00:00 dr. Mihai Voinea: Salutare și bine v-am regăsit la un nou episod marca Grile-Rezidentiat.ro! Aici Mihai, hostul vostru temporar. Deși de obicei mă găsiți în spatele altor tipuri de materiale, astăzi am onoarea să fiu gazda acestui minunat episod, în absența Cătălinei. Trăim într-o lume în continuă schimbare, iar adaptabilitatea este esențială în orice am face. În episodul de astăzi vom explora psihiatria alături de dr. Victor Gheormann, un medic extraordinar. Vă invit să ne fiți alături, pentru că urmează o discuție incredibil de valoroasă și interesantă. Să-i dăm drumul!
Intro dr. Victor Gheorman 00:41
00:42 dr. Mihai Voinea: Bine ai venit, Victor! Mulțumim foarte mult că ai acceptat invitația noastră.
00:42 dr. Victor Gheorman: Bine v-am găsit și mulțumesc frumos că m-ați invitat.
00:42 dr. Mihai Voinea: Ne bucurăm să te avem aici în această zi foarte călduroasă. Dar Am pregătit mai multe întrebări de la comunitate și aș vrea să începem cu o privire în spate, în trecutul tău.
De ce a ales psihiatria? 01:07
01:07 dr. Mihai Voinea: Cum te-ai gândit la psihiatrie? A fost din primul an de medicină sau a venit mai târziu ideea asta?
01:17 dr. Victor Gheorman: O, da, a trecut ceva timp de atunci. Mihai, trebuie să recunosc că n-a venit chiar din primul an de medicină ideea de a deveni psihiatru. Prima mea dragoste sau, de fapt, specialitatea pentru care am intrat la medicină a fost, o să fii surprins, medicina sportivă.
01:17 dr. Mihai Voinea: Wow!
01:17 dr. Victor Gheorman: Am crescut și am iubit sportul, încă îl iubesc și acum. Vreau să cred că am și o oarecare cultură a sportului și, da, visul meu a fost să devin medic de echipă.
01:47 dr. Victor Gheorman: Atât cât putea înțelege un adolescent, un licean, ce înseamnă medicina sportivă. Iar psihiatria a venit undeva pe la sfârșitul anului 2 de facultate, când am terminat de citit romanul lui Ken Kesey, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, și de acolo a început totul. Au urmat alte lecturi, alte filme, alte piese de teatru și, în general, pot să spun că beletristica m-a îndreptat sau mi-a ridicat un steguleț care mi-a semnalizat că drumul meu este psihiatria.
01:47 dr. Mihai Voinea: Wow, nu m-aș fi așteptat. Și eu am avut în plan medicina sportivă, era în listă la rezidențiat. Foarte frumos.
Ce a cântărit cel mai mult în alegerea specialității? 02:27
02:27 dr. Mihai Voinea: Ce a cântărit cel mai mult în alegerea ta, dacă ar fi să mergi puțin mai specific? Ce te-a atras mai mult?
02:35 dr. Victor Gheorman: Interesul pentru psihicul uman. După ce am văzut, Întâi am citit acele cărți, apoi am văzut anumite filme. Am început să caut, să mă documentez, să citesc din cărțile de psihiatrie disponibile în biblioteca de acasă și în cea de la UMF Craiova: ce este psihiatria? Să citesc despre cazuri de afecțiuni psihiatrice, de bolnavi psihici.
02:59 dr. Victor Gheorman: Și a fost un interes perpetuu și m-am hotărât într-un final, după ce am trecut cu gândul prin mai multe specialități și departamente clinice, am hotărât să-mi urmez visul și să merg cumva la risc pe un drum nebătătorit, dar interesant, un drum plin de provocări și de suspans. Am ales să fiu medic psihiatru.
02:59 dr. Mihai Voinea: Probabil plin de recompense în același timp sufletești, dacă e ceea ce-ți place.
02:59 dr. Victor Gheorman: Categoric.
Primul an de rezidențiat 03:28
03:28 dr. Mihai Voinea: Hai să mergem spre primul an de rezidențiat, pentru că e cumva definitoriu. În general, când mergi pe un drum nou sau intri pe un drum nou, ai parte de mai multe obstacole, mai multe provocări; cei mai mulți, pe orice specialitate, dintre cei care renunță, renunță de obicei în primul an. Asta e reprezentativ. Și aș vrea să te întreb, pentru cei care ne urmăresc: ai ceva tips and tricks sau ceva ce consideri că e vital să știe, sau ceva ce nu-ți spune nimeni înainte să începi și e important să știi?
04:08 dr. Victor Gheorman: Da, primul an de rezidențiat. A fost un nou început pentru mine din toate punctele de vedere. A fost momentul în care am plecat din casa părintească și m-am mutat singur. A fost momentul în care am obținut primul salariu, de medic rezident. Și, mai ales, am început un drum nou în Clinica I Psihiatrie din Craiova. Și spun că a fost totul foarte nou. Întrucât în curricula universitară sunt stipulate doar 3 săptămâni de stagiu de psihiatrie, plus 3 ore de curs o dată pe săptămână.
04:45 dr. Victor Gheorman: Insuficient, din punctul meu de vedere, pentru ca cineva să se gândească sau să aleagă psihiatrie în deplină cunoștință de cauză. Toți alegem psihiatrie sau vreau să cred că toți alegem psihiatrie dintr-un vis, dintr-o pasiune. Și nu vreau să cred că sunt și alte motive, de natură economică sau de alte motive, care ne determină să alegem psihiatrie. Eu am ales-o dintr-un vis. Nu știam nici despre ce e vorba. Văzusem foarte puțin în facultate.
05:14 dr. Victor Gheorman: Și m-am lovit prima dată de limbajul de specialitate. Iar am obișnuit, ca toți studenții, cu semiologia medicală, cu semiologia chirurgicală. Știam sau vreau să cred că știam câte puțin din fiecare. Dar nu știam ce înseamnă hipoprosexie. Asta înseamnă scăderea atenției. Anhedonie: lipsa plăcerii sau a interesului pentru activități anterior plăcute. Iată doar doi termeni total străini mie ca proaspăt rezident în primul an la psihiatrie. Și de aceea umblam cu un carnețel după mine și efectiv notam cuvinte pe care nu le știam. Și ulterior le căutam acasă în cărți de specialitate sau chiar în dicționar.
05:58 dr. Victor Gheorman: Normal că a fost un emuls pușoc. Dar am fost surprins de câte nu știu. De cât de mult nu știu. Legat de sfaturi, ce le-aș da. Asta mă întrebai, dacă sunt niște ponturi pe care le-aș putea da tinerilor care aleg psihiatria. În primul rând, să iubească omul. Să dezvolte o acceptare necondiționată față de bolnav.
06:26 dr. Victor Gheorman: Și să nu aibă nicio pretenție față de cel aflat în suferință. Asta ar fi primul sfat pe care l-aș da tinerilor rezidenți. Al doilea sfat: să iubească să citească. Dacă nu îți place lectura, nu îți place să citești, nu ai o dragoste față de cărți, nu cred că ai ce căuta la psihiatrie. Iar al treilea sfat: să nu ai nicio pretenție nici de la societate. Pentru că de multe ori societatea stigmatizează boala psihică, bolnavul psihic și pe psihiatru.
06:58 dr. Victor Gheorman: Atât timp cât nu ai pretenții de la nimeni, îți poți desfășura activitatea de medic în liniște. Și poți face ce trebuie să faci, adică să ajutăm oamenii. Cam asta ar fi, pe scurt, câteva gânduri legate de primul an de rezidențiat.
06:58 dr. Mihai Voinea: Aș spune că e și o doză de stoicism acolo. Concentrează-te pe ceea ce poți controla, că ai vorbit de restul societății și de partea de stigmă. E puțin stoicism, aș spune.
06:58 dr. Victor Gheorman: Poate.
06:58 dr. Mihai Voinea: Foarte, foarte interesant.
Dacă ar putea da timpul înapoi, ce sfaturi și-ar da pentru primul an de rezi? 07:36
07:36 dr. Mihai Voinea: Dacă te-aș întreba ce sfaturi ți-ai oferi tu ție, celui din anul întâi de rezidențiat, ar fi aceleași sfaturi?
07:45 dr. Victor Gheorman: Nu neapărat, nu. Eu l-a sfătuit pe Victor Gheormann din iarna anului 2014 să citească mai mult, să trăiască mai mult și să fie și mai implicat decât a fost în toate activitățile de atunci. Evident că regret. Evident că regret că nu am studiat mai mult, că nu m-am pregătit mai bine, că nu am luat anumite decizii. Dar, pentru că trăim o singură viață, consider că așa trebuie să fie. Evident că aș alege altfel acum, ca să văd cum s-ar întâmpla lucrurile.
08:27 dr. Victor Gheorman: Da, cred că aș trăi mai mult anumite experiențe, pentru că psihiatria, asta poate e important să precizăm, Mihai, că psihiatria face parte din viață. Nu poți să desparți psihiatria de viață. Psihiatria nu se încheie la poarta spitalului de psihiatrie. Întâlnim în societate pacienți cu diverse afecțiuni psihiatrice, pacienți netratați sau necorespunzător tratați sau insuficient tratați.
08:56 dr. Victor Gheorman: Psihiatria face parte din noi. Toți avem anxietăți, depresii, insomnii, gânduri și așa mai departe. De aceea cred că un psihiatru trebuie să trăiască. Nu trebuie să fie închis într-un turn de fildeș, nu trebuie să fie acel om de știință inabordabil și nesuferit și arogant. Nu trebuie să fie în stare un psihiatru să crească nivelul și atunci e nevoie de cultură, de pregătire, ca să știi să vorbești cu un om aflat pe o treaptă superioară a ierarhiei.
09:27 dr. Victor Gheorman: Să știi să și cobori nivelul, să vorbești cu neșcolarizați, cu analfabeți funcționali sau nefuncționali, să știi să vorbești în mai multe limbi străine, dacă se poate.
09:27 dr. Mihai Voinea: Ok.
09:27 dr. Victor Gheorman: Și, în general, să culegi din viață câte un pic din fiecare. Niciodată o suficient. Niciodată nu o să fie suficient.
09:27 dr. Mihai Voinea: Ai menționat să trăiești mai mult și să trăiești anumite experiențe. Ai putea să fii puțin mai specific, să oferi un exemplu?
09:58 dr. Victor Gheorman: Da. În primul an de rezidențiat, dus de un entuziasm caracteristic noului început, am participat la o serie de activități de voluntariat, la un centru pentru persoane fără adăpost, încercând să cochetăm cu ceea ce credeam noi atunci că se numește psihoterapie. Nu se numea psihoterapie, se numea maximoterapie suportivă, pe care o încercam să o oferim unor persoane în mare nevoie. Și acolo am văzut și am trăit și am ascultat o grămadă de povești de viață și am înțeles o grămadă de lucruri, dar, mai mult decât atât, mi-au izvorât în minte anumite întrebări, mult mai multe decât răspunsuri.
10:41 dr. Victor Gheorman: Și m-a făcut să caut și să trăiesc, să mă duc și într-o sală de jocuri de noroc, ca să văd ce trăiesc oamenii aceia. Și am făcut lucrul ăsta într-un alt oraș, pentru că aveam tot mai mulți pacienți dependenți de jocuri de noroc și voiam să văd care e atmosfera de acolo, și am văzut multe și de acolo. Eu am crezut, pe scurt, că acolo este vorba de distracție. Nu am fost niciodată, nici la cazino, nici la până atunci.
11:06 dr. Victor Gheorman: Și am crezut că acolo oamenii se distrează, cum ne distrăm noi când privim un meci de fotbal.
11:06 dr. Mihai Voinea: Absolut. Pasiunea de fotbal.
11:06 dr. Victor Gheorman: Sau când mergem la mare. Ceva în genul ăsta. Ei bine, nu, acolo era o tensiune de nedescris, o tăiai cu cuțitul, nu se glumea, nu se dea, se pare că se juca viața sau moartea participanților. Asta era atmosfera pe aia care mi-a dat-o, și am trăit experiența asta în Sibiu, un oraș foarte lăudat și foarte prețuit de români în general și de toată lumea.
11:38 dr. Victor Gheorman: Adică într-un oraș unde pretențiile culturale și educaționale sunt mult mai mari. Asta nu relevă decât faptul că, indiferent de zonă, indiferent de oraș, viciile există, dependențele există și psihiatria își face loc, vrem sau nu vrem.
11:38 dr. Mihai Voinea: Ok. Foarte interesant. Asta spune ce fel de medic implicat ești, faptul că ai făcut vizita asta pe teren, să spun așa.
12:07 dr. Mihai Voinea: E foarte important, pentru că altfel, cred că în orice domeniu e același lucru, riști să te deconectezi sau nici măcar să nu te conectezi cu ceea ce se întâmplă în realitate, doar să vezi știri sau să citești teorie sau să iei de-a gata presupunerile sau the findings, da? Ce au găsit alții. E foarte important, mai ales că fiecare țară are propria identitate culturală. Cam toate lucrurile sunt diferite la noi, într-o măsură mai mică sau mai mare.
12:48 dr. Mihai Voinea: Și mă bucur să aud că ai făcut asta, e o poveste foarte interesantă. Și, dacă tot suntem aici, înainte să mergem mai departe, o întrebare: poți să răspunzi într-o frază, dacă poți; dacă nu, poți să povestești mai mult. E o întrebare mai puternică.
Cum l-a transformat psihiatria de-a lungul timpului? 13:08
13:08 dr. Mihai Voinea: Cum te-a transformat viața de medic pe această specialitate?
13:15 dr. Victor Gheorman: Destul de greu să răspund la întrebarea asta. Cred că ar fi mai bine să o întrebați pe soția mea sau pe cei din jurul meu.
13:15 dr. Mihai Voinea: Un răspuns extraordinar.
13:15 dr. Victor Gheorman: Cu siguranță că m-am transformat, am avut modificări. Eu sunt convins că fiecare om se află într-un proces de dezvoltare perpetuă. Și ne îmbogățim în fiecare zi câmpul nostru experiențial cu diverse experiențe pe care le trăim, deformat sau nu.
13:41 dr. Victor Gheorman: Dar în fiecare zi ne transformăm, suntem altfel. Cu atât mai mult în psihiatrie, unde, fără să vrem, rămânem cu anumite impresii și din suferința bolnavilor noștri.
13:41 dr. Mihai Voinea: Aș vrea să te întreb în ce măsură, dar urmează o întrebare pe tema asta și aș vrea să intrăm mai mult în detaliu. Pentru că în momentul în care am întrebat comunitatea Grile-Rezidentiat.ro: ok, urmează să luăm interviu unui medic specialist pe psihiatrie, care sunt curiozitățile? Au fost foarte multe întrebări pe tema asta. Cum te afectează? Care e impactul concret asupra ta ca medic?
14:24 dr. Mihai Voinea: O să revin asupra întrebării, pentru că orice idei cred că sunt de ajutor celor care sunt interesați de specialitate. Să ne întoarcem puțin la psihiatrie și la viața în spital.
Ce se întâmplă în rezidențiat? 14:35
14:41 dr. Mihai Voinea: Ce presupune concret psihiatria? Care e parcursul modulelor? Ce se întâmplă în rezidențiat?
14:49 dr. Mihai Voinea: Din punctul tău de vedere; nu știu în ce centre ai mai fost, dacă ai mers și în alte orașe, dar sunt curios care e viziunea ta.
14:49 dr. Victor Gheorman: Da, deci pregătirea am derulat-o doar în centrul universitar Craiova, la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, mai exact la Clinica I Psihiatrie, sub îndrumarea mentorului meu, regretatul profesor Udriștoiu. Un adevărat nume, o somitate la nivel mondial, aș putea spune, pentru că nu sunt cuvinte mari, întrucât dumnealui a ocupat și funcția de vicepreședinte al Societății Mondiale de Psihiatrie Biologică și Psihofarmacologie.
15:34 dr. Victor Gheorman: Când eram rezident, curricula de pregătire în rezidențiat cuprindea mai multe stagii, cum ar fi psihiatrie clinică, psihiatrie comunitară și de legătură, psihiatrie forensică, neurologie, medicină internă, psihoterapie, bioetică și altele. Acum am înțeles că există și un nou modul de adicții, care nu face decât să mă bucure, această știre. Cred că e nevoie ca tinerii noștri să învețe mai mult despre adicții; se vorbește și de o competență în adictologie care va avea loc, cred, și la Craiova. Așteptăm cu nerăbdare vești.
16:15 dr. Victor Gheorman: Când am fost eu rezident, pregătirea în rezidențiat dura 4 ani. Acum s-a revenit la 5 ani și cred că este de asemenea un lucru bun. 4 ani părea o durată de timp insuficientă pentru pregătirea unui tânăr psihiatru. De aceea cred că 5 ani e mai bine.
16:15 dr. Mihai Voinea: Cu siguranță.
16:15 dr. Victor Gheorman: Psihiatria se poate învăța oriunde, atât timp cât există implicare, dorință, curiozitate și muncă.
16:52 dr. Victor Gheorman: Și îmi spunea și un profesor, Michael Davidson, îmi spunea într-o perioadă: „Victor, dacă vrei să faci psihiatrie, poți să faci oriunde.” E bine să călătorești, e bine să înveți să trăiești într-un sistem, ca experiență de viață. Dar strict partea de psihiatrie o poți dezvolta în orice centru universitar, pentru că există mijloace multimedia, există comunicare, se pot face lucruri și de la distanță și așa mai departe. De aceea îi încurajez pe studenții care vor să facă psihiatrie să își urmeze visul, indiferent de centrul universitar pe care îl vor alege.
16:52 dr. Mihai Voinea: Super. Că tot vorbim de viitorii rezidenți.
Cum arată o zi din viața medicului rezident pe psihiatrie? 17:30
17:32 dr. Mihai Voinea: Cum arată o zi din viața unui medic rezident în spital? Ce atribuții are? Ce face concret? Poate ce îi lipsește? Tu ești medic specialist în acest moment sau ai dat primariatul?
17:32 dr. Victor Gheorman: Am dat primariatul anul trecut.
17:32 dr. Mihai Voinea: Ok. Ok.
17:32 dr. Victor Gheorman: Sunt medic primar de un an.
17:32 dr. Mihai Voinea: De un an. Ok. Cum arată viața unui medic rezident?
17:59 dr. Victor Gheorman: Ca în orice altă specialitate, atribuțiile medicului rezident sunt de pregătire pentru viitoarea profesie. Asta trebuie să se știe de la bun început, că rezidenții nu sunt cei care fac foile. Chiar dacă se mai întâmplă uneori. Sau de multe ori. Asta așa lor principală este să învețe de la coordonatori, de la îndrumători, cum se tratează pacientul care suferă de afecțiuni psihiatrice, de boli psihice. Programul la psihiatrie este același, normal, de la 8 până la 15.
18:37 dr. Victor Gheorman: Iar minusurile, minusuri există, ca pe orice altă specialitate. Sunt lucruri perfectibile, se pot îmbunătăți. Dar cred că ne aflăm într-un punct bun. Acum, când au început și prezentările de caz și discuțiile între colegi, rezidenții care lucrează cu mine participă la congrese, la conferințe; încercăm să îi pregătim, să îi scoatem din zona de confort, să iasă pe scenă, să facă greșeli, că doar din greșeli învățăm.
18:37 dr. Mihai Voinea: Corect.
18:37 dr. Victor Gheorman: Și apoi să învățăm unii de la alții, să ne corectăm și să înțelegem că nu le știm pe toate. Cât timp percepem că nu le știm pe toate și avem multe de învățat, avem o speranță să ne perfecționăm.
Părțile pozitive ale psihiatriei 19:24
19:25 dr. Mihai Voinea: Ce lucruri pozitive găsești tu în munca ta de zi cu zi, ca și psihiatru?
19:32 dr. Victor Gheorman: A, mulțumesc pentru întrebarea asta, Mihai. E o întrebare interesantă, pentru că mulți dintre medicii rezidenți se plâng de lipsa satisfacției în profesie. Mai ales în primul an, așa cum ai spus, și mulți dintre ei, chiar discutam cu unul dintre colegi, doresc să schimbe specialitatea sau chiar să dea din nou rezidențiatul. În psihiatrie, dacă nu ai răbdare, nu ai șanse mari să faci performanță și nici să descoperi satisfacția profesională.
20:06 dr. Victor Gheorman: Nu e aceeași satisfacție pe care o are un ortoped când reduce o fractură. Sau în medicina de urgență, când un pacient nu poate să respire și brusc, grație unor intervenții sau unor medicamente corect administrate, pacientul respiră. În psihiatrie, lucrurile sunt puțin diferite. Și bineînțeles că există și șicane între medici, și glume, și ironii: „Pe cine faceți voi bine?” Asta de multe ori mă întreabă alți colegi de pe alte specialități. Dar pentru mine cea mai mare satisfacție profesională este când pacientul se întoarce acasă, la familie, se întoarce la profesia lui.
20:51 dr. Victor Gheorman: Când pacientul poate să meargă să facă cumpărăturile, să plimbe câinele, să se căsătorească, să aibă copii, chiar dacă în paralel continuă tratamentul medicamentos. Pentru că, dragă Mihai, vreau să subliniez că dragostea există și în schizofrenie. Și am un cuplu de pacienți cu schizofrenie care s-au căsătorit, au o poveste de viață extraordinară: s-au întâlnit într-un spital de psihiatrie, el internat pentru halucinații auditive imperative și un comportament dezorganizat, ea internată pentru o tentativă de suicid.
21:27 dr. Victor Gheorman: Acum, cei doi s-au căsătorit, acum câțiva ani, au și o fetiță și lucrurile merg bine.
21:27 dr. Mihai Voinea: Ce frumos!
21:27 dr. Victor Gheorman: înțeles tratamentul, continuă tratamentul, vin și la vizite la mine, lucrurile merg mai departe.
21:27 dr. Mihai Voinea: Felicitări pentru eforturi și pentru viziunea pe care o ai.
21:27 dr. Victor Gheorman: Mulțumesc frumos!
21:27 dr. Mihai Voinea: Este absolut superb. Mă bucur. Mă bucur să aud că sunt și astfel de cazuri, pentru că e puțin, cum să zic, fenomenul acela, Dunning-Kruger,
22:03 dr. Mihai Voinea: nefiind în domeniu, și probabil și cei care ne ascultă și nu sunt psihiatri, la fel ca în orice alt domeniu. Nu știi de insights, nu știi ce se întâmplă, și de asta am strecurat întrebarea, pentru că am ascultat recent un episod de podcast, tot în cadrul podcastului Grile-Rezidentiat.ro, și am auzit foarte multe elemente negative acolo, adică erau subliniate: ok, asta nu merge, asta nu merge, asta nu merge, asta nu merge. Și eram curios, ok,
22:37 dr. Mihai Voinea: e normal, asta e viața, în general nu prea merg lucrurile, și cred că rolul nostru, al fiecăruia, este să vedem ce anume merge, ce anume e pozitiv, ce anume produce o schimbare și să ne luăm puțină energie sau, cum să o numesc, inspirație de acolo.
22:37 dr. Victor Gheorman: Da, mulțumesc pentru aceste cuvinte, mi-ai făcut ziua mai frumoasă.
22:37 dr. Mihai Voinea: Mă bucur.
Gărzi, spor, salariu? 23:08
23:09 dr. Mihai Voinea: Revenind la rezidențiat, la rezidenți, pentru că cei mai mulți care o să intre în specialitate o să fie rezidenți. Cum e programul de lucru în Craiova, poate și în alte centre, dacă știi, cred că ai menționat că e de la 8 la 3, dar cum e cu gărzile, cum e cu sporul, cu salariul? Poate sunt întrebări standard, clasice, nu atât de interesante, dar le tot primim în general de la comunitate.
23:39 dr. Victor Gheorman: E normal să le primiți. E normal ca oamenii să știe cât câștigă. În primul rând, e nevoie, sau simt eu nevoia, de asumare. Ei bine, rezidențiatul este un proces de formare și de dezvoltare profesională, dar să nu uităm că rezidenții sunt adulți și au dreptul, și trebuie să-i încurajăm, să-și formeze familii și, prin urmare, să câștige bani ca să le întrețină. Psihiatria e ofertantă din punctul acesta de vedere.
24:11 dr. Victor Gheorman: Salariul acum variază undeva între 5.000 și ceva de lei în primul an de rezidențiat și poate să ajungă până la 8.000 de lei în ultimul an, având în vedere sporul de 75% pe care clinica unde lucrez eu îl are. Trebuie să precizez că nu se întâmplă același lucru în toate clinicile, poate să fie un spor între 35 și 75%. Am încercat să îmi bani mulți. Dar aici intervine o altă capcană. Eu, când am intrat în rezidențiat, aveam 1.400 de lei salariu.
24:45 dr. Victor Gheorman: Și mi se părea mult, pentru că un internist avea 1.000 de lei. Și mi se părea mult, 1.400. Așa că, atunci când au crescut salariile, și bine că au crescut, m-am gândit că o să rămână foarte mulți bani și o să fac economii, investiții și așa mai departe. Am rămas surprins că tot banii ăia i-am cheltuit și tot la finalul lunii așteptam ziua de 15 pentru a primi următorul salariu. Asta spune mult despre oameni, despre capacitatea de gestionare a finanțelor. Tu știi mai bine domeniul ăsta. Eu doar observ din experiența proprie și a colegilor mei.
25:19 dr. Victor Gheorman: Dar salariul e bun la psihiatrie. În rezidențiat, rezidenții noștri câștigă bine și slavă Domnului că se întâmplă așa. Eu îi încurajez să facă ceva cu banii.
25:19 dr. Mihai Voinea: Cum? Ce poți să faci cu banii?
25:34 dr. Victor Gheorman: Păi, poți să investești în tine. Poți să faci o formare în psihoterapie. Poți să intri la un doctorat. Poți să faci un master. Și multe alte lucruri, fiecare după gusturile și abilitățile proprii. Gărzile la psihiatrie sunt interesante și imprevizibile. Nu avem acel flux continuu din UPU.
25:34 dr. Mihai Voinea: Ok.
25:34 dr. Victor Gheorman: Nu putem să comparăm numărul de prezentări cu cele pe care le are un internist, În loc de consulturi pe care le dă un cardiolog. Știm bine că fiecare intervenție chirurgicală trebuie să fie precedată de un consult cardiologic.
26:18 dr. Victor Gheorman: Nu putem să ne luăm la întrecere cantitativ. Sunt gărzi liniștite. Unele. Și totul pare liniștit și frumos și apoi îți vine un caz, îți vin două, trei cazuri de pacienți agitați, încătușați, aduși de poliție, de ambulanță, pacienți într-o stare foarte gravă, și trebuie să intervii, să gestionezi cazul. Deci de aici vine și sporul acesta mare și îmi plăce banii ăștia mai mulți pe care îi primesc rezidenții noștri și noi, la rândul nostru, pentru că avem spor de risc.
26:57 dr. Victor Gheorman: Există și un risc ca, după externare, pacientul să dezvolte ceea ce numim o anumită fixație pe medicul respectiv sau pe asistentul medical sau pe cineva din personal. Au fost și cazuri de colegi care au fost urmăriți în oraș, care au primit amenințări telefonice, și eu mă număr printre cei care au primit amenințări prin telefon, dar, m-am spus, trebuie să ne luăm măsuri de precauție, trebuie să ne protejăm, să avem grijă de noi și de familia noastră, dar, dacă ne e frică de treaba asta, mai bine alegem altă specialitate.
26:57 dr. Mihai Voinea: Ok. Dincolo de amenințările astea, nu știu, a mers cineva mai departe de atât? Adică sunt și cazuri mai extreme?
27:40 dr. Victor Gheorman: La Craiova n-am auzit de niciun medic să fie agresat fizic. Cu jigniri, înjurături, am pățit, am trăit cu toții. Noi trebuie să ținem minte tot timpul că avem în față un bolnav psihic, un bolnav psihic care îl vede pe diavol, care îl aude pe Lucifer, care se crede extraterestru sau are un alt delir bizar, și nu trebuie să ne supărăm pe el.
27:40 dr. Mihai Voinea: Evident.
27:40 dr. Victor Gheorman: Uneori tinerii noștri uită și se supără.
28:16 dr. Victor Gheorman: Încerc mereu să le aduc aminte că nu trebuie să se supere pe cineva. Trebuie să se protejeze. Nu trebuie să stea să fie lovit.
28:16 dr. Mihai Voinea: Categoric.
28:16 dr. Victor Gheorman: Există și măsuri de protecție și chiar în stagiile pe care le desfășor cu studenții le povestesc că un salvator bun e un salvator viu. Nu trebuie să mai avem acte de eroism inutil.
28:40 dr. Victor Gheorman: Ok. Se poate întâmpla, da, să ne lovească un pacient. Încercăm să învățăm și să aplicăm ce-am învățat în discuția cu un pacient agitat. Nu să mergem să-l îmbrățișăm când el ne jignește și ne înjură. Nu o să rămânem singuri cu el când el devine violent și așa mai departe. Nu-i întoarcem spatele, nu vorbim cu el la per tu, nu-l înfruntăm, dar nici nu îi dăm întotdeauna
29:04 dr. Victor Gheorman: Există mai multe secrete ale meseriei noastre pe care trebuie să le învățăm și să le aplicăm în practica de zi cu zi și mai ales în psihiatria de urgență, pe care o desfășurăm în gărzi.
29:04 dr. Mihai Voinea: Ok. E o prezentare foarte interesantă, cu mici lucruri aruncate acolo, care în mintea potrivită pot să trezească curiozitatea celor care chiar au sau vor avea o pasiune pentru psihiatrie. Foarte interesant cum ai povestit. Din ce ai spus până acum, mă duc cu gândul la altă întrebare.
Cât de solicitantă este psihiatria? 29:38
29:38 dr. Mihai Voinea: Cât de solicitantă e psihiatria? Îți rămâne timp pentru viața personală?
29:47 dr. Victor Gheorman: Totul depinde de tine ca individ, ca persoană. Unii colegi se implică mai mult, alții mai puțin. Asta cred că va le repete o specialitate. Cu siguranță. Dacă dorești să faci și carieră universitară, și psihiatrie clinică, dacă dorești în paralel după-amiezile să le petreci la policlinici private sau făcând voluntariat într-un azil de bătrâni, în centre de paliație, și dacă le faci pe toate, e clar că timpul destinat familiei scade. Totul depinde de tine și de felul în care vrei să gestionezi lucrurile.
30:40 dr. Victor Gheorman: Depinde de câți bani vrei să câștigi; iar ne întoarcem la bani. Sunt destul de importanți, chiar dacă ne ferim de multe ori să spunem chestia asta. Există posibilități de a face profit și din psihiatrie, dar bineînțeles, există partea de cercetare, studii clinice și așa mai departe. Depinde foarte mult de ceea ce îți dorești și tu de la viață. Poți să ai și un program restrâns și restul timpului să-l dedici familiei, și la fel e la fel de lăudabilă și această inițiativă.
30:40 dr. Mihai Voinea: Ok.
Despre îndrumătorii de rezidențiat 31:11
31:11 dr. Mihai Voinea: Cum sunt îndrumătorii de rezidențiat în Craiova? Tu probabil fiind unul dintre ei, sau încă nu?
31:11 dr. Victor Gheorman: Nu, încă nu sunt coordonator de rezidențiat. Strategia este în felul următor: avem câțiva coordonatori de rezidențiat, dar în clinică rezidenții lucrează cu mai mulți medici. E o idee bună, din punctul meu de vedere, a coordonatorilor, pentru că îi lasă pe rezidenți să învețe de la fiecare medic câte ceva.
31:42 dr. Mihai Voinea: Ok.
31:42 dr. Victor Gheorman: De aceea rezidenții, în unele stagii, se rotesc, merg pe la alți colegi, apoi se formează anumite echipe și desfășurăm activitatea cumva împreună, încercând să consolidăm ideea de echipă. Pentru că și în psihiatrie, deși pare o meserie bazată foarte mult pe individualism, ei bine, nu e așa: echipa terapeutică este foarte importantă. Echipa terapeutică în psihiatrie, vreau să punctez aici, trebuie să cuprindă, pe lângă medicul psihiatru, un psiholog, sociolog, un asistent social, asistenții medicali, infirmieri și așa mai departe, pentru că este o muncă de echipă.
31:42 dr. Mihai Voinea: Ok.
32:27 dr. Mihai Voinea: Mai departe, am câteva întrebări țintite de la comunitate. Aș sugera răspunsuri scurte; dacă vrei să intri în detaliu, ești invitatul meu. De fapt, o întrebare necesită un răspuns mai amplu. O întrebare
Este o specialitate periculoasă pentru femei? 32:46
32:44 dr. Mihai Voinea: clasică: este periculos pentru o fată, așa cum se spune?
32:54 dr. Victor Gheorman: Există un grad mai ridicat de periculozitate, din punctul meu de vedere, pentru colegele noastre. Dar și aici depinde foarte mult de felul în care colega respectivă gestionează lucrurile. Este important, și o să repet ce am spus, să nu uităm că avem în față un bolnav psihic, predispus interpretării și interpretării delirante. Un gest de politețe, un zâmbet poate fi interpretat ca mai mult decât atât și poate să întărească ceea ce numim noi delirul erotomanic, să-l considere
33:35 dr. Victor Gheorman: un avans, și de aici, din păcate, lucrurile pot degenera. S-au mai întâmplat cazuri, dar avem și foarte multe colege, numeric ele sunt majoritare, doamnele din spitalul nostru, și avem foarte multe doamne doctor psihiatru foarte bine pregătite, cu performanțe remarcabile, apreciate de pacienți și de noi toți. Deci nu cred că este o problemă pentru o doamnă să aleagă psihiatria, nici pomeneală.
33:35 dr. Mihai Voinea: Ok, am înțeles. Mai departe, tot ai menționat de cazuri,
Care a fost cel mai șocant caz? 34:21
34:19 dr. Mihai Voinea: o întrebare simplă: cel mai șocant caz.
34:19 dr. Victor Gheorman: Mihai, cel mai șocant caz este un caz pe care nu o să-l uit niciodată. Trebuie să mărturisesc că am o preocupare mai mare pentru fenomenul suicidar, așa-numita suicidologie, e un termen, o traducere mai forțată așa, din engleză. Atunci când ești preocupat de suicid și de lupta împotriva suicidului, automat ai și mai multe eșecuri, iar eșecul în suicid este echivalent cu moartea. Suicidul finalizat este ireversibil, iar regretele sunt multe,
35:08 dr. Victor Gheorman: dar tardive. Și cel mai cutremurător caz care mi s-a întâmplat este când am primit într-o noapte, pe la trei dimineața, pe WhatsApp, un mesaj care suna așa: „Ups, cred că fac o prostie.” Și respectiva tânără s-a sinucis. Evident că după un asemenea caz rămâi puțin pe gânduri, e firesc să-ți pară rău, e firesc să te autoînvinovățești, să te gândești că poate ai greșit cu ceva. Dacă n-ai face asta, înseamnă că nu ți-ar păsa deloc de persoana respectivă.
35:46 dr. Victor Gheorman: Evident, un robot, o inteligență artificială bipedă și așa mai departe... Oameni, vibrăm, avem suferințele noastre. Evident că am luat ceva acasă cu mine din drama acestei fete, mai ales că a urmat o întâlnire cu părinții, în cabinetul unde desfășuram consilierea noastră și consultațiile de zi cu zi, și a fost greu să trec peste.
35:46 dr. Mihai Voinea: Ok, asta a fost clar cel mai...
35:46 dr. Victor Gheorman: Și, în general, suicidul reprezintă pentru mine cel mai trist moment al psihiatriei și cea mai mare dovadă
36:21 dr. Victor Gheorman: că suntem că nu suntem perfecți și nu suntem suficienți sau suficient de buni pentru a preveni tot timpul suicidul pacienților noștri, și e nevoie de o mai mare colaborare între mai multe instituții, între noi ca psihiatri, între noi ca medici, implicarea Bisericii, a altor comunități de cult. Din fericire, avem și astfel de parteneriate, dar știți cum e viața: fiecare om este important, fiecare viață e importantă. Degeaba am salvat 999 de vieți, dacă am pierdut una.
36:21 dr. Mihai Voinea: Da, apasă foarte greu pe umerii tăi orice, cum ai zis și tu, e un act ireversibil, și probabil că-l iei cu tine acasă. De fapt, nu probabil, cu siguranță.
Te afectează pe termen lung munca în acest mediu? 37:10
37:10 dr. Mihai Voinea: Și asta mă duce cu gândul la următoarea întrebare: stând atât de mult într-un mediu cu oameni traumatizați, zice cel sau cea care a pus întrebarea, este greu să-ți păstrezi tu echilibrul? Te afectează pe termen lung? Și mi-am notat aici că întrebarea asta a apărut de 11 ori, într-o formă sau alta, într-un set de aproximativ 35 de întrebări primite, deci este o mare curiozitate a celor care vizează psihiatria.
37:10 dr. Victor Gheorman: E o întrebare foarte bună, nu mă surprinde
37:51 dr. Victor Gheorman: numărul mare al celor care au adresat psihiatria te poate afecta. Așa cum spunea mentorul meu, profesorul Udriștoiu, în traumă, zicea domnul profesor, mai important decât intensitatea stimulului este calitatea receptorilor. E foarte important ce facem noi cu receptorii noștri. Stimulii sunt imprevizibili: trăim într-un context geopolitic instabil, am trecut printr-o pandemie, nu puteam să prevenim lucrurile astea, se întâmplă. Bunicii, străbunicii noștri au trecut prin război, secetă, schimbări de regim, violențe, discriminări și multe alte nenorociri. Cu toate astea,
38:40 dr. Victor Gheorman: unii au făcut față mai bine, alții mai puțin. Și aici e foarte important să punctez un lucru, pentru că mă adresez viitorilor, în special viitorilor medici psihiatri sau nu: stimați colegi, nu veniți la psihiatrie dacă sau cu gândul de a repara probleme personale. Nu vă faceți psihiatri în ideea că ne vom trata propria noastră suferință. E o abordare poate frontală și tranșantă din partea mea, dar este un mesaj pe care îl adresez tot timpul studenților.
39:21 dr. Victor Gheorman: Este un risc de decompensare a afecțiunilor, a afecțiunilor noastre. În niciun caz nu o să fim un remediu să ne facem noi psihiatri ca să ne tratăm problemele noastre. Mai mult decât atât, mediul acela, care fără doar și poate este unul tensionat la clinica de psihiatrie: unul țipă, altul plânge, altul râde, altul se dezbracă, altul bate în ușă etc.
39:48 dr. Victor Gheorman: este altfel perceput de un individ stabil din punct de vedere psihic, cu micile variații fiziologice ale fiecăruia dintre noi, cu totul altfel este perceput de un pacient cu o tulburare psihotică, de un medic care suferă de o depresie majoră, de o anxietate generalizată, de fobii sau de alte probleme. De aceea ar fi bine să evite specializarea în psihiatrie, pentru binele propriu.
Ai timpul și dorința necesară pentru o abordare holistică a pacientului? 40:19
40:17 dr. Mihai Voinea: Ai timp și dorința pentru o abordare holistică a pacientului? Se poate colabora în acest fel cu ei?
40:17 dr. Victor Gheorman: Cu unii da, alții nu sunt pacienți cu care se poate colabora foarte bine, da, și acest lucru, cooperarea bună sau mai puțin bună, e un criteriu sau poate o trăsătură a unor afecțiuni psihiatrice. Sunt pacienți care au conștiința bolii, acel insight prezent, care vin la noi și ne cer ajutorul, deci sunt pacienții cu tulburare depresivă, tulburare anxioasă, care vin și spun:
40:59 dr. Victor Gheorman: „Domnule doctor, ajutați-mă!” În cazul schizofreniei, în cazul altor tulburări psihotice, prin definiție pacientul nu are conștiința bolii: consideră că acele voci pe care le aude, pe care noi le numim halucinații, sunt veridice, consideră că acele idei care invadează, inundă câmpul gândirii sunt veridice. De exemplu, gândul că forțe xenopate din exterior îi ascultă gândurile, îi fură ideile, îi fură organele, îi implantează un cip prin care îi înregistrează mișcările inimii și așa mai departe. Tocmai de asta
41:42 dr. Victor Gheorman: este o idee delirantă, că este impenetrabilă la contraargumente și că pacientul are convingerea că ele așa sunt. Și atunci e mai greu să stabilim o abordare holistică la momentul respectiv și de aceea e nevoie de medicamente. Mulți colegi, cel puțin când eram în facultate sau în primii ani de rezidențiat, spuneau că vor să facă psihiatrie fără medicamente, bazându-se pe lecturi, pe lecturile lui Freud, Jung și așa mai departe. În cazul tulburărilor psihotice, unde se știe că este o
42:17 dr. Victor Gheorman: hiperdopaminergie, este o creștere de dopamină excesivă, da, e nevoie de o intervenție medicamentoasă ca să blocăm dopamina aceea. Fără medicamente nu putem să-l scutim pe pacient de halucinații, de idei delirante și de comportamentele generate de ele, pentru că de multe ori halucinațiile sunt imperative, îl pun pe bolnav să lovească, să ucidă sau să se sinucidă, să comită tot felul de abuzuri împotriva unor nevinovați. Și de aceea este nevoie de medicamente, și medicamentele nu sunt chiar așa rele cum se promovează, din păcate, pe unele site-uri media.
Se folosesc aspecte de psihologie sau abordarea pacienților este doar una psihiatrică? 42:56
42:55 dr. Mihai Voinea: Se folosesc aspecte de psihologie sau e doar o abordare psihiatrică?
42:55 dr. Victor Gheorman: Se folosesc aspecte de psihologie, în special prin colaborarea pe care o avem cu psihologul clinician. Majoritatea pacienților mei trec și prin cabinetul domnului psiholog al spitalului de neuropsihiatrie din Craiova. În plus, abordarea psihiatrică este una biopsihosocială. Pe partea biologică prescriem medicamente, după cum v-am spus, exemplul hiperdopaminergiei la nivel cerebral. Nu numai; sunt depresii care necesită tratament cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, cu antidepresive duale și așa mai departe,
43:40 dr. Victor Gheorman: cu benzodiazepine, timostabilizatoare, antipsihotice și așa mai departe. Asta e partea biologică. Trebuie să ne ocupăm și de partea psihologică: până să trimitem pacientul la psiholog, trebuie să facem și noi o consiliere. Nu e suficient să prescriem o rețetă și să-i spunem: „Ia medicamentele acestea cu un pahar de apă și ne vedem joi, și nu mă interesează ce e pe acasă nu medicamentele ameliorează statusul neurobiologic, dar e nevoie și de o consiliere, și e nevoie de timp, e nevoie să vorbești mult
44:14 dr. Victor Gheorman: cu pacientul. Iar a treia parte, integrarea socială: degeaba omul este bine din punct de vedere biologic și psihologic dacă el nu este integrat social. Trebuie să ne preocupe și ce facem cu bolnavul după ce acesta pleacă din clinica de psihiatrie. Este un specific al psihiatriei față de alte ramuri medicale, unde colegii mei spun: „Bă, nu mă mai interesează ce a făcut el.” Păi, nu mă interesează unde se întoarce, are unde să stea, are ce mânca,
44:43 dr. Victor Gheorman: are unde să lucreze, poate să lucreze, e un mediu stresant acasă, se ceartă în fiecare zi, e un mediu nociv? Toate lucrurile astea sunt importante în meseria noastră și, dacă nu ai răbdare și timp pentru ele, mai bine alegi altceva.
44:43 dr. Mihai Voinea: Am înțeles, mulțumesc.
Ce fel de ancore ai pentru a rezista? 45:06
45:04 dr. Mihai Voinea: Ultima întrebare din seria asta: ce fel de ancore, în ghilimele, ai pentru a rezista?
45:04 dr. Victor Gheorman: Bine, bine, bine. Acum o să răspund cu o mică introducere pe care ar fi trebuit să o fac la început: toate răspunsurile reprezintă punctul meu de vedere, doar opinia mea, nu reprezint nimic altceva decât vocea propriei mele rațiuni. Ancorele mele sunt reprezentate de familie, de credință și de micile plăceri ale vieții, cum ar fi sportul
45:49 dr. Victor Gheorman: și călătoriile. Cred că un psihiatru trebuie să aibă propriile sale ancore, specifice personalității sale și hobby-urilor. Da, în ceea ce mă privește, familia și credința sunt două ancore puternice, care mă ajută să mă restabilesc, să-mi repun pe hartă reperele vieții.
Cât de dificilă este materia? 46:18
46:17 dr. Mihai Voinea: Mergem mai departe spre câteva informații specifice, sunt întrebări despre specialitate. Prima întrebare: cât de dificilă e materia în sine?
46:17 dr. Victor Gheorman: Uite, Mihai, mi-ai ridicat mingea la fileu. O altă cu mare pasiune a mea e tenisul de câmp, deși nu sunt un jucător foarte bun, îmi place foarte mult să practic, și aici mi-ai ridicat-o la fileu. Și vreau să spun că acum ceva timp am început stagiul de psihiatrie cu anul 6, cu studenții anului 6, întrebându-i cine vrea să facă psihiatrie.
46:53 dr. Victor Gheorman: Mi-au răspuns timizi câțiva, deși sunt convins că mai mulți vor asta, deopadă că la rezidențiat s-a luat destul de sus psihiatria. Mi-au răspuns, au ridicat 3 studente mâna și le-am întrebat de ce: e primul vostru stagiu de psihiatrie, de unde știți că vreți să faceți psihiatrie? Nu începusem, cred, nici cursul, în orice caz eram la început cu toate. Din cele 3, una singură a avut curajul să-mi răspundă, și asta ar fi o discuție interesantă,
47:27 dr. Victor Gheorman: de ce studenții noștri nu vorbesc cu asistenții de grupă și cu cadrele didactice. Erau discuții libere, nu primeau note, bile albe, bile negre, nu se întâmpla nimic, nu știam cum le cheamă, era primul stagiu, voiam doar să vorbesc cu ei era și curios. Și am primit un răspuns: „Vreau psihiatrie pentru că este o materie, sau este o disciplină, ușoară, bănoasă și nu se fac gârzi problema era că a doua zi eu eram de gardă, și le-am spus:
47:57 dr. Victor Gheorman: sunt spitale de psihiatrie în țară unde nu se fac gărzi, dar se poate și mai rău, sunt spitale în țară unde psihiatrul face gardă de medicale, adică trebuie să trateze deopotrivă și urgențele cardiologice, pneumologice, metabolice, neurologice etc. Asta nu e un refugiu, psihiatria, pentru că nu se fac gărzi. Sunt specialități unde sigur nu se fac gărzi; dacă vrei ceva fără gărzi, poți să alegi o altă ramură. Latura bănoasă am lămurit-o: se câștigă bine
48:29 dr. Victor Gheorman: în timpul rezidențiatului, dar după rezidențiat sunt alte specialități mult mai profitabile, dacă ne uităm strict la partea economică. Rămâne partea că alegem psihiatria pentru că este ușoară. Aici depinde foarte mult și de inteligența fiecăruia dintre noi, dar mie mi s-a părut foarte grea și mi se pare o specialitate foarte grea, mi se pare o specialitate complexă, pe care nu prea poți să o tratezi cu superficialitate. Deci, ca să-ți răspund la întrebare, psihiatria este o materie foarte grea.
48:29 dr. Mihai Voinea: Exact cum mă așteptam, îmi aduc aminte că a fost o materie dificilă. Cum e procesul de lucru?
Viața de psihiatru devine monotonă? 49:13
49:15 dr. Mihai Voinea: Cum e viața de zi cu zi ca psihiatru? Devine monotonă? Dacă da, cum gestionezi asta?
49:22 dr. Victor Gheorman: Nu mi se pare. Nu cred că am întâlnit vreodată monotonia în anii aceștia de practică. Am întâlnit frustrare, am întâlnit neputință, am întâlnit tristețe, dar monotonie niciodată.
49:22 dr. Mihai Voinea: Super, super.
Despre cărțile de psihiatrie 49:44
49:44 dr. Mihai Voinea: Care sunt cărțile must have, obligatorii, în psihiatrie?
49:50 dr. Victor Gheorman: Avem, bineînțeles, o serie de cărți recunoscute, de valoare incontestabilă, dar eu aș recomanda studenților care vor să facă psihiatrie să nu se apuce să le citească înainte. Cărțile acelea trebuie citite sub îndrumarea unui specialist și la momentul potrivit. Nu aș vrea ca ei să înțeleagă greșit din acele cărți anumite concepte foarte grele, pe care nu le pot înțelege deocamdată, și apoi să se răzgândească, să fugă de psihiatrie sau, din contră, să aleagă psihiatria mergând pe niște premise greșite.
50:39 dr. Victor Gheorman: Trebuie să vină la psihiatrie, să vadă bolnavii prima dată fără să citească nimic, să-și formeze propriile impresii, nevinovate, curate, pure, ale tânărului absolvent de medicină care vrea să ajute omul să fie bine, și apoi e timp să învățăm și despre semiologie psihiatrică, despre psihopatologie, despre tratamente și așa mai departe. Asta e sfatul meu. Ok, eu nu am făcut așa.
50:39 dr. Mihai Voinea: Sună, sună foarte bine.
50:39 dr. Victor Gheorman: Am citit înainte, da, eram disperat să fac psihiatrie, am dat alunos la singura mea opțiune
51:18 dr. Victor Gheorman: și mă gândeam: „Băi, ce fac dacă nu prind psihiatrie se putea întâmpla. M-am apucat foarte devreme să învăț pentru rezidențiat, tocmai că nu știam ce fac dacă nu prind psihiatrie. N-a fost bine să înveți cu mult timp înainte, pentru că am ajuns la nivel de surmenaj: nu mă puteam concentra, îmi venea să vomit, nu puteam să mă odihnesc și luam note din ce în ce mai mici la teste, cu cât mă apropiam
51:45 dr. Victor Gheorman: ce mai mult examenul aș fi luat o notă și mai mică. Așa, am luat 840, am fost locul 62 atunci, din 400 de candidați, și am putut să aleg liniștit psihiatrie dar nu știu ce aș fi făcut. La momentul respectiv se dădea pe centre, nu național.
51:45 dr. Mihai Voinea: Se dădea pe centre. Ok.
Atestate și competențe în psihiatrie 52:07
52:06 dr. Mihai Voinea: Ce atestate, ce competențe, supraspecializări? Nu avem, dar înțelegi ideea.
52:06 dr. Victor Gheorman: Da, se vorbește de competența în adicții, de care v-am povestit, care încă se pregătește, o să înceapă cât de curând; din știința mea, se va putea urma și la Craiova.
52:06 dr. Mihai Voinea: Ok, ar fi utilă, având în vedere problema adicțiilor în patologia psihiatrică.
52:06 dr. Victor Gheorman: Eu am vrut să fac o formare în psihoterapie, pe care am încheiat-o în 2018, pe care am făcut-o la București. Am ales psihoterapia centrată pe persoană
52:45 dr. Victor Gheorman: și am ales-o din greșeală, în sensul că n-am știut despre ce e vorba. M-am dus acolo și s-a întâmplat să-mi placă foarte mult. Am încercat să și practic psihoterapie într-o perioadă, am renunțat, nu mai practic, e prea mult pentru mine. Și când e prea mult, e bine să mai pui și stop, lași pe alții să facă. Dar cunoștințele pe care le-am dobândit acolo și experiențele pe care le-am trăit nu mi le poate lua nimeni, sunt minunate.
53:14 dr. Victor Gheorman: Și recomand tuturor psihiatrilor să facă o formare în psihoterapie. Sunt sute de formări la dispoziție: cognitiv-comportamentală, psihanaliză, integrativă etc. Le recomand tuturor să facă o formare de psihoterapie, ca să se pună puțin și, cum spun ardelenii, în papucii psihologului. E bine să ai o cultură generală și psihoterapeutică.
53:14 dr. Mihai Voinea: Ok.
Posibilități de angajare după rezi 53:44
53:42 dr. Mihai Voinea: Mergem în direcția carierei de după rezidențiat. Vorbim din nou de o întrebare care se tot repetă, în general apare la fiecare specialitate, la unele apare de foarte multe ori, bineînțeles că a apărut și la psihiatrie: ce posibilități de angajare există după terminarea rezidențiatului, că vorbim de privat, că vorbim de stat? Poți da o minge la fileu.
53:42 dr. Victor Gheorman: Da, mulțumesc. Psihiatria are un deficit de personal la nivel național, nu mai știu dacă e chiar deficitară în definiția termenului,
54:25 dr. Victor Gheorman: se caută psihiatri în țară, asta vreau să zic. Bineînțeles că toți vrem să lucrăm în centre universitare sau în orașe mari, în ideea de a ne întemeia o familie, de a avea facilități, oportunități pentru familie și pentru copii. Mai puțin ne dorim să lucrăm în zone izolate ale țării sau zone defavorizate, cu toate că și oamenii aceia merită aceleași tratamente și aceeași calitate a serviciilor psihiatrice ca locuitorii marilor orașe. Dar ar fi două lucruri importante.
55:01 dr. Victor Gheorman: Unu la mână, pentru cei care vor să plece în străinătate: psihiatria se caută pe scară largă în Germania și nu numai. Din punctul meu de vedere, e foarte greu să practici psihiatria într-o limbă alta decât cea maternă, dar am multe cazuri de colegi care practică psihiatria în Germania, care nu știau bine limba germană și care au învățat-o și apoi s-au făcut psihiatri și care au rezultate foarte bune. Deci pentru colegii care vor să plece
55:38 dr. Victor Gheorman: în străinătate e o variantă bună să facă psihiatrie. Dar eu nu sunt un promotor al plecării medicilor; din contră, m-am poziționat întotdeauna și am declarat public că eu vreau să păstrăm medicii în țară și vreau să facem, dacă se poate, o să influențez clasa politică și nu numai, factorii de decizie, ca să ne păstrăm valorile și inclusiv medicii. Pentru că în domeniu să lucrezi în România, iar în România se caută psihiatri, se pot angaja la stat,
56:09 dr. Victor Gheorman: v-am spus, în orașe și în zone mai defavorizate, iar în privat lucrurile merg bine, să știți. Am colegi care lucrează doar în privat, în regim de contract cu Casa de Asigurări. Bineînțeles, se pot câștiga sume frumoase, dar în niciun caz sumele vehiculate la alte specialități medicale. În ceea ce privește regimul de privat cu plata directă, lucrurile nu stau chiar așa bine. Oamenii sunt dispuși să dea oricât de mulți bani pentru o disfuncție sexuală, pentru o tulburare cardiovasculară,
56:52 dr. Victor Gheorman: ei nu se uită la trimitere, și la card, și plătesc consultația, primesc bonul și sunt foarte mândri și spun: „Eu am probleme cu inima”, de laudă cumva, de laudă, e o chestie acceptată social. Foarte puțin o să zică, să se laude: „Eu sunt schizofrenic”, „Eu sunt bipolar” sau „Am o mamă care are demență” sau „Băiatul meu este cu schizofrenie”, „Fata mea suferă de tulburare delirantă”. Boala psihică încă stigmatizează, ne face sau îi face pe bolnavii psihici
57:27 dr. Victor Gheorman: să se retragă, să se ascundă. Nu sunt dispuși în niciun caz să achite sau să înțeleagă importanța psihoterapiei, a psihiatriei și a sănătății mintale în general. E nevoie să spun și lucrul ăsta, ca să știe viitorii studenți.
57:27 dr. Mihai Voinea: Ai punctat extraordinar, pentru că e un aspect pe care eu personal îl bănuiam, mi l-ai confirmat. Deci funcționează foarte mult când lucrezi cu Casa, nu funcționează neapărat atunci când trebuie să vină pacientul să-ți plătească consultația în mod direct,
58:03 dr. Mihai Voinea: fără să ai tu contract cu Casa.
58:03 dr. Victor Gheorman: Uite, mi-a zis cineva odată: „Domnule doctor, am plătit suficienți bani la cardiologie, la dermatologie și la urologie, nu am mai plătit și la psihiatrii că asta e cumva la „și altele dar nu e la „și altele”, din punctul meu de vedere, pentru că sănătatea psihică este foarte importantă. Și nu spun eu că sunt, vezi Doamne, marele psihiatru, nici vorbă de asta, dar „dacă n-ai cap, e vai de picioare”,
58:35 dr. Victor Gheorman: spune o vorbă, și e adevărat. Dacă nu reușim să ne gestionăm afecțiunile psihiatrice, n-o să fim bine nici din punct de vedere oncologic, gastroenterologic, reumatologic și altele. Sunt dovezi care arată clar implicațiile psihicului și nivelul de stres, care poate să influențeze evoluția și prognosticul unei afecțiuni sau alteia.
58:35 dr. Mihai Voinea: Da, ai mare dreptate. Stăteam și mă gândeam la mine, în viața de proaspăt tată, și stresul pe care l-am avut în ultima perioadă, și mi-am confirmat, în monologul meu interior,
59:13 dr. Mihai Voinea: ca să-l numesc așa, că trebuie să reduc stresul și trebuie să am mare grijă la sănătatea mea mentală, pentru că am ajuns aproape, nu e prima dată când ajung aproape de burnout. Am stat și am citit etapele, să văd pe unde mă aflu. În ultimii ani am fost foarte aproape și mi s-a confirmat de fiecare dată când mă apropiam de prăpastie: ok, trebuie să fac ceva, pentru că nu e în regulă pe termen lung. Nu știu,
59:45 dr. Mihai Voinea: probabil că sunt tot felul de implicații, adică pot să se ramifice în momentul în care stai în burnout o perioadă mai mare de timp. Probabil tu poți să-mi confirmi, apar și alte probleme, și voiam doar să confirm faptul că știu ce spui, adică inclusiv pe mine mă interesează să fiu capabil să performez în viața de zi cu zi, să-mi duc planurile la final, să-mi ating obiectivele, și fără să ai o minte sănătoasă și odihnită, aș spune,
1:00:25 dr. Mihai Voinea: nu prea poți să ai o viață de calitate. Și nu vorbesc aici de o viață bogată în posesiuni materiale, nu despre asta e vorba, pur și simplu o viață de calitate, în care să fii tu ok cu tine din toate punctele de vedere, și începe cu mintea. Doar am vrut să confirm chestia asta, că am trăit-o pe pielea mea recent și am ajuns la concluzia asta a treia oară, probabil.
Cea mai mare satisfacție în psihiatrie? 1:00:56
1:00:55 dr. Mihai Voinea: Merg mai departe cu o serie de întrebări mai abstracte. O întrebare deja ți-am pus-o la începutul interviului: care este satisfacția cea mai mare în psihiatrie? Poate poți să dai un răspuns mai scurt sau să trecem din nou prin el, în ideea în care să păstrăm secțiunea asta cu informațiile mai abstracte.
1:00:55 dr. Victor Gheorman: Păi, am dat un exemplu: căsătoria pacienților mei cu schizofrenie a fost o bucurie foarte mare, și mai ales când s-a născut un copilaș. Aș fi vrut
1:01:28 dr. Victor Gheorman: să-mi spună mai repede, pentru că se aflau sub tratament antipsihotic, timostabilizator, care avea un potențial teratogen. A trebuit să mă consult cu un medic ginecolog atunci, care n-a fost foarte încântat să audă de ce tratament primea. Ei nici n-au vrut să audă de avort, nici eu, și până la urmă Dumnezeu a hotărât ca acest copil să fie sănătos și ei să fie fericiți, și eu, automat, sunt foarte bucuros. Mai am și alte exemple, dar vreau să păstrez locul unu pentru această frumoasă familie.
1:01:28 dr. Mihai Voinea: Mă bucur.
Ce fel de personalitate se potrivește sau nu în psihiatrie? 1:02:07
1:02:06 dr. Mihai Voinea: Ce fel de personalitate crezi că se potrivește în psihiatrie?
1:02:06 dr. Victor Gheorman: Nu cred că există o anumită personalitate a psihiatrului. Suntem diferiți. Eu nu sunt un psihiatru, poate să-i dea seama, care... nu sunt genul de poker face, nu sunt genul de om care nu se lasă atins de nimic. Am colegi care sunt și din categoria asta, am colegi și din alte categorii. Suntem diferiți, nu suntem toți buni, nu suntem nici toți răi pentru o categorie de pacienți.
1:02:43 dr. Victor Gheorman: Poate eu sunt potrivit, și vreau să cred asta, pentru alții cu siguranță nu sunt eu, și e colega mea sau colegul meu. E important, și asta vorbesc cu pacienții mei adeseori, este importantă o compatibilitate între medicul psihiatru și pacient. Și aici nu vorbim de psihiatria de urgență, unde fiecare medic trebuie să gestioneze o urgență psihiatrică, fiecare medic psihiatru; aici vorbim de practica de zi cu zi, de psihiatria clinică. Trebuie să existe o empatie și o compatibilitate.
1:03:16 dr. Victor Gheorman: O să reple acest termen de compatibilitate. Acum câțiva ani, când m-am operat, am suferit o tiroidectomie, nu am avut nicio compatibilitate cu medicul chirurg, și operația a decurs foarte bine. Și m-am gândit eu așa, eram la vremea aia rezident, și zic: ce e mai important, să-mi placă de băiatul ăsta sau să fie el expert în plagă, într-o zonă delicată? Cea de-a doua variantă de răspuns era corectă. Dar la psihiatrie nu e așa. Dacă nu-ți place de omul ăla,
1:03:52 dr. Victor Gheorman: dacă n-ai un pic de încredere în psihiatrul tău, nu poți obține performanță, pentru că nu te poți deschide suficient, și dacă nu te deschizi suficient, nu poți primi tratamentul adecvat, holistic, cum ai spus tu. Poți primi medicația, ok, dar nu e suficient, trebuie și ceva în plus.
1:03:52 dr. Mihai Voinea: Ok, urma să întreb pentru cine crezi că nu este potrivită această specialitate, și cred că ai răspuns și la întrebarea asta.
1:03:52 dr. Victor Gheorman: O să repet, pentru că n-aș putea să fie detrașant spun:
1:04:30 dr. Victor Gheorman: clar nu pentru ei. Dar e de preferat ca cei care suferă de afecțiuni psihice să evite psihiatria, în special pentru binele lor. Din păcate, am avut și cazuri de decompensări ale colegilor noștri și ar fi mai bine să se orienteze spre alte domenii de activitate. Mai sunt și alte categorii de pacienți, de pacienți, scuză-mă, de medici, pentru care nu cred că e potrivită psihiatria: celor cărora nu le place să citească, cei care se gândesc și vor
1:05:06 dr. Victor Gheorman: rezultate concrete, rapide, acum, exact: A plus B egal C, explică-mi clar cum apare halucinația, acum, scurt. Na, cum să explici asta? Nu cred că e bine să vii la psihiatrie dacă ai gândirea asta.
1:05:06 dr. Mihai Voinea: Ok.
1:05:06 dr. Victor Gheorman: Alte ramuri, foarte ok pentru asta. Și mai e o categorie de indivizi, cei cărora nu le-a plăcut medicina, și o să râzi, dar când nu eram așa bătrân sau, mă rog, așa de experimentat, cum vrei tu să o numești, când mai umblam și
1:05:43 dr. Victor Gheorman: eram tânăr student și mai mergeam și eu pe la terase și pe la locuri de socializare, dar voiam să fac psihiatrie, îmi spuneau diverși indivizi din facultate: „Domnule, vreau să mă fac psihiatru pentru că mie nu mi-a plăcut medicina și eu n-am învățat mai deloc în facultate Țin minte răspunsul ăsta al lor și abordarea asta, și acum mă gândesc cât de mult greșeau acei oameni. Să ne înțelegem, stimați studenți, Mihai face acest podcast în special pentru voi:
1:06:13 dr. Victor Gheorman: psihiatria cuprinde o mare parte din medicină. Dacă nu v-a plăcut medicina, psihiatria nu este un refugiu ca să fugim de ce n-am învățat în facultate. Putem să recuperăm, niciodată nu e târziu, niciodată nu e târziu, putem să reluăm cursurile, semiologie medicală, fiziologie, biochimie, ce vreți dumneavoastră, dar nu e normal ca un psihiatru să nu fie în stare să citească un EKG sau să nu știe anumite lucruri elementare din medicina somatică. Evident,
1:06:46 dr. Victor Gheorman: nu o să mai examinăm rinichii prin metoda Guyon, Glenard și Zrael o să alegem o chestiune mai simplă sau, dacă vrem o chestie de migală, o să trimitem la internist sau la nefrolog, dar trebuie să știm și noi cum se examinează splina, cum se măsoară pulsul și lucruri de bază, care, din păcate, lipsesc unora dintre rezidenții noștri din primul an.
1:06:46 dr. Mihai Voinea: Ok.
Pacienții psihiatrici vs. celelalte specialități 1:07:17
1:07:15 dr. Mihai Voinea: Următoarea întrebare, și ne apropiem de final: ce anume este adesea trecut cu vederea și ai vrea ca ceilalți colegi medici să cunoască despre psihiatrie?
1:07:15 dr. Victor Gheorman: Poate cel mai dureros lucru pe care îl întâlnesc, în general în psihiatria de urgență, din gărzi: mulți medici uită că pacientul respectiv este un om. Spun doar: „Am un bolnav psihic, ți-l trimit la tine.” Cuvintele sunt mult mai dure, dar n-aș vrea să le folosesc în acest podcast.
1:07:15 dr. Mihai Voinea: Ok.
1:07:15 dr. Victor Gheorman: Pentru că nu le permit
1:07:59 dr. Victor Gheorman: studenților mei și îi învăț încă din anul 6 să nu folosească cuvinte jignitoare, peiorative, stigmatizante, prin care se descriau în trecut afecțiunile psihiatrice. Dar colegii noștri încă le mai folosesc, din alte domenii și de la alte spitale. Nu e normal să-mi trimiți un pacient care are melenă și care are și schizofrenie sau un pacient care are pneumotorax și care are și schizofrenie. Schizofrenie va avea toată viața, stimați colegi, asta vreau să nu uitați. Pacientul cu schizofrenie
1:08:33 dr. Victor Gheorman: nu e tot timpul o urgență psihiatrică. Devine o urgență psihiatrică în cazul unei decompensări psihotice, în cazul unui episod psihotic acut, cu halucinații, agitație psihomotorie, delir etc., dar schizofrenie va avea toată viața, așa cum va avea diabet zaharat, poliartrită reumatoidă și alte afecțiuni cronice. Asta aș vrea să înțelegem: că înainte de a fi bolnav psihic, este un om care necesită dragostea noastră și îngrijirea holistică de care spuneai, făcută cu profesionalism și desăvârșire.
1:08:33 dr. Mihai Voinea: Da, foarte important.
1:09:14 dr. Mihai Voinea: Punem întrebarea asta în general la fiecare interviu și e foarte interesant cum răspunde fiecare medic. Am acum o idee, cred că e genul de, nu știu, materie, foarte mult spus, un opțional care ar trebui introdus în medicină, în facultate: impresiile de la diverși medici, și le-aș putea numi bias-uri, pentru că nu e normal. Adică pot să dau și eu un răspuns la întrebarea asta: cred că eram la urologie, în stagiu, în anul 4, și, bine,
1:10:00 dr. Mihai Voinea: era doar unul dintre stagiile de chirurgie, dar atunci am auzit prima dată, doar ce începea chirurgia, făcusem semiologie în anul 3, și am văzut impresia și, cum să zic, peisajul pe care îl pictau chirurgii despre specialitățile nonchirurgicale: se credeau superiori, restul doar se joacă, noi facem treabă și așa mai departe. Și așa cum ai zis și tu despre psihiatrie, că sunt alți colegi care stigmatizează sau care se referă în anumite moduri la pacienții psihiatrici, asta așa,
1:10:42 dr. Mihai Voinea: ca o paranteză mare. Cred că e genul de lucru care ar trebui introdus undeva în curriculă, pentru că, la urma urmei, e un sistem medical, se numește, și trebuie ca toate rotițele astea din sistem să funcționeze bine ca tot sistemul să meargă bine. Altfel, dacă toată lumea are bias-uri și impresii despre ceilalți și se cred mai importanți sau consideră că rolul altor medici nu e la fel de important, atunci sistemul nu are cum să meargă bine.
1:11:15 dr. Mihai Voinea: Asta e opinia mea.
1:11:15 dr. Victor Gheorman: Aș vrea să punctez și eu aici un lucru: e bine să ne păstrăm simțul umorului, e o virtute a oamenilor inteligenți, așa se spune. Așa cum chirurgii spun de interniști că știu totul, dar nu fac nimic, iar interniștii spun despre chirurgi că ei cred că fac totul, deși nu știu nimic, despre psihiatri știi cum se spune? nu am auzit o singură dată descrierea asta și am îmbrățișat-o cu umor, așa cum
1:11:53 dr. Victor Gheorman: cred că trebuie să o facem. Se spune că un psihiatru nu știe nimic și nu face nimic, dar are o părere certă despre tot ce se întâmplă în univers. Așa zic ceilalți despre noi. Evident că nu-s de acord, dar, așa cum am spus, umorul este o virtute a oamenilor inteligenți și noi, intelectualii, trebuie să pretindem că suntem inteligenți și că avem și simțul umorului. Am dat câteva exemple izolate de colegi cu care nu m-am înțeles
1:12:21 dr. Victor Gheorman: în gărzi, dar în general există colaborare și există speranță, există speranță în ceea ce privește colaborarea cu alte discipline medicale, cu poliția, cu autoritățile, de multe ori ne lovim de ei și trebuie să colaborăm cu ei, spiritualitatea și Biserica. Am avut, uite, încă o reușită; dacă îmi permiți, o să mai vorbesc un minut.
1:12:21 dr. Mihai Voinea: Sigur.
1:12:21 dr. Victor Gheorman: Despre o altă mare bucurie a mea: e vorba de un pacient, tot așa, cu tentativă suicidară. Am ținut o prezentare
1:12:53 dr. Victor Gheorman: și la Câmpulung Moldovenesc, recent, la o conferință de psihiatrie comunitară și socială. E vorba de un pacient care locuia într-un adăpost silvic, într-o pădure din apropierea Craiovei, din mila unui pădurar. Nu avea locuință, dar, din păcate, și adăpostul silvic pus la dispoziție de pădurar nu avea lumină, căldură, era plin de rozătoare, de șerpi, era un mediu total neprielnic. Iar pacientul nostru a decis să se sinucidă. Din fericire, a fost salvat, a ajuns la spital,
1:13:28 dr. Victor Gheorman: evoluția a fost foarte bună din punct de vedere somatic, a fost transferat la psihiatrie, l-am preluat eu, ne-am înțeles foarte bine, a răspuns foarte bine la tratament. Problema era ce fac cu el după ce pleacă din spital, unde îl trimit, tot acolo? Atunci când nu știi ce să mai faci ca psihiatru, te rogi: „Doamne, până aici pot eu, mai încolo dă-mi o soluție.” Și am vorbit cu duhovnicul meu, cu preotul duhovnic, și din vorbă în vorbă
1:14:02 dr. Victor Gheorman: i-am explicat câteva lucruri și mi-a zis: „Domnule, uite, lasă-mă să încerc și eu.” A vorbit, la rândul lui, cu superiorul lui, nu știu ierarhia clerului, care, la rândul lui, a vorbit cu reprezentantul comunității mozaice din Craiova. Nici nu știam că există în Craiova o comunitate mozaică. Iar, prin intervenția distinsului profesor Cornelul Sabetai profesor de chirurgie pediatrică la UMF Craiova, i-au găsit bolnavului nostru un loc la cimitirul evreiesc. Nu știam nici că există cimitir evreiesc în Craiova,
1:14:35 dr. Victor Gheorman: dar i-au găsit un loc de portar și efectiv am reușit să-l integrăm social pe o perioadă de timp, prin intervenția reprezentanților a două comunități spirituale, două lăcașuri de cult. E important să ne extindem relațiile și colaborările, ca medici psihiatri, și cu alte instituții medicale și nonmedicale, pentru că nu știi de unde sare iepurele și ce poți face pentru un bolnav, și e păcat să nu faci tot ce stă în putință.
1:14:35 dr. Mihai Voinea: Super, absolut, wow! Chiar am vrut să subliniez,
1:15:13 dr. Mihai Voinea: mi se pare fascinant tot ce faci și ai o satisfacție foarte mare în ceea ce faci, se vede, și te felicit pentru faptul că vezi partea plină a paharului, pentru că ai speranță, pentru că am mai discutat cu colegi, sau e pur și simplu suficient să te uiți în societate, la știri, în mass-media, și să vezi că toată lumea are o viziune, toată lumea, evit să folosesc cuvinte din astea foarte absolute.
1:15:48 dr. Mihai Voinea: Marea majoritate a oamenilor au o viziune foarte dark, aș zice, în ultima perioadă, și mă bucur foarte mult să văd că vii cu o rază de lumină, aș putea să o numesc, e foarte important. Chiar citeam pe un subreddit, pe platforma Reddit, cred că Medical School Romania, urmăream ce se mai întâmplă zilele trecute și am văzut că erau mai multe discuții legate de rezidențiat, erau mai mulți medici rezidenți care se plângeau de salariile mici. Noi am discutat de psihiatrie; evident, salariile sunt mai mari acolo unde permite spitalul și plătește sporul respectiv.
1:16:35 dr. Mihai Voinea: Pot să înțeleg că într-un oraș mare, dacă nu ai spor și ești pe o specialitate, pornești de la un 3.000 și ceva de lei; este foarte puțin, rezonez cu ceea ce au spus ei acolo. Înțeleg că în multe locuri, nici măcar îndrumătorii poate nu își dau interesul, poate nu învață atât de mult, dar în același timp cred că ar trebui găsit un echilibru și ar trebui să ne antrenăm
1:16:58 dr. Mihai Voinea: mai mult abilitatea, nu știu dacă e o abilitate, trăsătura asta de a căuta speranța mai mult, de a vedea partea plină a paharului, pentru că, repet, viața e dificilă în cea mai mare parte a dimensiunii ei, să spun așa, și singura metodă prin care putem să fim împliniți ca oameni, să găsim o satisfacție, este să găsim părțile bune, să le căutăm. E un efort. Și mă bucur să văd că la tine aproape că nu există efort și vine foarte natural.
1:17:37 dr. Victor Gheorman: Hai să știi că îți mulțumesc frumos pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-ai adresat. Trebuie să-ți mărturisesc că mă simt bine la spital și mă simt bine cu pacienții mei. Nu e tot timpul roz, apar și, am spus, apar fusturile pentru că vrei să faci mai mult și de mă întorc nu poți să faci mai mult și nu-l găsești pe vinovat, acea rotiță care scârțâie, n-o găsești. Dar psihiatria este spectaculoasă. Este cea mai frumoasă ramură medicală, din punctul meu de vedere.
1:18:18 dr. Victor Gheorman: Și trebuie făcută cu dragoste. Trebuie Banii o să vină. Și le garantez tuturor celor care ne ascultă că din medicină se trăiește bine în România. Cu salariile actuale este bine. Tot timpul e loc de mai bine, tot timpul e loc de mai mulți bani, de mai multe posibilități, de condiții mai bune de muncă.
1:18:18 dr. Mihai Voinea: Da.
1:18:18 dr. Victor Gheorman: Totuși, se trăiește bine față de ce a fost în trecut. Și de aici putem pleca.
Planurile pentru viitor ale dr. Victor Gheorman 1:18:48
1:18:48 dr. Mihai Voinea: Ok. Că tot vorbești despre viitor și folosești verbele la viitor. Suntem pe final și vreau să te întreb, privind spre viitor: care sunt planurile tale în lumea psihiatriei?
1:19:05 dr. Victor Gheorman: Da. Îndrăzneață perspectivă. Planurile mele. Mi-aș dori în continuare să îmi derulez activitatea deopotrivă pe partea didactică. Iubesc să fiu cu studenții, iubesc să le împărtășesc puțin și din experiența mea. La stagiu și la curs nu vorbesc doar partea teoretică, se poate găsi și în cărți. Le arăt pacienți. Încerc să vin cu experiențe din viața mea. Vreau să le spun ce este psihiatria și vreau să încerc să le arăt realitatea, astfel încât ei să poată să aleagă în oarecare cunoștință de cauză dacă își doresc sau nu să facă psihiatrie.
1:19:57 dr. Victor Gheorman: Spuneam că doresc să merg pe partea didactică, deopotrivă pe partea clinică, și să îmi depășesc în fiecare zi barierele care există și persistă de-a lungul timpului. Avem minusuri cu toții, am și eu multe, am și eu anxietăți, lucrez cu ele, dar doar prin exercițiu și prin expunere poți atinge performanța, care în medicină, performanța supremă, este reprezentată de asigurarea unui act medical reușit. O altă perspectivă și un alt plan de viitor al meu este reprezentat de cercetare.
1:20:42 dr. Victor Gheorman: Asta e sistemul în România: un cadru universitar trebuie să facă și învățământ, și cercetare, și parte clinică. În Statele Unite e cu totul altceva. Dar noi trăim în România și atunci trebuie să ne adaptăm cumva sistemului acestuia și să facem performanță cât putem și în cercetare. Există studii clinice, naționale, internaționale, parteneriate cu japonezi, cu americani, cu oameni deschiși. Trebuie doar să aloci un pic de timp și pentru asta. Există o biobază la UMF Craiova, un centru de neuroștiințe, unde ne putem asocia și putem face echipe de lucru. Trebuie să învățăm să greșim, să învățăm din greșeli, să ne așteptăm să avem și eșecuri, dar să visăm la izbândă.
1:20:42 dr. Mihai Voinea: Mult succes!
1:20:42 dr. Victor Gheorman: Mulțumesc!
1:20:42 dr. Mihai Voinea: Îți doresc!
Sfaturi pentru cei ce își doresc psihiatrie la rezidențiat 1:21:46
1:21:44 dr. Mihai Voinea: Iar pe final, aș vrea să te întreb: ce sfaturi i-ai da unui tânăr student sau absolvent sau medic rezident care își schimbă specialitatea și care ia în calcul psihiatria?
1:21:59 dr. Victor Gheorman: În primul rând, să se uite în oglindă, în liniște, fără presiunea timpului, fără presiunea părinților, a soției sau a altor factori din jur, să se uite în oglindă, să se uite, dacă poate, în adâncul sufletului și să-și răspundă la întrebarea: de ce vreau să mă fac psihiatru? Iar dacă răspunsul este „pentru că vreau să ajut oamenii cu afecțiuni psihice”, atunci să meargă fără tăgadă, fără să se gândească, și să aleagă psihiatria. Dacă este oricare alt răspuns, legat de bani, program lejer și alte lucruri, să mă sune, să mă întrebe.
1:22:46 dr. Victor Gheorman: Și cu drag o să-i răspund. Sunt destul de ușor de găsit, numărul meu de telefon se găsește și pe internet, CV-ul meu este public, sunt prezent și pe unele rețele de socializare, cu scuzele de rigoare că nu răspund tot timpul la telefon în momentul ăla sau la mesaj în momentul ăla, dar, cum mă eliberez, încerc să răspund tuturor. Cât pot să ajut, vreau să răspund tinerilor. Pentru că e frustrant să faci ceva ce nu-ți place, e frustrant să faci ceva pentru că vor părinții sau societatea. E bine să mergi cu drag la serviciu. Dar După aceea o să vină și banii, și aprecierea, și trebuie să fie dragoste. Dragoste de meseria pe care o practici.
1:23:36 dr. Mihai Voinea: Foarte frumos. Îți mulțumim foarte mult, Victor.
1:23:36 dr. Victor Gheorman: Mulțumesc frumos.
1:23:36 dr. Mihai Voinea: Și mult succes în tot ce faci și poate ne revedem și cu altă ocazie în viitor.
1:23:36 dr. Victor Gheorman: Oricând, cu mare plăcere. Doamne ajută!
