Rezidențiatul de Farmacologie clinică — cum e, realist

Intro dr. Sebastian Armean 01:02

00:00 dr. Cătălina Voinea: Bun venit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro, locul în care stăm de vorbă cu medici care au parcurs drumul rezidențiatului și au dus pasiunea pentru medicină la următorul nivel.

00:14 dr. Cătălina Voinea: Suntem foarte aproape să acoperim pentru a doua oară toate specialitățile din România prin seria noastră de episoade. Este o realizare de care suntem mândri, pentru că știm cât de important este să reușești să-ți găsești cu adevărat pasiunea în această carieră complexă și provocatoare și știm, de asemenea, cât de frustrant și greu poate fi procesul decizional atunci când trebuie să alegi specialitatea potrivită căreia să te dedici ani de zile.

00:41 dr. Cătălina Voinea: Și tocmai de aceea vrem să fim alături de tine cu informații clare, cu experiențe autentice, cu sprijin care să te ajute să faci alegerea cea mai bună pentru tine. De aceea, astăzi îl avem alături de noi pe dr. Sebastian Armean, medic primar psihiatrie și farmacologie clinică la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca. Să-i dăm drumul!

01:03 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Sebastian! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Mulțumim că ai acceptat invitația și că vrei să aduci puțină lumină în mințile studenților care nu știu ce vor să-și aleagă la repartiție. Și tu, având două specialități în repertoriul tău, psihiatrie și farmacologie clinică, probabil va fi un dialog foarte interesant, să vedem cum le-ai îmbinat pe acestea două și dacă cumva pot și ei să facă același lucru.

01:03 dr. Sebastian Armean: Mulțumesc tare mult pentru invitație și mă bucur că în sfârșit reușim să ținem podcastul ăsta. Tăiați asta la montaj!

01:41 dr. Cătălina Voinea: Trei ani mai târziu, exact.

01:43 dr. Sebastian Armean: Trei ani mai târziu!

De ce medicină? 01:45

01:45 dr. Cătălina Voinea: Bun. Am putea să începem să vorbim cum ți-ai dat seama că asta îți dorești să faci? Cum ai ajuns la concluzia că ar fi ok să le combini cu ce ai început prima dată și dacă la începutul facultății știai de la bun început ceea ce îți dorești?

02:04 dr. Sebastian Armean: La începutul facultății... Eu vin dintr-o parte, partea mea de formare în educație au fost științele naturii, și atunci am fost pasionat, atras de domeniul fizicii, chimiei, biologiei. Am participat la concursuri școlare de biologie, fizică și de chimie și m-am orientat încet-încet spre ceea ce presupune fizică, chimie. Cochetam în liceu, după niște evenimente ortopedice, cu ortopedia, că îmi plăcea partea asta de biomecanică a articulației. Fiind purtător de ochelari, mi-a plăcut și partea fizică din oftalmologie. Deci, cumva, am avut contact cu medicina: ambii părinți sunt medici și mergeam la tata în gardă, la mama când consulta în cabinet și pe secție. Deci am fost familiarizat cu domeniul medical.

02:55 dr. Sebastian Armean: Acum, legat de parcursul meu, tot timpul am fost încurajat să-mi găsesc singur calea, să-mi aleg ce profesie vreau. Părinții mi-au spus că, dacă mă hotărăsc spre medicină, acolo mă pot ajuta, pentru că au cărțile în bibliotecă. Din cărțile lor, cred că vreo trei m-au ajutat, pentru că între timp accesul la informație a crescut enorm. Dar am avut o bază. Ceea ce îmi doream eu să fac: în liceu m-a pasionat domeniul psihologiei, sociologiei, filozofiei și mi-ar fi plăcut, pentru că pe vremea aceea era la Pro TV serialul Profiler,

03:37 dr. Sebastian Armean: mi-ar fi plăcut să mă duc în zona asta de profiling și, în momentul în care m-am înscris la medicină, m-am înscris și la Facultatea de Drept. Am terminat-o pe amândouă și cam asta era ideea: când voi fi mare, să mă fac profiler. În timp mi-am dat seama că, să pot să mă fac profiler, este nevoie să fac Academia FBI vreo 2 ani, dar, ca să pot să fii înscris acolo, ai nevoie de vreo 10 ani de experiență în sistemul judiciar din Statele Unite și am zis că e. asta la pâncarea.

Medical vs. chirurgical 04:05

04:05 dr. Sebastian Armean: Am știut de la bun început că nu voi vrea să fac o specialitate chirurgicală. Și ortopedia, și oftalmologia sunt specialități chirurgicale. E mult mai mult decât partea asta de fizică ce m-a pasionat pe mine și atunci am renunțat la ele. Deci specialitățile chirurgicale au căzut. Îmi plac copiii, dar mi-am spus tot timpul că nu voi putea lucra, și atunci tot ce ține de partea de pediatrie am expus-o.

04:35 dr. Sebastian Armean: Ceea ce încerc să fac pentru colegii mai tineri care sunt puși în fața unei alegeri, asta fac și la atelierele pe care le țin: să arăt modalitatea prin care eu mi-am ales specialitatea. Adică știam că vreau să fac ceva și cum debarasez restul lucrurilor care nu mă interesează. Cea mai bună variantă să îmbin domeniul medical și juridic ar fi fost medicina legală. Mulți dintre colegii mei medici legiști fac o a doua facultate și drept.

05:04 dr. Sebastian Armean: Decizia de a nu urma calea de medicină legală a fost că, din punctul meu de vedere, atunci nu voi fi un medic care să poată să trateze. Am parafă, dar nu obiectă prescrie tratament, medicamente și așa mai departe, și îmi doream să ajut omul și să își poată ameliora niște simptome, nu doar să certific existența anumitor patologii. Cumva, alegerea spre psihiatrie a venit firesc.

05:29 dr. Sebastian Armean: Vedeți că a fost un întreg proces de elaborare a deciziei și ca o curiozitate a mea pornită din anii de liceu și, tot să zic, că undeva din anul 3 cu probabilitate sau 4 cu certitudine știam că mă voi duce spre psihiatrie. O altă variantă a fost medicina internă: tatăl nu este medic de medicină internă, nu amă de medicina muncii și mi s-a părut interesantă, cumva am simțit asta. Și rolul emoțional în decizii ne ajută.

06:04 dr. Sebastian Armean: Și asta mi-am spus-o mie: că medicină internă poate să facă oricine, dar eu voi străluci în psihiatrie. Și acesta a fost un factor care mă motivează. Și e important să înțeleagă și colegii noștri tineri că, atunci când dai de greu, să-ți aduci aminte cuvintele pe care ți le-ai spus tu, ca sursă de motivație și de automotivație, ca să te poată împinge înainte. Pentru că, sigur, au fost provocările rezidențiatului și a fost un și tot timpul mi-am adus în minte asta: că eu mi-am propus că voi străluci.

Rezi 1 - Psihiatrie 06:30

06:30 dr. Sebastian Armean: Și la rezidențiat am ales psihiatria. Nu m-am străduit pentru examenul de rezidențiat. Psihiatria atunci se alegea foarte, foarte jos, după ce se termina medicina de familie, medicina de urgență, medicina de laborator, igienă. În momentul de față, psihiatria se ia foarte sus.

06:49 dr. Sebastian Armean: Și atunci, pentru mine, cred că din materia de rezidențiat am citit un capitol și jumătate din al doilea și am zis că, dacă mi-am luat licența și am făcut șase ani de medicină, voi face jumătate din media primul pe sposul de psihiatria și așa s-a și întâmplat.

Rezi 2 - Farmacologie 07:06

07:06 dr. Sebastian Armean: Farmacologia a fost al doilea rezidențiat, după ce am terminat rezidențiatul în psihiatrie. Și, cel puțin pentru mine, vine ca o îmbinare firească, pentru că m-am specializat pe ceea ce se cheamă psihofarmacologie, adică mecanismele de acțiune ale medicamentelor la nivelul sistemului nervos central, potențialele interacțiuni. Mă ajută foarte mult să mă păstrez la zi cu actualitățile medicale din celălalt era. Farmacologia se regăsește în orice specialitate medicală. Din anul întâi de rezidențiat am început să predau, la plata cu ora, la Catedra de Farmacologie. Deci, cumva, rezidențiatul în farmacologie, sub pregătirea început înainte de rezidențiatul efectiv.

07:51 dr. Sebastian Armean: Și le-am îmbinat armonios, consider eu, pe cele două. Eram rezident psihiatru și asistent universitar, la plata cu ora, apoi asistent universitar la disciplina de farmacologie. Ce consider eu ca avantaj personal, după experiența în rezidențiatul de psihiatrie, e că nu mă limitez doar la patologia psihiatrică și pot să privesc și partea somatică a patologiilor.

Cu ce altă specialitate se poate combina Farmacologia? 08:19

08:18 dr. Cătălina Voinea: Crezi că rezidențiatul pe farmacologie poate să fie cumva îmbinat și cu alte specialități?

08:27 dr. Sebastian Armean: Din punctul nostru de vedere, și vorbesc și în numele colegilor și al colaboratorilor și colegilor din Societatea Română de Farmacologie, da, pentru că și farmacologia este o materie-cheie la toate facultățile de medicină, în anii 3, 4, 5, depinde. Pentru că, inclusiv în specialitățile chirurgicale, pacientul ia un medicament sau îi va fi prescris un medicament. În acel punct Și minime cunoștințe sau o sensibilizare farmacologică ar fi cazul să aibă orice profesionist din sistem. Și spun profesionist: și asistenți, și fiziokinetoterapeuți, și asistent medical, tehnician de radiologie. Deci este un bun necesar.

Parcursul medicului în rezidențiat 09:08

09:08 dr. Cătălina Voinea: Care e parcursul rezidentului în farmacologie clinică în rezidențiat?

09:14 dr. Sebastian Armean: În farmacologie clinică, la momentul actual, se face rezidențiat în centrele universitare. Ceea ce lipsește, da, la nivelul societății ne dorim să avem și o parte efectiv practică. Pentru că munca farmacologului clinician este nevoie să se regăsească în spital. Adică sunt puține cazuri în care poate să facă o parte practică: la București, la noi în laborator, colegii de la Iași mai au. Dar este cumva în sfera terapiei intensive sau în locul unde sunt multe medicamente.

09:53 dr. Sebastian Armean: Și rolul farmacologului clinician ar fi să individualizeze prescripția, să ofere consiliere pentru ajustarea dozelor. Apoi, în ceea ce privește prevenirea infecțiilor sau utilizarea judicioasă a antibioticelor, să poți adapta prescripția la antibiogramă. Deci cam asta ar fi partea practică. Din nefericire pentru specialitate, în foarte puține cazuri farmacologul clinician își găsește locul ca angajat într-un spital, fie public, fie privat. Legea permite angajatorului să scoată la concurs posturi de tipul ăsta.

10:35 dr. Sebastian Armean: Există încă o confuzie între farmacistul clinician și farmacologul clinician, ca glumă în breaslă. S-a scos la un moment dat, într-un spital din provincie, dintr-un centru universitar, un post de farmacolog clinician. Ne-am activat toți: „Wow, ce tare! În sfârșit, profesia este recunoscută!” S-au prezentat unul sau doi colegi. Când au arătat diploma de medic, colegii de acolo au spus: „Dar dumneavoastră sunteți doctor?” „Da, că ați scos postul de farmacolog clinician.” „Păi, dar nu ne trebuie pentru farmacia spitalului, „Nu-i bun.” Deci ei căutau un farmacist.

11:10 dr. Sebastian Armean: Și asta pune probleme în a explica cu ce se ocupă farmacologia clinică. Că, dacă ne uităm la firmă, farmacologul clinician este cel care face studiile. Deci cam asta. Dar, repet, rolul este și de partea asta clinică, în care efectiv consiliază medicul curant în a stabili schema de tratament optimă pentru pacient.

11:31 dr. Cătălina Voinea: Wow! În toată țara, mă gândesc că există și o comunitate. Aveți și o comunitate pentru această specialitate? Cât de mulți sunt?

11:44 dr. Sebastian Armean: Noi am readus la viață Societatea Română de Farmacologie de trei sau de patru ani. De atunci am avut trei conferințe, două simpozioane și o conferință regională. În total, activi suntem undeva la vreo 60 de colegi.

12:04 dr. Sebastian Armean: Asta nu înseamnă că sunt mult mai mulți specialiști, dar aceștia suntem cei activi la momentul de față, și astea sunt date de la ultima conferință națională, de la Iași, care a fost acolo.

Angajare după rezi 12:15

12:16 dr. Cătălina Voinea: Și variantele de angajare după ce se termină rezidențiatul, în ce direcții se îndreaptă?

12:22 dr. Sebastian Armean: Fie în sistemul public, fie în sistemul privat. În sistemul public, varianta ar fi un spital să scoată postul de farmacolog clinician și te angajezi ca orice altă specialitate, să le iau în ordine: anestezie, terapie intensivă, boli infecțioase, cardiologie, dermatologică și ai postul tău. Repet, fie în compartiment unde poți ajuta la o utilizare judicioasă a antibioticelor și la prevenirea infecțiilor nosocomiale, pe lângă secțiile de terapie intensivă sau nefrologie, deci unde ai multe medicamente în cadrul... Deci acolo ar fi unul, în sistemul public. De regulă, colegii specialiști în farmacologie clinică sunt angajați mai degrabă în serviciile sau compartimentele de prevenire a infecțiilor asociate actelor medicale, spiamările, fostele CPCI.

13:14 dr. Sebastian Armean: Acolo sunt angajați, unde munca mai degrabă este una de tip, hai să zicem, de prezenire, de a verifica acte sau fișe de prescripție. Tot în sistemul public și/sau privat, varianta este de a preda la o disciplină de farmacologie, la o facultate publică sau privată, iar în sistemul privat te poți angaja în cadrul companiilor care fac studii. Acum, sunt studii care se derulează și în instituțiile publice și pentru un sit de investigare este nevoie de un farmacolog clinician. Și atunci farmacologul clinician angajat într-un spital poate să coordoneze activitatea unui sit de investigare pentru studiile de cardiologie, să zicem.

14:00 dr. Sebastian Armean: O altă variantă de angajare ar fi în cadrul Agenției Naționale a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale. Deci cam astea sunt posibilitățile de angajare. Sigur că, fiind o profesie liberală, tu poți să-ți deschizi un cabinet de farmacologie clinică, dar, în momentul de față, adresabilitatea cred că va fi spre zero,

14:18 dr. Sebastian Armean: că, mai degrabă, rolul nostru este de a fi consultați și de a consilia colegii din alte specialități, nu de a oferi neapărat un punct de vedere pacientului. Adică „asta veți lua”, că noi ne depășim competențele. Eu, ca psihiatru, pot să spun: „Prefer să dau medicamentul ăsta, pentru că nu interacționează cu X sau cu Y”, dar asta o spun mai degrabă în calitate de psihiatru.

14:39 dr. Sebastian Armean: Dar altfel, ca farmacolog clinician, aș putea să consiliez psihiatrul, cardiologul și medicul infecționist care primesc un pacient de la gastroenterologie. Deci cam asta ar fi rolul eminamente profesional al farmacologului clinician. Și atunci, recapitulând: Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale; În partea de cercetare-dezvoltare, studii clinice, coordonare, monitorizare, respectarea protocolului, tot ce se impune; în spital, fie într-un compartiment mai degrabă administrativ, fie într-o secție, la patul bolnavului, consiliind celelalte specialități medicale.

Este Farmacologia Clinică recunoscută la nivel european? 15:18

15:18 dr. Cătălina Voinea: Pentru un student care, să zicem, își alege pentru început fix această specialitate, după ce o termină, e specialitate recunoscută în Uniunea Europeană? Da. Ok. Deci poți cumva să... A patra opțiune este să și pleci în țară.

15:36 dr. Sebastian Armean: Da, da, da. Întrebarea e bună și, într-adevăr, sunt specialitățile, să le spunem, mici, care, de fapt, în alte țări sunt supraspecializări din medicina internă: diabetul, endocrinologia, reumatologia. Ține foarte mult de specificul fiecărei țări, dar asta este recunoscută ca specialitate. Și, repet, în partea de research and development a industriei farmaceutice nu poți fără farmacolog clinician să conduci un studiu respectiv. Și aici, de exemplu, tu poți să-ți faci o firmă care intermediază sau care oferă consultanță și atunci poți să ai 3-4-5 situri de investigație. Poți să faci asta ca model de antreprenoriat, de business.

Ce ar fi vrut să știe înainte să aleagă această specialitate? 16:12

16:14 dr. Cătălina Voinea: Ce ai fi vrut tu să afli înainte de a începe rezidențiatul pe farmacologie clinică și cumva ai aflat pe parcurs și consideri că ar fi util să știe și cei care se gândesc la această specialitate?

16:26 dr. Sebastian Armean: Întrebare excelentă. Unul dintre proiectele mele de suflet, realizat cu colegii de la Cluj, a fost un ghid privind alegerea specialităților medicale, în care le-am tratat pe toate. Să vi-l trimit.

16:40 dr. Cătălina Voinea: Ar fi minunat.

16:40 dr. Sebastian Armean: Exact la întrebarea asta am ajuns și noi, și răspunsul e valabil pentru orice specialitate, nu doar pentru farmacologia clinică. În momentul în care tu ești în facultate, în cele 7 săptămâni sau 14 săptămâni de modul sau de semestru în care ai contact cu specialitatea respectivă, o vezi așa, ca la spectacol, ca la teatru. Adică în fiecare stagiu, la fiecare LP, vezi o nouă fațetă și o descoperi cu curiozitate.

17:04 dr. Sebastian Armean: În realitate, specialitatea implică multe rutine, oricare ar fi Spre exemplu, ca psihiatru de ambulator, 80% din pacienții pe care eu îi văd sunt cu tulburări de tip depresiv sau anxios. Deși, când eram în stagiul de psihiatrie, erau tot felul de cazuri spectaculoase. Și atunci, ce e important?

17:24 dr. Sebastian Armean: Să văd exact cum m-ai întrebat: care sunt posibilitățile de angajare? Ce fac efectiv în timpul rezidențiatului? Ce învăț? Care sunt centrele în care pot să fac treaba asta? Care ar fi atmosfera de la locul de muncă?

17:41 dr. Sebastian Armean: Și, foarte important, care este, nu neapărat gradul de satisfacție profesională, că ăla vine mai târziu în timp, dar care ar fi toleranța mea față de desgurs?

17:53 dr. Sebastian Armean: Adică unul din motivele pentru care eu am unele specialități chirurgicale e că mi-era scârbă de puroi, sânge și așa mai departe. Și atunci nu mă voi duce în zona asta. Din punctul ăsta de vedere, farmacologia clinică este o specialitate curată: să tratez, să vorbesc cu oameni, nu să fac manevre. Dacă mă duc în partea de cercetare, spre exemplu, la farmacologie clinică și mă duc în farmacologia fundamentală și fac studii cu animale de laborator, acolo va fi nevoie să le injectez. Deci cumva ține foarte mult de gradul meu... Să sacrific șoricei. Sigur că o face asistenta de laborator și tegeau, dar sunt prezent acolo. Alfred scuzi este o specialitate curată, matematică. Pot să o fac de la birou.

18:35 dr. Sebastian Armean: Nu, sigur, forțând comparația, nu trebuie să mă murdăresc, ca în chirurgie.

18:39 dr. Sebastian Armean: Asta mi-ar fi plăcut să le aflu. Apoi, cu ce se ocupă efectiv specialitatea și, repet, care este rutina în munca pe care o fac, ca așteptările pe care eu le am să reușesc să mi le îndeplinesc, dar setându-mi-le înainte de alegere într-un mod realist. În studiul respectiv mai făcut o scurtă prezentare teoretică a modalității prin care am făcut studiul, de unde am cules datele, care sunt specialitățile, cum m-ai întrebat foarte bine, dacă sunt recunoscute în străinătate sau nu, care sunt posibilitățile de angajare, public, privat. Și am luat, interviul a fost semistructurat, am luat de la rezidenți, specialiști, primari, următoarele întrebări: ce vă place, ce nu vă place,

19:30 dr. Sebastian Armean: de ce ați ales, dacă ați schimba? Și am încercat să căutăm și persoane care au trecut de la o specialitate la alta, fie că au fost dezamăgiți, că așteptările lor au fost îndeplinite, fie că efectiv nu au putut să ducă specialitatea din cauza diverselor motive: e prea grea, trebuie să faci gărzi și așa mai departe. Și atunci am încercat să orientăm rezidențiabilii spre o alegere cât mai potrivită lor.

Gradul de acceptare al specialității în populație și în comunitatea medicală 19:57

19:55 dr. Sebastian Armean: O întrebare bună pe care să și-o pună toată lumea este gradul de acceptare a specialității respective în populație și în comunitatea medicală. Că, spre exemplu, asta nu îmi aparține mie, îi aparține profesorului meu, regretatul profesor de la noi, care ne-a întrebat așa: „Dacă considerați că e foarte important pentru voi, foarte simplu, să ieșiți în față și vreți să vă faceți anesteziști, tot timpul veți fi numai chirurgi. Și atunci, dacă asta e important pentru voi, să fie recunoscută munca, faceți-vă chirurgi.

20:31 dr. Sebastian Armean: Dacă pentru voi e important să vă faceți treaba bine, puteți să faceți specialitățile astea de culise, de exemplu medicina de laborator, anatomie patologică, unde și acolo poți să strălucești, dar n-o să spui: «Mamă, ce diagnostic mi-a pus morfopatologul!»

20:45 dr. Sebastian Armean: „Fuiuiui!” Da? Dacă m-a operat chirurgul...” Încă o glumă. Și atunci, și asta e important: că, dacă îmi aleg farmacologia clinică, s-ar putea ca lumea să nu înțeleagă ce fac. Și inclusiv dintre prietenii mei am mai spus aceeași cum și farmacia”. Și de fiecare dată când nu îți este înțeleasă la adevărata valoarea asta, ai o senzație de frustrare. Și asta e bine să o știu de la început, pentru că fiecare dintre noi, consider, avem o toleranță la frustrare.

Ce nu îi place la Farmacologie Clinică 21:12

21:13 dr. Cătălina Voinea: Ce ai descoperit tu că nu-ți place la farmacologia clinică?

21:17 dr. Cătălina Voinea: Gen, provocări, dacă există.

21:21 dr. Sebastian Armean: Provocări. Asta, ce vezi că încerc să fac și acum: să clarific cu ce se ocupă. Deși cumva pare contraintuitiv, repet, toți studenții de la medicină, deci toți medicii de azi, au fost studenți ieri și au făcut specialitatea asta, când le spui ce faci, nu știu. Apoi mai este, asta sigur, cei care preostesează, au, nu bine, dă-i pace lui ăla că nu mă citește din studiu, nu este mai aici, în linia tăi, nu știi mai bine.”

21:49 dr. Sebastian Armean: Atunci, deși... „Liniștiți, aici poate că, dacă ajustăm doza asta și dăm doar o treime, că, uite, funcția renală e afectată, și să nu existe riscuri, e mai bine.” „Dar tu câte cazuri ai tratat?” Repet, farmacologul nu tratează. Deci astea ar fi. Deci, acum, forțând sau combinând-o cu psihiatria, este o oarecare reticență, sau o dată de neînțelegeri. Care e rolul și de ce ne trebuie și asta. Cam asta e în urmără. Ca să am acestui clave la prepară și dă medicamente. Voi ce faceți?

22:21 dr. Sebastian Armean: Nici nu operați, nici nu faceți raze, nici nu puneți stetoscopul.” Și e nevoia să vă tot explicăm ce suntem.

Confuzia eternă între Farmacologie și Farmacie Clinică 22:29

22:30 dr. Cătălina Voinea: Da, păi, oricum, din mediul online am primit foarte multe întrebări, fix întrebarea asta. Adică mulți: „Există farmacologie clinică? Care e diferența între un farmacist, farmacist clinician și farmacolog clinician?”

22:49 dr. Cătălina Voinea: Adică erau foarte nedumeriți tocmai pentru că există această opțiune. Și cumva sper că, da...

22:56 dr. Sebastian Armean: Inclusiv la nivel legislativ, acum sunt grupurile de lucru ale Ministerului, Colegiului Medicilor, Colegiului Farmaciștilor, ale societăților profesionale, în care se încearcă o împărțire clară: ce face farmacistul, ce face farmacologul. Și atunci sperăm că, poate, că anul viitor va fi trasat clar, Adică nu sunt prelege care sunt rolurile și atribuțiile fiecăruia, că până într-un punct ele se întrepătrund. Dar, simplu spus, farmacologul vine din medicină, farmacistul vine din farmacie. Amândoi fac rezidențiat, unul în farmacologie clinică, celălalt în farmacie clinică. Rolul farmacologului este să discute cu medicul, deci vede partea medicală. Rolul farmacistului clinician este de a vedea din punct de vedere al medicamentului. Și atunci, cumva, cele două vin în completare una celeilalte.

23:49 dr. Sebastian Armean: Dar, repet, dacă te uiți în lege, inclusiv pentru criteriile astea de evaluare: farmacist sau farmacolog. Și, dacă mă duc la trunghi, aș spune: „Păi, ca să-mi autorizez cabinetul ăsta de stomatologie, pot să am lângă mine un internist sau un farmacist.” Da? Ducând-o la extrem, pot să am farmacolog clinician sau un farmacist clinician. De fapt, dacă mă uit la bază, e totul la farmacist sau medic. Eu nu știu să fac medicamente. Mi-ar plăcea.

Perioada pandemiei 24:22

24:22 dr. Cătălina Voinea: Cât de important a fost rolul unui farmacolog în perioada pandemiei?

24:30 dr. Sebastian Armean: Pentru noi, la nivelul spitalului, pot să spun, cum eu lucrez în spitalul cu ei de boli infecțioase, și nu a fost spital în primă linie sau în linia zero, nu știu de la clasificat, de COVID, provocarea a fost să văd, din punct de vedere psihiatric și farmacologic, care și câte din medicamentele de psihiatrie pot să le dau, care și câte interacționează cu ce dau colegii mei și dacă ei nu s-ai, nu s-ai, nu s-ai, care o să dau medicamentul psihiatric.

25:01 dr. Sebastian Armean: Și ceea ce făceam în prima fază era să caut în interacțiunile tuturor medicamentelor și să văd ce pot să zic. Pentru mine a fost partea practică, unde efectiv simt că mi-am folosit cunoștințele dobândite în rezidențiat. Și am putut, acum n-o să zic să avezi viziți, dar să ajut oameni. Sunt ferm convins și mă culc cu conștiința împăcată că am ajutat oameni. Și să prioritizez. Spre exemplu, dacă avea nevoie de medicamentul psihiatric și nu se știa dacă interacționează cu medicamentul B, de la infecțioase, evaluam gradul de risc-beneficiu.

25:41 dr. Sebastian Armean: Și, dacă beneficiul pentru psihiatrie era minimal, înlăturam medicamentul respectiv. Ulterior au apărut, de exemplu, cei de la Universitatea din Liverpool, au inclusiv acum o platformă de verificare a interacțiunilor, au și pentru hepatite și pentru persoanele care trăiesc cu infecție HIV/SIDA, și acum e foarte ușor să le cauți. Dar atunci, efectiv, noi le căutam. Și să înțelegi ce înseamnă că din 3.000 de persoane în fazele de preautorizare au dezvoltat simptom sau sindrom de administrare, sau nu avem date. Deci cumva ofeream partea asta de consiliere: ok, dacă nu avem date, nu înseamnă că se întâmplă sau nu se întâmplă. Noi mergem și monitorizăm mai atent, știind mecanismul de acțiune.

26:26 dr. Sebastian Armean: Țin minte o situație în care pacientul avea trei medicamente, să zicem, de la infecțioase, super agitat. Orice aș fi dat din psihiatrie ar fi putut avea efecte adverse, deci era o interacțiune potențială. Pacientul era agitat, era mulțumim să dăm ceva și atunci am dat, spunând: ok, dacă interacționează cu A, se poate întâmpla, însă ce crește, îmi scade presiunea arterială; dacă dăm asta, crește glicemia. cum exemplu, nu. erau astea, dar ca să fie mai ușor de înțeles.

26:54 dr. Sebastian Armean: Și am zis: le dăm și vom monitoriza tensiunea în loc de 3 ori pe zi, o s-o facem de 10 ori pe zi, și glicemia, în loc de o dată la 3 zile, o să facem de 10 ori pe zi. Ideea e să cunosc interacțiunile potențiale și riscul de efecte adverse, care să le pot căuta, și să văd că au apărut și să știu că e de la medicamentul X. Dacă am varianta înlăturării medicamentului, îl înlătur.

Societatea Română de Farmacologie 27:15

27:16 dr. Cătălina Voinea: Primești pe parcursul rezidențiatului și îndrumarea necesară, cumva cărți care să te ajute, sau ești îndrumat către societatea corespunzătoare, congresele necesare ca să te perfecționezi în această specialitate?

27:36 dr. Sebastian Armean: Sunt unele societăți, ca să-ți dau răspunsul mai amplu, care sunt mai active, altele care sunt într-o stare mai normală. Cele care sunt mai active încearcă să atragă și rezidenți, ca să se reîmprospăteze. Noi asta ne propunem la nivelul societății. La conferința de la Iași am avut o secțiune dedicată strict colegilor tineri, rezidenți și cercetători. Noi, în cadrul societății, suntem afiliați și la societatea europeană, și la cea mondială. Și sunt tot felul de concursuri de postere, „Tânărul farmacolog”,

28:07 dr. Sebastian Armean: unde culegem inclusiv de la studenți și sponsorizăm noi, prin intermediul asociației, participarea. Și sunt selectate din 20 de postere două care vor fi prezentate la Conferința Europeană, sau sunt niște prezentări online. Noi suntem o societate vie și încercăm și să atragem, și să promovăm partea de farmacologie clinică. La conferința de care vorbeam, de la Iași, unul dintre premii pentru fiecare participant a fost ca taxa de participare la conferința de anul următor să fie suportată integral de către societate.

28:40 dr. Sebastian Armean: Și atunci noi încercăm să... Legat de bibliografie, farmacologia deja a fost scrisă. Și noi lucrăm după ghidurile de tratament, după manualele care există, după compendii. Sigur că manualele pentru studenți acolo mai rarefiezi un pic informația sau o condensezi, dar altfel există cărți de tradiție, după acelea.

29:08 dr. Cătălina Voinea: Noi nu am vrea să te mai ținem mult, dar am mai avea totuși două întrebări. Una din ele fiind ca să te cunoască și mai mult, cumva, publicul:

Planurile de viitor ale dr. Sebastian Armean 29:07

29:18 dr. Cătălina Voinea: Dacă ne poți povesti despre planurile tale de viitor în lumea medicinii și în lumea farmacologiei clinice?

29:26 dr. Sebastian Armean: Păi, o să spun ceea ce am învățat de la unul dintre mentorii mei, la o școală de vară de psihiatrie și lideri politici de sănătate publică: profesorul Norman Sartorius. La un moment dat a fost director al Organizației Mondiale a Sănătății pe partea de psihiatrie și sănătate mentală și președinte al Asociației Internaționale Mondiale de Psihiatrie. Și la respectiva școală de vară, unul dintre multele lucruri pe care ne-a învățat a fost să gândești până la linia orizontului.

29:58 dr. Sebastian Armean: Și asta, tradus, ar fi: ca psihiatru, vreau să fac programe pentru persoanele care trăiesc cu schizofrenie. Dar acum se ivește ocazia să fac un program pentru persoanele care trăiesc cu tulburare de anxietate. O să iau banii respectivi și o să duc proiectul la bun sfârșit. După aceea se ivește pentru pacientul cu demență, pentru pacientul cu intestin iritabil. Și atunci, din aproape în aproape, linia orizontului se topă.

30:25 dr. Sebastian Armean: Și nu voi refuza, că vă spun „nu, eu vreau să fac pentru schizofrenie, oră, pentru că nu fac nimic”, pentru că e important și să dovedesc la un moment dat: „Uitați, am făcut 10 proiecte care au fost de succes și sunt autosustenabile. Acum vreau eu bani să fac, să-mi propun visul meu.” Și asta asigură, dacă vreți, și o flexibilitate cognitivă și reziliență. Adică niciodată în carieră nu am fost nemulțumit. Deci pot să spun că am avut satisfacții profesionale.

30:53 dr. Sebastian Armean: Nu găsesc un moment în care să fiu decepționat sau să mă întreb de ce am ales, ce mi-a trebuit mie să fac treaba asta. Asta, sigur, ține și de, să spun așa foarte elegant, atitudine sau de modul în care sunt eu construit. Eu sunt un tip proactiv. Și, dacă n-avem nimic de făcut, nu vreau să ne plictisim și încerc să creez ceva.

31:16 dr. Sebastian Armean: Sau, în cazul pandemiei COVID, înainte de a ajunge la noi în țară, cu colegii asistenți sociali, psihologi din spital, ne-am gândit că ar fi cazul să facem ceva. Am făcut niște grupuri de suport pentru pacienți, pentru personal. Deci am creat lucruri, deci nu ne-a prins criza și nu știm ce să facem. În momentul de față am și o poziție administrativă. Consider că sunt la vârsta în care am suficientă experiență și suficientă energie încât să pot să fac cât mai mult bine pot, cât mai mult. Cam asta ar fi ținta mea.

Cel mai important sfat 32:07

31:59 dr. Cătălina Voinea: Super. O țintă nobilă, așa cum probabil toți ar trebui să o avem, dacă tot intrăm pe acest drum. Ultima întrebare ar fi: dacă ar fi să dai un sfat, care ar fi cel mai important pe care l-ai da unui absolvent de medicină care se gândește să urmeze atât psihiatria, cât și farmacologia clinică, dar văzute separat?

32:24 dr. Sebastian Armean: Cam greu să le vezi separat. Ok.

32:28 dr. Sebastian Armean: Pentru că, repet, eu m-am specializat pe psihofarmacologie, adică îmbinarea celor două. Cam greu să le faci inclusiv în orice specialitate ți-ai alege, în momentul în care înveți un medicament, automat înveți și de ce îl dau, pentru că are un mecanism de acțiune în spate. Mecanismul de acțiune ține de farmacologie. Că-l dau pe gură, că îl injectească până în perfuzie, ține de calea de administrare, ține de farmacocinetică, ține de farmacologie. Deci, acum, ca să fac așa, că poezia e în toată, nu, farmacologia e în toată.

33:00 dr. Cătălina Voinea: Da, exact. Poate să fie, exact, farmacologia este următorul nivel după ce deja ți-ai găsit un scop, să zicem, să înțelegi mai profund ceea ce ți-ai ales, indiferent ce specialitate ți-ai ales.

33:17 dr. Sebastian Armean: Ar putea fi, dar de aici deja mergem într-o zonă utopică, din punctul meu de vedere, pentru că, în momentul în care tu ți-ai ales, să zicem, cardiologie, te vei dezvolta făcând supraspecializări în cardiologie. Dacă ți-ai ales ortopedia, vei merge să faci supraspecializări în ortopedie. Și atunci să mă duc doar filozofic, ca să înțeleg de ce, e nevoie să fac asta puțin Adică eu consider că am avut o șansă să fac asta.

33:38 dr. Sebastian Armean: N-a fost așa, providență divină, că am ales. A fost conștient, dar, repet, pe mine m-a ajutat și sunt, asta am observat, foarte sigur în deciziile pe care le iau. Adică, dacă dau medicamentul X sau Y, pot să explic pacientului, sigur, într-un limbaj pe care poate să-l înțeleagă, pentru că eu gândesc, repet, analizez ca în matematică și pot să spun de ce dau. acum revenim la sfatul ăsta, care cred că e valabil pentru toată lumea.

34:07 dr. Sebastian Armean: Sfatul pe care îl dau și, până să-l reconsider, în 15 ani de profesie nu l-am reconsiderat, a fost să-și urmeze specialitatea. Adică, dacă vrea să facă alergologie, chiar dacă n-a mai prins post, nu știu, la Iași sau la Craiova sau la Târgu Mureș, și este numai post la spitalul moștiu care, să-și aleagă specialitatea. Să mă aleg o specialitate doar pentru că o fac în centrul universitar X sau doar pentru că acolo e riscul de gărzi, sau că dincolo e câștigul mai mare.

34:43 dr. Sebastian Armean: Asta am și început. Când eu mi-am ales psihiatria, nu prea voia nimeni. Acum este luată printre cele mai sus specialități, pentru că am posibilitatea de emigrare în țările nordice. Și atunci, de la o generație la alta, lucrurile se vor schimba. Eu am rămas cu specialitatea pe care mi-am ales-o și, repet, am satisfacție. Deci revenim: să-și urmeze specialitatea.

Idei de final 35:06

35:07 dr. Cătălina Voinea: Bun. Acum că am ajuns la final, încă o dată vreau să îți mulțumesc în numele întregii echipe că, cumva, ne-ai oferit oportunitatea să vorbim cu tine și să aflăm lucruri atât de interesante și, cumva, să vedem și această îmbinare între două specialități la care nu ne-am fi gândit vreodată că se pot combina atât de perfect. Și, dacă tot ai menționat de acel curs pe care l-ai făcut, poate ar fi cumva benefic să ne dai un link sau ceva, să-l punem jos în descriere, ca să-l acceseze mai mulți și să înțeleagă exact câtă muncă s-a depus și câtă pasiune, tocmai din dorința de a ajuta cât mai mulți studenți, și felicitări pentru această inițiativă!

35:56 dr. Cătălina Voinea: Pe noi ne bucură că există și felicitări și ție că ți-ai ales drumul care ți se potrivește și nu te-ai lăsat constrâns de ce zice Y, ce zice X, că ți se potrivește, și pentru asta felicitări.

35:56 dr. Sebastian Armean: Mulțumesc frumos.

35:56 dr. Cătălina Voinea: Noi atunci ne mai auzim și îți urăm o zi liniștită în continuare.

36:19 dr. Sebastian Armean: Și eu la fel, cu drag, pentru că poate data viitoare vin eu în studio, așa cum a fost înțelegerea inițială.

36:19 dr. Cătălina Voinea: Exact, exact. Da. Bine. O zi frumoasă! La revedere!

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ați revenit pe canalul podcastului Grile-Rezidentiat.ro! Astăzi este o zi specială, pentru că o așteptăm de foarte mult timp. Am filmat primul episod al acestui podcast în septembrie 2020. Ideea de a porni proiectul i-a venit lui Mihai în timp ce parcurgeam Spania pe jos, pe Camino de Santiago, în vara anului respectiv. Îmi aduc aminte și acum că a comandat echipamentul studioului din curtea unui hostel, nu am mai așteptat să ne întoarcem în România.

00:29 dr. Cătălina Voinea: Nu ne-am așteptat ca inițiativa să aibă un succes atât de mare și să fie atât de bine primită de către voi. Mulțumim enorm pentru asta! Motivul pentru care rostesc aceste cuvinte este că au trecut puțin peste 2 ani de atunci și, iată-ne la capătul drumului, ajunși la îndeplinirea obiectivului pe care îl fixasem în cadrul echipei, acela de a intervieva medici de pe toate specialitățile din România.

00:53 dr. Cătălina Voinea: Cu alte cuvinte, prin publicarea acestui episod, menționez că am acoperit toate ramurile medicale, toate cele 57 de specialități, și am filmat inclusiv 2 episoade pentru ramurile din medicina dentară. Pe parcursul zecilor de ore de interviuri am aflat cu toții lucruri fascinante atât despre specialitățile foarte căutate, precum cardiologia, radiologia sau dermatologia, dar și despre domenii mai puțin căutate, precum medicina sportivă, nefrologia pediatrică sau epidemiologia. Ce urmează, vă întrebați?

01:23 dr. Cătălina Voinea: Ei bine, în 2023 vom relua seria de interviuri cu medici de pe toate specialitățile din România, ca să aflăm și alte puncte de vedere, și de aceea vă invităm să ne fiți alături în continuare în acest minunat proiect. Dar să revenim. Vă invit să aflăm în episodul de astăzi, împreună cu medicul primar Gabriela Rusu-Zota, cum este rezidențiatul pe farmacologie clinică. Să-i dăm drumul!

01:46 dr. Cătălina Voinea: Bună ziua! Bine ați venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Vreau să vă mulțumesc în numele întregii echipe Grile-Rezidentiat.ro că ne-ați acceptat invitația și că vreți să oferiți un pic din experiența dumneavoastră și să aduceți puțină valoare comunității noastre, pentru că avem mare nevoie de informații, mai ales pe farmacologie clinică, și sunt convinsă că viitorii candidați și viitorii rezidenți o să găsească acest podcast foarte, foarte util, și de aceea suntem onorați să vă avem într-un episod.

01:46 dr. Gabriela Rusu-Zota: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație, cu mare drag, și sper să aduc lămuriri cu privire la această specialitate nouă, Cenușăreasă. Exact.

De ce farmacologia clinică? 02:30

02:27 dr. Cătălina Voinea: Ați putea să începeți să ne spuneți un pic cum v-ați dat seama că aceasta este specialitatea potrivită pentru dumneavoastră?

02:35 dr. Gabriela Rusu-Zota: Să spunem că este particular, având în vedere că, începând cu anul 2 de facultate, am urmat și cursurile colegiului de asistent de farmacie. Astfel am luat contact cu farmacologia fundamentală, și în momentul în care în anul 3, fiind student la medicină, din nou am discutat despre farmacologie din alt punct de vedere, mi s-a părut foarte interesantă această idee și mi-ar fi plăcut să urmez o specialitate care să aibă la bază farmacologia.

03:07 dr. Gabriela Rusu-Zota: Așa încât am considerat, aflând că există la rezidențiat o specialitate numită farmacologie clinică, s-o văd ca o linie trasată între medicină și farmacie. Prin urmare, n-am mai mers pe ideea de asistent de farmacie, dat fiind faptul că erau oricum în incompatibilitate, dar m-a ajutat să înțeleg faptul că drumul meu era ca medic, și totodată dorința de a participa la studii clinice cu privire la medicament.

Cu ce se ocupă această specialitate? 03:43

03:41 dr. Cătălina Voinea: Ce presupune mai exact farmacologia clinică?

03:44 dr. Cătălina Voinea: Fiindcă foarte mulți sunt destul de confuzi, nu știu exact ce implică.

03:44 dr. Gabriela Rusu-Zota: Vedeți dumneavoastră, fiind cadru didactic și șef de lucrări la Catedra de Farmacologie și Farmacologie Clinică, și faptul că există corespondent în rețeaua sanitară, adică lucrezi la un spital de stat care are, bineînțeles, aceeași specialitate, să nu uităm faptul că în momentul de față este reglementat la nivel național faptul că orice instituție medicală trebuie să aibă un farmacolog clinician/farmacist clinician,

04:23 dr. Gabriela Rusu-Zota: cred că este un lucru benefic pentru tinerii absolvenți de facultate de medicină să-și dorească această specialitate, să zicem noi, destul de rară, destul de rară și din prisma faptului că ea este destul de recent introdusă, adică în ultimii 40 de ani, și sunt date teoretice care, prin intermediul farmacologiei clinice, pot contribui la buna aplicabilitate în practică a tot ceea ce înseamnă medicamentul, buna practică a scrierii schemelor terapeutice, a monitorizării acestora și, bineînțeles, a studiilor clinice, pentru că atunci când vorbim de farmacologie clinică ne raportăm practic la studii clinice.

04:23 dr. Cătălina Voinea: Iar dacă există o diferență, și sunt convinsă că există, ne puteți face lămuriri cam...

Diferența dintre farmacie clinică și farmacologie clinică 05:20

05:25 dr. Cătălina Voinea: De ce e o mare confuzie între farmacia clinică și farmacologia clinică? Care e diferența între cele două?

05:34 dr. Gabriela Rusu-Zota: Farmacologia clinică are la bază elaborarea de protocoale, monitorizează, stabilește medicația atât la nivel de spital, sau la nivel de ambulator, se raportează la prevenirea interacțiunilor medicamentoase, spre exemplu a efectelor adverse ale unui medicament, și atunci medicul farmacolog stabilește dacă acest medicament ar trebui să mai poată fi administrat în siguranță și altor pacienți,

06:07 dr. Gabriela Rusu-Zota: dacă este în beneficiul acestora. Și dacă ar fi să mă raportez la farmacia clinică, din punctul meu de vedere, confuzia apare din faptul că la Ministerul Sănătății e destul de bine înțeles, dar ANMCS-ul, care a impus practic acest lucru de a exista farmacist sau farmacolog clinician, a dus spre ideea de suprapunere a celor două specialități. Ori farmacologia clinică presupune un absolvent de facultate de medicină, și farmacia clinică înseamnă absolvent de facultate de farmacie. Din această prismă, noi vorbim despre faptul că sunt și competențe obținute în timpul facultății. Un medic de farmacologie clinică, prin urmare, intră mult mai des în contact cu pacientul, luând în calcul bagajul de cunoștințe acumulat pe parcursul facultății.

07:14 dr. Gabriela Rusu-Zota: În principiu, cam acestea ar fi lucrurile de amintit, ori după finalizarea rezidențiatului. Un alt aspect este acela că medicul de farmacologie clinică efectuează un consult ca orice alt specialist și are drept de cod de parafă. Alte aspecte ar mai fi legate de faptul că farmacistul clinician se ocupă cu incompatibilitățile medicamentoase, cele de natură clinică, dacă pot fi administrate, spre exemplu, în aceeași seringă sau nu. Deci aceste două specialități ar trebui să fie foarte, foarte bune prietene și nu să se creeze o confuzie, ci să ajute pentru a diagnostica și a trata corespunzător un pacient din punct de vedere terapeutic.

Contact cu pacienții 08:24

08:19 dr. Cătălina Voinea: Există cumva și contact cu pacienții pe timpul rezidențiatului sau după?

08:24 dr. Gabriela Rusu-Zota: Fără doar și poate. În ceea ce privește rezidențiatul, acesta se desfășoară în raport cu fiecare serviciu în parte, adică pe secțiile acolo unde este atribuit, conform curriculei de rezidențiat. Mare diferență în ceea ce privește programul nu există, cu același număr de ore, cu gărzi efectuate la nivelul secțiilor respective, adică noi, să zicem, farmacologia clinică, suntem înrudiți destul de aproape cu medicina internă, pentru că sunt șase luni de rezidențiat de medicină internă, șase luni de toxicologie, așa încât terapie intensivă, medicină de urgență. Chiar mai mult, există și modul la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

09:14 dr. Gabriela Rusu-Zota: Desigur că medicul rezident, pe lângă Agenția de Control a Medicamentului, trebuie să-și găsească prezența în diferite saloane în funcție de modulul pe care îl urmează și, așa cum bine se știe, după fiecare modul există și examinarea propriu-zisă, și astfel putem evalua cunoștințele dobândite în cadrul acelei perioade de timp, acelui interval de timp stabilit.

09:14 dr. Cătălina Voinea: Fiindcă dumneavoastră sunteți medic primar, sunt curioasă, și sunt convinsă că și ceilalți,

Atribuții medic rezident/specialist/primar 09:54

09:52 dr. Cătălina Voinea: cam ce atribuții are un medic rezident, apoi ce atribuții are un medic specialist și apoi ce atribuții are un medic primar pe această specialitate?

10:04 dr. Gabriela Rusu-Zota: Ca medic rezident, după cum am zis, el trebuie să capete experiență câte un pic de pe fiecare modul și ar trebui să fie interesat de tot ceea ce observă pe specialitatea respectivă, chiar dacă noi trebuie să avem în prim-plan medicamentul. Să fie atent cu preponderență la efectele adverse ale medicamentului, la cum s-a făcut raportarea respectivului efect advers, să fie atent la polipragmazie, la administrarea unui număr foarte mare de medicamente concomitent, să învețe să elaboreze protocoale, pentru că practic iarăși ajung la ideea de studiu clinic. Deci, dacă ești pasionat de studiul clinic cu privire la medicament, trebuie să știi să elaborezi aceste protocoale. Un medic rezident învață să facă și statistică destul de bine.

11:12 dr. Gabriela Rusu-Zota: Să zicem, cam acestea ar fi punctele cheie. În ceea ce privește medicul specialist, de această dată vorbim de un medic care are un cod de parafă și din nou are în vedere aceleași lucruri pe care le-am învățat în cursul rezidențiatului. Aici se adaugă riscul de dezvoltare a adicției în cazul unor medicamente, riscul de apariție a depresiei, medicamentele nou introduse în practică și din nou evaluarea la nivelul secției, la nivelul spitalului. Răspunde la solicitările colegilor și merge la patul bolnavului și discută împreună cu medicul curant, se sfătuiesc cu privire la schema de tratament propusă sau deja implementată, dacă există probleme, iau în calcul patologia asociată a pacientului.

12:15 dr. Gabriela Rusu-Zota: Acestea ar fi aspectele importante, pentru că, să nu uităm, sunt medicamente cu indice terapeutic mic, acele medicamente care pun probleme pacienților noștri, și, în principiu, vin bolnavi cu mai multe afecțiuni de care trebuie să ținem cont în funcție de tratamentul administrat, antibioterapie sau medicație cronică, psihiatrică și așa mai departe.

12:45 dr. Gabriela Rusu-Zota: Oricum, în principiu, medicul, fie el specialist, fie primar de farmacologie clinică, ar trebui să fie la dispoziția colegilor săi medici, indiferent de oră, pentru că dumneavoastră știți că pot fi raportate efecte adverse ale medicamentului destul de severe și imediate, astfel încât, dacă este o situație deosebită, să poată să răspundă la telefon și să fie disponibil pentru soluționarea cazului, dacă medicul curant crede că este necesar în acel moment. Cam acestea, să spunem, ar fi lucrurile importante legate de medicul specialist și medicul primar.

Provocări 13:40

13:36 dr. Cătălina Voinea: Ne puteți spune un pic cam de ce provocări v-ați lovit de-a lungul timpului în această specialitate?

13:42 dr. Gabriela Rusu-Zota: În principiu, cred că lucrurile cele mai interesante au fost în ceea ce privește studiile clinice și abordarea lor, atât în raport cu pacientul, cât și în ceea ce privește studiul preclinic. Studiul preclinic, sau farmacologia fundamentală, are la bază studiul pe animale de experiență, pe animale de laborator, unde, de altfel, abilitățile necesare le-am obținut în cadrul doctoratului, efectuând teste de comportament, adică domeniul, arealul fiind neuropsihofarmacologia, și, să spunem, este domeniul forte al meu, urmând a cocheta apoi pe parcursul rezidențiatului și cu partea de studii clinice.

14:44 dr. Gabriela Rusu-Zota: Și le-am îmbinat, astfel încât am avut posibilitatea să tatonez ambele situații, de farmacologie fundamentală și farmacologie clinică. Oricum, rezidențiatul presupune un an de farmacologie fundamentală, în care studentul, proaspătul absolvent, să-și reamintească bazele farmacologiei, și în anul 4 de rezidențiat este un an doar de farmacologie clinică, aplicabilitatea practică.

Despre studii clinice 15:15

15:15 dr. Cătălina Voinea: Realizarea de studii clinice este un criteriu obligatoriu în rezidențiat sau este doar o pasiune, sau ceva ce o fac doar dacă își doresc?

15:27 dr. Gabriela Rusu-Zota: Este obligativitate. Dacă acest lucru nu îți place, atunci nu ai cum să optezi pentru alegerea unei astfel de specialități. În principiu, urmărirea administrării medicamentelor și întocmirea acestor protocoale de farmacoepidemiologie, de bioechivalență sunt foarte importante, fără de care medicul farmacolog nu prea... Adică am putea să-l introducem și în alte categorii. Nu se face o diferență. Într-un studiu clinic, rolul farmacologului clinician este esențial.

15:27 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Oportunități de angajare după terminarea rezidențiatului 16:14

16:11 dr. Cătălina Voinea: Ce ne puteți spune despre oportunitățile de angajare după finalizarea rezidențiatului? Cam în ce direcții pot să meargă cei care termină rezidențiatul?

16:24 dr. Gabriela Rusu-Zota: Da, într-adevăr, în ceea ce privește locul de muncă și siguranța acestuia, sunt câteva opțiuni. Cred că cel mai frecvent se găsesc locurile în companiile farmaceutice, unde se efectuează studii clinice, la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în cadrul spitalului, fie că vorbim de întreg spitalul sau de ambulator, și acest lucru este cert. Undeva, cred că din primăvara anului 2016, ar fi o ordonanță cu privire la faptul că, reamintesc, este necesar ca fiecare spital să aibă farmacolog clinician sau farmacist clinician, și spitalele de gradul 1 și 2 sunt obligate să aibă. Aici, să spunem, sunt dezavantajate spitalele din orașele mai mici de a avea farmacolog clinician.

17:31 dr. Gabriela Rusu-Zota: Alte oportunități, vedeți dumneavoastră, trebuie să fie prin linia universitară, ca să poți să urmezi cercetarea clinică sau experimentală, sau pentru a fi monitor de studiu. Dacă urmezi și studiile de doctorat, atunci posibilitatea de a participa la mai multe proiecte crește semnificativ.

Este recunoscută această specialitate în străinătate? 18:00

17:59 dr. Cătălina Voinea: Tot în cadrul acestei întrebări, aș vrea să mai adaug una, și anume dacă este recunoscută în străinătate, fiindcă, dacă ar fi, s-ar adăuga la întrebarea anterioară și posibilitatea de a pleca în afară și a lucra acolo după finalizarea rezidențiatului.

18:18 dr. Gabriela Rusu-Zota: Aș putea spune că în străinătate este obligatorie, nu neapărat că este opțională această specialitate. Acolo, cred că undeva prin anii 1960, cam așa și-a făcut cunoscută prezența. În România, un pic mai târziu, cred că prin anii 1997-1998. Da, este util, și fiecare medic de farmacologie clinică de acolo se specializează în funcție de secțiile pe care el activează.

18:18 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Posibilități de cercetare în România 19:00

18:53 dr. Cătălina Voinea: Ce ne puteți spune despre țara noastră? Mă refer aici dacă posibilitățile de cercetare în România sunt... la ce standarde le găsim? Dacă sunt suficiente sau pe ce se axează mai mult?

19:10 dr. Gabriela Rusu-Zota: Cu siguranță, toate centrele universitare sunt centre unde pot fi elaborate studiile clinice și pregătirea atât a medicilor rezidenți, cât și a farmaciștilor clinicieni, fără doar și poate. Vorbim de centrele universitare cu tradiție, pentru că acolo este un număr mai mare de personal didactic care să asigure această specialitate, și cu experiență, oarecum.

19:42 dr. Gabriela Rusu-Zota: În ceea ce privește studiile clinice, da, vedeți dumneavoastră, pot oferi posibilitatea și de angajare pe perioadă determinată, spre exemplu, în companii farmaceutice, pentru elaborarea de studii de bioechivalență, unde trebuie să știi foarte bine partea de farmacocinetică, unde se compară medicamentele generice cu brandurile, și, în principiu, de aici o să apară multiple oportunități, cu siguranță, pe care angajatorul le va oferi în condițiile în care va fi mulțumit de buna colaborare și de cunoștințele dobândite, vedeți dumneavoastră,

20:34 dr. Gabriela Rusu-Zota: pentru că e foarte important ca medicul de farmacologie clinică să culeagă toate informațiile de pe acele module la care el se prezintă. O să-l ajute foarte mult să dobândească cunoștințe vaste în domeniul farmacologiei, fiindcă sunt specialități, după cum le-am amintit, ați văzut, cheie, înrudite cu farmacologia clinică, atât de boli acute, cât și de patologie cronică, și privește mai multe ramuri. Deci tu te întâlnești pe parcursul rezidențiatului cu foarte multe situații. Ulterior, este mult mai ușor să ai o imagine de ansamblu, inclusiv pe parcursul protocolului clinic sau ca monitor de studiu. Îți este mult mai ușor, dar ține de experiență.

Materiale utile de studiu 21:30

21:30 dr. Cătălina Voinea: Recomandați ceva cărți sau materiale de studiu utile care să le facă mai ușoară tranziția?

21:36 dr. Gabriela Rusu-Zota: Vedeți dumneavoastră, cu privire la materialele științifice aici, consider că putem să găsim suficiente materiale care să ne ajute la un progres profesional pe internet, în biblioteci, atât din țara noastră, cât și din străinătate. Nu știu dacă este relevantă o anumită carte.

Stagii în străinătate 22:04

22:01 dr. Cătălina Voinea: Oferă această specialitate și posibilități de stagii în străinătate?

22:08 dr. Gabriela Rusu-Zota: Acasă poți pleca, într-adevăr, la stagii în străinătate. Nu știu dacă prin rezidențiat acest lucru se poate realiza, și mai degrabă tot pe linia universitară, însă probabil sunt oportunități. La acest subiect mai puțin vă pot răspunde, dacă există posibilitatea la momentul actual. Nu știu instituțiile însele ce contracte au cu privire la această specialitate. Să nu uităm că este o specialitate nouă și mobilitatea ține foarte mult de cerere. Atâta timp cât nu există cerere și disponibilitate...

22:08 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Personalitatea potrivită acestei specialități 23:00

22:59 dr. Cătălina Voinea: Ce fel de personalitate credeți dumneavoastră că s-ar potrivi pentru această specialitate?

23:07 dr. Gabriela Rusu-Zota: Pentru această specialitate cred că este nevoie de foarte multă răbdare, pentru că, spre deosebire de celelalte specialități medicale, rezultatele uneori nu se lasă așteptate. Uneori anumite aspecte pe care dorești să le implementezi trebuiesc refăcute. Și aici mă refer la studiul preclinic pe animalul de experiență. Când poate în urma testării ceva nu a fost în regulă și atunci trebuie refăcut. Trebuie o personalitate, din punctul meu de vedere, echilibrată, care să nu fie distrasă, spre exemplu, pe parcursul experimentului respectiv, pentru că e important să se observe avantajul sau dezavantajul medicamentului. Atunci când lucrezi efectiv în laborator, trebuie să fii preocupat de ceea ce se întâmplă în laborator sau la patul bolnavului, pentru că detaliile sunt esențiale.

24:13 dr. Gabriela Rusu-Zota: Deci alte activități ar trebui să nu fie tentante pentru medicul de farmacologie clinică. Să fie minuțios, pentru că astfel studiul clinic va avea o eficiență maximă. Și dacă vorbim de comunicarea cu pacientul și cu colegii noștri de pe celelalte specialități, la fel să fie eficientă, să nu aibă de suferit, să fim clari și conciși.

24:13 dr. Cătălina Voinea: Ok.

Minusuri 24:45

24:43 dr. Cătălina Voinea: Ce minusuri ați întâlnit sau dezavantaje în această specialitate?

24:50 dr. Gabriela Rusu-Zota: Avantajul cel mai mare, din punctul meu de vedere, este acela că specialitatea nu este foarte bine cunoscută și că nu există posturi, după cum am spus, în spital de categoria 3, iar unii colegi nu consideră această specialitate importantă, motiv pentru care, pentru tânărul medic, impactul psihic este foarte important. Nu este foarte încurajată și, să zicem, poate și poziția medicului farmacolog este ingrată, pentru că monitorizează tratamentul și, ajungând pe secții, nu totdeauna reușește să se facă înțeles.

24:50 dr. Cătălina Voinea: Ok. Dar cu toate astea se poate, sunteți dovada vie, și de aceea vreau să vă întreb care este satisfacția dumneavoastră cea mai mare în această specialitate la sfârșitul zilei,

Satisfacții 25:50

25:53 dr. Cătălina Voinea: ca un bonus pentru cei care sunt tentați să o aleagă.

25:53 dr. Gabriela Rusu-Zota: Cred că farmacologia clinică oferă suficiente perspective din punct de vedere al progresului profesional și, prin urmare, se concretizează prin studiile preclinice și clinice efectuate de-a lungul timpului, atâta timp cât medicamentul utilizat este în beneficiul pacientului, și, ulterior, să-mi pot ajuta colegii din același domeniu, bineînțeles, reducând numărul de zile și făcând ca tratamentul pacientului să fie unul foarte eficient din multe puncte de vedere.

Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 26:45

26:41 dr. Cătălina Voinea: Noi am mai avea o singură întrebare pentru dumneavoastră, și anume ce sfaturi ați avea pentru viitorii medici rezidenți care sunt interesați de farmacologia clinică?

26:57 dr. Gabriela Rusu-Zota: Consider că ar fi util pentru medicii rezidenți să urmeze această specialitate. Este de viitor. Cu siguranță vor găsi îndrumători dornici să-i aibă ca rezidenți. Au opțiuni destul de multe de ales, fie farmacologie fundamentală, fie farmacologie clinică, pentru că studiul, după cum am spus, poate fi pe animal de experiență sau pe animal de laborator. Și dacă vorbesc de pacient, după aceea acestea evoluează pornind de la pacientul, de la voluntarul sănătos până la pacientul cu patologie. Este o altă parte, să zic, a medicinei.

27:49 dr. Gabriela Rusu-Zota: Fiecare centru universitar efectuează modulele exact cum scrie în curriculă, și atunci, dacă ei urmăresc curricula, acesta ar fi sfatul meu: să se uite un pic în ceea ce presupune programa celor patru ani, și dacă le place fiecare modul, înseamnă că este ceea ce își doresc.

27:49 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Final 28:19

28:17 dr. Cătălina Voinea: Fiindcă am ajuns la final, vreau să vă mulțumesc încă o dată pentru disponibilitate și pentru sinceritate, și sunt convinsă că toate informațiile pe care ni le-ați oferit în acest episod sunt de mare folos celor care urmează să dea examenul și celor care urmează să-și aleagă specialitatea. Și vrem să vă urăm foarte mult succes pe viitor, și poate veți fi deschisă și la alte proiecte de-ale noastre.

28:17 dr. Gabriela Rusu-Zota: Cu mare drag!

28:17 dr. Cătălina Voinea: Vă mulțumim și vă urăm o zi cât mai plăcută!

28:17 dr. Gabriela Rusu-Zota: Vă mulțumesc și eu, succes!

28:17 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim! La revedere!

28:17 dr. Gabriela Rusu-Zota: La revedere!

28:17 dr. Cătălina Voinea: Vă mulțumim pentru vizionare!