Salutare,
Diana aici.
Știu că sună contra-intuitiv, însă adversitățile apărute în calea noastră nu ne sunt inamici. Sunt, mai degrabă, căile sau instrumentele prin care putem fi varianta noastră cea mai bună.
Asta înseamnă că ar trebui să mulțumim cerurilor pentru perioadele tulburi?
Nu.
Dar putem să găsim calea de a fi varianta noastră ideală la care mai visăm câteodată cu ochii deschiși?
Cred că da.
1. Super-eroii banali
De ce banali?
Pentru că noi, oamenii, rareori suntem rupți din povești sau filme, oricât am încerca să ne construim vieți fascinante.
În cea mai mare parte a noastră, tot banali și comuni rămânem. Și mi se pare cu atât mai fabulos că din toate grupurile acestea comune, de oameni cu vieți și povești obișnuite, se nasc super-eroi.
Super puterea noastră, a tuturor?
Empatia.
Am ales să îți spun prima dată despre empatie pentru că ea este înrudită cu iubirea și cu sentimentul comuniunii. Și deși poate că nu poți simți iubire față de toți și toate, empatia o poți în schimb manifesta. Este capacitatea de a te oglindi în ceilalți și este instrumentul care temperează adversitățile, fie ele de zi cu zi, fie ieșite din comun.
Adversitatea, indiferent de natura ei, pare mai ușor de înfruntat atunci când alegi să fii empatic. Este cea mai bună modalitate pentru a crea poduri între tine și restul, și de a înfrunta astfel alături de ceilalți asperitățile vieții.
Empatia temperează și cucerește.
2. Timpurile grele clădesc oameni puternici
Adversitatea mai face ceva.
Ne fortifică.
Știi deja și tu atât de celebra replică, care a devenit clișeică: “ce nu te ucide, te face mai puternic”. Și deși sună ușor enervant, e adevărată. Da, lasă urme adânci și te vei simți peticit pe alocuri, dar adversitatea are potențialul de a face din tine un individ tare.
Cum devii tare, mare și puternic?
Îți crești reziliența.
Pe scurt, reziliența este capacitatea de a te adapta într-un mod pozitiv la o situație nefavorabilă. Imaginează-ți, spre exemplu, că trăiești într-un mediu toxic (la școală, acasă, la serviciu sau oriunde). Nu vei reuși tot timpul să transformi mediul acela după chipul și asemănarea ta, dar poți face ceva ce ține doar de tine. Să vezi părțile bune și, mai ales, lecțiile valoroase ascunse și în astfel de situații urâte de viață.
Reziliența nu este ceva cu care te naști sau nu. Este un mușchi pe care îl poți antrena. Iar oportunitatea antrenamentului rezidă fix în aceste adversități. Ele sunt momentele în care sportivul campion din tine poate ieși la suprafață și se poate antrena să găsească înțelepciunea și lecția din fiecare întâmplare grea.
Altfel, riști să devii o perpetua victimă. Pentru că greul va fi tot timpul la un pas distanță.
3. Șansa ta!
De departe, cea mai importantă oportunitate oferită de orice fel de adversitate este aceea de a deveni varianta ta cea mai bună. Și tu, ca și noi restul de altfel, visezi la tine însuți.
Te visezi pe tine făcând o faptă bună care impactează în bine pe cineva. Te visezi întinzând o mână de ajutor, devenind astfel un erou în ochii cuiva. Te visezi fiind stăpân pe tine, în control și în armonie, capabil să gestionezi tumultul întâmplărilor grele.
Și la câte și mai câte nu visăm…
Toate acele personaje pot deveni realitate. Toate ipostazele glorioase la care visăm cu ochii deschiși se pot desfășura conform scenariului nostru, dacă avem în vedere cele două componente de mai sus: empatia (podul dintre tine și ceilalți, armonia) și reziliența (capacitatea psihicului tău de a face din c***t bici, cum ar spune mama mea).
Putem fi vectori ai transformării prin propriul exemplu. Fii tu pentru cineva individul care se împiedică, se ridică și se scutură de murdărie, se uită hotărât în direcția în care vrea să continue și face un pas.
Care sunt adversitățile cu care te confrunți zi de zi?
Și cum plănuiești să le înfrunți?
Creștem împreună,
Diana
