Rezidențiatul de Boli infecțioase — cum e, realist

Intro episod 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine v-am regăsit la încă un episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Intrăm în perioada de foc și aici nu mă refer doar la temperaturile de afară, ci la intervalul de timp care este decisiv în pregătirea ta pentru rezi 2024. Nu-mi doresc ca acest mesaj să vină ca o presiune asupra ta, ci mai mult ca o conștientizare și o responsabilizare. Mai sunt doar câteva luni până la rezi și, deși știu că este teribil de greu și se simte nu foarte plăcut, acum este timpul să dai tot ce poți, iar noi îți ținem pumnii.

00:36 dr. Cătălina Voinea: Dar hai să nu ne mai lungim prea mult cu această introducere și să începem discuția de astăzi cu dr. Ștefan Malciolu, medic rezident pe boli infecțioase la București. Să-i dăm drumul!

Intro dr. Ștefan Malciolu 00:47

00:47 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Ștefan, bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Vreau să-ți mulțumesc că ne-ai acceptat invitația și că ești dispus să dai din experiența ta celor care încă nu știu ce vor să facă peste câteva luni la repartiția de la rezidențiat. Eu zic că este un act de curaj și mi se pare foarte, foarte important ca cei care poate au trecut prin același moment de cumpănă să dea cât mai multe informații despre specialitatea pe care și-au ales-o, ca generația care vine să aibă parte de o alegere destul de informată.

01:21 dr. Ștefan Malciolu: Bună, Cătălina! Mulțumesc pentru invitație. Plăcerea este de partea mea și sper să-i pot ajuta pe cei care sunt la această răscruce de drumuri.

01:21 dr. Cătălina Voinea: Poți să începi să ne povestești un pic, poate dacă îți mai amintești sau dacă, care a fost pentru tine momentul decisiv, cum ți-ai dat seama că asta este specialitatea pe care ți-o dorești?

De ce a ales boli infecțioase? 01:42

01:49 dr. Cătălina Voinea: Dacă la începutul facultății voiai să fii cu totul și cu totul alt medic?

01:55 dr. Ștefan Malciolu: Da, la începutul facultății dorința mea se îndrepta către chirurgie. Îmi amintesc că mă uitam la un serial, Nip/Tuck, care era despre viața unor chirurgi plastici de prin State. Și, ca foarte mulți oameni din generația mea, chirurgia plastică era ceea ce visam eu să fac în viitor. Însă visul acesta sau dorința aceea de la acel moment a dispărut destul de repede, pe măsură ce am aflat ce înseamnă chirurgia și că nu este ceva ce mi-ar plăcea să fac. Și pasiunea mea s-a direcționat către bolile infecțioase pe măsură ce am trecut prin diferite materii în cadrul facultății.

02:44 dr. Ștefan Malciolu: Prima oară la stagiul de parazitologie, unde profesorul de pe vremea aia, Seriu îl chema, vorbea cu atâta pasiune despre paraziți și despre cum sunt cele mai inteligente creaturi de pe planetă și cum au abilitatea să schimbe comportamentul gazdei pentru a-și efectua ciclul de viață. După care microbiologia mi-a plăcut foarte mult și, în final, stagiul de boli infecțioase, cel pe care l-am făcut chiar aici, la mine, la spital, la Victor Babeș, unde am aflat foarte multe despre HIV, despre boli tropicale și profesoara cu care chiar lucrez în momentul de față.

03:27 dr. Ștefan Malciolu: Ne-a povestit foarte frumos despre istoria HIV-ului în România și despre cohorta pediatrică și foarte multe lucruri interesante, care mi-au plăcut încă de la acel moment. Și așa că asta am ales să fac.

Anul 1 de rezi în pandemie 03:43

03:43 dr. Cătălina Voinea: Sunt curioasă dacă ai putea să te întorci în timp, în anul întâi de rezidențiat, dacă ai avea ceva sfaturi pe care ți le-ai da, ca să faci tranziția asta de la student la rezident mai ușor.

03:43 dr. Ștefan Malciolu: Păi, acum sfatul cel mai important pe care mi l-aș da ar fi: „Băi, vezi că urmează o pandemie care o să schimbe cu totul tot ceea ce o să faci, tot felul în care va arăta viața ta de acum înainte.”

04:13 dr. Ștefan Malciolu: Însă, dacă aș fi știut asta, probabil n-aș fi luat această decizie, pentru că nu e ușor să mergi pe drumul ăsta știind ce urma și lucrurile prin care am trecut cu toții prin pandemie. Însă, acum, privind retrospectiv, sunt bucuros că am luat această decizie și nu știu dacă mi-aș da sfatul ăsta, pentru că e o alegere pe care o... Cred că e alegerea bună pe care am luat-o.

04:13 dr. Cătălina Voinea: Ce crezi că e important și nu spune nimeni înainte să începi ca rezident și crezi tu că ar fi util să știe cei care vor să urmeze această specialitate?

04:58 dr. Ștefan Malciolu: Ce nu am știut înainte să încep este că toate bolile despre care citești, bolile interesante, nu știu, rabie, difterie, poliomielită, malarie, sunt ultra mega rare. Ceea ce nu este bine pentru populație, pentru oameni, însă când mi-am ales boli infecțioase, cu asta m-am gândit, că o să mă lupt în fiecare zi cu meningite, malarie, însă realitatea din spital este cu totul alta. Și bolile sunt mai liniștite, mai la locul lor, nu sunt așa toate pline de adrenalină cum mi-am închipuit înainte să-mi aleg asta.

04:58 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare că te-ai transformat așa, ca om, pe această specialitate?

05:45 dr. Ștefan Malciolu: că specialitatea neapărat m-a transformat, ci că probabil pandemia cel mai mult, pentru că gândește-te că am început rezidențiatul în luna februarie, cred, 2020. Am avut practic o lună de muncă obișnuită, după care, o lună mai târziu, cred că prin luna martie, aprilie, a apărut primul caz de COVID și toate lucrurile s-au schimbat. că ai emoții că începi să lucrezi pentru prima oară și anxietatea inerentă unui nou loc de muncă și toate emoțiile de acolo, peste asta apare și o pandemie și totul se schimbă. Comportamentul tău trebuie să se schimbe ca să poți să ții pasul cu ceea ce se întâmplă în jur.

O zi normală din viața rezidentului pe boli infecțioase 06:38

06:39 dr. Cătălina Voinea: Și o zi din viața ta, mă rog, din viața oricărui rezident, cam cum arată pe o secție de boli infecțioase?

06:47 dr. Ștefan Malciolu: Păi, cred că este destul de similară cu viața unui rezident de pe alte specialități clinice, nonchirurgicale. Dimineața, vizita: îți vezi pacienții, observi dacă s-a schimbat ceva la starea lor, le scrii evoluțiile, le scrii medicația, te gândești la scheme de tratament, dacă ai ceva de modificat, dacă ai ceva de adaptat, de adăugat, de scos. După care manevre, dacă ai ceva de făcut: puncții lombare, sonde și așa mai departe.

07:25 dr. Ștefan Malciolu: Internări, externări, ai și câteva ore pe zi în care te ocupi de camera de gardă, de urgențele care vin și de pacienții care au nevoie de un consult. Cam asta e în zilele în care nu ești de gardă cu totul.

Gărzile pe boli infecțioase 07:41

07:42 dr. Cătălina Voinea: Și în gărzi, câte gărzi faceți pe lună?

07:42 dr. Ștefan Malciolu: Depinde de perioadă. În momentul ăsta sunt în jur de 3-4 gărzi pe lună, la mine, la spital.

07:42 dr. Cătălina Voinea: Și care e patologia cea mai frecventă pe care o întâlniți în gărzi?

08:03 dr. Ștefan Malciolu: Acum că este sezon, de fapt, în primul rând trebuie să spun că la noi în spital fiecare secție are patologia ei specifică și, prin urmare, în funcție de secția în care vei face gardă, vei vedea patologii diferite. În secția în care sunt eu acum, în perioada asta ne ocupăm foarte, foarte mult de boala Lyme, de suspiciuni de boală Lyme, pentru că tot este sezonul, care nu se confirmă în marea majoritate a cazurilor, însă de cele mai multe ori avem pacienți care vin trimiși pentru suspiciune de boală Lyme.

08:48 dr. Ștefan Malciolu: Pentru că astea sunt cele mai multe ca și număr, dar și infecții de căi respiratorii, pneumonii, infecții urinare, digestive, în funcție de specificul secției.

Vaccinuri pentru medici 09:00

09:01 dr. Cătălina Voinea: Având în vedere că intrați în contact cu atât de multe boli și pacienți diferiți, sunt curioasă dacă există ceva vaccinuri care se pot face ca să protejeze medicul.

09:01 dr. Ștefan Malciolu: Se pot face vaccinuri în funcție de necesar, da. Hepatite: hepatită A, hepatită B, dacă este cazul. Îmi amintesc că mi-am dozat anticorpii de hepatită B înainte să încep rezidențiatul și m-am vaccinat de hepatită B. De hepatită A eram vaccinat. În rest, în funcție de nevoi, în funcție de istoricul fiecăruia: dacă nu ai avut varicelă, bine ar fi să te vaccinezi de varicelă.

09:44 dr. Ștefan Malciolu: Meningococ, pneumococ, ROR-ul, dacă este nevoie. Antigripal, anti-SARS-CoV-2, acum, și cam atât.

09:44 dr. Cătălina Voinea: Ai vorbit de vaccinul de varicelă, adică, practic, și ca adult te poți vaccina dacă nu l-ai făcut? Și cât timp ești protejat sau nu faci boala?

10:09 dr. Ștefan Malciolu: Deci vaccinul de varicelă presupune două doze, după care protecția ar trebui să fie de lungă durată, peste 90% dintre cazuri.

10:09 dr. Cătălina Voinea: La copii recomanzi?

10:09 dr. Ștefan Malciolu: La copii nu face parte din schema de vaccinare, însă, da, cred că bine ar fi să se facă.

10:09 dr. Cătălina Voinea: Nu știu, că există discuția asta între, să zicem, cadrele medicale care au copii și pediatrii, care unii zic că hai să vaccinăm copilul,

10:42 dr. Cătălina Voinea: pentru că, de exemplu, dacă este mic, nu știe să nu se scarpine și o să se scarpine foarte tare, nu poți să controlezi treaba asta și rămâne cu cicatrici destul de nasoale, dar, dacă face când este mic, boala trece mai repede, este mult mai ușoară în comparație cu atunci când va fi adult și, Doamne ferește, face, unde e mult mai rău.

11:03 dr. Cătălina Voinea: Și apoi sunt cadrele medicale care zic, tocmai, să nu-l vaccineze și să treacă copilul prin boală. Și eu, de exemplu, am un copil și aș vrea să o vaccinez pentru varicelă, dar după aia stau să mă gândesc că, păi, bun, trebuie să mai facă rapelul la 4-5 ani și după aia să zicem că e pe lungă durată, dar tot n-ar trebui cândva, la vârsta adultă, să mai facă încă unul?

11:33 dr. Ștefan Malciolu: Nu sunt indicații în acest sens, nu. În principiu, două doze ar trebui să fie suficiente. Într-adevăr, există persoane care nu capătă protecție după vaccin. Asta este adevărat. Și, cum ai spus și tu, este adevărat că cei mici fac forme ușoare de varicelă și lipsite de complicații în marea majoritate a cazurilor. Însă, din punct de vedere al cadrelor medicale, noi, care ne confruntăm cu cazuri de varicelă aproape zilnic, dacă nu am avut varicelă atunci când eram copii, cred că indicația ar fi să ne vaccinăm, pentru că altfel este inevitabil să faci varicelă când lucrezi într-o secție în care sunt varicele internate săptămânal.

Despre colectiv și îndrumători 12:22

12:22 dr. Cătălina Voinea: Ok. Cum ți se pare ție secția pe care ești și, din punct de vedere, să zicem, al colectivului și al îndrumării tale în rezidențiat, dacă ți se pare că ai suportul de care are nevoie un medic rezident ca să, nu știu, să prindă așa puțină încredere în el și în deciziile pe care urmează să le ia?

12:44 dr. Ștefan Malciolu: Din punctul de vedere al spitalului în care lucrez eu, colectivul este unul de excepție, este mult mai fain decât toate spitalele în care am mai fost până acum. Și același lucru îl pot spune și despre îndrumători și despre persoanele de la care avem ce învăța. Sunt mereu dornice să te învețe, să te ajute în orice ai avea nevoie. Și, din punctul ăsta de vedere, spitalul în care lucrez este super din direcția aceasta.

Atestate și competențe 13:19

13:21 dr. Cătălina Voinea: Vă învață și, de exemplu, manevre sau aveți parte de cursuri unde puteți să vă luați ceva atestate și competențe?

13:30 dr. Ștefan Malciolu: Am atestate și competențe în partea noastră de boli infecțioase. Este inclusă și partea aceasta de medicina călătoriei și se face un atestat pentru ea. Practic, să te ocupi de persoanele care vor să călătorească în diferite zone exotice și să le dai un consult înainte de a pleca, prin care le spui ce lucruri au de respectat pe acolo, cum să mănânce, ce să bea, pe unde să meargă, pe unde să nu meargă, ce medicamente să ia, vaccinuri, dacă este cazul, și ulterior, dacă se întorc și au diferite simptome, probabil să vină să se interneze, ca fără.

14:19 dr. Ștefan Malciolu: aflăm dacă s-au pricopsit cu ceva în urma concediului. Ăsta este unul dintre atestatele pe care le putem lua, și cel de ecografie, presupun, pe care îl poate lua oricine este pe o specialitate clinică.

Cărți de specialitate vs. practica din spital 14:36

14:39 dr. Cătălina Voinea: Bănuiesc că încă nu ai început să te pregătești pentru examenul de specialitate. Sau poate ai început, sau cărțile după care învățați sunt cele pe care le aveți și la specialitate, nu?

14:39 dr. Ștefan Malciolu: Da. Pot să spun că cărțile din care învățăm în marea majoritate a timpului fac parte din bibliografia de specialist. Așa că, vrând-nevrând, pe parcursul rezidențiatului, când vezi un pacient cu o anumită patologie, te duci acasă și citești ceva despre ea, te pregătești încet-încet pentru examenul.

15:11 dr. Cătălina Voinea: Voiam să te întreb, practic, dacă te-ai lovit încă sau deja de frustrarea cum că înveți ceva din cărțile de specialitate din punct de vedere al tratamentului, iar în spital pare că nu se urmează aceiași pași, nu este tratamentul de primă linie ce se dă în spital, și eu cel puțin mă uit și la mine că e destul de frustrant, mai ales când învăț ceva și ajung să fac altceva. Și voiam să întreb dacă este la fel și în bolile infecțioase.

15:51 dr. Ștefan Malciolu: Pe alocuri, da. Adică există cazuri în care știm că tratamentul de primă intenție nu se găsește în România sau chiar în Europa, însă în specialitatea mea pot să spun că tratamentul de primă linie nu este mereu absolut obligatoriu și că putem adapta în foarte multe direcții, și din punctul ăsta de vedere cred că este un plus în specialitatea noastră, pentru că, nu știu, poate la o specialitate chirurgicală, unde, nu știu, dacă îți lipsește o proteză de șold, nu poți să pui alta sau ceva similar.

16:30 dr. Ștefan Malciolu: Însă la noi, dacă nu poți să dai antibioticul A pentru că nu îl ai în spital, o să dai antibioticul B și practic rezultatul în cea mai mare parte a cazurilor va fi identic. Însă acum, pe măsură ce ne lovim de din ce în ce mai multe cazuri de bacterii rezistente la multiple antibiotice, avem nevoie din ce în ce mai frecvent de antibiotice noi, care sunt foarte scumpe și foarte greu de găsit. Și aici, într-adevăr, uneori există un singur antibiotic care funcționează la o anumită infecție și se poate întâmpla să nu îl avem.

17:10 dr. Ștefan Malciolu: Dar, din fericire, nu sunt multe cazuri în momentul ăsta, însă, la cum evoluează lucrurile, e posibil ca în viitor să ne lovim mai des de această situație.

17:10 dr. Cătălina Voinea: Crezi că rezistența asta crescută, sau numărul crescut de rezistențe la antibiotice, are legătură cu perioada pandemiei?

17:30 dr. Cătălina Voinea: Atunci când se dădea antibiotic peste antibiotic...

17:30 dr. Ștefan Malciolu: Da, probabil are legătură și cu pandemia. Nu cred că a scăpat cineva, cel puțin în primul val de COVID, fără niște azitromicină la bord. Recunosc că și noi prescriam asta, pentru că, la momentul respectiv, nu se știa exact cum să ne luptăm cu acest virus. Și schema acceptată de tratament era Plaquenil și azitromicină. Dar nu cred că doar pandemia este responsabilă. Se prescriu cantități industriale de antibiotic, de foarte multe ori când nu este necesar. Deci, da.

Posibilități de angajare 18:20

18:22 dr. Cătălina Voinea: Mie bolile infecțioase mereu mi s-au părut, nu știu, că trebuie să fii destul de pasionat și ori să ai un post, pentru că mi se pare foarte greu să-ți găsești de lucru după ce termini rezidențiatul. Pentru că una înveți în spital și alta e ce se întâmplă, să zicem, dacă vrei să lucrezi într-un cabinet privat. Pentru că majoritatea cabinetelor private, din ce am înțeles, se bazează pe partea asta tropicală, vaccinări și toate cele. Cum este, așa, inside, văzută toată treaba cu angajarea după ce termini rezidențiatul și nu ai un post în spital? Cât de ușor îți găsești?

19:06 dr. Ștefan Malciolu: Din punctul meu de vedere, specialitatea aceasta se pretează mult mai mult pentru a fi făcută într-un spital, întrucât depinzi de un laborator, depinzi de radiologie, ai nevoie de CT, ai nevoie uneori de RMN, ai nevoie de consulturi interdisciplinare la foarte mulți dintre pacienți. Prin urmare, cred că este o specialitate care se face în spital în cea mai mare parte a timpului. Despre disponibilitatea de locuri de muncă, nu cunosc pe nimeni să fi rămas fără, după ce au terminat rezidențiatul, colegii mei mai mari.

19:50 dr. Ștefan Malciolu: Acum, depinde ce își dorește fiecare. Într-adevăr, nu cred că există locuri la Victor Babeș sau la Matei Balș, sau în București, pentru toți, însă mai nou există o căutare de medici de boli infecțioase în spitalele care nu au secție de boli infecțioase, unde practic ești consultant într-un spital multidisciplinar, unde ghidezi antibioterapia dintre spitalul și cazurile mai speciale de boli infecțioase. Îți ajuți colegii de pe alte specialități când au cazuri care țin de boli infecțioase.

20:30 dr. Ștefan Malciolu: Deci cred că există loc pentru toată lumea, într-un fel sau altul, și există inclusiv, cum ai menționat și tu, posibilitatea asta de cabinet. Într-adevăr, în afară de medicina călătoriei, nu prea poți să faci boli infecțioase în cabinet, pentru că n-o să vină nimeni: „Nu știu, ai pneumonie, stai acasă cu febră, stai când fac programare la cabinet peste o săptămână.” Pentru că, în general, patologiile noastre sunt acute și marea majoritate a pacienților vin direct la camera de gardă când fac febră, când se simt rău, și ori sunt internați, ori sunt investigați în camera de gardă.

21:15 dr. Ștefan Malciolu: Însă, într-adevăr, la cabinet ar fi un pic mai dificil de făcut.

21:15 dr. Cătălina Voinea: Tu ai mai lua în considerare și altă specialitate pe lângă boli infecțioase? Să zicem, ceva care să se combine, să fie cumva complementar, sau?

21:31 dr. Ștefan Malciolu: Pentru mine, adică în viitor, nu cred. Cred că e suficient. Însă pasiunea mea când eram rezident, și astea au fost, practic, alegerile pe care le-am avut la rezi, au fost între boli infecțioase, medicină de urgență și ATI. Mie mi-au plăcut așa lucrurile mai mari și cu de toate. Adică nu mi-am imaginat niciodată să devin oftalmolog, de exemplu, cum este fratele meu, să te ocupi așa de ceva mic și să nu te ocupi de un întreg.

22:09 dr. Ștefan Malciolu: Mă rog, fiecare se ocupă de partea lui și important este să se ocupe bine, însă eu mi-am dorit să mă ocup de lucruri vaste, variate și care să nu se repete pe cât posibil, așa că dintre alegerile pe care le-am avut, cred că bolile infecțioase au fost cele care oferă cea mai mare diversitate.

Experiența dobândită în Kenya 22:31

22:32 dr. Cătălina Voinea: Tu ai fost plecat recent și în Kenya, nu?

22:32 dr. Ștefan Malciolu: Da.

22:32 dr. Cătălina Voinea: Și sunt sigură că sunt mulți oameni care se gândesc cum ar putea să-și extindă dezvoltarea și experiența, și sunt curioasă dacă ne poți povesti un pic cum ai reușit să pleci și care a fost experiența per total.

22:53 dr. Ștefan Malciolu: A fost un vis al meu încă din copilărie să merg să lucrez în Africa. De asemenea, specializarea mea se pupă foarte bine cu plecatul în zonele acestea exotice și, cum spuneam și mai devreme, faptul că sunt atâtea boli pe care îmi închipuiam că o să le văd aici, la noi, la spital, dar nu le-am văzut, m-au făcut să merg mai departe și să caut această experiență într-o țară în care bolile infecțioase sunt diferite față de cele pe care le avem noi în țară.

23:32 dr. Ștefan Malciolu: Așa că am luat decizia asta, să plec în Kenya și să văd bolile infecțioase la ele acasă, și a fost o experiență absolut uimitoare. Am învățat extrem de multe lucruri, am fost pus în fața unor situații cu care probabil, din fericire, nu o să mă confrunt niciodată aici, și m-a făcut să fiu mult mai recunoscător pentru țara din care provin și sistemul medical pe care îl avem aici, pentru că, deși toți, pe bună dreptate,

24:08 dr. Ștefan Malciolu: tindem să plecăm în vest, să ne specializăm, atunci când pleci în direcția cealaltă și vezi lipsurile de acolo și felul în care funcționează sistemul medical într-o țară, să zicem, subdezvoltată, îți dai seama cât de bine este acasă și cât de multe lucruri totuși merg bine, deși nu ne dăm seama.

24:08 dr. Cătălina Voinea: Ai apelat la vreo agenție ca să ajungi acolo sau doar ai contactat un spital?

24:40 dr. Ștefan Malciolu: A fost și, și... Inițial am plecat sub formă de voluntariat. Organizația la care am apelat mi-a făcut legătura cu un spital din Kenya, al doilea cel mai mare spital din Kenya, după care i-am contactat direct pe ei, am stabilit cu ei ce vreau să fac, ce vreau să învăț, pe ce secții vreau să mă rotesc acolo, și na.

24:40 dr. Cătălina Voinea: Au ajuns să te și plătească sau să-ți plătească ceva? Transport? Cazare? Sau tu ar trebui să suporți?

25:22 dr. Ștefan Malciolu: A trebuit să suport eu. Mi-au facilitat într-un fel cazarea, masa, însă totul este foarte ieftin acolo, adică nu este extrem de ieftin totul.

25:22 dr. Cătălina Voinea: A trebuit să faci ceva profilaxie pentru malarie sau vaccinul pentru febră galbenă? Ceva?

25:22 dr. Ștefan Malciolu: Mi-am făcut niște vaccinuri înainte să plec, da, având în vedere că știam că o să stau mult și că o să lucrez cu cazuri... Mă rog, înainte să plec nu știam exact ce o să văd, așa că am vrut să fiu

25:56 dr. Ștefan Malciolu: protejat din toate punctele de vedere. Mi-am făcut, da, vaccinul de febră galbenă, de febră tifoidă, mi-am făcut și un rapel de DTP și mi-am luat la mine medicamente pentru malarie, ca să iau sub formă de tratament în cazul în care fac malarie. Nu este chiar în regulă să iei profilaxie de malarie timp de șase luni, pentru că există efecte adverse, și acolo malaria este atât de des întâlnită, este la ordinea zilei, și nu este atât de periculoasă,

26:34 dr. Ștefan Malciolu: atâta timp cât te testezi la timp și cât afli că ai malarie, iei niște pastiluțe și malaria trece. Problema este când te întorci dintr-o țară străină, faci febră, stai acasă o săptămână, după care ajungi la spital cu parazitemie 10%, și atunci într-adevăr este o problemă și atunci malaria, din păcate, te duce la deces. Însă acolo, la prima febră, la primul moment în care simți că ceva nu e în regulă, oamenii, populația generală de acolo, se duc la prima farmacie,

27:07 dr. Ștefan Malciolu: își cumpără un test de malarie, așa cum noi ne cumpărăm un test de COVID, își fac test de malarie, dacă este pozitiv își iau de la farmacie antimalaricele și se vin adică se moare mult mai frecvent de alte cauze decât de malarie; din cauze infecțioase vorbesc, malaria este între cele care sunt chiar ținute sub control.

Cele mai frecvente patologii în Kenya 27:29

27:29 dr. Cătălina Voinea: Care sunt cele mai frecvente patologii pe care le-ai întâlnit acolo și cazuri?

27:29 dr. Ștefan Malciolu: Cel mai frecvent, de departe, este HIV-ul. Eu am lucrat pe o secție de medicină internă, unde tipicul nu ar trebui să fie de boli infecțioase, însă aveam momente în care, din 40 de pacienți câți aveam pe secție, să menționez că secția de 40 de pacienți era un salon, aveam 40 de pacienți de 40 de pacienți dintr-un salon, erau momente în care 20 dintre ei

28:10 dr. Ștefan Malciolu: erau cu HIV. Sunt acolo județe unde 25% din populație are HIV, dar este foarte stigmatizat și practic în documentele oficiale, când m-am uitat înainte să merg în spital la cauzele principale de spitalizare, HIV-ul nu era printre ele, însă erau indicii cum că totuși ar fi HIV-ul, pentru că, uite, de exemplu, un caz frecvent de spitalizare era meningita criptococică, care apare aproape doar la pacienții cu HIV, și alte cazuri similare de tuberculoză și așa mai departe. Deci, răspuns final, HIV-ul era cea mai frecventă, HIV-ul și tuberculoza.

Provocări în timpul rezidențiatului 29:04

29:04 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi acum să ne întoarcem la noi în țară, pe parcursul rezidențiatului de ce provocări te-ai lovit ca medic rezident?

29:04 dr. Ștefan Malciolu: Provocări... Păi, cum am spus și mai devreme, uneori îmi doream să văd bolile pe care le-am amintit mai devreme, însă, de bine, de rău, la noi în țară nu te lovești de malarie și poliomielită. Uite, o provocare cu care ne lovim în specialitatea asta este că foarte mulți dintre pacienți nu primesc un diagnostic,

29:47 dr. Ștefan Malciolu: pentru că este foarte greu să faci investigațiile de boli infecțioase, costă mulți bani și uneori nu este o utilitate în a afla exact ce virus cauzează simptomele pacientului respectiv, și așa că foarte mulți dintre pacienți, la momentul externării, nu au neapărat un diagnostic complet. Adică ai diagnosticul de pneumonie, însă nu știi ce cauzează acea pneumonie. De multe ori tratăm empiric, pentru că este mai ușor decât să facem investigații complexe, însă, având în vedere că evoluția, dacă evoluția merge spre bine, uneori este win-win pentru toată lumea. Dacă evoluția nu este favorabilă, mergem în profunzime și încercăm să găsim exact care este cauza acestei boli respective.

Pentru cine nu este potrivită specialitatea boli infecțioase? 30:47

30:46 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine ți se pare ție că nu e potrivită deloc această specialitate?

30:46 dr. Ștefan Malciolu: Păi, este o specialitate care implică mereu un grad de incertitudine, un grad de risc, pentru că niciodată nu știi ce o să se întâmple în viitor. Adică eu, când mi-am ales această specialitate, nu aș fi ghicit vreodată că într-o lună de zile o să apară un nou virus care o să ne schimbe existența. Chiar îmi amintesc de unul dintre primele rapoarte

31:28 dr. Ștefan Malciolu: de gardă la care am fost în prima lună, când încă COVID-ul era undeva la distanță, și ne-a spus atunci profesoara noastră, doamna doctor Florescu, că undeva în China se aude ceva despre un virus nou, trebuie să fim atenți, să vedem încă cum evoluează. Și fast forward două-trei luni și știm cu toții ce s-a întâmplat cu viețile noastre. Și acesta este un risc constant, pentru că nu a fost nici prima, nici ultima pandemie.

32:04 dr. Ștefan Malciolu: Întrebarea este doar când va fi următoarea și ce se va mai întâmpla în viitor, pentru că sunt multe incertitudini în această specialitate. Uite, inclusiv sezonalitatea asta, pe care nu prea o întâlnim, poate doar la ortopedie, mai frecvente fracturile iarna, însă în rest, la noi, practic, în fiecare perioadă a anului te confrunți cu lucruri diferite. Adică, de exemplu, cum spuneam și mai devreme, numărul de pacienți care vin acum la spital pentru suspiciune de boală Lyme sau efectiv pentru

32:47 dr. Ștefan Malciolu: profilaxia bolii Lyme în urma unei mușcături de căpușe astea sunt cazuri pe care le vedem doar în momentul acesta. La toamnă, la iarnă n-o să mai fie niciunul. Deci specialitatea asta are această sezonalitate și incertitudine, care mie, de exemplu, îmi place, dar pentru persoanele mai calculate, care vor să știe exact încotro se îndreaptă viitorul, poate e un pic dificil.

Ce ar dori să cunoască despre boli unfecțioase colegii de pe celelalte specialități? 33:22

33:21 dr. Cătălina Voinea: E ceva ce ai vrea să comunici celorlalți medici, colegi de-ai noștri de pe alte specialități, în legătură cu bolile infecțioase? Nu știu, lucruri cu care te confrunți la spital și ar face o mai ușoară comunicarea între secții.

33:21 dr. Ștefan Malciolu: Primul lucru la care mă gândesc este un pic de awareness despre HIV, pentru că foarte multe dintre cazurile de HIV pe care le avem și în momentul acesta pe secție și foarte multe dintre cazurile

33:59 dr. Ștefan Malciolu: pe care mi le amintesc au fost reprezentate de pacienți care au fost mutați între spitale, au fost văzuți în diferite clinici pentru simptome cât se poate de diverse, care mie sau nouă, pe specialitatea asta, mi se aprinde un bec când cineva ne spune de, nu știu, de scădere ponderală. Am avut pacienți cu stomatită micotică repetată pe parcursul a luni sau chiar ani de zile, care mergeau la ORL, la dermato, primeau tratament, însă

34:44 dr. Ștefan Malciolu: nimeni nu s-a gândit să le facă un test de HIV. Sau, nu știu, de exemplu, zona zoster la pacienți tineri, și astea eventual repetate, sunt semne de alarmă care ar trebui să ne aprindă la toți un beculeț și să cerem acel banal test de HIV, pentru că mulți dintre pacienții pe care i-am menționat... Chiar recent, acum, alaltăieri, cred, am externat un pacient care a fost internat în clinica noastră mai mult de o lună de zile,

35:21 dr. Ștefan Malciolu: însă el a fost investigat în diferite spitale în ultimele șase luni de zile. Deci el a fost internat în total vreo șase luni de zile pentru banala cefalee. Deci pacientul acuza dureri de cap de vreo șase luni de zile, coroborate cu scădere ponderală și cu tuse și cam atâte episoade de febră, și a fost investigat pentru o grămadă de chestii, însă a durat vreo 3-4 luni de zile până când cineva i-a făcut

36:02 dr. Ștefan Malciolu: un test de HIV. Inițial a fost tratat pentru migrene, pneumonii repetate, diferite cure de antibiotic, fără un rezultat, însă pacientul ăsta avea chiar meningită criptococică și este uimitor cum a rezistat cu o boală care în general ar trebui să te omoare într-o lună de zile. Nu a fost diagnosticat timp de șase luni și în clinica noastră a fost un adevărat struggle, foarte mare, să-l aducem la liman, și a fost unul dintre cele mai mari,

36:40 dr. Ștefan Malciolu: cred, că cel mai mare succes pe care eu cel puțin l-am simțit de când m-am întors, pentru că pacientul ăsta a venit complet depășit și a fost o minune faptul că a plecat viu și sănătos acasă. Dacă acest pacient ar fi fost testat de HIV în urmă cu două, trei, patru luni, lucrurile ar fi fost mult mai ușoare, pentru că nu ar fi ajuns în situația de acum.

37:16 dr. Ștefan Malciolu: Și aș mai avea ceva de adăugat pe lângă HIV: tot așa, un pic de awareness despre bolile tropicale, bolile asociate cu călătoriile, pentru că tot așa sunt mulți pacienți care se întorc din vacanțe și la câteva... Ok, poate dacă se întâmplă la câteva zile, săptămâni după ce te întorci din Africa, oricine se gândește la malarie și se gândește să te trimită la spitalul nostru.

37:46 dr. Ștefan Malciolu: Noi avem norocul, eu am norocul să lucrez în singurul spital care se ocupă de boli tropicale din țară, așa că toate cazurile astea sunt trimise la noi atunci când cineva, un medic din teritoriu, își pune problema unei boli exotice, însă, odată ce au trecut, nu știu, hai să zicem, o lună de când te-ai întors, nu mai ia sau nu prea se mai ia în calcul posibilitatea unei boli tropicale. Și așa că, din nou, pacienții aceștia sunt tratați cu diverse antibiotice, nu se știe exact pentru ce.

38:34 dr. Ștefan Malciolu: Și durează foarte mult până când cineva se gândește la o boală de import și sunt trimiși la noi în spital.

38:34 dr. Cătălina Voinea: Deci, practic, și o anamneză amănunțită, indiferent de durata care a trecut între revenirea în țară și spitalizare, e importantă pentru un viitor diagnostic?

38:54 dr. Ștefan Malciolu: Absolut, absolut. Este o întrebare extrem de importantă. Cu toții trebuie să o punem pacienților noștri, trebuie să întrebăm dacă pacientul pe care îl ai în față a călătorit într-o zonă tropicală în trecut.

38:54 dr. Cătălina Voinea: Să zicem că o lună, care e maximul? Dacă au trecut șase luni, ce ar putea să aibă? De la ultima.

39:20 dr. Ștefan Malciolu: Dacă au trecut șase luni, poate să aibă leishmanioză, de exemplu. Ok. Bun. Deci, da, e o întrebare. Adică, ok, este just să te gândești întâi la... Ok, dacă îți vine un pacient cu febră și a fost acum trei luni plecat în Madagascar, poate nu te gândești la malarie sau la leishmanioză, pe bună dreptate. Într-adevăr, verifici cauzele mai locale de febră și de infecție și, dacă totuși pare că ceva nu se leagă, dacă pare că, în ciuda unor cure de tratament antibiotic, pacientul nu se face bine, poate ar fi important și de primit o opinie de la cineva care se ocupă de asemenea boli. Implicit de la noi, de la spital.

Situația HIV în România 40:12

40:13 dr. Cătălina Voinea: Că tot ai menționat de HIV, voiam să te întreb care mai este situația HIV/SIDA, dacă mai este la fel de stigmatizat, dacă pacienții în continuare ascund acest lucru familiei, dacă urmează tratamentul, câți ani se trăiește cu el, cu ea, cu boala?

40:39 dr. Ștefan Malciolu: Aș vrea să spun că se fac progrese, nu cred că mai este la fel de stigmatizat cum era înainte și, sincer, venind dintr-o țară în care, într-adevăr, este extrem de stigmatizat și pacienții nu iau tratamentul de HIV, în special femeile nu iau tratamentul de HIV pentru că le este extrem de frică de reacția soților, bărbaților din anturaj... Situația la noi în țară, evident, nu este așa și sunt foarte multe persoane care trăiesc cu această boală au o viață complet normală, dacă își respectă tratamentul antiretroviral.

41:26 dr. Ștefan Malciolu: Practic, au toate șansele să ducă o viață normală, o speranță de viață comparabilă cu a unei persoane fără HIV. Din anumite puncte de vedere, faptul că aceste persoane cu HIV, uite, trebuie să vină lunar, de exemplu, la noi la spital, cred că așa este peste tot, trebuie să vină lunar ca să-și ia medicația de HIV, au parte și de un mic consult la acel moment și, dacă au niște acuze, chiar dacă nu sunt legate de HIV, au uneori posibilitatea să ajungă la un medic mult mai repede decât alte persoane.

42:12 dr. Ștefan Malciolu: Am avut pacienți care au menționat, nu știu, de exemplu, femei care menționau că au palpat ceva noduli la nivelul sânilor și așa că au avut parte de un diagnostic de cancer de sân mult mai repede decât alte femei, care practic nu au șansa să meargă la medic atât de des sau, când merg la medicul de familie, nu menționează lucrurile astea. Așa că, din punctul ăsta de vedere, pot să zic că există și un plus.

42:43 dr. Ștefan Malciolu: Adică pacienții ăștia sunt, mă rog, cei care vor și cei care se prezintă să-și ia medicația și cei care sunt consecvenți și își iau tratamentul zi de zi sunt pacienți care au șansa să fie ajutați poate uneori mai repede decât alți pacienți, pentru că au această adresabilitate. Dar există, mai există în continuare stigmă, n-o să mint. Într-adevăr, atunci când, de exemplu, soliciți un... Noi lucrăm într-un spital monodisciplinar.

43:23 dr. Ștefan Malciolu: Atunci când trebuie să cerem un consult pentru un pacient de-al nostru cu HIV și sunăm la un alt spital, mai ales pe secții de chirurgie, și le spunem: „Avem un pacient cu HIV care are abdomen acut.” Ok, poate dacă are abdomen acut nu există criterii de a-ți fi refuzat. Însă dacă ai nevoie de un consult la un pacient cu HIV, medicul de la capătul celălalt al telefonului încearcă să găsească orice motiv pentru a nu ți-l primi, accepta. Pentru că îți este frică, și pot să înțeleg.

44:07 dr. Ștefan Malciolu: Însă pacienții cu HIV care își cunosc statusul de infecție și își iau tratamentul antiretroviral și au viremie nedetectabilă nu răspândesc boala, nu transmit boala. Așa că n-ar trebui să fie stigmatizați în niciun fel.

44:07 dr. Cătălina Voinea: Poate dacă consultul ar începe cu „avem un pacient cu o viremie nedetectabilă, care își urmează tratamentul, și avem nevoie de un consult”, poate ar fi mult mai repede acceptat.

44:07 dr. Ștefan Malciolu: Da, cu siguranță ar fi.

44:54 dr. Ștefan Malciolu: Însă, de foarte multe ori, la noi cel puțin, consultul începe cu „avem un pacient cu toxicomanie IV, cu HIV, de multe ori detectabil, cu hepatită B, C, la care avem nevoie de un consult chirurgical, întrucât are abdomen acut”. Și, na, poți să-l înțelegi pe chirurgul de la capătul celălalt al telefonului, care este de gardă, este oricum ocupat și stresat, și tu vrei să-i trimiți un pacient cu tot ceea ce am spus mai sus. Da, nu o să fie foarte fericit, însă, na, ce putem să facem?

45:34 dr. Ștefan Malciolu: Fiecare se ocupă de partea lui, până la urmă.

Planurile de viitor ale dr. Ștefan Malciolu 45:37

45:38 dr. Cătălina Voinea: Bun. Noi nu vrem să te mai reținem mult, dar am vrea să știm cam ce planuri ai tu de viitor în lumea bolilor infecțioase. Te întorci în Kenya? Mai faci o plecare?

45:53 dr. Ștefan Malciolu: Momentan, abia m-am întors de două luni. Mă readaptez la viața de aici. Deși a fost o experiență uimitoare din toate punctele de vedere, o să las plecatul pe mai târziu, dacă se mai ivește oportunitatea. Am rămas în strânsă legătură cu medicii de acolo, care, by the way, sunt extraordinari. Adică atunci când am plecat, am crezut că... Mergi în Africa, nu te aștepți ca medicii de acolo să fie

46:27 dr. Ștefan Malciolu: wow! Însă, faptul că lucrează în condițiile astea de sărăcie, jos pălăria pentru ei, sunt niște medici extraordinari. Am rămas în legătură cu ei. Avem niște planuri de a face o colaborare între spitalul lor și spitalul nostru de aici. Vedem. Chiar și când eram acolo, am încercat să lucrăm la un articol prin care să facem o comparație între cazurile de meningită pe care le vedeam acolo și cele de aici, din România. Încă este de actualitate și sper să mergem la capăt cu acest studiu.

47:13 dr. Ștefan Malciolu: Deci, ca planuri, examenul, din păcate, către asta ne îndreptăm. După care, având în vedere că m-am dus acolo ca să văd boli tropicale și lucrez la singurul spital care tratează boli tropicale, viitorul mi-l imaginez aici. Însă vedem ce va fi.

Cel mai important sfat pentru studenții ce își doresc boli infecțioase la rezi 47:37

47:38 dr. Cătălina Voinea: Super! Și care e cel mai important sfat pe care l-ai da tu unui absolvent de facultate de medicină care vrea să urmeze bolile infecțioase?

47:50 dr. Ștefan Malciolu: E un sfat pe care l-am primit și eu, însă nu pot să zic că l-am ascultat la momentul acela. Și anume, nu este doar pentru boli infecțioase. Cred că este valabil pentru oricine termină facultatea și nu știe încă pe ce drum să o ia.

48:12 dr. Ștefan Malciolu: Cred că este foarte important să mergi în spitalul în care îți dorești să lucrezi, să vezi la fața locului cum arată o zi din viața medicului de pe specializarea respectivă. Pentru că ceea ce vezi în facultate, în stagiile astea de multe ori scurte, în general este complet altceva față de cum se desfășoară viața reală în spitalul respectiv.

48:46 dr. Ștefan Malciolu: Eu sunt recunoscător pentru că, cu câteva zile înainte de repartiție, am reușit să merg într-o gardă chiar aici, la mine, la spital, la Victor Babeș, și mi-a plăcut extrem de mult. A fost uimitor. Am văzut... Nu avem foarte des cazuri de malarie aici. Probabil sunt câteva zeci într-un an. Însă în acea zi am văzut un caz de malarie. Nu știu, s-au aliniat toate astrele, am văzut un caz de malarie. Am zis: „Wow, asta vreau să fac, aici vreau să vin să lucrez, asta vreau să tratez.”

49:29 dr. Ștefan Malciolu: Și așa că pentru mine a fost o decizie relativ ușoară, pe care nu o regret. Și da, ăsta e sfatul. Cred că trebuie să mergem, să vedem viața reală din specializarea respectivă. Să vedem exact cu ce se mănâncă, cum e programul, care sunt dificultățile, cum arată o gardă, cum arată cazurile.

50:00 dr. Ștefan Malciolu: Și după aceea decizia va fi mult mai informată și mult mai ușoară. Pentru că, să fim realiști, în stagiile pe care le parcurgem în facultate... Eu personal, pe multe dintre ele nici nu mi le amintesc, ca să fiu sincer, și n-a trecut așa de mult timp. Sunt scurte și în general nu vezi cât ar trebui să vezi ca să iei o decizie informată.

Idei de final 50:26

50:27 dr. Cătălina Voinea: Sunt complet de acord. Noi ne bucurăm că te-am avut ca invitat și vrem să-ți urăm mult succes în anul care vine. Ne place când avem invitați la podcast care au ieșit puțin din zona lor de confort și au făcut și altceva, nu s-au mulțumit doar cu ce se poate învăța la spital. Și de aceea a fost foarte interesant ce mi-ai zis despre plecarea ta în Kenya. Mi se pare un lucru despre care ar trebui să știe cât mai mulți, că se poate și că ai cât mai multe lucruri de învățat din această experiență.

51:03 dr. Cătălina Voinea: Și de aceea te felicităm că ai avut curajul să te duci și să vezi și să te întorci în țară cu mai multă putere și mai multă forță de muncă, să zicem. Și îți urăm foarte mult succes la examenul de la anul. Poate pe viitor ești dispus și pentru alte proiecte de genul, să ne mai spui cum este viața ca specialist pe boli infecțioase.

51:27 dr. Ștefan Malciolu: Mulțumesc foarte mult, da. Cu siguranță o să fiu disponibil și o să-mi fac timp pentru voi. Îmi amintesc că aplicația voastră m-a ajutat și pe mine foarte mult, eram în perioada aceea dificilă cu rezidențiatul, și pentru asta trebuie să vă și mulțumesc cu această ocazie. Și cât despre plecarea mea, știu că este ceva mai inedit. Nu cunosc pe nimeni care să fi făcut asta.

51:59 dr. Ștefan Malciolu: Medicii de acolo, la plecare, mi-au spus că așteaptă oricând, dacă cineva își mai dorește să meargă acolo să învețe și să-i ajute, ei sunt deschiși la o colaborare. Deci dacă oricine își dorește să mai meargă acolo, eu aș fi foarte, foarte fericit. Pentru că oamenii aceia chiar merită.

51:59 dr. Cătălina Voinea: Da, e bine de știut și sunt convinsă că cei care ascultă până la final probabil o să se gândească că Kenya este o opțiune foarte bună de a învăța și poate să nu te sperii dacă urmează o avalanșă de cereri de prietenie.

52:42 dr. Ștefan Malciolu: Da, n-o să mă sperii. Mulțumesc.

52:42 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim și noi și ne mai auzim.

52:42 dr. Ștefan Malciolu: Sigur. Mulțumesc mult și spor în continuare la ceea ce faceți.

52:42 dr. Cătălina Voinea: La fel și ție. Pa, pa.

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare! Bine ați venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro, dedicat studenților și proaspeților absolvenți ai facultăților de medicină din România și nu numai. Aici Cătălina, hostul vostru, medic rezident pe dermatologie și, precum ați văzut în episoadele anterioare, vorbesc cu perfectul simplu, pentru că sunt din Craiova. Vei asculta în episoadele acestor podcasturi dialogul cu mai mulți medici, unde vom aborda cele mai des întâlnite curiozități despre diverse specialități. Astăzi vorbim cu medicul specialist de boli infecțioase, șeful secției de boli infecțioase SGEUS Latina și proaspăt tătic, Marius Ionescu. Află care sunt așteptările medicilor de la un medic rezident, cât de mare este potențialul de a te infecta și care este experiența lui ca șef de secție. Să-i dăm drumul!

Intro dr. Marius Ionescu 00:40

00:40 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Marius! Îți mulțumim că ne-ai acceptat invitația și că ești dispus să faci parte din episodul numărul 6 al podcastului Grile-Rezidentiat.ro și că dorești să împărtășești cu viitorii rezidenți câteva din întâmplările tale și greutățile pe care le-ai întâmpinat de-a lungul acestei etape.

00:40 dr. Marius Ionescu: Salut, Cătălina! Salut, Mihai! Salut tuturor care ne ascultă!

Cum s-a pregătit pentru rezidențiat și cât a cântarit punctajul în alegerea specialității 01:03

00:59 dr. Cătălina Voinea: Întrebarea majorității este cum te-ai pregătit pentru rezidențiat și cum a fost această etapă pentru tine? Cât de mult a cântărit punctajul pe care l-ai avut?

01:10 dr. Marius Ionescu: Păi, în primul și în primul rând, eu am fost una dintre ultimele generații, dacă nu mă înșel chiar ultima, care am dat un rezidențiat descentralizat. Adică dădeam decât Craiova cu Brașovul, și ultima generație care a dat din ecene. Nebunia aia cu liniuțe, cu tabelașe, tradusă din chineză în sanscrită și după aia în română, care ne-a pus foarte multe bețe în roate, pentru că literalmente trebuia să reții, să reții efectiv mot-à-mot ce e acolo, adică nu avea, avea un fir al logicii la anumite capitole, dar nu la toate, din păcate. Cum m-am pregătit eu?

01:43 dr. Marius Ionescu: Eu, din păcate, am avut două restanțe în toată facultatea, una la biochimie în anul 1 și una la boli infecțioase în ultimul an, în anul 6. Și în același timp, în vara respectivă, eu din anul 6 învățam la boli infecțioase, lucram de zor la licență, mi-am făcut licența la radiologie și mă duceam în gărzi noaptea cu doctorul de la radiologie ca să îmi fac proiectul. Și, na, erau nopți nedormite de învățat, și între timp ați apărut și voi fix în perioada aia, sau cel puțin în perioada aia eu v-am descoperit, și m-ați ajutat foarte mult. Cum m-am pregătit?

02:20 dr. Marius Ionescu: Cel mai important sfat pentru pregătirea pentru examenul de rezidențiat este să încerci să faci foarte, de cât de multe ori poți simulări. Adică nu neapărat să te duci la simulările efective care se organizează la UMF sau în alte centre. Din punctul meu de vedere, îți printezi un borderou, îți faci 200 de grile de pe Grile-Rezidentiat.ro, de pe orice alt site, și îți pui timerul, pur și simplu.

02:43 dr. Marius Ionescu: Și te concentrezi, te focusezi complet și te deconectezi de tot ce este din jur și faci câteva. Eu am făcut vreo, nu știu, 5 sau 6 simulări de genul ăsta, efectiv, ca să încerc să mă testez, pentru că citeam, citeam, citeam, citeam și la un moment dat, na, mă blocam.

02:57 dr. Marius Ionescu: Nu mai aveam chef, nu mai era, nu mai intra. Și am apucat să fac grile. Și asta a fost, na, nu știu, e cel mai important sfat pe care l-am dat tuturor colegilor care au dat rezi după mine și le-am spus: „Bă, fraților, faceți cât de multe puteți simulări acasă, în liniște, ca să puteți să vă concentrați.” Pentru că oricum liniște o să aveți și în sala de examen, nu contează cine este lângă voi, nu trebuie să vă gândiți că aveți niște supraveghetori acolo cu voi sau că bate ceasul sau ceva. Nu, pur și simplu, acasă, în liniște.

De ce Boli Infecțioase 03:26

03:25 dr. Cătălina Voinea: Cum ai ales bolile infecțioase? A fost ceva de la bun început, de la începutul facultății, care te-a determinat să alegi?

03:31 dr. Marius Ionescu: Mă, Cătălina, nu. Eu m-am văzut chirurg foarte mulți ani, super mulți ani. Eu am avut norocul să avem și cadavru proaspăt în anul I și ne-am apucat să-l tăiem frumos, nu știu ce. M-a pasionat foarte mult anatomia, mai mult și mai mult pentru anatomia. Am intrat la medicină pe chimie sau pe fizică. Am avut de drept și un profesor de meditație minunat, ne făcea practic o lecție de trei ori: o dată pe scris, ne explica, o dată ne desena, și desena minunat, dumnezeiește.

04:02 dr. Marius Ionescu: Și încât avea niște diapozitive și ne explica cu planșe. Am avut Întâmplarea faptului a fost că l-am avut și profesor de asistent de grupă în anul I. Și ulterior, când am ajuns la semiologie medicală sau la chirurgie, am intrat de foarte multe ori în săli de operație. Am închis, am deschis operații, am ajutat, am fost mâna a treia. În principiu, erai mâna a treia tu ca și student.

04:27 dr. Marius Ionescu: Și, nu știu, punctul de cotitură a fost momentul în care a trebuit să ajut un rezident mai mare să taie un picior. Am zis: că, „Bă, pentru mine nu este, adică știu că ajuți un om, știu că este spre binele lui, dar nu aș fi în stare să știu că a doua zi, când se trezește o mână. Am spus că, „Mă, uite, asta a fost, m-ai mutilat.” Pentru mine nu a fost compatibil cu ceea ce vreau să fac.

04:51 dr. Marius Ionescu: Și am avut și norocul să fac un stagiu de șase luni de zile Erasmus în Portugalia, unde am făcut chirurgie generală, chirurgie vasculară, chirurgie plastică. Chiar îmi doream să fiu chirurg la un moment dat. Și am văzut, am intrat și acolo în săli, am făcut... bine, acolo chiar n-am participat absolut deloc. Eram decât observator și mă uitam de departe. Și mi-am dat seama: „Mă, nu. De data asta chiar e gata, e nu. E cel mai bine, mă duc pe medicală și dau eu pastila și aștept să văd ce se întâmplă.” Și de ce bolile infecțioase?

05:21 dr. Marius Ionescu: Păi, am avut un profesor de facultate, un profesor Cupșa, care în momentul în care vorbea avea lumea la picioare. Deci, nu știu, m-a impresionat fantastic de mult. Ne punea filmulețe, ne explica, ne povestea. Adică nu respecta programa, linia cărții, efectiv. Deși era cartea scrisă de dumnealui. Ne-a explicat și ca la proști, dar și pe înțelesul viitorilor medici, pentru că bolile infecțioase se fac în anul 6. „Măi, fraților, uite ce se întâmplă în bolile astea.”

05:51 dr. Marius Ionescu: În bolile astea, ce este într-o varicelă, ce este într-o pneumonie, ce se întâmplă acolo, cum se întâmplă. Și era un fel de imersie așa în fiziopatologie, în anatomie, în ce se schimbă, ce se întâmplă, date de laborator. Și oarecum era destul de interactiv. Și la un moment dat, bine, dumnealui a ținut toate cele 14 cursuri. Au mai venit diverși, diverse alte cadre universitare, care oricum sunt puține acolo.

06:15 dr. Marius Ionescu: Și unul dintre marele, marele meu pas așa de cotitură care a fost, a fost dr. Giubelan. Dr. Giubelan ne explica foarte, foarte pe îndelete ce a însemnat pandemia de HIV, că a fost o pandemie la un moment dat. Și ce m-a determinat pe mine să aleg bolile infecțioase a fost următoarea frază: „Ceasul următoarei pandemii bate, nu știm când va fi fix.” Și am zis: „Wow, ia să vedem. Hai să mergem pe domeniul ăsta.” Pentru că nu mi-am dorit să fiu internist, pentru că, în primul rând, rezidențiatul de 5 ani, dai o pastilă acum și vezi ce se întâmplă peste 7 zile, de fapt, ce e drept.

06:50 dr. Marius Ionescu: Nu mi-am dorit să am patologie cronică pe care să lucrez, mi-am dorit să am patologie acută. Adică are febră, dai un algocalmin, vezi ce se întâmplă, dai un antibiotic și deja începi să vezi efectele. Practic, perioada de spitalizare, în medie, este 7–10–14 zile la o boală infecțioasă. Depinde, bineînțeles, îți dai seama. Dar mi-am dorit mulțumirea acum, înțelegi?

07:12 dr. Marius Ionescu: Nu peste 7 zile sau la recontrol, la 6 luni sau peste un an sau așa și pe dincolo.

07:12 dr. Cătălina Voinea: Și bănuiesc că a contat și faptul că aveai restanță la boli infecțioase și ai ajuns să aprofundezi mai mult.

07:12 dr. Marius Ionescu: Da, da. A fost ne-am un șase în sesiunea din vară, a fost ultimul examen și m-am văzut un pic așa învingător deja. Și nu știu dacă, cred că ai prins și tu problemele cu stațiile de la noi de la facultate.

07:36 dr. Cătălina Voinea: Da, da, da.

07:36 dr. Marius Ionescu: Și oarecum n-am dat importanță. Trebuie să recunosc că am zis: „Lasă, lasă, că am citit, știu, mă duc și trec.” Și lucrurile au fost de așa natură încât nu am fost îndeajuns de bine pregătit. Și asta e, mi-am asumat, am picat un examen, toată lumea mai pică câte un examen. Și da, odată ce am învățat, m-am apucat și am mai citit un pic și în plus pe lângă cartea profesorului Cupșa, pentru că era vară, aveam mai mult timp la dispoziție, și chiar mi-a plăcut foarte mult. Și în momentul în care am aprofundat foarte, foarte mult materia asta, m-am axat pe ea și am zis: „Băi, asta cred că e pentru mine.”

Primul an de rezidențiat 08:11

08:09 dr. Cătălina Voinea: Și apoi, văzându-te rezident, cum îți amintești primul an de rezidențiat? Cam cât de copleșitor a fost?

08:15 dr. Marius Ionescu: Am întâlnit o echipă unică, aș putea spune, adică eu în principiu am fugit cât se poate de mult de numărul unu, pentru că am văzut ce mizerie este numărul unu din toate punctele de vedere. În primul rând, ierarhic. Acolo erai, efectiv, dacă era cineva cu un an mai mare ca tine, erai praful de pe tobă pentru el.

08:36 dr. Marius Ionescu: Adică nu existai, literalmente. Și mai ales noi, studenții, pentru tinerii medici specialiști care erau acolo: nu mă salutat, mi-o spui „domn doctor”. Adică era o discrepanță fantastică, și am ajuns într-un mediu prietenos, într-un mediu simplu, într-un mediu în care nu erau foarte mulți rezidenți. În anul în care eu am luat, am intrat, erau cinci locuri, am intrat cinci, la repartiția mare am fost decât patru și până la urmă am ajuns decât trei. La repartiția mică, mă refer.

09:05 dr. Marius Ionescu: Am ajuns decât trei, nu știu ce s-a întâmplat cu al patrulea, chiar l-am pierdut din vedere. În trei oameni, și plus care erau și ceilalți rezidenți mai mari, chiar era pustiu, aș putea spune. Și doctorița cu care am lucrat eu a avut timp de mine să-mi explice lucrurile. Eu am avut foarte mare noroc în tot rezidențiatul. În principiu, prin toate stagiile prin care am trecut am fost singur și am putut să-mi fac eu lucrurile pe îndelete și să pot să mă ocup eu cu doctorul cu care am lucrat, să înțeleg mai bine și pacientul, și boala, și întotdeauna aveam un carnețel după mine în care îmi notam lucrurile pe care le știam.

09:40 dr. Marius Ionescu: „Astăzi nu știu asta, mă duc acasă, citesc, mâine știu asta.” Și am avut timp; adică, dacă eram 20 de oameni, poate că nu apuca să ne spună la toți fiecare. Și nu se acoperea. Și pe lângă asta, doctorița cu care am lucrat eu era și cadru universitar și m-a ajutat și pe chestia asta: „Uite, vezi că eu astăzi prezint studenților chestia asta. Ce-ar fi să citești și tu asta și vorbim și noi mâine dimineață, după raportul de gardă. Și m-a implicat foarte mult în chestia asta. Da.

Așteptările medicilor din partea unor proaspeți rezidenți 10:06

10:05 dr. Cătălina Voinea: Dar venind ca student și acum rezident, cam cât de mari sunt așteptările medicilor de la un proaspăt rezident?

10:14 dr. Marius Ionescu: La boli infecțioase nu sunt foarte mari. Pentru că se știe foarte clar că bolile infecțioase nu sunt, cum am auzit, mă rog, în anumite cercuri, medicină internă cu un pic de febră. Nu, nu este așa. Trebuie să știi foarte multă antibioterapie, trebuie să știi foarte multă fiziopatologie, trebuie să știi și partea de laborator, care la multe, multe specialități clinice nu îți trebuie. Adică laboratorul e laborator, tu trebuie să-ți faci treaba, să dai medicamentele.

10:39 dr. Marius Ionescu: A fost copleșitor prin prisma faptului că în primele săptămâni mi s-a oferit un ghid, de Antibiotics Essentials, de Burke și Cunha, care este biblia infecționiștilor din America. Și mi-au spus: „Uite, noi aici la spital avem antibioticele astea, 4, 5, 7, cu care trebuie să jonglăm. Nu te lua după cartea asta, dar trebuie să o știi.” Adică ai linia întâi, dacă nu merge linia întâi, ai linia a doua, și cum faci switch-ul din intravenos în per os.

11:10 dr. Marius Ionescu: Ei bine, noi nu le aveam pe niciunul dintre ele. Și trebuia să fii un pic mai altfel, adică trebuia să te duci înapoi la farmacologie, trebuia să te întorci un pic la origini, să zic așa, ca să încerci să-ți dai seama fiecare antibiotic cu ce se ocupă, fiecare pe ce aparat țintă merge, și să încerci să te, mă rog, mulezi pe lipsurile pe care le-ai găsit acolo.

Programul de lucru 11:36

11:32 dr. Cătălina Voinea: Din punct de vedere al programului, cum arăta o zi din viața unui rezident?

11:38 dr. Marius Ionescu: O zi din viața unui rezident: raportul de gardă la 8 dimineața, în aula mare, cu cele două secții de adulți și secția de copii. Se spuneau problemele, se spuneau pacienții de urmărit, întotdeauna doctorii cu care lucrai te trimiteau, pentru că eram puțini: „Vezi că este un copil care are patologia cutare, vezi că este un adult la etajul cutare, la salonul cutare, du-te să vezi, citește foaia, vezi analizele.” Toate lucrurile astea se întâmplau undeva până la 8 jumătate, în care te mai uitai, te mai aranjai, undeva în jur de 8 jumătate, 9 fără un sfert, începea vizita.

12:13 dr. Marius Ionescu: Asta era de luni până vineri. Joia era vizita mare. Vizita mare cu șeful de secție, în care tu trebuia să prezinți cazurile, nu cu foile în brațe.

12:13 dr. Cătălina Voinea: Tu, rezidentul.

12:13 dr. Marius Ionescu: Tu, rezidentul, bineînțeles. Și era un exercițiu pentru noi, pentru că ne ajuta pe noi să ne formăm o prezentare de caz. Ne-a ajutat extraordinar de mult acest aspect, pentru că nu spuneai: „Uite, e o doamnă care a făcut febră și a tușit și are pneumonie.” Nu. Descriai un pic mai mult și spuneai și analizele de laborator, și trebuia să le reții, trebuia să le știi pe de rost.

12:45 dr. Marius Ionescu: Terminai vizita, te duceai înapoi la foi, scoteai analizele care poate apăreau după aia, scriai condica de medicație și ulterior, în funcție de ce era la biroul de internări, pentru că este birou de internări la Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” Craiova, ce era la birou de interner, mai coborai și tu să te mai uiți. Adică era o chestie, nu știu, m-am simțit ca în familie. Trebuie să recunosc că a fost o mare familie și îmi pare foarte rău că am plecat de acolo.

Gărzile 13:12

13:09 dr. Cătălina Voinea: Și din punct de vedere al gărzilor, câte gărzi este obligat un rezident de anul I și ulterior ceilalți ani să facă pe lună?

13:19 dr. Marius Ionescu: Măi, aici diferă foarte mult. Bolile infecțioase la noi, la Craiova, sunt împărțite în linie de gardă adulți și copii. Doctorul cu care lucrezi poate nu face linie de gardă pe copii sau poate nu face pe adulți, depinde de situație. În general, nu ai un stagiu predefinit în curriculă boli infecțioase adulți, boli infecțioase copii sau boli infecțioase HIV. Tu ai un stagiu general de boli infecțioase și, în principiu, ți se stabilește în cadrul rezidențiatului.

13:48 dr. Marius Ionescu: „Vezi că trebuie să faci atâtea luni pe HIV, atâtea luni pe copii, atâtea luni pe adulți.” Bineînțeles, marea majoritate ne-am axat pe adulți pentru că, na, întotdeauna pleci cu ideea: „Nu, lasă că fac câteva luni acolo boli infecțioase copii, și nu sunt pediatru.” Nu, eronat. Gărzi obligatorii. Gărzi obligatorii aveai cam câte avea doctorul. 4, 5, 6. Dar nu erau gărzi de 24. Am prins perioada romantică. De ce?

14:12 dr. Marius Ionescu: Pentru că în perioada în care eram eu rezident se renova etajul 6 și acolo era cabinetul de rezidenți și nu aveam unde să stăm. Și de regulă noi stăteam până la 11, 12 noaptea și după aia plecam acasă, ca a doua zi la ora 8 dimineața să ne întoarcem. Oricum, în principiu, pe noapte, la Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” ajung rebuturile de la numărul 1. Adică ce a avut o febră și nu a luat internele, cardio sau mai știu eu ce ajunge la noi. Că asta a fost să fie întotdeauna. În general, bolile infecțioase este ultima stație, cam întoarce în orice spital te duci.

14:12 dr. Cătălina Voinea: Iar sporul, ai zis, adulți, copii și HIV.

Sporul 14:45

14:46 dr. Cătălina Voinea: Sporul este același pe adulți, copii și HIV?

14:49 dr. Marius Ionescu: Nu, nu este același disclaimer. Nu trebuie să ne luăm specialitatea după spor. Deci, în primul și în primul rând, nu trebuie să ne gândim: „Aoleu, eu mă duc pentru bani.” Nu, tată, te duci pentru ce-ți place. Nu trebuie să te gândești că mă duc la boli infecțioase pentru că fac 80 de milioane, 90 de milioane. Eu am avut 14 milioane, 1441 de lei, primul meu salariu. Nu mi-e rușine să-l spun, cu spor de 15%. Asta a fost primul spor pe care l-am avut în boli infecțioase adulți.

14:49 dr. Cătălina Voinea: Și 15% era sporul?

15:19 dr. Marius Ionescu: Da. Un pic jignitor, pentru că neurologia întotdeauna a avut 50% spor. Dar asta e altă discuție. Între timp a crescut sporul și a ajuns la 55% spor pe adulți, 65% spor pe copii. A fost, mă rog, e o lege pe HIV și pe TB. Este undeva între 85% și 100% sporul și îl decide spitalul cât el dă. Eu am prins cu 100% la HIV. Dar era tot perioada înainte de mărirea salariilor și, mă rog, mi-au prins minunat de bine banii respectivi.

15:51 dr. Marius Ionescu: Dar, oricum, banii nu trebuie să fie o motivație. O repet și o spun. Trebuie să te gândești că, da, trebuie să mănânci, trebuie să te îmbraci, trebuie să conduci o mașină, dacă ai, să o alimentezi cu benzină sau să, mă rog, să-ți mai faci anumite mofturi, excursii și așa mai departe. Dar nu trebuie să fie o motivație pentru tine banul. În medicină, dacă o faci pentru bani, nu știu, mai bine te lași, din punctul meu de vedere.

Cele mai interesante aspecte ale acestei specialități 16:13

16:12 dr. Cătălina Voinea: Și după toată experiența ta ca rezident, care ți-e par cele mai interesante aspecte ale bolilor infecțioase, aceste specialități?

16:19 dr. Marius Ionescu: Măi, cel mai interesant aspect al bolilor infecțioase este faptul că la biroul de internări îți vine un pacient cu febră, da, în marea majoritate a timpului. Pentru că asta îl împinge către un spital de boli infecțioase. Și ulterior trebuie să începi analizele, să începi investigațiile, să vezi dacă este o afectare pulmonară, dacă este o afectare urinară, dacă este o afectare cutanată, dacă este o afectare neurologică.

16:42 dr. Marius Ionescu: Adică mi se pare senzațional că un simptom atât de mic, atât de uneori de nebăgat în seamă pentru foarte mulți, o febră, te poate duce într-un domeniu atât de vast, atât de, nu știu, adică dacă am putea să scriem sau, mă rog, dacă s-ar găsi cineva în lumea asta să scrie o carte despre febră, cred că ar trebui, nu știu, câteva mii de pagini.

17:05 dr. Marius Ionescu: Pentru că include foarte, foarte multe aspecte. Este, În primul și în primul rând, gândește că este febră plus tuse e pneumonie, febră plus probleme urinare este o infecție urinară, febră plus fotofobie și cefalee, te duci pe o meningită. Dar pacientul, și poate nu neapărat pacientul român sau pacientul oltean, sau, mă rog, craiovean, vine și spune că „mi-e rău”, și „ce-ai pățit atât.

17:28 dr. Marius Ionescu: „Fac temperatură.” Ei, și de aici trebuie să începi. De aici trebuie să începi cu întrebările, să ai o anamneză cât mai țintită, să faci un examen obiectiv cât mai bine pus la punct și să, nu știu, să te pregătești pentru faptul că nu întotdeauna există o singură boală. Tu nu trebuie să tratezi niciodată, și asta e un sfat pe care îl dau iar, la fel, tuturor oamenilor care mă ascultă: noi nu tratăm boala, ci tratăm pacientul. Tratăm bolnavul.

17:53 dr. Marius Ionescu: Noi trebuie să privim bolnavul ca, din punct de vedere holistic și să ne gândim la el că este un individ căruia nu îi dai un algocalmin, trece febra și l-ai lăsat în pace. Nu, trebuie să te gândești ce antibiotice ia cu ce ce antibiotice administrezi, cu ce alte medicații ia el, și trebuie să te gândești exact la toate interacțiunile.

18:09 dr. Marius Ionescu: E destul de complicată specialitatea de boli infecțioase din punctul ăsta de vedere, pentru că e o abordare destul de amplă în domeniul medicinii interne. Adică, deși este o bucățică, și, spre exemplu, Franța abia acum 2–3 ani de zile s-a despărțit și a devenit specialitate de sine stătătoare; până acum, când eram cel puțin rezidențiat, era întâi internist și după aceea te supraspecializai pe boli infecțioase. Și și-au dat seama că nu mai pot nici francezii să mai țină chestia asta în picioare și să facă boli infecțioase de la bun început.

18:41 dr. Marius Ionescu: E o specialitate amplă, masiv de mult de învățat, din punctul meu de vedere, și, în același timp, nu știu, fascinantă, mi-a plăcut foarte, foarte mult. Adică, revenind un pic la prima întrebare, cum m-am gândit să-mi aleg boli infecțioase?

18:59 dr. Marius Ionescu: A fost, cred, că, prima opțiune și nu o regret niciodată. Nu știu, nu aș putea niciodată să mă întorc la anul 6 și să mă gândesc: „Wow, ce aș putea să mai iau eu de pe lista asta de specialități medicale?”

19:12 dr. Marius Ionescu: Nu, boli infecțioase, 10 din 10.

19:12 dr. Cătălina Voinea: Doamne, ce mă bucur!

Competențe 19:18

19:17 dr. Cătălina Voinea: Există competențe care sunt compatibile cu specialitatea de boli infecțioase, pe care ar trebui să le știe, și să le încerce și să participe viitorii rezidenți?

19:26 dr. Marius Ionescu: Da. În primul și în primul rând, ecografia. Este, din punctul meu de vedere, n-am făcut încă competența de ecografie, am de gând. Se face chiar aici, la Craiova, la numărul 2, cu profesoara Enăchescu. Ea este chiar și prima, dacă nu mă înșel, care a adus ecograful la noi în Craiova sau, mă rog, care a făcut printre primele ecografii la noi în Craiova, în anii '90, romantică perioadă. Pentru că noi, la spitalul de boli infecțioase și, în general, în orice clinică de boli infecțioase, dispensarizez hepatite.

19:55 dr. Marius Ionescu: Și trebuie să vezi cum merge. Și pe lângă chestia asta, poate că ușor, ușor ai timp să... și, mă rog, ai fondurile necesare chiar și într-un spital mixt să-ți aduci un FibroScan, ca să vezi gradul de fibroză al ficatului în cadrul unei hepatite acute... trebuie că, o, hepatite cronice virale B sau C.

20:13 dr. Marius Ionescu: Asta ar fi unul dintre lucrurile pe care aș sfătui pe oricine să le facă. Pentru că ajungi specialist ca mine și nu mai ai timpul necesar. Ar fi bine să ți-o faci din rezidențiat. Este unul dintre lucrurile pe care chiar le regret că n-am apucat să le fac. Sunt două module, costă niște bănișori, e drept, dar în momentul de față, cu salariile care au crescut destul de mult, îți permiți, nu mai suntem în anul întâi, cum am avut o timp în salariu și așa mai departe.

20:40 dr. Marius Ionescu: Una la mână. A doua la mână: în momentul de față, scuză-mă, în momentul de față trebuie să fii foarte conștient de faptul că unul dintre principalele lucruri pe care trebuie să le faci în momentul în care intri în specialitatea de boli infecțioase este să faci puncții lombare. Pentru că este singura metodă de diagnostic pentru bolile infecțioase neurologice: meningită, encefalită. Și să poți să diagnostichezi exact ce este acolo.

21:06 dr. Marius Ionescu: Da, ți-e frică. Da, o să-l doară un pic, dar dacă nu încerci, n-ai ce pierde. Trebuie să știi că în momentul în care tu ajuți un om... Pe principiul medicinii, care este „do no harm. Nu fă rău. Tu faci bine, de fapt, și tu ești pus acolo să faci bine. Da, îi faci o înțepătură în coloană pe care o face și anestezistul, și terapistul și, mă rog, se face anestezie și chiar în sălile de operație, dar tu acolo, practic pe viu, să zic așa, îi bagi un ac în coloană; sună foarte ciudat.

21:36 dr. Marius Ionescu: Și așa, când se uită oamenii la mine, și o să zică: „Aoleu, ăștia bagă ace în coloană.” Nu, nu suntem acupuncturiști. Nu, ajutăm oameni. Pentru că ai niște criterii. Vezi lichidul, cum este: normotensiv, hipotensiv, hipertensiv. Îl vezi după aia neprobetancare, îl duci în laborator și îl vezi dacă este tulbure, dacă este clar, dacă are niște caracteristici care, din capul locului, până să-ți vină anumite rezultate, tu deja te poți orienta și poți să-i administrezi deja primele antibiotice sau, mă rog, primele medicamente țintit și exact cum trebuie.

22:08 dr. Marius Ionescu: Adică, explorarea asta este una dintre competențe, să zic așa, dar trebuie să fie o îndeletnicire, de fapt și de drept, a ta, ca și medic de boli infecțioase. Eu recunosc că am făcut primele puncții lombare în anul 3 de rezidențiat. Și mi-a fost frică. Foarte frică. Doamne, mă uitam acolo.

22:29 dr. Marius Ionescu: Văzusem o grămadă de puncții lombare efectuate, dar mă uitam acolo: „Aoleu, cum să-mi iau spațiul ăsta, să-l caut...”, să-l mă uit acolo să văd unde e, cum bag, până unde bag. Dar, odată ce ai făcut una, două, trei, deja ți se pare normal și natural. E drept, o să ratezi câteva. Nu zice nimeni.

22:47 dr. Marius Ionescu: Adică, trebuie să te gândești că a eșua înseamnă a progresa, în cel puțin în direcția „Doamne, am greșit acum, lasă că, uite, încerc spațiul de mai sus sau rog pe altcineva, și următoarea o să-mi iasă mie.” Adică nu trebuie niciodată să te dai bătut. Nu trebuie niciodată să te gândești: că „Am greșit, aoleu, nu mai fac niciodată chestia asta, sunt un prost.” Nu. Dar este unul dintre lucrurile pe care trebuie neapărat, neapărat să știi să le faci.

22:47 dr. Cătălina Voinea: Deci nu trebuie să fii specialist sau rezident în ultimul an ca să faci această manevră?

23:17 dr. Marius Ionescu: Nu. În mod normal, este la latitudinea medicului cu care lucrezi. Pentru că medicul este obligat să-ți arate de câteva ori să faci chestia asta, și trebuie să te gândești că vei ajunge într-un spital județean de urgență în care, cum e cazul meu, care până în COVID noi nu eram separați pe boli infecțioase copii și adulți. Nu, noi vedem tot. Și adulți, și copii.

23:36 dr. Marius Ionescu: Și trebuie să știi că poate nu ai norocul să te duci pe o specialitate strict de adulți. Trebuie să te pregătești în timpul facultății, în timpul rezidențiatului, trebuie să te pregătești să faci puncție lombară și la adulți, și la copii. La copii, deși poate îți pare un pic mai rău, este mult mai ușor, pentru că au coloana mult mai flexibilă și ligamentele sunt mult mai laxe și vei putea să efectuezi mult mai ușor puncția lombară.

23:58 dr. Marius Ionescu: La adulți și, în general, la bătrâni este din ce în ce mai greu, pentru că sunt ligamentele din ce în ce mai rigide, totul. Este un pic mai tasat, este o coloană vertebrală care este ca un trunchi, efectiv, la un moment dat, de copac și nu găsești niciun spațiu.

24:10 dr. Marius Ionescu: Pentru asta intervine, spre exemplu, terapia intensivă, care e o altă tehnică pe care chiar mi-aș dori foarte mult să o învăț și-o la un moment dat: cumva, intrarea prin lateral a coloanei vertebrale. Dar asta este o discuție pe care trebuie să o ai după ce știi să faci exact puncția lombară cum trebuie.

Cel mai memorabil caz 24:25

24:24 dr. Cătălina Voinea: Dar dacă stăm să ne gândim, având o patologie atât de vastă, și sunt convinsă că ai văzut o grămadă de cazuri, e vreunul care ți-a rămas în minte ca fiind cel mai interesant pe care l-ai văzut?

24:35 dr. Marius Ionescu: Cazurile care mi-au rămas în minte sunt mai exact două. Am avut în... nu mai țin minte ce an, cred că anul 3 de rezidențiat, dacă nu mă înșel, patologie antrax. Noi, Ultimul caz de antrax în Craiova l-au văzut, să se măndulși de fapt și de drept, l-au văzut să se măndulși prin 1975 și ceva, în genul ăsta, și, mă rog, o poveste foarte interesantă.

24:56 dr. Marius Ionescu: Un domn se prezintă la UPU, la numărul 1, spune că a intrat în pătul cu lemne, l-a mușcat un păianjen de deget și avea o bubă neagră. Na, bineînțeles, noi, cei tineri, noi nu mai știm să mai tratăm boli pe care nu le-am văzut acum, recent. Adică, gen holeră, difterie, antrax, nu prea le mai recunoaștem, pentru că nu le avem de uz de zi cu zi.

25:22 dr. Marius Ionescu: Și, bineînțeles, și în facultate. Te uiți la ele, treci peste, că nu o să-mi cad din asta, că nu prea e pe aici. Da. S-a dus la numărul 1, a fost internat la secția de chirurgie plastică, fiind acolo pe antibioterapie, a fost trimis în consult la boli infecțioase și una dintre doctorițele care era de gardă atunci s-a gândit: „Măi, hai să luăm și o cultură din deget. Să vedem totuși ce este acolo.”

25:44 dr. Marius Ionescu: Omul, simțindu-se cu musca pe căciulă, întorcându-se la numărul 1, a spus: „Știți, soției mele nu prea îi este bine, cred că și pe ea o fi mușcat-o ceva.” Ei, soția a ajuns de urgență la boli infecțioase, pentru că avea sindrom de compartiment, era mâna plină de flictene și, mă rog, a fost în pericol să i se amputeze antebrațul.

25:44 dr. Cătălina Voinea: Wow.

25:44 dr. Marius Ionescu: A fost senzațional din mai multe puncte de vedere. În primul rând, te întâlnești cu pacientul care minte.

26:14 dr. Cătălina Voinea: Revenind la zicala clasică din Doctor House: Everybody lies.

26:14 dr. Marius Ionescu: Da. Pacientul care minte și pacientul la care trebuie să te gândești tu, prin ce știi tu și la ce te poți gândi, tu să faci un diagnostic diferențial foarte, foarte amplu, ca să te gândești: „Măi, bubița aia ce poate fi, de fapt, ce e drept?”

26:30 dr. Marius Ionescu: Da, poate să fie o toxidermie, poate să fie antrax, poate să fie orice. Pe cazul ăsta al femeii, de fapt, ce e drept, care a rămas la noi internată — bărbatul a rămas la numărul 1, la plastică, femeia a ajuns la noi, a fost în terapie intensivă, mă rog, până la urmă a scăpat —, am și făcut o lucrare, un poster pentru Conferința Națională de Boli Infecțioase la Timișoara și am luat premiul 1.

26:30 dr. Cătălina Voinea: Felicitări!

26:30 dr. Marius Ionescu: Mulțumesc!

26:55 dr. Marius Ionescu: Iar al doilea caz pe care l-am prezentat la Craiova a fost un caz de leishmanioză. Așa. A fost la noi internat un pacient pe clinica de adulți 1, un pacient care se tot interna, se tot interna cu febră, dureri abdominale și splenomegalie și hepatomegalie, și nu-i dădeam de cap, literalmente, adică nu era, nu a fost efectiv pacientul meu, dar l-am urmărit prin prisma faptului că știam că avea internări repetate, vreo 3–4–5 internări cu aceeași simptomatologie.

27:21 dr. Marius Ionescu: Și, mă rog, tot la fel, el era muncitor și se întorsese de câteva luni de zile și asta a fost să fie. Până la urmă, un om simplu și din mediul rural nu-și găsea o soluție la sindromul febril pe care îl avea. Practic, odată ce l-am trimis la Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” București, care este și de boli tropicale, i s-a pus diagnosticul de leishmanioză, dar a fost o chestie foarte, foarte interesantă, pentru că ecografiile seriate și toate hemoculturile și toate uroculturile și toate lucrurile erau negative,

27:57 dr. Marius Ionescu: anume, pentru că, na, spun încă o dată, la asta te gândeai, te duceai pe bolile pe care le știi în mod normal, și întotdeauna îți apare ceva care te dă peste cap. Știi? Adică: „Wow, la asta nu m-am gândit, dar trebuie să fim foarte, foarte atenți pentru că, na, uite, schimbările climatice sunt din ce în ce mai multe, și acum, nu știu, 20 de ani nu aveai virusul West Nile prin țânțari la noi în România, nu aveai leishmanioză, nu aveai tot felul de boli tropicale, și prin faptul că căldura, mă rog, valul de căldură avansează către zona temperată, o să apară din ce în ce mai multe boli tropicale, și e foarte mișto.

Minusurile acestei specialități 28:32

28:30 dr. Cătălina Voinea: Wow. Dar cu ce minusuri te-ai întâlnit în această specialitate?

28:30 dr. Marius Ionescu: În această specialitate sau în acest spital? E o întrebare care merge în două direcții, de fapt.

28:30 dr. Cătălina Voinea: Rezidențiatul, având în vedere că ți l-ai făcut într-un spital, mă gândesc: că cu ce te-ai întâlnit și ce îți era cel mai greu, cu ce te confruntai zilnic?

28:52 dr. Marius Ionescu: Lipsa de aparatură, lipsa de reactivi pentru analize. Fiecare spital are un buget limitat, bineînțeles. Nu pot să dau vina pe management sau pe ceva, asta este politica actuală și este una defectuoasă, din punctul meu de vedere. Da, nu avem uneori cu ce să facem anumite analize anumitor pacienți, nu avem reactivi să lucrăm decât analize uzuale sau avem un număr limitat pe lună de analize, pentru că astea sunt kiturile, și nu sunt dispus să fac compromisuri, din punctul meu de vedere.

29:25 dr. Marius Ionescu: În același timp, orice spital de boli infecțioase, consider că pur boli infecțioase, monospecialitate, simte nevoia, este nevoie pregnantă de un computer tomograf. Adică, pe lângă ecografie, radiologie, ai nevoie și de un computer tomograf, pentru că întotdeauna trebuie să vezi mai în profunzime ce se întâmplă în plămânul respectiv, pentru că o radiografie, chiar și față-profil, nu poate să-ți arate o pneumonie îndeajuns de bine pusă la punct cum ți-o pune computerul tomograf.

29:54 dr. Marius Ionescu: Ca și specialitate, ce lipsește la noi în țară: lipsesc niște cărți puse bine la punct. Au început acum profesorul Streinu-Cercel și cu profesorul Emanoil Ceaușu au început să facă niște cărți, dar este, din punctul meu de vedere, too little too late, pentru că sunt deja generații care s-au chinuit cu cărțile din 1990–1991, când în boli infecțioase cam orice antibioterapie sau, mă rog, orice

30:20 dr. Marius Ionescu: chestie specifică de boli infecțioase se schimbă cam la 4–5 ani, la 4–5 ani; adică întotdeauna gândește-te că apare antibiotic să se înșați o dată pe an cu mici modificări, adică se mai ajustează un pic altfel în funcție de rata de filtrare glomerulară un anumit antibiotic sau mai știu eu ce, adică apar ghidurile americane, pe care suntem nevoiți să le urmăm, pentru că în țară nu avem, din păcate; adică eu am dat specialitatea din 4–5 cărți

30:47 dr. Marius Ionescu: și cea mai recentă era una din 2001, dar era revizuită, să ne înțelegem, și eu asta simt că este nevoie acum. Sper ca profesorul Streinu-Cercel și acel și Emanuele Ceaușu să-și ducă la bun sfârșit edițiile de cărți pe care le publică acum, pentru că sunt absolut vitale unui tânăr rezident.

Provocări 31:05

31:04 dr. Cătălina Voinea: Și alte provocări pe care le-ai întâlnit ca și rezident în această specialitate, cu pacienții, de exemplu?

31:04 dr. Marius Ionescu: Provocarea cu pacienții, cum să-ți explic eu?

31:18 dr. Marius Ionescu: Intervine acum un curent nou: „Eu am drepturi. Eu am drepturi, eu știu mai bine decât tine.” Nu că scrie pe internet, nu că mi-a spus cutare. Am avut norocul și ghinionul în același timp, bine, mai mult norocul, de fapt și de drept, să trăiesc pe viu epidemia de rujeolă de acum 5 ani de zile, care a făcut ravagii în țară. Bine, în continuare este epidemie de rujeolă, pentru că rata de vaccinare este absolut undeva la pământ.

31:45 dr. Marius Ionescu: Și veneau diverși pacienți cu copilul lor, pe care îl îmbrăcau în roșu, pentru că așa trece rujeola, sau i-au dat o picătură de vin, două, sau: „Domnule, eu nu mă vaccinez pentru că autism, pentru că nu știu ce, pentru că nu știu ce, pentru că sunt vaccinurile făcute în Franța și nu sunt făcute la contact. Poți să-ți înșiri o grămadă, n motive. Asta este principala, nu știu,

32:15 dr. Marius Ionescu: principala problemă pe care o are pacientul român. Pacientul român și, mă rog, nu numai pacientul român. Pacientul care nu are încredere într-un sistem medical, pentru că la noi în țară încrederea în sistemul medical este una complet la pământ, pentru că de-a lungul timpului am fost șpăgari în halate albe, am fost

32:31 dr. Marius Ionescu: „medicii dorm, își trimit rezidentul, medicul nu face nimic, medicul bea cafele, medicul...” Deci întotdeauna s-a spus ceva despre medici în general de rău. Niciodată nu s-a văzut partea bună a lucrurilor. Adică uită-te și tu câte personalități medicale avem care au fost nevoite să plece în afară pentru că nu mai puteau să mai profeseze aici din cauza mediei, din cauza pacienților, din cauza tuturor lucrurilor negative care se spun.

32:59 dr. Marius Ionescu: Provocare. Provocarea este să convingi pacientul că tu ești medicul și tu ai făcut o facultate, și tu nu te bagi și nu ești peste domeniul lui. Adică, dacă el e inginer, tu nu-i spui lui cum să își facă meseria. Așa că: „Dom'le, lasă-mă pe mine să-mi fac și eu treaba. Uite, îți explic despre ce este vorba, ce face antibioticul ăsta, ce face medicamentul ăsta, ce face antiviralul ăsta, ce face fiecare chestie, dar lasă-mă pe mine să te ajut.”

33:27 dr. Marius Ionescu: Pacienți care refuză radiografii, pacienți care refuză antibiotice, pacienți care: „Dom'le, nu stau cu ăla în salon, pentru că tușește.” „Păi, datune, dar tu ești, în general, în spitalul de boli infecțioase; îi cohortăm pe saloane și pe patologie, adică aici avem patologia respiratorie, aici avem patologia digestivă, aici avem patologia neurologică.” Tot felul de pretenții, tot felul de... câte și mai câte. Practic, pacientul român sau pacienții pe care i-am întâlnit eu, în general, este un moftulos. Adică își găsește noduri și cozi astfel încât să-ți pună ție bețe în roate în meseria pe care o încerci să o exerciți.

Cât de mare este potențialul de a te infecta 34:01

34:00 dr. Cătălina Voinea: Cât de mare e potențialul de a te infecta? Ți-a fost vreodată frică?

34:05 dr. Marius Ionescu: Oh, da. Da, da, da, da. De foarte multe ori, dar am plecat cu... de la premisa că îmi place ce fac. Îmi place ce fac și îmi asum ce se întâmplă în momentul de față. Am făcut angine pultacee nenumărate. Nenumărate. Am devenit și alergic la penicilină între timp, de câte ori am făcut angine pultacee. Deci, în principiu, cam după, nu știu, două, trei gărzi de copii făceam o angină pultacee. Da, era sezonul de scarlatină, eu inevitabil făceam o angină pultacee.

34:35 dr. Marius Ionescu: Asta a fost, am eu, probabil, un teren mai tarat în gât, la nivelul amigdalelor. Dar, da, mi-a fost frică. Mi-a fost frică de meningita meningococică. Mi-a fost frică, dar, bine, avem profilaxie. Adică, trebuie să ne gândim: în momentul în care te duci într-un spital de boli infecțioase, n-am să uit cuvintele conferențiarului Diaconescu, care ne-a spus: „Măi, fraților, în momentul în care pășiți, ați făcut primii pași în acest spital, ați dezvoltat anticorpi.”

35:01 dr. Marius Ionescu: Adică, eu merg și pe principiul ăsta: într-un spital de boli infecțioase, și dacă vrei să lucrezi într-un spital de boli infecțioase, nu este loc de regim, nu este loc de „n-am timp să mănânc dimineața”, nu este loc de, nu știu, mese neregulate. Adică trebuie să încerci pe cât posibil să te alimentezi cum trebuie, să te odihnești cum trebuie. Da, este o specialitate care îți mănâncă timp dacă lucrezi într-un spital județean de urgență.

35:26 dr. Marius Ionescu: Dar, dacă lucrezi într-un spital de boli infecțioase, alocă-ți un timp pentru masă. Pentru că trebuie să... corpul tău are nevoie de ceva cu care să lupte. Și trebuie să-l pui cât mai bine la punct, și mese sănătoase, de preferat. Adică nu hamburger și shaorma sau, mă rog, muncă pe fast-food, mâncare pe sponge.

Imunitatea scăzută: o contraindicație? 35:45

35:45 dr. Cătălina Voinea: Dar dacă tu, ca persoană, ai o imunitate mai scăzută de obicei sau ai o patologie în această direcție și îți dorești cu adevărat să faci, să fii rezident pe boli infecțioase, ai recomanda, ai încuraja să facă asta?

35:59 dr. Marius Ionescu: E un pic mai riscant. E un pic mai riscant. Adică trebuie să te gândești că, nu știu, dacă ai o patologie hematologică sau oncologică, nu neapărat că aș recomanda, dar aș zice că mai bine mai gândește-te un pic mai bine. Dacă ești dispus să îți riști, nu știu, propria sănătate pentru o pasiune.

36:20 dr. Marius Ionescu: Bineînțeles, dacă știi că este singurul lucru pe care vrei să-l faci în viața asta, go for it. Adică nu sunt eu aici să spun să nu faci chestia asta. Eu sunt aici să spun să fii atent cu tine. Eu sunt aici să spun să te protejezi, să fii cât mai atent la tot ce faci, pe ce pui mâna, cum te speli, cum te dezinfectezi.

36:41 dr. Marius Ionescu: Bineînțeles, purtatul măștii este mandatoriu într-un spital de boli infecțioase, nu neapărat acum, că e epidemia de COVID, ci întotdeauna. Dar pe undeva parcă aș zice să se gândească un pic mai departe. Am foști colegi care au avut probleme de imunitate și probleme de sănătate, care și-au ales alte specialități, medicină de familie, laborator, genetică, tocmai din acest motiv. Poate că ar fi fost dispuși să-și ia boli infecțioase, dar e un sfat de urmat și de luat în calcul.

37:14 dr. Marius Ionescu: Totuși, să te gândești de două ori dacă îți alegi specialitatea de boli infecțioase, pentru că în perioada celor patru ani de rezidențiat nu știi ce poate să-ți vină la ușă. Poate să-ți vină o boală înalt transmisibilă, pe care poate, din păcate, nu poți să o diagnostichezi la timp, și reușești să te contaminezi și tu.

Stagii de practică în străinătate: da sau nu? 37:29

37:29 dr. Cătălina Voinea: Ce părere ai despre stagiile de practică în străinătate? Ți se pare că pregătirea din România este suficientă? Sau încurajezi să plece și în altă țară?

37:38 dr. Marius Ionescu: Stagiile în străinătate... e un pic mai dificil aici, pentru că, spre exemplu, Franța, care ne primește cu brațele deschise pe cam toate specialitățile, ai nevoie de boli tropicale, pentru că acolo este un amalgam de persoane: care ei, fiind fost imperiu, ei au rezidenți din foarte multe țări și ai o patologie mult mai vastă nu știu sigur știu, m-am interesat într-o perioadă cum să ajungi în Franța, și știu sigur că îți trebuiau

38:11 dr. Marius Ionescu: minim 6 luni de zile de boli tropicale ca să poți să practici ca rezident în Franța. În Anglia poți să te duci cu RMO pe boli infecțioase, nu este nicio problemă, dar tot la fel îți trebuie ceva mai mult decât boli infecțioase adulți, boli infecțioase copii; trebuie să știi și să ai o bază și pe partea de HIV, pentru că tu acolo te duci pe boli infecțioase, tot la fel, general, și la ușă poate să-ți vină orice, și trebuie să știi tratamente, trebuie să știi atitudine terapeutică, trebuie să știi managementul pacientului cu HIV.

38:37 dr. Marius Ionescu: Da, recomand, dar recomand să fii foarte, foarte bine atent și să te apuci din timp să cauți exact unde vrei să te duci, ca să știi ce cerințe sunt. La noi în țară, pregătirea... mă rog, la noi în țară nu, la noi în țară la noi în Craiova, pregătirea, patologia este, de fapt și de drept, nu foarte vast Adică, na, uite, te întâlnești cu antrax, cu leishmanioză o dată la nu știu cât timp; în general ai pneumonii, boli gastrointestinale,

39:02 dr. Marius Ionescu: na, meningite, care sunt la ordinea zilei cam peste tot, și bolile eruptive ale copiilor, bineînțeles, și cu bolile gastrointestinale la copii nu e o patologie atât, atât de vastă la Craiova. Ce recomand, și cea care este unul dintre marile mele regrete, este că n-am ajuns practic medicina la „Matei Balș”; acolo bate cea sunt boli infecțioase. Adică am fost acolo la niște conferințe și, respectiv, la niște cursuri de formare profesională, și mi s-a părut, nu știu, wow,

39:32 dr. Marius Ionescu: SF, literalmente, ce e acolo și ce pot să facă oamenii și cât de repede pot să diagnosticheze un om și câtă dotare au acolo. Bine, mi se pare normal, e capitală, este institutul național de boli infecțioase, e normal ca ei să fie undeva aici sus. Mi se pare ușor, na, e păcat faptul că noi, fiind un centru regional de boli infecțioase și de HIV-SIDA, unde se descarcă practic 5 județe, să nu fim undeva

39:59 dr. Marius Ionescu: la un nivel, nu știu, undeva mult, mult mai sus. De ce spun asta? Am plecat în anul 4 să fac linie de gardă în CJUS Latina oricum, le mulțumesc tot doctorilor de la Craiova, pentru că tot ei m-au îndrumat către acest pas —, și fiind totuși un spital județean de urgență cu o secție de boli infecțioase integrată, altfel este aprovizionarea cu medicamente, altfel sunt dotările, altfel sunt echipamentele, altfel sunt investigațiile. Adică mi-aș dori ca un spital de boli infecțioase să poată să facă tot ce poate face un spital județean de urgență.

Top centre de pregătire 40:38

40:37 dr. Cătălina Voinea: În afară de „Matei Balș” la București, ai mai auzit lucruri bune și despre alte centre de pregătire din România, pe care le recomandă colegi ai tăi? Sau...

40:37 dr. Marius Ionescu: Da, uite, la Cluj. La Cluj am auzit că se face treabă foarte bună pe partea de boli infecțioase, ai și niște profesori coordonatori minunați, ai și un colectiv foarte ok. Am avut plăcerea să întâlnesc câțiva rezidenți de la Cluj în conferințele pe unde m-am dus eu și mi s-a părut

41:06 dr. Marius Ionescu: că oamenii vorbesc de altă lume acolo. Iar la fel la Timișoara, undeva un pic sub Cluj, din punctul meu de vedere — nu vreau să jignesc pe nimeni, Doamne ferește, dar așa am simțit eu chestia asta. Am fost la Timișoara, unul dintre orașele mele de suflet din țara asta, și am fost de foarte multe ori la conferința de la Timișoara

41:21 dr. Marius Ionescu: și, vorbind cu rezidenții din Timișoara și cu rezidenții din Cluj, mi s-a părut că totuși și la Timișoara se face foarte multă treabă și au disponibilitate și, mă rog, sunt alocate niște fonduri masive în spitalul de boli infecțioase din Timișoara. Da, arată urât; probabil vă aduceți aminte imaginile de acum câțiva ani, în ce hal arăta Spitalul „Victor Babeș” de acolo, practic o fostă casă boierească. Întotdeauna spitalul de boli infecțioase a fost la marginea orașului, a fost,

41:48 dr. Marius Ionescu: cum am spus, ultima haltă a oricărui pacient pe care nu are unde să-l plaseze nimeni: „Du-te pe dată la infecțioase”, știi? Adică... dar sunt progrese pe toate liniile, și la noi la Craiova sunt progrese; adică am auzit, bine, rumors, că se va aduce și computer tomograf la Craiova anul ăsta sau, mă rog, la începutul anului viitor. Acum, să sperăm că și spitalul regional care se va construi la Craiova va avea și o secție dedicată de boli infecțioase,

42:14 dr. Marius Ionescu: sau măcar un compartiment, pentru că, uite, te întâlnești din ce în ce mai des cu boli infecțioase și nu ai unde să le izolezi, și e clar că este insuficient pentru zona Olteniei un spital de boli infecțioase. Ne uităm acum, în perioada pandemiei, cum este total depășit de situație. și Bine, toate spitalele sunt depășite de situație, dar un spital dedicat de boli infecțioase și pneumoftiziologie este complet depășit.

Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 42:35

42:34 dr. Cătălina Voinea: Ajungând la al șaselea episod, am observat așa o îngrijorare a viitorilor rezidenți pentru care ar fi posibilitățile de angajare după ce termină rezidențiatul: dacă se scot posturi, dacă își găsesc ușor posturi, dacă în privat se poate cu bolile infecțioase, că nu am văzut până acum cabinete private de boli infecțioase, mai degrabă de boli tropicale. Tu ce ai zice?

43:01 dr. Marius Ionescu: Specialitatea de boli infecțioase, cum o văd eu, este de spital, punct. Adică, în principiu, tu o boală infecțioasă trebuie să o izolezi într-un salon, trebuie să o tratezi, trebuie să-i faci o puncție, trebuie să-i faci un computer tomograf, să-i faci o ecografie; o boală infecțioasă are nevoie de o perioadă de convalescență, pe care uneori trebuie să o urmărești tot în spital adică nu există, din punctul meu de vedere, privat aici. Da, privat există pe partea de dispensarizare de hepatite, pe consulturi de boli infecțioase copii; există, dacă nu mă înșel, două cabinete de boli infecțioase la noi în Craiova,

43:38 dr. Marius Ionescu: dar nu recomand, cine se gândește să-și facă specialitatea de boli infecțioase strict pentru a merge în privat mai departe. Poate că, cu timpul, spitalele private vor dezvolta și compartimente de boli infecțioase, dar este preponderent o meserie de spital. Este o meserie de spital, pentru că numai în spital poți să ai cele mai bune dotări, numai în spital trebuie să... și așa ar trebui, mă rog, eu vorbesc utopic, eu așa am intrat și în rezidențiat,

44:06 dr. Marius Ionescu: m-am gândit că o să mă joc cu antibiotice, imunoglobuline, anticorpi, antigene și așa mai departe. Bine, încă rămân optimist în direcția asta. Dar, revenind la întrebare, oricine își alege specialitatea de boli infecțioase trebuie să se gândească că, da, sunt căutați. Poate că nu sunt căutați aici, dar cu cât te duci mai departe, cu atât găsești mai ușor, pentru că, e drept, da, poate nu-ți va conveni să lucrezi, nu știu, la Băilești, dar și acolo

44:35 dr. Marius Ionescu: sunt boli infecțioase; poate nu-ți va conveni să lucrezi la Pitești, că tu ești din Craiova, dar și acolo sunt boli infecțioase, și spitalele în general duc lipsă de infecționiști. A fost o ordonanță de guvern, acum vreo câțiva ani, nu știu dacă s-a mai aprobat sau dacă s-a mai pus în practică: orice spital, nu contează, spital județean, spital de maternitate, nu contează, trebuie să aibă un infecționist și doi epidemiologi. Deci, în principiu, e un loc

45:02 dr. Marius Ionescu: pentru toată lumea sub soare; trebuie să nu se îngrijoreze că nu găsesc, se vor găsi. Adică nu am în momentul de față, nu cred că am niciun coleg care să-și fi căutat și să nu-și fi găsit, chiar nu cred. Întotdeauna s-a găsit, și oricum ai județele aproape: ai totuși Craiova față de Slatina, unde lucrez eu, sunt totuși 50 de kilometri, ai Caracalul, tot la fel un 50 de kilometri, e Mehedințiul aproape. Adică, în general, găsești, trebuie doar să fii dispus să faci naveta sau să fii dispus să faci un ride-sharing ca să poți să te duci la muncă. Da, e obositor, dar trebuie să începi de undeva.

45:02 dr. Cătălina Voinea: Bun. Tu acum lucrezi la Slatina.

Experiența ca medic specialist în postura de șef de clinică la 30 de ani 45:39

45:40 dr. Cătălina Voinea: Cum e experiența ca medic specialist în postura de șef de clinică la 30 de ani?

45:40 dr. Marius Ionescu: Uf, bună întrebare. Ce să zic? Eu m-am dus anul trecut, pe 11 februarie am făcut prima gardă, în 2019, la Slatina. A fost un impact, wow, adică era prima oară când mă duceam într-un spital fără rezidenți, eram prima oară văzut, deși rezident, ca medic de gardă, eram pus pe același plan cu ceilalți medici specialiști sau primari care erau acolo;

46:10 dr. Marius Ionescu: nu mai era această ierarhizare: profesorul sau, mă rog, împăratul, și ulterior subalternii și așa mai departe, nu era profu', confu și așa mai departe. Într-un spital care este non-universitar, în general, cuvântul tău e lege și ți-l asumi în același timp. Adică este cu două tăișuri chestia asta: ai pus parafa pe ceva, aia e. Adică pe chestia aia poate să fie și bine, și rău, în general.

46:37 dr. Marius Ionescu: La Spitalul Județean de Urgență Slatina am întâlnit niște oameni minunați, niște oameni care sunt puțini și ei, pe toate specialitățile, și fac niște performanțe incredibile, din punctul meu de vedere. Adică o spun și îmi asum faptul că în momentul de față SG-ul Slatina cred că este peste SG-ul și este trist chestia asta, pentru că acela este Spitalul Clinic Județean de Urgență, ar trebui să fie, nu știu, undeva top; tot la fel, se descarcă 5 județe aici. Spitalul Județean de Urgență Slatina:

47:09 dr. Marius Ionescu: garda de UPU te doboară. Deci primele gărzi acolo, în primul rând, mi-era frică să adorm, pentru că eram chemat non-stop, ba în urgențe, ba la o hemoleucogramă să mă uit, ce antibiotic îi mai dăm, la o hemocultură, ba la o urocultură. Adică într-un spital județean de urgență nimic, niciun antibiotic nu se prescrie fără parafa ta, și parafa mea de medic rezident a fost luată în seamă din prima zi, efectiv. Adică m-am simțit băgat în seamă și m-am simțit important. Ulterior a fost o series of fortunate events, pentru că au avut nevoie de mine, erau foarte puțini și ei, mi s-a deschis un post; între timp, una dintre doctorițe s-a pensionat,

47:59 dr. Marius Ionescu: o altă colegă de-a mea, care a fost șefă de secție, a rămas însărcinată, și toate degetele au fost arătate către mine. Nu știu, poate că eu am fost mai incisiv un pic în gărzi și nu m-am lăsat dus de val așa, cu „Hai, mă, doctore, ia-l tu pe ăsta, că ți-l iau eu după aia, dacă nu e aia să mai știu eu ce. Întotdeauna eu am pus punctul pe i și am pus parafa și am spus:

48:20 dr. Marius Ionescu: „Nu, asta este de tine, asta este de mine, eu îl iau pe ăsta, mi-l asum.” Și am avut chiar și câteva certuri, să zic așa, între ghilimele, în spital. La SJU Slatina există garda de UPU, majore, minore, și este și șeful gărzii, și am fost nevoit să pun parafa după șeful gărzii, care el decisese deja unde să meargă pacientul respectiv, și am avut dreptate. Și, mă rog, am avut o ședință undeva prin ianuarie cu directorul medical

48:49 dr. Marius Ionescu: și cu managerul de la ora respectivă, care mi-au spus: „Băi, uite, noi te vrem pe tine medic șef de secție „Păi, nu „Păi, de ce „Păi, pentru că, uite, nevasta mea era însărcinată la ora respectivă, vreau să stau mai mult pe acasă, sunt la început, adică nici măcar, vorba aia, n-am avut primii mei pacienți pe mâna mea de care să mă ocup, și voi vreți să-mi dați și alte atribuții pentru că munca de șef de secție este și foarte multă birocrație și foarte multe ședințe, adică e cam 50-50, așa, pe undeva.

49:21 dr. Marius Ionescu: Problemele pacienților, înseamnă problemele asistentelor, problemele infirmierelor, problemele că îți lipsește ceva, că ai nevoie de ceva, că trebuie să faci referate, trebuie să duci, piccolo, piccolo, piccolo. Adică e o muncă în care trebuie să fii, cum să zic, și trebuie să ai un pic de speech în tine, un pic de skill, să știi cum să vorbești cu ceilalți din jurul tău, să știi cum să pui problema astfel încât să-ți iasă ție bine.

49:46 dr. Marius Ionescu: Adică nu neapărat manipulator, dar trebuie întotdeauna să știi cum să: „Domnule, eu am de câștigat chestia asta pentru pacient sau pentru secție, eu vreau să fac, eu vreau să fac ceva bine pentru secție în momentul de față.” Și la 1 martie am fost literalmente omul potrivit la locul potrivit, din punctul meu de vedere. Din păcate, pe 28 martie a venit și primul caz de COVID și de aici o întreagă avalanșă și bulgăre de zăpadă care nu se mai termină până acum.

49:46 dr. Cătălina Voinea: Cât de haotică e viața ta acum,

Munca vs timpul personal 50:18

50:18 dr. Cătălina Voinea: ca medic specialist, ca șef de clinică, ca proaspăt tătic? Au viitorii rezidenți timp și pentru familie în această specialitate?

50:18 dr. Marius Ionescu: Rezidențiatul, da, în rezidențiat ai timp de familie. Eu în rezidențiat am călătorit super mult, super, super mult. Deci chiar am călătorit: aproape cum găseam un timp liber, fugeam ba la munte, ba la mare, ba pe Valea Dunării sau, mă rog, unde mai piera mie se mai ducea gândul la ora respectivă. Da, ai timp în măsura în care știi

50:45 dr. Marius Ionescu: să balansezi distracția cu cititul. Întotdeauna trebuie să știm că în perioada de rezidențiat este perioada în care ai o plasă, în perioada în care, dacă există posibilitatea să cazi, știi că cineva te va ține acolo și va avea cineva grijă de tine, și este perioada în care întotdeauna vei putea să pui întrebări. Ajungi, și uite, medic specialist și nu-ți mai permiți să mai ai aceste bâlbâieli; ajungi medic specialist și trebuie să fii foarte bine pus la punct

51:15 dr. Marius Ionescu: în fața oricărui pacient. Emoția mea în momentul în care am ajuns în 31 decembrie 2019, și urmând să merg în specialitate, a fost: „Doamne, cât de bine pregătit sunt eu în fața acestui pacient Da, m-au ajutat foarte mult gărzile, extraordinar de mult m-au ajutat gărzile la un spital județean de urgență, și singur cu pacienți care erau acolo pentru o patologie, dar se decompensau pe altă patologie, și a trebuit să jonglez între tot felul de patologii,

51:43 dr. Marius Ionescu: ca să pot să... adică am învățat foarte multă medicină prin practică, dar nu trebuie să ne bazăm pe faptul: „Lasă că ajung eu specialist și învăț eu atunci, voi de o pacient mă ocup eu de el Nu, trebuie întotdeauna să citești, și a citi înseamnă a deschide întotdeauna... din păcate, cum spuneam și mai devreme, nu avem niște cărți bine puse la punct la noi în țară, în limba română. Elsevier, Lancet, The Lancet, Nature, întotdeauna trebuie să te uiți

52:10 dr. Marius Ionescu: către astea, PubMed, să nu mai zic, la ordinea zilei. Întotdeauna eu aveam ziua de joi pentru citit, cam două ore, ceva în genul ăsta, pentru că, mă rog, marțea și miercurea erau meciuri și trebuia să mă uit la meciuri; ziua de joi era pentru citit, și întotdeauna duminica, înainte de gărzi sau, mă rog, înainte de a începe săptămâna, două-trei ore mi le alocam pentru citit, pe laptop, pe telefon, sau îmi printam niște articole și mai citeam,

52:33 dr. Marius Ionescu: pentru că la boli infecțioase mereu e câte ceva emergent și mereu e câte ceva care se întâmplă, ba în India, ba în Pakistan, ba... Băi, uite, spre exemplu, avem în continuare ciumă în lume. Da, ciuma bubonică, care a ras jumătate de Europa în anii 1700. Avem poliomielita, avem focarul de difterie din Ucraina, copiii, frații care au murit în Spania acum câțiva ani de difterie, tot la fel, pentru că medicii n-au putut să-i diagnosticheze la timp, pentru că, tot la fel, nu l-au văzut Aici, bineînțeles, revenind, este problema părinților că n-au vaccinat copilul, dar, mă rog.

53:09 dr. Marius Ionescu: Viața mea în momentul de față este una, din păcate, agitată, adică fac undeva la 5–6 gărzi, uneori chiar mai multe, trebuie să mă ocup de managementul secției, trebuie să mă ocup de partea asta de planul de măsuri pe care trebuie să-l aplicăm întotdeauna pe spital, cum s-au schimbat legile în perioada de COVID. Am fost nevoit să simt frica în martie și în aprilie și în mai, că mereu mi se poate întâmpla ceva. Mi-am izolat soția,

53:46 dr. Marius Ionescu: am trimis-o la țară, la bunici, mi-a fost foarte greu. A fost o perioadă, nu știu, la care n-aș vrea să mă mai întorc prea curând, pentru că am suferit extraordinar de mult. Nopți nedormite, întotdeauna sunau telefoanele, întotdeauna... adică și acum stau cu telefonul lângă mine și încerc să mă uit ce se mai întâmplă la spital, pentru că, în principiu, la spitalele bine, nu știu dacă se întâmplă la spitalele așa, dar la spitalele non-universitare șeful de secție

54:12 dr. Marius Ionescu: trebuie să știe întotdeauna ce este pe secție, și pacientul după CNP, dacă se poate, după înălțime, după mărimea hainelor pe care le poartă, trebuie întotdeauna să știe ce se întâmplă. Ești întotdeauna sunat pentru a aproba transferuri, ești întotdeauna sunat de spitalele din zonă pentru a aproba transferuri, sau chiar și de la București, întotdeauna se cere cu șeful de secție. Eu nu mi-am dorit această funcție. Eu am intrat în medicină să fac bine, eu întotdeauna

54:36 dr. Marius Ionescu: am mers pe motto-ul ăsta: mă duc acolo să fac bine, cu vorba, cu gândul, cu cuvântul, cu fapta, cu tot ce pot, da, deci până când nu mai pot, și nu mi-e niciodată rușine să spun că nu mai pot aici sau nu mai știu de aici încolo. Întotdeauna trebuie să-ți cunoști limitele și să știi că undeva mai poți să progresezi întotdeauna, și trebuie să te gândești că e bine să ceri un sfat, pentru că nu trebuie să fii

55:02 dr. Marius Ionescu: niciodată prea sigur pe tine. Niciodată, în nicio specialitate trebuie să știi când să te oprești și când să ceri un sfat. Perioada asta cu COVID-ul a fost o experiență fantastică, din punctul meu de vedere, din prisma faptului că a existat o boală nouă cu care nici marii profesori universitari din lume, nu mă refer numai de la noi, cu care nu se mai întâlniseră, nu se mai loviseră, și toată lumea a învățat în același timp: atât afecțiuni, mă rog, simptomatologie, transmisie, tratamente, epidemiologie, mă rog, câte și mai câte. Am fost practic pus în fața unui

55:44 dr. Marius Ionescu: item nou, pe care l-am luat și l-am desfăcut; a fost ca un nou Kinder din punctul ăsta de vedere, din punct de vedere practic, din punct de vedere medical. Wow, am încercat câte și mai câte, am învățat foarte multă medicină, am învățat foarte multe, pentru că sunt anumite... Deci COVID-ul ăsta nu iartă pe nimeni, ca să ne înțelegem, nu au dispărut toate celelalte boli, dar există patologie cardiacă plus COVID, și a trebuit să înțelegi

56:11 dr. Marius Ionescu: exact ce face patologia cardiacă, patologie renală plus COVID, patologie hematologică plus COVID, patologie orice altă patologie plus COVID, și a trebuit să știi. M-am întors înapoi în facultate să recitesc, să reînvăț, să revăd anumite lucruri pe care nu le știam; trebuie să recunosc că, na, întotdeauna nu ești pregătit pe toate domeniile, că de-aia te-ai făcut infecționist, de-aia te-ai făcut cardiolog, de-aia te-ai făcut infecționist, te-ai făcut nefrolog. Și, bineînțeles, cu ajutorul colegilor noștri, dar ne-am mai orientat și noi,

56:39 dr. Marius Ionescu: ne-am mai desfăcut și noi un pic orizonturile și am mai învățat niște lucruri. Viața de tată, wow, este cel mai mare dar pe care mi se putea da. este Am o minunăție acasă pe care o cheamă Ana Ștefania. Mulțumesc. Și, nu știu, deși nu am timp întotdeauna, dar de fiecare dată când ajung la spital și pun pasul în secție, mă gândesc: „Wow, când ajung înapoi acasă Literalmente, este primul meu gând în fiecare zi când mă scol,

57:10 dr. Marius Ionescu: când mă duc la serviciu. Nu știu, n-am cuvinte să vă spun, pentru că a trebuit și trebuie în continuare să jonglezi, pentru că urmează o perioadă foarte grea pentru noi, pentru infecționiști: din și gripa, iarna, wow. Da, e o altă discuție asta. Da, vin bolile respiratorii sezoniere, pe care o să trebuiască să le cohortăm, mă rog, să le separăm, să le punem pe suspect și ulterior să le cohortăm; nu știu unde o să putem să facem chestia asta,

57:38 dr. Marius Ionescu: dar, mă rog, suntem în curs de a găsi spațiile necesare, suntem în celula de criză a spitalului și cu asta ne ocupăm în perioada asta. Suntem acum în 17 octombrie, ca să spun așa exact, și în momentul de față căutăm soluțiile cele mai bune împreună cu epidemiologul spitalului, împreună cu directorul medical, împreună cu cei din urgențe și cu managerul spitalului, încercăm să găsim cea mai bună soluție pentru perioada infernală care urmează. Dar oricât de obosit

58:07 dr. Marius Ionescu: aș fi, oricât de grea ar fi garda, oricât de mult, nu știu, aș fi de afectat după o gardă, după câte un pacient, după câte ceva, întotdeauna mă gândesc că, nu știu, e Ana acasă și mă duc înapoi la soție și la Ana și la nu știu, m-am îndrăgostit iremediabil. Este ceva, nu știu, poate sună cheesy un pic, dar ăsta e sentimentul pe care îl trăiesc și nu mi-e rușine să-l exemplific, să-l spun.

58:07 dr. Cătălina Voinea: Ca să nu te mai ținem mult, că e zi de weekend, și știm, ce sfaturi ai

Sfaturi pentru următoarea generație 58:38

58:38 dr. Marius Ionescu: pentru viitorii medici rezidenți, pe care ar putea să le pună în aplicare, sau să se gândească la faptul că niciodată nu ești îndeajuns de bine pregătit trebuie să pleci cu această premisă: nu ești îndeajuns de bine pregătit, nici, nu știu, poate la 50 de ani, nici poate când ești profesor universitar, pentru că, uite, apare o pandemie. Da, apare o pandemie sau apare o mică epidemie locală și te lovești numai o lună, două,

59:05 dr. Marius Ionescu: trei luni de o singură boală, și trebuie întotdeauna să fii foarte bine pregătit, pentru că o dată mai apare încă o altă boală de care tu ai uitat sau nu mai știi. Sau trebuie să știi foarte, foarte bine că, în momentul în care intri în sectorul de boli infecțioase, există un risc, există un risc să te infectezi. Trebuie să știi foarte bine că, în momentul în care te duci la spital, trebuie să știi că poate sunt anumite spitale

59:28 dr. Marius Ionescu: care nu au toate antibioticele care îți trebuie, că poate nu au toată aparatura care îți trebuie; să știi să te descurci cu nimic, poate, uneori, sau, să mă rog, sau să faci să jonglezi cu, nu știu, niște lucruri care nu au ce căuta acolo. Trebuie să fii foarte, foarte bine pregătit psihic pentru lipsuri, pentru că spitalele din România în continuare au lipsuri. Da, acum s-au alocat foarte mulți bani în perioada COVID-ului, și să sperăm că

59:55 dr. Marius Ionescu: guvernanții noștri și-au dat seama de faptul că spitalele de boli infecțioase au fost întotdeauna uitate. Întotdeauna au fost bani băgați în secțiile de chirurgie cardiovasculară, pediatrie, oncologie și așa mai departe, dar și de boli infecțioase ajungi să ai nevoie. de ei Deci, din punctul meu de vedere, de infecționiști ai nevoie ca de popă, întotdeauna. Deci, nu uite, ultima pandemie mare a fost HIV-ul, începând cu '88 până, mă rog, în prezent și așa mai departe,

1:00:23 dr. Marius Ionescu: dar atunci a fost declanșată la noi în țară; acum e COVID-ul peste și nu trebuie neapărat să fie la 30 de ani, poate să fie la 10 ani. Nu vreau să fiu sumbru, dar gândește-te că la rata de vaccinare din ce în ce mai scăzută, gândește-te la faptul că încălzirea globală chiar îți spune un efect bolile tropicale sunt emergente în din ce în ce mai multe zone, și trebuie să ne gândim că medicina pe care o știam ieri

1:00:49 dr. Marius Ionescu: se poate schimba mâine, și să fie întotdeauna bine pregătit și să-și asume faptul că, dacă apare ceva, nu trebuie să citească, să citească, să citească. Deși sună un pic comunist, cum a spus-o Lenin, dar trebuie să citim, să citim, să citim mereu, să fim foarte bine puși la punct. Și, din păcate, încă o dată, pune mâna pe Mandell, care aia este biblia noastră, de fapt și de drept; miile de pagini care sunt nu sunt traduse,

1:01:12 dr. Marius Ionescu: trebuie să știi limba engleză, să te apuci să citești, pentru că, în momentul de față, da, cărțile din România și cărțile care sunt utile pentru specialitate, chiar și cele scrise de profesorii Streinu-Cercel și Emanoil Ceaușu, sunt utile, dar în profunzime te duci către afară întotdeauna. Să-și cumpere cărți de la bun început și să citească, să nu aștepte anul 4 pentru specialitate, că poate atunci nu ai timp, poate atunci dai de COVID și nu ai timp să citești.

Final 1:01:42

1:01:42 dr. Cătălina Voinea: Păi, noi am ajuns la final. Îți mulțumim pentru ceea ce faci și pentru că ai venit să împărtășești din experiența ta și, nu în ultimul rând, îți mulțumim pentru efortul și eroismul de care dai dovadă în nebunia asta numită COVID-19, și să sperăm că pe viitor mai ești dispus și pentru alte interviuri de genul ăsta.

1:01:42 dr. Marius Ionescu: Oricând, Cătălina. Eu vă mulțumesc foarte mult pentru invitație.