00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ai revenit la încă un episod marca Grile-Rezidentiat.ro! Eu sunt Cătălina și, așa cum te-am obișnuit, urmează să avem un dialog interesant cu un medic specialist pe una din specialitățile de la rezi. Dar, înainte de asta, aș vrea să-ți aduc la cunoștință câteva dintre resursele oferite de echipa noastră pe site-ul Grile-Rezidentiat.ro, care cu siguranță îți vor face ziua mai bună. Astăzi îți spun că, după fiecare examen de rezidențiat, luăm interviuri persoanelor care iau peste 900 de puncte și le transformăm într-un e-book ușor de citit.
00:32 dr. Cătălina Voinea: Vei afla cât de dificile au fost grilele de la examen, care este secretul lor, ce specialitate și-au ales, când s-au apucat de învățat, de câte ori a trebuit să treacă prin materie și multe alte curiozități pe care le au studenții strict despre programul de învățat. Vei găsi în descriere un link către pagina de resurse; tot ce trebuie să faci este să-ți creezi un cont, asta dacă nu ți-ai creat deja unul. Dar să revenim! Invitatul din acest episod este dr. Mihai Gravu, medic specialist medicină internă, cu dublă specializare pe gastroenterologie, foarte pasionat de ceea ce face, de nici nu simte că se duce la muncă. Să-i dăm drumul!
01:06 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Mihai! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Îți mulțumim, în primul rând, că ne-ai acceptat invitația și, în al doilea rând, că ai făcut-o cu atâta entuziasm și că ai fost disponibil într-un timp atât de scurt, mai ales că am vorbit cu tine acum câteva zile.
01:06 dr. Mihai Greavu: Da, nu e nicio problemă. Mă bucur că se face așa ceva și vă mulțumesc pentru invitație. Mi-a plăcut întotdeauna să încerc să-i ajut pe studenți, pe studenții la medicină, măcar cu câteva sfaturi, și sper să reușim și în interviul ăsta să facem același lucru. Mă bucur să fiu aici. Bine v-am găsit!
De ce medicina internă? 01:45
01:44 dr. Cătălina Voinea: Poți să începi să ne spui un pic cum ți-ai dat seama că medicina internă este ceea ce-ți dorești?
01:50 dr. Mihai Greavu: Măi, legat de medicina internă, aici eu vorbesc foarte deschis, așa am fost mereu. Nu mi-am dorit din prima medicină internă. De fapt, dorința de la bun început a fost orientată spre gastroenterologie. Conjunctura și, mă rog, punctajul de la rezidențiat au fost de așa natură că nu am putut să-mi aleg prima oară gastroenterologie. Am ales medicină internă. Am mers pe medicină internă cu gândul că voi continua un an, doi, după care să schimb pe gastroenterologie.
02:22 dr. Mihai Greavu: Între timp, au apărut mai multe lucruri în viața mea și nu am mai putut să schimb spre gastro. Aici a fost și o problemă legată de oraș. Trebuia să rămân în Brașov. În Brașov nu sunt și nu au fost niciodată locuri la rezidențiat pe gastroenterologie. De fapt, e o problemă foarte mare legată de treaba asta în Brașov. Nu sunt locuri pe foarte multe specialități. Acum, de un an, doi, parcă au început să scoată și pe alte specialități. Dar, altfel, e destul de rău pe Brașov legat de treaba asta. Adică pe gastroenterologie n-au fost, foarte mulți ani n-au fost pe oftalmologie, pe oncologie, pe extrem de multe specialități importante.
03:06 dr. Mihai Greavu: Și dacă vroiai să rămâi sau erai nevoit să rămâi în Brașov, era o problemă destul de mare. Eu trebuia să rămân în Brașov, așa că am mers pe medicină internă. Am vrut ceva să fie o provocare, să îmi pună mintea la contribuție, să văd bolnavul din foarte multe perspective, să fie o patologie cât mai bogată. Nu am vrut să mă plictisesc și, din punctul ăsta de vedere, a fost foarte ok.
03:35 dr. Mihai Greavu: Dar internele, trebuie să recunosc, nu au fost prima mea alegere; altfel, gastroenterologia ar fi fost prima alegere. Nu eram Brașov și nu puteam să plec din oraș. După aia am intrat la doctorat, am început doctoratul, am fost și mai legat de Brașov, anii au trecut și, deja când am ajuns în anul 3, am zis că nu mai are rost să mai schimb, cu gândul ca după interne să fac gastroenterologie.
04:03 dr. Mihai Greavu: Era păcat deja: dacă ai trei ani făcuți dintr-un rezidențiat, parcă e chiar păcat să-l lași la o parte și să schimbi. Mai bine îl termini și faci a doua specialitate, și asta e. Sunt niște ani care, într-un fel, nu se pierd; experiența pe care o acumulez contează enorm. Dar pentru mine așa a fost, asta a fost ideea principală și cam așa am ajuns cu medicina internă.
04:03 dr. Cătălina Voinea: Și cu toate astea nu te-ai lăsat și tot ai ales până la urmă să părăsești orașul, astfel încât să faci ce ți-ai dorit, prima ta pasiune, gastro, nu?
04:41 dr. Mihai Greavu: Da, da. Deci am terminat medicina internă; a coincis și cu susținerea doctoratului, aproape. Am dat examenul de specialist pe medicină internă și nu am profesat deloc. Înainte de a da examenul de specialist de medicină internă, am dat din nou rezidențiatul. Și am luat prin rezidențiat loc de gastroenterologie la Târgu Mureș. Iarăși, în Brașov nu sunt locuri la rezidențiat pe gastroenterologie, așa că am vrut și un centru bun, și să fie aproape de Brașov, iar Târgu Mureș îndeplinea ambele criterii, așa că am ajuns în Târgu Mureș. Da, n-am abandonat ideea.
05:24 dr. Mihai Greavu: Nu prea îmi plac compromisurile și nici nu le recomand. Adică nu cele mari. Dacă faci ceva, e bine să faci cu plăcere, e bine să iubești ceea ce faci, să alegi foarte bine și să nu rămâi pe o specialitate care nu îți place și poate nu ai vrut să o urmezi, de fapt, și ai ajuns printr-o conjunctură. Mai bine schimbi, mai bine mai dai o dată. Da, trec niște ani, dar eu zic că e mai important să faci lucrul ăsta și să-ți urmezi, să zicem, visul sau specialitatea pe care vrei să o faci.
Despre a doua specialitate: procedură, echivalare, alte know-how super interesante, recomandări/sfaturi 06:02
06:01 dr. Cătălina Voinea: Cum vine treaba cu a doua specialitate? Trebuie să o plătești chiar dacă ai dat încă o dată rezidențiatul?
06:09 dr. Mihai Greavu: Da, aici sunt mai multe opțiuni. Adică, de fapt, sunt două opțiuni. Poți să faci a doua specialitate fără să dai examen de rezidențiat. Sunt două sesiuni pe an în care te poți înscrie pur și simplu la centrul acela universitar, prin DSP, și nu dai examen, dar, pe lângă faptul că plătești o taxă anuală, aia pe gastroenterologie e în jur de 6500 de RON, pe lângă faptul ăsta, nu primești salariu. Deci nu ai absolut niciun salariu. Nimic.
06:43 dr. Mihai Greavu: Aici merită să faci așa, și am colegi care au făcut lucrul ăsta, dacă lucrezi în paralel pe prima specialitate. Deci, tu, dacă ai terminat interne și te angajezi undeva la o clinică pe interne și ai un salariu destul de bun, în paralel poți să faci rezidențiatul plătit. E un rezidențiat, să zicem, în ghilimele, fără frecvență, unde poți lipsi destul de mult, chiar foarte mult.
07:10 dr. Mihai Greavu: Numai că, ok, rezolvi partea asta, să zicem că plătești și poate câștigi chiar mai bine lucrând în paralel, dar cu siguranță nu o să înveți ceea ce trebuie să înveți în rezidențiatul respectiv. Că vei lipsi mult, că n-ai cum. Dimineața e, în principal, programul de lucru peste tot, și dimineața e și la spital ce ai de învățat ca rezident pe a doua specialitate. Și atunci se pierde foarte mult acolo.
07:39 dr. Mihai Greavu: Eu am preferat cealaltă opțiune. Cealaltă opțiune e mai dificilă într-un fel, pentru că trebuie să dai rezidențiatul iară. Și îți pierzi câteva luni din viață numai cu cărțile în față, dai rezidențiatul, intri pe un loc la rezidențiat în a doua specialitate, exact ca și cum ai dat prima oară, plătești acea taxă, deci taxa aia se plătește în ambele situații, în cazul gastroenterologiei era, cum am zis, văzut 6500, dar iei salariu.
08:13 dr. Mihai Greavu: Deci ai un salariu de rezident, și s-a nimerit bine în cazul meu, că atunci tocmai crescuseră destul de mult salariile de rezident. Și a fost un salariu bun și a fost ok. Chiar eu, sincer, nu am mai lucrat. N-am lucrat în a doua specialitate, nu am lucrat ca medic altundeva. Deci a fost de ajuns salariul acela de rezident. Chiar a fost ok.
08:13 dr. Cătălina Voinea: Pentru rezidenții străini, aceeași taxă?
08:47 dr. Mihai Greavu: Cred că e mai mare, din auzite. Nu știu să zic sigur. Sigur nu știu. Acum stau să mă gândesc dacă am avut coleg rezident străin și, sincer, n-am avut nici în Brașov, nici în Târgu Mureș. Deci n-am avut cu cine să vorbesc. Nu știu dacă... nu vreau să zic lucruri nefondate. S-ar putea să fie mai mare, dar sigur nu știu. Chiar nu știu.
08:47 dr. Cătălina Voinea: Da, așa auzisem și eu, că este în euro și mult mai mare. Undeva pe la șase mii de euro sau ceva de genul.
09:21 dr. Mihai Greavu: E foarte posibil să fie cam la fel cum e și cu studenții străini și taxele studenților străini, care sunt mai mari, și e altceva. Probabil că așa e și la rezidențiat, dar chiar n-am avut colegi. Chiar deloc, deloc n-am avut colegi rezidenți străini.
09:21 dr. Cătălina Voinea: Bun, și, făcând a doua specialitate, gastro, ai putut să-ți echivalezi ceva stagii? Și cam cât a fost al doilea rezidențiat, în total, în loc de 5 ani? Probabil, cât ai?
09:50 dr. Mihai Greavu: Da, aici e un lucru foarte important pentru toți cei care dau rezi. Deci, dacă, de exemplu, și asta am vrut să transmit mereu, dacă își dorește cineva gastroenterologie și nu prinde, dar are punctaj de interne, e foarte bine și așa. Poate să-și ia interne, face primul an de medicină internă și în gastro, de exemplu, acum ai un an de medicină internă. Nu, ai terminat anul; acum, bineînțeles, trebuie să dai rezidențiatul iară, că, nu, asta e.
10:23 dr. Mihai Greavu: Dar dai rezidențiatul și, dacă a doua oară ai punctaj de gastroenterologie, nu ai pierdut absolut nimica. Îți echivalezi anul de interne și începi în ianuarie, următorul an, gastroenterologia, și ai și scăpat de stagiul de medicină internă. Deci e foarte ok. Na, în situația mea, eu având interne, mie mi s-au echivalat 2 ani și vreo 8 luni de zile, dacă țin minte.
10:49 dr. Mihai Greavu: Deci toate stagiile comune de la prima specialitate cu a doua specialitate, deci cele care sunt în comun pe ambele, toate se pot echivala. Faci o cerere către minister că dorești echivalarea, copie după carnet, buletin și, cred, că o aprobare din partea coordonatorului de pe a doua specialitate, unde trebuie să te primească, și că acceptă echivalarea.
11:14 dr. Mihai Greavu: Și în două săptămâni mi-a venit răspunsul de la minister, cu aprobarea: exact ce stagii s-au aprobat și cât din fiecare. Dar, în cazul meu, s-au aprobat toate. Deci am avut comune cu gastro vreo două-trei luni de hematologie, două-trei luni de medicină de urgență, bioetica, internele, un an, și trei luni de gastro, că făcusem în interne. Deci s-au strâns multe, chiar s-au strâns: ecografie, trei luni. Am avut multe stagii comune. Asta a fost,
11:52 dr. Mihai Greavu: iarăși, s-a nimerit foarte bine. Cred că medicina internă cu gastroenterologia cred că au cele mai multe stagii în comun, sincer, din toate specialitățile posibile. S-a nimerit foarte bine. Și, echivalând doi ani și opt luni, am mai avut de făcut încă doi ani și patru luni și am terminat. Deci a fost convenabil, foarte ok. Chiar ok.
11:52 dr. Cătălina Voinea: Aș fi vrut să te întreb cum te-ai descurcat jonglând cu două specializări, dar ai zis că în perioada când ai făcut al doilea rezidențiat nu ai lucrat.
11:52 dr. Mihai Greavu: Da.
11:52 dr. Cătălina Voinea: Așa că mai bine te întreb: faptul că ai făcut medicina internă prima dată, cât de mult te-a ajutat în al doilea rezidențiat?
12:35 dr. Mihai Greavu: Sincer, enorm. Deci trebuie să recunosc că m-a ajutat enorm. În primul rând, bine, nu mai vorbesc: când am ajuns la Mureș pe gastroenterologie, deja altfel te descurci. Am trecut printr-un rezidențiat, altfel m-am descurcat în gărzi, zic eu. Altfel vezi bolnavii, pacienții, cazurile, altfel le gândești. Medicina internă, adevărul e că, na, cuprinde cam tot. Și vorba șefei de secție de la medicină internă, care ne spunea tot timpul: dacă faci medicină internă și termini ca specialist de medicină internă, nu-ți mai e frică de nimic. Și, într-adevăr, nu-ți mai e frică de nimic. Deci orice vine în gardă, orice pacient vezi, cumva trebuie să rezolvi cazul, dacă ai făcut interne. Ajută enorm, enorm.
13:22 dr. Mihai Greavu: Dar, ca o paranteză, nu recomand nimănui să facă interne dacă are șansa să-și facă specialitatea pe care și-o dorește, gastroenterologie sau pneumologie, ceva ce se leagă, numai ca să aibă și internele sau ca să aibă o experiență mai mare. Deloc nu recomand. Deci, în viața de zi cu zi, practică, în clinica de zi cu zi sau cum sunt eu acum, în privat, mult nu pot să zic că mă ajută, și nu recomand chestia asta.
13:52 dr. Mihai Greavu: Sunt mulți ani care contează. Mai bine îți faci experiența asta exact pe specialitatea pe care o practici, pe gastro sau pe orice. Deci, dacă e conjunctura de așa natură, ok, super. Dar, altfel, sincer, nu recomand să fie făcută numai așa, pentru experiență. Ori îți place și vrei neapărat interne și faci interne, ori, dacă vrei altceva, fă altceva și axează-te total pe acea specialitate. Dar, altfel, nu. Bun.
14:25 dr. Mihai Greavu: Și internele mă ajută enorm acum, în momentul de față, pentru că eu lucrez acum în privat și am acces la investigații și la tratamente la care nu aș avea dacă nu aveam medicină internă. De exemplu, eu, ca gastroenterolog, pot să dau un computer tomograf de abdomen, nu pot să dau de torace, dar, având internele, pot să dau fără grijă și computer tomograf de torace, cam de orice. Și la investigații, ca internist, ai acces cam la orice. La tratamente, poți să scrii tratamente,
15:01 dr. Mihai Greavu: tratezi de la gută la orice, la BPOC. Deci poți să aplici o grămadă de tratamente. Nu aș fi putut dacă nu era și medicina internă. Deci, din punctul ăsta de vedere, iarăși, foarte mult te ajută. Deci are și părți bune, și părți mai inutile, să zicem. Da, sau, mă rog, chestia e legată de timp. E timpul pe care îl sacrifici. Vrei să sacrifici trei ani în plus?
15:32 dr. Mihai Greavu: Ok. Atunci faci interne și dai trei ani de zile din viața ta, și trei ani în care ai putea să-ți clădești o experiență mai mare pe specialitatea aia. Mai bine, nu știu, mergi la conferințe, la congrese, la tot ce e nou pe specialitatea ta, decât să sacrifici încă trei ani numai pentru asta. Deci aia, într-adevăr, nu prea recomand.
Merită să dai rezidențiatul din nou pentru a doua specialitate pentru a avea un venit sau câștigi suficient la privat? 15:57
15:56 dr. Cătălina Voinea: Sau, având în vedere că nu prea sunt posturi după ce terminăm rezidențiatul, proaspeții specialiști preferă să dea examenul de rezidențiat doar ca să mai aibă un venit. Și da, acum ar veni întrebarea: cât de bine e la privat, astfel încât mai e necesar să mai dai o dată rezidențiatul ca să mai ai un salariu?
16:22 dr. Mihai Greavu: Nu, nu, nu, sub nicio formă. Nu, e imposibil. Deci, în privat, la clinica unde lucrez eu, nu e o clinică mare, așa, de renume și cunoscută în toată țara, dar, să zicem, medie. Au câteva clinici în țară. Cea din Brașov are deja, avem deja vreo 50, 40, hai, zic, 40 de specialități.
16:48 dr. Mihai Greavu: Cam tot ce se poate. De la, mă rog, cardiologie până la chirurgie pediatrică sau lucruri mai puțin întâlnite. Și sunt în clinică și se consultă. Și lumea vine, programări sunt peste tot. Unele, într-adevăr, au mai plin și au mai mulți pacienți, unele mai puțini. Dar să dai rezidențiat pentru treaba asta, nu, nu, chiar nu recomand. Undeva se găsește un loc, clar. Ori în privat, ori, dacă nu, la stat. Bine, acum trebuie să recunosc.
17:20 dr. Mihai Greavu: Nu știu exact cum e pe specialitățile chirurgicale. Nu prea am avut tangență și nu știu ce fac chirurgii în privat. Presupun că e mai greu. Și atunci cred că portița specialităților chirurgicale e în zonele, na, în localitățile mai mici din jurul orașelor mari. Acolo mai sunt spitale unde au loc și chirurgi, și ortopezi, și, na, pot să opereze, pot să își facă treaba.
17:51 dr. Mihai Greavu: Iar consulturile în privat merg și pe chirurgie și așa, numai că, într-adevăr, nu prea merge să operezi. Asta e, într-adevăr, o problemă. Pe cele medicale, pe cele medicale, nicio treabă. Deci cei care și-au luat specialități medicale, nu ai cum să nu ai pacienți. Sunt cinci sau șase cardiologi în clinică; au toți plină lista de programări cam o lună, două, chiar și mai mult înainte. Plin, absolut plin de pacienți. Interne, la fel, plin. Diabet, nu mai zic, diabet, endocrinologie, plin.
18:30 dr. Mihai Greavu: Oreleu, foarte multe specialități, plin de programări. Iar la stat, nu, acolo se cunoaște. Numai că la stat e, într-adevăr, mai greu să intri pe un post în spitalele mari, spitalele județene și așa mai departe. Cel mai probabil în spitalele mici, din localitățile de pe lângă orașele mari. Acolo, șanse mai mari.
18:30 dr. Cătălina Voinea: Că tot am atins subiectul ăsta, al posibilităților de angajare.
Despre posibilități de angajare în privat după terminarea rezidențiatului 18:53
18:55 dr. Cătălina Voinea: Avem, deci, la privat, și lucrurile decurg foarte bine, mai ales pe medicină internă, și la stat, dar în orașe mai mici. Altceva ar mai fi, gen, poate medicul de medicină internă să se ducă la cabinet într-o școală sau asta ține doar de medicii de familie?
19:17 dr. Mihai Greavu: Sincer să fiu, nu știu, nu știu cum e cu partea asta. Știu doar de privat și de stat, dar la privat e foarte ok. Plus, când te angajezi într-o clinică privată, tu nu ai șef, în principiu. Acum depinde, ai două variante: te angajezi cu salariu și atunci ai șef și ești angajat acolo, sau îți faci firma ta, și majoritatea așa au, deci 90% din medici așa au, au un SRL sau un PFA. Și tu te angajezi acolo ca colaborator și iei un procent din tot ceea ce faci tu.
19:55 dr. Mihai Greavu: Tu ți-l negociezi atunci sau, mă rog, anual se poate renegocia. Dar, în principiu, e undeva în jur de 50%. Depinde de specialitate și de cum îți negociezi procentul. De obicei e în jur de 50%, mai mult, mai puțin, dar cam pe acolo. Și ăia-s banii: deci, din tot ce faci tu într-o lună, procentul ăla e al tău. Banii ăia sunt ai tăi. Și nu ești obligat să stai numai la o clinică. Poți să te angajezi la două clinici, adică să colaborezi. Și îți alegi în care zile vrei să mergi, câte ore vrei să fii în clinica respectivă și ai rezolvat foarte ușor.
20:36 dr. Mihai Greavu: Se pot face bani foarte frumos în privat, fără probleme. E foarte ok. Și poți colabora cu două, trei clinici, deci fără nicio grijă.
20:36 dr. Cătălina Voinea: Bun. Foarte, foarte interesante aceste informații. Până acum, în cele 25 de episoade, nu am atins fix aceste aspecte legate de privat. Însă, chiar dacă putem să colaborăm cu mai multe cabinete private, clinici private, până la urmă o zi tot 24 de ore are. Și, până la urmă, depinde să vii și tu cu un număr de pacienți sau clinica respectivă să aibă un rulaj mare de pacienți.
20:36 dr. Mihai Greavu: Ok, aici mai e un amănunt, dar asta se învață un pic mai încolo.
21:26 dr. Mihai Greavu: E foarte important, mă rog, acum depinde. Deci tu, oricum ai fi, ai un contract cu casa de asigurări. Dacă ești la stat, ai prin spitalul respectiv contract cu casa de asigurări și ai salariul care e în spitalul respectiv. Ăla, de obicei, e un salariu foarte bun. Acum sunt salarii chiar ok, chiar destul de mari, și eu zic că lumea e mulțumită. În clinica privată, clinica face la fel un contract cu casa de asigurări pentru tine.
21:54 dr. Mihai Greavu: Și tu lucrezi cu casa de asigurări. Asta e foarte important. Dacă lucrezi cu casa de asigurări, lumea vine, deci la programări va fi absolut plin. Pentru că lumea vine cu bilet de trimitere și nu plătește consultația. Și atunci vin la consultație foarte mulți. Și după aia se duce vorba și vin tot mai mulți. Și, dacă faci ce trebuie și cum trebuie, și îi vezi cum trebuie, și ai grijă de pacienți, în scurt timp se va umple lista cu programări și nu va fi nicio problemă.
22:31 dr. Mihai Greavu: Deci după aia apar diferite posibilități. Dacă ai competență de ecografie abdominală, faci și ecografie abdominală. Iarăși, de acolo iei procent din cât faci, cât ți-ai negociat. Dacă faci competență de eco-Doppler vascular, poți să iei și de acolo procent. Asta mai mult cardiologii și neurologii. Dar pe interne, gastro, merge ecografia abdominală foarte bine.
22:31 dr. Cătălina Voinea: Și, în afară de asta, ce alte competențe mai sunt?
22:31 dr. Mihai Greavu: Sincer să fiu...
Competențe și supraspecializări 23:11
23:11 dr. Mihai Greavu: Ecografie abdominală, ecografie de vase: carotide, artere și vene pe membrele inferioare. Nu știu ce ar mai putea fi altceva. Cel puțin din interne sau așa, nu prea cred. Nu prea cred. Nu, cam asta, cam asta, din câte știu eu. Cam pe asta. Bine, competența de ecografie vine... E o competență de ecografie generală, în care intră, pe lângă abdomen, poți să alegi să faci ecografie mamară.
23:43 dr. Mihai Greavu: Cei care vor să încerce. Intră în competență. Și eu, când am dat competența, am luat și pentru așa ceva. Și ecografie tiroidiană. Deci intră și asta. De tiroidă fac. Ecografie mamară, deocamdată nu. Nu știu dacă o să încep. Acolo e un pic mai complicat. Ar trebui să faci foarte multe până să ai experiență. Nu e chiar... nu e ceva atât de ușor, să zic.
23:43 dr. Cătălina Voinea: Da. Ok. Pe medicină internă se mai aplică conceptul de supraspecializări sau sunt fix o altă specializare, precum gastro, cardio? Asta implică o supraspecializare?
24:30 dr. Mihai Greavu: Eu n-am întâlnit, nici în Brașov, nici în Mureș, să fie vorba de un medic internist mai specializat pe o anume parte. Nu știu, unul spre pneumo sau unul spre gastro. Am întâlnit lucrul ăsta când eram, cred, în facultate, pe pediatrie. Erau medici pediatri, nu era încă împărțită pediatria, gastroenterologie pediatrică sau cum e acum. Și acolo se cam știa: un medic era mai bun spre partea de gastro, unul mai... Dar pe interne, nu. Deci internele sunt interne, și restul, celelalte specializări. De multe ori au fost discuții să nu mai existe medicina internă și să existe numai specializările respective.
25:17 dr. Mihai Greavu: Pentru că, dacă stăm să ne gândim, nu există nicio patologie strict de medicină internă. Nu există. Ce e de burtă merge la gastro, ce e de plămân, la pneumo, inima, la cardio și tot așa. Deci nu avem vreo boală strict de medicină internă. Dar, să zic, avantajul sau treaba medicinii interne e să vadă pacientul dintr-o perspectivă foarte largă, din toate unghiurile, din toate punctele de vedere. Adică el vede și problema gastroenterologică, și problema pulmonară, și problema cardiacă și le combină, face un tablou întreg. Nu vede doar o părticică. Și ăsta ar fi, să zic, avantajul și beneficiul. Dar nu, mai e specializat spre ceva, nu. Ori e separat, ori interne. Bun.
Primul an de rezidențiat, atribuții, îndrumători 26:20
26:15 dr. Cătălina Voinea: Întorcându-ne la rezidențiatul propriu-zis, îți mai amintești cum a fost primul an de rezidențiat?
26:22 dr. Mihai Greavu: Da. În primul rând, îmi amintesc primul salariu, care a fost de 800 și ceva de RON. A fost dezastruos atunci când am început. Erau niște salarii foarte mici, foarte mici. Deci ieșeai clar pe minus. Era dezastru. 800 și ceva de RON. Și să încerc să-mi aduc aminte. Deci pe interne, în primul rând, sunt câteva luni în care nu mai te acomodezi. Deci înveți secția, înveți mersul lucrurilor, îți mai aduci aminte cum completezi foaia, stai de vorbă cu pacienții.
26:57 dr. Mihai Greavu: Și primul și al doilea an, cam peste tot, în orice rezidențiat, mă refer mai mult la medicale. La chirurgicale nu prea mă bag, că nu am avut de-a face. Dar pe medicale, primul și al doilea an sunt, în principiu, de hârțogăraie. Deci de completat foi: faci internări, faci externări, faci, știu eu, rețete, concedii medicale, și îți iau mult timp. Decese. Deci la decese nici nu vreau să intru. Decesele îmi luau o jumate de zi. Deci, dacă aveam de completat hârtiile pentru deces, alea îți ocupă o jumate de zi.
27:37 dr. Mihai Greavu: E foarte mult de muncă. Sunt multe hârtii, epicriză, completezi toată foaia, o grămadă, o grămadă de lucruri, presupun. Iarăși, concediile nu mi-au plăcut niciodată; nici acum nu-mi place să completez concedii. E destul de complicat și, dacă ai greșit o literă, o iei de la capăt și anulezi tot, și dezastru. Deci primul și al doilea an, cam asta faci și cam asta am făcut și eu pe interne. După care, încet, încet, ești lăsat să faci mai mult. Dacă există ecograf pe secție, te poate lăsa la ecograf.
28:09 dr. Mihai Greavu: Poate să te lase să scrii tu medicația și doar să te verifice. Poate să te lase să scrii tu epicriza singur și doar să te verifice. Să completezi toată foaia, orice. Să consulți pacientul clinic, să ceri niște analize, dacă vrei să ceri ceva în plus, la tratament. Deci ești destul de liber. Nu prea am văzut rezidenți ținuți așa, să zic, sub papuc, să n-ai bevoie să miște. De obicei sunt lăsați destul de liberi să facă. Dar controlați și verificați, și aia e normal. Dar asta începe cam prin anul 3. În 1 și 2, mai puțin, mai puțin.
28:09 dr. Cătălina Voinea: Deci cam astea sunt atribuțiile medicilor rezidenți în primii 2 ani. E hârțogăraie și apoi?
29:00 dr. Mihai Greavu: Acolo e cam cu foi și mai plictisitor. Bine, oricum te ții după medicul cu care lucrezi. În principiu, așa am făcut și pe interne, și pe gastro: când am ajuns acolo, am fost repartizat unui medic primar. Și cu el am lucrat, cu medicul respectiv, și de acolo cum ne-am înțeles noi, între noi. Deci el era, să zic, șeful, și de acolo mai departe. Dar cam așa a fost. Și la gastro, mă rog, la mine a fost situația un pic diferită.
29:32 dr. Mihai Greavu: Dar la gastro, dacă aș fi venit direct din primul an, am văzut la colegii mai mici, primul și al doilea an, foi. Foi și pe secție, cel mai mult. La endoscopie, nu prea. Dar nu e nicio problemă, să nu se sperie nimeni. Sunt de ajuns restul anilor cât să te duci să faci endoscopii sau să faci ecografii sau orice altceva practic. Nu știu, paracenteze sau orice altceva. Deci fără nicio problemă. E absolut de ajuns.
29:32 dr. Cătălina Voinea: Dar și pentru aceste investigații?
30:04 dr. Mihai Greavu: Te lasă să faci și te și ajută.
30:04 dr. Cătălina Voinea: Sunt ca niște mentori, îndrumătorii, mă gândesc.
30:04 dr. Mihai Greavu: Majoritatea, da. Oameni și oameni, ca peste tot. Unii mai cooperanți și mai prietenoși, unii mai puțin. Am întâlnit și, și. Majoritatea au fost de treabă, trebuie să recunosc. Chiar au fost de treabă și îți răspund la orice întrebare.
30:30 dr. Mihai Greavu: Îți arată cum să faci unele manevre. Te lasă, te îndrumă. E foarte ok. Deci a fost chiar ok pe ambele specialități. Dar am mai auzit și de cazuri în care nu vor să arate. Mai tăcuți, mai scoți mai greu de la ei. Și atunci te orientezi spre alții.
30:48 dr. Mihai Greavu: Mai ceri să fii schimbat, să fii mutat la alt medic. Nimeni nu... Te duci la șeful de secție și spui că mai dorești o rotație și că vrei să ajungi și la alt medic cu care să lucrezi. Nu e nicio rușine. Și eu am cerut la un moment dat și am fost mutat. Deci nu e o problemă. Ideea e să găsești așa un echilibru, nici cu prea mult tupeu, nici foarte blând.
31:09 dr. Mihai Greavu: Între, așa, ușor diplomat și să știi cum să pui problema, dar să-ți obții ceea ce vrei. Și, din punctul ăsta de vedere, în majoritatea cazurilor chiar a fost bine. A fost foarte bine. Aici, pe interne, foarte mult ține și de cât faci tu în plus în timpul tău liber. Pentru că pe interne ai foarte mult de citit. Deci pe interne, în principiu, ajungi acasă și ar trebui o oră, două să citești tu despre patologiile văzute în ziua aia sau analizele sau tratamentul sau orice.
31:47 dr. Mihai Greavu: Altfel o să fie greu pe interne. Deci e mai puțin cât te învață la spital medicii mai mari, că nu prea ai cum. Adică vezi un pacient cu orice, cu BPOC, îți spune câteva lucruri medicul cu care lucrezi, dar restul va depinde de cât de mult vrei tu acasă să citești despre BPOC.
Materiale de studiu 32:10
32:09 dr. Cătălina Voinea: Ce materiale de studiu recomanzi?
32:12 dr. Cătălina Voinea: La început de drum.
32:12 dr. Mihai Greavu: Măi, la început de drum, sincer să fiu, aici e o chestie, da: cel mai important din toată facultatea, privind în urmă, este clar farmacologia ca materie. Deci cel mai mult mi-a trebuit farmacologia, mai mult decât orice. Oricine recunoaște un edem, o ascită, niște raluri, le mai potrivești, te mai descurci. Dar la tratament, acolo, mă rog, acum să zic cu telefonul, dar nici așa nu prea reușești.
32:50 dr. Mihai Greavu: Dacă nu știi ce cauți și cum să cauți, nu le găsești. Deci farmacologia e pe primul loc, așa că orice carte de farmacologie e binevenită. Eu încă am carte de farmacologie, chiar și pe cea din studenție eu o am. Și mă mai uit la unele clase de medicamente. Deci e încă ăla, Memomed-ul de medicamente. Nu mai zic. Deci ăla îl iau în fiecare an și mă uit să văd ce-a mai apărut, ce e mai nou, ce mai... Deci astea două, clar. Și după aia depinde de specialitate. Pe interne este, într-adevăr, cam pe primul loc Harrison-ul.
33:28 dr. Mihai Greavu: Harrison-ul, numai că... Bine, aici intră în toate specialitățile. Te ajută mult dacă știi engleză. Pentru că tradus e numai 14-le, mi se pare. Și acum ei au ajuns la 19 sau chiar 20-ul. Eu am 19-le. Clar, e în engleză. Deci trebuie să știi să te despuri să citești în engleză. Și asta te ajută cu multe alte cărți. Dacă nu știi engleză, e rău. Că în română nu prea găsești cărți foarte bine făcute, noi, cu ultimele noutăți și așa mai departe.
34:05 dr. Mihai Greavu: Pe lângă Harrison, pe mine, sincer, m-au ajutat foarte mult toate cărțile, Gherasim-urile, și respirator, și cardiac, toate. Sunt ele mai învechite, dar multă informație, să zicem, mai puțin tratamentul și ceva pe la investigații, dar în rest încă sunt foarte, foarte ok și pe mine m-au ajutat mult. Și după aia, diferite cărți în limba engleză. Am avut de medicină de urgență ceva cărți, pentru că, da, știam eu că uit ceva.
Despre gărzi 34:33
34:35 dr. Cătălina Voinea: Iarăși, din anul întâi sau doi, e posibil ca rezidentul să facă și gărzi.
34:35 dr. Mihai Greavu: Mai mult ca sigur. Nu singur. Va fi prima oară linia a treia, cel mai probabil, depinde câte linii sunt pe specialitatea respectivă. Și după aia, încet, va trece pe linia a doua. Și, de obicei, din anul trei sau patru, depinde aici de șeful de secție, de spital, dacă acceptă să faci deja din anul trei. Dar, dacă nu, din anul patru, cu siguranță, gărzi de linia unu. Deci gărzi de linia unu.
34:35 dr. Cătălina Voinea: Câte?
34:35 dr. Mihai Greavu: Deci și cu asta se va ocupa rezidentul mic. Aici, iarăși, depinde foarte mult. Nu e un număr fix.
35:22 dr. Mihai Greavu: Sau, mă rog, e un număr fix. Ar trebui să faci o gardă pe lună, de fapt. Deci, ca să-ți întrunești norma ta și să iasă orele în pontaj, tu ai o singură gardă pe lună. Niciodată nu va fi o gardă pe lună. Și nu e bine să refuzi să faci mai multe, că nu prea ai cum. Sau, mă rog, ai cum, dar după aia pierzi pe alte părți. Adică, na, nu o să mai vrea lumea să te ajute atât de mult.
35:53 dr. Mihai Greavu: E ca o înțelegere nescrisă, asta cu gărzile. Și atunci, eu, undeva, eu zic trei, minimul trei. Și cinci, cred că ar fi un maxim. Am avut colegi cărora le-au plăcut foarte mult gărzile, au vrut gărzi, au făcut și șapte gărzi pe lună. Și colegi, ca și mine, care au urât gărzile. Deci mie nu mi-au plăcut niciodată, nici pe interne, nici pe găzile. Dar deloc, deloc. Nu mi-au plăcut gărzile. Și mai ales partea de noapte. Deci partea de noapte este dezastru pentru mine. Și atunci, na, mergi mai mult spre trei gărzi pe lună.
35:53 dr. Cătălina Voinea: Ce urgențe întâlnești cel mai frecvent în gărzi?
36:40 dr. Mihai Greavu: Păi, pe medicină internă, clar, BPOC-ul și pneumoniile. BPOC-ul decompensat, pneumoniile. Cam astea au fost pe primul loc. Și pe gastroenterologie, ciroza, clar. Deci cirozele ori vin în encefalopatie hepatică, ori vin decompensate total, cu edeme, cu ascită, ori vin cu varice esofagiene rupte și trebuie să le faci endoscopie de urgență. Dar ciroza, clar, pe primul loc. Cam astea sunt cele mai întâlnite. Iar pe interne, tot timpul a fost cu partea de respirator: BPOC-ul, pneumonii, astm, lucruri de genul ăsta. Astea au fost pe primul loc. Pe gastro, da, ulcerele. Ulcerele hemoragice, la fel, cu endoscopie de urgență. Usagiile de diferite cauze: tumori, diverticuli, orice altceva. Și cam astea sunt cele mai întâlnite.
Program de lucru 37:45
37:43 dr. Cătălina Voinea: Programul de lucru, pe la cât se termină?
37:47 dr. Mihai Greavu: Asta e ok, și pe interne, și pe gastro. Pe ambele, maxim ora două. Deci maxim ora două. Ceea ce a fost foarte ok. Foarte, foarte ok. Nu știu pe alte specialități prea mult, dar cred că majoritatea cam acolo termină, cam pe la ora două. Mai mult nu prea se stă. În cazuri deosebite, în care trebuie să mai faci o externare, un deces sau ai mai multe externări în ziua aia, atunci poți să stai și mai mult. Sau vrei să-ți pregătești pentru a doua zi. De exemplu, pe gastro, mai aveam zile în care știam că urmează 3-4 externări.
38:29 dr. Mihai Greavu: Și atunci rămâneam până la 5, chiar și 6, să îmi pregătesc pentru ziua aia externările. Că altfel nu făceam față. Deci, altfel, următoarea zi era dezastru și nu reușeam să termin. Pe interne mai puțin, nu a fost cazul, și de obicei la ora două, chiar și unul.
38:29 dr. Cătălina Voinea: Deci, să zicem, pe interne pornești ziua întâlnindu-te cu medicul cu care lucrezi.
38:56 dr. Mihai Greavu: Acum depinde. În unele spitale te duci tu singur prin saloane, pe la pacienții pe care îi are medicul cu care lucrezi. Stai un pic de vorbă cu ei, întrebi dacă e tot ok. Le iei o tensiune, un puls. Și, eventual, scrii în foaie evoluția. Deci scrii în foaie dacă a făcut febră sau n-a făcut, dacă a avut scaun, dacă n-a avut, tensiunea, pulsul, saturația oxigenului, dacă a tușit, orice îți spune pacientul că a avut ca simptome.
39:28 dr. Mihai Greavu: După aceea, mergi în cabinet, vine și medicul cu tine, se face vizita. Deci mergeți pe la pacienți, vedeți toți pacienții și după aceea vă retrageți într-un cabinet unde se scrie medicația la fiecare în parte, în foi. Dacă mai vrei ceva, investigații, analize, orice, la fel, scrii în foaie. Dacă e vreo internare nouă, îți dă să faci foaia și să stai de vorbă și să consulți pacientul. Dacă e vreo externare, ai de făcut externarea respectivă.
40:02 dr. Mihai Greavu: Și cam așa decurge ziua. Nu prea ai de ce să stai foarte mult, că, dacă ai văzut toți pacienții, dacă le-ai scris medicația, dacă sunt investigați și e tot ok și nu mai ai externări sau internări, în principiu poți să pleci. Dar, de obicei, nu înainte de două, cam așa.
Cât este de solicitantă și dacă îți oferă timp și de viață personală 40:23
40:21 dr. Cătălina Voinea: Deci nu este o specialitate atât de solicitantă astfel încât să nu-ți ofere timp să poți să ai ceva viață personală sau hobby-uri?
40:30 dr. Mihai Greavu: Nu, nu, nu. E ok. Îți rămâne timp. Eu am reușit în paralel să mă împart și cu familia. Am reușit să mă împart și cu doctoratul, și să-l termin, și să-l susțin. Am făcut și competența de ecografie, prin anul 4 sau, da, de interne. Da, și plus, nu, am avut weekendul; a fost weekend, mai puțin când s-a nimerit gardă. Deci, cu gărzile, acolo e o discuție aparte.
Mai mult despre gărzi 41:00
41:00 dr. Mihai Greavu: Gărzile, în România, dar, mă rog, de fapt nu în România, cam peste tot, fiind de 24 de ore, te solicită extraordinar de mult. Eu mereu am zis că, dacă aș avea o dorință de îndeplinit, ar fi să fie garda numai de 12 ore. Deci 12 ore e perfect. 12 ore, dacă s-ar putea face cumva, aia e foarte ok. Îți faci 12 ore, îți faci ziua, ești încă limpede la cap, poți să gândești ok.
41:26 dr. Mihai Greavu: Altfel, am avut gărzi în care intri la 8 dimineața și ai ghinionul să înceapă deja cazuri în urgență. Și te sună, începi să-i vezi, după aia apar cazuri pe alte secții, că tu ești de gardă pe specialitatea respectivă pe tot spitalul. Și, dacă e un spital mare, poate să fie dezastru. Adică îți trebuie să-i vezi. Deci am avut gărzi în care am văzut în jur de 40 de urgențe, plus vreo 10 pe alte secții. Și pe toți trebuie să-i consulți, să stai de vorbă, să le scrii tratament, analize. Nu mai zic dacă trebuie să-i internezi. Am avut, cred că recordul a fost pe interne.
42:06 dr. Mihai Greavu: Dar asta a fost chiar recordul absolut într-o gardă: 11 internări. Deci am făcut 11 internări într-o gardă. Asta înseamnă 11 foi de observație, 11 pachete de consimțăminte să le semneze și așa. 11 tratamente și investigații. Și să-i și supraveghezi, și să mai consulți și alții între timp. Și să te mai cheme și pe alte secții. De-aia, gărzile sunt ceva aparte, mare grijă când vă alegeți specialitatea. Mare grijă la gărzi.
42:39 dr. Mihai Greavu: Eu tot timpul le-am spus studenților: mergeți pe specialitatea pe care v-o doriți. Mergeți acolo măcar două sau trei săptămâni, lângă un rezident, împrieteniți-vă cu un rezident și stați lângă el și vedeți pas cu pas tot ce face el zi de zi, măcar două, trei săptămâni, într-o vacanță de vară, oricând. Acum zic pentru cei din anul 5 sau 4, dacă se uită: faceți lucrul ăsta. Și, extrem de important, mergeți în cel puțin trei gărzi, dar complete.
43:14 dr. Mihai Greavu: Deci nu două ore și după aia hai la o cafea, hai să ne plimbăm. Nu, o gardă, trei gărzi complete. Cât stă rezidentul de linia a doua, atât trebuie să stați și voi. Dacă după gărzile alea mai puteți și vă doriți, într-adevăr, specialitatea respectivă, e perfect, e ok. Dar sunt specialități cu gărzi extrem, extrem de grele. Cred că cel mai greu, și cel mai greu, e la cardiologie.
43:42 dr. Mihai Greavu: Deci gărzile de cardiologie sunt ceva special. Acolo, eu, în viața mea, n-am văzut așa ceva. Deci îi așteptau... eu mai coboram să văd unul, doi pacienți; pe cardiologie îi așteptau câte șase, șapte de văzut. Și e un calcul simplu. Deci, dacă îți ia jumătate de oră să vezi unul, deja îți ocupă ore întregi să-i vezi. Și între timp se strâng alții și tot așa.
44:08 dr. Mihai Greavu: Deci sunt gărzi care sunt foarte grele. Gărzile de ginecologie, iarăși, sunt extrem de grele. Dacă ai două, trei paciente care trebuie să nască, ele trebuie verificate, dilatația și așa mai departe, cam la jumătate de oră, 45 de minute. Și asta trebuie să faci tu, ca linia a doua sau a treia. Și nu dormi. Deci nu dormi. Și aici vreau să ajung. Am avut gardă în care am intrat la 8 dimineața și am ieșit din gardă a doua zi la 3-4 după-masa.
44:40 dr. Mihai Greavu: Deci aia înseamnă că au fost vreo 30 de ore fără somn. Am avut gărzi în care n-am apucat să dorm deloc. Și câteodată e rău: dacă apuci să dormi, e mai rău. Că, dacă dormi o oră și sună telefonul...
44:40 dr. Cătălina Voinea: Te trezești ca lovit de tren.
44:40 dr. Mihai Greavu: Da, exact. Asta e sentimentul. E groaznic. Deci absolut groaznic. Deci e cel mai oribil sentiment posibil. Și ai un somn atât de...
45:05 dr. Mihai Greavu: Nu știu... Ești obosit, ești rupt, dacă adormi la 3 dimineața sau așa și te sună într-o oră din urgență că mai au ceva cazuri. Nu, nu pot să descriu, e ceva unic. Nu recomand. Cea mai mare fericire a mea în momentul de față și bucurie, sincer, e că am scăpat de gărzi. Lucrând numai în privat, nu mai fac gărzi. M-au cooptat, m-au căutat. Și ieri am fost sunat să fiu întrebat dacă nu vreau să fac măcar o gardă pe lună, și să plătesc destul de bine acum. Dar nu vreau. Deci nu mai vreau gărzi. Pur și simplu nu mai vreau. Deci într-o gardă îți pierzi două zile sau poate chiar trei din viață.
45:48 dr. Mihai Greavu: Una e garda. A doua zi nu poți să faci nimic. Deci a doua zi, chiar nimic. Nu poți să faci absolut nimic. Dormi, doar dormi. Și următoarea zi ești destul de, chiar unu, destul de dezorientat. Deci cam două zile, poate chiar trei, sunt duse. Sunt absolut duse. Și am făcut gărzi patru, cinci, da, patru ani pe interne și, fiindcă aveam experiența din interne, am cam intrat în gărzi de când am ajuns pe gastro și am făcut pe gastro încă trei ani.
46:28 dr. Mihai Greavu: Am intrat linia a doua și după un an linia întâi, că n-aveam experiența, și eu mă descurcam pe gastro cam la orice caz. Problema era la mine la endoscopii. Dacă ești linia întâi, trebuie să faci și endoscopiile și nu mai chemi pe nimeni. Tu răspunzi. Și mi-a trebuit un an ca să fiu cât de cât ok, să pot să oprești un ulcer, să legi varice și așa mai departe, și pentru asta am intrat după un an linia întâi.
46:54 dr. Mihai Greavu: Dar ce vreau să zic: în toți anii ăștia, opt ani de gărzi sau șapte ani de gărzi, am avut două sau poate trei gărzi ușoare. Restul a fost dezastru, și am făcut multe, am avut luni cu cinci gărzi, deci au fost situații în care am făcut multe gărzi. Două, trei ușoare, ușoare în adevăratul sens, adică una, cred, pe interne, da, una pe interne, aia cred că a fost singura în care am crezut
47:26 dr. Mihai Greavu: că s-a defectat telefonul. Deci m-am trezit dimineață, când am văzut că e soare afară, nu-mi venea să cred, m-am dus și în urgență, am verificat și telefonul, dar, într-adevăr, nu știu, nu știu ce s-a întâmplat în noaptea aia. Și vreo două pe gastro. Dar altfel, da. Și, ca dificultate, clar mai grele cele de interne. Deci clar mai grele cele de interne.
47:26 dr. Cătălina Voinea: Dar de ce?
47:49 dr. Mihai Greavu: Că sunt mai multe cazuri, atâta. Pe interne te cheamă și la dureri de burtă, și la tuse, și la strănut, și la dispnee, și la wheezing, și la edeme, și la orice, plus tot ce refuză cardiologia și mai încearcă să bage, să bage la interne. Pe gastro se rezumă cât de cât la burtă și nu prea te cheamă la altceva, și automat ai mai puține cazuri. Iar gărzile de neuro, iarăși, foarte grele la Târgu Mureș,
48:17 dr. Mihai Greavu: la Brașov nu așa, dar la Târgu Mureș, din ce am văzut. Dar pe cardio, cardio, clar, e cireașa de pe tort. Deci trebuie să-ți dorești mult cardiologia să faci gărzile alea. Adică am văzut, am avut colegi plângând în gardă, după gardă, înainte de gardă, pe cardio. Am câțiva prieteni, am câțiva prieteni care au făcut cardiologie, și de-aia știu de la ei, am discutat mult și i-am văzut, i-am văzut cum erau în gărzi, și da.
Caz interesant 48:50
48:48 dr. Cătălina Voinea: Un caz mai interesant care ți-a rămas în minte ne poți spune?
48:48 dr. Mihai Greavu: Păi, au fost foarte multe așa, de pe interne. Cel mai interesant a fost primul caz pe care l-am diagnosticat eu corect, și aici e partea foarte faină la interne: faptul că îți vine un pacient cu tuse, febră, dar numai seara, tremurături ale mâinilor, și că mănâncă foarte mult și nu ia în greutate, sau ceva de genul ăsta, și tu le pui cap la cap și găsești
49:26 dr. Mihai Greavu: patologia. Asta e foarte, foarte fain pe interne: adică nu-ți vine diagnosticat și tu, investigându-l și clinic, și paraclinic, să-i găsești patologia și să pui diagnosticul. Asta e o parte care mi-a plăcut mult: la cei care vin nediagnosticați, deci numai cu simptome, tu să reușești să stabilești patologia. Și cel mai interesant e ăsta, deci cam ce povesteam: a venit cu tremurături ale extremităților, cu tremor, nu consuma alcool, cel puțin așa a zis, și am zis ok,
50:02 dr. Mihai Greavu: hai să-l credem. Mânca foarte mult, dar nu lua în greutate, transpirații excesive, cu călduri, și am făcut din propria inițiativă un TSH și un FT4, deci nu era mare filozofie, și, într-adevăr, era un hipertiroidian ca la carte, clar dezechilibrat. Și după aia, ecografie tiroidiană, și acolo erau modificări și ceva noduli care probabil secretau de numa. Și da, și după aia urmează partea tristă: ai pus diagnosticul și pacientul respectiv l-ai pierdut. Aici e și o problemă, în viitor,
50:38 dr. Mihai Greavu: adică în viitorul medicului de medicină internă, pentru că, să zicem că lucrezi în privat, îți vine pacientul, nu știe ce are, tu, să zicem, pui un diagnostic corect de hipertiroidie. Pacientul ăla nu-l mai vezi. Deci ai pus diagnosticul și el nu mai e la tine, a plecat și nu-l mai nu-ți mai vine, și pierzi controalele, care ar trebui să fie ori la jumătate de an, ori anuale, ori la doi ani. Așa, de exemplu, pe gastro,
51:10 dr. Mihai Greavu: ai un ulcer, îl vezi la două luni, îl vezi la un an de zile; ai o boală inflamatorie intestinală, o vezi toată viața; ai orice, orice, un neoplasm de colon pe care îl primești, se operează, dar după aia vine tot la tine, repeți colonoscopie pe colostomă sau cum o fi, îl urmărești iară la un an, la doi. Adică, să ne înțelegem, mă refer și la partea financiară; aici e importantă și asta. Îți pierzi, pur și simplu,
51:39 dr. Mihai Greavu: pâinea, că se duce spre alte specialități. Că îl diagnostichezi cu un BPOC, după aia, normal că se va duce la pneumolog, care face asta toată ziua. Un astm, la fel, după aia se duce spre pneumolog, și tot așa. O insuficiență cardiacă se va duce la cardiolog, pentru că de ce nu? Adică trimiterea el o ia oricând sau, dacă plătește, de ce ar plăti la un internist, când poate să plătească la un cardiolog, și ăla știe sigur,
52:09 dr. Mihai Greavu: că îl tratează, are experiența necesară, face toată ziua asta. E mai ok, e mai ok.
52:09 dr. Cătălina Voinea: Și pe gastro?
52:09 dr. Mihai Greavu: Pe gastro, a, da, pe gastro cel mai interesant caz de până acum a fost... mă gândesc un pic... cred că tot un pacient la care am reușit să pun diagnosticul, s-a rădat asta cu medicul primar cu care lucram atunci, și a fost destul de interesant: un tânăr care a venit cu edeme în jumătatea inferioară a corpului,
52:50 dr. Mihai Greavu: cu ceva vase dilatate pe abdomen, aproape ca meduză, 20 ceva de ani numai, pe care l-am căutat după aia ecografic și avea o portă foarte mare, venă splenică foarte mare, ficatul mărit, splina mărită, și am ridicat suspiciunea, împreună cu medicul cu care lucram atunci, de sindrom Budd-Chiari, și chiar a fost un sindrom Budd-Chiari, și, mă rog, cu tromboze pe suprahepatice, și s-a făcut un angio-CT, s-a confirmat diagnosticul, a rămas pe anticoagulante, sper că și în prezent,
53:30 dr. Mihai Greavu: și ar trebui să fie ok. Deci astea sunt cele mai interesante, de obicei, cele unde începi să pui diagnosticul corect, când te gândești în același mod ca medicul cu care lucrezi și începi să găsești patologiile.
53:30 dr. Cătălina Voinea: Ce lucruri bune ai auzit
Alte centre de pregătire 53:48
53:47 dr. Cătălina Voinea: despre alte centre de pregătire din țară?
53:47 dr. Mihai Greavu: Păi, aici e complicat. De exemplu, am o colegă, la fel, dar ea a schimbat din interne pe gastro; cred că făcuse numai primul an de interne și după aia a decis că vrea neapărat gastro. Putea să plece din oraș și a dat rezidențiatul, s-a pregătit foarte mult și a luat un punctaj excelent, deci, nu știu, undeva la 900 sau pe acolo, și s-a gândit să ia
54:22 dr. Mihai Greavu: în cel mai bun centru de gastroenterologie, care se cam cunoaște, e Clujul, Institutul de Gastroenterologie de la Cluj, și s-a dus acolo crezând că va fi extraordinar, și odată ajunsă acolo și-a dat seama că sunt foarte mulți rezidenți. Deci un medic poate să aibă și patru rezidenți, din cauză că sunt foarte mulți acolo, e centru mare. Cred că aceeași problemă e și pe la București, dar nu știu sigur. Și, dacă un medic are patru rezidenți,
54:53 dr. Mihai Greavu: nu poate să ia la endoscopie patru rezidenți, și acum, cu pandemia și cu așa, nu mai zic. Și atunci unul ajungea la endoscopie, sau doi, și ceilalți doi rămâneau pe la foi, și a rămas cu foile vreo trei ani jumate, a rămas pe la foi, da, și a fost rău, a fost rău, rău. După aia a nimerit la o doctoriță care nu făcea endoscopie. Deci există și gastroenterologi care nu fac endoscopie: consultă gastroenterologie, fac ecografie abdominală,
55:27 dr. Mihai Greavu: dar nu se bagă, nu fac endoscopie. Și cu doctorița aia, iarăși, n-a ajuns; a făcut ecografie destul de bine, că făcea ecografie, dar n-a făcut endoscopie, și s-a trezit în ultimul an... ea își echivalase primul an de interne și, în disperare, că asta niciodenă a mai auzit, că trebuia să fie unicat cazul, s-a dus la București și a cerut anularea recunoașterii echivalării și a anulat echivalarea, ca să mai stea un an, să prindă endoscopie.
55:58 dr. Mihai Greavu: Și a mai rămas un an, și nu pot să zic că a fost mai fericită, din contră, cu Clujul, sincer, chiar din contră. Deci uneori centrele mari nu sunt neapărat mai bune, datorită aglomerării. Și am auzit alte cazuri, de centre mici. De exemplu, am un prieten bun care a făcut cardiologie la Sibiu, extrem de mulțumit, dar erau puțini rezidenți, a reușit să lucreze cu șeful de secție de acolo, un om extraordinar, l-a învățat tot ce a știut,
56:29 dr. Mihai Greavu: i-a arătat o grămadă la ecocardiografie, nu era, nu era mâncătorie așa între colegi, nu era concurență prea mare, pentru că toată lumea avea loc, erau puțini rezidenți. Deci câteodată ești mai câștigat într-un centru mai mic. Mai mic... Mureșul... internele în Brașov le consider ca un centru mai mic: nu erau mulți rezidenți, era loc pentru toată lumea, ne-am înțeles foarte bine toți colegii, a fost chiar o atmosferă superbă. Mureșul îl consider undeva cam un centru mediu,
57:05 dr. Mihai Greavu: nici foarte mare, nici mic, și a fost așa și așa. Adică, atunci când am ajuns, a mai fost cât de cât ok și nu eram prea mulți, după care, următorul an, încă șapte rezidenți, următorul an, încă șapte rezidenți; de plecat au plecat mai puțini, că nu erau așa mulți care terminau, și ne-am trezit la un moment dat, nu știu câți eram, cred că eram vreo 15 pe 20, la 4 medici. Foarte mulți iară. Deci nu
57:34 dr. Mihai Greavu: nu mai ai loc astfel de ok. Și atunci sunt faine și interesante și centrele astea de prestigiu, sigur ai ce să înveți, clar, și ce să... da, să nu te întâlnești cu partea asta. Ca sfat, singurul sfat pe care pot să-l dau în problema asta: luați legătura, acum există Facebook, există tot felul de medii de socializare, luați legătura cu ceva rezidenți din centrul respectiv, pe specialitatea pe care vreți să mergeți, întrebați pe grupuri sau prin prieteni,
58:10 dr. Mihai Greavu: prin colegi, dacă există o persoană care poate să dea informații, și vorbiți cu rezidentul respectiv și întrebați-l cam tot ce vreți să știți, și întrebați-l cum e, apucă să facă și altceva în afară de foi sau e ok, se învață. Cam ăsta ar fi sfatul. Interne Brașov recomand cu căldură, dacă cineva își dorește interne: foarte ok, și colegi foarte de treabă și buni, cum sunt, legători și care îți arată și îți explică. Deci chiar recomand.
58:42 dr. Mihai Greavu: Și Mureșul, la fel, pe gastro, nu pot să zic, îl recomand; încă e ok din punct de vedere al aglomerării, deci nu sunt chiar atât de mulți rezidenți încă, și e loc, și e ok, și se învață. Deci se învață. Nu e o specialitate foarte ușoară, gărzile nu sunt atât de ușoare, dar ce mi-a plăcut cel mai mult, și asta o apreciez și asta o s-o țin minte toată viața, e că m-au lăsat destul de repede
59:16 dr. Mihai Greavu: să pun mâna pe endoscop, și la fel și pe rezidenții mici. Și, sincer, pe gastroenterologie cred că asta e cam pe primul loc: să apuci să pui mâna pe endoscop și să faci gastroscopie, colonoscopie, măcar să scoți colonoscopul, să-l tragi tu afară, sau să încerci să faci o gastroscopie. Dar chiar am fost lăsați, nu mai zic paracenteze, ecografii abdominale, și asta a contat foarte mult. Deci e un centru bun pentru gastro, chiar îl recomand. Da.
59:16 dr. Cătălina Voinea: Păi,
59:48 dr. Cătălina Voinea: nu te mai ține mult. Adică a fost o discuție foarte, foarte detaliată și, nu știu cât ceas a trecut, aproape o oră.
59:48 dr. Mihai Greavu: E bine, încă vreo 15 minute mai putem vorbi, dacă mai e ceva.
59:48 dr. Cătălina Voinea: Păi, ce sfaturi ai avea
Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 1:00:04
1:00:04 dr. Cătălina Voinea: pentru viitorii medici rezidenți, pe lângă cele pe care le-ai spus deja?
1:00:04 dr. Mihai Greavu: Da, deci cam astea ar fi. Cel mai important e să mergi acolo, pe specialitatea pe care ți-o dorești, pe lângă un rezident, să faci niște gărzi acolo, neapărat, dar gărzi complete, deci stai până a doua zi sau până a doua zi la prânz, sau cât stă rezidentul respectiv, că altfel nu-ți dai seama dacă reziști. Și am avut colegi și la gastro care, după primele gărzi,
1:00:32 dr. Mihai Greavu: nu mai puteau. Deci efectiv își doreau altă specialitate, s-au gândit să renunțe; am avut și care au renunțat. Deci am avut colegi care au renunțat și au schimbat de pe gastro pe altceva. Măi, să aibă foarte mare grijă ce își doresc. Am avut și colegi care și-au dorit mult medicină de urgență: foarte grea, extrem de grea, e o adevărată nebunie acolo, în urgențe, cam peste tot în țară. Nu știu ce să zic; din cei care și-au luat
1:01:06 dr. Mihai Greavu: medicină de urgență, cel puțin, mă refer, un an după mine, vreo trei sau patru, ne-am întâlnit, și ei schimbând specialitatea, au trecut pe ATI, din urgență pe ortopedie, pe tot felul de specialități, dar n-au mai rezistat. Deci grijă mare cu ce trebuie, trebuie mers și stat acolo. Și adrenalina e faină, și așa, la început, foarte ok: la început să fii în urgență, să vezi ce cazuri vin. Dar asta ține o lună, două, trei, după care
1:01:43 dr. Mihai Greavu: s-ar putea oboseala și tot, și acolo, și pe schimb, îl mai lucrez și noaptea. Și, pe de altă parte, am avut un coleg care a vrut din primul an neurochirurgie, dar chiar din primul an, și a zis clar că el neurochirurgie vrea, și a rămas cu neurochirurgie, s-a dus la Cluj, a făcut neurochirurgie, s-a întors în Brașov și e neurochirurg acum la Spitalul Județean din Brașov și e foarte mulțumit și fericit,
1:02:16 dr. Mihai Greavu: și tot ce se poate. Deci e super, super ok, a ajuns foarte, foarte bine, și e o specialitate totuși mai aparte, neurochirurgia, dar i-a plăcut foarte mult. Deci, dacă e ceva ce-ți place ca specialitate, ar trebui să te axezi pe ea. A, da, și asta e o chestie foarte importantă: nu mergeți după oraș. Deci nu alegeți în funcție de oraș; alegeți specialitatea, nu orașul. Acum, există situații mai dificile, mai delicate, cu familie, cu copii, dar restul, care puteți pleca
1:02:54 dr. Mihai Greavu: și care nu sunteți legați, știu eu, de familie sau soț sau copil, mergeți oriunde pentru specialitatea respectivă. Detașări se dau și, până la urmă, se fac și în COVID, că am avut și la gastroenterologie, înainte să plec de acolo, au fost ceva detașări. Deci se mai pot face. Transferuri, greu. că este asopțiunile ori te detașezi în alt centru, și aia o faci pe perioada unui stagiu, de obicei, și după aia
1:03:28 dr. Mihai Greavu: îți iei iară detașare pe următorul stagiu și tot așa. Transfer înseamnă să te transferi cu totul, deci să pleci din centrul respectiv în alt oraș, în alt centru; aia se obține greu, dar detașări se pot obține. Și nu merită să te iei după oraș și să-ți alegi o specialitate pe care nu ți-o doreai, sau nu neapărat, decât să ai posibilitatea să faci fix ce vroiai, dar cu sacrificiul de a merge undeva, într-o chirie, măcar șase luni,
1:03:59 dr. Mihai Greavu: un an, după care cu siguranță că se poate lua și detașare. Adică am prieteni, colegi care s-au dus în alte orașe, cu cardiologie, cu ATI, și fără probleme au făcut acolo și s-au întors. Deci nu merită orașul, merită clar specialitatea, 100%. Deci alegeți după treaba asta. Și da, a, da, și o chestie, asta e chiar, eu am pățit-o, și atunci o s-o zic, la examenul de rezidențiat, că bănuiesc că ascultă cei care vor da rezidențiatul acum:
1:04:41 dr. Mihai Greavu: oameni buni, nu faceți ciorne, nu stați să faceți semne, să încercuiți pe foaie și după aia să nu alegeți răspunsul. Oricare ar fi el, dacă nu știți, de obicei primul la care te gândești, bifează direct căsuța, cercul ăla care trebuie completat. Deci nu stați să transcrieți după aia; e o pierdere inutilă de timp și nu-l aveți, timpul. 4 ore pare mult, dar eu, prima oară când am dat, la interne, și vorbesc foarte sincer și deschis,
1:05:20 dr. Mihai Greavu: am rămas cu în jur de 20 de întrebări nebifate. Deci deloc, absolut deloc, pentru că am stat și am zis: hai că mă întorc, mă mai gândesc, mă mai așa. Nu ajunge timpul, garantat. Și a doua oară când am dat, pentru gastro, și aveam deja o grămadă de experiență, altfel am mers: și în gătatul și toate am răspuns exact întrebarea și bifam, întrebarea și bifam, na, bun, am mers foarte repede. Deci eu zic că am
1:05:49 dr. Mihai Greavu: parcurs foarte repede întrebările, mi-au rămas 13 minute. Deci am terminat cu 13 minute înainte. Adică nu e mult; de-aia zic, 4 ore pare mult, dar pentru atâtea întrebări, să stai să le citești, să le gândești și să bifezi, nu e așa de mult și nu ajunge câteodată timpul, de cele mai multe ori. Și atunci gândiți și puneți direct răspunsul, fără ciorne, fără altceva, direct, și e cel mai bine, e cel mai ok. Oricum, dacă nu știi prima oară, nu o să știi nici a doua oară când citești întrebarea. Deci nu are niciun sens; mai bine treci primul răspuns la care te gândești și e ok, e mai bine așa.
Final + mai multe experiențe și sfaturi 1:06:33
1:06:33 dr. Cătălina Voinea: Băi, super! Am ajuns practic la finalul episodului. A fost mai mult decât am cerut, pentru că atunci când noi postăm video îl punem, facem și niște timestampuri, și discuția asta a fost atât de, nu știu, utilă și construită, încât nici măcar nu mai e nevoie să mai facem asta, pentru că sunt convinsă că cei care o să asculte și cei care o să o vadă o să se piardă atât de mult în discuție,
1:07:02 dr. Cătălina Voinea: pentru că a fost atât de interesant și o să li se explice foarte multe curiozități și foarte multe nelămuriri pe care le aveau. Chiar și eu am aflat foarte multe din tot ce ai spus. Deci îți mulțumim încă o dată că ai acceptat.
1:07:02 dr. Mihai Greavu: Da, cu multă plăcere, mă bucur mult. Sper să îi ajute pe viitorii colegi și sper să aleagă cu grijă și să aleagă ce le face cea mai mare plăcere; aia e în primul rând,
1:07:33 dr. Mihai Greavu: că acum, făcând o comparație cu internele, sper să nu se uite foștii mei interniști la asta, dar, sincer și cu mâna pe inimă, acum, ce consult și ce fac ca gastroenterolog, plus partea de endoscopii, satisfacția pe care o am e mult mai mare, și că fac ceea ce îmi place. Și cu toată sinceritatea o spun, și știu că sună ciudat, și eu n-am crezut chestia asta și râdeam de cei care ziceau, dar pe cuvântul meu,
1:08:07 dr. Mihai Greavu: nu simt că merg la muncă. Deci nu simt că lucrez.
1:08:07 dr. Cătălina Voinea: Ce frumos!
1:08:07 dr. Mihai Greavu: Deci, pentru mine, gărzile erau horror, și alea nu mi-au trebuit și nu le mai fac, dar partea de gastro, care îmi place, și partea de endoscopii... Deci da, mai mă simt obosit și așa, dar niciodată, de când am început lucrul, nu m-am gândit: mâine merg la muncă iar. Îi consult, n-am nicio treabă. Merg, îmi fac cafeaua, am biroul meu, e liniște, e pace,
1:08:36 dr. Mihai Greavu: îi consult cum vreau eu, stau cât vreau cu ei, le fac ecografii, facem endoscopii, deci fără nicio problemă. Și asta de-aia zic că e important, e foarte important, că am văzut și medici frustrați, medici mari, specialiști, medici primari, înjurând, aruncând cu diferite lucruri prin gărzi. Deci clar o frustrare interioară mare, și cred că pornește de la faptul că nu fac ceea ce le place. Cred că asta e, sau oboseala, extenuarea, burnoutul, poate,
1:09:08 dr. Mihai Greavu: dar mult e și că probabil nu le face atâta plăcere specialitatea pe care sunt.
1:09:08 dr. Cătălina Voinea: Da, noi nu putem decât să ne bucurăm că am dat de un om atât de pasionat de ceea ce face și care să zică că nu simte că se duce la muncă. Adică e ceva ce fiecare dintre noi își dorește.
1:09:08 dr. Mihai Greavu: Își dorește, da. De-aia zic să alegeți cu grijă. Mă bucur mult că am fost invitat; oricând, dacă mai e nevoie, ne auzim oricând, și mult succes la rezidențiat. Acum a trecut, au trecut și licențele și toate, nu?
1:09:45 dr. Cătălina Voinea: A rămas numai rezi-ul pe 21.
1:09:45 dr. Mihai Greavu: Ăsta e cel mai important examen, de fapt, din toată medicina; nu există altul. Ce e în facultate, că treci cu 5, că treci cu 9, nu te mai întreabă nimeni. Examenul de licență, și ăla, să fim serioși, știm cum e. Deci ok, licența la fel, dar examenul de rezidențiat e singurul examen la care nu poți lua copiuță, nu poți trișa, nu poți să iei un punctaj bun dacă nu înveți.
1:10:17 dr. Mihai Greavu: Acolo, de fapt, se vede cine a învățat, cine a stat pe cărți. E și un test de memorie, e adevărat, multe lucruri trebuie să le memorezi pentru rezi, dar ăla e examenul cel mai important. Și specialitatea, nici specialitatea nu e atât de importantă, că aia, și dacă o iei, și dacă nu, mai dai peste câteva luni, peste o jumătate de an, și până la urmă rezolvi. Dar rezi-ul, o dată pe an, e important,
1:10:47 dr. Mihai Greavu: e important, și alegi ce vei face toată viața. Deci da, e ok.
1:10:47 dr. Cătălina Voinea: Super! Păi, mult succes și mulțumim.
1:10:47 dr. Mihai Greavu: Da, asta vreau să zic: mult succes celor care dau rezidențiatul și mai departe, ca rezidenți. Da, bine, mi-a părut bine, o seară frumoasă!
1:10:47 dr. Cătălina Voinea: La fel, la fel, la revedere!
