunci când suntem stresați? Atunci când ne simțim mici și intimidați („suntem prea mici noi pentru a acționa”)?

La fel, și noi îi influențăm mai mult pe ceilalți dacă interacționăm cu ei în momentele în care sunt mai puțin echilibrați.

În doze firești, stresul este eficient. Ne ajută să trecem cu brio prin dificultăți. Când depășește pragul normal, nu doar că ne îmbolnăvește, dar ne face și mai predispuși la greșeală sau la a crede iluzii și lucruri false.


1. Isteria în masă

Uneori, în mod nedrept, putem cădea în capcana de a le reproșa celorlalți că sunt isterici. Când totuși desemnăm corect fenomenul, ne referim la oameni care reacționează impulsiv, pentru că se află mult peste nivelul firesc de stres. Se comportă haotic, disproporționat, nu mai sunt conectați la informațiile aflate sub nasul lor și urlă din toți rărunchii, da, toate acestea sunt caracteristici ale unei persoane care se comportă isteric.

Isteria în masă însă ține de cazurile în care mai mulți oameni acționează haotic și irațional. La originea acestor fenomene se află de obicei comportamentul unui individ care provoacă panică printre alții, care sfârșesc prin a-i prelua inconștient reacțiile.

Urmarea e cât se poate de simplă. Se activează numaidecât efectul de domino. Ceea ce e trist e că e imposibil să mai fie oprit odată ce s-a stârnit. Acționează pe principiul bulgărelui de zăpadă care coboară pe o pantă. Cu cât coboară, cu atât devine mai mare și mai distrugător.

Gândește-te la panica stârnită la ieșirea de pe stadioane, când oamenii sunt pe punctul de a se călca în picioare. La ceea ce s-a petrecut la doar câteva zile după atentatele din 11 septembrie 2001, când simpla goană pe stradă a unor cetățeni îi determina pe mulți alții să alerge fără rost, în orice direcție. Uite un exemplu mai recent, de-a dreptul dramatic: îmbulzeala tragică din noaptea de Halloween din Seoul.


2. Supuși presiunii

Trăim vremuri interesante. Vremuri stresante și solicitante. Dar e cu siguranță cea mai bună dintre lumile în care puteam trăi, pentru simplul motiv că o facem acum. Nevoia de a acționa ne urmărește la tot pasul, chiar și atunci când tot ceea ce trebuie să facem e să luăm o pauză, un moment de respiro.

Cazurile de isterie în masă încolțesc în medii stresante, solicitante, mai ales acolo unde oamenii sunt speriați sau de-a dreptul stresați. De ce asemenea situații se produc mai ales atunci când nu suntem relaxați și încordați? De ce Hitler ținea discursuri audienței sale doar seara, de obicei la ore târzii? Pentru simplul motiv că starea de stres și oboseala diminuează capacitatea noastră de a rezista, de a ne opune fricii sau forței.

Când ne simțim amenințați suntem inundați de cortizol. Devenim stresați și principala noastră preocupare este supraviețuirea. Alte funcții, precum digestia, raționalizarea sau sistemul imunitar trec în plan secund. Și creierul suferă modificări multiple în condiții de stres excesiv. Procesul gândirii se dilată și capătă manifestări nebănuite cu doar o clipă înainte, într-un moment de relaxare. Totul e aproape suspendat pentru că obiectivul central e în fața noastră: supraviețuirea.

Atenția se ascute și ne pregătește de luptă. Sau nu, doar de abandon, când stresul e mult prea mare.


3. Rezistă impulsului

E un fapt de necontestat că atunci când suntem prea stresați suntem dispuși să plecăm urechea la știrile negative. Mai mult, sub amenințare și sentimentul de frică, ne modificăm acțiunile și comportamentul ca răspuns la veștile proaste care ajung la noi.

Cazurile condamnabile de viol de care se fac vinovați oameni proaspăt ieșiți din închisoare ne fac să îi vedem pe aceștia peste tot. Știrile despre valurile de imigranți care bat la porțile Europei nu trezesc frici și sentimente xenofobe. Datele despre absenteismul la bacalaureat ne determină să credem cu tărie că educația românească e pe butuci. Anunțurile cu privire la pandemie sau la criza economică în care ne aflăm deja ne creionează un viitor dificil.

Toate reacțiile de mai sus vin cu o doză imensă de presiune și ne șoptesc în ureche să mergem la sigur, să fim conservatori, să nu ieșim din ritm și să rămânem în zona noastră de confort. Dar acestea nu sunt întotdeauna soluțiile cele mai bune. Uneori, ce mai bună alegere să riști. Să riști și să speri că vei fi răsplătit pentru curajul tău. Curajul de a depăși stereotipuri și clișee, de a nu cădea pradă prejudecăților și de a-ți lua un moment de răgaz pentru a gândi la rece înainte de a acționa.

Uneori, mai ales în situații realmente dificile, a nu risca echivalează cu asumarea faptului că ai șanse mici de a câștiga. Sunt unele persoane care întrevăd oportunitatea chiar și în cel mai sumbru scenariu cu putință. Care depășesc momentul de intimidare, tiparele instinctive, și fac față stresului asumându-și riscuri controlate. Nu există o rețetă standard pentru aceste riscuri, ci doar experiențe pe care le trăim și din care învățăm.

Stresul, posibilitatea de a fi umiliți sau panica de a nu fi lăsați în urmă de concurență afectează capacitatea de a gândi sănătos. Nimeni nu scapă nevătămat din lupta cu toate obstacolele din viața de zi cu zi. Dar asemenea realități nu ne afectează la fel pe fiecare dintre noi.

Ceea ce face diferența e starea mentală în care ne aflăm când ne pocnește stresul. Cum rezistăm impulsului de a ne fi deformată gândirea, deciziile și interacțiunile cu ceilalți. Stresul e un bun aliat doar în doze normale. Altfel se poate dovedi cel mai temut dușman al nostru.


Creștem împreună,
Diana

Control freak?

  • decembrie 9, 2022

Salutare,

Diana aici.

Hai să ne oprim azi puțin în dreptul controlului. Nu e rău să fii în control. Nu e rău deloc, cu atât mai mult cu cât vizează propriile alegeri. Să fii responsabil pentru ceea ce faci și în control față de ceea ce simți e o adevărată reușită.

Controlul sporește sentimentul de fericire.

Așa că las mai jos ideile la care m-am gândit săptămâna asta.


1. Control freak?

Oamenii care simt că dețin controlul sunt mai fericiți decât restul. Nici nu contează dacă îl dețin în mod real sau dacă e doar o iluzie, imaginea controlului vine la pachet cu multă satisfacție. Pacienții care suferă de cancer și care au un control mai mare asupra activităților zilnice trăiesc mai mult.

La fel, cei care simt că se află în control, în ceea ce privește propria viață și alegerile pe care le fac în mod conștient, țin la depărtare bolile cardiovasculare. Ți se pare surprinzător? Adică, care-i treaba, cu adevărat? De unde și până unde?

Ei bine, ce zici dacă mă grăbesc să-ți spun că anxietatea, stresul și frica sunt ușor de combătut când apare sentimentul de control pe scenă? Și nesiguranța pe care o simțim și stresul zilnic mereu mai mare ne afectează starea de sănătate. Riscă să ne lase cu garda jos în fața amenințărilor zilnice și, pe termen lung, să ne facă mai vulnerabili față de afecțiunile care omoară anual cel mai mare număr de români.

Controlul asupra propriei vieți eliberează. Te întărește și îți aduce porții nebănuite de bunăstare. Nu vorbesc aici de controlarea obsesivă a gesturilor și mișcărilor celorlalți, ci de experiența de a fi la comanda propriilor aspirații și visuri.


2. Îmbunătățește-ți propriul nivel de control

Nu sunt prima care se gândește la acest subiect. De fapt, ce zic, am citit despre el undeva și mi-a rămas în minte. Ți-l împărtășesc și ție cu speranța că-ți poate îmbunătăți viața.

Revenind la tema noastră, află că încă de acum 50 de ani s-a pus problema dacă există cu adevărat o legătură solidă între nivelul de control și bunăstarea pe care o resimțim. S-a pus o întrebare, ziceam. A venit imediat și răspunsul. Grupul de studiu? Vârstnicii internați într-un cămin.

De ce vârstnicii și nu orice altă categorie de public? Pentru simplul motiv că ei, bătrânii noștri, simt cu mult mai acut decât mult alții cum li se tocește sentimentul de control asupra propriilor vieți. Dacă până mai ieri aveau un job și simțeau că au lumea la picioare, azi fac mari eforturi să-și drămuiască pensiile în cele mai multe dintre cazuri modeste. Dacă până de curând puteau să se ia la trântă cu tot și cu toate, să facă planuri și să urmărească îndeplinirea lor cu încăpățânare, ei bine, azi, se simt neputincioși, uneori izolați, și de cele mai multe ori cu sănătatea șubredă.

Deciziile pe care erau obișnuiți să le ia singuri înainte, ce mănâncă, pe unde se plimbă, cum își petrec timpul liber, sunt acum luate de alții. Alții fac pentru ei, mai bine sau mai rău, ceea ce în mod firesc făcea fiecare pentru sine.

Bătrânii din căminul nostru sunt asemenea pasagerilor dintr-un avion.

Poate că pilotul are intenții bune, dar ei, bătrânii, nu au nici o putere să acționeze.


3. Pune-te din nou pe scaunul pilotului

Să-i pui pe oameni în scaunul pilotului chiar poate face diferența. Adică, dacă îi încurajezi să acționeze, să-și asume responsabilități și să-și prețuiască independența de mișcare, lucrurile se se vor îmbunătăți imediat.

Vârstnicii despre care-ți scriam mai sus au făcut parte dintr-un grup de studiu în anii ’70. Doi cercetători americani de la universitățile Harvard și Yale au analizat reacțiile bătrânilor dintr-un cămin din Connecticut (SUA).

Bătrânii au fost împărțiți în două grupuri: independenții și dependenții. Independenții au fost instruiți să își asume întreaga responsabilitate pentru viața lor. Să ia măsuri pentru a avea toate lucrurile necesare și să-și planifice felul în care vor să-ți petreacă timpul. De asemenea, li s-a oferit și o floare în ghiveci. Li s-a fixat și o responsabilitate – să o ude zilnic.

Dependenților li s-a transmis că personalul căminului va avea grijă de ei. Că nu e nevoie să ridice un deget, pentru că vor avea asigurate și mesele zilnice și activitățile recreative la care să participe. De asemenea, au primit și ei câte o plantă, dar li s-a spus că îngrijitorii o vor uda zilnic și că nu e nevoie să-și facă nici o grijă în privința ei.

Evident, nimeni nu îi împiedica pe dependenți să ude floarea sau să ia decizii în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, nu s-au sinchisit să o facă de-a lungul următoarelor trei săptămâni.

Ce s-a întâmplat cu grupul independenților în acest timp? Nu doar că și-au udat cu regularitate plantele, dar faptul că au primit mână liberă să preia controlul asupra vieții de zi cu zi le-a adus multă împlinire. Erau mai fericiți, mai zâmbitori, mai conectați la ceea ce se întâmplă și. Studiul a continuat și după 18 luni a ieșit la iveală un alt fenomen: în ansamblu, independenții erau mai sănătoși decât ceilalți vârstnici.

Ce vor să spună autorii?

Când le oferi oamenilor o responsabilitate și mai ales când îi convingi că au de ales, că deciziile lor contează, aleg aproape fără excepție bunăstarea, fericirea. Lecția ce se desprinde din studiul de mai sus e valoroasă în viețile noastre. Atât în cele personale, cât și în cele profesionale.

E responsabilitatea noastră să fim mai buni, să țintim mai sus, iar uneori să fim fericiți e pur și simplu o alegere. Una care în final ne plasează în cea mai buna variantă a noastră.

Alegem să deținem controlul propriilor vieți.

Alegem să alegem bine!


Creștem împreună,
Diana

Ziua Națională

  • decembrie 2, 2022

Salutare,

Diana aici.

Am fluturat ieri tricolorul? Am fost prezenți la paradă? Am urmărit-o la televizor? Nici că e prea important ce am făcut, câtă vreme ne-am bucurat, așa cum știm doar noi, de Ziua Națională.

Evident, și eu sunt sub imperiul emoțiilor patriotice de ieri.

Așa sunt tot timpul. Sunt mândră de România și încrezătoare în energiile ei!


1. Ziua Națională

Ieri, 1 decembrie, am sărbătorit împreună cea de-a 32-a aniversare a Zilei Naționale a României. În anii trecuți, unii dintre noi dădeau o fugă la Alba Iulia, alții asistau la paradele militare organizate în mai toate orașele țării, iar alții arborau un mic drapel la geam sau pe birou, strigându-și patriotismul din toți rărunchii. Erau și alții, nu știu dacă mulți sau puțini, care nu se lăsau mișcați de importanța acestei zile.

E alegerea fiecăruia dintre noi să decidă cum se raportează la patriotism, istorie și la identitate națională. Însă, dacă privim cu coada ochiului spre societățile care prosperă, în care cetățenii sunt solidari și încrezători într-un destin comun, realizăm imediat că patriotismul nu e un sentiment învechit. Dimpotrivă!

Alături de drapel, de imn și de stemă, Ziua Națională este unul dintre simbolurile național-identitare ale României. Fiecare în parte și toate laolaltă ne fixează identitatea într-o lume în care diferențele sunt prețuite și promovate. Fie că le celebrăm sau nu ele există pentru a ne reaminti mereu și mereu că avem o culoare proprie. Avem motive de bucurie, planuri de cristalizat și aspirații de împărtășit.

Avem o țară de construit împreună!

Zi de zi!


2. Patriotism

E dificil să definești patriotismul. Să extragi întreaga sa esența într-o formă definitivă, clară și elocventă. Etimologic, patriotismul provine de la termenul latin de pater – tată. Prin urmare, un bun patriot este persoana care-și iubește tatăl, la modul generic. Rădăcinile mai bine zis.

În lumea în care trăim, patriotismul și-a pierdut din aura de odinioară. Cu greu mai joacă rolul sentimentului înflăcărat de a-ți da viața pentru țara al cărei cetățean ești. Pare greu de conceput că sunt mulți cei care se mai raportează în termenii aceștia la patriotism. Deși, dacă ne gândim bine, vedem dovezi de patriotism înțeles în sens tradițional zi de zi.

În orice caz, așa cum înțeleg eu patriotismul, el e mai degrabă legat de disponibilitatea de a trăi demn și cinstit în țara ta, în raport cu ceilalți membrii ai comunității naționale și față de evenimentele și activitățile care ne aduc împreună. Patriotismul este acea iubire discretă și gingașă care te împiedică să-ți negi sau deformezi identitatea. Care te împiedică să te blazezi, să te plângi de tot și de toate, și care îți îngăduie să construiești un viitor direct proporțional cu aspirațiile tale. Te îndeamnă să respecți și prețuiești patriotismul cetățenilor din alte state și te ajută să înțelegi că, în lipsa sa, e cu neputință ca un stat european să-și continue drumul prin istorie…

Patriotismul este tolerant, nu incită la ură și discriminare. Nu ne face invidioși și nici agresivi la adresa altora. Patriotismul nu e depășit. În schimb e de regăsit. E chiar lângă noi și ține doar de noi să-l punem în mișcare.


3. Eroi și făcători de țară

Pentru aceia dintre noi care prețuiesc importanța adevăraților oameni de stat, a acelora care au creat România ca stat modern, poveștile despre eroi au un parfum aparte. Din timp în timp, la orele de istorie, în familie sau aiurea, se mai trezește câte unul care vorbește laudativ despre eroii noștri.

Că sunt personaje istorice din domeniul militar, cel cultural sau din orice altă zonă, toate aceste figuri luminoase sunt exemple de buni români. Oameni care și-au înțeles responsabilitatea și care au văzut dincolo de interesele personale imediate. Sunt lumânări care nu pierd nimic, pentru că aprind lumina speranței în fiecare dintre noi.

Uneori, nu eroii sau poveștile despre ei strică, ci felul în care sunt prezentați. Știu ce crezi, nici mie nu-mi plac deloc discursurile sforăitoare despre ofițeri și oameni politici demult dispăruți. Nici pe mine nu mă mișcă intervențiile lacrimogene și aerele de patriotism fals. Dimpotrivă, de cele mai multe ori mă îngrețoșează folosirea acestor exemple de către unii dintre politicienii de azi.

În schimb, îmi plac eroii pe care îi întâlnesc în cărțile pe care le citesc. Le înțeleg frământările, alegerile, și le invidiez dorința și voința de a crea o țară din nimic, în ciuda oricăror greutăți și împotriva oricui s-ar fi opus.

La admir curajul și încerc, păstrând proporțiile, să le urmez exemplul. Putem găsi o sumedenie de pilde în comportamentul celor de dinaintea noastră. Putem găsi și folosi instrumentele pe care le-au utilizat ei pentru a-și servi comunitatea la cel mai înalt nivel.

Putem fi așa cum au fost mulți dintre ei – români în suflet și în acțiune!

La mulți ani!


Creștem împreună,
Diana

Ultimele punctaje la Repartiție 2022

  • noiembrie 27, 2022

Fă un scop din autenticitate

  • noiembrie 25, 2022

Salutare,

Diana aici.

Ne umple de bucurie sentimentul că ceilalți ne consideră demni de încredere. Ce alegem să facem? Îi lăsăm să ne cunoască la fel de bine? În amănunt? Suntem suficient de autentici și de naturali în a face asta? Ne temem? Sau riscăm să ne simțim rușinați, vinovați, umiliți sau stânjeniți?

Niciuna dintre cele de mai sus sau toate la un loc?

Iată ideile mele.


1. Câteva cuvinte despre vulnerabilitate

Ne place la nebunie când cineva ni se destăinuie și dezvăluie. Simțim un soi de onoare când se întâmplă. Și poate și recunoaștere că suntem considerați de încredere și serioși.

Însă ne temem să facem și noi la fel. Avem un nod în gât și cuvintele ies greu la suprafață. Sau invers. Ne facem vinovați de oversharing. Spunem prea mult și prea deodată și cuiva care nu și-a câștigat dreptul să asculte. Și nodul, și informațiile spuse fără vreun filtru sunt o capcană.

A rușinii de a fi văzut. A fricii de vulnerabilitate.

Vulnerabilitatea are la bază reciprocitate și implică, evident, încredere. Împărtășirea, în anumite limite, a celor mai intime părți ale noastre se face cu persoane ce pot suporta și înțelege greutatea cuvintelor rostite de noi.

Vulnerabilitatea nu înseamnă să împărtășești prea mult și să dezvălui orice, la întâmplare. Cineva recurge la un asemenea mod de comunicare din disperare, pentru că se simte rănit, respins, invalidat etc. sau pentru a atrage atenția celor din jur.

Genul de vulnerabilitate fără limite duce la înstrăinare, neîncredere sau detașare emoțională. Iar destăinuirea fără limite este o modalitate de protejare de adevărata vulnerabilitate. Ca o mască.


2. Fă un scop din autenticitate

Îți spuneam în mailul trecut despre autenticitate și despre oameni care caută alți oameni. Și o să îți las mai jos câteva motive pentru care căutarea autenticității și a naturaleței (în noi și în alții) ar trebui să fie un scop central pentru fiecare dintre noi.

Pe lângă aspecte precum naturalețea, asumarea și bucuria pe care o persoană autentică le aduce cu sine, în mod egal, vine la pachet cu niște lipsuri benefice.

Conflictul, cel mai fără rost, așa, este mai rar. Frustrările sunt în număr mai mic, iar răbufnirile sau refulările sunt cu atât mai rare. Când nu îmbuteliezi și frânezi reacțiile pe care viața ți le stârnește, nu riști să o faci mai târziu.

În plus, cu cât te simți mai racordat la tine însuți, cu atât ai reacții mai echilibrate. Autenticitatea vine la pachet cu cunoaștere de sine, acceptare de sine și iubire de sine. Asta face ca reacțiile, în general, să nu fie unele tumultuoase, prea agresive sau încărcate cu zbucium strâns pe o perioadă îndelungată.

Cunoașterea de sine pregătește terenul, pe termen lung, pentru reacții, raportări și interacționări de calitate. Cunoașterea de sine te ajută să nu cari cu tine bagaje emoționale nedorite care riscă să producă reacții exagerate și care, de cele mai multe ori, nu au legătură cu prezentul.

Acceptarea de sine aduce un soi de pace cu ea. Cu tine și cu lumea.

Iar iubirea de sine aduce alături și iubirea sinceră și autentică pentru cel de lângă.


3. Rușinea, vinovăția, umilința și stânjeneala

Pun pariu că deja te-ai gândit la o situație care implică una dintre trăirile de mai sus. Sunt atât de umane, de universale și de… enervante.

Sunt, de asemenea, niște termeni pe care îi cam încurcăm. Hai să vedem de ce e bine să nu o facem.

Este bine să avem proprietatea termenilor nu doar din teama că profesorul de română din capul nostru ne ceartă, ci pentru că dialogul nostru intern dictează felul în care trăim emoțiile.

Spre exemplu, hai să luăm diferența dintre rușine și vinovăție.

Sunt o persoană proastă = rușine
Am făcut ceva prostesc = vinovăție

Prima variantă este un drum cu capăt închis, pentru că nu vei face decât să internalizezi sentimente dăunătoare. Erodează încrederea că te poți schimba și că vei putea fi mai bun.

Vinovăția, în schimb, este un sentiment neplăcut, dar folositor. Vinovăția este la fel de intensă ca rușinea, dar te motivează să faci o schimbare în bine. Să îndrepți o greșeală.

Ne simțim vinovați când conștientizăm că am făcut ceva care nu este în acord cu valorile noastre. Iar data viitoare avem oportunitatea să facem o schimbare.

Umilința este iarăși o trăire pe care o confundăm cu rușinea. Și este ciudat că uneori credem că merităm să simțim rușine, dar nu umilință. Da, este un sentiment groaznic, dar spre deosebire de rușine care ne face să credem că este ceva în neregulă cu noi, umilința este folositoare pentru că te împinge să acționezi în așa fel încât să nu mai fi expus unor situații nedrepte. Pentru că atunci ia naștere. Când ești nedreptățit. Este deci o emoție extrem de neplăcută, cu rol protectiv însă.

Ultima emoție, stânjeneala, este cea mai frecvent întâlnită. Este mai trecătoare, iar uitându-te în spate, o poți privi cu simțul umorului. Specificul senzației de stânjeneală este că nu simțim că suntem singurii cărora li s-a întâmplat ceva de genul. Că nu este ceva ce ne definește identitatea. Pe când rușinea te izolează și îți creează sentimentul că ceva din tine este profund dereglat, stânjeneala te apropie de semenii tăi la fel de stângaci.


Creștem împreună,
Diana

Un concept cheie care îți va schimba percepția asupra vieții

  • noiembrie 22, 2022

Uneori ai nevoie de lecții ca să treci la următorul nivel în viață.

Nassim Nicholas Taleb este un scriitor american care a introdus conceptul de „antifragil”.

Taleb introduce conceptul în cartea sa după cum urmează: „Unele lucruri se dezvoltă la șocuri, cresc atunci când sunt expuse la volatilitate, elementul aleatoriu, tulburare și stres și iubesc aventura, riscul și incertitudinea. Nu există nici un cuvânt pentru opusul exact al fragilului, să-l numim antifragil, antifragilitatea depășește reziliența sau robustețea, reziliența rezistă șocurilor și rămâne aceeași, pe când antifragilul devine mai bun”.

Mai jos sunt două grafice care explică mai bine termenul.

Acum, că avem acest concept, ce ar trebui să facem cu el?

Viața este dezordonată și foarte încurcată. Putem să ne poziționăm pentru a câștiga din această tulburare și dezordine… nu numai să învățăm din greșeli, ci să și devenim mai puternici?

Raspunsul este da!

Există principii pe care le putem urma pentru a ne ajuta.

Am extras câteva idei despre cum să trăiești o viață „antifragilă”, pe baza principiilor fundamentale luate din cartea Antifragil:

  • Respectă regulile simple
  • Construiește în straturi (fără un singur punct de eșec)
  • Asigură-te că mereu faci ceva pentru că este ceea ce îți dorești
  • Experimentează și încearcă – cu multe riscuri, însă mici
  • Evită riscurile care sunt pe principiul „totul sau nimic”
  • Nu te lăsa consumat(ă) de informație
  • Păstrează-ți opțiunile deschise
  • Concentrați-vă mai mult pe evitarea lucrurilor care nu funcționează decât pe încercarea de a afla ce funcționează
  • Alege obiceiuri și reguli care au existat de mult timp și care au rezultate

Pe scurt, oprește optimizarea pentru ziua de azi sau mâine și începe să „joci” jocul (viața) pe termen lung. Da, înseamnă că este mai puțin eficient pe termen scurt, dar mai eficient pe termen lung. Este ușor de optimizat pentru ziua de azi, dar dacă te concentrezi pe termen lung, oprești optimizarea și începi să te gândești la consecințele deciziilor tale secundare.

Este greu să joci jocul lung atunci când există o imagine negativă vizibilă la primul pas. Trebuie să fii dispus să arăți ca un idiot pe termen scurt să arăți ca un geniu pe termen lung. Cred că de asta atât de mulți oameni joacă jocul scurt. Dar, așa cum spune vechea zicală, atunci când faci ceea ce fac toți ceilalți, nu fi surprins când vei obține aceleași rezultate pe care toți ceilalți le obțin.

Fragil

  • suferă sau cedează la volatilitate
  • mai multe pierderi decât câștiguri
  • caută liniște
  • greșelile sunt mari și rare
  • mit: Sabia lui Damocles

Rezilient

  • rămâne la fel în volatilitate
  • indiferent la volatilitate și liniște
  • mit: pasărea Phoenix

Antigfragil

  • crește și se dezvoltă cu volatilitatea
  • mai multe câștiguri decât pierderi
  • mediul perfect este dezorganizat și incert
  • greșelile sunt mici și benigne
  • mit: Hidra

Ca oameni, ne place să credem că mereu există câștig și pierdere. În realitate, cel mai important lucru este să acționezi și să continui pe drumul ales până reușești.

Indiferent că este vorba de rezidențiat, obținerea unei anumite poziții la job, alergarea unui maraton sau orice alt obiectiv, esențialul este să decizi, să ACȚIONEZI și să cauți constant metode pentru a te îmbunătăți, păstrând direcția pe drumul pe care l-ai ales.

În concluzie

Este imposibil să nu îți atingi obiectivul, dacă într-adevăr îți dorești acel lucru și ești dispus să muncești și să te adaptezi pentru el.

Dacă ești atent, un eșec te învață mult mai multe decât succesul. Succesul e un miraj, care e temporar, pentru că mereu trebuie să pornești înainte și nu ești atent la lecțiile învățate, pe când eșecul, dacă este privit ca pe o lecție, sau ca un pas intermediar, este fenomenal.

Mai este un motiv pentru care succesul nu te învață multe – ți se spune că ești bun, îți spui că ești bun și începi să crezi asta, oferind o senzație falsă de abilități, moment în care începi să stagnezi, pe când cel care a pierdut continuă să se dezvolte.

Despre granițe și limite

  • noiembrie 18, 2022

Salutare,
Diana aici.

Astăzi vin cu 3 idei random la care m-am gândit săptămână asta.

Iacă-le!


1. Graniță și autenticitate

Dacă câteodată ai dubii despre cum să acționezi, ce părți din tine să scoți la suprafață sau ce poziționare ar trebui să ai față de un context de viață/valoare/trăire/om, amintește-ți de următoarea frază:

„Fii tu însuți ca cei care caută oameni ca tine să te și găsească” – Arlan Hamilton.

Da, este admirabil să îi avem în vedere pe ceilalți. Dar amintește-ți tot timpul de graniță. Libertatea ta constă în menținerea graniței pentru a-ți permite să simți, acționezi și gândești în complet acord cu tine. În general, simțul restrâns al libertății pe care îl avem vine din normele în care considerăm că ar trebui să ne încadrăm pentru a nu răni, pentru a nu deranja, pentru a nu fi respinși sau umiliți.

Văd des cum oamenii își cedează propria graniță pentru a o mări pe a altora. Își restrâng libertatea și își restrâng astfel și autenticitatea.

Cauți oameni. Și eu caut oameni. Diferite tipuri de oameni. Visăm câteodată la ei. Câteodată îi și găsim, alteori nu. Fii sigur(ă) că și alții visează la tine. La genul de om care ești. Și speră să te întâlnească.

Așa că păstrează bine granița. Permite-ți libertate și autenticitate. Dacă nu, oamenii care te căutau vor trece pe lângă tine și nu vor realiza că tu erai.


2. Reacția stereotipă și imprimarea

Dacă un uliu zboară peste câțiva pui de găină proaspăt ieșiți din ou, care, evident, nu au mai văzut un uliu, aceștia se ascund imediat. Aceeași reacție o au și dacă un uliu din lemn, confecționat de oameni, trece pe deasupra lor. Dacă același model de lemn trece pe deasupra lor, dar zburând cu spatele, puii nu mai fug. Care-i faza?

Ăsta este un mecanism înnăscut de declanșare, cunoscut și sub numele de reacție stereotipă.

Pe de altă parte, când un pui de rață iese din ou, prima ființă mișcătoare pe care o vede devine mămica lui. Se atașează de această figură, iar atașamentul nu mai dispare. Acest proces de stabilire a unei conexiuni la naștere se numește imprimare.

La oameni, reacțiile stereotipe nu prea au fost demonstrate temeinic. În mare, cele mai multe reacții, precum frica spre exemplu, se învață. Desigur, pe unele le învățăm mai rapid decât pe altele. Teama de păienjeni, șerpi sau de urși se învață mai rapid decât cea de un pisoi.

În schimb, fenomenul imprimării este unul dominant și mult mai bine testat și demonstrat. Pentru că ar fi un subiect ce ar avea nevoie de mai mult spațiu spune-mi dacă ți-ar plăcea să-l aprofundăm.

Până atunci, gândește-te la câteva senzații, întâmplări sau chiar la oameni pe care îi simți adânc imprimați în psihicul tău. Cum ți-au influențat reacțiile, comportamentul sau raportarea la viață?


3. Frica

Cea mai rapidă cale pentru a scăpa de ceva de care te temi nu este să îți spui în gând de o sută de ori cât de curajos ești și că poți înfrunta frica head-on. Nici să te ascunzi și să te prefaci că nu există acea temere măcar.

Nu uităm în mod pasiv că ceva e înfricoșător. Învățăm, în mod activ, că nu mai este.

Gândește-te la un copil căruia ani de zile i-a fost frică de un membru al familiei. Și a cărui frică a dispărut când a învățat, treptat, că persoana aceea nu îi poate face rău. Sau, mai simplu, la un copil speriat de animale, care învață că un cățel nu ii face nimic rău. Dimpotrivă.

Dacă îți spun cuvântul amigdală, cred că printre primele asocieri rapide pe care le faci sunt cu agresivitatea și violența. Dacă ar fi să întrebi experții în amigdală (da, există), aceștia ți-ar spune că altceva se află în topul comportamentelor influențate de ea: frica și anxietatea.

Într-un studiu, participanții trebuiau să aștepte un timp necunoscut pentru a primi un șoc electric. Lipsa de predictibilitate și control a fost atât de insuportabilă pentru cei mai mulți, încât, într-o majoritate covârșitoare, participanții alegeau să primească un șoc electric mai puternic, dar imediat. Perioada de anticipare negativă crește amigdala. De asemenea, și în sindromul de stres post-traumatic amigdala este super reactivă la stimuli mici de frică și foarte înceată la calmare după activare. Mai mult, de-a lungul unei perioade mari de stres prelungit – crește în mărime.

Ce vreau eu să spun cu aceste fun facts este că frica nu este ceva abstract, aflat doar în mintea noastră. Nu putem controla miraculos ceva ce are corespondent și în biologia noastră. Dar înțelegând cum funcționează la nivel biologic frica, combinat cu ceea ce știm despre propriul psihic, avem o șansă în plus să reușim. Să învățăm, în mod activ, că nu trebuie să ne temem de ceva, având în minte tot timpul biologia noastră și stadiul în care amigdala sau altă parte din noi se află.

Ideea de bază este să te expui acelei frici în mod conștient. Și, în timpul expunerii, să cauți indiciile care să te ajute să înveți că nu ai de ce să te temi.

Cineva supus la un stres îndelungat va avea nevoie de mai mult timp să învețe activ că nu trebuie să se mai teamă de acel ceva.


Creștem împreună,
Diana

Nevoia de a ști

  • noiembrie 11, 2022

Salutare,
Diana aici.

Se întâmplă lucruri curioase.

Te-ai gândit vreodată de ce oamenii cu risc de boală, uneori cu simptome evidente, evită să meargă la doctor, să facă analize periodic? Sau, dacă vrei, de ce unii elevi/studenți aleg să asculte muzică și să nu se preocupe cu atenție de examenul care se apropie?

Și pentru unii, și pentru ceilalți răspunsul e chiar la îndemâna noastră. Oamenii au tendința de a căuta informațiile care le aduc o umbră de speranță și de a le evita cu desăvârșire pe cele care proiectează dezastrul. Chiar dacă el crește văzând cu ochii.


1. Nevoia de a ști

i fi surprins, dar nu doar oamenii simt o nevoie arzătoare de a ști. Nu doar specia noastră își dorește cu ardoare să fie la curent cu ceea ce se întâmplă. Preferința noastră pentru informații nu este unică. Din punct de vedere evolutiv, este o dorință cât se poate de străveche.

Maimuțele, verișoarele noastre vechi, vor și altceva în afară de banane. Vor informații prețioase în avans. Un studiu condus de doi neurologi a demonstrat că maimuțele incluse într-un experiment nu-și propuneau să devină astronauți sau să anticipeze dacă creșterea accelerată a oceanelor se va diminua în anii următori. Nu, nici pe departe. Maimuțele erau preocupate dacă erau pe cale să primească sau nu o recompensă mai mare sau mai mică. Ce primeau maimuțele? Apă!

Pentru ele, apa era tot ceea ce conta, iar analizarea creierelor acestora a demonstrat că de fiecare dată când așteptau informații pozitive sau când le primeau în mod neașteptat în corpul lor se eliberau tone de dopamină. Erau fericite și aproape că se bucurau la fel de mult la aflarea veștii că urmau să primească mai multă apă ca de apa în sine.

Pentru maimuțele noastre, așteptarea recompensei sau primirea unui cadou neașteptat echivala cu așteptarea informației despre cantitatea de apă pe care puteau să o primească.


2. Căutăm instinctiv apă, mâncare, sex și… informații

Evident, căutăm mult mai multe lucruri. Încercăm să ne satisfacem infinit mai multe nevoi. Ceea ce vreau să subliniez e că informația ne e la fel de necesară precum ne sunt alte lucruri pe care le recunoaștem mult mai ușor. Vrem să știm multe lucruri, de la bârfe și până la lucruri abstracte, de la simple calcule algebrice la legile care guvernează cele mai importante principii ale fizicii. În sfârșit, știi ce zic…

De ce facem asta? De ce ne aventurăm mereu și mereu în necunoscut cu o poftă nebună de a ști?

O facem pentru a acționa cât mai bine.

Pentru supraviețuirea noastră, informații despre ce se întâmplă în mediul înconjurător, despre ceea ce cred ceilalți despre noi ne sunt de mare folos. De ce? Deoarece simpla cunoaștere în avans a unor pericole sau avantaje ne poate ajuta să luăm decizii mai bune. Ne ajută să fim în control și, ținând cont de cât mai multe dintre datele unei situații, să acționăm cu un grad sporit de succes.

Să fii informat este aproape întotdeauna mult mai profitabil decât să fii neștiutor. Ceea ce nu știi nu te poate afecta, se spune. Dar la fel de adevărat e și că ceea ce nu știi te poate ucide.

Dacă nu știi că implicarea în proiectele de voluntariat sau că munca susținută și exercițiile constante îți vor spori șansele de succes e una, dar dacă știi, și acționezi consecvent, ești deja cu un pas mai aproape de victorie. În cazul de față neștiința nu te ucide, ci doar îți retează șansele de a fi medicul care îți dorești să fii mâine. Nu e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla, dar e cu siguranță unul dintre cele mai rele.


3. Legătura dintre a ști, felul în care acționăm și modul în care ne simțim

Uite o realitate simplă.

Ce știm influențează nu numai felul în care acționăm, ci și modul în care ne simțim. Fair enough? Pe ceea ce știm ne construim credințele și convingerile, iar ceea ce credem are un efect enorm asupra a cât de împliniți ne simțim.

Evident, asta ne poate face să ciulim urechile doar la veștile bune și să închidem orice canale în anticiparea veștilor rele. De fapt, facem asta zilnic, poate fără să ne dăm seama.

Pe Social Media sau oriunde altundeva, căutăm informații despre care credem că ne vor aduce emoții pozitive. Videoclipuri amuzante? Meme-uri hazlii? Influenceri în ale căror sfaturi credem cu tărie? Da, știu prea bine sentimentul. Aproape că facem orice pentru a descoperi doar veștile bune, doar informațiile roz.

Un alt exemplu, că tot se apropie vremuri de criză economică. Dacă totul merge bine, credem că și situația noastră va fi influențată în bine și, prin urmare, suntem fericiți. Când criza bate la ușă însă, alegem să ignorăm scenariul care se conturează. Simplul gând că suntem pe cale să reducem cheltuielile și să renunțăm la unele plăceri din prezent ne face să ne simțim groaznic. Ce alegem să facem? Să ignorăm furtuna și să sperăm că, cumva, vom reuși să facem față în cele din urmă. De cele mai multe ori nu reușim să câștigăm pariul acesta, dar asta e o altă poveste.

Uneori credem că e mai bine să nu știm anumite lucruri, dar aceasta nu e o variantă pe care să ne putem baza. Dacă ne ascundem capul adânc în nisip nu înseamnă că lucrurile vor sta pe loc. Dimpotrivă, se vor desfășura și fără implicarea noastră. Ceea ce poate fi mai dureros e că, atunci când ne întoarcem privirea de la lucrurile care nu ne plac, nu devenim brusc mai liniștiți. Dimpotrivă, umplem golul de cunoaștere cu te miri ce alte chestii parțial adevărate.

Cu ce rămânem totuși?

Ei bine, cu gândul că la fel ca evenimentele care se petrec și asupra cărora rareori avem vreun control, credințele pe care le avem ne determină să fim triști sau fericiți. Contează cum ne raportăm la informația care se află sub nasul nostru. Important e să ne raportăm!

Mai contează ceva: să nu uităm că în viața de zi cu zi ne motivează nu doar obținerea unor recompense sau încercarea de a evita durerea, ci și să credem cu adevărat că vom obține recompense și că vom evita suferința.


Creștem împreună,
Diana

În echipă sau pe cont propriu?

  • noiembrie 4, 2022

Salutare,
Diana aici.

E important să fim conștienți. De noi înșine și de ceilalți. Să fim conștienți că echilibrul între noi și ceilalți e vital. Să fim conștienți că… așa cum alții ne influențează starea de spirit și noi, prin emoțiile și sentimentele noastre, riscăm să le înnorăm sau înseninăm cerul. E o alegere. Ne aparține.

Ne sincronizăm mai tot timpul. Cu mediul în care ne aflăm, între noi și cu toți cei cu care relaționăm.


1. În echipă sau pe cont propriu?

Munca în echipă este importantă. Cu atât mai importantă cu cât toți cei implicați își asumă pe deplin rolul și își îndeplinesc sarcinile cu precizie. Echipa nu înseamnă un singur creier și șapte burți. Echipa nu înseamnă o locomotivă care trage cu sine 43 de vagoane. Înseamnă oameni implicați, angajați și onești față de sine și de toți ceilalți. Dacă stau să mă gândesc bine ni se întâmplă să vorbim mai des decât despre echipe ideale decât să facem unele care să funcționeze cu adevărat.

Ce voiam să spun… atunci când există, munca în echipă trebuie desfășurată într-un mediu cât mai relaxant. Într-o atmosferă cât mai jucăușă și calmă în același timp. Într-un mediu cozy și atractiv. De aici preocuparea multinaționalelor de a crea un ambient cât mai plăcut la job. Știi ce zic, nu?

Playstation-uri, mese de ping-pong, darts și alte artificii… Deși pare contraintuitiv, angajații nu vor abandona taskurile zilnice pentru a evada în jocuri și distracții. Nu, nici pe departe. Nu-și vor înșela angajatorii și nici nu vor trage chiulul.

Dimpotrivă.


2. Starea de spirit a echipei

Da, componența echipei e importantă. La fel e și mindsetul ei. Mai bine zis, starea de spirit din interiorul echipei.

Imaginează-ți două grupuri de elevi cărora li se cere să realizeze împreună o sarcină. În fiecare dintre grupuri este inclus un actor cu rol de coordonator. Evident, elevii nu știu că sarcina unuia dintre actori este să afișeze o stare de spirit bună, iar a celuilalt, să fie blazat și mai degrabă conflictual.

De fapt, păcat de grupul care este coordonat de actorul supărat și încordat. În ciuda eforturilor fiecărui elev, performanțele grupului au fost în cel mai bun caz decente, conflictele, reproșurile și ambițiile individuale ieșind la suprafață.

În cel de-al doilea grup… surpriză! Starea bună de spirit a coordonatorului a influențat nu doar starea de spirit a fiecărui elev, ci inclusiv comportamentul acestora. Au fost fericiți, predispuși să coopereze și încântați că își ating obiectivul împreună.

Cum poate fi chiar așa simplu? EI bine, e chiar așa. Descrierea de mai sus este la origine un studiu și nu o povestioară oarecare.


3. Cât de diferite sunt creierele noastre?

Pentru ca totul să meargă ceas la nivelul echipei e important ca membrii să aibă minți, gesturi și mimici similare cu ale partenerii. E foarte posibil ca acesta să fie motivul pentru care gemenii identici simt că au o legătură indestructibilă. Corpul și creierul lor reacționează similar la medii similare. De aici, o consecință simplă: intențiile, sentimentele și fricile unuia sunt folosite ca indicator pentru predicția stărilor celuilalt. Gemenii fac o echipă minunată, iar secretul lor poate fi al nostru, al tuturor.

Nu spun cuvinte mari. Nu e musai să fii geamănul cuiva pentru a experimenta o sincronizare neuronală. Chiar se poate. Reiese cu claritate din studiul despre analizarea mișcării oculare ale oamenilor și maimuțelor care urmăresc aceleași trei filme. În 31% din timp, ochii lor privesc în exact același punct – spre oamenii sau animalele care apar pe ecran. Creierele lor sunt perfect sincronizate atunci. Între oameni, nivelul de suprapunere e și mai mare. În circa 65% din timp ochii noștri și ai celorlalți fixează același punct de pe ecran.

Nu e un secret că reacționăm aproape identic la stimulii care declanșează emoții sau la narațiuni (filme, de exemplu). Deși fiecare dintre noi are o amprentă neuronală unică, arhitectura creierelor noastre e mai degrabă asemănătoare decât diferită. De fapt ce zic, e izbitor de similară.

Care e marele avantaj al acestei asemănări uimitoare? Tocmai faptul că înlesnește comunicarea. Facilitează cooperarea și crearea echipelor. Cel mai bine sudăm o echipă când ne împărtășim sincer emoțiile. Nu doar că sunt contagioase, dar îi invită și pe ceilalți să se deschidă și să fie onești față de grup. Îi determină să se implice, să nu se teamă și să creadă cu tărie în reușita echipei.

Nu uita: mințile noastre reacționează similar când primesc stimulente similare.

​​Povestea se aplică și în ceea ce privește mediu. Un climat calm, plin de încredere și de căldură e mai bun pentru fiecare dintre noi, dar și pentru toți laolaltă.

​​Pentru echipă.


Creștem împreună,
Diana

Go with the flow!

  • octombrie 28, 2022

Salutare,
Diana aici.

Free your mind!

Mda, știu, suna flu-flu. Easier said than done.

Dar, urmărind câteva idei și având acest îndemn tot timpul undeva, în spatele minții, îți poate schimba în bine viața.

O poate face mai ușoară.


1. Gestionarea emoțiilor pe moment

Îți dădeam un exemplu, acum câteva săptămâni, de întâmplare în care ți se blochează creierul. La examen. Acolo mai toți o pățim.

Este cumva o experiență universal umană, aceea de blocaj în situații în care te simți testat sau evaluat. De profi, de un juriu, de viață. Cum să îți eliberezi mintea din blocaj și să ai cât mai puține astfel de situații cauzate de emoții?

O să dau câteva indicații care la mine au avut un ecou și o să mă și ajut de magicul Youtube.

Stresul te face să nu vezi pădurea de copacul din fața ta. Mai exact, inconștientul cu toată baza lui de date strânsă de-a lungul anilor este pădurea pe care tu nu o poți percepe în starea de stres/alertă/anxietate. Evident, blocajul nu se oprește doar aici. Nu mai poți percepe corect nici informațiile din mediu. Uite câteva idei despre această problemă care pot fi folosite instant, chiar și în timp ce citești restul mail-ului.


2. Go with the flow!

Colegul meu Teo a scris un material foarte tare despre starea de flow și despre cum te poate ajuta.

Acum aș vrea să abordez și o altă parte a acestei stări de flux. Dacă ideile din video-ul de mai sus te pot ajuta să gestionezi rapid, pe moment, un creier stresat, anxios și în alertă, încât să deblochezi neuronii pentru a permite informațiilor să circule, ei bine, fluxul te ajută cu o perspectivă mai bună pe termen lung.

Cu toții suferim diverse traume. Mici, mări, debilitante ori ba, ele sunt acolo. Și petrecem mult timp luptându-ne cu ele. Ne luptăm cu ele pentru că ne afectează felul în care ne raportăm la ceilalți, felul în care ajungem să relaționăm cu oamenii și cu viața, ne afectează sănătatea, ne afectează capacitatea de a ne gestiona în situații mai grele și stresante. În cazul de față, traumele pot afecta foarte puternic capacitatea de a învăța sau de a jongla cu informațiile pe care le stocăm în creier.

Pentru că în situațiile în care trauma iese la suprafață, creierul se blochează sau cel puțin nu mai funcționează la o capacitate măcar decentă. Uite cum starea de  flux poate rescrie trauma în ceva pozitiv.

Fiecare video are aproximativ 4 minute, so give it a go.


3. Mergi mai departe

Ideile expuse mai sus sunt totuși generale și nu acoperă complet acțiunile pe care tu le poți întreprinde pentru a-ți elibera mintea de numeroasele blocaje pe care experiențele dure ți le generează.

Totuși, ideile pe care ți le propun sunt un punct de pornire. Iar cele din videoclipurile atașate conțin și mai multe idei pe care le poți explora și folosi în avantajul tău. În forma în care au venit în video, sau poate într-o formă diferită care s-a conturat în mintea ta în secunda în care ați interacționat.

Este bine că ești aici și citești astfel de articole scrise de mine și de colegii mei. Și e bine că arunci o geană și pe Youtube sau prin cărți pline de astfel de idei. Și nu pentru a prelua de-a gata informațiile digerate de alții, ci pentru a-i oferi minții tale oportunitatea de a explora și de a interacționa cu ceva nou.

Sunt sigură că multe din noțiunile acestea își vor schimba mult forma de îndată ce vor ajunge în creierul tău. Sunt sigură că vei merge mai departe și vei genera alte constatări și mai valoroase pe care eu sau alții nu le-am luat în calcul. De aceea îndemn la eliberarea propriei minți.

Așa că fă un schimb de idei cu mine și spune-mi ce căi neuronale noi ți-a deschis subiectul de azi :)).


Creștem împreună,
Diana

Violența – context sau biologie?

  • octombrie 21, 2022

Salutare,
Diana aici.

Violența este un subiect dificil și extrem de ambiguu.

Și nu știu cum, ajung să îl dezbat fix când sunt la bord câteva pahare (la mine sau la alții), iar de aici îți dai seama de potențialul intelectual mirobolant.

Dar, oricum, în orice context ar apărea asemenea discuții, nu pot să nu observ cât de fascinați suntem de capacitatea noastră de a fi violenți. Nu știm tot timpul de unde vine, cum ia naștere așa rapid sau dacă cauzele sunt mai degrabă biologice, ori create de context.


1. De fapt ne place violența mai mult decât vrem să recunoaștem

În spatele minții noastre se află tot timpul umbra gândului că ceilalți sunt o amenințare pentru noi. Că ne-ar putea răni, în diferite moduri. Dar perspectiva noastră asupra violenței este confuză totuși. Pentru că nu urâm de fapt violența.

Urâm și ne temem de varianta nasoală a violenței, de cea care apare într-un context nedorit.

În altele, ei bine, o aplaudăm.

Plătim bani buni să ne vedem echipele preferate de sport cum se bat. În conversații uzuale folosim termeni precum „luptă, atac, înfrângerea cuiva, a da la gioale (sper că nu sunt singura care folosește termeni așa țărănești) și tot așa. Adorăm jocurile în care putem ucide, ataca sau distruge fără nicio remușcare.

Nu urâm atât de mult violența. Doar pe cea care apare într-un mod nedorit, într-un context în care nu o putem controla. Și nu o urâm pentru că va fi tot timpul parte din experiența umană.

Una care este în mod profund greu de înțeles.


2. Ca și alte specii, but with a twist

Gândindu-mă la violență, aș zice că suntem ca mai toate speciile. Când ne este teamă, secretăm cam aceiași hormoni ca un pește care este hărțuit de unul mai mare. Când ne pregătim de un comportament violent, agresiv, semănăm cu suratele noastre, maimuțele. Băgăm la înaintare pumni, vreo bâtă/băț, ceva, pietre dacă avem la îndemână sau, poate, suntem capabili să omorâm cu mâinile goale.

Suntem parte din natură și avem în comun nesfârșite trăsături cu alte creaturi ale planetei. Câteodată, însă, provocarea este să vedem cum ne folosim de această biologie comună în moduri diferite, pe care alte specii nu au reușit s-o facă.

Noi, oamenii, reușim să ne activăm, fiziologic vorbind, vigilența atunci când ne uităm la un film. Tot fiziologic activăm răspunsul de stres atunci când ne gândim la un examen. Activăm hormoni legați de comuniune și grijă când ne gândim la un cățeluș.

Și asta se aplică și părții violente din noi. La fel cum un leu și-ar ataca un competitor sexual, și noi folosim aproape aceiași mușchi și aceleași răspunsuri biologice pentru a ataca pe cineva cu păreri diferite de ale noastre.


3. Cât ești context, cât ești biologie pură?

Deci suntem ca restul, doar că puțin mai cu moț. Și este interesantă această diferență care ne separă, într-o oarecare măsură, de restul animalelor. Prin această diferență am ajuns să ne ducem și mai departe decât în exemplele enumerate mai sus. Ne ducem, atât de des, în sadism, în violență nejustificată, în… orori.

Și dăm vina pe natura umană, pe biologia noastră, pe hormoni, pe mai știu eu ce idee care ne-ar putea absolvi de păcate, dar nu pe adevăratul vinovat: noi, sau mai exact – ceea ce noi creăm.

Pe contextele de viață pe care le creăm, pe societatea pe care am născut-o și la care contribuim activ moment de moment, pe ceea ce considerăm a fi comportament acceptabil – pentru un bărbat, spre exemplu, este mai social acceptabil să aibă o ieșire violentă; ba chiar se presupune că este o trăsătură inerent masculină din cauza testosteronului. Wrong!

S-a făcut și un test fain pentru a demonta mitul testosteronului și a biologiei în general.

În 1977 s-a studiat un grup de maimuțe talapoin. Le-au fost administrate doze de testosteron masculilor aflați la mijlocul ierarhiei grupului. Le-a crescut, evident, doza de agresivitate. Iar asta ar însemna, în percepția clasică, că acele maimuțe pline de testosteron au atacat masculii din vârful ierarhiei pentru a-și instaura dominația, nu?

Păi, nu.

Pur și simplu au devenit și mai nașpa cu maimuțele de sub ei. Se comportau și înainte rău cu cele aflate într-o ierarhie mai joasă, dar cu testosteronul la bord erau de două ori mai agresive.

Testosteronul, așadar, nu a creat noi tipare de agresiune. Nu a dat naștere la o violență nouă. Doar a exacerbat o violență deja existentă. Iar asta se aplică și altor specii din regnul animal. Inclusiv nouă, oamenilor.

Sigur, biologia are un rol clar în tiparele noastre de comportament. Dar nu ne conduce către comportamente exagerate. Și în mod clar, nu ne face big freakin’ assholes. Este alegerea noastră să fim așa, nu a hormonilor.

În concluzie, nu este nicio concluzie.

Violența ne lasă confuzi, violența ne place și nu ne place, violența este o alegere în cele mai multe cazuri, este existentă peste tot și-n toate timpurile. Violența ne fascinează ca mai toate lucrurile interzise și este capabilă să ne ofere un grad de acaparare cum alte experiențe trăite nu o fac.

Sunt curioasă, tu din ce unghi o vezi?


Creștem împreună,
Diana

Cele mai dorite specialități la REZIDENȚIAT 2022

  • octombrie 18, 2022

Refacem statistica și în acest an

E deja al 6-lea an când lansăm chestionarul „Ce specialitate vrei la Rezi”. Dacă vrei să ajuți, apasă pe butonul de mai jos și completează-l.

Durează doar 2 minute și îi va ajuta pe toți viitorii rezidenți (inclusiv tu) să se orienteze în alegerea specialității.

Completez chestionarul

La fel ca anul trecut, am încercat să aflăm primele 3 opțiuni ale fiecărui candidat.

Rezultatul?

Cel mai mare sondaj de acest tip din România.

În doar câteva zile am primit un total de 2.126 de răspunsuri – 1.832 la Medicină, 214 la Medicină Dentară, respectiv 49 la Farmacie – pe care le-am compilat și le-am pus în grafice ușor de vizualizat.

Le găsești mai jos, în funcție de domeniu. Ai la sfârșit și tabelul cu specialitățile în funcție de oraș.

PS: Nu uita să dai share articolului!

PS2: Ai aici și cele mai dorite specialități la rezidențiat 2021, rezidențiat 2020, rezidențiat 2019 și rezidențiat 2018.

A. Procentual

Medicină

Medicină Dentară

Farmacie

B. Pe orașe (MG, MD, F)

Știi multe deja

  • octombrie 14, 2022

Salutare,

Diana aici.

Ți s-a întâmplat să înveți zeci de pagini pentru un examen, ba chiar să te verifici și să realizezi că înțelegi cam tot, iar la examen… nimic?

Ți s-a blocat deci, vreodată, creierul fix când aveai nevoie de el? Și culmea, ajungi acasă, speli vasele demoralizat de eșec și BAM! celulele mitrala sunt celule mari piramidale…

Ce c***t, nu puteam să-mi amintesc mai devreme asta?!


1. Știi multe deja

Creierul tău monitorizează în permanență ceea ce te înconjoară și analizează constant informațiile cu care intri în contact.

Când îi dai o informație/situație în mod repetat, creierul tău reține ce este important, clasifică detalii și evidențiază acele diferite detalii pentru ca tu să poți apela la etichete și să te folosești de ce ai stocat când ai nevoie.

Astfel, din experiență vei putea identifica indiciile care anticipează și duc la anumite rezultate, fără să analizezi conștient. Ba acest proces se întâmplă atât de des, apelăm atât de frecvent la această capacitate a noastră de a stoca și accesa informații vaste, că nici nu mai sesizăm când o facem.

Subestimăm puterea creierului și a corpului de a acționa în absența unui proces conștient de gândire.

Nu îi ordoni inimii să îți pompeze sânge și totuși o face. Nu îți instruiești corpul să digere mâncare și totuși el o face. Ființa ta inconștientă e mult mai complexă decât cea conștientă.


2. Situații de genul

Am citit o poveste scurtă a unei femei. Era paramedic de foarte mulți ani. Se afla la o întrunire de familie și, la o scurtă privire aruncată socrului ei, îi spune:

– „Nu arăți deloc bine”.
– „Nici tu”, glumește el înapoi, semn că totul ar trebui să fie în regulă, nu?
– „Nu, nu. Trebuie să mergi la spital acum”.

Câteva ore mai târziu, socrul era supus unei intervenții chirurgicale din cauza unui blocaj arterial major, cu risc de stop cardiac. Fără acea intuiție minune a nurorii lui, ar fi putut deceda deci. Cum a luat naștere acea intuiție? Al șaselea simț sau ceva de genul?

Nup.

Când arterele principale sunt obturate, sângele circulă mai întâi către organele vitale iar circulația periferică de la suprafața pielii devine neprioritară și este neglijată.

După mulți ani ca paramedic, cu intervenții pe cazuri de infarct, femeia a dezvoltat în mod reflex capacitatea de a recunoaște indiciile acestei probleme medicale. Simpla privire aruncată asupra feței socrului a făcut-o să ia acele decizii rapide.


3. Free your mind!

Situații ca cea de mai sus întâlnești zi de zi. Te uiți la o persoană dragă și sesizezi din prima indiciile emoționale că ceva este în neregulă cu ei. Sau privești un film și deja anticipezi (corect) care este cursul lui fără să enumeri pe degete indiciile care ți s-au dezvăluit. Pur și simplu știi.

Inconștientul tău comunică și îi transmite informații conștientului constant. Cu cât înveți cele două structuri psihice să comunice mai bine, cu atât mai rapid și corect accesezi toate informațiile stocate de tine de-a lungul anilor.

De multe ori, nereușind să accesezi informații de care aveai nevoie, te gândeai că pur și simplu nu le-ai putut reține sau înțelege. Și pierzi timp trecând iar și iar prin ele sperând ca de data asta să le reții. Zic că pierzi timpul pentru că ele sunt deja acolo, doar că nu în creierul conștient. S-au depozitat într-o cameră aflată mai în spate și trebuie să știi drumul până acolo pentru a le accesa.

Așa și cu materiile pe care le tot înveți și iar înveți. Nu dispera. Creierul tău te ajută. Și chiar reține ce tu îi transmiți. Problema, de cele mai multe ori este că nu mai știi să accesezi ceea ce ai învățat.

Ți se blochează creierul iar flow-ul informațional se întrerupe. Cauza? Emoțională de cele mai multe ori. Câteodată și oboseala e vinovată.

Tocmai de aceea, în mod frustrant, informația de care aveai nevoie acum câteva zile/ore la examen revine într-un moment banal precum spălatul vaselor sau curățatul de cartofi. Atunci ești relaxat, poate chiar într-o stare de flux care e ideală pentru comunicarea conștient-inconștient și apare toată munca ta din spate, la suprafață.


Creștem împreună,
Diana

Importanța obiceiului

  • octombrie 7, 2022

Salutare,
Diana aici.


În discuția de săptămâna trecută ofeream o variantă la care poți apela pentru a da un randament cât mai bun, în orice ai face. Mai ales la învățat, de aceea ești și aici, cu noi.

În mare, ceea ce vreau să scot la lumină este importanța obiceiurilor pe care ni le formăm și care pot face diferența între eșec și succes.


1. De ce să aleg obiceiul?

În primul și în primul rând, pentru a salva timp.

Obiceiurile pe care ți le formezi nu sunt altceva decât scurtături psihice desprinse din experiență. Când apelezi la obicei, nu faci decât să rememorezi pașii care duc la soluționarea unei probleme. Este super puterea ta de a-ți accesa memoria și de a acționa rapid când e nevoie.

În al doilea rând, contrar ideilor mai comune, obiceiurile nu îți restrâng libertatea, ci ți-o redau.

Oamenii care nu au prea multe obiceiuri/rutine/agende bine stabilite sunt oamenii cei mai privați de libertate. Creând obiceiuri pentru sarcinile de bază vei avea spațiul mental necesar pentru creativitate și pentru recreere.

Pentru că fără un program de somn sănătos vei fi mai mereu lipsit de energie, fără obiceiuri financiare sănătoase vei fi mereu într-o cursă de supraviețuire iar fără un program bun pentru studiu vei fi mai mereu sub standarde.

Adoptarea unei rutine mai ales pentru sarcinile esențiale creează spațiu în mintea ta pentru noi provocări.


2. Pentru obiceiuri sănătoase, mediul e esențial!

De cele mai multe ori, anumite comportamente au tendința să se repete în anumite condiții de mediu. Și mie, și ție, ne place să simțim că deținem controlul. Multe dintre acțiunile noastre însă, nu ne sunt influențate de un impuls sau de o decizie oportună luată conștient. De multe ori, acțiunile noastre sunt luate ținând cont de opțiunile cele mai vizibile. De ce avem în jurul nostru, în mediu.

Și când facem anumite alegeri alimentare, nu le facem pentru calitățile lor deosebite, ci pentru că sunt plasate în locuri accesibile (ia să arunci o geană să vezi cum sunt plasate la nivelul ochilor produsele cele mai populare).

Dacă prin preajmă ai întotdeauna la îndemână dulciuri, cum să nu iei câte o gură când treci pe lângă ele și le vezi așa apetisante. Indiciile vizuale sunt catalizatori importanți ai comportamentului uman.

Ceea ce vedem în jurul nostru poate deschide astfel calea către obiceiuri bune sau mai puțin bune. Nu trebuie să fii neapărat victima mediului. Poți deveni arhitectul mediului în care trăiești.


3. Cum?

După cum spuneam mai sus, mediul ne poate submina eforturile. Fie avem tentațiile mult prea la îndemână/vedere, fie lucrurile care ne-ar impulsiona spre un obicei mai bun, nu ies în evidență.

Spre exemplu, mai greu citești câteva pagini înainte de culcare când cartea ta e lăsată prin sufragerie, iar telecomanda e fix pe noptieră, lângă tine. Sau mai ușor uiți să mănânci fructe zilnic dacă le depozitezi în frigider, undeva prin spate.

Așa că primul pas în crearea unei ordini la care ai tot aspirat și nu ai putut-o crea, este să reproiectezi mediul:

  • dacă vrei să bei mai multă apă, pune câteva sticle în locurile prin care treci cel mai des prin casă;
  • dacă vrei să citești mai mult, când faci patul, pune-ți cartea pe pernă pentru a da nas în nas cu ea când te pui în pat;
  • dacă vrei să faci mai mult sport, pune-ți echipamentul (lăsat la vedere) pe tine imediat ce ai ajuns acasă pentru a nu deveni prea confortabil.

Acestea sunt doar câteva exemple care pot funcționa sau nu. Ideea de bază este că trebuie să creezi indicii evidente în mediul în care trăiești. Indicii bune pentru comportamente bune. Un comportament pozitiv devine mai ușor și natural când indiciile care îl declanșează sunt vizibile, sub nasul tău.

Mediul este extrem de important. Și de cele mai multe ori, trăim în medii construite de alții. Rareori avem spațiul și oportunitatea de a crea noi mediul în care trăim. Dar, în mod clar, putem deveni mici arhitecți ai spațiului în care trăim și în care muncim, și pe care putem să îl creăm în modalitatea care ne scoate în lumină cele mai bune obiceiuri.


Creștem împreună,
Diana

Statistici grile – Rezidențiat Medicină 2021

  • octombrie 4, 2022

Pentru că ne-ați cerut, am creat o analiză foarte cuprinzătoare a grilelor și răspunsurilor de la Concursul Național de Rezidențiat 2021 – Medicină. Ai graficele mai jos. Click pe imagini ca să le vezi mai mari.

PS: Am pus toate statisticile de mai jos într-un PDF. Îl poți descărca gratuite de pe pagina de resurse Grile-Rezidentiat.

Intenția de implementare

  • septembrie 30, 2022

Salutare,

Diana aici.

De când fac parte din echipa Marsilian, am interacționat cu mulți oameni interesanți. Așa, ca tine. Viitori medici sau actuali medici, oameni ce se dedică unei vieți de pregătire continuă.

Oameni, ca și tine, care au multe examene care le bat la ușă periodic. Examene ce presupun multă energie, un program bine pus la punct și mult, mult efort. Toate astea pot veni la pachet cu un sentiment de copleșire. Și este normal.

Dar este important să găsești cea mai bună cale. Să treci dincolo de presiunea generată de circumstanțele tale.


1. Lasă motivația, mergi pe precizie

Motivarea nu joacă un rol atât de mare în performanțele noastre. Astfel am fi toți plini de rezultate remarcabile în mod constant, doar prin prisma puterilor gândurilor noastre.

Deși te motivează ideea de „tu cel din viitor ieșind din sala de examen triumfător”, nu este suficient pentru a deveni realitate. Oricât de intens și de des te-ai gândi la această ipostază, nu te va ajuta neapărat să te ții de tot programul, în același ritm, de fiecare dată. Nu este suficient să te vizualizezi așa pentru a te menține productiv zi de zi, lună de lună, cu toate acele materii nesfârșite în față.

Hai să-ți spun, foarte pe scurt, despre un experiment care dă de-o parte motivația și bagă în față ceva mult mai facil și important: precizia.


2. Be precise

În 2001, un grup de cercetători britanici (for real) au studiat 248 de persoane pe parcursul a două săptămâni cu scopul de a le determina să facă mai multă mișcare.

Am avut trei grupuri:

– un grup de control care trebuia doar să-și țină o evidență a activității fizice;
– un al doilea grup – grupul de motivație (cei care citeau materiale motivaționale despre sport și despre beneficiile asupra sănătății);
– un al treilea grup care avea informațiile celui de-al doilea grup la dispoziție, plus o cerință adițională: să își facă un plan concret care să includă locul și ora la care își propuneau să facă mișcare.

Formula: marți, miercuri și vineri voi face mișcare 20 de minute în dormitor.

În primele două grupuri, 35 – 38% dintre participanți au efectuat exerciții fizice cel puțin o dată pe săptămână. 91% dintre persoanele celui de-al treilea grup au făcut exerciții fizice cel puțin o dată pe săptămână.

Ce a făcut diferența?

Precizia.


3. Intenția de implementare

Precizia, sau ceea ce oamenii de știință numesc intenția de implementare – un plan prin care stabilești în prealabil momentul și locul acțiunii, poate face o diferență colosală.

Concluzia experimentului este relativ simplă. Persoanele care au un plan specific de acțiune, fie că vorbim despre pregătirea pentru examen, despre a face mai mult sport, sau despre a ne impune un obicei mai bun precum cel de a mânca mai multe legume, vor avea sorți de izbândă dacă stabilesc locul și momentul.

Și tu cred că te-ai apucat de lucruri mărețe, plin de motivație și avânt, iar undeva, pe drum, te-ai pierdut. Și nu ai reușit tot timpul să faci ceea ce ți-ai propus. Te-ai simțit prost și te-ai considerat o persoană lipsită de motivație sau de voință. Și nu ești. Ești și ai fost doar lipsit de precizie.

Pentru planurile viitoare, fă-ți mai bine o intenție de implementare. Nu mai aștepta scânteia motivației. Încearcă formula magică:

Am să învăț 10 pagini la anatomie, zilnic, la ora 10:00, în birou.

Precizia te va mai ajuta și cu altceva. Te va împiedica de la a-ți întrerupe activitatea și progresul cu alte mici activități perturbatoare. Când nu îți este clar ce trebuie să faci, când obiectivele tale sunt mai vagi, răspunzi cu da mult mai ușor unor mici solicitări, care te scot de pe traiectorie.

Când timpul, locul și activitatea sunt precis stabilite, nu vei mai ceda ușor tentațiilor care te scot din ritm.


Creștem împreună,
Diana

Viitorul e incert

  • septembrie 23, 2022

Salutare,
Diana aici.

Autocontrolul și răbdarea sunt eficiente pentru a urca pe cele mai înalte culmi. Sunt cât se poate de necesare pentru a depăși cele mai multe obstacole, dacă nu chiar pe toate uneori. Evident, nu prin pasivitate, ci printr-o atitudine pro-activă, vigilentă și curioasă.

Nu e un lucru ușor, tocmai de aceea vedem cum prea mulți oameni își ies din sărite prea des, pierd contactul cu realitatea sau pur și simplu uită că răbdarea e a doua minte a omului.

Ce crezi?

Așteptările noastre joacă vreun rol în toată această ecuație?


1. Testul bezelei

Într-un studiu de psihologie realizat în 1988 de psihologul american Walter Mischel a fost demonstrată utilitatea autocontrolului pentru obținerea succesului. Răspândindu-se și dovedindu-și relevanța cu vârf și îndesat, experimentul a ajuns să fie cunoscut cu denumirea de testul bezelei.

Imaginează-ți că la acest experiment au participat copii de vârstă mică (4-6 ani). Pe rând, au fost poftiți într-o cameră unde, chiar în centru, se afla o farfurie cu o bezea. Walter Mischel i-a spus fiecărui copil că lipsește puțin din cameră, timp în care poate savura bezeaua dacă își dorește. I-a mai spus și că, dacă așteaptă revenirea sa în cameră, va primi încă o bezea cu titlul de bonus.

În mod curios, cei mai mulți dintre copii au reușit să-și înfrâneze poftele și au așteptat cuminți reîntoarcerea psihologului. Evident, le-a fost foarte greu să o facă, dar efortul a meritat. Au fost premiați.

Care e morala studiului? Zece ani mai târziu, când i-a analizat pe aceiași copii deveniți acum adolescenți, Walter Mischel a susținut că aceia dintre ei care dăduseră dovadă de autocontrol se descurcau mai bine și aveau șanse mai mari de reușită în viață.


2. Lipsa (justificată) de încredere

Explicația de mai sus nu ne spune întreaga poveste. Dacă cei cere au rezistat tentației de a înfuleca bezeaua, primind mai apoi bonusul, au dat dovadă de autocontrol nu înseamnă în mod automat că toți ceilalți sunt lipsiți de control și de voință.

Ar fi prea simplu să fie așa.

Iată o altă posibilitate. E foarte probabil ca cei care au arestat bezeaua, nemaiașteptând bonusul, să nu fi avut încredere în cercetător. Acesta putea să nu mai revină în cameră sau pur și simplu să mintă cu privire la cea de-a doua bezea. Nu e nimic greșit sau ieșit din comun în atitudinea aceasta.

Gândindu-se că riscă să piardă și bezeaua din fața lor, au decis să nu ezite. Cea de-a doua bezea era doar o posibilitate. Ca atare, știi cum e de cele mai multe ori, ce-i în mână nu-i minciună.

Mai e ceva. Acești copii nerăbdători nu au făcut nimic rău și se prea poate să nu sufere la capitolul de autocontrol. Ei doar manifestă mai puțină încredere în ceilalți, poate că sunt mai degrabă pesimiști, iar aceste două trăsături și-au lăsat amprenta asupra alegerii lor.


3. Viitorul e incert

Felul de a fi sociabil și atitudinea optimistă ne influențează enorm viața. În general, indivizii sociabili și optimiști se descurcă dacă nu mai bine, cel puțin mai ușor în viață. Mai mult, felul în care ne reprezentăm viitorul are o mare importanță. Depinde doar de noi sau și de ceilalți? Și, și.

Îți descriu această observație apelând la un alt studiu, realizat de alți cercetători.

Participanții, copii cu vârsta de 3 și 4 ani, au fost împărțiți în două grupuri. Sarcina a fost aceeași. Decorarea unei căni cu ajutorul unui set de creioane. Provocarea? Creioanele erau vechi și erau adăpostite într-o cutie greu de deschis. Unul dintre cercetători le-a spus ambelor grupuri să aștepte câteva minute pentru că le va pune la dispoziție creioane noi, mai bune. Abia acum urmează surpriza.

În vreme ce primului grup nu i-au mai fost aduse creioane noi, cercetătorul spunând că s-au înșelat și că nu există alte instrumente de scris, cel de-al doilea grup a primit un set nou-nouț de creioane. Primul grup a cunoscut mediul nesigur, iar cel de-al doilea – mediul sigur, cercetătorul aducând creioanele.

Apoi, în aceleași grupuri, copiii au fost supuși testului bezelei. Care crezi că a fost deznodământul?

Copiii din grupul care nu primise creioanele noi, având așteptări mici de la cercetător, nu s-a deranjat să aștepte a doua bezea. Au înfulecat-o rapid pe cea disponibilă pe farfurie, în vreme ce ceilalți copii, care primiseră creioanele noi, au fost dispuși să aștepte întoarcerea examinatorului în sală.

Morala e destul de simplă și e cât se poate de utilă.

Cu cât percepem viitorul ca fiind mai incert, cu atât suntem mai puțin dispuși să ne refuzăm o plăcere imediată în așteptarea unei recompense mai mari.

Destul de intuitiv, nu?

Cumva, așteptările pe care le avem de la cei cu care relaționăm ne influențează modul în care percepem viitorul. Ca atare, cu exemplele de mai sus în minte, fii pregătit să mănânci una sau două bezele, în funcție de împrejurări!


Creștem împreună,
Diana

Reacția de îngheț

  • septembrie 16, 2022

Salutare,
Diana aici.


Strategia pozitivă este eficientă în a-i face pe oameni să acționeze. Reacția noastră, a tuturor, e chiar intuitivă. Avem mult mai multe șanse să acționăm când anticipăm că ceva bun ni se va întâmpla decât atunci când ne așteptăm la ce e mai rău.

Posibilitatea unui câștig imediat e foarte ispititoare. Declanșează în creierele noastre o serie de reacții biologice care ne fac predispuși să acționăm. Să ne dorim să acționăm cât mai repede.

Până aici, toate bune.

Dar cum crezi că trebuie să procedăm pentru a-i determina pe ceilalți să ezite să acționeze?


1.Stai

Încearcă să-ți aduci aminte de atmosfera din clasele primare. Poate îți apare în minte imaginea cu elevul, poate ești chiar tu, care încearcă din răsputeri să stea liniștit, cu mâinile la spate, în încercarea de a evita să fie pedepsit de învățătoare. În tentativa lui de a evita o neplăcere, elevul din amintirea noastră alege să nu acționeze. Să stea liniștit și astfel să obțină simpla recompensă de a nu fi pedepsit, dacă așa ceva poate fi considerat o recompensă.

În sfârșit, ideea e simplă. Când avem în față posibilitatea unei pierderi/dureri/neplăceri în creierele noastre se declanșează un răspuns de tipul stai. Spiritul de acțiune ne este inhibat și, încremeniți, încercăm să găsim o ieșire din impas fără să suferim vreo pierdere.

Atunci când obiectivul tău este să-i determini pe ceilalți să nu facă ceva sau cel puțin să-i întârzii să ia taurul de coarne avertismentele și prezentarea consecințelor negative au toate șansele să fie mai eficiente decât recompensele.


2. Reacția de îngheț

Amenințările imediate ne pot face să înghețăm cu totul. Dacă mai vin și de nicăieri, complet random, ne încremenesc, ne paralizează cu atât mai mult. E ca atunci când o căprioară este surprinsă în lumina farurilor de la mașină. Știi care e reacția ei instinctivă? Rămâne nemișcată, încremenește și, preț de câteva clipe, e incapabilă să reacționeze. Așa procedează și oamenii. Ca să înțelegi mai bine, să vezi ce episod am trăit săptămâna trecută.

Eram în Florența (Italia) și, spre rușinea mea, nu m-am asigurat corespunzător înainte de a traversa una dintre minunatele și aglomeratele străzi ale orașului. Eram în vacanță și, evident, îndrăgostită de ceea ce se desfășura în fața mea. Chiar și așa, neglijența din mijlocul străzii mă putea costa mult. Nu pot să-mi găsesc scuze.

Revenind la povestea noastră, în timp ce traversam, distrată și cu gândul la următorul obiectiv de vizitat, am observat un scuter îndreptându-se cu o viteză mare spre mine. Eram la jumătatea drumului și, în sunetele de claxon și în zumzetul străzii, frica a preluat controlul. M-am blocat. Am înghețat instantaneu, chiar acolo în mijlocul drumului. Abia după ce mi-am recăpătat simțurile am reușit să trec rapid pe celălalt trotuar. Am trecut cu bine de această experiență, sunt nevătămată și promit să fiu mai atentă. În orice caz, am rămas surprinsă de reacția mea. Înghețasem la propriu.


3. Luptă sau fugi

Ca să înțelegem importanța reacției de îngheț e important să ne întoarcem în trecutul nostru îndepărtat. În urmă cu foarte mult timp, la începuturile umanității, principalul nostru obiectiv era să scăpăm de prădători.

În lupta cu un leu, un tigru sau cu un urs, ne-am folosit întotdeauna de trei strategii:

  • să fugim cât ne țin picioarele;
  • să luptăm cu toate forțele;
  • să rămânem nemișcați.

Dacă primele două soluții sunt cât se poate de intuitive, cea de-a treia ne poate da bătăi de cap. De ce am alege să rămânem nemișcați în fața pericolului? Din dorința de a rămâne nedetectați și, astfel, posibil nevătămați. La fel ca multe alte animale, oamenii sunt foarte buni la detectarea mișcării, chiar și cu colțul ochiului, așa că a rămâne nemișcați când viața ne este amenințată chiar poate să fie o opțiune bună.

În cele mai multe cazuri e doar un mit că dacă te prefaci mort în contact cu ursul ai șanse mari să scapi cu viață. Dacă e cu adevărat înfometat, ursul mănâncă nediscriminatoriu. Și ființe vii, și cadavre. Chiar și așa, în situații cu adevărat grave, să te prefaci mort, să nu scoți un sunet poate ajuta.

Din păcate (sau din fericire) reacțiile pe care le aveau strămoșii noștri în fața pericolului ne urmăresc și pe noi cei de azi. Indiferent de factorul care ne provoacă starea de anxietate răspundem invariabil cu una sau două dintre strategiile de mai sus. Stresul îmbracă diferite forme și ne alimentează numeroase frici. Poate fi însă ținut sub control.

Poate că e bine să nu uiți că sunt bătălii în care nu merită să lupți, după cum există și cauze pentru care merită să te zbați, indiferent de costuri. Există cazuri în care fuga chiar e sănătoasă și cazuri în care nu poate fi luată în calcul. În sfârșit, există și reacția de îngheț. Uneori doar ea. E normală, ne caracterizează și poate apărea când ne e lumea mai dragă.

E în regulă. Ni se întâmplă tuturor. Ideea e să cântărim cu atenție când e bine să ieșim din îngheț pentru a fugi și când pentru a lupta!


Creștem împreună,
Diana

Strategia pozitivă

  • septembrie 9, 2022

Salutare,

Diana aici.

Când acționezi eficient? Atunci când ești ademenit(ă) cu recompense imediate sau sub amenințarea unei sancțiuni usturătoare? Pentru obținerea plăcerii sau de frică ?

Indiferent dacă te pregătești de examenul de rezidențiat sau de orice altceva, când și mai ales cum crezi că poți da un randament mai bun în lupta cu încercările tale? Atunci când îți sunt apreciate și recunoscute eforturile, pas cu pas, ori atunci când te gândești la ce vei face dacă se va întâmpla dezastrul?

Un principiu elementar din lumea sportului ne spune că, dacă te gândești că vei pierde, aproape că ai pierdut. Indiferent ce crezi, ce proiectezi… ai dreptate. Nu te înșeli.

De ce?

Citește #mailuldevineri pentru a afla!


1. Ne spălăm și noi pe mâini?

Un exemplu banal, la ordinea zilei. Mulți dintre oameni nu obișnuiesc să se spele cu regularitate pe mâini. După ce folosesc toaleta, la capătul diferitelor activități de zi cu zi sau de fiecare dată când igiena își cere drepturile. Nu o fac și cu asta, basta. Ce spui dacă-ți zic că doar puțin peste o treime dintre angajații din restaurante sau medicii din zilele noastre obișnuiesc să se spele pe mâini cu regularitate?

E un fapt incontestabil. Un număr imens de oameni ajung zilnic în spitalele lumii în urma toxiinfecțiilor suferite de pe urma alimentelor/băuturilor consumate în restaurante, unele dintre ele luxoase și cu pretenții. Mai grav, mulți pacienți sunt infectați zilnic în spitale și suferă numeroase complicații din cauza lipsei de igienă a personalului medical. Medicii, asistentele și infirmierele, în loc să le asigure pacienților condiții propice pentru însănătoșire, le agravează situația. Și, în cele mai multe dintre cazuri, dintr-o simplă (și condamnabilă) neglijență.

Nu-și spală mâinile.

Cu toate că în spitale și în restaurante sunt încurajați constant să mențină o igienă impecabilă, angajaților le vine greu să se conformeze. Că uită să o facă, refuză să se conformeze sau nu conștientizează riscurile, e greu de spus.

Ce e de făcut?


2. Nivelul de conformare

Un exemplu de bune practici ne este oferit de un studiu efectuat în 2008. De-a lungul a doi ani și cu 50 de mii de dolari avuți la dispoziție, o echipă de cercetători din New York a pornit pe un drum dificil. A încercat să crească nivelul de conformare al personalul medical în legătură cu dezinfectarea regulată a mâinilor în timpul programului de muncă. Nu întâmplător, autorii studiului au desfășurat cercetarea într-o secție de ATI.

Deși respectiva secție era dotată din belșug cu geluri dezinfectante, chiuvete și afișe care recomandau călduros spălarea frecventă a mâinilor, personalul medical rămânea cel mai adesea indiferent la rolul esențial al igienizării permanente.

Prin urmare, cercetătorii au decis să instaleze 21 de camere video în punctele cheie ale secției. Personalul medical știa că este supravegheat, dar, chiar și așa, refuza să se conformeze. Doar unul din zece angajați (!) respecta regulile și își curăța corespunzător mâinile.

Confruntați cu aceste rezultate dezamăgitoare, aceiași cercetători au plusat. Au montat tablete electronice în fiecare dintre încăperile secției. Cu ce scop? Acela de a le permite angajaților să obțină un feedback imediat cu privire la felul în care țineau pasul cu spălarea mâinilor.

De fiecare dată când cineva dintre angajații secției se spăla pe mâini, tableta înregistra acțiunea și o afișa în cadrul unui clasament aflat la vedere. Cifrele de pe tabletă creșteau, fiecare vedea unde anume se clasează, cât de des se spală colegii, și se făceau calcule săptămânale.

Ce crezi că s-a întâmplat?

Aproape 90% dintre medici, asistente și infirmiere au început să se spele cu regularitate pe mâini.

De ce?


3. Strategia pozitivă

Feedbackul pozitiv amenințat și nu amenințările este responsabil de rezultatele spectaculoase de mai sus. Doar el și nu posibilele sancțiuni explică creșterea nivelului de conformare al personalului medical.

O strategie care să implice sancțiuni pentru cei care nu respectau regulile de igienă era mult mai ușor de impus. Cu ce rezultate? Le intuiești prea bine. Oamenii ar fi continuat cu obiceiurile vechi și și-ar fi găsit motive care să le explice atitudinea. În schimb, oferindu-le feedback pozitiv și încurajări constante, cercetătorii au demonstrat eficiența vorbei dulci în atingerea unui scop precis.

Povestea de astăzi are rădăcini adânci. Știi prea bine că, în tot ceea ce facem, suntem guvernați de zeii plăcerii și durerii. Pe primul îl căutăm cu voluptate, în vreme ce pe cel de-al doilea îl ținem la distanță.

În încercarea de a-i face pe cei de lângă noi să acționeze putem apela la morcov sau la băț. Că strategia cu morcovul e infinit mai eficientă e evident. În loc să fie avertizat și amenințat, personalul medical a fost tratat cu blândețe, fiindu-i oferite recompense emoționale imediate (aprecieri, comentarii pozitive), creându-i astfel sentimentul plăcut că face ceea ce trebuie.

Vezi bine, plăcere și nu durere.

Ai putea crede în continuare că simpla posibilitate de a-i infecta pe ceilalți e o motivație puternică în sine, capabilă să ne determine să acționăm. Că sancțiunile și avertismentele îi pot aduce întotdeauna pe cei care greșesc pe calea cea bună. Dimpotrivă, creierul nostru reacționează altfel la stimulii din jur. Feedbackul pozitiv (așteptarea și primirea unei recompense) stimulează acțiunea infinit mai mult. Unde mai pui că feedbackul nici măcar nu trebuie să fie permanent. În scurt timp creează obiceiuri noi, sănătoase, iar oamenii se adaptează din mers.

Structural suntem concepuți pentru a ne îndrepta spre bine și a ține la distanță răul. Căutarea plăcerii și nu evitarea experiențelor dureroase este mai bine legată de acțiunea viitoare.

Tocmai de aceea, pentru că te așteaptă încercări și probe la tot pasul, gândește-te la recompensele pe care ți le poți oferi și nu la stresul pe care îl aduce cu sine o nereușită.

Gândește-te că, pas cu pas, poți să atingi orice culme îți propui și nu că gura părinților, stereotipurile celorlalți sau frica de insucces îți stau în cale.

Recompensează-te și acționează. Acționează și recompensează-te.

Va fi bine!


Creștem împreună,
Diana

Demnitatea națională

  • august 26, 2022

Salutare,
Diana aici.

Nu știu dacă știi, dar limba în care ne exprimăm cel mai des, oral sau în scris, se pregătește de sărbătoare. Da, peste doar câteva zile este ziua Limbii Române.

Nu e nimic neobișnuit în sărbătorirea unei limbi. La urma urmei, limba română este cea mai vorbită dintre limbile materne din sud-estul Europei. Graiuri precum sârba, bulgara, maghiara, greaca sau albaneza sunt departe de pragul celor peste 25 de milioane de persoane care vorbesc limba română.

Nu e nimic plictisitor în a-ți promova limba. Dimpotrivă, e chiar necesar să o facem cu toții.

Iată de ce!


1. Basarabia e…

România? Poate. Nu însă în viitorul apropiat. Nu deschid această discuție, dar îți propun o alta. E legată de sărbătorirea limbii române.

Povestea unei zile dedicate Limbii Române a început nu în România de astăzi, așa cum ai fi tentat să crezi, ci puțin mai la est – în Republica Moldova. Statul vecin în care, pe 31 august 1989, a fost votată legea prin care limba română a devenit limbă oficială pe teritoriul Republicii Moldova. De ce era nevoie de o asemenea lege din moment ce moldovenii vorbeau oricum limba română? Tocmai pentru că, în mod oficial, autoritățile comuniste susțineau că limba vorbită de moldoveni era limba moldovenească și nu română.

Ziua de 31 august a devenit imediat motiv de sărbătoare națională și la fel se întâmplă și în prezent. Moldovenii și nu românii au dat tonul. S-au grăbit să-și sărbătorească limba încă înainte de a-și proclama independența. Ei sunt cei dintâi care s-au gândit că e potrivită cinstirea limbii române.

Ei au fost primii care au înțeles că limba vorbită este însăși patria în care trăiesc.


2. Din exterior spre interior

În mod curios, a fost nevoie de implicarea comunităților românești din Serbia, Ungaria, Bulgaria și din alte state pentru ca Limba Română să fie celebrată și în zona în care e vorbită de cei mai mulți – România. Prin efortul lor, prin proiectele și manifestările organizate de-a lungul anilor, etnicii români din toate zările au trimis un semnal important, imposibil de ignorat. Într-un final, din 2013, Limba Română a devenit obiectul unei sărbători naționale și în România. În fiecare an, în ultima zi a lui august, pe 31.

Vezi bine, dinspre exterior spre interior s-au petrecut lucrurile. Aceasta a fost direcția. E oarecum firească. Timp de sute de ani, românii din afara granițelor au resimțit cel mai mult presiunea pusă de autoritățile statelor în care trăiau. Găsindu-și tăria de a rezista în limba vorbită, românii din afara țării au luptat și au reușit să-și salveze limba maternă, să o conserve și să o ofere ca pe cel mai de preț dar generațiilor viitoare.

Chiar și în prezent, lucrurile sunt dificile în afara granițelor României. Românii care locuiesc în alte state nu beneficiază de învățământ în limba maternă, iar posibilitățile de formare sunt limitate și continuă să reprezinte o reală provocare.


3. Demnitatea națională

Păstrarea identității românești rămâne o problemă deschisă.

Tocmai de aceea, te invit să te gândești că, prin cunoașterea temeinică a limbii române, prin înțelegerea importanței ei, pui și tu umărul la ceea ce înseamnă sărbătorirea simbolurilor cu valoare națională: drapelul, imnul și ziua națională.

Americanii, francezii și orice alt popor la care admiri patriotismul le serbează pe fiecare în parte. Și nu se rușinează niciodată. Ba, dimpotrivă, sunt mândri de aceste lucruri. Să fim sinceri, ne place tuturor steagul arborat în curtea casei, uneori invidiem patriotismul de care ceilalți par să dea dovadă, însă lucrurile sunt făcute încetul cu încetul. Pas cu pas. Limba română nu este cu nimic mai prejos de celelalte limbi internaționale. Are o bogăție extraordinară, este vorbită de peste 25 de milioane de persoane și este studiată ca limbă străină în zeci de țări (nu e o glumă!).

Limba pe care o vorbești reprezintă cea mai bună cartea de vizită cu care te poți înfățișa cu demnitate și curaj alături de celelalte popoare ale lumii. Mai presus de orice, reprezintă apartenența și loialitatea față de un anumit fel de a percepe curgerea istoriei și realitățile cotidiene, cel mai adesea fixate cu ajutorul limbii române.

De la primul document scris în limba română, tocmai demult, hăt, în 1521, și până în prezent, limba română a suferit nenumărate adaptări și modificări. Nu doar de vocabular, ci inclusiv de natură grafică. De puțin peste 150 de ani scriem cu alfabetul latin. Cum scriam până atunci? În alfabetul chirilic, ca sârbii, bulgarii, ucrainienii de azi și alții.

Limba este un instrument viu, supus constant preschimbării. Pentru a conversa eficient în relațiile de zi cu zi, dar și pentru a cultiva comuniunea etnică a românilor de pretutindeni, limba română se află într-o evoluție continuă. Ca orice limbă menit să dăinuie, și româna a suferit o serie de mutații în urma contactului cu alte limbi. Că e vorba de influențe ale unor limbi precum cele slave, greaca, turca sau maghiara, limba română nu încetează să se îmbogățească în permanență. Așa se face că limba noastră (e o comoară) nu are diferențe notabile de-a lungul și de-a latul României. Deși există mici deosebiri de pronunție și unele regionalisme, românii se înțeleg perfect cu ajutorul aceluiași grai. Este și acesta un semn al forței și al adaptabilității de care dă dovadă limba română.

Să mai continui? Mi-ar plăcea, cu altă ocazie.

Ce putem reține?

Prețuirea și promovarea limbii materne este nu doar o datorie zilnică care-i revine fiecăruia dintre noi, ci și o dovadă de demnitate națională.


Creștem împreună,
Diana

Înainte era mai bine

  • august 19, 2022

Salutare,

Diana aici.

De câteva zile mă aflu la Sulina, foarte aproape de locul în care Dunărea se unește cu Marea Neagră. Merită să vizitezi această zonă, întreaga Deltă a Dunării chiar. Vei întâlni locuri, vietăți și peisaje unice. Dar, să nu mă lungesc cu vorba.

Ce voiam să-ți spun. Îmi place mult Sulina, dar nu pot să nu mă întreb cum ar fi arătat acest colț de țară dacă nu ar fi fost una dintre multele victime ale comunismului.

Ce a făcut atât de rău comunismul în țara noastră?

Uite câteva dintre lucrurile la care mă gândesc și pe care vreau să ți le prezint.


1. Promisiunea paradisului

În țara noastră, la fel ca și în celelalte țări europene, comunismul a fost instaurat de armata sovietică. Nu prin alegeri, ci prin forță brută. Nu a fost decizia noastră, ci o pedeapsă pentru locul pe care îl ocupăm pe hartă.

Așa cum se întâmplă și în prezent, au existat oameni care au profitat, care au exploatat noile împrejurări în beneficiul propriu. Au sprijinit regimul comunist sperând că vor fi recompensați. Și au fost, cei mai mulți dintre ei.

I-au marginalizat pe ceilalți, uneori chiar i-au lichidat, și, cocoțați pe cadavre, și-au pus în minte să ridice o lume nouă. Au promis marea cu sarea. Egalitate pentru toți și bunăstarea revărsată peste întreaga societate.

Noi, cei de astăzi, știm că pariul comunismului a fost unul pierzător. A promis să vină în ajutorul celor mulți și sărmani, dar a lăsat în urmă ruine, mentalități vlăguite, rezistente la schimbare și temătoare față de nou, obiceiuri răutăcioase și, poate cel mai important, o lipsă bolnăvicioasă de încredere. În oameni și în viitor.


2. Experimentul comunist

Comunismul s-a bazat pe multe mituri. Din păcate, unii chiar le-au crezut.

Șomajul nu exista pe vremea noastră, zic părinții/bunicii noștri, dar experiența la locul de muncă era în cel mai bun caz lipsită de sens. Multe dintre muncile prestate nu aduceau plus valoare. Practic, în multe dintre joburile comuniste oamenii pedalau în gol, urmând niște planuri care nu aveau nimic în comun cu realitatea. La final, raportările erau bune. De fapt, ne îmbătam cu apă rece, iar asta nu putea dura la nesfârșit.

Femeile erau egalele bărbaților, calitatea vieții era mai ridicată ca în prezent, zic aceleași rude ale noastre. Cu un program de muncă standard de 8 ore/zi, cu sâmbetele lucrătoare, la care se adaugă timpul zilnic petrecut la cozi (lapte, pâine, carne etc.), cu educarea copiilor, la care tații rareori participau, atunci când nu își înecau amarul în alcool, cu violența domestică, femeile erau departe de a avea o soartă bună.

Nu vom reuși să vopsim blocurile construite de Ceaușescu, darămite să construim altele, sună un alt refren pe gustul acelorași rude. Dincolo de faptul că o asemenea afirmație trece cu vederea deposedarea românilor de averea lor (terenuri, clădiri, animale etc.), ignoră urâțenia și lipsa de confort din apartamentele comuniste.

Lista neplăcerilor e mult mai lungă, nu o pot epuiza dintr-un foc.


3. Nostalgia vremurilor trecute

Da, în timpul comunismului s-a construit mult și da, mulți dintre noi încă populăm blocurile comuniste. Cantitativ nu stăm rău deloc, însă prețul cu care s-au mărit orașele e unul pe care îl plătim scump și în prezent. În Sulina, de unde îți scriu acum, și în orice alt colț urban al țării construcțiile comuniste urâțesc și depersonalizează zone altfel frumoase.

Cum ar fi arătat România dacă nu ar fi trecut prin acest experiment? Cum s-ar fi dezvoltat toate câte sunt sub soare în lipsa efortului de edificare a societății comuniste? Nu putem ști, dar ne putem imagina, dacă ne gândim doar la zonele din fiecare oraș care amintesc de o altă epocă.

Apropo de toate astea, cum îți explici nostalgia care îi încearcă pe cei care continuă să spună că înainte era mai bine?

Deși erau lipsiți de libertate (de gândire, de mișcare, de a trăi pur și simplu), de proprietate, de demnitate, de individualitate, de mediul exterior, de informații obiective și de multe altele, cei care au prins comunismul se gândesc adesea nostalgic la el.

Deși erau nevoiți să fie gri și să imite comportamentul celorlalți membri ai societății pentru a nu ieși în evidență, unii oameni tânjesc încă după vremurile apuse.

În lipsa libertății, unii s-au agățat doar de egalitate, chiar dacă de o egalitate în sclavie.

Pentru cei mai mulți, nostalgia după comunism e un amestec înșelător de dezamăgiri față de prezent, de intoxicare și de incapacitate de adaptare la vremurile pe care le trăim. Cei care au profitat de pe urma comunismului regretă privilegiile pierdute. Alții, mai visători, nu pot concepe prăpastia existentă între iluziile promise și realitatea aspră a cotidianului. Mai sunt și aceia care cred că e imposibil ca în trecut să se fi sacrificat în zadar pentru un proiect bolnav și, ca atare, îl reconstruiesc în memorie. De asemenea, îi mai avem și pe cei care nu au reușit să câștige nimic în anii care au urmat căderii comunismului, așa că preferă perioada în care și-au trăit cea mai mare parte a vieții.

Evident, sunt și cei care își regretă tinerețea. Comunism sau nu, ei erau tineri și plini de viață. Sunt încercați de o melancolie dulce atunci când își rememorează tinerețea. Dar și cei pentru care lumea actuală, cu toate schimbările ei accelerate, e un loc pe care nu reușesc să-l înțeleagă.

Indiferent de obiectul nostalgiei, rămân tot ai noștri. Au trecut printr-o perioadă traumatizantă, iar tranziția lor către lumea de astăzi e de-a dreptul dificilă. Nu să-i schimbăm e necesar, s-ar putea să forțăm uși puternic ferecate, ci să-i înțelegem și să le vorbim despre adevărul nostru. Cu tact, iubire și înțelegere.

Clădirile care au înghesuit și sufocat arhitectura anterioară comunismului sunt greu de schimbat, ne vor urmări mult de aici înainte, dar mentalitățile, nu. Ele pot fi schimbate.


Creștem împreună,
Diana

Protejează

  • august 12, 2022

Salutare,

Diana aici.

Îți scriam, acum ceva timp, despre sacralitate. Despre multiplele ei forme de manifestare în viața fiecăruia dintre noi. Iar astăzi vreau să revin cu mici completări.


1. Actele tăcute

Întotdeauna am păstrat un loc special în mintea mea pentru oamenii actelor tăcute. De departe, dacă este să simt evlavie sau orice trăire din gama religioasă, acestea apar în situații în care bunătatea se manifestă. În orice formă bineînțeles, însă o simt în special în acte liniștite și în gesturi mici, uzuale. În acel moment când nu ai în minte bunătatea, dar te comporți în perfect acord cu ea.

Pentru că mare parte din viață trăim într-o succesiune de momente banale, uzuale și des întâlnite, mă încălzește capacitatea unor semeni de a umple acele momente cu o sclipire dumnezeiască.

Mă refer la momente când cedezi locul tău cuiva, când asculți în mod activ și sincer interesat pe cineva care discută pasionat despre un subiect, când observi niște trăiri frumoase pe fața cuiva și faci tot posibilul să le protejezi. Sau când te lași inundat de trăiri sincere și autentice și nu mai ești nici atent, nici preocupat de imaginea pe care o transmiți.

În astfel de momente, și în multe, multe altele, simt cum facem loc în noi pentru ceva ce pare să aducă cu divinitatea.


2. Sclipirea

Dacă ar fi să merg pe fir mai departe, următorul nivel în care simt cum ia naștere ceva sacru în tine/în mine/în toată lumea, este în trăirea pură. În anumite momente, în anumite frânturi, eul/sinele cuiva dispare și îi ia locul trăirea pură. Este în oameni, în animale, în povești și în multe, multe cărți.

Gândește-te, că tot a fost perioada festivalurilor, la cineva care dansează complet prins în muzică și senzații. Sau la cineva cu ochii mari care își ascultă trupa preferată live și încearcă să nu rateze un moment din experiență. Sau, amintește-ți cum vedeai pe fața unui prieten adorația și iubirea intensă cu care privea pe cineva, și cum nu exista în momentul acela nimic altceva, decât trăirea respectivă.

Chiar și când nimeni nu ne împărtășește senzațiile, trăirea este acolo și ne acaparează total. În astfel de clipe, îmi place să mă hlizesc la oameni pentru că ceva complet autentic și intens se întâmplă cu ei. Ceva cald și frumos.


3. Să protejezi

Gama noastră de trăiri este imensă. Și tu, sunt sigură, ai simțit ceva ce aduce cu sacralitatea, uitându-te la oameni sau animale. Și poate că nu ai văzut-o doar în momentele de glorie ale celorlalți.

Poate ai observat că ceva sclipește în ei când plâng, suferă sau sunt neputincioși. Sau într-un moment de furie și revoltă în toată splendoarea. Sau poate făcând ceva banal precum a mânca.

Eu, spre exemplu, am o slăbiciune pentru ultimul exemplu. Mă înduioșează profund atunci când văd pe cineva mâncând cu poftă. Că este om, că este animal, atunci când cineva mănâncă în fața mea, ceva dintr-un suflet de mamaie iese la iveală din mine și simt nevoia să protejez.

Până la urmă la asta se rezumă experiența bunătății și a sclipirii divine. Să observi în ceva și în cineva ceva ce strălucește. Indiferent de context și de cât de stupid poate ar părea acel context. Și să vrei să protejezi și să ocrotești acea sclipire care se adăpostește în cineva în acel moment.

După, poate migrează și dispare. Sare la altcineva, în timp ce persoana care strălucea revine la banalitățile zilei. Oricum ar fi cazul, când vezi și simți că ceva strălucește, ocrotește acel lucru și ajută-l să se multiplice. Poate sare imediat la tine când nici nu ești atent(ă).


Creștem împreună,
Diana

Tu ce sens îți dai?

  • august 5, 2022

Salutare,

Diana aici.

Dacă în mailul trecut îți povesteam despre o carte interesantă, dar care nu se situează neapărat în topul meu, ei bine, azi îți povestesc câteva idei pe care le extrag din una dintre cele mai extraordinare cărți citite vreodată.

Este acel gen de carte care are potențialul de a-ți schimba viața. Și este o carte extraordinară pentru că omul care a scris-o, Viktor Frankl, este așa.

Supraviețuitor a 4 lagăre de concentrare, a ajuns să înființeze logoterapia, a treia școală vieneză de psihologie, centrată pe confruntarea și reorientarea către sensul vieții. Și a ajuns să mai scrie și această minunăție de carte – Omul în căutarea sensului vieții.


1. Tu ești cel întrebat, de fiecare dată

Logoterapia este mai puțin introspectivă sau retrospectivă ca la Adler sau Freud, de care sunt sigură că ai auzit. Este o metodă centrată mai degrabă pe viitor. Pe sensurile la care fiecare dintre noi va ajunge în cursul vieții.

Prin ajutorul pe care l-am primi în a deveni conștienți de sensul nostru, abilitățile de depășire a nevrozelor s-ar dezvolta sau construi.

Iar primul pas dintr-o astfel de călătorie este să ne oprim din a ne întreba care este sensul vieții. Pentru că nu noi suntem cei care trebuie să întrebăm viața astfel de lucruri. Ci ea ne întreabă pe noi, zi de zi, cu fiecare întâmplare, care este sensul. Iar la întrebările vieții se răspunde cu răspunsul propriei vieți.


2. Depășirea dependenței de sine

Conform viziunii lui Frankl, suntem capabili de un complet control în a oferi sens vieții și persoanei noastre. Viața ne întreabă de fiecare dată, prin întâmplările ei, care este sensul. Iar în sarcina noastră cade să dăm un răspuns și să ne asumăm responsabilitatea pentru acel răspuns.

După ce dai răspunsul, următoarea sarcină este să îți adâncești câmpul vizual, astfel încât să îți conștientizezi întregul potențial. Te asiguri că așa, răspunsurile la apelul vieții pot fi cât mai vaste.

Și pentru că omul nu este un sistem închis, calea către extindere și creștere se face prin transcenderea de sine. Prin a fi orientat spre ceva sau cineva în afara ta, mai exact. Omul cu cât se uită mai mult pe sine și se dăruiește altora – cu atât este mai adaptat și mai uman.

Și mai fericit.

Și mai plin.

Așa că treapta următoare pentru o viață și o minte mai bună, este să te transcenzi pe tine însuți. Să depășești dependența de sine, să schimbi focusul către ceva în afara ta și să faci pași din tine, către afară, cât mai mulți.


3. Ești mai liber decât crezi. Creează!

Sincer, mi-a fost foarte greu să extrag doar trei idei din această carte. Este prea plină. Dar închei mailul de astăzi cu o ultimă idee cu care am plecat din lectură. Cu un ultim imbold.

Creează.

Suntem mult mai liberi decât credem. Iar aceste cuvinte vin, nu uita, de la un supraviețuitor a patru lagăre. Omului îi poate fi luat totul, dar nu ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi.

Iar pentru a te convinge că se poate trăi după această deviză, îți recomand să iei cartea în mâini, pentru că vei avea multe exemple de oameni închiși în lagăre, dar liberi în același timp.

Viața ne cere de fiecare dată un răspuns la provocările ei. Noi suntem datori să îi răspundem. Să ne asumăm acel răspuns, să ne conștientizăm responsabilitatea pentru felul în care viața noastră decurge, în urma acelui răspuns.

Și prin asta să ne eliberăm.

Să ne transcendem și să ne depășim dependența de sine. Să ieșim în afara noastră. Iar odată ieșiți din granițele noastre, să îndrăznim să creăm. Să ne creăm prin propriile răspunsuri la viață, pentru că avem suficientă libertate să o facem.


Creștem împreună,
Diana

Setea de a trăi și de a simți

  • iulie 29, 2022

Salutare,

Diana aici.

Astăzi îți vorbesc despre o carte. Despre Euforia, o poveste care m-a făcut să simt o admirație profundă pentru pasiunea, energia și dedicarea pe care unii oameni sunt capabili să o pună în munca lor, dar și pentru patosul care unora le vina așa natural în raport cu viața.

În poveste vei regăsi un mic crâmpei din felul în care viața unor cercetători ai triburilor din Noua Guinee se desfășura în anii de dinaintea ultimului război mondial.


1. Trei feluri de a trăi

Am întâlnit trei tipologii de oameni în carte, cu toții captivanți.

Un individ care, la mii de kilometri distanță de civilizație rămâne prizonierul propriului ego, al așteptărilor societății vestice în privința performanței și reușitei profesionale. Individul care ar face orice pentru a obține recunoaștere. Dar în același timp pasionat de lumea în care intră. Pentru că această carte nu operează prea mult cu clișee, nu avem neapărat un personaj negativ în el. Nu în totalitate oricum.

Mă gândeam însă că băștinașii aceștia semănau destul de mult cu el: tendințele paranoice, umorul negru, neîncrederea în plăcere, mania pentru secrete. Așa că nu aveam cum să nu pun la îndoială rezultatul cercetării lui. Când există un singur om specializat în studiul unui anumit popor, din analizele sale aflăm oare mai mult despre acel popor sau despre antropologul respectiv? Ca de obicei, m-am pomenit mai interesat de această suprapunere decât de orice altceva.

În a doua tipologie găsești individul fascinat de semenii săi, de orice cultură, tradiție și de cel mai mărunt obiect atâta timp cât oamenii îi conferă o simbolistică și o semnificație. Pentru mine rostul constă în alți oameni. Dar ei pot dispărea. Vei găsi un fir narativ foarte interesant al vieților interioare ale acestor oameni. Pentru că, urmărind felul în care își abordează munca, prinzi frânturi și din felul în care va evolua viața lor și greșelile de care vor fi pasibili. Sunt două linii care se intercalează foarte poetic.

Cele două tipologii de mai sus sunt un cuplu. Soț și soție.

Cea de-a treia tipologie este o pată de gri pe lângă cei doi poli alb-negru. Un amestec de constanță și etică în muncă, nesiguranță și îndoieli în privința activității desfășurate, totul îmbrăcat într-o pojghiță groasă de singurătate și dorință de a dispărea. Care se transformă.

Nell și Fen îmi alungaseră orice gând de sinucidere. Dar ce puseseră în loc? Dorințe aprige, un val uriaș de simțăminte din care nu înțelegeam mare lucru, un fel de durere care părea a nu fi altceva decât dorință. Opusul dorinței de a muri. Dar aproape la fel de insuportabilă.


2. Limbaj

Un alt aspect care m-a pasionat în carte a fost perspectiva pe care o oferă asupra limbajului. Este un atribut al nostru, pe care îl luăm ca de la sine înțeles. Reușim să ne înțelegem, în așa zisa lume civilizată, cam cu toți cei pe care îi întâlnim grație a câtorva limbi pe care le cunoaștem.

Dar cum ar fi să îți dorești cu ardoare să te conectezi cu cineva și să nu ai la îndemână cuvintele pentru asta? Știi senzația când ești complet dominat de un sentiment, trăire sau emoție și vezi totul prin filtrul acelei stări?

Așa este pentru noi limbajul. Ne domină interacțiunile, ne bazăm mult prea mult pe el, iar gesturile, micro-expresiile, ritmuri ale respirației și multe altele ne scapă la cel din fața noastră. Celălalt limbaj al lui rămâne neexplorat.

Noua mea prietenă m-a dus astăzi la o casă de femei unde se împleteau și se reparau năvoade de pescuit și am stat cu fiica ei însărcinată Sali & mătușa ei din partea tatălui & cele patru fiice adulte ale mătușii. Încep să le deprind ritmul sacadat al limbii, felul în care răsună râsul lor, înclinarea capului. Încep să-mi dau seama cum sunt legăturile dintre ele, ce le place & ce le displace în încăpere așa cum n-aș putea dacă aș fi în stare să vorbesc. Nu-ți dai seama ce piedică e de fapt limba în comunicare decât dacă nu dispui de ea, cât de mult te încurcă asemenea unui simțământ extrem de dominant. Când nu înțelegi cuvintele, ești nevoit să fii mult mai atent la orice altceva. Atunci te bizui doar pe cuvintele lor iar cuvintele nu sunt întotdeauna cele mai demne de încredere.


3. Vin sau pâine

Vinul e ceva emoțional și senzual, pe când pâinea e ceva familiar și esențial.

Vorbind de dorința pulsantă de a te conecta cu cineva, cartea e marcată de la început și până la final de această trăire. De a ajunge la cineva, de a fi văzut sau de a-ți împărtăși complet pasiunea și preocuparea pentru ceea ce este vital pentru tine ca individ. Fie că este vorba despre vesticii „civilizați”, sau despre aborigeni.

Dilema și dorința profundă pentru astfel de conexiuni merge și către iubirea romantică așa cum o știm noi. Iar în carte dilema se restrânge la relațiile și oamenii care sunt fie vin, fie pâine. Pentru unii, oamenii sunt întotdeauna vin, niciodată pâine. Iar la alții, pâinea apare inevitabil, mai devreme sau mai târziu.

În cea mai mare parte, vinul pare să predomine ca trăire în întreaga carte. Atât în iubire pentru celălalt, cât și în iubirea pentru tot ce oferă viața și lumea atât de diversă.

Oameni pasionați, trăiri extreme pe alocuri, căderi abrupte urmate de extaz, natura umană în ipostaze extrem de interesante (mai ales că avem în fața ochilor alte civilizații), Euforia este un nume cum nu se poate mai potrivit pentru ceea ce am citit.

Nu o pot lăuda ca fiind una dintre cele mai bune cărți citite vreodată, dar este în mod sigur o lectură care te va scoate din ritm. Ceea ce recomand de fiecare dată.


Creștem împreună,
Diana

Cum să folosești Grile-Rezidentiat.ro ca să prinzi specialitatea dorită

  • iulie 27, 2022

Salutare și bun venit în comunitate!

Dacă citești asta, înseamnă că ești interesat(ă) de viitorul tău. Că vrei să înveți eficient, să iei rezi cu notă mare și să prinzi specialitatea pe care ți-o dorești. Pentru asta vreau să te felicit!

Dar dă-mi voie să mă prezint…

Eu sunt Teo, unul din oamenii care au contribuit la ce este Grile-Rezidentiat.ro în ziua de azi: cea mai eficientă și utilizată unealtă în pregătirea pentru concursul de rezidențiat!

Cum să folosești eficient Grile-Rezidentiat, în 3 pași!

Rezolvarea grilelor e extrem de intuitivă, dar vreau să îți arăt exact cum să folosești platforma pentru a fi 100% eficient(ă) încă din prima zi.

Pasul 1

Ca să începi să rezolvi grile, tot ce trebuie să faci e să te loghezi și să mergi în secțiunea TESTE. Iar dacă nu ai cont încă, îți poți crea unul gratuit aici!

Apasă pe ÎNCEPE UN TEST.

Apoi ai 4 moduri din care să alegi:

  • PERSONALIZAT – Perfect pentru începători – Rezolvi toate grilele din capitolele selectate. Poți personaliza multe aspecte ale testului, inclusiv adăugare de cronometru, afișare răspunsuri corecte pe loc, tipul complementului etc.
  • RAPID – Primești un test rapid cu 25, 50 sau 100 de grile din capitolele pe care le selectezi.
  • SIMULARE – Simulezi rezidențiatul, alegând capitolele și numărul de grile complement simplu și multiplu (Ex: 50 simplu, 150 multiplu).
  • REEXAMINARE – Recomandat pentru a te perfecționa – Rezolvi un test cu grilele pe care le-ai greșit anterior

Selectează aria de testare: tematică oficială, licență, subiecte anterioare etc.

Apoi alege capitolele și subcapitolele în pasul următor.

Atenție, doar cei cu Cont Premium pot selecta mai multe subcapitole pentru un test, sau rezolva mai mult de 100 de grile pe zi!

În plus, ca să te apropii de feeling-ul de examen, poți alege să randomizezi întrebările și răspunsurile, să îți setezi un timp limită, să modifici structura complementului, iar dacă vrei să vezi răspunsurile pe loc, trebuie doar să activezi opțiunea aceasta.

Înainte de a merge mai departe, trebuie să știi că poți edita inclusiv intervalul de grile din care vrei să lucrezi (poate ai lucrat deja o parte din ele).

Nu în ultimul, poți selecta intervalul de pagini din care vrei să rezolvi grile.

După ce ai setat totul așa cum îți dorești, apasă pe ÎNCEPE TESTUL.

Pasul 2

Odată ce ai început un test, ca să rezolvi grile dă click pe răspunsurile corecte sau pe litera corespunzătoare, iar când ești sigur apasă Trimite răspunsul.

Dacă nu ești sigur la o grilă, poți să sari peste selectând o altă grilă în secțiunea de sus.

Dacă ți se pare că o grilă este greșită sau are răspunsul eronat, o poți comenta pe grupul de discuții, sau o poți raporta către echipa de moderatori

Pasul 3

Când ești gata, apasă pe Finalizează testul acum și vezi cum te-ai descurcat.

În pagina Rezultate vezi răspunsurile corecte și greșite, și poți chiar să verifici fiecare grilă în parte.

Ca să înțelegi mai bine, ai deasupra interpretarea răspunsurilor.

Gata! Asta a fost tot pentru azi.

Dar mai sunt multe moduri în care Grile-Rezidentiat te aduce mai aproape de specialitatea dorită. Află mai multe despre cele 12 elemente mai puțin cunoscute ale ecosistemului Grile-Rezidentiat pe care nu toți colegii tăi știu să le folosească, pentru a avea un avantaj!

Cele 12 elemente din ecosistemul Grile-Rezidentiat.ro

  • iulie 25, 2022

Salutare, Teo aici.

Probabil că ai descoperit deja cât e de eficient să rezolvi grile online.

Azi vei afla cum să folosești funcțiile mai puțin evidente ale platformei, ca să ai un avantaj major față de colegii tăi. Să începem!


1. Nu renunța niciodată

Dacă vrei să iei o pauză sau dacă ai ieșit din greșeală din platformă în timp ce rezolvai un test, tot ce trebuie să faci este să mergi în secțiunea TESTE și să apeși pe Continuă testul ca să te întorci de unde ai rămas.

Tot acolo vei vedea și butonul Istoric teste, unde vei putea vedea ceea ce ai lucrat.

2. Ajută-te cu colegii

Vrei să vezi ce grile le-au dat bătăi de cap colegilor tăi, sau cauți o explicație la o grilă anume? Intră în secțiunea Comunitate și colaborează cu ceilalți utilizatori.

Ai o grilă care îți dă bătăi de cap? Poți o distribui în secțiunea Comunitate – tot ce trebuie să faci este să apeși butonul Postează grila pe grupul de discuții când te afli pe pagina de lucru (într-un test).

3. Hall of Fame

În cursa pentru rezi, orice strop de motivație contează. Ca să vezi unde te situezi în raport cu ceilalți utilizatori ai platformei, apasă pe Statistici în secțiunea Acasă ori în meniul din stânga, apoi pe Clasament.

4. Întrece-te cu tine!

Totuși, ce contează cel mai mult e să te depășești pe tine însuți!

Dacă vrei să îți cunoști performanțele și evoluția, intră în meniul principal, apasă pe Statistici și vizualizează graficul (ai nevoie de un istoric de teste rezolvate pentru a putea fi generat).

5. Nota Bene

Poți lua notițe în platformă atât pe anumite grile, dar și notițe generale, din materie. Apasă pe butonul Notițe în meniul principal, apoi pe Adaugă și notează-ți ideile esențiale.

6. Fără distrageri

Pentru a te concentra 100% când ești într-un test, activează modul Full-Screen de pe butonul din dreapta sus (rotița). Disponibil, evident, doar pe PC/laptop.

7. Direct din tastatură

Poți răspunde la grile direct din tastatură! De fapt, poți să navighezi pe întregul site folosind doar tastele. Pe desktop (PC/laptop), apasă pe rotița din dreapta sus și apoi click pe Comenzi rapide.

8. Pentru când înveți noaptea

Ți-am pregătit opțiunea Darkmode, pe care o poți activa din Setări sau apăsând butonul din dreapta sus (în versiunea pe desktop) și apoi doar selectezi tema pe care o dorești (Sistem/Mod luminos/Mod nocturn).

9. Începe în forță

Rezi o să fie cea mai mare competiție a vieții tale de până acum. Află de unde să începi, descoperă detalii despre diversele specialități, vezi interviuri video cu medici rezidenți, specialiști și primari și citește materiale extrem de utile în format .pdf în secțiunea Resurse.

10. Învață cum să înveți

Ca să afli cum să înveți eficient, cum să nu mai amâni, și multe altele, intră pe pagina Inspirație.

11. Creează-ți propriile teste

Cu toate că pe Grile-Rezidentiat ai peste 32.000 grile, poți să mai adaugi și să îți creezi propriile teste. E extrem de intuitiv și rapid — o poți face din secțiunea Teste, apăsând Creează teste.

12. Asigură-te că îți alegi specialitatea dorită cu Contul Premium

Ce e Contul Premium? Pe scurt, este tool-ul suprem în cursa către specialitatea dorită.

  • Rezolvi grile nelimitat, de oriunde, pe orice device
  • Te testezi cu grile aleatorii și randomizare, din orice capitol
  • Selectezi grile doar din anumite pagini
  • Simulezi rezidențiatul când vrei tu
  • Activezi Darkmode când repeți noaptea
  • Verifici pe loc ce ai greșit
  • Îți iei notițe direct pe grilă
  • Răspunzi la grile direct din tastatură
  • Reparcurgi grilele pe care le-ai greșit
  • Comentezi grilele pe grupul de discuții
  • Îți vezi progresul prin statistici și clasament

Cum poți avea Cont Premium?

  • Activezi oricând cele 3 zile gratuite (completându-ți profilul)
  • Dai click pe numele tău în meniul principal, apoi Cont Premium / Investește acum

Sau poți să dai click direct pe butonul de mai jos și să alegi unul din planuri.

Vreau Cont Premium

Iar ca să fii la curent cu noutățile și ofertele, dă-ne follow pe Instagram, TikTok sau Facebook.

Spor la treabă și mult succes la rezi!

Un gram de istorie feminină

  • iulie 22, 2022

Salutare,

Diana aici.

Nu știu dacă ești la curent, dar a fost un întreg val-vârtej de opinii despre femei în presă/Social Media zilele acestea. Coincidența a făcut ca, în același timp, să și lecturez niște lucruri din istoria dezvoltării femeilor. Așa că am revenit cu câteva fun facts despre evoluția așa numitului sex slab.

Uite la ce mă gândesc.


1. Subordonarea femeilor

Dependența femeilor față de bărbați are o istorie lungă. Mult prea lungă pentru a nu vorbi cu glas întretăiat despre ea. Că la mijloc s-au aflat lipsa forței fizice, absența mijloacelor de întreținere sau multe alte lucruri închipuite, știm prea bine. Iar de la dependență și până la subordonarea brutală, lucrurile au mers șnur. Pur și simplu, femeia nu a putut fi percepută până recent drept o parteneră egală din punct de vedere intelectual, fiind fatalmente considerată o zeiță casnică și doar atât.

Nu vorbesc aici despre evoluția statutului femeii într-o societate profund tradițională ca a noastră. Nu ar fi multe de spus. Sau, dacă vrei, dacă am spune mai multe nu am face decât să punem în lumină o istorie nedreaptă și crudă. La noi, condiția femeii are de suferit și în prezent, mai ales în zona rurală.

Punctez doar o scenă, de-a dreptul scandaloasă, dintr-o altă țară mult mai dezvoltată ca a noastră și, chipurile, cu pretenții de recunoaștere mult mai sensibile față de standardele ei.

În urmă cu doar o sută de ani, în parlamentul Marii Britanii, atunci când voiau să urmărească dezbaterile parlamentarilor (exclusiv bărbați), femeile ocupau un spațiu distinct. Și asta nu e tot. Spațiul era delimitat de sala de ședințe de un grilaj metalic, pentru ca mândrii parlamentari să nu cedeze farmecelor feminine…


2. Sexul slab – magicianul sferei private

Era un lucru comun ca femeile să se subordoneze bărbaților toată viața. Întâi taților, iar apoi soților. În urmă cu nu foarte mult timp, femeile trebuiau să poarte corset, în vreme ce în Orient aveau labele picioarelor legate. Mai aproape de noi, femeilor le era interzisă purtarea pantalonilor. De ce toate acestea? Pentru că vestimentația lor trebuia să fie strict controlată și pe gustul bărbaților.

La fel de grotesc, dacă își surprindeau soțiile ca îi înșală, bărbații puteau divorța. Însă femeile nu o puteau face că, mnoh. Tratamente diferite și libertăți diferite.

La originea discriminării femeilor se află două concepte importante. În primul rând, ideea sferelor private. Dacă bărbații domneau în sfera publică, luptându-se, participând la competiții și aducând bani în casă, femeilor le era rezervată sfera privată. Erau matroane în casele lor, ocupându-și mai tot timpul cu dereticarea și cu creșterea copiilor. Erau nevoite să le asigure soților un refugiu unde să se bucure de tot confortul.

Cel de-al doilea concept este acela al sexului slab. În medie, femeile sunt mai scunde și mai slabe fizic decât bărbații. Pornind de la aceste constatări fiziologice, bărbații s-au grăbit să ridice un zgârie-nori de prejudecăți. Fiind fragile și firave, credeau bărbații, femeile nu pot fi silite să participe la chestiile cu adevărat importante și grele.


3. Femeile au început să pătrundă prin crăpăturile din ziduri

Nu ceea ce sunt bărbații, ci ceea ce fac sau spun îi poate îndreptăți să pretindă respect. La fel stau lucrurile și cu femeile. Meritul, buna creștere, amabilitatea și o sumedenie de alte calități și însușiri sunt cele care ne conferă valoare, și nu sexul.

Căsătoria, care continuă să reprezinte apogeul relației de cuplu, era până nu demult o adevărată corvoadă. Femeile erau silite să se supună fără să crâcnească drepturilor conjugale impuse de soți. Nu-și puteau împlini talentul, după cum nu-și puteau dezvolta nici educația sau caracterul. Fără voia lor, erau prinse într-o colivie și doar rareori aceasta era din aur.

Că tot vorbim despre educație, gândește-te că abia în urmă cu 150 de ani au fost înființate primele școli speciale pentru femei (în Marea Britanie), la acestea având acces un număr foarte mic de eleve. University of London a început să admită femei abia începând cu 1878, dar chiar și așa, în primii ani, femeile nu obțineau diplome la absolvire. În România, situația era și mai dificilă. Deși existau și la noi facultăți de medicină la București și Iași, femeile nu erau admise la studii. Pentru a avea o primă româncă doctor a fost nevoie ca Maria Cuțarida să studieze la Paris, unde a obținut diploma în 1884.

Când în cele din urmă au fost admise la concursurile de admitere, femeile au turat puternic motoarele. Pentru ele, examenele nu erau niște simple obiective, ci dovezi de reziliență și capacitate. Foamea de afirmare nu a rămas fără consecințe. Pe măsură ce societățile se dezvoltau, iar bărbații continuau să plece în număr mare la război, femeile și-au demonstrat valoarea în joburi care până nu demult le erau interzise. La mașina de scris, ca operatoare de telegraf sau pur și simplu în fabricile în care se produceau arme și muniții, femeile au fost formidabile. Exemplele acestor femei au schimbat percepția bărbaților asupra abilităților sexului slab.

Apropo, dacă ai văzut acest film și ți-a plăcut, află că la munca colosală depusă acolo au contribuit 8000 de femei – 80% din personalul Bletchley Park. Astăzi nu mai surprinde pe (aproape) nimeni că femeile sunt în vârf. Mai bine de jumătate din cei care au un job ce presupune studii universitare sunt femei astăzi în Vest. Iar tot ele, femeile, sunt considerate cele mai potrivite pentru a se adapta joburilor viitorului.

Din momentul în care economia cunoașterii a luat avânt, creierul contând mai mult decât forța brută, femeile au reușit să iasă la suprafață. Timpul mai puțin ocupat cu spălarea vaselor și a rufelor a însemnat mai mult timp pentru formare și educație.

A fost un drum lung și al naibii de greu, dar pe măsură ce obstacolele au fost înlăturate, femeile au început să pătrundă prin crăpăturile din zidurile ridicate de bărbați.


Creștem împreună,
Diana

Cum să ajungi tu la ceilalți

  • iulie 15, 2022

Salutare,

Diana aici.

Și pentru că am deschis subiectul singurătății săptămâna trecută, rămânem prin zona și astăzi. Doar că povestim puțin despre un alt tip de singurătate. Despre singurătatea pe care parțial o mai putem numi și bulă socială sau izolaționism intelectual.


1. Singurătatea intelectuală

Sună fancy, dar nu este. Poate te gândești la un poet, o minte de geniu neînțeleasă de hoardă, dar este o sintagmă cu o realitate din ce în ce mai pregnantă.

Nu este niciun secret că este în natura creierului nostru să căutăm tipare familiare cum ar fi oameni similari nouă, mai ales ca opinii sau diferite surse mediatice care să ne susțină opiniile. Se numește tendință confirmaționistă.

Se întâmplă de când lumea și pământul. În anii anteriori frunzăream ziarele, presa locală, mai vorbeam cu vecinii și, în general, ne informam din surse foarte apropiate de noi. Acum, ne luăm principalele informații și viziuni asupra lumii din surse online.

Probabil ai observat și tu, sistemul online este din ce în ce mai mult croit pe măsura opiniilor și intereselor tale deja existente (urmărește doar ce tipuri de reclame ți se bagă pe gât, ca să te convingi).

Întregul sistem online și mai ales partea de Social Media s-au combinat pentru a crea o stare de izolare intelectuală în care suntem rareori expuși unor puncte de vedere opuse sau măcar diferite. Acest lucru, asociat cu tendința umană de a accesa informații care să ne susțină perspectiva și viziunea, au creat cocktail-ul perfect ca omenirea să devină din ce în ce mai izolată. Fără să devenim poeți sau genii neînțelese în acest proces.


2. Corecția

În mod natural, încercăm cu constanță să apropiem alți oameni de noi, de ideile noastre, de lumea noastră. Când încercăm să modificăm opinia cuiva, diferită de a noastră, sperăm că niște dovezi concrete care să ne susțină punctul de vedere vor fi suficiente.

Sunt sigură că ai imagini cu tine în minte prezentând altora cifre, fapte concrete și tot felul de informații în aspirația de a-i apropia de tine. Pare oarecum simplu: avem nevoie de date ca să ne upgradăm. Cu dovezile primite ar trebui să ne modificăm opiniile în acord cu ceea ce am aflat.

Deși simplu, din păcate, acest lucru se întâmplă cu o frecvență scăzută. Dacă încerci să modifici percepțiile cuiva, te vei lovi în cea mai mare parte de reactanță. Radarul anti-persuasiune instalat în creierele noastre intră în funcțiune și interlocutorul tău va rămâne cu garda sus. Sau poate tu vei rămâne așa, în cazul în care ție îți prezintă cineva ceva aflat la granița lumii tale intelectuale.

Ne mișcăm cu destul de multă lentoare în direcția upgradării, schimbării sau diversificării lumii noastre intelectuale. Rămânem mult prea des în ograda familiarității și în modulul tendință confirmaționistă a creierului.


3. Traversarea punții despărțitoare

Trăitul în limitele bulei sociale are două efecte negative.

În primul rând ne face lumea mai săracă. Tehnologia evoluează într-un ritm foarte rapid, iar algoritmii devin din ce în ce mai preciși în a ne furniza informații care se mulează pe ceea ce ne interesează deja. Asta înseamnă că intră în sfera noastră intelectuală foarte puține lucruri care ar putea să ne ofere o confruntare majoră cu ceea ce am construit până acum.

În al doilea rând, suntem și mai singuri. Pentru că rareori suntem expuși unor puncte de vedere opuse, se creează o stare de izolaționism intelectual. O soluție ar fi să construim o punte către alte bule sociale, să le traversăm, și să trecem dincolo de caricaturi, stereotipuri, cârcotași veșnic nemulțumiți și să vedem că sunt acolo alte ființe umane. Pentru că fie când tu respingi ideile cuiva, fie când ale tale sunt respinse apare singurătatea. Și retragerea în bulă.

Îți las mai jos trei modalități de a scurta distanța și de a ajunge cu alți oameni la o apropiere intelectuală:

– găsirea centrului mobil – atitudinile ferme față de o problemă duc la un volum mic de informații la care cineva este dispus să reflecteze. Zona de acceptare este una restrânsă, iar cea de respingere este una vastă. În astfel de cazuri, caută centrul mobil. Adică, idei sau chiar indivizi care se află la o distanță mai mică și care arată niște opinii contradictorii sau o disponibilitate de schimbare. Începe cu acele idei sau cu acele persoane.

– cere mai puțin – după găsirea centrului mobil, poți parcurge o distanță mai mare cerând puțin. Cerând ceva ce nu se află nici în aria de acceptare, dar nici în cea de respingere. Schimbările mari sunt de cele mai mult ori sortite eșecului, însă fragmentarea schimbării dă roade.

– modifică așezarea pe teren ca să găsești un punct de convergență – cererea mai modestă scurtează distanța. Dar poate că persoana din fața ta este realmente baricadată în propriile idei. Poți aplica tehnica schimbării de teren. Găsește un domeniu în care sunteți deja de acord și folosește-te de el ca de un punct de referință pentru zona în care vrei să îl aduci.

Ideal ar fi ca ideile de mai sus să le aplici nu doar atunci când încerci să aduci pe cineva în sfera ta, ci și atunci când încerci să ieși din inerție și să vezi lumea cu alți ochi.

Caută punctul sensibil, disponibil la o schimbare. Fragmentează acea schimbare pentru a o digera mai ușor. Găsește apoi un teren confortabil și folosește-l ca punct de referință pentru a construi un teren nou.


PS: MIERCURI, 20 IULIE, LANSĂM NOUL Grile-Rezidentiat.ro! Dacă nu te-ai înscris încă pentru update-uri, o poți face pe https://g-rezi.ro/nou. Suntem extrem de entuziasmați și toată echipa lucrează de zor pentru a pune la punct ultimele lucruri înainte de lansare. Stay tuned!


Creștem împreună,
Diana

Despre nevoia de ceilalți

  • iulie 8, 2022

Salutare,

Diana aici.

Vreau să ajung la tine.

Nu, nu îți face încă curat în cameră. Nu vin în vizită. Mailul acesta, în schimb, sper să te viziteze cu rost.


Înainte să continui cu #MailulDeVineri, am vești bune: luna aceasta lansăm noul Grile-Rezidențiat – o experiență de 20 de ori mai rapidă, mai intuitivă și cu numeroase funcționalități noi:

  • Grile din interval de pagini
  • Dark mode
  • Notițe direct pe grile
  • Statistici avansate
  • + Multe altele

Dacă vrei să fii la curent cu toate noutățile, apasă aici!

Și acum să revenim…


1. Singurătatea

Este sănătos să fim capabili să petrecem timp doar noi cu noi înșine.

Ce nu este sănătos, în schimb, este să ne simțim singuri. Sentimentul alienării și al singurătății stă de multe ori la baza unor depresii și anxietăți sau la baza unor boli și a altor afecțiuni fizice. De ce ne impactează atât de mult?

Condiționarea biologică.

Suntem creaturi cât se poate de sociale. Imaginează-ți, mult în trecut, un grup de oameni ce trăiesc în junglă. Din acel grup faci și tu parte. La un moment dat, te separi de acel grup, rămânând rătăcit pentru un timp îndelungat într-o junglă nesfârșită.

Asta înseamnă un pericol sporit în fața prădătorilor sau a bolilor de care nu te poți îngriji singur. Pe cealaltă parte, și tribul tău este mai vulnerabil fără tine. Așa că este normal să te simți îngrozitor singur. Este un semnal roșu prin care creierul te urgentează să te reîntorci la oamenii tăi.

Orice instinct uman ți s-a dezvoltat pentru o astfel de viață. O viață trăită în grup, alături de ceilalți. Condiționarea biologică nu îți permite să te rupi de societate. Te va lovi cu simptome fizice sau mentale dintre cele mai dure de fiecare dată când alegi să te separi.

Biologia și istoria organismului tău pulsează și te urgentează să te reconectezi cu ceilalți de fiecare dată când te distanțezi mai mult decât este sigur.


2. Micro-trezirile și Huteriții

Ți s-a întâmplat să dormi, teoretic, suficiente ore pentru a fi odihnit, dar să te trezești ca lovit de un buldozer?

Ei bine, nu, nu ai fost lovit de un buldozer, dar s-ar putea să suferi de micro-treziri. Ce sunt astea?

Micro-trezirile sunt momente scurte în care ne trezim din somn dar de care nu ne amintim a doua zi. Prin ele, s-au putut face printre primele experimente și măsurători pe gradul de singurătate pe care îl simțim.

Teoria din spate pentru aceste micro-treziri are rădăcini tot în evoluție. În momentul când te-ai separat de grup și te-ai pierdut în jungla cea mare, somnul tău nu a mai fost același. Nu poți să ai un somn odihnitor atunci când te simți singur, pentru că strămoșii tăi nu erau efectiv în siguranță atunci când dormeau singuri. Când nimeni nu îți apără spatele, creierul nu te lasă să intri în stadiul de somn deplin. Iar dacă starea ta mentală este una care denotă singurătate și nesiguranță, psihicul tău va crede că se află iar într-o junglă periculoasă și nesfârșită.

Așadar, aceste micro-treziri sunt o bună modalitate de a studia singurătatea pe care o simte un individ. Una dintre primele măsurători s-a făcut pe Huteriți – o comunitate de fermieri foarte unită, religioasă (apropiați de celebrii Amish de care probabil ai auzit). Ei trăiesc din munca pământului, lucrează, mănâncă, dorm, se relaxează și se roagă împreună. Și pentru că oamenii aceștia sunt nevoiți să coopereze tot timpul, au fost măsurate dozele de micro-treziri de care aveau parte.

Rezultatul?

Aproape zero. A fost cel mai mic nivel de singurătate măsurat de oamenii de știință.


3. Legături pierdute

Nu te gândi că lipsa sentimentului de singurătate se datorează aglomerării din acea comunitate. Intimitatea este o formă de libertate și te ajută să respiri mai ușor. Posibil să ni se pară destul de greu și sufocant să trăim ca Huteriții și nici nu este cazul să mergem atât de departe.

De unde vine totuși succesul lor, dacă nu din grămada de oameni care fac activități peste activități la comun?

Din împărtășire.

Nu, nu cea bisericească, ci dintr-o alta.

Una dintre temeliile de bază ale unei relații autentice este sentimentul că împărtășești ceva important cu altcineva. Chiar dacă ai mulți oameni în jurul tău, o familie numeroasă, un loc de muncă aglomerat sau un program de studii care dă pe dinafară te vei simți tot singur dacă nu împărtășești ceva important cu ei (preocupări, valori, hobby-uri și diverse activități, același simț al umorului, etc.).

În întreaga lume occidentală se observă o scădere drastică a lucrurilor făcute împreună, cu cei din jurul nostru, în special familia. Ritualul mesei în familie a devenit mai rar ca și uitatul împreună la un film care place tuturor, ca și activitățile în aer liber care să aducă bucurie tuturor participanților sau ca și împărtășirea oricărui tip de plăcere cu altcineva.

Tehnologia ne-a oferit un grad mai mare de independență inclusiv în abilitatea de a ne procura plăcere de unii singuri. Doar că neglijăm faptul că numai relațiile bidirecționale sau pluridirecționale sunt cele care pot vindeca izolarea și singurătatea în care ne afundăm.

Nu trebuie să trăiești ca Huteriții. Dar pentru sănătatea ta, este ideal să îți asiguri o mână de oameni cu care să dezvolți relații autentice și cu care să împărtășești cât mai multe din lucrurile care te pasionează în viața asta.

De aceea am vrut să ajung la tine. Să îți reamintesc de aceste lucruri, pentru că sunt sigură că, în mare, le știai deja.


Creștem împreună,
Diana

Modificările privind rezidențiatul, explicate pe scurt (24 iunie 2022)

Oamenii in cautare de informatie
  • iulie 4, 2022

În Monitorul Oficial s-a publicat recent Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind unele măsuri din domeniul sănătății.

Am extras principalele modificări care te-ar putea interesa și le-am expus mai jos într-un format mai ușor de urmărit – ca să nu fie nevoie să citești textul de lege.

Cifra de şcolarizare pentru rezidenţiat rămâne stabilită anual prin ordin al Ministrului Sănătăţii

  • Se are în vedere capacitatea de pregătire disponibilă comunicată de instituţiile de învăţământ superior cu profil medical acreditate, până cel târziu la data de 1 august a fiecărui an. 
  • Pentru domeniul medicină, cifra de şcolarizare este cel puţin egală cu numărul absolvenţilor cu diplomă de licenţă din promoţia anului în curs
  • Referitor la cifra de școlarizare (inclusiv pentru domeniile medicină dentară și farmacie), rezidențiatul pe locuri se va organiza „pentru un număr de locuri în acord cu necesitățile din teritoriu, stabilit conform previziunilor pe specialități pentru următorii 3-7 ani transmise de direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Sănătății, conform politicilor de resurse umane promovate”

Medicii rezidenți pe loc vor putea schimba specialitatea în maximum 36 de luni (medicină) și 18 luni (dentară și farmacie)

  • Condiția este ca punctajul obținut la concursul de rezidențiat promovat să fie cel puțin egal cu cel mai mic punctaj de la specialitatea solicitată în centrul universitar respectiv și numai cu avizul de primire al instituției de învățământ superior cu profil medical acreditate și al unui coordonator acreditat din centrul universitar de pregătire. 
  • Avizul coordonatorului/directorului de program va conține obligatoriu și recomandarea privind stagiile ce pot fi echivalate ca urmare a schimbării specialității. 
  • Schimbarea specialității se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, o singură dată pentru același concurs de rezidențiat promovat.
  • În cazul medicilor stomatologi rezidenți și respectiv al farmaciștilor rezidenți, termenul este de maximum 18 luni.

Rezidenții aflați în anul 3-6 vor putea ocupa, prin concurs, posturi

  • În unitățile sanitare publice, posturile devenite vacante ca urmare a încetării contractelor individuale de muncă încheiate cu rezidenții pe post vor putea fi ocupate prin concurs de către rezidenții aflați în anul 3-6 de pregătire, cu avizul Ministerului Sănătății.

Din 2023, maximum 10 ani de pregătire și se vor putea începe maximum 3 programe de rezidențiat (cu salarii suportate din bugetul de stat)

  • Începând cu data de 1 ianuarie 2023, pentru medicii care promovează un nou concurs de rezidențiat, și sunt confirmați prin ordin al ministrului sănătății, va exista limita a maximum 10 ani de pregătire.
  • Aceștia vor putea începe maximum 3 programe de rezidențiat dacă nu finalizează cel puțin unul dintre acestea cu promovarea examenului de specialist. La calculul celor 3 programe de rezidențiat se iau în considerare și eventualele schimbări de specialitate.

După trecerea celor 10 ani de pregătire în rezidențiat, salariile vor putea fi plătite de unitățile sanitare angajatoare

  • După expirarea termenului de 10 ani menționat la punctul anterior, cheltuielile de personal prevăzute vor putea fi suportate din bugetele unităților sanitare angajatoare.

După finalizarea primei specialități se va echivala maximum jumătate din durata totală a celei de-a doua specialități

  • Stagiile de pregătire efectuate în prima specialitate, similare ca durată și conținut, care se regăsesc în curriculumul de pregătire al celei de-a doua specialități, se vor echivala de către Ministerul Sănătății în limita a maximum jumătate din durata totală a noii specialități, la recomandarea coordonatorului de rezidențiat sau directorului de program de rezidențiat, după caz, și cu avizul instituției de învățământ superior cu profil medical acreditate unde se derulează programul de pregătire.

Gestionarea rezidențiatului, Ministerul Sănătății împreună cu Ministerul Educației

  • Începând cu data de 1 ianuarie 2024, gestionarea la nivel național a activității de pregătire în rezidențiat, prin Registrul matricol național al rezidenților, se va face de către Ministerul Sănătății prin structura de specialitate, respectiv de Ministerul Educației și departamentele de învățământ postuniversitar medical, medico-dentar și farmaceutic din structura instituțiilor de învățământ superior cu profil medical acreditate.
  • Normele de gestionare a Registrului matricol național al rezidenților se vor aproba prin ordin comun al Ministrului Sănătății și al Ministrului Educației.

Pregătirea va fi în continuare descentralizată 

  • Pregătirea în rezidențiat se va desfășura în mod descentralizat, regional, la nivelul centrelor universitare cu facultăți de medicină, medicină dentară și farmacie acreditate, prin departamentele de învățământ postuniversitar medical, medico-dentar și farmaceutic în unități sanitare publice aflate în subordinea Ministerului Sănătății, autorităților administrației publice locale, ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, inclusiv în unități medico-militare sau aflate în administrarea universităților de medicină și farmacie, precum și în cabinete medicale individuale de medicină de familie.

Despre meritocrație

  • iulie 1, 2022

Salutare,

Diana aici.

Să fii inteligent sau descurcăreț? Să te specializezi, să cauți să te educi în permanență, să fii performant și onest sau fii bine plasat, să fii lingușitor, să furi startul si să înșeli încrederea publică? Astea-s întrebările. Mă rog, două dintre cele care chiar contează.

De la practica nepotismului și a patronajului la competiția deschisă, accesibilă tuturor, a fost cale lungă. Cu greu au renunțat la funcții și privilegii cei care considerau că e de la sine înțeles ca unii să le fie superiori altora doar prin naștere. De fapt, nu au renunțat, ci au fost siliți să recunoască întâietatea meritului, a talentului și a performanței.

Povestea de mai jos e despre nașterea dificilă a meritocrației. A durat mult și a durut, dar a meritat.


1. Nepotismul

Ne surprindem prea des reproșându-le unora, despre care știm exact cât cântăresc, că au obținut joburi în diferite domenii prin nepotism. Da, o facem des. Și da, de cele mai multe ori nu ne înșelăm.

Practica nepotismului, pe care o vedem la tot pasul, e veche de când lumea. Practica și denumirea în sine provin din termenul italian nepotismo și fac trimitere la obiceiul utilizat de mai marii preoților catolici de a-și numi rudele în posturi bănoase. Începuturile nepotismului coboară mult în istorie, până departe, acum 400-500 de ani prinzând avânt.

Sunt unii care susțin că nepotismul ne e nu doar specific, ci chiar necesar nouă, oamenilor. De ce? Chipurile, asigură bunăstare pentru cei pe care-i cunoaștem și la care ținem. E adevărat, multe dintre companiile și corporațiile mari din zilele noastre au fost la începuturi mici afaceri de familie. Tatăl își asocia copiii și eventual și alte rude în efortul de a pune pe picioare un start-up.

Toate bune și frumoase, câtă vreme e vorba despre bussiness-uri private. Dar cum rămâne cu nepotismul care e unul dintre cei mai mari adversari ai meritului și ai competiției deschise?


2. Patronaj și cumpărarea funcțiilor

Uneori, când nepotismul nu funcționează, patronajul se grăbește să-i ia locul.

Ce înțeleg prin patronaj? Ei bine, practica de a te înconjura cu oameni pe care-i cunoști, în compania cărora te simți bine și pe care, dacă-ți rămân loiali, îi recompensezi cu funcții râvnite și bine plătite.

Vedem patronajul în mișcare în special în zona politicului. Demnitari cu rang înalt, aleși sau nu de populație, numesc în funcții publice importante personaje pe care nu le califică altceva decât supunerea față de binefăcător sau în cel mai bun caz relația de amiciție cu acesta.

La fel ca nepotismul, patronajul își are rădăcinile adânc înfipte în trecutul nostru. Regii europeni, nobilii și multe alte figuri importante și-au promovat în funcții călduțe protejații. Competiția pentru favoruri, recomandări și alte beneficii era avantajoasă la ambele capeteȘ cei care le ofereau câștigau clienți pe care să-i manipuleze, iar cei care se bucurau de ele – funcții din care să se înfrupte și să trăiască comod.

Protecția cuiva se putea obține și prin bani, prin cumpărarea propriu-zisă a postului dorit. Funcțiile, în armată, justiție, economie și oriunde altundeva, puteau fi scoase la licitație. Le obținea cine oferea mai mult. Contau titlul și familia celor care doreau să parvină, dar conta și cât de larg puteau să-și deschidă buzunarul.

Așa mergeau lucrurile. Așa funcționau societățile. Toate acestea se întâmplau (și se mai întâmplă) în dauna celor care meritau să ocupe funcțiile. Dar să nu mă grăbesc cu deznodământul.


3. Meritocrație

Meritocrația, adică puterea meritului, a celor talentați și capabili să muncească din greu, e o cucerire recentă. A fost extrem de greu să se impună în fața nepotismului și a patronajului. Oricum, nu se poate vorbi (încă) despre o victorie categorică și e greu de crezut că se va întâmpla vreodată.

Chiar dacă funcțiile publice nu mai sunt lăsate moștenire și vânzarea acestora nu se mai face la vedere, încă mai sunt lucruri de îmbunătățit.

Încă observăm metode și jocuri incorecte prin care oamenii sunt promovați. Încă vedem nemulțumiri și înjurături din partea celor îndreptățiți să se bucure de roadele meritului lor dar care, din păcate, nu-și găsesc rostul.

Meritocrația a fost și încă mai este un obiectiv luminos. Cum să nu-ți dorești să-i identifici, să-i alegi, să-i susții și să-i promovezi pe cei care dau dovadă de cea mai mare pricepere într-un domeniu dat? Cum să nu-ți dorești ca cei care au în mâinile lor bine public, al tuturor, să fie examinați la sânge și să câștige întotdeauna cei mai valoroși?

Despre astea și despre altele de acest fel este meritocrația.

Platon a fost primul gânditor care și-a imaginat o societate în care meritul să fie principalul combustibil al conducătorilor. Mai târziu, până la un punct, chinezii medievali au pus în practică o serie de teste de-a dreptul draconice pentru selectarea celor mai competenți funcționari publici – mandarinii. Au declarat război favoritismului și au privilegiat concursurile obiective. Și evreii au promovat meritul și susținerea educației, a științei de carte, ca mijloace de evoluție socială și profesională.

Englezii, germanii și francezii și-au adus și ei contribuția în ceea ce privește promovarea celor mai merituoși cetățeni. Mii de copii săraci au beneficiat de burse și și-au croit o cale către cele mai importante funcții, dar nici unii, nici ceilalți nu au făcut ceea ce a făcut SUA pentru meritocrație.

Înlăturând orice fel de privilegii, date de naștere sau de avere, americanii și-au imaginat încă de la început o națiune construită pe merit, pe efort și abilități demonstrate. Evident, rămâne ca o pată rușinoasă chestiunea rasială, dar ei, americanii, au fost primii care au dat substanță noțiunii de merit. Au fost primii care au declarat război aristocrației, mizând pe cartea inteligenței.

Meritocrația are încă un viitor luminos în față. Ideile sunt cea mai importantă monedă de schimb pe care o folosim, iar inteligența este cel mai bun pariu pe care îl putem face în anii ce vor veni.

Ți-am scris pe larg despre meritocrație pentru că am citit o carte care mi-a dat speranțe. Poate îți va plăcea și ție. O las aici.


Creștem împreună,
Diana

3 gânduri din Tolstoi

  • iunie 24, 2022

Salutare,

Diana aici.

O discuție la o bere cu cineva foarte drag mi-a reamintit de o carte care m-a impresionat, dar pe care o aruncasem într-un sertar uitat de lume al creierului meu.

Este vorba despre Învierea lui Lev Tolstoi.

Nu am de gând să îți fac vreo recenzie sau rezumat. Îți las aici doar 3 idei cu care am rămas în urma lecturii (dar și a discuției și a berii). Poate îți deschid apetitul (nu pentru bere, sper).


1. Ape curgătoare de oameni

Una dintre temele poveștii este una dintre temele mele de gândire preferate: flexibilitatea curgătoare a minții/personalității/realității omului.

Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.

De obicei, când ne uităm în noi înșine, sau când încercăm să ne uităm în alții, plecăm de la prejudecata că acolo se găsesc niște însușiri bine determinate. Unele înnăscute, altele bătute în piatră de multiplele experiențe.

Realitatea, în ciuda tentației noastre de a trage concluzii, de a simplifica sau de a gândi în alb sau negru, este mult mai fluidă. Asta poate fi o veste bună: poți fi mulți oameni, trebuie doar să scoți la lumină una dintre multele semințe care zac în liniște.

Vestea proastă? Trebuie să îți recunoști comoditatea și grămada de scuze cu care ai înăbușit semințele din tine. Asta se întâmplă cu personajul nostru principal. Și merge către…


2. Asumare

În cartea lui Tolstoi, am întâlnit (sau poate conștientizat) pentru prima dată o asumare care se întinde departe.

Ros de vina de a nu fi fost un om bun, personajul (cartea și personajul sunt inspirate din realitate, by the way) lui Tolstoi pornește într-o cale a asumării depline. Și a propriei persoane, dar mai ales a rolului lui în lume și în viața celor din jur.

Asistând la un proces de judecată absurd, în care vede cum un tânăr venit dintr-un mediu sărac, lipsit de posibilități, lipsit de educație și lipsit căldură umană este judecat pentru acte de tâlhărie, îl lovește din plin o idee. Că ar fi fost de ajuns pentru acel tânăr să fi întâlnit un om bun în calea lui.

Ce-ar fi dacă am îndrepta măcar a suta parte din aceste eforturi ca să ajutăm acele ființe abandonate pe care le privim acum doar ca pe niște brațe și niște trupuri de care avem nevoie pentru liniștea și confortul nostru. Și doar ar fi fost de-ajuns să se găsească un om – se gândea Nehliudov (personajul principal) uitându-se la chipul bolnăvicios și speriat al băiatului – căruia să-i fi fost milă de el când nevoia l-a împins din sat la oraș și să-l fi ajutat la nevoie.


3. Învierea

Tragedia băiatului a fost că nu a întâlnit un om bun în calea lui. Și este în mod frecvent tragedia multora din jurul nostru. Este ceva ce recunoaștem cu greu pentru că ar presupune multă asumare din partea noastră pentru felul în care arată semenii de lângă noi, pentru felul în care arată mediul nostru, societatea noastră, țara noastră.

Revenind la carte, împins și de alte întâmplări dar și de astfel de reflecții, omul lui Tolstoi se hotărăște să devină el acel om bun pentru oricine are nevoie de unul. Nu din prețiozitate, nu din mândrie deșartă, nu din considerente ce țin de imaginea pe care o putea afișa, ci din nevoia de a se curăța și de a renaște într-o variantă la care aspira.

Și așa învie în el sămânța unui om bun, o sămânță pe care mediul și cursul vieții o îngropase cu cinism.

Închizând cartea am rămas cu gândurile de mai sus. Cu gânduri despre fluiditatea care ne caracterizează dar ne și incomodează, cu gândul de a fi un om mai bun și mai asumat, dar și cu perspectiva învierii sub o altă formă oricând viața va dicta o astfel de nevoie.

Și după cum îți spuneam la început, cineva foarte drag care se pregătește să termine cartea mi-a vorbit o seară întreagă, la bere, despre pilda omului bun. Îți promit ca în carte pilda este îmbrăcată mult mai frumos decât ce am încercat să schițez aici. Te-ar putea inspira și pe tine, dă-i o șansă. Poate o vei povești și tu, la o bere, altcuiva.

Dacă ai citit cartea sau o vei citi, sunt curioasă ce impresii îți stârnește.


Creștem împreună,
Diana

Măștile anxietății, partea 2

  • iunie 17, 2022

Salutare,

Diana aici.

Ți-am promis că te plictisesc și astăzi cu subiectul „măștile anxietății”.

Mai exact, cu simptomele sau strigătele de ajutor pe care le manifestăm sub forme pe care mai rar le asociem cu autorul: anxietatea.

Așadar și prin urmare, hai să vedem ce a vrut să spună autorul.


1. Acting-out sau o formă de rebeliune

Acting-out-ul este un transfer al emoțiilor neplăcute prin acțiuni. În general, sunt vizate comportamente care ies din sfera acceptabilității sociale.

Cumva, este dorința noastră de a face ceva sălbatic, nebun, stupid poate, ieșit din tipar tocmai pentru a ieși… din tipar. Din tiparul în care te afli, cel care îți produce anxietate și pe care ai vrea să îl schimbi semnificativ.

Ai avut vreodată impulsul de a te ridica în timpul unei ore de la școală și să urli? Sau eventual să strigi în gura mare ceva porcos în timpul unei mese de familie? Ori poate ai simțit nevoia să spargi lucruri și obiecte în timp ce învățai pentru un examen.

Toate aceste impulsuri pot fi modalități de eliberare a tensiunii prin luarea în derâdere a unei situații absurde sau sufocante în care te afli. În doze moderate, genul acesta de rebeliune te poate ajuta să te eliberezi și să mai schimbi din cadrele în care se desfășoară viața ta.

În doze mai puțin moderate riști să devii un rebel ca la carte. Adică persoana care chiar se ridică în timpul orei și urlă, sau persoana care spune ultimul banc porcos chiar dacă bunica cu probleme de tensiune e alături. Poate devii chiar persoana care nu știe unde se oprește această graniță a rebeliunii și începe cea a violenței.

Recunoaște-ți anxietatea provocată de diversele situații sufocante ale vieții de zi cu zi și… nu o lăsa să îți domine nevoia de acting-out/rebeliune.


2. Disocierea

Cunoști senzația aceea de pierdere în spațiu pe care o ai când cineva urlă la tine iar tu nu poți scăpa din acea situație, sau nu te poți apăra?

Sau te afli într-un context social, cu mulți oameni în jurul tău, iar atmosfera generală este cumva apăsătoare și sufocantă. Dar nu poți pleca dintr-un motiv sau altul.

Așa că visezi.

Asta este disocierea. Este o formă de pierdere a conștientizării mediului înconjurător. Cu toții o facem pentru că avem un creier care are nevoie de multe pauze. În această pauză de disociere, mintea noastră înregistrează, procesează și ordonează informațiile captate.

Cei cu condiții de viață mai stresante și neplăcute se disociază mai des. Unii foarte des. Atunci când se întâmplă să absentezi atât de mult încât acest obicei ajunge să îți afecteze agenda, te afli într-o disociere nesănătoasă.

Ca atunci când citești un capitol pentru examen de cinci ori pentru că nu te poți aduna. Sau ca atunci când un prieten vorbește cu tine și tu îi dai răspunsurile pe pilot automat, extrem de fade și de superficiale.

Nu este obligatoriu să ai probleme de concentrare. Poate fi un răspuns la anxietatea provocată de diferite aspecte ale vieții tale. La situațiile mai greu de suportat, psihicul supraviețuiește disociindu-se. Problema apare în momentul în care îți obișnuiești creierul să apeleze atât de mult la acest mecanism de apărare, încât te trezești cu el pe nepusă masă la cel mai mic sentiment de anxietate.

Încearcă să găsești un echilibru între nevoia de disociere și nevoia de prezență completă. Încearcă, de asemenea, pe cât posibil, să identifici sensibilitățile care te duc către o disociere nesănătoasă.


3. Fanteziile

Este subiectul meu preferat dintre toate pentru că sunt cel mai mult predispusă către acest mecanism de apărare în fața anxietății. Visarea cu ochii deschiși, imaginația și fanteziile pot ajuta dacă sunt exercitate în doze optime.

Te pot ajuta cu procesarea informațiilor, cu rezolvarea conflictelor interne sau te mai amână puțin de la confruntarea cu o realitate dură. Îți mai tragi sufletul puțin.

Când totuși te hotărăști să înfrunți realitatea, o faci mai ușor apelând la rezervele tale de reziliență, înțelepciune, răbdare sau creativitate adoptând un comportament al vreunui personaj pe care îl admiri (din cărți, seriale, jocuri video etc). Dacă poate nu ai făcut asta, gândește-te la un prichindel căruia îi dai de făcut ceva ce nu îi surâde și îi spui să își imagineze că e un super-erou în misiune. Se va comporta și se va raporta la activitate brusc altfel.

Când devine această aptitudine de îndurare a anxietății ceva toxic?

Când capacitatea de a te modela după un personaj/persoană admirată (atunci când situația în care ești tu însuți nu ți se mai pare suficientă) este folosită atât de mult încât pierzi legătura cu circumstanțele tale reale sau cu tine însuți.

Ai observat cum mulți prieteni sau cunoscuți au adoptat un tipar anume de vorbire/ comportament care seamănă poate cu al unor influenceri? Nu te zgârie puțin pe creier?

De asemenea, pierderea a prea mult timp cu activitățile imaginative te va distrage de la realitate mai mult decât ar trebui.

Energia și resursele tale trebuie folosite pentru a înfrunta realitatea (oricât de grea și de ostilă ar fi), nu pentru a fugi de ea!

Spune-mi, dintre toate variantele povestite în aceste două săptămâni, care pulsează mai tare la tine?


Creștem împreună,
Diana

Măștile anxietății

  • iunie 10, 2022

Salutare,

Diana aici.

Ești într-o perioadă plină de examene. Fie în desfășurare, fie în apropiere. Bat la ușa ta.

Și ești poate motivat, încântat de noua provocare, speriat, anxios sau… liniștit. Poate ești chiar toate cele de mai sus.

Mailul de astăzi va fi însă pentru stările anxioase care ne însoțesc în momente mai dificile și importante din viață.


1. Ce haine mai poartă anxietatea

De obicei, când ne imaginăm că avem în față o persoană anxioasă, ne-o închipuim bâlbâindu-se când încearcă să poarte o conversație, roșie la față și transpirată. Sau poate izolată în vreun colț cu o mină gravă sau tristă.

Deși poate fi ca mai sus, anxietatea este mai frecvent întâlnită în simptome precum: oboseală, iritabilitate, probleme cu somnul, diferite probleme de sănătate (de ex. digestive), probleme de concentrare.

Se poate observa anxietatea și în comportamente care în mod normal au menirea de a o tempera: privit excesiv la TV/telefon, citit excesiv, jucat jocuri video mai mult decât ar trebui, schimbări bruște de păr/freză sau orice altceva care strigă: new year, new me.

Sunt multe astfel de comportamente care au rol de alinare și pe care nu le atribuim tot timpul autorului de drept: anxietatea (de orice soi ar fi ea).

Azi prezint doar două. Cu restul, te plictisesc săptămâna viitoare.


2. Regresia

Când ești stresat sau anxios cauți confort. Este normal. Când nu mai este normal și se transformă în regresie?

Atunci când acționezi din dorința de a renunța la responsabilitățile potrivite vârstei tale.

La copii, regresia se vede prin reîntoarcerea la lucruri depășite: suptul degetului, vorbirea stâlcită, crize de furie sau de plâns. La adulți, comportamentul regresiv se vede prin revenirea la vechile obiceiuri sau hobby-uri din copilărie/adolescență. Poate asculți din nou muzica din liceu în mod obsesiv. Sau revezi desene din copilărie care îți aduceau multă bucurie (guilty). Ori, poate te-ai apucat iar de vechi proiecte, demult abandonate.

Ce am scris mai sus, pentru adulți, nu reprezintă neapărat comportamente nesănătoase atâta timp cât în regresie nu sunt implicate și substanțele adictive, dormitul sau mâncatul excesiv.

Atâta timp cât regresia la cel din trecut nu te împiedică să revii la rolul și responsabilitatea celui de azi, comportamentul nu e într-atât de toxic. Este bine să fie în schimb conștientizat pentru a merge mai ușor la sursa problemei: anxietatea.


3. Căutarea controlului

În mod inevitabil, cu toții căutăm să controlăm, pe cât posibil, lumea din jurul nostru. Tendința asta este ceea ce ne-a salvat ca specie și ne-a ajutat să evoluăm atât de mult.

Această căutare a controlului s-a putut observa cel mai mult în pandemie, când, în plină instabilitate și schimbări debusolante, ne-am apucat de: copt pâinea în casă, pictat, cântat la chitară, învățarea a cinci limbi străine sau de niște lecții de dans pe care de mult timp le amânam.

De ce am făcut cu toții cam același lucru în plină pandemie?

Păi pentru că am avut luxul timpului liber.

Da, understandable. Dar mai este un motiv. Când transferăm nevoia inerentă de control asupra unor proiecte gestionabile, pe care le și ducem la capăt, ne simțim mai bine în pielea noastră de ființe vulnerabile. Când ne simțim în control, competenți, responsabili făcând ceva, practicând un hobby eventual, aducem acea stare și în alte sfere ale vieții și ne simțim mai bine. Mai siguri pe noi, mai siguri că putem face față la instabilitate.

Când devine nociv?

Când devii un freak-control. Dacă nu ești tu unul, sigur ai un astfel de tovarăș.

Sunt acele persoane care nu pot învăța pentru că tabloul de pe peretele din fața lor stă strâmb; sau pentru că văd o urmă de praf pe rafturi și atunci trebuie să facă brusc curățenie temeinică. Sau cele care poate nu pot învăța pentru că textul din manual este redactat cu fonturi ușor diferite pe alocuri. Sau cei la care, dacă au văzut că colegul de cameră a pus cana de ceai unde nu îi era locul, brusc tot procesul de învățat s-a dus pe copcă.

Pe scurt, devii disfuncțional când transferi nevoia de control în lucruri pe care fie nu le poți controla, fie în lucruri care sunt prea mărunte pentru a-ți risipi energia cu ele și care mai mult te distrag.

Astăzi mă opresc cu aceste exemple, iar săptămâna viitoare îți dau întâlnire cu alte comportamente care maschează anxietatea.

Până atunci, spune-mi dacă te-ai regăsit în vreo situație similară cu cele descrise mai sus.


Creștem împreună,
Diana

Despre efectul spectatorului

  • iunie 3, 2022

Salutare,

Diana aici.

Pentru că eu sunt o mare optimistă în ceea ce privește natura umană, vreau să îți povestesc în câteva mici rânduri despre un caz care a tins să arunce o umbră mult prea neagră și lipsită de speranță asupra comportamentului nostru.

O umbră greșit atribuită. Hai să vedem despre ce este vorba.


1. Kitty Genovese

Pe 13 martie 1964, puțin după ora 3 dimineața, Kitty Genovese era ucisă cu bestialitate în New York. Avea doar 28 de ani și toată viața în față. Deși este una dintre cele 636 de persoane ucise în acel an în New York, moartea ei a intrat în istorie. Nu atât din cauza atacatorului sau a crimei în sine, ci din cauza martorilor care au asistat pasiv la întregul eveniment.

Deși țipetele disperate ale acesteia din acea noapte de coșmar au trezit mai multe zeci de locatari ai cartierului Queens, nimeni nu a reacționat. Nimeni nu a intervenit. Nimeni nu a alertat poliția în timp util. După multe ezitări, unul dintre martori a trecut la acțiune. A apelat poliția. Era însă prea târziu. Ajunși la fața locului, oamenii legii nu au putut decât să constate decesul lui Kitty Genovese. Nu voiam să fiu implicat, a spus cel care apelase poliția, cumva pentru a-și motiva lentoarea cu care făcuse ceva.

De ce lucrurile au stat așa și nu altfel? De ce nu a reacționat nimeni în timp util?


2. Efectul spectatorului

Nu de puține ori, în diverse împrejurări, oamenii dau dovadă de apatie, indiferență și neimplicare. Nu vor să se implice sau pur și simplu susțin că nu au știut.

În multe situații de urgență oamenii aleg să fie pasivi. Nu din răutate sau din egoism, ci dintr-un motiv mult mai simplu, descris de psihologii Bibb Latane și John Darley.

Într-un experiment realizat la câțiva ani după moartea lui Kitty Genovese, aceștia au demonstrat că în pragul unui pericol extrem, atunci când știu sau cred că în apropiere se află și alte persoane, oamenii îngheață și aleg să nu acționeze. Fie pentru că se gândesc că responsabilitatea poate fi preluată de ceilalți, fie pentru că se tem să nu facă ceva greșit și să fie judecați de ceilalți sau că, din moment ce nimeni nu reacționează, înseamnă că urgența nu există.

Oamenii sunt astfel copleșiți de efectul spectatorului.

Adică suntem susceptibili la a asista pasiv la evenimentele grave în desfășurare, neștiind cum să procedăm.


3. Nu suntem singuri

Cum de am ajuns în fundătura aceasta? Ne paște o epidemie de indiferență? Orașele anonime în care trăim s-au transformat în jungla înfricoșătoare din trecutul nostru, de care n-am reușit să scăpăm? Suntem singuri în fața pericolului? În momentele critice?

Deși, după cele scrise mai sus, răspunsul pare să fie da, el este mai degrabă NU.

Când lucrurile sunt împinse la extrem, oamenii reacționează pozitiv. Se implică. Sunt solidari. Intervin! În cele mai mari aglomerări urbane, în agitația de la metrou, de pe stadion sau de la concertele la care participăm.

Hai să revenim la Kitty Genovesse și să vedem de ce răspunsul e mai degrabă NU.

Majoritatea celor peste 30 de martori ai uciderii lui Kitty Genovese nu au fost, ei bine, martori în adevăratul sens al cuvântului. Doar unii auziseră țipetele disperate ale tinerei ucise brutal și chiar și aceia nu sesizaseră urgența. Totul se întâmplase la o oră târzie, pe o stradă prost iluminată, iar puținii oameni fixați la fereastră nu puteau desluși prea bine ceea ce se întâmplă afară. Chiar și așa, poliția a fost alertată de mai multe ori cu privire la cele ce se petreceau pe stradă, însă a reacționat greu.

Un studiu recent demonstrează că, dacă este vorba despre o situație de viață și de moarte, oamenii reacționează în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Dacă viața cuiva este pusă în pericol și martorii pot comunica între ei (nefiind izolați) probabilitatea ca aceștia să intervină crește semnificativ. De fapt, cu cât sunt mai mulți cei care asistă la un incident, cu atât sunt mai mari șansele ca aceștia să se implice, să ajute.

Când comunică, verbal, nonverbal sau paraverbal, oamenii aproape că nu pot să ignore urgența din fața lor. Îndrăznesc să intervină. O fac din umanitate, bunătate și generozitate pentru ceilalți.

Știu că noi românii avem un fler pentru fatalisme și judecăți de valoare dramatice, însă realitatea nu este atât de neagră. Nu ne aflăm și nu ne-am aflat niciodată în pragul unei epidemii de indiferență. Tot timpul se vor găsi oameni care fac lumină într-un beci al ignoranței și al neputinței.

Și tu ai fost de multe ori o astfel de persoană și poate nici nu ai realizat.

Nu suntem singuri! Și nici nu vom fi. Contez pe tine să ajuți la acest lucru.


Creștem împreună,
Diana

Dai rezi din nou și nu știi de unde să începi?

  • mai 28, 2022

Ești aproape de finalizarea rezidențiatului sau deja specialist și te gândești să faci a doua specialitate? Sau poate ai terminat de mult rezidențiatul și te gândești că vrei altceva? Indiferent de motivul pentru care te-ai decis să mergi în direcția asta, un lucru e sigur: nu știi exact de unde să începi.

Ce anume ar trebui să înveți? Unde găsești bibliografia? Unde găsești informații despre concursul național de rezidențiat? Și cum te organizezi pentru a începe din nou să înveți pentru un examen care este oricum dificil (în timp ce, poate, ai și examenul de specialitate)? Am creat acest articol ca să îți răspundem la toate întrebările!

1. Unde găsești bibliografia?

După cum probabil știi, în 2021 s-a introdus o nouă bibliografie pentru toate domeniile. Apasă mai jos pentru a deschide PDF-ul de pe site-ul Rezidentiat.ms.ro cu domeniul tău de interes:

  • Medicină (există și o erată, o găsești aici)
  • Farmacie
  • Medicină dentară

Volumele de care ai nevoie le găsești printr-o simplă căutare pe Google, la diverse librării online.

Grile care să acopere toate aceste volume – le găsești pe Grile-Rezidentiat.ro.

2. Ce anume (și cum) ar trebui să înveți?

Pe lângă a-ți spune evidentul – că trebuie să înveți materia din bibliografia oficială – vrem să îți oferim ceva mai mult și să te ajutăm în direcția aceasta.

Așadar am lansat un chestionar prin care am întrebat candidații la Rezi 2021 dacă pot oferi sfaturi și idei cu privire la experiența lor de învățare și nu numai. Am primit peste 1000 de răspunsuri pe care le-am citit, le-am interpretat și am creat un PDF cu lecțiile extrase.

Ai acolo răspunsurile, argumentate prin grafice, la întrebări esențiale precum:

  • Când ar trebui să mă apuc de învățat pentru rezi?
  • De câte ori ar trebui să treci prin materie?
  • Din ce ar trebui să înveți? (cărțile din bibliografie, rezumate etc)
  • Cât de utile sunt diverse moduri de învățare?
Poți descărca PDF-ul, complet gratuit, aici.

În continuare, următoarele materiale gratuite de pe blog-ul Grile-Rezidentiat te pot ajuta să te organizezi.

  • Program de studiu, nr. pagini per capitol și tematica oficială – Medicină – Rezi 2022
  • Pagini/capitol, cuprins și program de studiu – Medicină Dentară – Rezi 2022
  • Program de studiu – Farmacie – Rezi 2022

3. Unde găsești informații despre concursul național de rezidențiat?

Dincolo de site-ul despre rezidențiat al Ministerului Sănătății (Rezidentiat.ms.ro), poți vedea ultimele punctaje la Rezidențiat 2021 – pe orașe și specialități – aici:

Ultimele punctaje

Urmărește-ne pe rețelele sociale – Facebook și Instagram – ca să fii la curent cu toate noutățile. Poți intra și pe grupul de Facebook Rezidențiat 2022.

4. Cum te organizezi pentru a începe din nou să înveți pentru un astfel de examen?

Aici intrăm în mai multe detalii.

Vezi tu, decizia de a susține rezi din nou este partea ușoară. Să-ți amintești care stil de învățare funcționează mai bine pentru tine – aceea este partea mai dificilă. Așteaptă-te la un maraton de ore de învățare, mai ales dacă ai și examenul de specialitate.

Așa cum ți-a luat ceva timp să te acomodezi cu viața profesională, a deveni din nou „student” necesită o perioadă de tranziție. Dacă într-adevăr îți dorești o notă mai mare care să îți permită să-ți alegi din mai multe specialități, ai nevoie să investești timp pentru a înțelege ce pași să urmezi.

I.  Gândește-te la stilul tău de învățare

Fiecare dintre noi procesează informația în moduri diferite, așa că nu intra în panică dacă nu îți vei putea aminti instantaneu toate informațiile pe care le citești sau pe care începi să le înveți. Este un proces care poate fi deosebit de copleșitor în primele zile, așa că nu porni cu așteptări mari.

Gândește-te la situațiile din spital în care a fost nevoie să procesezi multă informație. Sau gândește-te cum a fost prima dată când ai dat rezi, ori cum a fost în timpul sesiunilor dificile din anii de facultate.

Poate sună prea simplu, dar acordă-ți timp să îți amintești ce anume a funcționat pentru tine în trecut. Poate ai nevoie să îți faci rezumate, poate ai nevoie de foarte multe elemente vizuale (desene, grafice, ilustrații 3D), poate ai nevoie să repeți cu voce tare sau ai nevoie de liniște totală. Tu știi cel mai bine.

II.  Organizează-te și ia lucrurile în serios

Să înveți poate să nu fie cel mai plăcut lucru, însă nu prea ai încotro. Indiferent că ai sau nu și examenul de specialitate sau alte priorități, volumul din bibliografie este suficient de mare încât să necesite o planificare temeinică.

Așa cum vei vedea în PDF-ul cu statistici menționat mai sus, studiul nostru demonstrează că o notă mai mare este corelată cu începerea din timp al procesului de învățare.

Poate că emoțiile nu mai sunt la fel de mari ca la primul rezi, poate că viața vine cu mai multe responsabilități. Însă este nevoie să îți blochezi timp în calendar pentru a începe de undeva. Nu trebuie să înveți mult dintr-odată, ci doar să începi cu o investiție mică din timpul tău și să fii consecvent(ă). Îți vei mulțumi în lunile dinaintea rezidențiatului, atunci când nu va trebui să te aglomerezi prea tare cu materia.

Așadar, organizează-te din timp.

III.  Rezolvă grile

Tot în PDF-ul de mai sus vei vedea că nota la rezi este direct corelată cu testarea prin grile după fiecare capitol și subcapitol. Așadar, împarte materia pe capitole/sub-capitole și rezolvă grile cât poți de des. Asta te va ajuta să fixezi materia, dar și să observi anumite lucruri pe care le-ai ratat la prima, sau chiar la a doua citire. În plus, este un mod de a te detensiona chiar și după o sesiune scurtă de studiu.

5. Ce poți face în cazul în care nu știi ce specialitate să-ți alegi?

Vrei să mai faci un rezidențiat, dar încă nu te-ai decis pe ce ramură să mergi mai departe? Pentru asta, noi am creat platforma Docendo.ro, pe care am lansat primul curs din România pe acest subiect:

Află mai multe

Este un curs online cu 10 ore de conținut în 71 de video-uri și ateliere pe Zoom pentru cei care vor să aprofundeze tehnicile de autocunoaștere, cu psihologul Alexandru Drăghici. Pe scurt, bibliografia include un studiu național desfășurat de noi și interpretat de sociologul Andrei Popescu, dar și alte resurse din România și SUA.

Suntem încrezători că acest curs te va ajuta să te cunoști, să afli ce îți dorești și să identifici specialitatea care ți se potrivește cel mai bine.

6. În final, uite o listă cu resurse ce ți-ar putea fi de ajutor

Ți-am pregătit o listă cu cele mai citite articole de pe blog, pe

  • Work-life balance: sau cum jonglezi cu viața personală și profesională
  • 12 moduri de a deveni mai motivat
  • Nu am chef să învăț. Nu știu cum să învăț. Nu mai pot să învăț.
  • Harta completă a stilurilor de învățare
  • Mnemotehnica – sau cum să înveți rapid orice!
  • Cum să citești ca să reții
  • Cum să iei notițe pentru studiu: 5 metode eficiente
  • Memoria de scurtă durată vs Memoria de lungă durată

Spor la treabă!

Te așteptăm pe platformă.

Poveri pe care le cari cu tine de când te știi

  • mai 27, 2022

Salutare,

Diana aici.

Și eu, și colegii mei iubim poveștile.

S-a mai scris la #mailuldevineri despre povești și rolul lor în viața noastră. Și presimt că se va mai scrie, pentru că suntem mulți devoratori de povestioare aici.

Și sunt convinsă că și tu ești.

Știi că la #mailuldevineri este mai puțin despre medicină și mai mult despre viață.

Așa că hai să aruncăm o geană astăzi peste povestea oamenilor aflați la numai o întorsătură de colț.


1. Povara

Gândește-te la un oarecare David azi, un David pe care îl avem cei mai mulți dintre noi în viața noastră.

Un individ normal care nu epatează în mod negativ cu absolut nimic. Cu toate acestea, dacă ar fi să îi pui starea internă într-o imagine, David seamănă câteodată cu un cocoșat care își cară cu greu povara.

Poartă un soi de vinovăție pe umerii săi de când se știe, încât nici nu mai sesizează cocoașa. Rămâne în urmă doar o senzație pregnantă că ceva este în neregulă.

Nici relația cu partenera nu pare să ușureze cocoașa. Dimpotrivă, în cele mai multe cazuri, David pare că se cocoșează și mai mult când o are la braț, alături, pe partenera lui. Și pare să o aibă des.

S-a gândit și el că nu este prea normal ca ea să se sensibilizeze așa ușor de fiecare dată când el își petrece timpul cu alți oameni, fără ea. Sau atunci când se pierde în lumea lui și în preocupările lui, iar ea rămâne undeva mai la distanță.

David s-a gândit că așa sunt unele persoane. Doar mai dornice de atenție și cu o nevoie de afecțiune și reasigurare mai mare. Chiar dacă îl epuizează des nevoia partenerei, chiar dacă sentimentul de vinovăție devine și mai pregnant, chiar dacă ajunge să se simtă oarecum inadecvat, ca și cum veșnic ar da greș în relația cu celălalt, David crede că acestea sunt sentimente relativ normale pe care le trăiește orișicare dintre cei care mișună pe lângă el.

De ce ar crede că e normal să poarte o astfel de cocoașă zi de zi?


2. Se repetă istoria

Stând la o poveste cu David și aruncând o geană peste trecutul lui, poți afla că a crescut alături de un părinte care a avut mare nevoie de el. Nu cred că îți va spune direct asta, dar tu vei deduce singur din prezența atât de puternică și deasă a părintelui în poveștile lui.

Ar fi putut fi motive obiective, pentru acea nevoie mărită, sau ar fi putut fi vorba doar despre manipulare, sufocare și un sindrom al veșnicei victime pentru a inspira simpatie și pentru a se asigura că își are copilul tot timpul aproape.

Oricum, refuzul de a se conforma dorințelor părintelui rezulta tot timpul într-un profund sentiment de vinovăție. Iar acest sentiment, îndelung exploatat de către părinte, a ajuns o condiționare. O condiționare care îi va slăbi capacitatea de a acționa conform propriilor nevoi și dorințe în multe situații de viață similare cu cele ale copilăriei.

Când ești mic, nu îți poți vedea părinții prin lentila obiectivității. Nu îi poți vedea drept imaturi sau plini de defecte. Ar fi prea înspăimântător.

În copilărie este greu să identifici limitările afective ale părinților. Iar negarea adevărului, de multe ori până la vârstă adultă, face ca anumite tipare comportamentale, toxice de altfel, să nu fie recunoscute în prezent, în relațiile noastre cu alții.

Știi probabil că părțile mai primitive ale creierului nostru asociază siguranța cu situațiile familiare. Acesta este și motivul – alături de negarea limitărilor afective ale adulților care ne-au crescut și modelat – pentru care propagăm, mai departe, scenariile din copilărie.


3. Și personaj principal, și audiență în același timp

Cu toții funcționăm după povești/scenarii. Viața proprie ne-o percepem ca pe o poveste liniară.

Iar povestea ta se conturează nu doar când îți povestești trecutul cuiva, ci și atunci când îți vorbești singur și îți pui în cuvinte întâmplările de peste zi sau din trecut.
Le pui în cuvinte, le oferi structură. Le dai o structură, începi să îți formezi propria persoană. Doar așa devii sigur de identitatea ta. Ai o idee legată de cine ești, de unde vii, ce ai făcut și ce ai simțit.

Te simți mai uman, mai legat, mai adunat.

Chiar și când consideri că ești doar tu cu tine, în mintea ta, tot îi spui cuiva propria poveste. Mintea noastră este setată să gândească în tipare, scenarii și povești. Și apoi să le spună, să găsească o audiență în fața căreia să se verse.

Iar dacă audiența nu e acolo, ți-o spui ție. Personaj principal și public în același timp.

Și trebuie să ai grijă cum o spui. Motivul?

Poveștile le internalizăm și apoi riscăm să le trăim greșit.

Ca David, ca noi și ca mulți alții din jurul nostru. Important este să găsești curajul de a te rupe de poveștile care cântăresc cât o cocoașă pe umerii tăi.

Spune-mi, tu ce povești greșite ai înregistrat în copilărie și le-ai purtat mai apoi cu tine în viața adultă?

Cum le-ai conștientizat?


Creștem împreună,
Diana

Care este sensul pe care îl alegi pentru viața ta?

  • mai 20, 2022

Salutare,

Diana aici.

Sugeram, în articolul de aici, oarecum mai discret, că experiența umbrelor, a acelor aspecte mâloase ale noastre, ne poate îmbogăți. Prin înregistrarea lor în conștient poți experimenta noi senzații, îți poți mări sinele și micșora propria vulnerabilitate, prin cunoaștere.

De aceea recomand să mergi cât mai în jos, în tine. Ești mai interesant decât crezi.


1. Căutătorii

Acum, vreau să continui discuția cumva legat de ceea ce am început săptămâna trecută cu umbrele, dar fac un mic ocol.

Ocolul este sensul nostru pe această planetă.

Nu știu care este sensul vieții și nici măcar care este sensul meu propriu. Și nici nu îmi propun să pun astăzi astfel de întrebări de când lumea și pământul și de care ne-am și plictisit, unii dintre noi.

Ce știu cert însă, este că toți căutăm.

Căutăm ceva.

Un rost, un sens, o logică. Chiar și prietenii mei cei mai chill dintre chill, care sunt adepții filozofiei go with the flow au ceva din neliniștea căutătorului. Pentru că dacă nu ar căuta, chiar și în doze mici, s-ar bloca, s-ar plafona, ba chiar ar regresa.

Pentru unii, căutarea se face în direcția găsirii unui scop. Pentru alții, căutarea se face în direcția experimentării (cât mai multe experiențe îmbogățitoare, dătătoare de sens). Pentru alții, căutarea se face în direcția sinelui. A auto-actualizării (încercarea obsesivă de a deveni o variantă cât mai bună).


2. Capcana căutătorului

Și acum, o să-ți spun despre capcana în care mulți cad des, mai ales eu – cea a auto-actualizării.

Dar prima dată, îți las citatul care m-a făcut sa realizez că îmi dau cu stângul în dreptul. Îi aparține lui Viktor Frankl, profesor de psihiatrie și supraviețuitor al Holocaustului.

Actualizarea de sine nu este destinația ultimă a omului. Nu este nici măcar intenția lui primară. Dacă devine un scop în sine, auto-actualizarea contrazice calitatea ființei umane de a se transcende pe sine.

Ce a vrut să spună autorul?

Cumva, auto-actualizarea, creșterea către varianta ta cea mai bună nu ar trebui să devină un scop în sine, ci un efect. Un efect care apare în timp ce tu îți împlinești sensul – oricare ar fi el.

Dacă te fixezi pe o variantă de sine upgradată la care vrei să ajungi, pierzi din vedere un lucru: viziunea ta este limitată. Și nu doar a ta, ci a tuturor. Viziunea crește și se extinde în momentul în care experimentezi viața direct.

Doar regăsindu-te în posturi noi de viață, realizezi ce poți deveni și în ce direcții nebănuite, până acum, poți crește.


3. Efectul secundar

Puțini dintre noi își știu scopul, și-au construit un scop sau l-au găsit pur și simplu. Cei mai mulți dintre noi suntem la stadiul de căutători.

Și mai sunt, o bună parte din noi, cei care am făcut din auto-actualizare un scop de viață în sine.

Cum ar fi dacă noi, oamenii din cele două categorii, ne-am îndrepta către experimentare ca scop în viață, dacă tot nu avem altul la îndemână oricum?

Este varianta cea mai puțin nocivă, pentru că schimbi focusul de la neliniște, derivă, lipsă de direcție sau o obsesie de a fi cât mai bun, către viață. Dai o șansă vieții și a ceea ce îți poate oferi spunând mai des da și văzând pe unde te poartă asta.

Acum revenim la umbre. Încearcă să mai slăbești puțin lanțul cu care te-ai legat și adu la suprafață părți neiubite și rușinoase.

Experimentează cât mai mult cu tine și cu situațiile de viață pentru că lumina reflectoarelor nu este doar pe cei cu un sens clar și reușite grandioase. Un sens poate fi creat și de omul de rând prin săvârșirea unei fapte, urmărind binele, adevărul, relaționând cu alți oameni, iubindu-i și respectându-le unicitatea.

Iar sensul nu se găsește doar în fapte pe care le poți evoca cu subiect și predicat. Sensul este rezervat și oamenilor care, lipsiți fiind de șansa de a îl găsi în fapte, îl găsesc în capacitatea de a se ridica din situații imposibile. De a se autodepăși, transcende prin atitudinea pe care o aleg în situațiile cele mai grele de viață. Fie externe, obiective, fie cele generate de lupta cu sinele, cu umbrele și cu părțile cele mai mâloase.

De departe, ceea ce contează cel mai mult, este poziția pe care o poți adopta. Poziția trebuie să îți permită să faci transformarea de la ceva dificil la triumf și împlinire.

Cum ți se pare?

Ți-ai putea găsi sensul în așa ceva?


Creștem împreună,
Diana

  • mai 17, 2022

Cuprins

Despre oncologie – Interviu text cu dr. Alexandru Velcescu

blog Grile-Rezidentiat
 • 
17 mai 2022

Dr. Alexandru Velcescu este medic specialist în oncologie medicală. A absolvit UMF Carol Davila în 2017 și a obținut titlu de medic specialist și dreptul de liberă practică în 2023. Printre subiectele de interes în oncologie se numără imunoterapia cancerelor solide ale adultului, oncogia geriatrică și oncologia integrativă.

Viața profesională de pe acum l-a învățat că diagnosticul de boală neoplazică nu este sfârșitul, nu este o condamnare imutabilă, ci o boală sistemică și cronică, care poate fi supravegheată și tratată cu succes, cu echipa multidisciplinară potrivită (inclusiv nutriționiști și psihologi dedicați).

În condițiile în care reprezintă entitatea nosologică pe locul al II-lea (deocamdată) în lume ca mortalitate (din păcate, pe locul I ca mortalitate prevenibilă în România), lui dr. Alexandru Velcescu i se pare de la sine înțeles că numai prin munca în echipă și prin educația pacienților se poate aduce o schimbare la noi în țară, în acest sens.

 

Incursiune în mintea medicului Alexandru Velcescu

 

Să începem cu începutul… Ce fel de medic îți doreai să devii când ai început facultatea? Te gândeai la o anumită specialitate?

În realitate, nu mi-am dorit de la bun început să urmez cariera de doctor în medicină umană. Din liceu, urmând curricula dorită de ştiinţele naturii la Colegiul Naţional Sfântul Sava, îmi doream să ajung să studiez şi să fac cercetări în biochimie, la o facultate din străinătate. Şansa mea a fost în clasele XI şi XII să ajung cu bursă la facultatea dorită, cu rezultate la olimpiadele internaţionale de chimie.

Devastat că nu reuşisem 2 ani la rând să ajung în lotul restrâns pentru internaţională, m-am lăsat convins de mama mea (medic stomatolog) să urmez U.M.F. Carol Davila în Bucureşti (măcar, îmi spuneam, intru cu dosar de olimpic). Încet, dar sigur, etichetele mele mentale auto-impuse de „mizantrop”, „depresiv incurabil” şi „lup singuratic” s-au dizolvat treptat şi am reuşit să-mi iau diploma de licenţă, după ce am repetat anul V de facultate şi numai cu ajutorul şedinţelor de psihoterapie cognitiv-comportamentală, meditaţie şi câţiva prieteni buni. M-am decis pentru specialitatea de oncologie medicală în săptămâna dintre examenul de rezidenţiat şi repartiţia mare, în 2017.

Cum ai ajuns să realizezi că aceasta este specialitatea potrivită pentru tine?

Cum? Numai prin multă introspecţie. Ajută şi o analiză SWAT la propria persoană. Când? Abia în anul III de rezidenţiat, când am avut încă un moment de cumpănă spirituală şi am realizat că specialitatea aleasă mi se potriveşte. 

Ce a cântărit cel mai mult în alegerea ta?

Dorinţa mea de a participa la studii clinice, complexitatea cazurilor şi capacitatea de detaşare (la început, n-o puteam deosebi de o răceală la suferinţa umană, iar acest lucru ieşea la suprafaţă – nu-mi plăcea de persoana mea şi primele impresii pe care le evocam pacienţilor şi colegilor mei în primii trei ani de rezidenţiat).

Pentru cine crezi că NU este potrivită oncologia?

Celor care nu-şi doresc colaborări constante şi strânse cu toate celelalte specialităţi şi nu-şi doresc urmărirea şi planificarea atentă a conduitei terapeutice chiar cu ani în avans, cu rate de succes cu mare variabilitate. Nu spun că nu poţi avea succes ca oncolog fără să ţii cont de aceste lucruri, dar, în opinia mea, regretele s-ar acumula mult mai repede.

Îți mai amintești cum a fost primul an de rezidențiat? Câteva tips and tricks pentru cei care încep specialitatea? Ce este vital să știe? Ce nu îți spune nimeni înainte să începi și e bine să știi? Ce ai învățat tu și consideri că e important să dai mai departe?

Foarte greu primul an de rezidenţiat: deşi am lucrat numai pe secţii de medicină internă şi cardiologie (conform curriculei vechi), toţi coordonatorii mei aveau pretenţia că puteam face consulturi interdisciplinare de la bun început. Fraţilor, citiţi în mod constant, mai ales studii clinice. Eu am început prin AscoPost (newsletter gratuit) si OncologyPro de pe platforma ESMO (trebuie să devii membru mai întâi), dar abia din anul II de rezidenţiat, când îmi luasem primul an de modul de oncologie, la Spitalul Elias.

Ajută şi un cont pe UpToDate (nici nu costă mult). Am făcut greşeala să mă apuc foarte târziu de studiul individual (în afara pregătirii pentru specialitate) şi aş fi ajuns acum în mai 2023, după primele saptămâni ca medic specialist (am încheiat în februarie 2023 rezidenţiatul – povestesc mai târziu de ce), la un nivel mult mai înalt de competenţă.

Ce sfaturi ți-ai oferi tu ție, dacă te-ai putea întoarce în timp, în anul 1 de rezi?

Nu dispera, nu te-ntrista. Purcede drept şi biruie în furtună (cred că e după o poezie de Arghezi…).

Cum te-a transformat viața de medic pe această specialitate?

Măcar ştiu că nu mai sunt „brânză bună în burduf de câine”, cum îmi imaginasem până să-mi iau examenul de specialitate. După multe porţii de „humble pie”, meritate, devii mai sincer faţă de propria persoană şi asta creează oportunităţi de autodezvoltare, ca om şi, inerent, ca medic.

 

 

Despre viața în spital pe această specialitate

 

Cum arată o zi din viața unui rezident? Ce atribuții are? Ce lipsește? Ce lucruri pozitive găsești tu în munca ta din rezidențiat?

Depinde de locul de muncă. În cazul meu, pentru că mă ambiţionasem din anul IV de rezidenţiat (ultimii doi ani de rezidenţiat au fost pe modul de oncologie), pe secţia de oncologie a Spitalului Clinic Colţea, (în a căror subordine directă oricum eram: şeful secţiei de atunci – pe care îl consideram un model – şi un fost rezident al său), dimineaţa mai coboram direct la consultaţiile de spitalizare zi, ca observator sau medic consultant, raportam noutăţi sau chestiuni mai problematice medicilor curanţi, lucram la externări (deobicei stăteam peste program cu o zi înainte să le am aproape gata), trimiteam condici la spitalizare zi după ce ieşeau rezultatele analizelor, iar după o pauză scurtă de prânz urmau condicile celor internaţi pe pat şi mă apucam de istoricele pacienţilor noi. Mă întorceam acasă obosit, dar mă bucuram că-mi învăţam meseria, lucru pe care nu l-aş fi putut obţine la Spitalul Elias. Ajuta şi mediul de lucru din cabinetul rezidenţilor, ne ajutam reciproc în mod constant.  

Cum este programul de lucru? Gărzi – frecvență, cele mai frecvente urgente? Salariu? Spor? Cum te-ai adaptat programului, în cât timp?

Luând ca exemplu cazul meu, este imposibil de imaginat că programul de lucru se încheie la 15:00, conform pontajului (decât extrem de rar, în funcţie de implicare). Mi-au luat cel puţin două luni până să-mi intru în ritm. Din anul IV, am lucrat un an în gărzi plătite în linia întâi la Spitalul Colţea (nu existau linii de gardă a II-a prin 2021-2022 pe oncologie, neplătite, pentru rezidenţi; s-ar putea să se fi schimbat lucrurile între timp).

De obicei, se prezentau pacienţii secţiei noastre cu toxicităţi la tratament, dar şi mulţi care se tratau în privat. La camera de gardă se prezentau şi pacienţi ca prime prezentări la oncolog, chiar şi în urgenţe (spre exemplu, am internat o dată un bărbat cu sindrom de hipertensiune intracraniană cu multiple metastaze cerebrale, cu tumora primară încă nedepistată). La capitolul salariu, după creşterile salariale din 2018 şi odată cu încadrarea la gradaţia întâi, din anul IV de rezindeţiat, cu spor de 30% (parcă), nu mă puteam plânge (au ajutat şi onorariile din gărzi, deşi n-am dorit să le reiau după primul an, nu erau compatibile cu stilul de viaţă dorit şi ambiţiile mele pentru viitor, oricât de mult am reuşit să învăţ din ele – eu tot recomand să încercaţi măcar un an).

Cât de solicitantă este oncologia? Ai timp și de viața personală?

Este solicitantă. Eu am avut nevoie de 5 săptămâni de concediu fără plată, cu prelungirea ulterioară a rezidenţiatului, ca să-mi revin după şocul iniţial din 2019, la Spitalul Elias. Însă eram altă persoană atunci, chinuită de propriile gânduri de om deprimat şi cu stigma încadrării pe spectrul autismului (cam undeva între una şi două deviaţii standard pe curba de clopot, orientativ, cu două, maxim trei trăsături prezente din cele definitorii).

S-ar putea să percepeţi altfel experianţa primului an pe secţia de oncologie. Cu siguranţă ai timp şi de viaţă personală…atât cât îţi oferi. Mă refer dincolo de invitaţiile (uneori insipide) ale colegilor de muncă la o ieşire în oraş, dacă nu este un lucru cu care rezonezi. Rezidenţiatul nu mi-a stăvilit dragostea pentru înot, manga, anime şi jocuri video, spre exemplu :)) numai să nu te pierzi în ele.

Cum sunt îndrumătorii de rezidențiat?

Din nou, depinde…Coordonatorul de rezidenţiat poate fi doar de fond. Mentorii de pe secţia de oncologie sunt adevăraţii formatori, daca mă-ntrebaţi pe mine. Recomand măcar un an la Spitalul Colţea, sunt convins că veţi găsi măcar un titular cu care să rezonaţi.

Cum pregătești pacientul și familia pentru primirea diagnosticului de cancer?
În realitate, bolnavul oncologic vine la consultul oncologic cu diagnosticul histopatologic de cancer pus de altcineva, de obicei medicul chirurg. Oncologul este cel care pune toate informaţiile cap la cap. Nu pot sublinia suficient importanţa capacitaţii de empatie (uneori şi simpatie, dar nu debordantă) de care trebuie să dai dovadă. Mesajul trebuie să fie, chiar şi în boala metastatică, că boala neoplazică este o boală cronică; sub tratamentul corect iniţiat din timp, se poate trăi bine cu acest diagnostic, chiar dacă speranţa la viaţă variază foarte mult. Dacă tu ca medic nu te poţi ajuta pe tine însuţi să te ridici din groapa impusă de provocările terapeutice, cum să se ajute pacientul şi aparţinătorii acestuia?

Cum manageriezi cazurile dificile? Este vreun caz care te-a frapat și pe care l-ai povesti, cu lecțiile pe care ți le-ai luat de acolo?

Cred că toate cazurile de adenocarcinom pancreatic m-au frapat cel mai mult, în egală măsură şi din motive diferite. Nu doar că e unul din cele mai mortale neoplasme solide, dar şi interconecţiunea dintre variantele terapeutice oncologic active şi paleative. Pentru mine, ele au fost cele care m-au călit, şi la nervi, şi la cunoştinţele medicale.

 

Despre specialitatea în sine, cu informații specifice

 

Cât de dificilă este materia de oncologie?

Nu există materie de specialitate dificilă, numai ghinionul să nu-ţi alegi din timp ceva la care vrei să te dedici.

Este atât de sumbru pe cât pare pe dinafară?

Nu, nici vorbă. Aici avem de mulţumit inovaţiile din ultimii 20-25 de ani (terapii ţintite, imunoterapii, tratamente radioterapeutice avansate), care au crescut numărul supravieţuitorilor la nivel mondial, dar şi în România. Uneori, îţi mai vin şi pacienţi trataţi chirurgical pentru carinom bazocelular incipient şi nici nu mai e nevoie să-i urmăreşti tu, ca oncolog; îi poţi trimite înapoi la dermatolog pentru evaluare anuală 🙂

Ce procent din medicii rezidenți renunță la oncologie?

Nu cred că pot emite un procent cu o rată acceptabilă de eroare :)) ştiu că eram 15 rezidenţi la repartiţia mică în Bucureşti, în 2017, şi ştiu numai de o colegă care s-a mutat pe medicină internă. Credeţi-mă că mult mai mulţi se mută de pe radioterapie şi alte specialităţi pe oncologie, tocmai în ideea că există (rare, dar există!) şi poveşti terapeutice de succes, cu răspunsuri complete la tratament din stadiul IV de boală. 

Care sunt cărțile must-have pentru această specialitate? Materiale de studiu utile la început de drum?

Cred că tot DeVita rămâne Biblia Oncologului. Plus manualele universitare (ambele ediţii) ale doamnei profesor Rodica Anghel (măcar ajută pentru pregătirea subiectelor de specialitate, dacă nu se schimbă după modelul grilelor de la ESMO Exam între timp). Şi desigur, ghidurile ESMO şi NCCN. În rest, cum s-ar zice, „the world is your oyster”.

Ce posibilități de practică/stagii în străinătate există?
Există, dar nu am avut posibilitatea (din motive familiale şi personale) să lucrez 6 luni până la 1 an în Franţa, cum au făcut 4 colegi cât eram la Colţea. Nu mi se pare o condiţie sine qua nonă să poţi ajunge oncolog de top în România. Recomand participarea la congrese (cât mai multe organizate de ESMO), preceptorships, cursuri organizate de European School of Oncology (ESO).

Top centre de pregătire în București?

Cu bias-ul la care vă aşteptaţi, Spitalul Clinic Colţea. Mi se pare echilibrul perfect dintre posibilitatea de a fura meseria şi timpul petrecut cu hârţogăraie. Dacă staţi şi în gărzi cu mentorii voştri (nesiliţi de nimeni, cum am făcut şi eu), prindeţi şi mai mult din zbor.

Atestate și supraspecializări?

Esenţiale mi se par atestatele în îngrjiri paleative şi terapia durerii. Dacă vă pasionează, ecografie. În rest, sunt tot felul de master classes pe diverse localizări organizate de ESO. Eu, spre exemplu, vreau să devin membru SITC (Society for the Immunotherapy of Cancer) şi să mă „supraspecializez” pe imuno-oncologie, cu posibilitatea de participa la studii organizate de EORTC (European Organization for the Research and Treatment of Cancer) – cred că ar fi o premieră în România.   

Modelul occidental este să te supraspecializezi pe un organ (cel mai adesea mamar, poate melanom) sau sisteme de organe (gastrointestinale, ginecologice, ORL etc.). În general, oncologul din România trebuie să poată trata orice neoplasm solid al adultului (ce te faci cu un pacient de 18 ani care are o recidivă a neuroblastomului sau nefroblastomului din copilărie?…aici nici corpul legislativ nu are, din păcate, un răspuns).

Ce posibilități de angajare există după terminarea rezidențiatului? (atât în privat, cât și la stat)

Ele există, cu siguranţă nu numai în privat. Ajută să ştii din timp ce planuri au şefii secţiilor de oncologie pentru rezidenţii eminenţi din anul V 😀 eu ştiam că vreau să activez exclusiv în privat, inclusiv în telemedicină. În cazul meu, în ultimele opt luni de rezidenţiat, chiar şi cu prelungirea perioadei de rezidenţiat, am primit oferte şi trimis CV-ul pentru posturi de specialist debutant la cel puţin 15 locaţii din Bucureşti şi din provincie, inclusiv la spitale judeţene.

Ajută Medijobs, Ejobs şi să urmăreşti oferta de pe site-ul Ministerului Sănătăţii (sau din revista Viaţa Medicală). Asta insemnând ambulator sau spitalizare zi (care au început să ia amploare în privat din 2021-2023), spitalizare continuă la privat/stat, contract de gărzi (inclusiv pe secţii paleative, aş zice că majoritatea la privat), chiar şi consultaţii la domiciliu. Nu neglijaţi platformele de telemedicină.

 

Despre specialitatea în sine, cu o tentă de abstract

 

Care este satisfacția cea mai mare în oncologie?

Să vezi că ai influenţat pozitiv evoluţia bolii oncologice: să-i arăţi un mare deget mijlociu evoluţii naturale a unuia dintre cei mai mari ucigaşi nosologici din lume (în spatele bolilor cerebro-vasculare).

Ce minusuri are această specialitate? Care sunt provocările?

Rata mică a succeselor terapeutice, chiar şi când astrele se aliniaseră să poată primi pacientul tratamentul corect şi complet la momentul potrivit. Nu zic că e bine de pe acum să vă pregătiţi pentru dezamăgire, ca să nu fiţi dezamăgiţi – vi se va tăia macaroana repede. Provocările le-am cam enumerat deja :)) Consider însă, cu echipa potrivită în spatele vostru (nu neglijaţi nici asistentele, infirmierele, nutriţioniştii, psihologii/psihoterapeuţii, farmacologii clinicieni, ajutoarele sociale, dar mai ales anturajul pacientului), că o să vă fie mult mai uşor.

Ce fel de personalitate crezi că se potrivește în această specialitate? Concret, o personalitate mai empatică este un dezavantaj în oncologie?

Nu, n-aş zice că empatia este un dezavantaj pentru nicio specialitate, cu atât mai puţin oncologia. Din perspectiva mea, personalitatea tip A (workaholic-ul) poate ajuta, dar temperaţi-vă, the burnout is real. Nici să fiţi Doctor Gregory House, mânaţi doar de curiozitatea ştiinţifică. Dacă sunteţi într-un loc bun mental, în care detaşarea este „second nature”, nu aveţi unde greşi în alegerea oncologiei.

Cred că secretul este un partener de viaţă care să va susţină, care să înrădăcineze în prezent şi să vă reamintească de lucrurile frumoase în viaţă. Cunosc cupluri de medici cărora le place să aducă clinica acasă. Mie nu mi-a plăcut ideea, mă bucur că voi petrece restul vieţii mele cu o arhitectă :))

Ce calități/abilități crezi că sunt strict necesare pentru a avea succes în specialitatea ta?

Autocontrol, capacitate organizatorică şi decizională (chiar şi tranşantă), capacitate de analiză şi autoanaliză.

Ce anume este adesea trecut cu vederea și ai vrea ca ceilalți colegi medici să îl cunoască despre specialitatea ta?

Cancerul nu este o sentinţă la moarte! De asemenea, îngriirile paleative nu sunt destinate numai pacientului pe patul de moarte sau la care tratamentul activ oncologic nu mai poate aduce beneficii decât cu preţul unor toxicităţi inacceptabile – se iniţiază de la prima recidivă sau per primam, pentru boală metastatică la debut! Şi nu neglijaţi nutriţia pacientului oncologic (you’ll thank me later).

 

Looking Ahead

 

Ce planuri de viitor ai tu în lumea oncologiei?
Poate, poate o să fac parte dintr-o echipă care va aduce un breakthrough în cancerul pancreatic… omul are dreptul să viseze.

Care e cel mai important sfat pe care l-ai da unui absolvent de medicină care se gândește să urmeze această specialitate?

Nu dispera, nu te-ntrista. Purcede drept şi biruie în furtună.

  • mai 16, 2022

Cuprins

Ce merită să învățăm în școală?

Mihai Voinea
 • 
16 mai 2022

Introducere

Povestea aceasta, articolul și ideile regăsite aici reprezintă notițele mele luate în timp ce am urmărit un discurs la Ateneul Român în cadrul conferințelor Despre Lumea în care trăim. M-a intrigat numele când l-am văzut inițial în social media, tocmai pentru că este simplu și te face curios. Te face să te întrebi care ar putea să fie temele de discuție, mai ales în contextul global actual, acela în care inteligența artificială, automatizarea, problemele demografice și schimbarea climatică domină titlurile pe telefoanele care ne țin atenția captivă.

Am intrat pe site, am văzut conferințele și mi-am ales trei la care să particip: despre demografie, despre arhitectură și despre educație.

Cea despre educație, intitulată „Ce merită să învățăm în școală”, a fost ultima, într-o seară de marți. Nu am putut să ajung la Ateneu, așa că am intrat online. Amurgul era liniștit, eu eram obosit și îmi doream doar să mă relaxez după o zi lungă.

Însă a urmat o oră și jumătate de dopamină livrată cu atenție la fiecare secundă. Nu mă așteptam să urmăresc un discurs atât de bun. Atât de frapante și bine organizate erau ideile încât am început să-mi iau notițe pe care să le împărtășesc cu comunitatea Grile-Rezidentiat.ro, pentru că până la urmă sunt co-fondatorul unei companii care este centrată pe educație.

Creierul meu a fost fascinat din prima. Retina mea era blocată pe ecranul telefonului, în bucătărie, unde rămăsesem după ce luasem cina.

Premisa

Conferința era susținută de profesorul de științe cognitive aplicate, Mircea Miclea, fondatorul Școlii psihologice din România. Acesta a împărtășit o viziune provocatoare despre ceea ce merită să învățăm la școală, în contextul în care viitorul este tot mai impredictibil și mai volatil, ceea ce înseamnă că nu mai avem deloc garanția că cunoștințele dobândite azi vor fi relevante în lumea de mâine.

În cadrul conferinței, el a propus o triadă de niveluri de răspuns la această întrebare, fiecare nivel reflectând un grad de abstractizare diferit. Hai să vedem cum ar putea elevii și studenții de astăzi să gestioneze cu succes AI-ul de mâine și lumea într-o perpetuă transformare.

Nivelul 1: Disciplinele

Primul nivel se referă la disciplinele școlare în sine. Când te întrebi, „Ce merită să învățăm la școală”, primul răspuns merge în această direcție. Care discipline ar trebui să rămână, care ar trebui scoase, dar și în ce proporție ar trebui să existe fiecare în orar? Aici, profesorul Miclea ne îndeamnă să vedem pădurea, nu copacii, adică să ne concentrăm pe următorul nivel, acesta fiind insuficient pentru o decizie puternică și care să genereze impact.

Nivelul 2: Competențele

Al doilea nivel se referă la competențele care derivă din aceste discipline. Într-o lume în care viitorul devine din ce în ce mai imprevizibil, profesorul Miclea subliniază importanța dobândirii competențelor care ne vor permite să ne adaptăm și să ne reinventăm. Aceste competențe ar trebui să fie suficient de flexibile și generale pentru a putea fi aplicate în diverse contexte.

În regulă până aici. Avem un nivel de abstractizare superior, dar…

Într-un viitor volatil și incert există mereu riscul ca orice competență să fie „rendered useless”, ca să folosesc puțină „romgleză”. Cu alte cuvinte, e imposibil să identificăm în prezent competențe de care ar putea avea nevoie copiii de astăzi și adulții de mâine.

Și atunci, ce facem?

Nivelul 3: Meta-competențele

Cel de-al treilea nivel de abstractizare necesar pentru a răspunde la întrebarea „Ce merită să învățăm în școală” se concentrează pe meta-competențe, adică abilitățile de nivel superior care permit generarea de noi competențe care ne vor face viabili în viitor, chiar și în condiții pe care nu le putem prezice în prezent. Profesorul Miclea identifică patru meta-competențe principale:

1. Autonomia:

Aceasta implică dezvoltarea capacității de a gândi independent și de a cunoaște metodele prin care s-a ajuns la diverse teorii. Nu este suficient, așadar, să învățăm teoria. Este necesar să identificăm metodele prin care s-a ajuns la anumite concluzii. Este necesar să ne uităm și spre substratul ideilor, nu doar la suprafață. Tot pe această notă, este vorba de a avea „cunoștințe la purtător”, mereu accesibile de către individ.

În cadrul autonomiei discutăm și despre autodirecționarea procesului de învățare. Ce înseamnă asta?

Autonomia este mai mult decât acumularea de informații, tocmai pentru că… informația nu reprezintă învățare. Informația este una dintre premisele învățării și atât. Pentru că informația poate fi și diversiune sau evaziune, de exemplu. Entertainment-ul este tot informație, dar nu este util decât pentru evadarea din realitate și pentru relaxare.

Autodirecționarea procesului de învățare înseamnă structurarea informației într-un mod care generează înțelegere și valorificarea acestei înțelegeri pentru a produce soluții viabile. Recitește cu atenție ultimele cuvinte subliniate, în ordine. Autonomia implică cunoașterea la purtător a informației și folosirea uneltelor ce produc informație fără a deveni dependent de ele, evitând astfel fetișizarea lor (exemplu: aplicațiile de social media).

2. Autodisciplina:

Aceasta se referă la dezvoltarea și menținerea unui set de reguli și standarde, precum și a emoțiilor care susțin aceste norme. De ce includ și emoțiile aici? Autodisciplina este consolidată prin angajament și satisfacție, sentimente care apar când un individ își îndeplinește un anumit criteriu sau standard pe care și l-a setat. Formarea obișnuinței de a respecta regulile și standardele contribuie, de asemenea, la dezvoltarea autodisciplinei. Ce vreau să subliniez? Impunerea de reguli și atât nu funcționează dacă nu implicăm și emoțiile. Autodisciplina implică, așadar, și elementul numit habitudine – adică antrenamentul necesar pentru a dobândi acea autodisciplină.

Un bun exemplu aici este legat de temele pe care le profesorii le dau elevilor la școală. Pe primul nivel de dezvoltare al autodisciplinei, îți faci temele pentru că te temi de penalizare. Pe al doilea nivel îți faci temele pentru că grupul tău de referință (părinții, colegii, profesorii) te validează pentru că îți faci temele și îți aduce plăcere faptul că generezi o stare pozitivă în acel grup de referință. Pe al treilea nivel deja te identifici cu „elevul care își face temele”. Îți spui „așa sunt eu, îmi fac temele”. Pe al patrulea nivel nu doar că te identifici, dar integrezi comportamentele în identitatea ta. Un scurt exemplu aici, pentru că este o informație destul de abstractă – să spunem că îți place să te distrezi. Un mod de a integra această caracteristică a ta în „făcutul temelor” este de a-ți spune: „Mă distrez mai bine când știu că mi-am făcut temele”.

3. Antreprenoriatul

Mai mult decât un set de abilități, mai mult decât deținerea unei afaceri, antreprenoriatul este o atitudine și un mod de gândire. A fi un furnizor de soluții, nu doar un consumator de soluții, antreprenoriatul implică valorificarea oportunităților și adoptarea unei mentalități pro-active.

Antreprenoriatul necesită o gândire neconvențională și o abordare orientată spre soluții, care depășește cadrul tradițional de învățare și care poate conduce la inovație. Cum ar putea școala să stimuleze antreprenoriatul? Ce a subliniat profesorul Mircea Miclea este faptul că totul se rezumă la probleme.

În școală primim mereu probleme de rezolvat, dar ele sunt bine definite de altcineva. În realitate însă, nimeni nu îți definește problemele. Trebuie să le identifici singur, trebuie să le anticipezi singur. Iar acesta este doar primul nivel al ideii. În școală, toate problemele au o rezolvare și sunt statice. Există mereu un răspuns corect. La finalul manualului, pe tabla din clasă, în explicația profesorului. În realitate însă, problemele sunt dinamice.

Datele se schimbă constant. Închei ideea cu un alt mod de a privi această idee: condiționalizarea cunoașterii. Ce înseamnă asta? Informația este codată în minte în funcție de surse (la începători, în special). Dar utilitatea adevărată a informației apare atunci când nu ne folosim de informație preluând-o din creier din sursă, ci atunci când ne folosim pentru a identifica și rezolva probleme. Cu alte cuvinte, codarea informației în minte și structurarea acesteia în funcție de problemele pe care le poate rezolva, în funcție de soluții, nu în funcție de origine, reprezintă cea mai bună cale de a dezvolta antreprenoriatul.

4. Gândirea de designer

Aceasta implică puterea de a defini și analiza probleme, mai degrabă decât de a se ocupa doar de rezolvarea problemelor predefinite. Implică a avea o gândire de ansamblu, nu explicit pe problema statică din față. În lumea reală, problemele sunt adesea neclare, volatile sau nedefinite, iar gândirea de designer implică a înțelege și a naviga în această ambiguitate.

Ea presupune capacitatea de a identifica constrângerile și posibilitățile și de a găsi soluții creative care să răspundă acestora. Exemplul clasic este cu arhitectul sau designerul de interior. Acesta trebuie să identifice problemele, constrângerile, trebuie să anticipeze, nu să ofere o soluție statică.

Ce înseamnă, de fapt, dinamicitatea realității? E simplu. Tu definești problema. Dacă la școală primim probleme statice care au mereu un răspuns clar (uneori unic), în realitate putem să discutăm despre exemple precum: schimbarea constantă a pieței (în business) sau evoluția tehnologiei (în orice domeniu).

Transformările sunt mereu dinamice și necesită o gândire de designer, un fel de analiză constantă la nivel macro. Tot pe această idee, la școală nu învățăm să răspundem la probleme complexe precum „Ce carieră să îmi aleg?” sau „Ce partener de viață să îmi aleg” ori „Să emigrez sau să rămân în țară”. Vorbim de exemple cu o tonă de variable.

Și asta ne duce la întrebarea: cum poate ajuta școala în această direcție? Mircea Miclea sugerează… o reflecție mai bună asupra problemelor. Cum? Prin filosofie, prin artă. Prin dezvoltarea deprinderii de a analiza orice informație, nu de a o lua de-a gata.

Miclea sugerează că școlile ar trebui să se concentreze mai mult pe cultivarea acestor meta-competențe, care pot ajuta elevii să navigheze într-un viitor incert. În acest sens, el subliniază importanța dezvoltării unui „echipament mintal” care poate genera competențe viitoare, într-o lume în care nu putem prezice cu certitudine ce ne rezervă viitorul.

Idei de final

Profesorul Miclea ne propune o viziune tridimensională a educației, care include disciplinele școlare („copacii”), competențele („pădurea”) și meta-competențele („ecosistemul în care trăiește pădurea”).

Cu toate acestea, el subliniază că educația nu se termină la porțile școlii. În calitate de indivizi, trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru continuarea procesului de învățare și dezvoltare, pentru a ne îmbunătăți continuu abilitățile și pentru a ne extinde orizonturile.

Astfel, întrebarea „Ce merită să învățăm în școală?” nu este doar o întrebare pentru sistemul educațional, ci și pentru fiecare dintre noi, ca indivizi angajați într-un proces continuu de învățare și auto-educare.

Cum a început totul: Povestea Grile-Rezidentiat.ro

  • mai 14, 2022

În cazul în care nu știai, pe lângă platforma Grile-Rezidentiat.ro mai există și Grile-Admitere.ro (pentru admiterea la medicină), BIOMAP (prima platformă de medicină 3D din România), Docendo.ro (platformă de cursuri online unde am publicat primul curs video despre cum să-ți alegi specialitatea în medicină) și Grile-Drept.ro (pentru admiterea la INM și barou). Toate acestea sunt branduri care se află sub tutela Marsilian, compania cu care a pornit totul.

Cum am început? Cum am continuat? Cum am ajuns aici? Este o poveste despre oamenii din spatele platformei. În 99,99% din timp este doar despre tine, utilizatorul, însă astăzi îți spunem povestea noastră.

Înainte să continui, îți mulțumesc în numele întregii echipe pentru că ești aici.

***

Numele meu este Mihai Voinea. Locuiam cu fratele meu, Dragoș, în acea perioadă. Eu eram în anul 4 la medicină, iar el era clasa a XII-a. Învăța pentru admiterea la aceeași facultate atunci când mi-a pus o întrebare care avea să rămână atent inscripționată în amintirea noastră, precum un tatuaj pe creier. O întrebare care avea să schimbe totul pentru noi din acel moment. O întrebare ce a produs efecte care urmau să ne învețe mai multe despre viață decât 12 ani de educație formală la un loc.

…doar că nu o știam încă.

Era ianuarie 2014, o zi de miercuri și ajunsesem acasă după o zi plină la facultate. Povesteam fiecare ce ni se întâmplase atunci când, rezolvând grile online pentru examenul de conducere, Dragoș îmi spune: „Uite ce site nasol au ăștia de la DRPCIV. Cum ar fi să facem un site de genul, mai bun, dar pentru admiterea la medicină? Pentru că nu există.”

Am spus „nu” inițial, am dezbătut, am întors ideea pe toate părțile și am continuat. Când stau și mă gândesc la mentalitatea noastră din acea perioadă, îmi dau seama că am fi pornit proiectul și dacă ne-ar fi spus cineva că vom eșua categoric. Între noi fie vorba, ni s-a spus, dar a intrat pe o ureche și a ieșit pe cealaltă.

Uitându-mă în spate, mi-a luat ani de zile să înțeleg că poți atinge lucruri incredibile dacă nu te oprești la primul semn de oboseală, dacă ignori ce spune societatea și dacă trăiești și construiești în „bula” ta. Dacă știi să închizi ușa atunci când trebuie și să oprești zgomotul lumii. Pentru mine, personal, acel moment al iluminării a fost când am alergat primul meu maraton, în octombrie 2013, la 22 ani – depășind o barieră imensă la nivel de mindset.

„Aș putea să îmi îmbunătățesc procesul de învățare”, a continuat fratele meu. Franc vorbind, la momentul întrebării i-am dat lui Dragoș câteva motive pentru care nu ar merge, probabil dintr-un mecanism înnăscut în fiecare dintre noi. Suntem învățați să căutăm mereu motivul pentru care nu va merge, suntem programați să ne plângem de partea de 5% care nu funcționează cum trebuie, în loc să ne bucurăm de partea de 95% din viețile noastre care este… mișto.

Însă am spus da.

Habar nu aveam unde vom ajunge.

***

Am început

Cum amândoi eram viitori medici și nu știam o boabă de programare, Dragoș l-a întrebat pe un prieten indian, programator, pe care îl cunoscuse în GTA: San Andreas, dacă ne poate ajuta cu platforma. Numele lui? Satadru.

Amuzant, știu.

Să întrebi un om pe care nu l-ai văzut niciodată dacă te poate ajuta cu un proiect despre care habar nu ai dacă va reuși. Un om pe care l-ai cunoscut într-un joc, un puști de 19 ani aflat într-o altă parte a planetei. Știam despre el doar că urcase pe Himalaya în timpul antrenamentelor din armată și că știa programare.

Am făcut schițele în Paint și i-am trimis prima versiune, cea din imagine, care cuprindea doar pagina de lucru. A durat cam o lună și jumătate până când a fost gata prima variantă. A durat cam două ore să găsesc imaginea de mai jos în folderele mele.

Îmi vine să râd când îmi aduc aminte.

Noi chiar am pornit de aici.

Versiunea inițială a costat 150 USD și ne-am chinuit puțin pentru a strânge suma.

Era martie 2014.

Țin minte că plecam în fiecare zi la 7:30 ca să ajung la stagiu, continuam cu spitalul până la 13:30, fugeam acasă să iau prânzul, mergeam la sală la 15:00, apoi mă antrenam pentru ultramaraton sau mergeam iarăși la facultate. Apoi reveneam acasă și mă apucam să lucrez sau să învăț până târziu în noapte. Apoi o luam de la capăt.

Iar pentru Dragoș… a fost ultimul an de liceu, o perioadă în care îl așteptau două examene importante, admiterea și BAC-ul.

Program full în ambele direcții..

Pentru mine, a fost unul dintre cei mai duri ani din viața mea și aproape m-a costat relația cu prietena mea, actuala soție, femeia care m-a sprijinit în toate activitățile și planurile mele nebunești, aproape obsesive. Însă a fost anul în care identitatea mea a fost alterată profund, pentru că am învățat ce să fac și ce să nu fac. Mă maturizam într-un ritm prea alert și riscam să greșesc. Mi-am asumat acest lucru, dar am învățat că fiecare om trebuie să își împingă în mod constant limitele auto-impuse.

Pentru că absolut orice îți imaginezi este posibil dacă depui efortul necesar.

Aceasta era mentalitatea cu care mergeam înainte atunci.

Eram deja în aprilie 2014. Am început să mai adăugăm funcții în platforma de bază, iar din luna mai Dragoș deja rezolva grile online. Timp de 3 luni, până la admiterea din iulie 2014, el a fost singurul utilizator al platformei.

Singurul.

Aproape opt ani mai târziu, în 2022, platformele educaționale pe care le-am construit sunt la a treia generație din punct de vedere al tehnologiei și funcționează de aproximativ 80 de ori mai eficient ca prima versiune, numărând în total peste 200.000 utilizatori.

Iar programatorul acela din India, acel om aleatoriu din spatele unei tastaturi, aflat la mii de kilometri distanță, avea să se mute în România, avea să ne devină partener de afaceri, dar mai important… avea să ne devină prieten.

Însă până acolo era cale lungă…

***

Suntem tot în 2014. Am continuat să plătim serviciile de programare pe tot parcursul verii. Adăugam funcționalități ca într-un joc LEGO, încercam să fim cât mai creativi posibil, făcând compromisuri ca să putem achita și să putem continua. Dragoș a intrat la medicină, iar acest lucru a venit ca o validare a ideii – platforma chiar te ajuta să repeți mai eficient și să îți fixezi cunoștințele.

Eu am plecat într-un stagiu de cardiologie în Egipt pe care îl planificasem cu aproape 10 luni înainte. Platforma și stagiul acesta erau cele două obiective financiare majore pentru mine în anul respectiv. Eram entuziasmați de idee, dar luminița de la capătul tunelului nu se vedea.

Ne mișcam greu.

Intervenise viața.

Pe de-o parte, Dragoș lucra la grile, iar împreună lucram la partea de user experience (habar nu aveam atunci că așa se numește), făceam brainstorming și ne tot notam idei de funcționalități.

Resursele erau limitate, dar a fost un moment pivotal în proces.

Dragoș s-a angajat pentru o lună și jumătate, în vară, la unchiul nostru în companie și deși intrase la medicină în anul acela, a ales să nu își ia vacanță ca toți colegii lui, ci să investească banii obținuți în idee, pentru că Egiptul îmi consumase mie toți banii pe perioada verii. Să observ asta a fost una dintre cele mai puternice lecții pentru mine, Mihai cel în postura de antreprenor.

Să nu îți iei vacanță, ci să investești în visul tău.

La 18 ani.

Uitându-mă în spate, fiecare am învățat lucruri de la celălalt în acest proces, dar lecția aceea a fost pivotală pentru mine. Am continuat să depunem eforturi. Am creat firma imediat ce m-am întors din Egipt.

Pentru că ne luasem inima în dinți și decisesem să țintim sus, am alergat primul ultramaraton din viața mea în septembrie 2014, iar Dragoș primul său maraton. 64, respectiv 42 kilometri pe Transfăgărășan. Amândoi am strâns fonduri pentru Hospice Casa Speranței atunci, pentru tratamente paliative pentru bolnavii de cancer. Țin minte că înainte de eveniment mi-am cumpărat o geacă de ploaie de la un magazin second-hand, într-un alt efort de a salva resurse.

Grile-Admitere.ro

Am lansat oficial pe 19 octombrie 2014.

În ziua respectivă am primit 21 de like-uri la postarea de pe Facebook.

Erau o mână de oameni care știau cât efort fusese depus. Erau tot o mână de oameni care au intrat pe platformă.

Vizionarii… așa îi numesc eu acum.

Așa arăta prima pagină a platformei Grile-Admitere.ro pe 19 octombrie 2014.

Așa arăta pagina de lucru a platformei la acel moment.

Aici este primul video de prezentare a platformei. Pentru cei curioși, platforma a fost gratuită timp de 3 luni în primă fază și a durat 14 luni să încasăm prima factură, în martie 2015 – pornind de la momentul zero, ianuarie 2014. Factura aceea pe o lună a reprezentat circa 2-3% din totalul pe care îl investisem noi până în acel moment, niște studenți. Însă nu mai conta nimic altceva.

Noi chiar creasem ceva valoros. De la zero.

***

A durat aproape trei ani până când firma a început să fie oarecum profitabilă și să se poate susține singură, ținând cont că am reinvestit constant aproape totul pentru a adăuga funcționalități și pentru a îmbunătăți produsul creat.

Nu ne mulțumeam niciodată cu produsul final. Mereu mai găseam ceva. Mereu mai adăugam ceva. Mereu mai apărea o idee.

Punând lucrurile în perspectivă, niciodată nu va fi complet…

Aveam planuri, iar planurile costau bani.

În 2015 ne-am dat seama că și alți studenți ar putea utiliza funcționalitățile platformei, așa că am pus bazele Grile-Rezidentiat.ro pe scheletul platformei vechi.

În plus, eu, celălalt membru al echipei, urma să am rezidențiatul în 2016.

Am plecat în Erasmus în Turcia în februarie 2015, iar în echipă venise Teodor Dumitru, omul care avea să devină CMO și care se ocupa atunci de formatarea grilelor și corectarea finală. În primele șase luni ale anului respectiv eu lucram din Turcia, Dragoș și Teo lucrau din România, iar Satadru din India.

Tot atunci a fost prima dată când am trimis primele newslettere către comunitate. În iulie 2015 deja erau zeci de elevi, proaspăt deveniți studenți la medicină, care ne trimiteau mesaje de mulțumire pentru efortul depus. În acea perioadă am trecut și pragul de 1000 utilizatori.

***

Menționez alergarea din nou pentru că a fost un element crucial care ne-a învățat pe amândoi extraordinar de multe despre viață, dar și care ne-a ajutat fenomenal în această călătorie.

Cu două zile înainte de a lansa Grile-Rezidentiat.ro (printr-o pură coincidență), am alergat împreună cu Dragoș 102 km din orașul Vidin, din Bulgaria, până în fața Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova într-un efort de a sensibiliza mass-media și autoritățile în ceea ce privea starea instituției. Necesita renovare.

Dragoș avea 19 ani, eu 24. Ni s-au alăturat alți patru prieteni pe bicicletă și încă un prieten… în alergare. Am promovat tot atunci și o campanie pornită de un alt român, Mihai Jitianu. S-au strâns peste 4000 de euro pentru renovarea unei secții din spital.

Grile-Rezidentiat.ro

Am lansat platforma pe 20 octombrie 2015, la 1 an și o zi după ce am lansat Grile-Admitere.ro. Până să apară compendiul (2016-2020) și apoi bibliografia din 2021 și până să punem bazele unei echipe care să creeze grile, site-ul a avut inițial grile din ECN (bibliografia dinainte de 2016).

Nu mai găsesc prima pagină a site-ului, dar am imaginea asta pe care am postat-o pe Facebook în ziua lansării.

A trebuit să învățăm să facem facturi, să învățăm termeni de economie, a trebuit să învățăm marketing, a trebuit să învățăm time management, a trebuit să învățăm psihologie, a trebuit să învățăm business. A trebuit să învățăm… totul. În timp ce făceam medicină și aveam bursă la facultate.

***

În 2016 am folosit platforma pentru a mă pregăti pentru examenul de rezidențiat și corectam greșeli de ortografie în timp ce mă testam din materie. Răspundeam la raportări dimineața, mă ocupam de administrare și notam idei de îmbunătățire.

Eram deja utilizator full-time. În același timp, învățam pentru rezidențiat. Îmi aduc aminte că o studentă m-a întrebat, la un moment, pe Facebook, cum reușesc să și învăț în același timp. Nu am știut ce să îi răspund, pentru că nu m-am întrebat niciodată asta.

Atunci când vrei să faci ceva, faci.

Au fost câteva luni terifiante pentru mine, cu stresul examenului crescând la cote alarmante, cu multe întrebări existențiale în capul meu, dar și cu un business de manageriat. Într-un final, am reușit. Mergând mai departe, decembrie 2016 ne-a adus în punctul în care eram la limită cu numărul de utilizatori. Nici cel mai bun server din lume nu ne putea salva.

Tehnologia pe care construisem platformele era deja învechită.

Anul 2017 a fost anul în care am lucrat cot la cot cu Satadru, programatorul nostru, să refacem platformele de la zero, pe o tehnologie mult superioară. Circa 10.000 euro mai târziu, lansasem din nou platformele, în aprilie 2017, respectiv septembrie 2017.

Tot în această perioadă ni s-a alăturat Daniel, omul din spatele a tot ce ține de media și vizual pe platformele sociale în acest moment. Mai jos este un screenshot de atunci.

***

Mai lipsea, la acel moment, o piesă din puzzle.

Grile-Drept.ro

Ne tot gândeam să punem bazele unei platforme educaționale pentru lumea juridică.

În septembrie 2017, fix după ce am lansat noul Grile-Rezidentiat.ro, eram în Statele Unite când l-am sunat pe un prieten de la drept să îi propun colaborarea. Am discutat cu Dragoș și ne-am asociat cu Mihai Miertoiu.

Ne-am pus pe treabă cu toții.

Am lansat Grile-Drept.ro în ianuarie 2018, l-am crescut până la 11.000 de utilizatori și am pus pe pauză proiectul doi ani mai târziu, din lipsă de expertiză în domeniu.

BIOMAP

Anul 2019 a fost în oglindă cu perioada de debut, cea din 2014. Dragoș, fratele meu, învăța pentru un examen la facultate în momentul în care a văzut oportunitatea de a lansa o nouă platformă pe nișa medicală.

Am discutat investiția, pentru că la momentul respectiv eram deja o companie matură și am început lucrul. Am semnat cu contract de parteneriat cu o companie din New York pentru a putea utiliza modelele 3D ce stau la baza BIOMAP.

Am lansat în august, 2019, după o muncă titanică în care am construit tehnologia aferentă și am creat conținut în limba română pentru aproape 1000 de modele 3D din anatomie, patologie, fiziologie și intervenții.

BIOMAP a fost primul pas într-o direcție mai complexă și a fost un pariu incredibil. Cu peste 10.000 de utilizatori în primele 48 de ore, prima platforma de medicină 3D în limba română a ajuns la știri, în articole de presă și ne-a propulsat imens imaginea companiei.

În 2022, BIOMAP numără peste 60.000 utilizatori din toată România, preponderent elevi care susțin admiterea la medicină, studenți mediciniști, dar și medici rezidenți sau specialiști ori primari. Avem inclusiv profesori de biologie care utilizează platforma în procesul de predare.

Celelalte platforme între 2018 și 2021

Au evoluat constant. Am ajuns la aproape 4 milioane de teste rezolvate pe toate platformele pe care le deținem și la un număr de peste 200.000 de utilizatori (global).

În 2020 am lansat Podcastul Grile-Rezidentiat.ro, locul unde dr. Cătălina Voinea intervievează medici de pe diverse specialități într-un efort de a pune în lumină diversele ramuri din medicină. În acest fel, îi ajutăm pe studenții de anul 6 și pe alți medici rezidenți care susțin rezi din nou, să ia decizii mai informate cu privire la viitorul lor. Podcastul a generat peste 1 milion de vizualizări până acum, iar obiectivul este să acoperim toate ramurile din medicină.

În toamna anului 2021 am început procesul de upgrade pentru platformele de grile, cu obiectivul de a lansa noul Grile-Rezidentiat.ro în vara anului 2022 și noul Grile-Admitere.ro în iarna dintre 2022 și 2023. Noua tehnologia este de circa 20 de ori mai rapidă decât cea precedentă (2017-2022).

DOCENDO

Timpul a trecut, brandurile noastre au devenit numărul unu la nivel național pe nișele lor, astfel că am decis să oferim și mai multă valoare comunităților noastre. În 2021 am derulat un studiu național prin care am aflat informații cheie despre toate specialitățile din medicină în România.

După un efort imens de cercetare, am pus cap la cap detaliile aferente și am creat primul curs din țară despre cum să-ți alegi specialitatea în medicină.

Împreună cu psihologul Alexandru Drăghici, care a creat componenta vocațională, și alături de sociologul Andrei Popescu, cu mine (Mihai Voinea) drept ancoră în lumea medicală, cursul a ajuns la 10 ore de conținut video și include chiar și ateliere live pe Zoom unde se discută componenta vocațională la un nivel mai amplu.

***

În prezent, platformele educaționale numără peste 200.000 utilizatori. Echipa Marsilian numără aproape 20 de oameni și vreau să-i enumăr pe cei care nu se regăsesc deja în articol: Andra Popescu, Laura Carmona, Diana Răducu, Teodora Vîrdaru, Bogdan Blehuiu, Victor Marancea, Antonio Carneluti, Vlad Ghiță.

Tehnologia din spate include inteligență artificială și elemente de machine learning. Până astăzi, au fost rezolvate aproape 4 milioane de teste, cumulat, pe toate platformele. Un test poate avea și 500 întrebări.

Nu a fost niciodată despre bani.

A fost mereu despre o revoluție a sistemului educațional.

A fost despre automatizare.

A fost despre performanță.

A fost despre a fi mai bun decât ieri.

A fost despre a construi o unealtă care să ofere toate acestea.

Scopul nostru este să punem unelte performante de învățare în buzunarul fiecărui om de pe planetă.

***

În final, notez cea mai puternică lecție pe care am învățat-o în ultimii patru ani, una care le eclipsează pe toate celelalte.

Nu poți educa pe nimeni. Tot ce poți face este să îi inspiri pe alții să se educe singuri.

Îți mulțumesc pentru că ești utilizatorul platformei noastre.

Îți mulțumesc pentru încrederea oferită.

-Mihai Voinea

Co-fondator Marsilian

Umbrele pe care le aruncăm

  • mai 13, 2022

Salutare,

Diana aici.

Cu toții ne dorim să fim percepuți cât mai bine de către oamenii de lângă noi. Identitatea noastră nu este ceva exclusiv lăuntric, are nevoie de confirmare din exterior, așadar părerea lor chiar contează atunci când ne construim.

Dacă tu te percepi drept o persoană caldă, dar nimeni din jur nu îți confirmă acest aspect al tău, în mod clar, căldura nu se află printre atributele tale.

De aceea, psihicul nostru a dat naștere la persona – o atitudine psihică, fizică și socială care stă drept punte între lumea ta interioară și exterior. Fața, mai degrabă decât masca, pe care tu ne-o arăți nouă, tuturor, și care te ajută să obții confirmarea sinelui interior.


1. Umbrele noastre

Persona fiecăruia dintre noi este partea cea mai luminoasă pe care o prezentăm. Și cum orice rază de lumină aruncă întotdeauna umbre, așa facem și noi.

Și uite că am ajuns la subiectul zilei: umbrele pe care le arunci zi de zi și de care rar devii conștient.

Care sunt umbrele tale?

Toate lucrurile pe care nu poți (deocamdată) să le accepți ca făcând parte din tine: egoismul, superficialitatea, posesivitatea, docilitatea și tot felul de tipare comportamentale care ți se par rușinoase, repulsive, amenințătoare sau înspăimântătoare. Tot ceea ce respingi se separă de identitatea ta conștientă și se mută într-o sferă inconștientă, ascunsă, umbroasă.

Cel mai des, umbra ta poate fi identificată și conștientizată devenind atent la proiecție. Mai exact, de fiecare dată când simți o aversiune față de o persoană/atribut/comportament este posibil să proiectezi în afara ta ceva ce disprețuiești la tine. Nu este o lege universal valabilă, dar se aplică deseori.


2. Umbra celorlalți este interesantă, a mea nu

Știi că fiecare sat are țața lui. Și fiecare scară de bloc are vecinul/vecina cu „ochiul care vede tot”. Mărind sfera, fiecare grup social are devoratorii de mondenități. De scandal, de dramă, de întâmplări interzise care sunt urmărite cu cel mai avid interes de către unii dintre semenii noștri.

De ce pentru mulți oameni-spectatori, goana de a descoperi lucruri teribile despre cei aflați în lumina reflectoarelor cu o persona strălucitoare este atât de mare?

Umbra altora este mai interesantă.

Cu toții, în diferite aspecte ale vieții și în diferite grade, simțim o plăcere imensă să iscodim umbra altor oameni. În general, treaba asta apare într-un grad mai mare la cei care nu prea îndrăznesc să facă lucruri inacceptabile pentru tipul de societate în care trăiesc. Ei aleg să delege altora aspecte întunecate care deja rezidă în ei și pe care nu le manifestă.

Astfel, ajung să se desfete măcar în imaginație cu umbra, fără a fi nevoiți să îi suporte consecințele. Și, în același timp, își pot și savura superioritatea morală. Devin un fel de călători psihici – trăiesc umbra la mâna a doua.

Dar ratează în acest fel experiența vitalității pe care integrarea și experimentarea umbrei o poate oferi.


3. Înfrânarea ucide spiritul câteodată

O să las mai jos citatul de la C.G. Jung care m-a inspirat să scriu despre umbra noastră. Îl las în engleză, așa cum l-am citit prima dată:

One does not become enlightened by imagining figures of light, but by making the darkness conscious. The latter procedure, however, is disagreeable and therefore not popular.

Deși e inconfortabil și extrem de neplăcut, calea către creștere este prin nămol și întuneric.

Atunci când reprimăm părți din noi, considerate urâte și nedemne, are loc un consum de energie psihică. Energia aceea are potențial. Toate pulsiunile obscure pe care le purtăm cu noi pot fi aduse la suprafață, prelucrate, supuse unui proces de analiză și transformare – acțiune care ne scoate din propria ignoranță în care trăim cu privire la psihicul nostru imens și bogat.

Îți vine acum în minte când ai făcut ultima dată ceva considerat interzis sau imoral?

Acea experiență ți-a îmbogățit cu ceva repertoriul mental?

Te poți gândi și la momentele în care ți-ai refuzat ceva ce era considerat nedemn/urât/imoral/interzis?

Îți amintești starea de amorțeală care urmează după înfrânare?

Nu vreau să generalizez, este o linie fină între a fi o persoană decentă și una care reprimă des pentru a nu produce daune altora. Dacă îți faci o analiză sinceră, cred că poți găsi un echilibru între nevoia ta inerentă de a experimenta și de a trăi cât mai multe și nevoia de a-i proteja pe cei dragi de tine însuți.

Tu ce crezi?

Lasă-mi un mesaj.


Creștem împreună,
Diana

Aglomerarea mintală