Rezidențiatul de Gastroenterologie — cum e, realist

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bun venit pe canalul Grile-Rezidentiat.ro, unde astăzi avem plăcerea să discutăm despre experiența și provocările rezidențiatului în gastroenterologie. Avem alături un invitat special, care își va împărtăși cunoștințele și experiențele acumulate în timpul acestui parcurs educațional intensiv și extrem de specializat. Vom explora împreună aspectele unice ale acestei specialități, de la procedurile complexe până la impactul asupra vieții personale. Urmărește-ne în continuare pentru a afla cum este să fii rezident pe gastroenterologie și ce înseamnă acest drum pentru viitorii medici. Să-i dăm drumul!

Introducere dr. Vlad Simion 00:40

00:40 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Vlad, bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Vreau să îți mulțumesc în numele întregii echipe că ne-ai acceptat invitația și că ești dispus, la fel ca restul colegilor tăi — nu știu dacă știi, suntem aproape la episodul 70 și ceva, adică am depășit mult. Și mereu ne face plăcere să vedem tot mai mulți oameni dedicați, pasionați de ceea ce fac și care vor să împărtășească din experiența lor cu viitorii medici, pentru că știm cât de greu este să ajungă în fața comisiei și să aibă încă dubii și să nu știe ce vor să facă pentru, să zicem, restul vieții. Și de aceea mulțumim și este o onoare să te avem astăzi într-un episod cu noi.

01:19 dr. Vlad Simion: Te salut, mulțumesc frumos pentru invitație, te salut pe tine și pe cei ce ne vor urmări și mulțumesc încă o dată pentru invitație. Sper să le fiu de ajutor celor care vor urmări acest episod.

Politehnică sau medicină? 01:29

01:30 dr. Cătălina Voinea: Putem să o luăm, practic, de la început, să dăm anii în spate și să ne gândim la cum erai tu când a început facultatea, dacă te-ai gândit vreodată să urmezi această specialitate sau voiai cu totul și cu totul altceva.

01:30 dr. Vlad Simion: Cumva, drumul meu a mers pe mai multe direcții în clasa a douăsprezecea. Am ales inițial Politehnica, făcând doi ani de Politehnică, după care o simplă întrebare aruncată de tatăl meu într-o seară a plantat această idee de a face medicină. A urmat o lună de zile de privit seriale cu temă medicală, cum ar fi Grey's, Dr. House și asemănătoare, în urma cărora am decis că voi da la medicină.

02:18 dr. Vlad Simion: Inițial, cred că și eu, ca mulți alții, nu aveam idee ce voi face în primii ani, mai ales că primii doi ani sunt cei cu anatomie, cei cu materii poate un pic mai puțin populare, să îmi fie cu iertare celor care poate practică în acele domenii. Însă, odată cu anii clinici, cu anul trei și după aceea tot crescând, a început să mi se contureze această idee de gastroenterologie.

Alegerea specialității de gastroenterologie 02:47

02:47 dr. Cătălina Voinea: Ai avut vreun moment în care ai realizat că asta ți se potrivește sau ai făcut, să zicem, o listă cu argumente pro și contra de ce ți s-ar potrivi?

02:58 dr. Vlad Simion: Nu, am fost mereu un tip destul de activ din copilărie, așa că mi-am dorit să fac o chestie practică. Evident, poate ca mulți alți băieți, să zic așa, am trecut prin tot spectrul specialităților chirurgicale, de la ortopedie până la chirurgie generală. În final, punând pe listă părțile pro și cele contra, am ajuns la o specialitate așa-zis medicală, cum este gastroenterologia, dar care îmbină multe și, mă rog, într-o continuă dezvoltare, cum sunt părțile endoscopice, care este la granița aceasta dintre specialitățile medicale și cele chirurgicale.

Primul an de rezidențiat pe gastroenterologie 03:39

03:41 dr. Cătălina Voinea: Acum, să zicem că, odată ce ai dat examenul de rezidențiat și ți-ai ales gastroenterologia, îți mai amintești cum ai intrat în primul an de rezidențiat, dacă ai fost copleșit de emoții, dacă ți se părea ceea ce te așteptai tu sau dacă există anumite lucruri pe care ți-ai fi dorit să le știi și poate ai putea să le dai mai departe celor care urmează.

04:06 dr. Vlad Simion: Categoric, emoțiile și tot ce a însemnat primul an au fost copleșitoare, pentru că, poate din fericire sau din păcate, facultatea nu te pregătește neapărat pentru tot ceea ce înseamnă începutul în rezidențiat. Deci, da, clar, emoțiile au fost mari în prima zi și au continuat să fie mult timp după aceea. De la tot necunoscutul care, să zic, a reprezentat partea de calculator, de a face o internare, de a scrie o evoluție a unui pacient, de a prescrie niște simple analize, până la toate lucrurile acestea care constituie o mare parte din viața unui rezident.

04:49 dr. Vlad Simion: Și până, evident, la managementul unui pacient care, de cele mai multe ori... patologiile din gastroenterologie pot fi destul de grave, chiar amenințătoare de viață. Iar, totuși, pentru un tânăr absolvent de medicină, sunt niște lucruri care cântăresc greu.

Recomandarea dr. Vlad Simion pentru alegerea specialității 05:10

05:11 dr. Vlad Simion: M-ați întrebat despre ce aș putea să le recomand, să-mi permit să le recomand celor mai mici ca mine: ar fi acest lucru, ca în facultate, odată ce o idee de specialitate a prins contur în mintea lor, să se intereseze foarte bine despre acea specialitate, să îi caute și părțile mai puțin frumoase, să nu le numesc negative, dar și să încerce să o cunoască cât mai bine din facultate, pentru a ști exact cu ce se mănâncă acea specialitate.

Cum l-a transformat gastroenterologia 05:50

05:51 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare, practic, că te-a transformat viața de medic pe această specialitate?

06:00 dr. Vlad Simion: Nu știu exact dacă... bine, este singura specialitate pe care am făcut-o, așa că nu pot face comparații cu altele, dar inițial voiam să vă spun că nu știu exact dacă această specialitate transformă în mod deosebit sau este viața de medic care te transformă. Îmi place să cred că sunt mai empatic decât atunci când am terminat facultatea. Îmi place să cred că mă gândesc și la binele celor din jurul meu acum, mai mult decât o făceam, poate, în facultate.

06:30 dr. Vlad Simion: De asemenea, poate un pic mai obosit decât în facultate, deși poate părea greu de crezut. Și tocmai am trecut examenul de specialitate, deci sunt un pic, nu neapărat îngrijorat, dar cu o mică teamă de necunoscut, ceea ce reprezintă cumva viitorul care va veni.

Despre module pe gastro 06:56

06:56 dr. Cătălina Voinea: Acum că ai terminat, practic, anii de rezidențiat, ne poți spune așa, per ansamblu, cum arată, practic, rezidențiatul pe gastro din punct de vedere al modulelor? Cam ce se face?

07:11 dr. Vlad Simion: Păi, nu știu exact dacă la nivel național, dar în București primul an este de medicină internă. Este un an introductiv, să spun așa, menit să treacă proaspătul rezident prin cât mai multe părți ale medicinei interne, urmând ca din anul 2 să se înceapă cumva propriu-zis specialitatea de gastroenterologie, formată din partea clinică, partea cu pacientul, în care gestionezi complicațiile ce pot veni din bolile sistemului digestiv, îmbinându-se cu partea endoscopică. Acum, partea endoscopică, în funcție de fiecare centru unde rezidentul va practica — vorbesc strict de București —, poate avea acces mai mult, mai puțin și la chestii din ce în ce mai deosebite pe plan endoscopic.

08:12 dr. Cătălina Voinea: Există, adică, e o curbă de învățare pentru endoscopii ca să te descurci sau poți să faci niște competențe în timpul rezidențiatului, să-ți aprofundezi?

08:25 dr. Vlad Simion: În curricula dată de Ministerul Sănătății, endoscopia oficial, să spun așa, modulul de endoscopie ocupă patru luni de zile, dar cred că este de dorit pentru toată lumea care practică această specialitate să fie într-un centru unde au ocazia să practice cumva mai mult de atât, pentru că, iarăși, din păcate sau din fericire, cu cât cineva este mai interesat să progreseze în endoscopie, cu atât timpul necesar ce trebuie alocat devine din ce în ce mai mare.

09:08 dr. Vlad Simion: Vorbind despre o simplă endoscopie diagnostică, o endoscopie superioară diagnostică, care, din punctul meu de vedere, poate fi cumva învățată, abordată în câteva luni de zile, și vorbind acum doar de chestiile, să zic, mai simple, cum sunt endoscopia digestivă superioară și cea inferioară, denumită și colonoscopie, unde deja lucrurile la colonoscopie se pot complica destul de mult,

09:34 dr. Vlad Simion: nemaispecificând acum și procedurile mai avansate, cum este ecoendoscopia sau ERCP-ul, așa-numita colangiopancreatografie retrogradă endoscopică. Așa încât, este drept, nu toată lumea este pasionată de endoscopie, nu toată lumea își dorește să facă acest lucru, însă pentru cei care își doresc, poate că cele patru luni alocate oficial în curricula noastră sunt un timp cam scurt pentru a putea spune despre tine că ești sigur pe ceea ce faci.

Competențe dobândite în privat 10:12

10:11 dr. Cătălina Voinea: Poți să mergi, practic, și în privat să înveți sau să dobândești această competență?

10:18 dr. Vlad Simion: Aici, cred că depinde foarte mult de coordonatorul de rezidențiat, de medicul mai mare, să-l numesc așa, cu care lucrezi. Dacă el sau, respectiv, ea dorește să mergi cu ei în privat, acest lucru este posibil, însă acum, repet, rămâne la latitudinea fiecărui superior dacă dorește ca rezidenții să meargă în privat sau nu.

Atribuțiile medicului rezident 10:47

10:48 dr. Cătălina Voinea: Ne poți spune un pic cam ce atribuții are un medic rezident?

10:54 dr. Vlad Simion: O, aici sunt... Ar fi ceva de spus, ar fi ceva de spus, acum iarăși, cred că depinde la centru, la centru vă pot spune, cumva vă pot vorbi mai mult în mai multe detalii în centrul în care eu am efectat rezidențiatul. Noi trebuia să fim destul de matinali la spital, în funcție de perioade, orele de ajuns la spital au variat între șase și jumătate și șapte și zece, poate șapte și douăzeci,

11:29 dr. Vlad Simion: încetat clar printr-o vizită la pacienții de care fiecare ne ocupam, pentru a vedea evoluția din ziua precedentă și până în dimineața respectivă, pentru a prescrie analizele de care are nevoie pacientul în ziua respectivă. Evident, de făcut ceva modificări, dacă este cazul, la medicația pe care acesta o va primi în ziua respectivă. Apoi, pentru că, cum vă spuneam, centrul în care eu am lucrat este destul de mult axat pe partea endoscopică, urma coborâtul în laboratoarele de endoscopie pentru a face proceduri, urmând ca între toate acestea era presărată și partea administrativă, partea birocratică, de completat foi, de făcut internările, externările, ceea ce era necesar fiecărui pacient în parte.

11:29 dr. Cătălina Voinea: Gărzi făceați?

12:30 dr. Vlad Simion: Sigur. Începând cu anul 2, deci începând după anul de medicină internă. Iarăși, este un număr variabil; v-aș spune o medie, poate 4-5 pe lună. Numărul varia în funcție de numărul de rezidenți aflați în momentul respectiv în clinică. Dacă aveai ghinionul de a te afla într-o perioadă în care numărul era mai redus, automat ți se alocau mai multe gărzi; cumva, luna continua să aibă aceleași zile, deci ele trebuiau acoperite complet.

13:11 dr. Vlad Simion: În schimb, dacă numărul era mai mare, evident, te bucurai de a avea mai puține gărzi. Dar lucrurile astea vin cu plusuri și cu minusuri, dacă cumva ți se părea o idee bună că ai mai puține gărzi. Fiind mai mulți oameni, evident, treaba de a fi mai mulți se simțea și la numărul mai mic de proceduri pe care îți reveneau, pentru că, na, aceeași pâine se împărțea la mai mulți.

Cele mai frecvente urgențe în gastroenterologie 13:35

13:35 dr. Cătălina Voinea: Și care erau cele mai frecvente urgențe pe care le întâlneai?

13:40 dr. Vlad Simion: La fel, vă vorbesc despre spitalul în care am activat. Fiind un spital de urgență, atunci, cazurile care veneau iarăși, erau de la niște simple dureri abdominale, oameni veniți pur și simplu la camera de gardă, fiind deranjați de o durere abdominală, până la urgențe ce puneau viața în pericol — de altfel, am și avut bătălii pe care, din păcate, le-am pierdut —, în speță hemoragii digestive, așa-numita inflamație a pancreasului, pancreatitele acute,

14:18 dr. Vlad Simion: calculii pe căile biliare, pe care le denumim coledocolitiază, deci spectrul este într-adevăr variat; corpi străini, iarăși, în persoana, între dirimele, a oaselor de pește sau a mâncării rămase la nivelul esofagului; ingestiile de sodă caustică, ori accidental, ori în scop suicidar. Deci spectrul este într-adevăr variat, ceea ce te face să nu te plictisești foarte des.

Cea mai întâlnită patologie în spitalizările de zi 14:46

14:47 dr. Cătălina Voinea: Și pe spitalizările de zi, care era patologia cea mai întâlnită?

14:52 dr. Vlad Simion: Spitalizările de zi aici, iarăși, erau clar oamenii care veneau pentru procedurile endoscopice, fie că erau diagnostice, fie că veneau pentru intervenționale — nu știu eu, polipi sau mici hemoragii ce aveau nevoie de un tratament și îl puteau avea în regim ambulator, la fel patologiile hemoroidale, mergând până la partea de boli inflamatorii, pacienți care veneau pentru a avea tratamentul perfuzabil caracteristic acestor boli inflamatorii intestinale.

Despre îndrumătorii de rezidențiat 15:30

15:30 dr. Cătălina Voinea: În spitalul în care ai fost tu rezident, cum sunt îndrumătorii de rezidențiat?

15:40 dr. Vlad Simion: Vă dați seama că este o întrebare dificilă, așa că răspunsul, nu, n-aș vrea să mi se spună că am periat pe cineva, însă vă voi răspunde cu inima deschisă: toți sunt deschiși la a-i învăța pe cei care vin acolo ca rezidenți, dar, ca în orice situație, lucrurile sunt variabile, pentru că asta este firea omului. Dar pe partea medicală și pe partea endoscopică, toată lumea este deschisă în a învăța pe oricine a venit; de altfel, câți ani am fost acolo, nu știu pe nimeni să fi plecat din acest spital fără să fie mulțumit cu bagajul de cunoștințe endoscopice pe care l-a căpătat.

Materiale de studiu 16:25

16:24 dr. Cătălina Voinea: Ne poți spune cam ce cărți ai recomanda tu, utile pentru, să zicem, cei care urmează să intre în rezidențiat, sau cele pe care le folosești tu ca să te menții la curent?

16:37 dr. Vlad Simion: Cumva, la cărți nu am un răspuns neapărat, în a nominaliza anumite cărți. Ceea ce vă pot spune este că gastroenterologia se bucură de niște ghiduri atât naționale, cât și mai ales internaționale, ușor accesibile. Societăți precum cele de hepatologie, cele de boli inflamatorii sau pur și simplu societățile de gastro, europene cât și naționale, au niște ghiduri foarte bine puse la punct, updatate anual sau poate și mai des, cele de cancerologie la fel,

17:14 dr. Vlad Simion: care sunt gratuite, sau poate unele necesită un abonament lunar sau anual, dar ghidurile sunt în gastroenterologie foarte ușor accesibile oricui este interesat să afle, să-și updateze cunoștințele. De asta spun, revenind cumva la cărți: cumva cartea poate fi printată astăzi, iar viteza la care lucrurile se mișcă în medicină poate fi deja depășită la ora la care a fost printată sau scoasă la editură, astfel încât recomand cu o mai mare căldură accesarea site-urilor și accesarea ghidurilor ce se află pe Sfântul Internet și pe site-uri cumva cu care studentul este deja obișnuit, cum este UpToDate, în care răspunsul, cam la orice întrebare, poate fi regăsit acolo.

Despre salariu 18:07

18:07 dr. Cătălina Voinea: Am primit o întrebare la care, să zicem, că deocamdată nu ai avea un răspuns, dar poate, ceva de la colegi, ai mai ști. Cam cât de bine se câștigă ca și medic specialist?

18:22 dr. Vlad Simion: Cumva, gastroenterologia având norocul de a fi împărțită cumva în partea endoscopică și cea clinică, cred că oamenii care se axează mult pe partea endoscopică, cumva și câștigurile lor vor fi mai mari, în același timp cu cât și riscurile pe care ei și le asumă vor fi mai mari. Pentru că procedurile endoscopice, cum sunt cumva la graniță, bat cumva la ușa chirurgiei, dar încă nu vor să o deranjeze foarte tare, evident că vin cu multe riscuri, unele dintre ele.

19:08 dr. Vlad Simion: Sume exacte n-aș ști să vă spun, cum încă nu sunt acolo, dar cred că, cum cineva mi-a spus când eram mai mic, nu există medic care moare de foame. Așa încât cred că, fiecare, pe măsura muncii pe care o depune și sacrificiilor pe care este dispus să le facă, lucrurile acestea cel mai probabil se vor vedea la sfârșitul lunii pe fluturașul de salariu.

Perspectivele pe piața muncii pentru gastroenterologie 19:39

19:39 dr. Cătălina Voinea: Ok, acum cred că urmează o întrebare la care, să zicem, că ești puțin mai cunoscător, mai ales că tocmai ce ai dat examenul de specialist, și voiam să te întreb: care sunt perspectivele pe piața muncii după rezidențiat? Există oportunități de angajare?

19:59 dr. Vlad Simion: Asta cu siguranță, pentru că altfel am fi toți depresivi sau n-ar mai fi nimeni aici. Cu siguranță sunt perspective; ele cred că diferă de la oraș la oraș. Probabil marile metropole, din păcate, sunt suprasaturate, astea și din cauza condițiilor, din păcate, poate un pic mai rele din orașele mai mici sau chiar din mediul rural, dar este clar că mediul privat s-a dezvoltat și continuă să se dezvolte foarte mult peste tot în țară.

20:32 dr. Vlad Simion: Cred că perspectivele de a te angaja în mediul privat nu sunt rele deloc. În ceea ce privește sistemul de stat, sistemul public, evident, cred că cu toții cunoaștem că aici lucrurile sunt mai variabile. Dacă există partea de cercetare prin intermediul unui doctorat, dacă cumva ai această oportunitate, să accesezi acele posturi de asistenții pe cercetare din cadrul clinicilor, din mediul public. În schimb, da, de fapt, răspunsul, pentru a concluziona, este că perspective categoric sunt.

21:12 dr. Vlad Simion: Acum depinde de fiecare în parte să-și găsească ceea ce i se potrivește mai mult. Din păcate, deosebirea cumva dintre examenul de rezidențiat și cel de specialitate este că la cel de rezidențiat depui mult efort și privești o țintă clară în față: știi că depui acel efort pentru a-ți alege locul sau postul unde ți-l dorești și unde el există.

21:42 dr. Vlad Simion: În schimb, din păcate, la examenul de specialitate, efortul probabil este la fel sau poate mai mare ca la examenul de rezidențiat, dar, din păcate, odată ce toți hormonii ți s-au consumat și secretat în această perioadă, cumva la finalul lui, evident, există o bucurie și o încântare că s-a terminat, dar după aceea se naște și întrebarea: și acum ce fac? Ceea ce pentru creier poate fi un pic confuz.

Rezidențiat în străinătate 22:11

22:11 dr. Cătălina Voinea: Noi știm și acum vrem să le spunem și celor care ne ascultă, ne urmăresc, că tu ai făcut o parte din rezidențiat în străinătate. Ai putea să ne povestești un pic despre parcursul tău acolo, cum a decurs, ce ai învățat, dacă sunt ceva proceduri anume ce merită menționate?

22:31 dr. Vlad Simion: Într-adevăr, am petrecut un an și jumătate din rezidențiat în străinătate, și anume în Franța. Diferențele sunt destule. În mare, ceea ce pentru mine a contat foarte mult și cred că și-a pus o amprentă pe mine ca om, în principal, este cumva sistemul medical și organizarea lui de acolo.

23:03 dr. Vlad Simion: Consider că pentru fiecare ar fi benefică o astfel de experiență — nu spun acum că este obligatorie, Doamne ferește, fiecare își știe mersul lui —, dar cred că este benefică, o dată, pentru a-ți ieși un pic din zona de confort și, în al doilea rând, pentru a vedea moduri de gândire diferite,

23:27 dr. Vlad Simion: a participa la tot felul de staff-uri pe multe subiecte, nu știu, de la anatomie patologică, în care știi că tu ai prelevat o biopsie la o colonoscopie sau este o puncție-biopsie hepatică, după care, la staff-ul de săptămâna următoare, vezi anatomopatologul proiectând microscopul pe un televizor și vorbindu-ți, explicându-ți leziunile pe care le găsești acolo,

23:49 dr. Vlad Simion: de asemenea, niște staff-uri generale, în care participă un chirurg, un gastroenterolog, un endoscopist și un imagist, în care vezi la fel un joint venture în care se discută cazul respectiv. Toate acestea cred că sunt experiențe benefice, de a lua parte la ele, pentru că, din păcate, la noi lucrurile acestea nu sunt la același nivel în toate centrele. Evident, ele există și la noi, însă nu sunt atât de bine organizate, la modul că acolo știi că chestiile acestea sunt standard, pe când la noi poate ele pot varia în funcție de centru.

24:30 dr. Vlad Simion: Apoi, normal că mie personal mi-a fost destul de dificilă acomodarea cu limba; a fost o trecere destul de bruscă. Și la fel cu programul, unde programul este, aș îndrăzni să spun, să folosesc mult mai lung decât la noi, dacă la noi, nu știu, în jurul orelor 14-15 în general programul se finalizează, acolo oficial este 8-13-30, iar neoficial stai până când îți termini treaba.

25:08 dr. Vlad Simion: Asta poate însemna 19, poate însemna 20, poate însemna fiecare când își termină treaba. Trecerea este destul de mare, de la a petrece jumătate de zi cumva la spital la a o petrece pe toată; este o schimbare. Dar, cu toate acestea, cum v-am spus, cred că a avut o evoluție, o influență benefică asupra mea, în primul rând ca om, iar apoi ca medic.

Minusuri și provocări 25:37

25:37 dr. Cătălina Voinea: Pe parcursul rezidențiatului tău în România, ce minusuri ai întâlnit în această specialitate sau de ce provocări te-ai lovit?

25:50 dr. Vlad Simion: Aș începe, cum m-ați întrebat pe mine, cu cele psihologice. Este o specialitate care se intersectează destul de des cu moartea, iar poate pentru unii dintre cei care se gândesc să-și aleagă această specialitate asta poate conta, mai ales în centrele care se ocupă de așa-zisa ciroză hepatică, complicațiile ei sau, de ce nu, bolile pancreatice, în special cancerul pancreatic. Deci moartea este la fiecare pas, să spun așa.

26:32 dr. Vlad Simion: Deci asta ar fi una dintre provocările cu care eu personal m-am întâlnit. Apoi, ca neajunsuri, iarăși, este o întrebare cu răspunsuri variabile în funcție de locul în care te afli, în care alegi sau, mă rog, ai șansa să profesezi. Pot fi, nu știu, de la minusuri de lipsă de anumite materiale, poate tratamente, dar sunt lipsurile pe care cu toții le cunoaștem și cu care cred că cu toții ne lovim, atât ca studenți, cât și apoi ca rezidenți, pentru că aceasta este realitatea în momentul de față.

Pentru cine nu se potrivește gastroenterologia? 27:10

27:11 dr. Cătălina Voinea: Ai zis de impactul emoțional pe care îl are această specialitate și aș vrea să te întreb: pentru cine crezi tu că nu se potrivește gastroenterologia? Am înțeles, pentru cei care nu credeau că o să aibă parte de atât de multe decese, dar mai este și alt aspect?

27:32 dr. Vlad Simion: Alt aspect n-aș ști să numesc unul. Evident, poate mai există persoane mai pudice sau care, nu știu, pentru care colonoscopia sau un tușeu rectal reprezintă un subiect tabu. De asemenea, poate merită menționat. În rest, nu știu, poate pentru cei cu anumite temeri de, nu știu, vorbesc aici poate de teama de virus B, C, virusuri hepatice, poate la fel nu este cea mai bună alegere ca specialitate.

28:11 dr. Vlad Simion: Mă pot gândi acum la niște proceduri invazive, cum sunt paracentezele, unde la fel poate, nu știu, dacă ai frică de ac sau așa, deși, nu știu exact, totuși vorbim de niște chestii mărunte pentru un medic. Deci cam astea ar fi ce și mă pot gândi acum. În rest, nu cred că are alte bariere specialitatea aceasta. Dar este o specialitate în care poți vedea sânge, poți vedea diverse alte fluide corporale și...

28:11 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Gastroenterologie vs celelalte specialități 28:45

28:47 dr. Cătălina Voinea: Ce ți se pare că adesea este trecut cu vederea și ai vrea ca ceilalți colegi ai noștri medici să cunoască despre gastroenterologie?

28:59 dr. Vlad Simion: Evident, voi fi subiectiv în acest răspuns, dar din cunoștințele medicale pe care le am, medicale, nu cunosc o altă specialitate care să cuprindă atâtea organe în curricula ei, să spun așa. Totuși, tubul digestiv cuprinde foarte multe organe și glande, iar ele fiecare în parte poate avea patologiile ei proprii. Evident, ca în multe alte specialități, și gastroenterologul este acum din ce în ce mai fixat pe un anumit organ sau pe...

29:46 dr. Vlad Simion: este supraspecializat în anumite segmente ale tubului digestiv, însă este clar că în rezidențiat nu ai acest noroc, să-l denumesc așa. Deci tu, ca rezident, trebuie să ai de-a face și să ai cunoștințe și noțiuni pornind de la cavitatea bucală și mergând până la anus. Trebuie să fii conștient de existența măcar a tuturor acestor organe.

Supraspecializări 30:15

30:15 dr. Cătălina Voinea: Dar ai putea, practic, după ce termini rezidențiatul, să te axezi doar pe o parte și să te supraspecializezi? E recunoscut la noi în România acest lucru?

30:15 dr. Vlad Simion: Recunoscut în România oficial, nu știu, nu cred neapărat că este oficial, însă categoric există medici ce au deja renumele că se ocupă de pancreas, că se ocupă de boli inflamatorii intestinale, că se ocupă de ficat, că sunt mai buni pe endoscopie decât pe partea clinică și tot așa. Deci este clar că,

30:51 dr. Vlad Simion: tocmai de ceea ce aminteam și mai devreme, la viteza cu care se mișcă lucrurile în medicină și totuși marea de informații pe care o reprezintă fiecare organ în parte, este clar că, părerea mea, este chiar de dorit să te axezi pe o mai mică părticică decât să spui că tu le știi pe toate.

Cea mai mare satisfacție în gastroenterologie? 31:16

31:14 dr. Cătălina Voinea: Care e pentru tine satisfacția cea mai mare în gastro?

31:14 dr. Vlad Simion: Iarăși, nu cred că este o chestie care se referă strict la gastroenterologie, ci la slujba de medic, nu neapărat mergând până la aceea că este o menire să fii medic sau așa, dar cred că aceea de a trata un pacient care după aceea să-ți spună un „mulțumesc” cu zâmbetul pe buze cred că este cea mai mare satisfacție.

Planurile de viitor ale dr. Vlad Simion 31:47

31:46 dr. Cătălina Voinea: Și acum, dacă îmi permiți să te întreb, tu, ca medicul Simior Vlad, ce planuri de viitor ai în lumea gastroenterologiei?

31:46 dr. Vlad Simion: Da, cred că este cea mai dificilă întrebare din tot acest podcast, mai ales în perioada în care m-ați prins. Cumva, din acele multe perspective din mediul privat pe care le-am menționat mai devreme, sper că una dintre ele se va afișa și pe strada mea, iar chiar în schimb, privind sistemul de stat, evident, am această speranță,

32:31 dr. Vlad Simion: această dorință de a găsi un loc, fie că este la București, dar și, de ce nu, în orașele apropiate de București, așa-zise navetabile, că ar fi vorba de Pitești, că ar fi vorba de Ploiești, Călărași, Giurgiu, nu știu, cele din zonă. Evident, în limita posibilităților, eu personal, doctorul Vlad Simeon este interesat de orice este disponibil pe la ora aceasta.

32:31 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Cel mai important sfat pentru medicii rezidenți care vor gastroenterologie 33:00

33:01 dr. Cătălina Voinea: Noi am mai avea o singură întrebare pentru tine, și anume: care crezi tu că e cel mai important sfat pe care l-ai da unui absolvent de medicină care se gândește să urmeze gastroenterologie?

33:01 dr. Vlad Simion: este unul pe care l-am menționat, l-am spus și mai devreme, și, din păcate, mă voi repeta: este că, indiferent de specialitate, chit că este gastroenterologia sau altceva, să încerce să cunoască cât mai bine această specialitate înainte de a o

33:34 dr. Vlad Simion: mani o alegi la rezidențiat: ce înseamnă statul în gărzi, ce înseamnă a învăța de dinainte sistemul pe care rulează spitalul respectiv unde el își dorește să vadă ce înseamnă a face o foaie — bine, asta, repet, se aplică la orice specialitate —, ce înseamnă a face un concediu medical, orice din viața unui rezident. Consider că este benefic în primul rând pentru el și pentru a preîntâmpina anumite frustrări sau anumite lucruri care pot apărea pe parcurs. Să nu creadă

34:06 dr. Vlad Simion: că gastroenterologia înseamnă doar endoscopie și rezecția unui polip, fără să ia în calcul că ea înseamnă și statul poate în niște mirosuri mai puțin plăcute sau cu niște oameni agitați, oameni în sevraj, fără să ia în calcul și toate aceste lucruri care, iarăși, din păcate sau din fericire, fac viața de gastroenterolog foarte interesantă, trebuind de fapt mereu să jonglezi cu multe provocări.

34:06 dr. Cătălina Voinea: Super.

Idei de final 34:42

34:42 dr. Cătălina Voinea: Fiindcă am ajuns la final, vreau să îți mulțumesc încă o dată că ai acceptat să vii în episodul de astăzi. Te felicităm pentru promovarea examenului de specialist și îți urăm foarte mult succes pe viitor. Sunt convinsă că vei avea parte de tot ceea ce îți dorești, fiindcă toți oamenii care sunt muncitori și pasionați de ceea ce fac ajung acolo unde trebuie la momentul potrivit.

34:42 dr. Vlad Simion: Vă mulțumesc și eu și vă felicit încă o dată

35:06 dr. Vlad Simion: pentru munca pe care o faceți, atât cu podcastul ăsta, cât și cu site-ul și cu grilele, pe care nu aștept chiar pe toți, pentru că sunteți lansați de vreo șapte ani, cred.

35:06 dr. Cătălina Voinea: Suntem, da, de opt ani.

35:06 dr. Vlad Simion: De opt ani, deci cei dinainte n-au avut acest noroc, dar eu m-am putut bucura de aceste utilități foarte mari.

35:06 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim pentru apreciere și poate pe viitor mai ești deschis și la alt fel de proiecte din partea noastră.

35:06 dr. Vlad Simion: Oricând, oricând, cu cea mai mare plăcere.

35:06 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim, o zi plăcută și mult succes!

35:06 dr. Vlad Simion: La fel, mulțumesc frumos!

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare! Aici Cătălina. Înainte să începem, aș vrea să-ți mulțumesc personal că ești aici, că urmărești podcastul și că rezolvi grile pe platformă. Pentru că pe 19 octombrie 2021, Grile-Rezidentiat.ro a împlinit 6 ani. De la o echipă de 3 oameni în 2014, am ajuns la peste 20 de colegi și colaborăm cu mai bine de 40 de medici pentru grile. Iar ăsta este doar începutul. E o muncă enormă în spate, însă nu am fi ajuns aici fără susținerea și încrederea ta. Iar pentru asta, mă înclin. Dar să revenim. Astăzi discutăm cu medicul specialist Teodor Voiosu despre cum este rezidențiatul pe gastroenterologie. Să-i dăm drumul!

00:41 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Teodor! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Noi vrem să-ți mulțumim că ne-ai acceptat invitația și că vrei să împărtășești cu viitorii rezidenți câte un pic din experiența ta.

00:41 dr. Theodor Voiosu: Bună seara și mulțumesc mult pentru invitație. Sunt foarte bucuros să mă alătur. Îmi aduc aminte de vremea când era un proiect incipient chestia asta cu Grile-Rezidentiat.ro. Nu a trecut atât de multă vreme de când am dat și eu rezidențiatul, așa că, repet, invitația e o mare bucurie.

De ce gastroenterologie 01:12

01:12 dr. Cătălina Voinea: Poți să începi să ne spui un pic cum ți-ai dat tu seama că aceasta este specialitatea pe care ți-o dorești?

01:20 dr. Theodor Voiosu: În mod particular, la mine alegerea a fost, paradoxal, în același timp mai grea și mai ușoară decât pentru majoritatea rezidenților. Eu am norocul să provin dintr-o familie cu tradiție în medicină. Nu e un secret, e un lucru cu care mă mândresc, evident, că atât tatăl meu, cât și mai recent fratele meu sunt medici gastroenterologi, și mama mea a fost medic.

01:46 dr. Theodor Voiosu: Și întrebarea ce anume specialitate o să-mi aleg, evident că a apărut în decursul facultății; răspunsul l-am aflat în anii clinici ai pregătirii. Bineînțeles, gastroenterologia a fost întotdeauna o constantă în viața mea, pentru că medicii, după cum probabil știți, au tendința să vorbească despre meserie și acasă. Și atunci eu am crescut cu meseria asta, într-un anumit sens. Nu înțelegeam eu foarte multe lucruri despre practica medicală în sine, dar eram familiarizat cu scenariul, cu siguranță.

02:21 dr. Theodor Voiosu: Și odată ce am cunoscut în facultate ce anume presupune această specializare și după ce am avut ocazia să compar așteptările mele și talentele, dar și lipsa de talent în anumite domenii, am ajuns la concluzia că asta ar fi o specializare care să-mi aducă bucurie profesională, și până acum, cel puțin, așa a și fost.

02:21 dr. Cătălina Voinea: Ne bucurăm, felicitări!

Examenul de rezidențiat și dacă punctajul de rezidențiat a contat în alegerea sa 02:49

02:48 dr. Cătălina Voinea: Voiam să aflăm mai multe, practic, și despre ce a însemnat pentru tine examenul de rezidențiat. Și este destul de evident că, practic, asta îți doreai, gastroenterologia, dar punctajul obținut dacă a cântărit cumva și în alegerea ta?

02:48 dr. Theodor Voiosu: Aici e o întrebare foarte dificilă, aș vrea să fiu foarte onest. Examenul de rezidențiat a fost pe vremea când l-am dat eu, era cu siguranță înainte să ajung eu să-l dau și mă tem că multă vreme după ce l-am dat eu, posibil chiar și acum, o chestiune foarte delicată, pentru că e o formalitate într-un anumit sens.

03:28 dr. Theodor Voiosu: Nu cântărește, cred eu, nici talentul, nici măcar bagajul de cunoștințe într-un sens real. Îmi pare rău să spun, asta e un eșec, cred eu, al nostru ca sistem, și eu fac parte din sistemul de învățământ și e un lucru pe care trebuie să ni-l asumăm. Examenul de rezidențiat este încă a work in progress. Cred, din ce îmi spun colegii mai tineri, e în continuare mult de muncă, s-au mai schimbat cărțile, s-a mai schimbat bibliografia.

03:58 dr. Theodor Voiosu: Dar când am dat eu examenul, lucrurile erau așa: dacă învățai cartea de telefon, să zicem, valoarea medicală era nu foarte diferită. Mi se părea un criteriu la fel de valid să ne diferențieze; trebuia să învățăm pe de rost niște lucruri care erau perimate la momentul Mi-am luat un punctaj foarte mare. Probabil că și dacă trebuia să învățăm cartea de telefon, aș fi luat un punctaj mărișor. M-am dedicat problemei, dar nu a cântărit examenul de rezidențiat decât în sensul că gastroenterologia se ia foarte sus.

04:28 dr. Theodor Voiosu: Și pe vremea aceea, și acum, când cererea și oferta sunt ceva mai considerabile, gastroenterologia a fost una din specialitățile de top între cele medicale. Și atunci, evident că dacă n-aș fi luat un punctaj bun, nu aș fi putut să-mi aleg gastroenterologia. Dar nu a fost principalul criteriu. Și în continuare, cred că e un criteriu foarte, foarte discutabil pentru rezidenți.

04:54 dr. Theodor Voiosu: De orice specialitate. Adică se face o ierarhie, se cunoaște, toată lumea știe, îți proiectezi un pic numărul de puncte pe care ar trebui să-l iei în funcție de specialitatea pe care ți-o dorești. Dar dacă ar fi ceva de schimbat la examenul de rezidențiat, probabil că ăsta ar fi unul dintre lucruri. Nu prea văd corelația dintre punctele pe care le-ai luat efectiv și ce poți să faci ca medic mai departe, pe viitor. Poate se vor mai schimba lucrurile, dar... Noi trebuie să... Și noi, și voi, care sunteți încă și mai tineri decât noi, trebuie să cereți această schimbare. Dar se vor schimba încet, încet. Da. Să sperăm.

Primul an de rezidențiat 05:34

05:35 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre... Ce îți mai amintești tu despre primul tău an de rezidențiat? Cum a fost?

05:35 dr. Theodor Voiosu: A fost super. A fost cel mai frumos prim an de rezidențiat pe care îl puteam avea. Și singurul, de atunci, a fost primul. A fost un șoc. Am realizat ceea ce bănuiam, că suntem foarte nepregătiți pentru lumea reală. Și nu e vorba numai de gastroenterologi, e vorba de toate specializările. Sunt convins de treaba asta.

06:05 dr. Theodor Voiosu: Pe de altă parte, se deschid o grămadă de oportunități pentru tinerii medici și, cu siguranță, acum, la mai mult de 10 ani de când vorbim despre primul meu an de rezidențiat, colegii mai tineri au lumea la picioare, ca să zic așa. În sensul că există deschidere către școlile de afară, către congrese, oportunități de pregătire. Și când ești tânăr și în primul an, încerci să le faci pe toate.

06:31 dr. Theodor Voiosu: Eu cred că premisele pentru tinerii care încep acum drumul în gastroenterologie sunt foarte, foarte bune. Inclusiv în România, sigur că avem mult de muncă, dar cred că sunt foarte multe oportunități și, atât din punct de vedere personal, cât și profesional, ai toate șansele să închei primul an cu un zâmbet de satisfacție, să zic așa.

Este adevărat că gastroenterologia este scârboasă? 06:54

06:55 dr. Cătălina Voinea: Noi, cei de la Grile-Rezidentiat.ro, am realizat recent un studiu ce a fost interpretat de doi sociologi și a reieșit din acest studiu că gastroenterologia este mai scârboasă, și am vrea să aflăm și părerea ta despre acest lucru, dacă, într-adevăr, este adevărat, așa cum se vorbește.

06:55 dr. Theodor Voiosu: Cu siguranță nu este scârboasă. Nimic din medicină nu este, nu poate fi catalogat așa. Cred că e un termen foarte urât.

07:26 dr. Theodor Voiosu: Nu, nu trebuie aplicat în medicină. Medicina e o artă și o știință. Sigur că sunt aspecte care pot fi mai traumatizante atât pentru cei care o practică, cât și pentru cei din afara specialității. Și nu e vorba numai de specialitatea noastră. Dar, în realitate, este mult mai urâtă decât își imaginează cineva. Presupun că e vorba de percepția legată de procedurile endoscopice, mai ales. Dar eu, cel puțin, găsesc că, practicată în condiții corecte și civilizate, și din ce în ce mai mult avem aceste condiții și în sistemul de stat, și în cel privat, nu este, cu siguranță, o specialitate murdară în niciun fel. E adevărat că sunt diverse proceduri invazive care sunt asociate cu anumite tabuuri.

08:16 dr. Theodor Voiosu: Colonoscopia e o glumă care circulă frecvent, nu vis-a-vis de implicațiile acestei proceduri. Dar, odată ce începi să faci treaba asta, să vezi care este meseria, să înțelegi ce aduci pentru oameni, care este plusul de beneficiu real pentru ei, cu siguranță nu e un cuvânt pe care l-aș folosi să cataloghez specialitatea noastră. De altfel, ca o simplă comparație, că tot vorbim despre intestine, o colonoscopie sau o gastroscopie este o procedură mult mai curată decât, bunăoară, o intervenție chirurgicală despre care te gândești că e aseptică.

08:54 dr. Theodor Voiosu: Dau exemplul unei, nu știu, perforații, de exemplu, sau al unei peritonite vechi. Din punct de vedere organoleptic, cel puțin, este mult mai greu de stat într-o sală de operație sau într-o sală de prosectură decât într-o sală de endoscopie. Deci nu, cred că este o percepție greșită, pe care ne străduim, cel puțin în timpul stagiului de la Spitalul Colentina, să o schimbăm pentru studenții și viitorii noștri colegi.

08:54 dr. Cătălina Voinea: Da, de asta și apelăm la oameni pasionați de ceea ce fac, pentru că ei sunt în stare să distrugă aceste mituri și să le dea o imagine mai clară viitorilor doritori.

09:31 dr. Cătălina Voinea: Și de asta tu ești unul dintre ei și foarte bine că ești aici să le spui adevărul viitorilor rezidenți.

Avantaje gastroenterologie 09:40

09:39 dr. Theodor Voiosu: Da, e într-adevăr o meserie de care se leagă diverse prejudecăți, dar, repet, în epoca modernă, în anul 2021, ea nu este cu siguranță nimic de care să ne temem. Nu are cotloane ascunse, surprize neprevăzute și neplăcute. Nu, e o meserie foarte frumoasă și foarte versatilă. Cred că ăsta este principalul lucru pe care l-aș spune. Între specialitățile medicale, cel puțin, cred că e cea mai versatilă. Sigur, colegii cardiologi o să mă contrazică, pentru că așa se întâmplă.

10:18 dr. Theodor Voiosu: Dar, în realitate, avem un spectru foarte larg de lucruri pe care le putem face, în funcție de ce ne dorim, ce ne interesează, ce oportunități de pregătire avem. Sunt manevre mai invazive sau mai puțin invazive. Este o componentă importantă de judecată clinică, de diagnostic. Nu chiar ca în Doctor House, dar, în orice caz, tubul digestiv, fiind o chestie foarte complexă, te pune în situații foarte neobișnuite de multe ori și te stimulează. Plus manevre de toate felurile: endoscopie, ecografie, manometrie, tot soiul de investigații moderne. Nu, Aș zice, sigur, sunt părtinitor, dar aș zice că de departe este cea mai interesantă specialitate medicală pe care v-o puteți alege anul ăsta la rezidențiat.

10:18 dr. Cătălina Voinea: Super, ne bucurăm.

O zi din viața unui medic rezident gastroenterolog, program, atribuții, îndrumători de rezidențiat 11:09

11:09 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre cum arată o zi din viața unui medic rezident pe gastro?

11:09 dr. Theodor Voiosu: În ce an?

11:09 dr. Cătălina Voinea: În anul întâi.

11:09 dr. Theodor Voiosu: Nu, nu, în ce an calendaristic. În anul întâi arată, cred, că, foarte urât, pentru că toate zilele tuturor rezidenților arată foarte urât. Și viața noastră profesională și, din păcate, pregătirea studenților și a rezidenților au de suferit.

11:36 dr. Theodor Voiosu: Rezidenții mei sunt foarte nemulțumiți zilele astea, pentru că nu reușesc să practice meseria pe care vor să se pregătească să o practice. Dincolo de asta, depinde foarte mult de locul unde te afli, evident, în pregătire. După cum știți, sunt foarte multe stagii, destul de variate. Anul întâi este stagiu de medicină internă. Deci poate că nu e cel mai bun exemplu, apropo de gastroenterologia în sine; e anul de pregătire de bază, ca să zic așa. Dar o zi obișnuită din viața unui rezident care se află în stagiu de gastro,

12:13 dr. Theodor Voiosu: cel puțin în spitalul în care lucrez eu și sper că în cât mai multe spitale din România, începe pentru rezident cu o vizită rapidă la pacienți, astfel încât la momentul raportului să nu fie prins pe nepregătite cu întrebări despre starea și evoluția unuia dintre pacienți. Noi, în general, încercăm să avem răspunsuri la toate întrebările-cheie înainte de ora 8. Deci rezidenții sosesc pe secție între ora 7 și 7:30, în funcție de cum s-au dezvățat de lenea din facultate.

12:44 dr. Theodor Voiosu: După care își văd fiecare, prin saloane, pacienții care le sunt în grijă. Și la ora 8 ne întâlnim la raport, unde, în jurul unei mese, nu e rotundă ca formă, dar este foarte democratică secția în care lucrez eu, fiecare dintre noi discută împreună cu colegii cazurile mai deosebite. Încercăm să ne încadrăm în 15-30 de minute. Câteodată sunt și ceva discuții etice, politice și, în ultima vreme, despre antivaxeri, dar în general ne încadrăm în jumătate de oră de discuții, după care fiecare dintre noi merge să își îngrijească pacienții programați în ziua respectivă.

13:27 dr. Theodor Voiosu: Există foarte multe lucruri care se întâmplă în cele 7-8 ore de program și uneori programul rezidentului durează ceva mai mult de atât. Repet, depinde de foarte mulți factori, inclusiv dacă sunt într-un spital de urgență sau nu. Dar în cursul unei zile te poți aștepta să faci manevre și examenul clinic al unui pacient internat, al unor pacienți în stare gravă, pacienți de prin terapie intensivă, să asiști la manevre făcute de unul dintre medicii mai în vârstă, atât endoscopice, cât și alte intervenții medicale. Noi încurajăm pe rezident să se implice activ și să participe hands-on la cea mai mare parte a procedurilor.

14:11 dr. Theodor Voiosu: Există, evident, partea de ambulator, există și rutina, și nu o ascund aici, că e o realitate românească, rutina birocratică: rezidenții din toate specialitățile, dar cu siguranță și din gastro, petrec ceva timp în fața calculatoarelor, cu softurile dedicate ale Casei de Asigurări de Sănătate, eliberând diverse rețete, adeverințe și alte documente mai mult sau mai puțin utile medical. E un mix de activități, de responsabilități, repet, medicale și birocratice.

14:49 dr. Theodor Voiosu: În mod particular, echipa în care lucrez eu este foarte orientată și pe partea de cercetare, deci e posibil să ai câteva ore pe săptămână dedicate și unor lucruri care nu sunt neapărat practică medicală, ci partea academică: să pregătești o lucrare pentru un congres, de exemplu, sau să culegi date pentru un studiu clinic, să revizuiești literatura de specialitate și așa mai departe. Zilele nu sunt monotone, cu siguranță, asta vă pot spune rezidenții cu care lucrez. E adevărat că în ultima perioadă au fost mai dificile, din motivele evidente din jurul lucruri. Dar, repet, e o zi echilibrată. Avem de toate: avem adrenalină, avem și plictiseală birocratică, câte un pic din toate.

Endoscopiile digestive 15:43

15:42 dr. Cătălina Voinea: Ai menționat la un moment dat că rezidenții sunt lăsați să facă și lucruri hands-on. La ce te-ai referit? Și dacă te refereai la endoscopii, dacă sunt lăsați să le facă și singuri și după cât timp?

15:56 dr. Theodor Voiosu: Deci aici o să fiu foarte, foarte clar. Din păcate, situația este neuniformă în România și e un secret al lui Polichinelle că rezidenții se orientează mai nou după locul unde pot practica cât mai autonom. Scopul pregătirii în orice specialitate este să devii un medic independent și competent la sfârșitul celor 4, 5, 6 ani de rezidențiat.

16:20 dr. Theodor Voiosu: Endoscopia a fost multă vreme un subiect destul de delicat, pentru că baza materială a fost foarte săracă multă vreme și pentru că există niște cutume pe care le cunoașteți cu toții, în gastroenterologie și în toate specialitățile, domnii profesori lucrând cu ușile închise, le știți foarte bine, nu are rost să discutăm despre ele. Aceste lucruri s-au schimbat sau sunt în curs de schimbare în majoritatea centrelor.

16:46 dr. Theodor Voiosu: Este inacceptabil pentru un rezident aflat acum în pregătire în gastroenterologie să nu pună mâna pe endoscop, și nu o dată, ca să-l venereze ca pe un obiect sacru, ci cât mai frecvent, preferabil zi de zi, în perioade lungi de timp din rezidențiatul lor, pentru că marea majoritate a lor vor practica mai departe, în clinicile unde lucrează, o formă oarecare de explorare endoscopică. E obligatorie în curricula noastră și e un skill, e o aptitudine de bază. Deci nu se adresează unei elite a gastroenterologilor, ci, în principiu, tuturor.

17:27 dr. Theodor Voiosu: Și atunci, în clinica în care lucrez, în mod particular, rezidenții sunt integrați începând cu anul 2, în funcție de ce stagii mai au, de ce rotații au. Sunt integrați, evident, mai în partea clinică și apoi foarte repede în partea practică, în endoscopie. Încurajați să practice cât mai autonom. Sigur, sunt supervizați, este răspunderea și deontologică, și medico-legală, evident, să fie supravegheați.

17:57 dr. Theodor Voiosu: Dar eu sunt foarte mândru că sunt deja la a 4-a sau la a 5-a generație, ca să zic așa, de rezidenți care sunt capabili să facă manevre, inclusiv manevre mai complexe, singuri, autonom, fără să fie nevoie să intervin. Și asta este un lucru pe care îl fac toți colegii mei. Deci nu este o chestiune care ține doar de mine. Toate echipele din clinica în care lucrez încurajează acest lucru.

17:57 dr. Cătălina Voinea: Extraordinar. Dacă ar fi așa în toată țara, ar fi minunat.

17:57 dr. Theodor Voiosu: Noi milităm pentru treaba asta și, așa cum le spun și eu colegilor mai tineri un pic decât mine, e o normalitate.

18:42 dr. Theodor Voiosu: Într-un anumit fel, sigur că ne mândrim cu ce se întâmplă în spitalul în care lucrez, dar nu este altceva decât ce se întâmplă peste tot în lumea asta. Nu e normal să nu faci niște lucruri în rezidențiat, pentru că după aceea calitatea actului medical depinde, în mod evident, de ce ai învățat să faci cât ai avut pe cineva ca backup. Adică ăsta este rolul oricărui mentor și al oricărui program de rezidențiat: să producă la finalul acestui program niște persoane capabile să trateze pacienții autonom și, sperăm întotdeauna, să-și depășească profesorii. Eu cu siguranță vreau să-i depășesc pe cei care m-au învățat, cu același entuziasm. Sper că generațiile care urmează după noi să ne întreacă.

Despre gărzi și cele mai frecvente urgențe 19:35

19:35 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre gărzi? Cam cât de frecvente sunt și ce este întâlnit cel mai des într-o gardă?

19:44 dr. Theodor Voiosu: Aici mărturisesc că particularitatea Spitalului Colentina, unde lucrez eu, e că e un spital de boli cronice. Deci noi nu suntem un spital de urgență, motiv pentru care gărzile sunt neobișnuit de ușoare. Pentru specialiști și primari este un lucru foarte bun, pentru că de la un anumit moment în viață adrenalina din gărzi nu îți mai folosește. Pentru rezidenți, eu cred că întotdeauna e important să vadă și medicina de urgență, și unul din marile mele regrete e că n-am avut suficient, poate, ocazia în pregătirea mea de rezidențiat să particip la gărzi de urgență, pentru că acolo te formezi, acolo se întâmplă să crești foarte mult și în încredere, și în capacitatea de a trata pacienți.

20:27 dr. Theodor Voiosu: În acest sens, deci, repet, gărzile în anumite centre sunt mai puțin solicitante decât te-ai gândi, dar ca aspect de patologie, evident că urgențele mari în gastroenterologie se referă la hemoragiile digestive, în primul rând, la complicațiile unor boli cronice, cum e ciroza, frecvent vedem diverse complicații adică este bol la camera de gardă, și evident pacienți neoplazici care au iarăși niște complicații cu care se pot prezenta în gardă,

21:03 dr. Theodor Voiosu: icter obstructiv, stenoze de tub digestiv și așa mai departe. Patologia e destul de variată și cred că se poate învăța foarte mult în gardă, dar, repet, aici este extrem de important tipul de spital în care lucrezi și ce anume trebuie să facă serviciul tău de gardă. Am colegi gastroenterologi care practică gardă în serviciu de medicină internă și atunci e mult mai solicitant și cu un spectru mult mai larg de afecțiuni. E bine să fii pregătit, să ai o bază solidă de pregătire în medicina internă și în chirurgie când ai fi într-o gardă de gastro, ăsta, cam, e cum aș rezuma situația.

Un caz interesant 21:44

21:45 dr. Cătălina Voinea: Ne poți povesti despre un caz mai interesant care ți-a rămas ție în minte?

21:49 dr. Theodor Voiosu: Vă pot povesti despre mai multe cazuri interesante, dar depinde ce anume e interesant pentru voi în cazurile astea. Natura spectaculoasă a unei manevre, să zicem, în sine, e un lucru pe care îl reții: dacă faci o manevră, nu știu, extraordinară dintr-un punct sau altul, sau ceva care în mod obișnuit ai considerat că te depășește, este un lucru pe care îl ții minte.

22:16 dr. Theodor Voiosu: Pot să spun că în ultima vreme tind să fiu mai impresionat de cazurile care n-au neapărat o latură, să zicem, de medicină de-asta de front, pe care din păcate am practicat-o multă vreme. Mi se pare foarte important să înveți anumite lecții care te ajută să crești ca medic. Și în sensul ăsta pot, de exemplu, să vă spun de o pacientă la care mă gândesc de un an și ceva,

22:43 dr. Theodor Voiosu: care, da, cam una și ceva e de când am tratat-o, o pacientă care a sosit la noi pe vremea când spitalul în care lucram era spital COVID și fusese internată, cred, că vreo șase sau opt săptămâni, cu un puseu de pancreatită acută foarte severă, într-un spital de urgență din țară. Colegii de acolo o trataseră foarte corect, după toate regulile artei, doar că starea ei se degradase lent, făcuse o complicație specifică foarte urâtă, o necroză peripancreatică infectată, și în momentul în care se discuta deja despre o intervenție chirurgicală, era la un pas, să zicem, de terapie intensivă oricum, a avut neșansa să devină și COVID-pozitivă.

23:29 dr. Theodor Voiosu: Era perioada în care teama și prostul management al acestor cazuri născuse fenomenul ăsta al izoletelor, oamenii erau păduriți în zeci de straturi protectoare, basculați de colo-colo cu ambulanțele, și doamna asta a sosit la noi într-un moment în care noi practic mai tratam, de fapt, pacienți gastroenterologici și tratam pacienți COVID, că așa a organizat spitalul, și eram oarecum neputincioși în fața pacienților noștri. Nu prea puteam să ajutăm cu mare lucru, că boala nu are în sine încă un tratament. Nici nu era patologia cu care eram obișnuiți, și a sosit această pacientă care avea o patologie de fond foarte severă din sfera noastră de practică, dar era și COVID-pozitivă.

24:16 dr. Theodor Voiosu: Și a urmat o luptă, cred că 80 de zile a fost internată până la finalul șederii la noi, în care, în condițiile care chiar erau condiții de front, în combinezoane, zeci de precauții, a trecut printr-o serie de cinci proceduri endoscopice, în ale căror detalii nu o să intru, dar sunt mândru să spun că sunt destul de complexe așa. Repet, în condițiile alea de teamă, de fiecare vizită de la ATI, eram în pericol, se considera la momentul ăla. Noi eram vaccinați, pentru că nu venise încă vaccinul.

24:51 dr. Theodor Voiosu: Și femeia asta, care a sosit într-o stare foarte, foarte proastă, s-a ameliorat treptat sub ochii noștri și a fost așa o bătălie a întregului colectiv: infirmiere, asistente, doctori, toată lumea a tras cumva la recuperarea ei, care, dincolo de cele cinci proceduri endoscopice, a constat în niște îngrijiri de bun-simț, nursing, dar a fost așa o pacientă în care ne-am pus toate speranțele, pentru că pierduserăm foarte multe bătălii cu alți bolnavi, din păcate, și a fost așa o rază de speranță și am reușit să o externăm, și noi o glumă, pe 31 decembrie.

25:26 dr. Theodor Voiosu: Am tras foarte tare toată echipa ca această pacientă să-și facă Revelionul acasă, nu își mai văzuse familia de niște luni de zile, pentru că erau condițiile draconice în spital, nu se intra, cu atât mai puțin într-un spital COVID, și am avut bucuria să o revăd la multe luni distanță, în vara anului. Ea a venit pe picioare în cabinet la consultație, în zona verde, evident, și a fost un caz care ne-a, mă rog, ne-a bucurat, ne-a dat o satisfacție, unul din puținele pe care le-am avut în perioada asta de COVID, și mi-l aduc aminte mai mult, repet, ca un mesaj de speranță decât ca o procedură tehnic reușită, deși a fost.

26:07 dr. Cătălina Voinea: Da, mai ales că a fost pe 31, a venit ca o speranță la un nou an.

26:07 dr. Theodor Voiosu: Da, a fost o speranță care s-a demonstrat să fie oarecum înșelătoare, din păcate, dar, în fine, la momentul respectiv a fost realmente o gură de aer pentru toată lumea. Și medici, asistente, infirmiere, toată lumea s-a bucurat că am reușit pe această pacientă să o externăm în bune condiții și să dea cumva un sens unei perioade foarte negre pentru toată lumea.

Provocări 26:40

26:40 dr. Cătălina Voinea: De ce provocări te lovești în perioada rezidențiatului pe gastro?

26:48 dr. Theodor Voiosu: În momentul de față, cred că sunt provocările comune tuturor rezidenților. E incertitudinea unui loc de muncă, e încercarea asta să pui în echilibru cariera, pentru care, sigur, că trebuie să sacrifici niște timp, să mergi un pas mai departe decât ceilalți, să spun că e o piață concurențială, și cu toate astea să-ți păstrezi și o viață particulară cât de cât normală. N-aș putea să spun că sunt niște lucruri diferite pentru un gastroenterolog decât pentru rezidenții de alte specialități. E mult de învățat, cu siguranță.

27:26 dr. Theodor Voiosu: Trebuie, într-adevăr, să-ți dezvolți și niște abilități tehnice. Sunt sigur că e o componentă importantă, într-un fel ca la specialitățile chirurgicale aici, adică chiar sunt multe instrumente, multe proceduri pe care le facem, și asta poate să fie o provocare.

27:42 dr. Theodor Voiosu: Dar cred că, de fapt, cel mai greu lucru pentru orice rezident e să-ți găsești locul, să înțelegi unde vrei să mergi, ce vrei să faci, cum vrei să practici medicina, ce fel de doctor vrei să fii. Pentru că avem alegeri la toate palierele: academic, practică în sistemul de stat, în sistemul privat, mulți aleg să emigreze, după cum știți. Probabil că asta e întrebarea-cheie.

Cât de solicitantă este această specialitate și dacă îți permite să ai timp și pentru o viață personală 28:10

28:08 dr. Cătălina Voinea: Unde și ce vrei să practici? Cât de solicitantă zici că este această specialitate și dacă îți oferă oportunitatea să ai, pe lângă, și o viață personală, să te ocupi și de hobby-uri?

28:21 dr. Theodor Voiosu: E atât de solicitantă cât o lași să fie. Probabil că sunt câteva locuri unde regimul de muncă este mai aspru decât în altele. Sunt spitale de urgență unde, sigur, ritmul de viață este mai dificil, unde poate nu sunt destui medici și trebuie să suplinești din volumul mare de muncă.

28:40 dr. Theodor Voiosu: Dar, în general, dacă vrei să mergi pe calea minimei rezistențe și strict să bifezi niște etape ca să obții la final un titlu de medic specialist, există și varianta asta și e o variantă, sigur, legitimă, atât timp cât te pregătești suficient cât să fii autonom. Sunt și alți colegi care își dedică mult mai mult timp și care cred că au și rezultate mai bune din acest punct de vedere. E o alegere, repet. Alegi cât anume vrei să lucrezi, cât anume vrei să înveți și ce anume vrei să faci mai departe.

Materiale de studiu utile la început de drum 29:14

29:14 dr. Cătălina Voinea: Ce materiale de studiu consideri că ar fi utile la început de drum pentru rezidenți?

29:20 dr. Theodor Voiosu: Orice specialitate are o biblie a ei, ca să zic așa. Noi avem un compendiu care e celebru, Sleisenger and Fordtran, și asta trebuie să fie nelipsit, mă gândesc eu, cel puțin. Măcar în format PDF, dacă nu sunt cărțile, dar eu sunt fanul cărților clasice. Dincolo de asta, cred că trebuie să citești cât mai mult, și la ritmul în care se produc schimbările acum, probabil că internetul e sursa principală de informare.

29:51 dr. Theodor Voiosu: Revistele de specialitate care sunt consacrate în domeniu sunt o sursă inepuizabilă de informații. Nici n-apuci să le citești, abia ne ținem la curent câteodată cu anumite aspecte care se schimbă în domeniu. Cred că e bine să ai un compendiu, o variantă cât mai nouă, bineînțeles, la care trebuie să se adauge întotdeauna revistele și ghidurile societăților savante din Europa. Și cu asta, cu siguranță, poți să ne puni un minim de cerințe academice.

Dacă te pregărește facultatea pentru această specialitate 30:20

30:21 dr. Cătălina Voinea: Cu ce cunoștințe zici că trebuie să vii din facultate? Sau măcar dacă simți cumva, într-un fel, că facultatea te-a pregătit pentru această specialitate?

30:31 dr. Theodor Voiosu: Ar fi contraproductiv pentru mine, ca asistent, să spun că facultatea nu te-a pregătit pentru această specialitate. Dar este adevărat că, în ceea ce privește învățământul clinic, avem lacune foarte mari cu toții când terminăm facultatea. Dincolo de cunoștințele teoretice, care, sigur, cu cât sunt mai multe, cu atât sunt mai utile.

30:57 dr. Theodor Voiosu: Cred că marea problemă, fiind acea înghesuială de la stagii pe care o știți cu toții, câte 60 de studenți într-o serie la 40 de pacienți în cel mai bun caz, e că nu apucăm să învățăm efectiv bazele interacțiunii cu pacientul. Adică există un handicap vis-a-vis de... Nu mă refer la semiologie, în ideea că nu știi niște semne de boală, dar, pentru că nu ai apucat niciodată să interacționezi cu un pacient, nu știi de unde să începi o anamneză, cum să conduci un examen clinic, iar judecata clinică, adică integrarea acestor date, să raționezi și să înțelegi,

31:33 dr. Theodor Voiosu: să faci un demers logic, asta e o mare, mare problemă. Eu cred că e principala lacună. Efectiv nu se creează acest set de abilități pe parcursul facultății, pentru că suntem învățați, și rezidențiatul e una din probleme, că trebuie să memorăm niște informații, și câteodată sau decenă, la multe dăzi, nu știm să le integrăm în lumea în care degeaba știi 10 clasificări ale unei tumori, bunăoară, nu știu câte criterii de malignitate, dacă tu,

32:06 dr. Theodor Voiosu: când ai un pacient care are o boală neoplazică în față, nu poți să înțelegi care sunt nevoile lui medicale. Adică noi vorbim despre niște lucruri foarte science fiction câteodată, și oamenii au niște probleme și niște preocupări cu totul diferite, care pot să pară ridicole, banale, cu totul, dar nu știm să interacționăm, nu îi înțelegem. Și asta cred că se întâmplă pentru că studenții nu au destulă autonomie în facultate. În țările mai avansate, ei sunt membri ai echipei medicale. Chiar îmi grijesc în pace. Nu în realitate.

32:37 dr. Theodor Voiosu: Eu, ca student, cu excepția câtorva momente în practica de vară, poate că am avut șansa să îngrijesc cu adevărat un pacient... L-am îngrijit în viața mea, în facultate, un pacient, l-am întrebat poate întrebările importante pentru el, n-am avut niciun fel de răspundere, și asta e întotdeauna un lucru grav. Măcar atât cât să pui o perfuzie, să iei niște sânge, să măsori tensiunea dimineața, niște lucruri pe care le face, vorba aceea, și asistentul, dar îi dă un student. Asta ne lipsește și asta e marea lacună. Teoretic, unii sunt bine pregătiți, dar interacțiunea cu pacientul și integrarea în sistemul medical este foarte dificilă.

33:17 dr. Cătălina Voinea: Crezi că ar fi nevoie, practic... Să zicem că în facultate nu se va putea implementa asta, dar ar fi util.

33:17 dr. Theodor Voiosu: De ce să nu fie? De ce să nu se implementeze?

33:28 dr. Cătălina Voinea: Să zicem că ar fi mult prea solicitant și nu este structura în așa fel încât să se facă și asta.

33:28 dr. Theodor Voiosu: Orice structură se poate schimba și trebuie să se schimbe. Trebuie să se schimbe în facultate. Nu vreau să te întrerup, dar chiar acolo e locul în care trebuie să se întâmple asta. Că atunci ai timp să faci chestia asta. Noi recuperăm în rezidențiat, încercăm să recuperăm. În anul 4, când vin studenții la gastro, noi încercăm să recuperăm ce nu s-a făcut la semnul. Și apoi în rezidențiat încercăm să... și tot așa.

34:03 dr. Cătălina Voinea: Dar scuză-mă că... nu... În alte țări, ziceam că înainte să înceapă rezidențiatul există perioada aceea de internship sau de a fi intern. Ar fi utilă oare și la noi în țară o astfel de perioadă?

34:16 dr. Theodor Voiosu: În momentul de față, cu siguranță ar fi utilă, dar nu știu exact cum s-ar implementa. Dar sigur, trebuie o perioadă de adaptare. cum vă spun că la asta în teren. Da, exact. Să avem o perioadă de adaptare, astfel încât să începem să ne asumăm și noi responsabilitatea, să simțim cum e să fim doctori și să nu mai fim studenți. Să începem să... Dar, repet, asta s-ar putea întâmpla gradual încă din facultate.

Posibilități de practică/stagii în străinătate 34:43

34:44 dr. Cătălina Voinea: Ce posibilități de practică sau de stagii există în străinătate pe gastro?

34:50 dr. Theodor Voiosu: Există foarte multe variante, de la lucruri scurte, precum ar fi o săptămână de observership în diverse clinici. Sunt mai multe societăți savante care pun la dispoziția tinerilor rezidenți chestia asta, până la stagii mai lungi, inclusiv de pregătire hands-on. Și am beneficiat de câteva plecări, inclusiv de pregătire afară, prin intermediul Societății Europene de Endoscopie, prin intermediul Societății Europene de Gastroenterologie. Sunt mai multe societăți, și de hepatologie, deci zone conexe din gastroenterologie și endoscopie.

35:28 dr. Theodor Voiosu: Există o altă variantă, care iarăși e foarte populară între rezidenți și care cred eu că e o bună, idee de a merge câte 6 sau 12 luni să lucreze afară. În Franța, de exemplu, se poartă foarte bun treaba asta și am avut colegi care au beneficiat de pe urma unor stagii afară.

35:45 dr. Theodor Voiosu: Cred că în orice formă alegi să mergi, și acum chiar sunt multe variante, este ideal să pleci o scurtă sau mai lungă perioadă din țară și să înțelegi un alt sistem medical. Sunt mai multe valori europene pe care cu siguranță merită să le treci și să le încerci, și oamenii care se întorc întotdeauna se întorc cu ceva în plus. Oriunde ai călătorit, și asta nu e valabil doar în medicină, e valabil în viața de zi cu zi, oriunde ai călătorit, întotdeauna e bine să te întorci cu o parte din experiența de acolo.

36:19 dr. Theodor Voiosu: Noi suntem norocoși că putem circula liber în momentul de față și accesul la educație e practic neîngrădit. Rezidenții din gastroenterologie cu siguranță sunt prezenți mereu la congresele internaționale. E atât un eveniment didactic și academic, cât și unul social. Face parte din viața unui medic modern. Nu Trebuie să fii întotdeauna conectat, și înainte de pandemie, cel puțin, chiar discutam cu niște prieteni recent, era practic un ritm în care o dată la două, trei săptămâni cel mult călătoreai undeva în interes de serviciu, mă refer strict la partea asta academică.

37:04 dr. Theodor Voiosu: Mergeai să prezinți ceva sau să audiezi ceva, sau un schimb de experiență, sau la un scurt curs; există și cursuri de una, două zile care te pregătesc pentru o anumită tehnică endoscopică. Și ăsta era ritmul pe care îl aveau și rezidenții, și specialiștii, și primarii. Toată lumea era în mișcare.

37:24 dr. Theodor Voiosu: E un domeniu, din punct de vedere al saltului tehnologic, unul dintre domeniile care au beneficiat cel mai mult de schimbările din ultimele decade; endoscopia de acum e cu siguranță mult, mult diferită de ce se făcea acum 20 de ani, și ca atare și schimbul de informații are un ritm foarte alert. Tot timpul se întâmplă ceva, tot timpul apare ceva nou și poți participa și ca rezident, cu siguranță.

Centre de pregătire 37:52

37:51 dr. Cătălina Voinea: Dar în România, ce alte lucruri bune ai auzit despre alte centre de pregătire de la noi?

37:59 dr. Theodor Voiosu: Sunt cu siguranță mai multe centre de pregătire și se tot deschid, înțeleg, diverse clinici în care te poți pregăti ca rezident. Că nu aș vrea să fiu... nu e corect să fiu, toată lumea, părtinitor în această discuție. Cu siguranță, unul dintre cele mai bine văzute și bine cotate centre este centrul universitar de la Cluj, o clinică cu tradiție, unde în anumite domenii cu siguranță sunt lideri în țară și au o anvergură europeană. Ăsta este un centru care,

38:35 dr. Theodor Voiosu: cel puțin în momentul de față, în gastroenterologie e clar un punct de reper pentru toată lumea din țară. Precum există și clinici și centre de pregătire mai noi și mai dinamice, și mă gândesc în special la cele de la Constanța, de exemplu, sau de la Craiova, sunt centre mai noi. Dar e o întrebare dificilă, pentru că realmente informațiile sunt așa greu de filtrat și de spus obiectiv, dar cu siguranță există multe, multe locuri în România unde poți să te pregătești în gastroenterologie și unde poți beneficia de o pregătire solidă. Da.

Competențe și supraspecializări 39:19

39:18 dr. Cătălina Voinea: Despre competențe și supraspecializări ce ne poți spune? Ce există pe gastro?

39:25 dr. Theodor Voiosu: Păi, în principiu, atunci când termini stagiul de gastroenterologie, când devii specialist, ai inclusă, ca să zic așa, în avizul de liberă practică, despre asta discutam, competența de endoscopie. Aici e o discuție: ce anume înseamnă endoscopia diagnostică? Și era endoscopia, chiar mai demult, o tehnică doar diagnostică, dar, să zicem, într-un anumit sens, e o endoscopie de nivel 1, un fel de bază: poți să practici gastrocolomul și niște tehnici relativ simple de diagnostic și, aș zice, și tratament,

40:01 dr. Theodor Voiosu: plus ecografia, care are și o chestie complicată, că nu e de fapt... Noi facem ecografia abdominală, abdomino-pelvină, asta e ce facem, dar nomenclatura nu e întotdeauna foarte precisă. Stricto sensu, poți să faci ecografie și endoscopie ca nivel de bază, peste care poți mai departe să acumulezi diverse competențe suplimentare, în ecografia intervențională, de exemplu, sau în endoscopia intervențională. Astea sunt competențele cele mai căutate, care îți permit accesul la o gamă mai largă de intervenții terapeutice.

40:39 dr. Theodor Voiosu: Există, nu știu exact cum sunt reglementate, pentru că aici lucrurile mereu se schimbă, dar sigur că sunt supraspecializări în diverse domenii, chiar dacă ele nu apar ca atare drept competență. Una din maniile școlii medicale românești e să ai foarte, foarte multe patalamale pe perete că ești expert pe nu știu ce și nu știu ce; câteodată se ajunge la niște chestii ridicole, că îți trebuie o hârtie expres ca să operezi rinichiul stâng, spre deosebire de rinichiul

41:08 dr. Theodor Voiosu: drept, mă rog, înțelegeți la ce mă refer. Real, pragmatic, deci dincolo de partea strict birocratică, în principiu, ca gastro, poți să practici, să zicem, o gastroenterologie cu spectru larg, un echivalent al medicinei interne, dar aplicată în sfera asta, în care să tratezi în spital sau în afara spitalului o patologie foarte variată, de la tulburări funcționale la endoscopii de screening în cancer colorectal, la boli inflamatorii, câte puțin, să zicem, din toate, cu o vedere largă

41:44 dr. Theodor Voiosu: asupra bolii, sau poți alege să te canalizezi pe o nișă, pe endoscopia intervențională, și chiar și aici deja sunt supra-supraspecializări: unii fac doar un anumit fel de endoscopie sau practică preferențial doar endoscopie biliopancreatică, care tratează o anumită patologie, alții se axează pe explorarea și tratamentul bolilor de esofag și de stomac, alții sunt experți în colonoscopie. Există o nișă pentru boli inflamatorii, un domeniu în continuă creștere. Avem, bineînțeles, colegii hepatologi, care se preocupă de hepatite cronice, ciroză,

42:21 dr. Theodor Voiosu: transplant, care, din păcate, în România este cum e, dar o să crească cu siguranță. Adică există multe, multe domenii în care te poți supraspecializa și, pe măsură ce practici mai mult într-un domeniu, pacienții îți sunt referiți în acel domeniu; dacă te afiliezi unui laborator cu experiență într-o anumită tehnică, obții vizibilitate și așa mai departe, fără să fii neapărat supraspecializat în termenul, repet, medico-legal, cum e, nu știu, chirurgia oncologică, de exemplu, chirurgia sânului sau lucruri de genul ăsta

42:58 dr. Theodor Voiosu: la colegii chirurgi. La noi e o chestie mai degrabă informală sau incomplet reglementată în momentul ăsta, dar cu toții avem un interes. Eu, de exemplu, sunt foarte interesat de partea de endoscopie și mai ales de partea care are o interferență cu oncologia; asta e una din pasiunile mele, dar în spital frate în principiu, și nu are nevoie de încrederea asta ce facem.

Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 43:27

43:27 dr. Cătălina Voinea: După ce terminăm rezidențiatul, ce posibilități de angajare există?

43:27 dr. Theodor Voiosu: Aici am o veste bună: gastroenterologii, în principiu, se angajează. Nu sunt o specialitate de nișă, cu siguranță sunt o specialitate foarte căutată. Strict să-ți găsești un loc de muncă, în principiu, nu e o problemă. Sigur, depinde și ce îți dorești: dacă vrei să faci endoscopie academică într-un centru terțiar, e mai greu să te angajezi, dar atât în sectorul de stat, în ultimii ani, cu siguranță sunt

43:57 dr. Theodor Voiosu: mult mai multe oportunități decât atunci când am terminat eu, și în sectorul privat, o grămadă de clinici care angajează tot timpul, tot timpul. Deci astăzi, dacă ești gastroenterolog și nu ai un job, fie ai ceva ghinion, fie nu nu ai căutat suficient. Și, evident, dacă nu se poate în România, la export se vând foarte bine gastroenterologii.

43:57 dr. Cătălina Voinea: După toată experiența ta,

Cel mai frumos lucru la gastroenterologie 44:27

44:27 dr. Cătălina Voinea: care zici tu că este cel mai frumos lucru la gastro?

44:27 dr. Theodor Voiosu: Faptul că e foarte divers, că îți oferă... E o specialitate medicală la interferența cu chirurgia, să zicem, pentru că sunt niște lucruri pe care încet-încet le furăm chirurgilor, proceduri care acum au trecut din sfera chirurgicală în sfera endoscopică. Deci, dacă ești aplicat către zona asta, o să practici ceva care seamănă cu chirurgia, dar e mult mai elegant și mai benefic pentru pacient, ca să

44:58 dr. Theodor Voiosu: înțetă un pic pe colegii chirurgi. Pe de altă parte, dacă te interesează o patologie complicată, bizară, boli autoimune, există și asta, deci poți foarte bine să faci echipă cu colegii reumatologi, să fii un hepatolog care tratează boli rare de ficat, boli autoimune, boli metabolice și așa mai departe. Deci, dacă zona asta te pasionează, poți să faci asta. Practic, dacă cauți ceva care să te mulțumească, poți să iei o grămadă de variante, nu ești obligat, nu ești constrâns, cum, de exemplu,

45:36 dr. Theodor Voiosu: un chirurg trebuie să opereze. Sigur că va alege ce fel de operații face, dar raza de abilități, oricum ar fi, se centrează în jurul aplicării unei chestii manuale. În gastroenterologie poți sau nu să alegi chestia asta, e o variantă; poți să o îmbini cu partea academică, poți să-ți găsești un drum care să te bucure pe tine ca individ. E foarte versatil. Da.

Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 46:11

46:11 dr. Cătălina Voinea: Fiindcă nu vrem să te mai ținem mult, am mai avea o singură întrebare, și anume: ce sfaturi ai avea pentru viitorii medici rezidenți?

46:11 dr. Theodor Voiosu: Dacă sunteți încă destul de devreme în facultate, vă rog să puneți multe întrebări, cât mai multe și cât mai incomode profesorilor. Deveniți interactivi. Nu e nimic mai rău pentru un student decât să fie acea masă amorfă de pe culoarele spitalelor. E foarte rău pentru toată lumea, pentru că, din păcate, din acest loc

46:44 dr. Theodor Voiosu: și până la multe din dezastrele legate de lumea medicală, în o distanță foarte mare. Fiți activi, căutați să creșteți în meserie printr-o interacțiune care să fie constructivă cu pacienții și cu mentorii voștri. Dacă e un lucru care mă întristează, de exemplu, e atitudinea asta cumva din societatea românească legată de suficiența actului de învățat. Știu că, față de când eram eu student, mediile acum, de exemplu, în facultate sunt foarte mare mă rog, la taxă:

47:21 dr. Theodor Voiosu: dacă ai 9,50 sau, nu știu, o medie foarte mare, nu mai ești la buget, o chestie de asta pe care nu o pot înțelege, motiv pentru care concurența pentru note e mare. O văd la studenții noștri: ei sunt mereu nemulțumiți că nu au luat o notă bună, chiar dacă noi considerăm că de multe ori e nota corectă, și văd în același timp că în social media, pe Facebook, sunt pe un grup pe care probabil îl cunoașteți,

47:43 dr. Theodor Voiosu: în care circulă tot soiul de poze; jumătate dintre ele se referă la cum trebuie să fentezi asistentul sau profesorul sau ce dramatic e când se prinde de ce faci. Sigur că toată lumea a încercat și e normal, ca student, să existe și latura asta amuzantă, dar mi se pare că s-a ajuns într-un loc foarte trist, în care românescul ăsta „merge și așa” s-a transpus în școala de medicină. Medicina nu merge și așa, nu merge decât

48:10 dr. Theodor Voiosu: într-un anumit fel. Am vrut să zic „lucruri bine făcute”, dar mi-era teamă că o să cadă în zona politică și vreau să evit chestia asta. Trebuie făcute lucrurile temeinic și, nu știu, repet, eu tot timpul sunt dezamăgit când studenții nu vin să te forcezi acolo. Mie mi se pare extraordinar când e cineva care îți pune o întrebare la care nu știi răspunsul și evident te duci să citești. Eu învăț de la studenții mei și mă tem că

48:36 dr. Theodor Voiosu: în ultima vreme eu învăț mai mult de la studenții și rezidenții mei decât învață ei de la mine. Și sigur că într-o parte este vina mea și vina colegilor mei, care organizăm sistemul așa cum îl organizăm, dar cu siguranță este și vina lor. Asta aș vrea să schimb.

Final 48:54

48:51 dr. Cătălina Voinea: Super! Păi, fiindcă am ajuns la final, vrem să-ți mulțumim pentru o discuție atât de deschisă și de sinceră cum nu am mai avut de mult timp, și poate pe viitor vei fi dispus și pentru alte proiecte de genul, fiindcă se vede că îți place să dai mai departe și să povestești din experiența ta, în speranța că o să ajuți generațiile viitoare.

48:51 dr. Theodor Voiosu: Mulțumesc mult, mi-a făcut mare plăcere să discutăm, dacă și colegilor tăi le va fi de folos.

49:20 dr. Theodor Voiosu: Mă bucur cu atât mai mult. Îi aștept pe cât mai mulți în specialitate, dar și în alte specialități conexe. Succes, că vine rezidențiatul acum, nu peste mult.

49:20 dr. Cătălina Voinea: Da, pe 21. Ne vedem la rezidențiat. Super! Mulțumim încă o dată și o seară frumoasă în continuare.

49:20 dr. Theodor Voiosu: Mersi frumos! La revedere!

49:20 dr. Cătălina Voinea: La revedere!