Rezidențiatul de Reumatologie — cum e, realist

Intro episod 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare! Bine te-am regăsit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Mulțumim foarte mult că ne urmărești eforturile de a aduce lumină asupra ceea ce înseamnă diferite specialități medicale din România. Scopul nostru este să te ajutăm să-ți alegi specialitatea într-un mod mai informat și să ai mai multă claritate când vei lua marea decizie. Îți reamintesc că primele 59 de episoade din podcast acoperă toate ramurile din medicină, iar începând cu episodul 60, am reînceput să acoperim pentru a doua oară toate specialitățile. Este un proces de durată, dar noi continuăm. Astăzi discutăm despre reumatologie cu dr.

Introducere dr. Florentina Negoi 00:38

00:40 dr. Cătălina Voinea: Florentina Negoi, proaspăt medic specialist în București. Hai să aflăm mai multe! Să-i dăm drumul! Salutare, Flori! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Vreau să-ți mulțumesc că ai acceptat invitația și ai venit să oferi din experiența ta celor care, să zicem, doar ce au dat examenul de rezidențiat și au ales reumatologie, vor să știe cum este, sau poate sunt doar în anul 5-6, când deja începi să te panichezi, nu știi ce vrei să faci cu viața ta și vrei să ai cât mai multe opțiuni și cauți răspunsuri. Sperăm că o să-și găsească răspunsurile în podcastul acesta, dacă îi interesează reumatologia.

01:23 dr. Florentina Negoi: Mulțumesc mult pentru invitație și felicitări și vouă pentru inițiativă. Mi se pare că podcasturile voastre sunt foarte utile fie pentru studenții care sunt în an terminal, fie pentru cei care poate, cum ai zis și tu, și-au ales reumatologia, în cazul de față, și vor să afle cât mai multe răspunsuri. Sper că eu o să pot să răspund la cât mai multe întrebări și cât mai coerent și să-i ajut și pe ei.

01:44 dr. Cătălina Voinea: Pe noi, în principiu, ne interesează mai mult experiența omului din spatele episodului de reumatologie. Încercăm mai mult să ne concentrăm pe cum a fost toată tranziția de la student la rezident, cum a fost pentru el, din punct de vedere psihologic, să își aleagă specialitatea respectivă și să fie mai mult despre el ca persoană decât așa: hai să vedem structural cum se desfășoară rezidențiatul.

Ți-ai dorit dintotdeauna să faci reumatologie sau a fost o simplă întâmplare? 02:16

02:16 dr. Cătălina Voinea: Și aș începe prin a te întreba dacă ți-ai dorit dintotdeauna să faci reumatologie. A fost o simplă întâmplare sau voiai să fii cu totul și cu totul alt medic când ai intrat la medicină?

02:31 dr. Florentina Negoi: Nu mi-am dorit din prima să fac reumatologie. Să fiu sinceră, cred că în anul întâi nici nu știam exact ce face reumatologia. Cred că, ca peste 50% din studenții care au intrat la medicină, am intrat cu gândul că voi face ceva chirurgical. A ieșit asta din capul meu destul de rapid, zic eu. Am făcut niște workshopuri foarte drăguțe, organizate la noi la facultate în București, care mi-au plăcut. Dar mi-am dat seama că eu am, în primul rând, un tremor esențial pe care nu puteam să-l controlez sub nicio formă, mai ales dacă eram pusă sub presiune. Probabil cu timpul aș fi învățat să fac chestia asta.

03:05 dr. Florentina Negoi: Dar overall, când trăgeam linie, voiam să fac ceva care să-mi permită să am timp și pentru mine, să am timp și pentru familie, să am timp să fac și altceva, nu doar să stau în spital. Eu cred că mi-au plăcut foarte multe materii în timpul facultății și cred că le disperam pe colegele mele, că după fiecare stagiu spuneam: a, eu asta vreau să fac.

03:24 dr. Florentina Negoi: Într-un final am ajuns, m-am hotărât să iau reumatologie acolo, în față, când a trebuit să aleg. Și am fost între două sau trei ramuri ale medicinii; știam că vreau să fac ceva clinic. Și eram între pediatrie, cu pediatria cred că am fost de la început, că mi-ar fi plăcut să lucrez cu copii, că îmi plac în general mie foarte mult copiii, dar de la să-ți plac o copilă a lucra cu ei este o diferență destul de mare.

03:50 dr. Florentina Negoi: Și eram între asta, reumatologie și pneumologie, am impresia, nici nu mai țin minte. Și când am ales acolo, în față, a fost foarte amuzant, că băiatul care era în fața mea a ales pediatrie. Și am zis: e semn, îmi iau și eu pediatrie. Și toată lumea acolo a cântat: vai, ce frumos, pediatrie, o să-ți placă atât de mult să lucrezi cu copii. La un minut distanță, băiatul s-a întors și a zis: îmi cer scuze, m-am răzgândit, vreau boli infecțioase. Și am zis: ok, este un semn, nu mai mi-au nici o pediatrie.

04:19 dr. Florentina Negoi: Și am ales reumatologie. Cumva, reumatologia mi se părea o opțiune bună, pentru că sunt cumva mai multe patologii implicate. Adică nu vorbim doar despre articulații și atât. Sunt boli multisistemice, care afectează mai multe organe. Și atunci tu trebuie să fii un medic cât mai complet, trebuie să știi din toate. Adică, până la urmă, este o ramură a medicinii interne. Că de acolo a pornit mai întâi medicina internă, după care s-au făcut și supraspecializările, prin care include și reumatologia.

04:49 dr. Florentina Negoi: Și așa a fost. Am ajuns acolo, în față, și am zis: ok, reumatologie. Și până știu că era așa un punct culminant. Ai mii mă zis: ce ai făcut, ce ai ales, ce ai ales? Așa a fost. Și cred că a fost o alegere foarte bună. Adică eu sunt foarte mulțumită de alegerea mea.

04:49 dr. Cătălina Voinea: Felicitări.

E ceva ce îți doreai să fi știut despre reomatologie și nu ți-a spus nimeni și practic chiar te-ar fi ajutat înainte să începi rezidentiatul? 05:02

05:03 dr. Cătălina Voinea: E ceva ce-ți doreai să fi știut despre reumatologie și nu ți-a spus nimeni și, practic, chiar te-ar fi ajutat înainte să începi rezidențiatul?

05:15 dr. Florentina Negoi: Cred că lucrul ăsta, că sunt mult mai multe patologii decât te-ai aștepta. Mai era ceva, un minus pe care îl aveam: este că aveam impresia că o să lucrez doar cu pacienți mai în vârstă. Da. Dar nu e așa, absolut deloc. Adică sunt pacienți din ce în ce mai tineri care vin la noi. În mare parte sunt femei undeva pe la 35-40 de ani. Adică nu este deloc muncă, doar cum crede toată lumea, că vin bătrâni care au probleme degenerative. Clar este și partea asta, dar partea autoimună include pacienți de vârste mai tinere.

Ce sfaturi ai pentru cei care acum încep specialitatea? 05:51

05:49 dr. Cătălina Voinea: Ce sfaturi ai pentru cei care doar ce încep specialitatea, ca să treacă așa peste frica asta? Vai, devin rezident, ce se întâmplă? Cum e diferit?

05:49 dr. Florentina Negoi: În primul rând, să aibă răbdare și să fie ei foarte deschiși. Mi se pare că e diferența dintre student și rezident. Când ești student, nu știu, cam aștepți să ți se spună: hai, veniți să facem manevra asta împreună. În rezidențiat nu mai e așa. Nu te invită nimeni: haide, uite, ți-am pregătit aici un loc special, haide, vino, te rog frumos.

06:24 dr. Florentina Negoi: Contează cum ești tu, până la urmă, cât de mult vrei să te implici. Adică, dacă tu vrei să faci o procedură, de exemplu, o manevră practică: pot să-mi treb, nu vă supărați, pot să fac eu o manevra aceasta, am gos urată cum ați făcut-o. Adică, mi se pare că trebuie să te implici tu mai mult decât în perioada studenției. Și atunci, clar, puteai să faci chestia asta, dar în rezidențiat și mai mult. Pentru că altfel poți să stagnezi foarte ușor. Adică, poți să treci prin rezidențiat lejer, dacă nu te implici, dar la final nu vei fi un medic atât de complet.

06:24 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare că te-a schimbat pe tine viața ca medic pe această specialitate?

07:00 dr. Florentina Negoi: Măi, am devenit mult mai empatică, în primul rând. Și am mult mai multă răbdare. Și am învățat, cred că asta contează cel mai mult, să înveți să comunici cu pacientul, dar nu să comunici în termenii tăi. Trebuie să înțelegi că oamenii ăia nu au făcut facultatea de medicină. Clar, își au și ei niște informații de pe internet, că acum toată lumea are acces și vin mult mai pregătiți decât, nu știu, un rezident din primul an, de exemplu. de rezidențiat.

07:24 dr. Florentina Negoi: Și trebuie să înveți să le vorbești pe limba lor. Pentru că altfel este și interacțiunea între voi: dacă ei văd că tu te chinui să le explici pe limba lor, prind mai multă încredere în tine, cumva și respectul crește reciproc. Cred că asta mi se pare că m-a schimbat cel mai mult. Adică dacă la început, nu știu, poate mă frustram când încercam să le explic ceva și ei repetau întrebarea și ziceam: mâina cele mai băi, ți-am răspuns. Mi-am dat seama pe parcurs că și mie mi-ar plăcea ca oamenii să-mi explice totul pe limba mea și pe înțelesul meu.

Cu ce te ocupai tu, ca rezident pe specialitatea de reumatologie, în spitalul în care ești? Cum decurg lucrurile, ce atribuții ai, ce ești lăsată să faci și ce nu? 07:57

07:57 dr. Cătălina Voinea: Cam cu ce te ocupi tu ca rezident pe specialitatea de reumatologie în spitalul în care ești? Cum decurg lucrurile? Ce atribuții ai? Ce ești lăsat să faci? Ce nu?

07:57 dr. Florentina Negoi: Cred că asta depinde, în primul rând, de la spital la spital și de la îndrumător la îndrumător. Din păcate, ca în orice domeniu, până la urmă, există și oameni mai drăguți și mai binevăitori, oameni care poate nu consideră că e necesar să te învețe la fel de mult. Eu am avut noroc să lucrez numai cu oameni extraordinari, care m-au învățat.

08:32 dr. Florentina Negoi: Pe lângă faptul că vezi pacientul și îi faci foaia, vorbești cu el, anamneza, faci examenul obiectiv, ai partea de analize, pe care le recoltezi și, din nou, în funcție de îndrumător, le judecați împreună; la un moment dat, dacă văd că ai învățat și ești rațional și știi ce să ceri, nici nu mai ești la fel de, adică te lasă cumva, te lasă mână liberă.

08:57 dr. Florentina Negoi: După care avem investigațiile imagistice, îl trimiți fie la raze, fie, în reumatologie, avem ecografia musculoscheletală, care se practică tot mai mult și, din nou, depinde de tine dacă vrei să înveți. Există cărți din care poți să înveți, există oameni în spitale care fac ecografie musculoscheletală și urmărești pe parcurs, până în gărzi sau când ai tu timp. Poți să faci și tu această manevră.

09:24 dr. Florentina Negoi: Ca manevre practice, noi mai avem capilaroscopia, pe care poți s-o faci. Practic, implică să te uiți la modificările unghiale și periunghiale ale pacienților, că sunt anumite boli unde sunt niște modificări tipice la acest nivel. Mai avem testele de osteodensitometrie; cam astea sunt manevrele pe care le faci. E de știut că la noi pacientul nu vine și pleacă acasă într-o singură zi.

09:52 dr. Florentina Negoi: La noi sunt pacienți care au boli cronice, pe care trebuie să-i monitorizezi, și atunci internarea lor este mai lungă. Dacă este un pacient deja diagnosticat, practic e o monitorizare și atâta tot. Dacă este un pacient care nu a fost diagnosticat, mai mult ca sigur o să stea ceva timp internat până descoperi care este, până la urmă, patologia pacientului. Și cam asta e, na.

Program și gărzi 10:14

10:15 dr. Cătălina Voinea: Până la cât stai la spital?

10:17 dr. Florentina Negoi: Depinde foarte mult de la zi la zi. Dar programul, în general, este de șapte ore; nu pot să zic că îmi pierd nopțile.

10:17 dr. Cătălina Voinea: Da, da. Și gărzi?

10:17 dr. Florentina Negoi: Gărzi, din nou, depinde de spital. Eu lucrez într-un spital în care se fac gărzi, în special de medicină internă. Clinica noastră este cumva de medicină internă și reumatologie. Reumatologia, ca ramură a medicinii, nu are gărzi. Se fac de medicină internă. Noi avem un sistem de gărzi în care rezidentul din primul an face o gardă, două gărzi pe lună și stă până la ora 10 în spital.

10:53 dr. Florentina Negoi: Dacă este în voie să stea mai mult, stă mai mult. Iar din anul, după ce se termină primul an de rezidențiat, deci din anul 2, intri într-o linie mai mare de gardă și atunci tu prioritar vezi pacienții care vin în camera de gardă. Și acolo, din nou, în funcție de câți rezidenți sunt în clinică, sunt cam 2-3 gărzi pe lună. Și vezi pacienții de medicină internă, nu de reumato. Vin medicină internă și reumatologie, că știu că este spital cu specific și atunci...

11:19 dr. Florentina Negoi: Adică au fost pacienți care veneau cu artrite și părea să fie o suspiciune de poliartrită și, practic, îi dădeai recomandările și tu îl programai pe urmă să-l vezi în clinică. Dar vin și pacienți cu patologie de gastro, de cardio, adică...

11:19 dr. Cătălina Voinea: Și după una, două faceți sau mai multe după anul 2?

11:38 dr. Florentina Negoi: După anul 2 nu, rămâne la fel.

11:38 dr. Cătălina Voinea: Super.

Ce e cel mai frecventă patologie întâlnită în gărzi? 11:44

11:41 dr. Cătălina Voinea: Și cam, ai zis de afecțiuni, dar cam ce e cel mai frecvent întâlnit în gărzi?

11:49 dr. Florentina Negoi: Cred că lombosciatica, asta este cea mai frecventă pe partea de reumato; pe partea de interne, să zic așa, durerea în piept. Ok. Care poate să fie un NSTEMI, STEMI, au ieșit surprize de genul ăsta. Sau pur și simplu atac de panică, angină instabilă. Nu. Am avut prima mea gardă când am fost în linia mai mare, în camera de gardă.

12:14 dr. Florentina Negoi: A fost o gardă liniștită și garda se termina a doua zi, la 8 dimineața. Și la 7 și un sfert m-au sunat că avem o durere în piept. Și m-am dus și era caracteristică și era un NSTEMI. E dificil pentru că, până la urmă, noi nu suntem spital cu specific. Avem foarte puține lucruri pe care putem să le facem pentru genul ăsta de cazuri și, pe urmă, durează mult până faci transferul către spitalele de STEMI din ziua respectivă.

Timp extra în rezidențiat 12:45

12:42 dr. Cătălina Voinea: În timpul rezidențiatului ai timp să te duci și, după ce termini programul la spital, cu îndrumătorul tău la cabinet, să mai vezi câte una, câte alta, e permis?

12:54 dr. Florentina Negoi: Da, sigur, dacă vrei și tu și își dorește și îndrumătorul respectiv să-l ajuți, clar, poți să faci chestia asta. Eu consider că ai timp să faci multe lucruri. Plus că reumatologia este foarte ofertantă pe partea de cercetare. Adică este vorba despre niște boli la care nu ai un tratament. vine pacientul cu poliartrită, l-am tratat, gata, nu mai are poliartrită. Sunt boli cronice care au terapii biologice, care sunt în continuă dezvoltare, și atunci chiar mi se pare că îți oferă foarte multe posibilități. Adică dacă îți vine vreo idee și vrei să urmărești ceva la niște pacienți și vii cu inițiativa, clar va fi acceptată și poți să mergi pe direcția asta.

Cele mai frecvente patologii 13:35

13:35 dr. Cătălina Voinea: Ok. Am vorbit de cele mai frecvente patologii pe gardă, dar...

13:35 dr. Florentina Negoi: Și aici depinde, din nou, de spital. Noi, având clinica asta integrată și cu medicină internă, mi se pare că avem foarte multe tipuri de patologii. Dacă te duci într-un spital strict de reumatologie, s-ar putea să nu vezi la fel de multe, nu știu, vasculite sau miopatii inflamatorii.

14:05 dr. Florentina Negoi: Probabil vezi mai mult, nu știu, pentru că nu am fost într-un spital strict de reumatologie, vezi mai mult poliartrită reumatoidă, care este cea mai frecventă, spondilită anchilozantă sau artropatie psoriazică. La noi e cel mai frecvent, până la urmă, asta este poliartrita reumatoidă, că este cea mai frecventă worldwide, dar avem foarte mulți pacienți cu lupus, cu sclerodermie, vasculite avem, nu la fel de frecvent, dar avem. E important să le vezi, că, până la urmă, când dai examen de specialitate, tu nu știi în ce spital vei da și, dacă n-ai văzut niciodată în viața ta, cred că e dificil să știi să manageriești cazul respectiv.

14:48 dr. Florentina Negoi: Sunt cam de toate; cele mai frecvente astea sunt, poliartrita reumatoidă și lupusul, cred că pe astea le vedem cel mai frecvent în clinică.

Un caz interesant pe care ni-l poți povești 14:54

14:55 dr. Cătălina Voinea: Ai vreun caz mai interesant pe care ni-l poți povesti?

14:59 dr. Florentina Negoi: Cazuri interesante sunt multe, să mă gândesc acum la unul; pot să zic de la examenul de specialitate, că tocmai l-am dat recent. Am avut o pacientă cu... avea 34 de ani pacienta și ea era diagnosticată cu lupus din 2006, deci foarte tânără.

14:59 dr. Cătălina Voinea: Deci acum 18 ani și ea avea 36, deci wow.

14:59 dr. Florentina Negoi: Da, și a avut un debut atipic, adică cu manifestări cutanate, dar nu rash-ul malar clasic pe care îl vedeți la paciente, ea avea o urticarie.

15:34 dr. Florentina Negoi: Și din aproape în aproape a fost diagnosticată într-un final cu lupus, doar că la vremea respectivă, în 2006, nu avea aceleași opțiuni terapeutice pe care le avem în ziua de astăzi. Și atunci, în principiu, la pacientele cu lupus se dă destul de mult cortizon. Ea a avut și o polialergie medicamentoasă, nu-i funcționa niciun alt imunosupresor și atunci, din 2006 până în 2024, ea nu avusese mai nicio perioadă de boală inactivă.

16:06 dr. Florentina Negoi: Boala aia a fost activă non-stop, cu doze foarte mari de cortizon și atunci, eu când am evaluat-o la examenul de specialitate... Cortizonul este foarte bun. Adică, când vine un pacient în puseu și tu îi dai cortizon, se vede o diferență instant. În același timp, cortizonul și dăunează destul de mult, are foarte multe efecte adverse. Și aici era vorba despre o pacientă, până la urmă, tânără, adică la 20 de ani.

16:33 dr. Florentina Negoi: Pacienta deja era cu osteoporoză în tratament, avea proteză la un șold pentru că făcuse osteonecroză aseptică și, până la urmă, vorbim despre o pacientă tânără, care, na, orice femeie probabil o să vrea și ea la un moment dat un copil. Dificil să ajungi să ai o sarcină cu un lupus care nu este controlat și un lupus al cărui tratament presupune niște medicamente care nu se pot da în sarcină.

17:06 dr. Florentina Negoi: Da, și cumva la pacienta asta discuția era că acum avem niște opțiuni noi terapeutice de tratament biologic, care urmau să fie încercate, și discuția de cum reușim să ajutăm pacienta ca să poată, până la urmă, să aibă și ea o sarcină, având vârsta de 34 de ani. Foarte interesant cazul, mi-a plăcut foarte mult, adică n-am considerat că examenul a fost un examen propriu-zis, adică mi s-a părut că a fost o discuție așa, foarte interactivă.

17:06 dr. Cătălina Voinea: Și la ce concluzie ați ajuns?

17:36 dr. Florentina Negoi: Păi, urma să încerce, mă rog, decizia era a medicului, dar aveam acum un biologic nou aprobat în lupus, anifrolumab; urma să vedem cum funcționează pe acest tratament și în funcție de asta să ne ghidăm dacă se putea lua în discuție o sarcină la pacientă.

Competențe, atestate? 17:59

17:55 dr. Cătălina Voinea: Mă întreb dacă la voi, la reumato, vă puteți împărți așa pe categorii, pe boli, astfel încât să deveniți supraspecializați pe o anumită arie? Sau faceți competențe, atestate, aveți în anumite direcții?

18:10 dr. Florentina Negoi: Nu, singura supraspecializare, să zic așa, pe care poți să o faci este reumatologia pediatrică. Se poate. Da, adică dacă ai terminat rezidențiatul de reumatologie, din ce m-am interesat eu ultima dată, te duci într-un centru avizat, care la noi în România cred că este la Cluj, și parcă erau 8 luni de pediatrie. Și atunci puteai să faci reumatologie pediatrică.

18:10 dr. Cătălina Voinea: După ce ai terminat rezidențiatul?

18:37 dr. Florentina Negoi: De reumatologie, după ce ai terminat rezidențiatul, da. Invers, dacă ești pediatru, din ce știu eu, trebuie să faci rezidențiatul de reumatologie. Da. Altfel, clar, sunt medici în spital despre care se știe: X vede mai multe cazuri de lupus, X vede mai multe cazuri de sclerodermie, adică sunt cumva așa, nespus, împărțite, să zic.

19:00 dr. Florentina Negoi: Dar se știe și la tine, nu știu, dacă îți vine un caz pe care nu știi să-l gestionezi, asta mi se pare foarte important, dacă nu știi să gestionezi un caz, să apelezi la cineva. Deci: băi, e prea mult pentru mine, am nevoie de ajutor. Și atunci se știa: o sclerodermie, trebuie să-l trimitem, să mai cer o opinie de la dr. X.

19:00 dr. Cătălina Voinea: Și fellowshipuri se găsesc?

19:21 dr. Florentina Negoi: Da, sunt și programe de schimburi de experiență, un fel de Erasmus, să zic. Ai de la Societatea Europeană și sunt două tipuri de bursă, o bursă care se plătește cu 500 de euro pe lună, am impresia. Ai acolo o listă de centre din Europa, unde trebuie să te duci cu o idee, gen vreau să mă duc acolo ca să studiez asta, iar îți cer ca la final să prezinți un articol despre ce ai făcut acolo.

19:52 dr. Florentina Negoi: Și sunt de durată scurtă, de 1-3 luni sau chiar de 6 luni. Da, adică sunt oportunități, și criteriile, am impresia că erau să ai între 25 și 40 de ani, o chestie de genul, adică este o marjă destul de mare; trebuie să ai și tu un CV destul de strong, adică să faci lucruri pe parcursul rezidențiatului.

19:52 dr. Cătălina Voinea: Ok, și te mai și ajută, că ai zis că ești și remunerat cumva pentru...

19:52 dr. Florentina Negoi: Da, mă rog, 500 de euro pe lună, nu știu câte faci, dar totuși e mai mult decât nimic. Da, da, exact.

20:26 dr. Florentina Negoi: Se poate pleca în Franța, adică am destul de mulți colegi care au fost și în Franța.

20:26 dr. Cătălina Voinea: Am o cunoștință care este pediatru la bază și face acum un modul undeva la Roma, am înțeles, de reumatologie pediatrică, cum ai zis. Care e diferența dintre un... că ai zis înainte că ar trebui practic să facă rezidențiatul?

20:49 dr. Cătălina Voinea: Adică se trage o linie clară între un reumatolog care a făcut modulul de 8 luni pe reumato acolo și un pediatru care se duce și face în altă țară un modul de reumatologie?

21:04 dr. Florentina Negoi: Păi, cred că diferența dintre... dacă am înțeles bine întrebarea... dintre un reumatolog care a terminat rezidențiatul versus un pediatru este că patologiile sunt cam aceleași. Persoana diferă, că nu mai vorbim despre un adult, vorbim despre un copil. Alte interdicții la medicamente, și manifestările sunt oarecum diferite. Adică la adult boala este deja constituită într-un fel și îți dai seama exact ce are. La copil e cumva nediferențiată și pe parcursul timpului se constituie una dintre patologiile noastre clasice.

21:40 dr. Florentina Negoi: Cred că aici e diferența, că noi oarecum facem asta tot rezidențiatul, este doar mai, nu știu, amestecată patologia când o vezi la copil, versus un pediatru care, nu știu sincer, cât de multă reumatologie vede în rezidențiat.

21:40 dr. Cătălina Voinea: Da, am înțeles.

Ce se întâmplă după ce terminăm rezidențiatul? Există posturi? 21:54

21:59 dr. Cătălina Voinea: Ce se întâmplă după ce terminăm rezidențiatul?

22:03 dr. Cătălina Voinea: Ne găsim ușor loc de muncă? Oamenii își fac griji: la stat există posturi, cum poți să muncești și să nu mai fii nevoit, de exemplu, să dai din nou rezidențiatul, să-ți alegi ceva doar ca să ai un job și să primești bani?

22:21 dr. Florentina Negoi: Deci eu zic sincer că atunci când mi-am ales reumatologia, pentru că eram atât de disperată când nu știam ce să aleg, în ziua cu repartiția m-am uitat inclusiv la statistici cu ce locuri de muncă se caută în pediatrie versus reumatologie. N-am găsit foarte multe lucruri, dar eu am terminat recent, adică mi-am dat examenul acum, în octombrie. Există foarte multe posibilități, cel puțin în privat, adică mai am, termin în februarie rezidențiatul, am fost deja la câteva interviuri; chiar mi se pare că este o piață care îți oferă destul de multe locuri.

23:01 dr. Florentina Negoi: Și la stat s-au scos locuri, la mai multe spitale, adică sunt posturi și în continuare se vor scoate. Mi se pare că mediul, în general, este tânăr și sunt din ce în ce mai frecvente patologiile și atunci cred că o să existe oportunități. Adică la majoritatea clinicilor private unde m-am dus, de exemplu, mi-au tot spus că înainte nu se căuta reumatolog, dar acum vin din ce în ce mai mulți oameni, și tineri, și mai în vârstă, care întreabă: dar reumatolog nu aveți?

23:33 dr. Florentina Negoi: Crește și diagnosticul patologiilor autoimune, dar și generația noastră, noi care venim din urmă, nu mai suntem la fel. De fapt, joburile pe care le avem ne predispun destul de mult la modificări degenerative. Este impresionant cât de mulți oameni tineri vin la camera de gardă cu lombosciatică, nu numai vârstnici, și cu hernii cervicale, adică este paleta destul de mare de modificări degenerative și la adulții tineri.

Cu ce specialități colaborați voi îndeaproape? 24:02

24:02 dr. Cătălina Voinea: Cu ce specialități colaborați voi îndeaproape?

24:07 dr. Florentina Negoi: Cu recuperarea medicală foarte mult, adică majoritatea pacienților sunt ghidați către recuperare medicală. Cu majoritatea ramurilor de medicină internă, pentru că, repet, sunt boli multisistemice, adică pacientul nu vine doar cu patologie articulară, în cadrul lupusului, de exemplu. Foarte mult colaborezi cu nefrologul când ai afectare renală, cu dermatologul foarte mult: lupus, artropatie psoriazică, clar trebuie să colaborezi, cu sclerodermie și dermatomiozită, sunt foarte multe. Cred sincer că cu dermatologul și cu medicul de reabilitare colaborăm cel mai mult.

24:07 dr. Cătălina Voinea: Care e diferența între reabilitare și kinetoterapeut? Adică, când alegeți, alegeți reabilitarea sau kinetoterapeutul?

25:03 dr. Florentina Negoi: Cred că sunt niște schimbări, urmează să vedem ce se va întâmpla. Pentru că, din ce știu eu, când trimiți un pacient să facă kinetoterapie, el trebuie să vadă mai întâi un medic de recuperare medicală, care să-i dea un program cu exercițiile care sunt potrivite, cu manevrele pe care poate sau nu poate să le facă. Și acum a fost propusă, din ce am citit și eu recent, o lege în care atribuțiile medicului de recuperare medicală să poată să fie făcute și de un kinetoterapeut.

25:38 dr. Florentina Negoi: Nu știu cât de fair este, vedem ce se întâmplă mai departe. Adică, totuși, niște oameni care au învățat ani de zile și brusc li se ia, practic, meseria. O să trăim să vedem și pe asta, având în vedere ce se întâmplă în momentul actual. Da, tot mai multe schimbări.

Cum a fost experiența de examenului de specialitate? Voi aveți o bibliografie anume? 25:55

25:55 dr. Cătălina Voinea: Cum a fost experiența examenului de specialitate? Voi aveți o bibliografie anume, vă dați în același centru toți, vă strângeți din toată țara? Sau fiecare dă, sunteți împărțiți pe liste, alfabetic, la diferiți medici, sau depinde de fiecare spital?

26:12 dr. Florentina Negoi: Nu, nu. În București, că acolo mă raportez eu, acolo am făcut, se ține fie într-un singur centru, fie se formează două comisii. Anul ăsta au fost două comisii: s-a dat la spitalul Sfânta Maria și cealaltă comisie a dat la Ion Stoia.

26:29 dr. Florentina Negoi: Din ce știu eu, peste un an sau doi ani, am impresia, examenul va fi naționalizat.

26:29 dr. Cătălina Voinea: Naționalizat, da. Cu grilă.

26:29 dr. Florentina Negoi: Cu grilă, da. Experiența examenului de specialitate: în primul rând, am fost amenințată de colegele mai mari, că m-a... oribil.

26:29 dr. Cătălina Voinea: Ai fost panicată la rezidențiat?

26:52 dr. Florentina Negoi: Stai să vezi la examenul de specialitate. Deci eram deja convinsă că nu o să-mi placă acea perioadă din viață. Avem bibliografie, că ai întrebat și asta. Avem bibliografie și de menționat că noi în rezidențiat facem foarte multă medicină internă. Nu știu cum este curricula acum, cel puțin când am început eu. Noi aveam doi ani de medicină internă și restul erau stagii micuțe și o recuperare, o reumatologie.

27:21 dr. Florentina Negoi: Acum cred că este un pic mai puțină medicină internă, dar știu că la momentul respectiv noi făceam mai multă medicină internă decât rezidenții de medicină internă. Și atunci și la examen noi avem un număr de subiecte de reumatologie, un număr de subiecte de medicină internă. Cum îți țină rog.

27:40 dr. Florentina Negoi: Examenul a fost... eu sunt o persoană destul de rațională, stau bine cu emoțiile, gen nu mă panichez. Am învățat pe parcursul facultății să nu mai ascult tot ce zice lumea, că, mamă, că asta e oribilă, poate pică, tragedie pe pământ. Mi se pare că ține foarte mult de cum ești tu. Adică dacă tu ai învățat și ți-ai făcut tema, o să fie totul super ok, nimeni n-are nimic cu tine.

28:07 dr. Florentina Negoi: N-am avut emoții, plus că să somatizez emoțiile la 30 de ani e foarte diferit versus 25 de ani, că m-am trezit cu palpitații, cu tahicardie, mai un atac de panică, adică au fost lucruri noi pentru mine. Dar a fost ok; cred că, nu știu, cel mai greu a fost la examenul scris, că acolo, din toată paleta de informații pe care, ok, tu le faci în timpul rezidențiatului, dar sunt atât de multe lucruri pe care nu le vezi niciodată în timpul rezidențiatului, pentru că, nu știu, tumor, de exemplu, articulare, nu o să le vezi tu, adică maxim e de bun-simț, ca reumatolog, să le recunoști și să-l ghidezi către ceva chirurgical.

28:54 dr. Florentina Negoi: Și cred că asta era panica, că poate îmi pică un subiect unde, mamă, nu mai știu nimic, dar n-a fost cazul, adică am tot spus și altor colegi că, măi, când ajungi în momentul ăla în care îți vezi subiectele în față, o să îți vină informațiile, adică trebuie doar să te calmezi.

28:54 dr. Cătălina Voinea: Și ce părere ai de schimbarea asta, cu grile?

29:14 dr. Florentina Negoi: Cred că depinde cum sunt grilele. Mie niciodată nu mi-a plăcut metoda asta de evaluare a unui, de fapt, nu neapărat medic, cred că în orice meserie, să ai examen scris. Pentru că chiar s-ar putea ca tu să știi 99% și fix la 1% să pici, da. Așa, dacă ar fi examen grilă care să te evalueze cumva din toată materia, eventual și cu niște grile în cascadă, cred că este mult mai smart decât un subiect scris dintr-un tabel, dintr-un colț al unei pagini; mi se pare mult mai ok să fie grile.

29:48 dr. Florentina Negoi: Mi se pare că oricum se vede cu adevărat ceea ce știi după, la partea practică, că tu poți fi doct de carte și să nu poți să recunoști sau să nu știi, până la urmă, să manageruiești un caz.

De ce minusuri și provocări te-ai lovit pe parcursul rezidențiatului? 30:01

30:01 dr. Cătălina Voinea: De ce minusuri și provocări te-ai lovit pe parcursul rezidențiatului?

30:08 dr. Florentina Negoi: Cred că cea mai mare provocare pentru mine a fost că eu mi-am început rezidențiatul în februarie și la o lună distanță... Noi am început cu 2 ani de medicină internă, așa am început eu. Și nu am vrut să merg să-mi fac medicina internă în spitalul meu mamă, să zic așa; am vrut să merg undeva unde să nu văd doar cazuri de reumato. Am vrut să învăț eu cât mai multe, ca să fiu cât mai completă profesional, și m-am dus la spitalul Colentina.

30:39 dr. Florentina Negoi: Foarte drăguț, mi-a plăcut maxim. La o lună după ce am început și eram super încântată, rezident de anul întâi, eu și acum îmi aduc aminte, eram la masă și văd la știri: spitalul Colentina este transformat în spital COVID.

30:39 dr. Cătălina Voinea: A, da, așa e.

30:39 dr. Florentina Negoi: Da, de ce aflu acum?

30:56 dr. Florentina Negoi: Și ne-am dus la spital, mamă, haos. A fost foarte brusc. Se făceau circuite în spital, nimeni nu știa nimic. Ce se întâmplă cu noi? Ne mutăm? Unde mergem? Aoleu, noi nu știm să facem nimic. Adică, după o lună de rezi, realmente tu abia înveți care sunt acordurile pe care trebuie să le semneze pacientul. Nu știu. Și atunci mulți rezidenți au plecat din spital, s-au speriat. Eu nu am plecat și am avut, consider eu, un avantaj destul de mare. Am ajuns atunci pe secția de reumatologie, pentru că au avut nevoie de rezidenți, că erau puțini, pacienți mulți.

31:38 dr. Florentina Negoi: Și pentru mine a fost cea mai bună chestie, cel mai bun lucru ever, pentru că am dat de o echipă foarte drăguță, și lucrând, pe urmă, și pe medicină internă. Nu am văzut numai cazuri cronice. Au fost foarte mulți pacienți cu infecție SARS-CoV-2, care erau decompensați, și atunci am văzut și partea asta acută. Lucruri pe care nu mi le doream neapărat, dar surprinzător mi-a plăcut. Și consider că m-a învățat cumva să fiu mai pregătită, inclusiv în gărzi, să nu fiu panicată: aoleu, mi-a venit o durere în piept și are troponina mare, ce mă fac? La modul ăsta.

32:16 dr. Florentina Negoi: Ce minusuri mi se pare mie că sunt în această specialitate: e că ai oportunități să înveți ecografie. Din punctul meu de vedere, este un must. Până la urmă, este unul dintre puținele lucruri practice pe care poți să le faci după, în privat. Și partea cu minus este că nu e toată lumea super dornică să te învețe. Și eu am avut noroc să dau de oameni care m-au învățat. Acum, acum îți e norocul.

Cursuri plătite există? 32:47

32:49 dr. Cătălina Voinea: Cursuri plătite există?

32:49 dr. Florentina Negoi: Nu, nu există și ceva și sunt destul de costisitoare. Competența ți-o poți lua abia după ce termini rezidențiatul. Este un curs foarte bun, cu o listă de așteptare, adică eu sunt înscrisă din anul 2 de rezidențiat și îmi aștept rândul. Există și competențe pe care le poți lua mai aproape, dar nu sunt la fel de bune, cum se știe despre cursurile respective.

32:49 dr. Cătălina Voinea: Care sunt cursurile astea?

33:15 dr. Florentina Negoi: La Cluj. La Cluj este o competență organizată de doctorul Fodor, unde toată lumea vrea să meargă, de asta e și lista de așteptare. În schimb, mai sunt la noi, acum am văzut la spitalul Elias, la spitalul Pantelimon. Nu știu cum sunt, nu le-am făcut, o să mă înscriu și eu la ele.

33:31 dr. Florentina Negoi: Altfel, mai sunt cursuri plătite unde înveți, inclusiv în străinătate. Sunt module organizate de Societatea Europeană, dintre care unele sunt online, altele sunt și fizic, doar că nu primești competența de acolo. Te duci doar pentru tine, să înveți tu să practici. Ceea ce e important, până la urmă, că o competență poți să o iei așa, dar nu știi dacă înveți suficient. Până la urmă, ecografia implică mai mult decât trei module sau câte sunt.

Pentru cine crezi că nu se potrivește deloc reumatologia? 34:00

34:00 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine crezi că nu se potrivește deloc reumatologia?

34:03 dr. Florentina Negoi: Of, pentru oamenii care nu au răbdare. Adică, dacă îți place adrenalina și nu vrei să vezi un pacient foarte mult timp, nu, nu e pentru tine. Mie asta îmi place, până la urmă, că la mine nu vine pacientul și pleacă și pa, gata, nu te mai văd niciodată. La mine sunt pacienți cu boli cronice, cu care dezvolți, până la urmă, o relație. Adică îți face plăcere să vezi că de la evaluare la evaluare pacientul ăla se simte mai bine.

34:27 dr. Florentina Negoi: Te bucuri când vezi că ai avut o pacientă cu lupus care își făcea griji că poate nu o să aibă un copil și după o vezi cu copilul de patru ani și primești poze cu pacienta și cu copilul în excursie. Adică este o satisfacție profesională foarte mare. Mi-aduc aminte că am avut la un moment dat un caz. A fost primul pacient cu spondilită anchilozantă pe care l-am văzut eu. Și știam clar că apare mai frecvent la bărbați, și era un tânăr de 20 de ani.

35:02 dr. Florentina Negoi: El mergea la sală, era obișnuit să aibă activități sportive destul de mari și a zis că treptat a văzut că nu putea să mai facă aceleași mișcări și în decurs de o lună, ca să ne înțelegem, ne-a venit în scaun cu rotile la noi în spital.

35:02 dr. Cătălina Voinea: Într-o lună?

35:02 dr. Florentina Negoi: Da. Deci a fost așa o decompensare de la nu mai pot să fac ceva la bam. Și eu am fost impresionată. Eram tot așa, mică, în primul an de rezidențiat. Aoleu, cum adică? Aoleu, și ce se întâmplă cu el? O să mai meargă vreodată?

35:36 dr. Florentina Negoi: Și, după ce l-am tratat corespunzător, la următoarea evaluare era în cârje.

35:36 dr. Cătălina Voinea: L-ați drăcut.

35:36 dr. Florentina Negoi: Da. La următoarea evaluare nu mai era în cârje. Mergea omul normal. Adică e impresionant, da. La fel pacienții cu miopatii inflamatorii. E impresionant să vezi un om că nu poate să-și ridice capul de pe pernă. Adică, la fel, când am văzut primul caz, nu credeam. Adică e slăbiciune musculară, ok, nu mai poți să ridici mâinile la fel. Dar să vezi că este un efort să-și ridice capul. Asta e și la fel, cu o degradare din asta rapidă.

36:13 dr. Florentina Negoi: Și când vezi pacientul că brusc merge, după ce nu putea să-și ridice capul de pe pernă, e o satisfacție profesională foarte mare.

36:13 dr. Cătălina Voinea: O să mă refer acum la specialitățile de care am vorbit și care sunt compatibile cu reumatologia, cu care interacționați voi cel mai mult.

Ce ți se pare că este adesea trecut cu vederea de medicii de pe specialitățile respective (cei cu care colaborați cel mai mult) și ai vrea să știe dinainte în așa fel încât să colaborați mai bine? 36:30

36:30 dr. Cătălina Voinea: Ce ți se pare că anume adesea este trecut cu vederea de medicii de pe specialitățile respective și ai vrea cumva să lămurești sau să știe dinainte, astfel încât să colaborați mai bine, mai frumos, mai armonios împreună?

36:47 dr. Florentina Negoi: Cred că reumatologia, în general, și de colegii noștri, și de oameni care nu sunt medici, este privită greșit din start. Oricine aude că sunt reumatolog, a, la fix, că uite, mă dor și pe mine genunchii, uite, mă doare și pe mine spatele, a, la fix, o să avem nevoie de un reumatolog, că o să facem și noi o vârstă, la la la.

37:11 dr. Florentina Negoi: Adică și în general primesc: că a te făcut reumatolog să tratezi babele și mă și... Confundă cu geriatria. Da, e o frustrare la început. Știi că noi tratăm chestii mișto, adică nu mulți tratează cazuri de genul ăsta. Am spus că sunt foarte multe cazuri care au fost pe alte specializări înainte, la alți medici, care au trecut complet cu vederea că ar putea să fie o patologie autoimună, și vin pacienți cu dosare întregi de investigații făcute, antibiotice administrate, tot ce vrei tu, și pe urmă, când ajung la noi, ori...

37:47 dr. Florentina Negoi: Na, nu sunt toate cazurile așa, dar te trezești că îi pui o întrebare-cheie, pacientul zice: da, nu m-a întrebat nimeni asta până acum, dar uite, și tu îi pui diagnosticul. Adică...

37:47 dr. Cătălina Voinea: Poți să-mi dai un exemplu?

37:58 dr. Florentina Negoi: Da, a fost o pacientă care tot așa fusese la o grămadă de medici și noi am întrebat-o dacă are, mă rog, afte genitale sau orale care să-i apară periodic și a zis: o, da, nu m-a întrebat nimeni niciodată asta. Nu am nimeni Nici tu nu le spui medicilor: am afte genitale, știi? Așa. Și era un Behçet, care, na, unul dintre criterii ăsta este. Și a rămas pacienta: a, dar nu mi-a zis nimeni vreodată de boala asta. Adică sunt anumite patologii pe...

37:58 dr. Cătălina Voinea: Și voi tratați boala Behçet?

38:31 dr. Florentina Negoi: Da, da. Face parte din... Credeam că nu-i o trată. Și voi, și noi, că e o colaborare multidisciplinară. Da, nu-i o citat. Nu este o patologie frecventă, se înțelege, probabil, și de asta a fost trecută cu vederea. Mhm. Ce nice. Da, cred că asta este, că ar trebui să înțeleagă... Bine, e un lucru care văd că evoluează, adică tot mai mulți medici înțeleg că noi tratăm și boli autoimune, care sunt nu atât de rare pe cât se crede și, na, sunt trimiși din ce în ce mai mult pacienții la reumatologie.

38:31 dr. Cătălina Voinea: Noi nu vrem să te mai ținem mult și am fi curioși cam ce planuri ai tu pe viitor.

Ce planuri ai tu pe viitor? 39:09

39:12 dr. Florentina Negoi: Păi, actual, o să-mi termin doctoratul. Ok. Să-mi găsesc un loc de muncă. Cred că asta o să fie un challenge destul de mare. Nu că nu există, doar că... Da, e diferit să fii medic rezident vs. medic specialist, cu parafa ta, responsabilitatea ta, da. Cam astea sunt și, nu știu, mi-ar plăcea să merg pe partea asta de cercetare. Adică, chiar mi se pare că reumatologia este foarte ofertantă și, nu știu, încurajez pe toți colegii pe care poate i-am convins sau care sunt deja în rezidențiat să pluseze pe chestia asta.

39:54 dr. Florentina Negoi: Contează destul de mult. Și este și mediul științific, mi se pare, unul foarte plăcut. Și ai foarte multe oportunități, și la congrese, sunt o grămadă de asociații și pentru tineri. Adică, cred că sunt multe oportunități în reumatologie.

39:54 dr. Cătălina Voinea: Foarte tare.

Cel mai important sfat pe care l-ai oferi unui absolvent de medicină care se gândește să urmeze reumatologia? 40:13

40:10 dr. Cătălina Voinea: Ca ultimă întrebare, care e cel mai important sfat pe care l-ai oferi unui absolvent de medicină care se gândește să urmeze reumatologie?

40:19 dr. Florentina Negoi: Cred că asta este: să te implici cât mai mult, pentru că, până la urmă, tu trebuie să-ți vezi interesul în rezidențiat, dacă tu îți dorești să fii un medic cât mai complet. Sau, uite, de exemplu, dacă ajungi undeva unde ți se pare că nu ai la fel de multe oportunități, ți se pare că, nu știu, nu te învață să faci infiltrații, nu te lasă să faci infiltrații. Foarte important să-ți vezi interesul și să faci cât mai multe. Nu-ți place, este dreptul tău să te duci, să te muți, să îți pui, până la urmă, oful; nu te pune nimeni, nu este capăt de lume.

40:51 dr. Florentina Negoi: Inclusiv dacă nu-ți place reumatologia, la fel, nu e capăt de lume, poți să-ți alegi altceva; până la urmă, avem o grămadă de posibilități. Și sfatul meu ăsta este: să te implici, să se implice lumea cât mai mult și să învățăm să comunicăm cât mai bine. Inclusiv cu pacientul și inclusiv cu alți medici, pentru că, cum am zis, până la urmă, tratăm niște patologii care trebuiesc cumva făcute multidisciplinar. Cred că ăsta ar fi sfatul meu.

40:51 dr. Cătălina Voinea: Minunat. Și cel mai mult ăsta, cu să te implici, să-ți pui părerea.

41:25 dr. Cătălina Voinea: Astfel, prind și curaj de-a lungul rezidențiatului și prind și încredere, ca atunci când o să fie pe parafa lor, o să aibă încredere în ei că fac ceea ce trebuie și nu o să se lase descurajați.

41:25 dr. Florentina Negoi: E o diferență, să știi, adică am văzut inclusiv, chiar și în spital, nu știu, sunt colegi mult mai curajoși în gărzi, care își asumă, vor să trateze singuri.

41:49 dr. Florentina Negoi: Eu am, nu știu, de exemplu, când mai fac eu gărzi cu linia mea mai mică, am colegi care sunt: mă suni tu dacă e ceva, sau colegi care vin și mă ajută: hai că vreau eu să vorbesc cu pacientul ăsta, uite, urmează să intru și eu în gărzi, vreau să devin mai independent. Adică, contează cum ești, până la urmă. Repet, să-ți vezi interesul. Altfel faci degeaba, adică.

41:49 dr. Cătălina Voinea: Și când ajungi în privat, nu o să vină lumea la tine, dacă nu știi să-i tratezi, până la urmă, nu?

41:49 dr. Florentina Negoi: Vin o dată, doar eu nu mai vine, îți garantez.

41:49 dr. Cătălina Voinea: Ce părere ai despre... ziceam că e ultima întrebare, dar a venit una așa, pe parcurs.

Recomanzi ca medicii să se promoveze online? 42:38

42:25 dr. Cătălina Voinea: Recomanzi ca oamenii să se promoveze online, ca să vină pacienții la ei, să afle cumva de ei, având în vedere în ce perioadă trăim?

42:36 dr. Florentina Negoi: Asta e o chestie pe care o tot dezbat și eu pentru mine, dacă să mă promovez online. În primul rând, cred că depinde și unde lucrezi și dacă ți se permite, bineînțeles, să faci așa ceva. Și cred, nu știu, mi se pare foarte dificil. Sunt foarte mulți oameni care se promovează online. Nu este garantat că oamenii care se promovează online sunt și buni. Adică, mi se pare dificil pentru pacienți să-și dea seama. Îți ia fața, în general: a, ia uite, e pe TikTok, e pe Insta, câte chestii face, e la la la. Dar asta nu garantează că e un medic bun.

43:16 dr. Florentina Negoi: Sunt de acord, până la urmă, cu promovarea. Adică, dacă vrei să vină lumea, e o platformă foarte importantă acum partea asta de social media la noi. Depinde și de public, da. E clar că nu vei lovi publicul de vârstnici prin promovare online. Dar publicul tânăr s-ar putea să-l convingi așa. Și au un bunic, o bunică. Da. Uite, am văzut eu pe TikTok o doctoriță care te tratează imediat. Super.

43:40 dr. Cătălina Voinea: Bun, păi, fiindcă am ajuns la final, vrem să-ți mulțumim că ai venit și ai bătut drumul până aici. Și vrem să te felicităm pentru examenul de specialitate și să-ți urăm mult succes în viitor. Suntem convinși că o să faci o treabă extraordinară și că, așa cum ai zis și tu, a fost un semn, practic, că nu ai ales pediatria și ai ales reumatologia. Pentru că asta înseamnă că ai ajuns acolo unde trebuie.

Mulțumiri 44:06

44:06 dr. Florentina Negoi: Da. Mulțumesc și eu din nou pentru invitație și eu sper că am reușit să lămuresc prin răspunsurile mele niște întrebări. Dacă nu... Știi unde să mă găsești.

44:06 dr. Cătălina Voinea: Bun. Ne mai auzim atunci și mulțumim încă o dată. Mulțumim și eu.

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ai revenit la încă un episod marca Grile-Rezidentiat.ro! Eu sunt Cătălina, iar înainte de a-ți prezenta medicul rezident din acest episod, vreau să-ți mulțumesc că faci grile pe platformă și să-ți aduc la cunoștință că avem un articol pe blog cu 12 funcții secrete pe care le oferă site-ul Grile-Rezidentiat.ro, despre care vei afla mai multe dacă faci click pe link-ul din descriere. Dar să revenim! Astăzi discutăm cu medicul rezident Alina Tătaru despre cum este rezidențiatul pe reumatologie. Să-i dăm drumul! Bună, Alina! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Vreau să-ți mulțumesc, în numele întregii echipe, că ne-ai acceptat invitația și că vrei să împărtășești cu viitorii rezidenți câte un pic din experiența ta.

00:43 dr. Alina Tătaru: Da. Bună, Cătălina! Mulțumesc mult pentru invitație și ocazie. Voi încerca cât de mult pot să ajut tinerii colegi. Și sper să reușesc să sparg un pic mitul oamenilor care cred că reumatologia tratează reumatismul.

De ce reumatologie? 00:59

00:59 dr. Cătălina Voinea: Poți să începi să ne spui un pic cum ți-ai dat seama că aceasta e specialitatea pe care o vrei?

01:06 dr. Alina Tătaru: Eu cred că am fost acel tipar de student la medicină care a așteptat să parcurgă cumva toți anii de facultate, toate stagiile, pentru a avea o vedere de ansamblu. Încă de la început am înclinat mai mult către ramura de medicină internă și mai puțin către ramura chirurgicală sau cea de laborator. Îmi doream să lucrez cu pacientul, astfel că, la finalul celor șase ani în care gustasem puțin din gastronomia fiecărei specialități, am trecut pe hârtie câteva dintre opțiunile în care m-aș fi văzut și mi-aș fi dorit să profesez.

01:39 dr. Alina Tătaru: Mi-am dorit o specialitate care îmbină puțin din toate, care să reprezinte o provocare atât în ceea ce privește nivelul de cunoștințe în medicina internă, cât și stabilirea diagnosticului. Am exclus din prima, pe lângă ramurile chirurgicale, și acele specialități cu patologii consumptive, cum ar fi, nu știu, oncologia și hematologia. Nu cred că aș fi fost capabilă să fac față. Mi-am dorit o specialitate care să-mi ofere și timp pentru mine, pentru o viitoare familie, dar care, totodată, să mă satisfacă, să mă țină la curent cu puțin din tot ce înseamnă medicina internă. O specialitate care să mă provoace.

01:39 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Pregătirea pentru rezidențiat și dacă a contat punctajul 02:17

02:17 dr. Cătălina Voinea: Poți să ne spui din ce perioadă ai început tu să te pregătești pentru rezi și dacă punctajul obținut a cântărit în alegerea ta?

02:25 dr. Alina Tătaru: Sigur. Pregătirea pentru rezidențiat a fost la începutul anului 6, iar alegerea mea a fost cântărită puțin de punctaj, având în vedere că la începutul anului 6 de facultate încă nu eram foarte convinsă de ceea ce vreau să urmez la rezidențiat. Mi-am setat totuși să iau un punctaj cât mai bun, pentru a nu fi condiționată de acesta. Știam că am nevoie de un punctaj bun pentru a putea alege cam orice specialitate clinică și orice centru.

Diferența dintre ortopedie vs reumatologie vs medicină de reabilitare 02:52

02:52 dr. Cătălina Voinea: Mulți au fost curioși din cei care ne ascultă și au pus foarte multe întrebări de genul: care e diferența dintre ortopedie, reumatologie și medicină fizică și reabilitare?

03:02 dr. Alina Tătaru: Da, este o întrebare foarte bună. În primul rând, sunt specialități total diferite. În primul rând, este ramura chirurgicală, respectiv ortopedia, și celelalte două sunt ramuri medicale, reumatologia și medicina fizică și reabilitare. Voi începe prin a defini ce înseamnă reumatologia, deoarece, prin numele pe care îl poartă, această specialitate ne limitează cumva la negânditor la reumatism sau boli degenerative. Însă asta nu este decât o mică parte din ceea ce poate oferi.

03:34 dr. Alina Tătaru: Reumatologia este o ramură a medicinei interne care se ocupă cu depistarea, diagnosticarea, tratarea și recuperarea bolnavilor cu afecțiuni nechirurgicale ale aparatului locomotor. Din punctul meu de vedere, este una dintre cele mai dinamice specialități, deoarece are și un interes major pentru identificarea de noi ținte terapeutice, ceea ce, împreună cu dezvoltarea tehnicilor de biologie și inginerie genetică, a culminat cu dezvoltarea terapiilor biologice, care au revoluționat tratamentul acestor patologii.

04:04 dr. Alina Tătaru: Însă, cum spuneam, reumatologia poate să cuprindă chiar 10 grupe majore de boli și, cum sunt foarte multe, le voi puncta foarte succint, și anume: bolile sistemice ale țesutului conjunctiv, bolile inflamatorii autoimune, cum sunt vestitul lupus sau poliartrita reumatoidă sau Sjögren, sclerodermia sistemică, miopatiile inflamatorii. De asemenea, sunt vasculitele, cum sunt arterita Takayasu, poliarterita nodoasă, sau spondilartropatiile seronegative, din această categorie fiind artrita psoriazică, spondilartropatiile axiale. Pot fi artritele asociate cu agenți infecțioși, cum sunt boala Whipple, boala Lyme, artritele din HIV.

04:52 dr. Alina Tătaru: Pot fi afecțiunile articulare întâlnite în boli metabolice sau endocrine și hematologice, cum ar fi guta, artropatia Charcot din diabetul zaharat. Pot fi întâlnite și boli ereditare care să intereseze sistemul locomotor, neoplazii și alte leziuni de tip tumoral care să implice patologia articulară. Sunt tulburările reumatologice diverse, cum sunt amiloidoza sau afectarea articulară din sarcoidoză. Practic, în concluzie, reumatologia cuprinde un spectru foarte vast de patologii sistemice, genetice, autoimune, metabolice, degenerative, infecțioase, neoplazice, cu implicare multisistemică. Necesită o abordare foarte atentă din partea medicului reumatolog, cu identificarea tuturor aspectelor clinice, pentru creionarea aptitatea diagnosticului, precum și stabilirea obiectivelor și țintelor terapeutice, managementul patologiei de bază și al comorbidităților care survin secundar bolii de fond sau tratamentului.

05:56 dr. Alina Tătaru: Medicina fizică și reabilitarea, însă, are ca scop a îmbunătăți și a reabilita capacitatea funcțională și calitatea vieții pentru persoanele cu dizabilități fizice, afecțiuni, dizabilitate sau handicap. Reumatologia totuși colaborează cu ortopedia și cu medicina fizică și reabilitare, foarte mult, însă fiecare totuși prezintă patologii și obiective terapeutice diferite.

05:56 dr. Cătălina Voinea: Ce tare! Deci, clar, acum, dacă aveau vreun dubiu sau vreo nelămurire, nu au cum să nu înțeleagă diferența dintre ele.

Primul an de rezidențiat 06:30

06:30 dr. Cătălina Voinea: Poți să ne spui ce-ți mai amintești tu, cum a fost primul an de rezidențiat?

06:35 dr. Alina Tătaru: Îmi amintesc foarte bine cum a fost primul an de rezidențiat. Este cam greu să uiți asta, indiferent de specialitate. Trecerea cumva de la studenție la rezidențiat este un pas resimțit din plin de fiecare dintre noi. Este acel moment în care trebuie să pui în practică cam tot ce ai învățat în facultate și, în acest timp, s-a depins și alte câteva atribuții noi de birocrație. Te năucește puțin la început. În cazul meu particular, a fost mai grea acomodarea, deoarece am fost repartizată, întrucât eram în stagiul de medicină internă, pe secția de cardiologie a spitalului pe care îl alesesem pentru practicarea acestui stagiu.

07:10 dr. Alina Tătaru: Am avut ajutor doar foarte puțin, în primele trei luni, de la o colegă mai mare, care m-a ajutat să mă orientez. Ulterior am rămas singurul rezident și era destul de greu. Pacienții care se prezentau la această secție veneau cu patologii destul de decompensate de medicină internă. Eram întrebată la fiecare pas de către asistente cum se administrează anumite terapii, în ce doze, în ce tip de perfuzii, cu ce viteză, lucruri pe care evident nu le stăpâneam imediat după băncile facultății.

07:42 dr. Alina Tătaru: Însă nimeni nu știe exact în ce an de rezidențiat ești și cu ce bagaj de cunoștințe e vis. Așteaptă să răspunzi prompt. Trebuia să răspund la toate aceste întrebări cu „imediat mă ocup” și să mă documentez într-un timp scurt. Birocrația, însă, este un lucru complet nou. Nimeni nu te pregătește pentru asta. Le prinzi din zbor, de la strângerea documentelor necesare la DRG-uri, coduri de diagnostic, externări, rețete electronice, și toate acestea, eventual, făcute în cel mai scurt timp posibil.

08:11 dr. Alina Tătaru: În linii mari, cred că pe fiecare dintre noi primul an ne năucește puțin. Fiecare are memoria vie a unei experiențe de boboc medic rezident.

08:11 dr. Cătălina Voinea: Da, o să afle și ei pe pielea lor ce înseamnă să fii boboc medic rezident.

O zi din viața unui rezident 08:28

08:27 dr. Cătălina Voinea: Dar, ca să-i familiarizăm mai mult, ne poți spune cum arată o zi din viața unui rezident?

08:27 dr. Alina Tătaru: O să mă raportez la o zi obișnuită, fără gardă și, eventual, fără COVID. Nu cred că este o zi foarte deosebită de alte specialități. Se desfășoară cu vizita pacienților internați, completarea evoluțiilor în foile de observație; dacă se cunoaște programul de internări de a doua zi, se interesează dacă au ajuns pacienții, dacă au făcut triajul epidemiologic și, dacă acest răspuns este da, se aduc pacienții pe secție, se completează actele de internare, acordurile semnate de pacienți, toate cele necesare pentru internare.

09:08 dr. Alina Tătaru: Apoi rezidenții participă, până vor fi gata foile, și la raportul de gardă. Acum, din cauza pandemiei, acesta se realizează pe Zoom; înainte era în format fizic. În anumite zile ale săptămânii, la raportul de gardă se organizează diverse prezentări pe teme științifice, atât de medicină internă, cât și de reumatologie, realizate de către rezidenți. Mai pot fi prezentate, nu știu, cazuri speciale, articole științifice.

09:40 dr. Alina Tătaru: Apoi, după raportul de gardă, se verifică dacă au fost internările introduse în sistem, se intră în posesia foilor de observație, se fac cererile de analize, se consultă pacientul de către medicul rezident, se efectuează examenul obiectiv și foaia de observație, se trimit la investigații suplimentare, pacienții, între timp fiind gata și rezultatele analizelor, și se conturează astfel o imagine de ansamblu. Apoi, la final, se face vizita la pacient împreună cu medicul îndrumător, se prezintă cazul și apoi se discută despre caz, opțiuni terapeutice, se completează medicația. Mai sunt și foile de zi, în care trebuie să se facă și externarea, eventual să se printeze scrisoarea medicală pentru medicul de familie, rețetele necesare.

Atribuții medic rezident 10:33

10:33 dr. Cătălina Voinea: Ca atribuții, ce atribuții are un medic rezident?

10:38 dr. Alina Tătaru: Atribuțiile medicului rezident nu sunt diferite, cum am zis, față de alte specialități de medicină internă și le-am cam punctat un pic la întrebarea precedentă, așa că nu vreau să mă repet. Pe lângă ziua obișnuită cu internări și externări, vizite, birocrație și așa mai departe, mai este vorba și de gărzi, despre care o să vorbim, cred, că, la altă întrebare: câte gărzi se fac și ce tip de cazuistică se întâlnește în aceste situații.

11:09 dr. Alina Tătaru: O atribuție complet nouă la momentul actual este, în contextul actual cu pandemia, triajul, care se realizează de către un medic rezident o dată pe lună, în două ture, și, practic, sunt evaluați toți pacienții care urmează să intre în spital; dacă prezintă sau nu simptome, sunt trimiși la izolator, sunt evaluați de către linia de gardă; dacă necesită testare, sunt redirecționați către un container special, unde se află asistentele pentru recoltare. Doar asta mai este în plus. În rest, este o zi obișnuită cu internări, externări și atât.

11:09 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Personalitate medic reumatolog 11:54

11:52 dr. Cătălina Voinea: Ce fel de personalitate crezi că se potrivește în această specialitate?

11:59 dr. Alina Tătaru: Nu cred că există o personalitate aparte pentru niciuna dintre specialități. Cred că medicina este cea mai nobilă artă. Cred că toți am pornit pe același drum, cu aceleași țeluri, respectiv acela de a ajuta oamenii, de a empatiza cu suferințele lor, de a le oferi cele mai bune soluții terapeutice și obținerea unui stil de viață cât mai bun. Pe lângă empatie, trebuie să ne încărcăm și cu răbdare, cu sete de cunoaștere în tainele medicinei.

12:26 dr. Alina Tătaru: Cred că și perfecționismul îmbracă foarte bine profesia de medic, pentru că nu sunt acceptate erori. Dacă în orice altă profesie omului îi este permis să mai și greșească, ei bine, nu poți spune același lucru și în medicină. Aici greșeala se răsfrânge asupra unei alte vieți.

Câți ani de rezidențiat are reumatologia? 12:44

12:44 dr. Cătălina Voinea: Câți ani de rezi se fac pe reumatologie?

12:47 dr. Alina Tătaru: Se fac 5 ani de rezidențiat. Din ce am înțeles, este un lucru nou. Înainte era vorba doar de 4 ani. Iar din acești 5 ani se face foarte multă medicină internă, respectiv 24 de luni. Și, cum se studiază foarte multă medicină internă, examenul de specialitate cuprinde două componente, să zic așa, o parte de reumatologie și una de medicină internă, atât la proba scrisă, cât și la cea practică.

12:47 dr. Cătălina Voinea: Interesant.

Materiale de studiu utile la început de drum 13:18

13:17 dr. Cătălina Voinea: Ce cărți must-have recomanzi pentru această specialitate? Cam ce materiale de studiu ar fi utile la început de drum?

13:26 dr. Alina Tătaru: La începutul drumului în reumatologie trebuie să pleci puțin de la fundația unui medic, respectiv de la medicina internă, stagiu care reprezintă, cum am mai zis, primele 24 de luni din curricula specialității de reumatologie. Medicina internă este esențială în înțelegerea și orientarea în reumatologie, iar ca materiale de lucru, nu știu, practic orice îți pică în mână, de la cardiologie, pneumo, EKG, nefro, hematologie, radiologie, gastroenterologie; orice cunoștință în plus este de ajutor în evaluarea cât mai completă atunci când te afli în fața unui pacient cu patologie reumatologică.

13:59 dr. Alina Tătaru: Evident că este necesar și consultul de specialitate, dar ca reumatolog trebuie să fii un pic orientat și să știi ce cauți și să observi înainte de o evoluție nefavorabilă.

Facultatea și cunoștințele necesare 14:10

14:09 dr. Cătălina Voinea: Cu ce cunoștințe trebuie să vii din facultate și dacă simți că te-a pregătit cumva facultatea pentru această specialitate?

14:17 dr. Alina Tătaru: Cum am mai spus, semiologia și toată medicina internă sunt piatra de temelie. Facultatea, consider, că te pregătește mai mult sau mai puțin; până la urmă, tot ceea ce nu se recitește se uită și cumva este datoria noastră, ca medici, să apelăm la studiul individual de câte ori avem ocazia.

14:38 dr. Alina Tătaru: Iar dacă facem referire strict la practica aplicată din facultate în rezidențiat, personal consider că este mică, însă clar te orientează. Unii poate suntem norocuri să contrazicem asta; eu însă m-am bucurat de faptul că în facultate am fost destul de conștiincioasă și am avut la început de drum în rezidențiat bazele teoretice. Restul cumva a venit pe parcurs.

14:38 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles. Care zici că sunt cele mai importante discipline medicale din facultate care sunt necesare în reumatologie?

15:09 dr. Alina Tătaru: Cele mai importante discipline sunt cele care formează fundația de medicină internă. Nu știu, faptul că reumatologia se face în anul 5 de facultate, după ce am parcurs majoritatea disciplinelor, spune ceva. Toate sunt importante din punctul meu de vedere. De la cele microcelulare, imunologie, fiziopatologie, pentru a înțelege mecanismul de producere al bolii, la, nu știu, semiologie medicală și toate ramurile de medicină internă, la însă și anatomia musculoscheletală, care este baza pentru a înțelege ecografia musculoscheletală, procedurile ecoghidate, RMN-ul, radiografiile și așa mai departe.

Despre cazuri dificile 15:46

15:46 dr. Cătălina Voinea: Ți se întâmplă des să nu poți pune un diagnostic clar? E cumva frustrant acest lucru pentru o persoană căreia îi place organizarea?

15:55 dr. Alina Tătaru: De-a lungul timpului, pentru a facilita susținerea unor diagnostice, au fost create diverse criterii de clasificare, nu de diagnostic, nu există de diagnostic, sunt pentru toate patologiile din reumatologie. De cele mai multe ori, diagnosticul poate fi susținut pe baza acestor criterii de clasificare. Câteodată, însă, diagnosticul poate să fie unul de excludere a altor patologii și, din punctul meu de vedere, nu există loc de frustrare, ci mai degrabă este o provocare, o incitare, o dorință de a te documenta și de a cerceta cât mai mult.

15:55 dr. Cătălina Voinea: Corect.

Asemănare cu serialul House MD 16:30

16:30 dr. Cătălina Voinea: Ți se pare că reumatologia se aseamănă cu serialul House în ceea ce privește complexitatea și diversitatea cazurilor?

16:40 dr. Alina Tătaru: Consider că mă vizina tuturor rezidenților de pe toate specialitățile care sunt pasionați de acest serial. În fața unui caz complex, ai în minte imaginea lui Dr. House, este celebră. Asemănarea dintre reumatologie și acest serial, nu știu, cred că este dată cumva și de raritatea anumitor patologii, precum amiloidoza, vasculitele, dar și de complexitatea cazurilor, unele dintre acestea fiind dificil de diagnosticat, altele sunt dificil de tratat, dar și de implicarea aceasta multisistemică, și vorbim și despre terapiile aflate într-o dezvoltare continuă.

17:17 dr. Alina Tătaru: Cu riscul de a mă repeta, reumatologia implică foarte multe organe și sisteme, astfel că nu doar medicul reumatolog este un Dr. House, pentru că sunt foarte multe situații când pacientul se adresează medicului reumatolog după ce a fost văzut de un medic, nu știu, dermatolog, în artrita psoriazică sau vasculite, de un medic ORL, cum ar fi vasculitele cu implicare în sfera ORL, sau pneumolog, care la rândul lor au fost un Dr. House, au recunoscut patologia reumatologică și au recomandat un consult de specialitate.

Un caz interesant 17:49

17:48 dr. Cătălina Voinea: Ne poți povesti un pic de un caz interesant și provocările?

17:52 dr. Alina Tătaru: Cazuri interesante am întâlnit destul de multe. Primul care îmi trece prin cap în acest moment este un caz, ca multe altele din reumatologie, care ajunge să fie evaluat de către un medic reumatolog abia după ce se prezintă pe alte secții. Este vorba de o pacientă de aproximativ 50 de ani, care este evaluată într-un serviciu ORL din cauza unor afecțiuni în această sferă. Avea otite recurente, soldate cu hipoacuzie, a fost multiplu tratat cu antibiotice. Ulterior, pacienta a prezentat leziuni mamare bilateral, sub forma unor noduli de consistență dură, cu ulcerații superficiale la piele, cu retracția mamelonului bilaterală, cu evoluție fulminantă în decurs de câteva luni.

18:38 dr. Alina Tătaru: Evident că s-a ridicat suspiciunea unui neoplasm mamar și se investighează prin biopsia leziunilor. Se realizează între timp și o radiografie pulmonară, pe care sunt decelate numeroase opacități, și se ridică suspiciunea de determinări secundare în contextul unui neoplasm mamar. Toate aceste investigații au fost efectuate în serviciul ORL, inclusiv un examen tomografic cu substanță de contrast, unde au fost descrise formațiuni pulmonare nodulare, care pledau mai mult pentru aspectul tipic de granuloame.

19:08 dr. Alina Tătaru: Astfel, s-a solicitat recoltarea unor anticorpi specifici de vasculită, valorile acestora fiind foarte crescute. Atunci, medicul de presiunea de ORL a hotărât să transfere pacienta pe secția de reumatologie, unde este supusă multiplelor investigații paraclinice, și s-a susținut diagnosticul de granulomatoză Wegener. Actual este denumită granulomatoză cu poliangeită.

19:31 dr. Alina Tătaru: Am intrat și în posesia rezultatelor de la anatomie patologică, de la piesele de biopsie, atât mamare, cât și cele pulmonare, care au pledat pentru o inflamație granulomatoasă cu infiltrate cu celule gigante. Pe lângă patologia specifică din sfera ORL, pulmonară, renală a vasculitelor, după un apel la Google și la articole de specialitate, am învățat faptul că există raportate în literatură foarte puține cazuri de astfel de determinări secundare la nivelul glandelor mamare, mai exact, urmă, însprezece. Pacienta a fost tratată în conformitate cu diagnosticul stabilit, cu surpriza retragerii tuturor granuloamelor, atât cele pulmonare, cât și cele de la nivelul glandelor mamare.

19:31 dr. Cătălina Voinea: Wow! Ce wow! Interesant! Super tare! Mai ales că e așa rar!

19:31 dr. Alina Tătaru: Da, da, m-a marcat, sincer.

Cu ce alte specialități conlucrează medicul reumatolog? 20:23

20:23 dr. Cătălina Voinea: Cu ce specialități medicale conlucrează cel mai frecvent medicul reumatolog, pe lângă ortopedie și medicină fizică și reabilitare?

20:31 dr. Alina Tătaru: Cred că, fiind o specialitate cu atât de multă implicare multisistemică, avem nevoie de colaborare cu toți colegii. Cu toți, absolut toți. De la, nu știu, cardio, pneumo, absolut toată lumea.

Media de vârstă a pacienților 20:47

20:47 dr. Cătălina Voinea: Ne poți spune care e media de vârstă a pacienților la reumatologie?

20:52 dr. Alina Tătaru: Este foarte versatilă. De aici pleacă și deliciul. Cred că putem vorbi de pacienți foarte tineri, care sunt diagnosticați cu artrită juvenilă idiopatică la o vârstă foarte, foarte fragedă. Aceștia vor face ulterior tranziția către medicina adultă. Deci vom începe de la vârsta de 18 ani. Iar dacă vorbim de patologii inflamatorii sistemice autoimune, putem vorbi despre decadele 3–5, iar în cele degenerative, despre decadele 6–7. Și mai sunt, de asemenea, și alte patologii, care sunt independente de vârstă.

Relații pe termen lung cu pacienții 21:28

21:28 dr. Cătălina Voinea: Reumatologul realizează legături pe termen lung cu pacienții pentru ajustarea dozelor?

21:35 dr. Alina Tătaru: Medicul reumatolog leagă o relație pe termen lung cu pacienții nu doar pentru ajustarea dozelor. Cea mai mare parte a patologiilor fiind cronice, prezentând fluctuații periodice ale intensității simptomelor și semnelor de boală, prezintă perioade de acutizare care alternează cu perioade de acalmie, dar care de obicei au o evoluție lent progresivă pe parcursul mai multor ani și necesită urmărirea periodică a evoluției bolii de fond, precum și a posibilelor comorbidități care pot apărea fie în contextul bolii, fie ca urmare a terapiilor administrate.

22:08 dr. Alina Tătaru: Când vorbim de comorbidități, acestea, apărute în cadrul bolii, pot să vizeze orice organ și sistem: de la fibroza pulmonară, nefrita lupică, vorbim de criza renală sclerodermică, episclerite, keratoconjunctivita sicca, patologie în spectrul neurologic, toate acestea necesitând investigații riguroase, ajustarea sau modificarea terapiilor de fond sau introducerea de terapie asociată comorbidităților. Trebuie atent urmărite și posibilele complicații survenite ca urmare a terapiilor. Și când spun asta, vorbim despre corticoterapie, de exemplu, care poate să ducă la osteoporoză, sindrom Cushing; în cazul metotrexatului sau al altor terapii imunosupresoare, vorbim de fibroză pulmonară sau alte efecte adverse comune, hepatonefrotoxicitate, infecții recurente, citopenii sau, nu știu, activarea de tuberculoză sau dezvoltarea de neoplazii, limfoame.

23:07 dr. Alina Tătaru: Cum spuneam, odată apărute, aceste complicații modifică puțin planul terapeutic. Un alt aspect foarte important este faptul că patologiile din reumatologie vizează predominant sexul feminin și acestea au un debut precoce. al patologiilor. Va trebui luată în calcul o viitoare sarcină la aceste paciente, astfel că trebuie să fie realizat cu mare atenție un plan terapeutic, care să vizeze atât perioada pregestațională, perioada sarcinii, dar și cea postgestațională.

23:35 dr. Alina Tătaru: Deoarece există riscuri multiple, de la avort spontan, la oprirea creșterii intrauterine, la bloc atrioventricular total congenital, toate acestea trebuie foarte atent monitorizate.

23:35 dr. Cătălina Voinea: Foarte bine punctat, mai ales asta cu sexul feminin și că se poate lua în calcul, trebuie luată în calcul și o sarcină pe viitor. Nu mă gândisem la asta și probabil nici cei care vor reuma tot ceea ce e bine.

23:35 dr. Alina Tătaru: Este un capitol, este un capitol întreg, nu de aici. Da.

Cât de solicitantă este această specialitate și dacă îți permite să ai și o viață personală? 24:04

24:04 dr. Cătălina Voinea: Cât de solicitantă ți se pare această specialitate și dacă îți oferă timp să ai și o viață personală?

24:10 dr. Alina Tătaru: Cred că solicitarea și timpul pentru viața personală vin la pachet, direct proporțional cu mai multe aspecte: cam cât ești de eficient la locul de muncă, eficient, dar și foarte atent, perfecționist; numărul de pacienți de internat, de evaluat, de externat, partea asta birocratică din ziua respectivă; cam cât vrei tu să aprofundezi în timpul tău liber ce nu ai stăpânit în ziua respectivă, cât vrei să citești pentru pregătirea ta profesională. Însă, din punctul meu de vedere, timp este pentru toate și începi cumva să-l manageriezi mult mai bine odată cu acomodarea la programul de lucru.

Cum se ocupă îndrumătorii de rezidențiat? 24:47

24:47 dr. Cătălina Voinea: Ce părere ai despre îndrumătorii de rezidențiat? Sunt ca niște mentori pentru rezidenți?

24:55 dr. Alina Tătaru: Îndrumătorii, da. Se ocupă fiecare, cred, în maniera lui caracteristică. Nu am schimbat foarte mulți îndrumători ca să am o părere foarte avizată, însă cei cu care am reușit să lucrez până acum consider că și-au dat interesul să mă învețe, ne-au explicat anumite cazuri, puteam adresa întrebări cu ușurință. În unul dintre spitalele din București în care mi-am desfășurat o parte din stagiul de medicină internă, îndrumătorul, la finalul unei zile obișnuite, strângea toate foile de observație pe masă, eram mai mulți colegi, nu era pandemie,

25:29 dr. Alina Tătaru: fiecare dintre noi era responsabil de un număr egal de pacienți, ne așezam în jurul mesei și fiecare rezident prezenta cazul lui, restul eram atenți, iar după fiecare prezentare de caz discutam conduite terapeutice sau orice informații medicale care veneau în context cu cazurile respective. În alt spital, tot ceva similar: preiei un pacient de la momentul internării, nu este neapărat să fie un caz complet nou, poate să fie un caz cunoscut clinicii, doar pentru reevaluare, îl preiei, cum am spus, îl evaluezi, apoi prezinți cazul în timpul unei vizite împreună cu îndrumătorul și ceilalți colegi ai tăi.

26:06 dr. Alina Tătaru: De asemenea, mai sunt și teme de făcut pentru rezidenți, nu sunt chiar cele mai plăcute, dar vin cumva în ajutorul nostru, pentru că te îndeamnă să înveți un pic mai mult. Acestea sunt atât pe reumatologie, cât și pe medicină internă și sunt prezentate la ședința rezidenților, de obicei organizată o dată pe săptămână. Tot în cadrul acestor ședințe de rezidenți sunt prezentate și cazuri clinice mai speciale din clinică, precum și articole științifice; au mai fost prezentate și cursuri de ecografie musculo-scheletale, CAGIE, radiografie musculoscheletală de către medicii îndrumători.

26:46 dr. Cătălina Voinea: Deci, până acum, din tot ce am auzit, mi se pare că îndrumătorii chiar se ocupă ai voștri. E wow! Se fac foarte multe lucruri. Mie, sincer, mi-a plăcut și încălbără, omatologia chiar mi-a plăcut. Adică, nu știu, mi s-a părut destul de serioasă toată situația.

26:46 dr. Alina Tătaru: Da, și examenul destul de complex, și cu parte clinică, și cu imagistică, și cu tot. Sigur, știți. Da.

Program de lucru 27:16

27:14 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare programul de lucru?

27:18 dr. Alina Tătaru: Programul de lucru este cel obișnuit, de la ora 8 la ora 15. Înainte de pandemie, însă, acest lucru nu prea era respectat, pentru că erau foarte multe internări, atât continue, cât și cele de zi, care sunt cele mai costisitoare de timp, pentru că, în afară de internare și examen obiectiv, analize, explorări paraclinice, aceștia trebuie să fie și externați în aceeași zi, motiv pentru care, cumva, trebuia să mergi în tandem și, cumva, mai mult pe partea pacienților care trebuiau să fie externați în aceeași zi, și asta îți mănâncă foarte mult timp.

27:56 dr. Alina Tătaru: În contextul pandemic actual, capacitatea de muncă, însă, a fost mult diminuată, cred că pe toate secțiile, din păcate. Acum, cumva, lipsa cazurilor de medicină internă și reumatologie a fost un pic înlocuită și cu evaluările pacienților cu infecții SARS-CoV-2. Din păcate, în spitalul în care îmi desfășor activitatea este și sub vid. Avem un etaj întreg de pacienți cu astfel de infecții SARS-CoV-2.

28:24 dr. Alina Tătaru: Astfel că pacienților din specialitatea noastră le revine un număr de locuri în limita disponibilă. Când vorbim de o zi cu gardă, garda este evident de 24 de ore, iar atunci când nu ai prezentări la camera de gardă, poți sta pe secție și să ajuți medicul îndrumător.

28:24 dr. Cătălina Voinea: Că tot ai adus vorba de gărzi.

Despre gărzi 28:45

28:44 dr. Cătălina Voinea: Care e frecvența lor și ce urgențe frecvente întâlnești?

28:50 dr. Alina Tătaru: Dacă ești un rezident de an mai micuț, respectiv în primii doi ani, în mod normal, una pe lună. Dacă sunt mai puțini rezidenți în centru la momentul respectiv și nu se acoperă toate zilele dintr-o lună, pot să survină chiar două-trei gărzi pe lună. În cazul unui rezident mai mare, respectiv din anii 3–5, se împart zilele unei luni la numărul de rezidenți aflați în stagiu la acel moment. De obicei revin cam 3–4 gărzi pe lună, dintre care una este neplătită, restul plătite.

29:22 dr. Alina Tătaru: Repet, asta se întâmplă în cadrul spitalului în care îmi desfășor eu o practica în momentul ăsta, pentru că nu cred că este chiar similar la toate centrele de pregătire. Ca urgențe, în camera de gardă depinde un pic de spital, dacă este spital de urgență sau nu. În cazul meu, nu sunt foarte multe cazuri deosebit de grave, însă poți să ai diverse surprize, de la STEMI, la non-STEMI, fibrilație atrială, flutter cu ritm rapid, nediagnosticate, nonresponsive la terapia de fond, poate fi vorba și de șocuri anafilactice,

30:01 dr. Alina Tătaru: criză de astm bronșic, BPOC exacerbat, pneumonii, pielonefrite, nu știu, cazuri care... iar cazurile care nu se pot manageria la spitalul nostru sau la camera de gardă sunt redirecționate, cum ar fi, de exemplu, nu știu, infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral, se redirecționează, evident, la spitale de profil. Cele mai frecvente urgențe pot fi salturile hipertensive, tulburările de ritm, atacul acut de gută este unul dintre ele, mai ales când a fost o panică cu colchicina, nu se mai găsea pe piață, poliartralgii nediagnosticate, dezechilibre hidroelectrolitice diverse.

Salariu, spor 30:41

30:40 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre salariu și spor?

30:46 dr. Alina Tătaru: Salariul este cel de bază, cu sporul variabil în funcție de stagii. Asta este o regulă a tuturor specialităților și, cum am spus, că se fac 24 de luni de medicină internă, sporul este de 15%, iar restul e reumatologie în mare parte, deci tot 15%. Practic, salariul nu prea suferă multe variații.

Adaptare la program 31:10

31:09 dr. Cătălina Voinea: Cum te-ai adaptat tu programului și în cât timp?

31:14 dr. Alina Tătaru: Adaptarea la programul de muncă a survenit treptat, de nevoie și rapid, căci trebuie să înveți să te descurci cât mai repede, să devii independent, eficient, să faci un drum și să rezolvi cât mai multe sarcini din mers. Trebuie să fii organizat, să știi care este planul zilei înainte de a o începe, să începi cu vizita, internări, externări, să faci un examen obiectiv al pacientului pe organe și sisteme cât mai complet și în cât mai scurt timp.

31:43 dr. Alina Tătaru: Acesta te va ajuta și va fi un exercițiu pentru momentul în care vei susține examenul de specialitate. În tot acest timp se lucrează analizele, astfel încât, după ce termini cu evaluarea pacientului, poți accesa și informațiile provenite din explorările paraclinice. Este important, în cazul unei specialități precum reumatologia, care are atât de multe conexiuni multidisciplinare, să privești un pic pacientul ca pe un caleidoscop, să analizezi cu atenție fiecare organ și sistem.

32:12 dr. Alina Tătaru: La început este epuizant, pentru că simți că vei claca un pic în fiecare zi, că nu mai poți, că nu mai vrei, te scuturi un pic și-ți trece. Tot la început simți că examenul de rezidențiat, susținut cu câteva luni în urmă, respectiv finalul facultății, a fost, de fapt, cu câțiva ani în urmă. Pentru mine, cel puțin, așa a fost. Parcă ceea ce s-a predat în facultate a fost franceză și ceea ce practici este turcă. EKG-ul a fost o enigmă și este a întregului rezidențiat.

32:46 dr. Alina Tătaru: Radiologia, ecografiile sunt umbre. Încă nu am afinitate pentru ele. Dar aici este și frumusețea drumului pe care am ales cu toții să mergem. Nu ai timp să te plictisești. Medicina este într-o continuă dezvoltare. Începi să citești, nu știu, cardio și ajungi să citești nefro, apoi endocrino, apoi dezechilibre, iar la final îți dai seama că nu ai reușit să-ți răspunzi la câteva întrebări care te-au făcut să deschizi, nu știu, capitolul de cardio. Însă la final îți dai seama cât de puțin știi. Dar pentru asta e o viață în față, nu un rezidențiat.

32:46 dr. Cătălina Voinea: Da. Rezidențiatul este o perioadă limitată, cinci ani, după aia ai toată viața înainte. Da. O să citești cât vrei.

Centre de pregătire 33:33

33:32 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre alte centre de pregătire? Ai vreun top?

33:32 dr. Alina Tătaru: În ceea ce privește centrele din București, acestea, știu, că sunt în număr de patru la momentul actual, respectiv Spitalul Clinic Sfânta Maria, Spitalul Cantacuzino, Spitalul Ioan Stoia și, recent introdus, Spitalul Militar Central. Nu am să fac un top al acestor centre. Mi se pare nedrept, pentru că nu am o experiență de pregătire în toate cele enumerate și nu aș putea să am un termen de comparație pertinent.

33:32 dr. Cătălina Voinea: Da, corect.

Ce este recomandat să facă un reumatolog după ce termină rezidențiatul? 34:07

34:06 dr. Cătălina Voinea: Ce este recomandat pentru un reumatolog să urmeze după ce termină rezidențiatul? Medicină internă, ca să aprofundeze mai mult, sau să se supraspecializeze pe recuperare, medicină fizică și balneologie?

34:22 dr. Alina Tătaru: Nu cred că o idee era niciuna dintre cele două opțiuni. Cred că această decizie poate fi cântărită de fiecare dintre noi pe parcursul celor cinci ani de rezidențiat. Ai un drum lung în față, în funcție și de ceea ce ne dorim noi și în funcție de ceea ce ni s-ar potrivi și ne-ar face plăcere să practicăm în continuare. O idee bună ar fi și atestatul de pediatrie. O chestiuță destul de nouă.

34:45 dr. Alina Tătaru: Adică nu trebuie să faci rezidențiat de pediatrie, poți să faci doar un atestat de pediatrie, care îți va oferi posibilitatea de evaluare și diagnosticare a artritelor juvenile idiopatice, putând ulterior ca pacientul să rămână în atenția ta și în viața adultă.

34:45 dr. Cătălina Voinea: Super! Deci atestatul ăsta? Vreo 8 luni de zile, am înțeles. E ca o competență, nu?

34:45 dr. Alina Tătaru: Exact, exact. Pediatria.

Competențe și supraspecializări 35:15

35:10 dr. Cătălina Voinea: Ai mai multe idei despre alte competențe și supraspecializări?

35:17 dr. Alina Tătaru: Competențe ar mai fi cele din imagistica musculoscheletală, atât radiografie, cât și ecografie, dar și capilaroscopia este o competență importantă, poți să diagnostichezi ușor fenomenul Raynaud, iar ca supraspecializări, cum am zis, în funcție de ceea ce ne place să facem pe mai departe, putem face medicină internă, da, pentru un plus de cunoștințe, dar poți să faci orice și reabilitare și medicină fizică.

35:17 dr. Cătălina Voinea: Da, și mă gândesc că, dacă alegi medicină internă, nici nu ar trebui să faci toți anii, că deja ai făcut 24 de luni.

35:17 dr. Alina Tătaru: Da, acum depinde, poate vrei să fii rezident 10 ani.

35:17 dr. Cătălina Voinea: Da, corect.

Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 36:00

36:00 dr. Cătălina Voinea: Ce posibilități de angajare există după terminarea rezidențiatului?

36:05 dr. Alina Tătaru: Am multiple în privat. La stat, însă, sunt șanse destul de mici, din păcate. Consider că este un pic problema purul specialităților. Asta este situația actuală și trebuie să ne adaptăm la privat.

Se pot iniția și monitoriza terapii biologice la privat? 36:18

36:18 dr. Cătălina Voinea: Dar la privat se pot iniția și monitoriza terapii biologice?

36:24 dr. Alina Tătaru: Medicul care lucrează în privat are aceleași drepturi ca și medicul care lucrează la stat. Iar dacă are contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, poate iniția și monitoriza terapii biologice. Totul se rezumă doar la decontarea acestor terapii, și acestea sunt destul de costisitoare.

Practica de la stat vs practica de la privat 36:42

36:41 dr. Cătălina Voinea: Cam cât de mult diferă practica de la spitalul de stat de la cea de la privat?

36:47 dr. Alina Tătaru: Cred că depinde un pic și de cât e de dezvoltat privatul, clinica. Însă, ca diferență notabilă, ar fi complexitatea cazurilor. Cred că ponderea este mai mare la stat. De asemenea, mai este și avantajul că poți să internezi pacientul într-un spital de stat, să-l monitorizezi, să-l evaluezi mai multe zile. Însă, la privat, ai avantajul liniștii și al organizării foarte bune.

36:47 dr. Cătălina Voinea: N-ai gărzi.

36:47 dr. Alina Tătaru: Exact, exact, și îți faci tu programul cum vrei.

36:47 dr. Cătălina Voinea: Deci ai zis că mai mult la privat; asta înseamnă că la stat se găsește cu greu un post într-un centru mare.

36:47 dr. Alina Tătaru: Da, din păcate.

Este reumatologia o specialitate deficitară? 37:33

37:33 dr. Cătălina Voinea: Ți se pare că reumatologia este o specialitate deficitară?

37:37 dr. Alina Tătaru: Acum, depinde despre ce zone vorbim. Cu toții optăm pentru orașe bine dezvoltate, unde nu se pune problema de deficit în nicio specialitate.

37:37 dr. Cătălina Voinea: Depinde dacă vrei să te duci într-un centru mare sau acolo unde se cere reumatologia, adică și într-un centru orășel mai mic.

37:37 dr. Alina Tătaru: Exact, sunt mai deficitare cele care nu sunt, nu știu, metropole sau, nu știu, centre mai mari.

37:37 dr. Cătălina Voinea: Da.

Cuplu medical - cu cine ar coopera mai bine un reumatolog? 38:08

38:06 dr. Cătălina Voinea: Am avut o întrebare care zicea: pentru un cuplu medical, cu cine ar coopera mai bine și de cine ar avea nevoie reumatologul pentru a menține relația, în domeniul medical?

38:19 dr. Alina Tătaru: Personal, nu consider că ne alegem partenerii de viață nici după profesie, dar mai ales după specialitate, adică n-are nicio treabă. Dar, dacă reumatologia ar fi o ea, cred că ar putea menține o relație în orice domeniu medical.

38:19 dr. Cătălina Voinea: Super, super. Da, mai bine de atât nu puteai să...

38:19 dr. Alina Tătaru: Păi, da, chiar ăsta e adevărul, până la urmă. Nu știu cum să zic altfel, pentru că nu mi se pare că ăsta e un criteriu după care să-ți alegi partenerul de viață. E posibil să nu fii compatibil cu cineva din domeniul medical. Habar n-am.

38:19 dr. Cătălina Voinea: Exact.

Cel mai frumos lucru la reumatologie 38:52

38:52 dr. Cătălina Voinea: Care ți se pare ție cel mai frumos lucru la specialitatea pe care ți-ai ales-o?

38:57 dr. Alina Tătaru: N-aș putea numi doar un lucru. Aș putea spune un top 3, să zic așa. Unul dintre ele ar fi vârsta pacienților. Pe mine mă pasionează chestia asta. Adică pot fi pacienți atât cu debut precoce, cum am spus, în artrita idiopatică juvenilă, dar și la vârste mai puțin precoce, în bolile autoimune sistemice, și cei un pic mai tardivi, în bolile degenerative. Pe de altă parte, mi se pare foarte interesantă implicarea tuturor cunoștințelor de medicină internă pentru managementul unui caz complet.

39:29 dr. Alina Tătaru: Iar, în ultimul rând, ar fi și dinamica, într-o continuă cercetare a criteriilor de clasificare a acestor patologii în reumatologie, implicarea tuturor tehnicilor biologice și de inginerie genetică pentru tratamentul acestor patologii. Se caută foarte mult și etiologia acestor patologii, pentru că este un pic incertă.

Minusuri reumatologie 39:50

39:50 dr. Cătălina Voinea: Dar, ca minusuri, ce ai descoperit în această specialitate?

39:55 dr. Alina Tătaru: Cu un pic cuț de gust amar ar fi faptul că tainele în imagistica musculoscheletală, cel puțin în practica de rezident, se dobândesc destul de greu. Iar un alt minus, pentru cei care nu sunt foarte apropiați de știința micromoleculară: toată patogenia este destul de aridă. Eu nu mă bag momentan cu ea atât de bine și va fi destul de dificil să mă împrietenesc cu ea. Însă aceasta este necesară pentru a înțelege și a ajunge să vezi ce tip de terapie merge cel mai bine pe patologia în cauză. Adică ce tip de celule interesează, ca să știi ce tip de terapie poți să-i dai pacientului.

Vede o necesitate mai mare de medici reumatologi în viitor? 40:37

40:36 dr. Cătălina Voinea: O vezi ca pe o necesitate mai mare de reumatologi în viitor, având în vedere creșterea numărului de boli autoimune și de posturi vicioase din cauza dispozitivelor electronice?

40:49 dr. Alina Tătaru: Cred că reumatologia este o specialitate cu un viitor promițător. Creșterea numărului de cazuri de boli autoimune este influențată și de identificarea mai ușoară a pacienților cu aceste patologii prin criteriile de clasificare adaptate la ultimele standarde europene și americane, precum și de completarea oferită de tehnicile imagistice pe care le avem la îndemână. Totodată, numărul pacienților cu boli autoimune este influențat și de factorii de mediu la care este expusă populația, din ce în ce mai nocivă acest mediu constituind un trigger pentru un teren genetic predispozant.

41:30 dr. Alina Tătaru: Viitorul în reumatologie este promițător și prin interesul major acordat identificării de noi ținte terapeutice. Pe de altă parte, artrozele sau acele boli degenerative sunt un alt domeniu de interes, cu o cazuistică în creștere, pentru că apar sub influența mai multor factori de risc, atât cei locali, care determină un stres mecanic repetat la nivelul unor articulații, anomaliile de statică, de postură, sportul incorect efectuat, diverse traumatisme, dar și cei sistemici, precum vârsta, constatându-se cumva o creștere a incidenței odată cu înaintarea în vârstă, fiind predominante la sexul feminin.

42:13 dr. Alina Tătaru: Managementul terapeutic al acestor patologii, am mai spus, se realizează în strânsă colaborare cu medicii specialiști de recuperare medicală. Deci nu există timp mai potrivit să fii reumatolog decât cel prezent. Da. Probabil nu e singura arie, mai ales în prezent. Da. Da.

Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 42:37

42:36 dr. Cătălina Voinea: Noi am mai avea o singură întrebare pentru tine, și anume: ce sfaturi ai avea tu pentru viitorii medici rezidenți?

42:45 dr. Alina Tătaru: Unul dintre sfaturi ar fi să-și dea timp să se cunoască. Cumva acum, înainte de examenul de rezidențiat, pentru că e important să-și dea seama ce își doresc de la viață, să nu se lase influențați de părerile venite din partea colegilor, deoarece în ceea ce se potrivește unui coleg se poate potrivi și ție ca specialitate. Trebuie să se gândească că este o alegere pe care o vor practica toată viața și este important să o facă cu plăcere. Odată ajunși la o decizie, este important să lupte pentru ea, pentru această specialitate visată, iar atunci când simt că nu mai pot, sigur mai pot puțin.

43:20 dr. Alina Tătaru: Al doilea sfat ar fi să se bucure de perioada de rezidențiat. Eu consider că este cea mai frumoasă, chiar dacă la începutul lor de drum e posibil să nu fiu credibilă, însă este tranziția noastră la viața adultă, în care avem un venit bun și totuși nu o responsabilitate uriașă. Mereu avem în spate un medic îndrumător, un coleg mai mare. Iar al treilea sfat ar fi să eficientizeze timpul: ori de câte ori este posibil, să investească în pregătirea lor profesională, să citească ceva, orice. Acum este momentul cel mai prielnic; mai târziu este posibil să avem un orar mult mai încărcat.

43:20 dr. Cătălina Voinea: Ce tare!

Final 44:02

44:00 dr. Cătălina Voinea: Păi, fiindcă am ajuns la final, vreau să-ți mulțumesc că ai participat la seria de episoade și că ți-ai luat puțin din timp să aduci valoare comunității Grile-Rezidentiat.ro, mai ales într-o perioadă atât de încărcată în țara noastră. Și să zic că de mult n-am mai avut un episod cu atât de multe informații și atât de complex.

44:24 dr. Cătălina Voinea: Și se vede că ai făcut tot posibilul să aduci la lumină și ce e bun, și ce e rău, și ce îți place ție. Și fix de asta au nevoie cei care urmează să dea examenul de rezidențiat. Și pentru asta mulțumim și îți urăm foarte mult succes în cariera pe care ți-ai ales-o.

44:24 dr. Alina Tătaru: Mulțumesc și eu, și am pus suflet și un pic de dușă personală, pentru că mi-am dorit să ajut colegii care urmează să dea examenul de rezidențiat, care poate nu și-au ales încă specialitatea visurilor sau nu știu pe care să o aleagă, pentru că și eu am fost în impas.

45:03 dr. Alina Tătaru: Și să realizeze cumva că necesită foarte multă muncă în această specialitate, nu este ușoară. Din punctul meu de vedere, sunt foarte multe specialități grele, dar presupune foarte multă muncă. Cam asta este situația. Iar acum, cu pandemia, din păcate, ei sunt și foarte încercați, pentru că nu au făcut toate aceste stagii și nu au avut ocazia să vadă cazuistică în spitale.

45:36 dr. Alina Tătaru: Și a cuprins, însigură, și stagiul de reumatologie. Sper să le fi fost de folos răspunsurile mele și să ia decizia cea mai bună pentru ei.

45:36 dr. Cătălina Voinea: Cu siguranță, cu siguranță o să aprecieze. Îți mulțumim încă o dată și îți urăm o seară plăcută.

45:36 dr. Alina Tătaru: Mulțumesc, la fel, pa!