🚀 Lansăm noul Grile-Rezidentiat! Click aici ca să te ținem la curent

Umbrele pe care le aruncăm

Salutare,

Diana aici.

Cu toții ne dorim să fim percepuți cât mai bine de către oamenii de lângă noi. Identitatea noastră nu este ceva exclusiv lăuntric, are nevoie de confirmare din exterior, așadar părerea lor chiar contează atunci când ne construim.

Dacă tu te percepi drept o persoană caldă, dar nimeni din jur nu îți confirmă acest aspect al tău, în mod clar, căldura nu se află printre atributele tale.

De aceea, psihicul nostru a dat naștere la persona – o atitudine psihică, fizică și socială care stă drept punte între lumea ta interioară și exterior. Fața, mai degrabă decât masca, pe care tu ne-o arăți nouă, tuturor, și care te ajută să obții confirmarea sinelui interior.


1. Umbrele noastre

Persona fiecăruia dintre noi este partea cea mai luminoasă pe care o prezentăm. Și cum orice rază de lumină aruncă întotdeauna umbre, așa facem și noi.

Și uite că am ajuns la subiectul zilei: umbrele pe care le arunci zi de zi și de care rar devii conștient.

Care sunt umbrele tale?

Toate lucrurile pe care nu poți (deocamdată) să le accepți ca făcând parte din tine: egoismul, superficialitatea, posesivitatea, docilitatea și tot felul de tipare comportamentale care ți se par rușinoase, repulsive, amenințătoare sau înspăimântătoare. Tot ceea ce respingi se separă de identitatea ta conștientă și se mută într-o sferă inconștientă, ascunsă, umbroasă.

Cel mai des, umbra ta poate fi identificată și conștientizată devenind atent la proiecție. Mai exact, de fiecare dată când simți o aversiune față de o persoană/atribut/comportament este posibil să proiectezi în afara ta ceva ce disprețuiești la tine. Nu este o lege universal valabilă, dar se aplică deseori.


2. Umbra celorlalți este interesantă, a mea nu

Știi că fiecare sat are țața lui. Și fiecare scară de bloc are vecinul/vecina cu „ochiul care vede tot”. Mărind sfera, fiecare grup social are devoratorii de mondenități. De scandal, de dramă, de întâmplări interzise care sunt urmărite cu cel mai avid interes de către unii dintre semenii noștri.

De ce pentru mulți oameni-spectatori, goana de a descoperi lucruri teribile despre cei aflați în lumina reflectoarelor cu o persona strălucitoare este atât de mare?

Umbra altora este mai interesantă.

Cu toții, în diferite aspecte ale vieții și în diferite grade, simțim o plăcere imensă să iscodim umbra altor oameni. În general, treaba asta apare într-un grad mai mare la cei care nu prea îndrăznesc să facă lucruri inacceptabile pentru tipul de societate în care trăiesc. Ei aleg să delege altora aspecte întunecate care deja rezidă în ei și pe care nu le manifestă.

Astfel, ajung să se desfete măcar în imaginație cu umbra, fără a fi nevoiți să îi suporte consecințele. Și, în același timp, își pot și savura superioritatea morală. Devin un fel de călători psihici – trăiesc umbra la mâna a doua.

Dar ratează în acest fel experiența vitalității pe care integrarea și experimentarea umbrei o poate oferi.


3. Înfrânarea ucide spiritul câteodată

O să las mai jos citatul de la C.G. Jung care m-a inspirat să scriu despre umbra noastră. Îl las în engleză, așa cum l-am citit prima dată:

One does not become enlightened by imagining figures of light, but by making the darkness conscious. The latter procedure, however, is disagreeable and therefore not popular.

Deși e inconfortabil și extrem de neplăcut, calea către creștere este prin nămol și întuneric.

Atunci când reprimăm părți din noi, considerate urâte și nedemne, are loc un consum de energie psihică. Energia aceea are potențial. Toate pulsiunile obscure pe care le purtăm cu noi pot fi aduse la suprafață, prelucrate, supuse unui proces de analiză și transformare – acțiune care ne scoate din propria ignoranță în care trăim cu privire la psihicul nostru imens și bogat.

Îți vine acum în minte când ai făcut ultima dată ceva considerat interzis sau imoral?

Acea experiență ți-a îmbogățit cu ceva repertoriul mental?

Te poți gândi și la momentele în care ți-ai refuzat ceva ce era considerat nedemn/urât/imoral/interzis?

Îți amintești starea de amorțeală care urmează după înfrânare?

Nu vreau să generalizez, este o linie fină între a fi o persoană decentă și una care reprimă des pentru a nu produce daune altora. Dacă îți faci o analiză sinceră, cred că poți găsi un echilibru între nevoia ta inerentă de a experimenta și de a trăi cât mai multe și nevoia de a-i proteja pe cei dragi de tine însuți.

Tu ce crezi?

Lasă-mi un mesaj.


Creștem împreună,
Diana