00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine te-am regăsit la episodul numărul 108 din podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Episodul de astăzi e unul special. Nu e doar un podcast, ci o discuție sinceră între un medic mentor și rezidenți. Invitatul nostru își spune povestea, vorbește despre provocările și alegerile de pe parcursul rezidențiatului, oferă sfaturi concrete pentru începutul de drum și deschide o portiță spre o lume poate mai puțin cunoscută, oportunitățile din epidemiologie. Acum să începem discuția de astăzi alături de dr. Alexandru Coman. Să-i dăm drumul!
Introducere dr. Alexandru Coman 00:38
00:38 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Alex, bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Vrem să-ți mulțumim că ți-ai luat din timp și că vrei cumva să oferi din experiența ta și din sfaturile tale pentru studenții care nu știu exact ce să-și aleagă la rezidențiat. și Apreciem enorm că ți-ai luat din timp și că ai ales să petreci această după-amiază cu noi, să le oferi sfaturi studenților interesați.
01:05 dr. Alexandru Coman: Mie mi-au trebuit șase ani de facultate, un an de stagiu și patru ani de rezidențiat ca să mă lămuresc ce vreau și cred că eu trebuie să vă mulțumesc că faceți chestia asta. Mi se pare că e extrem de utilă discuția, de asta am și acceptat să vin. Nu știu de ce m-ați ales taman pe mine, taman din Cluj, voi sunteți în Craiova, dar cred că rezidențiatul e o chestie națională, așa că să zicem că am o... Sfatul meu e același în Cluj, și în Craiova, și în București.
De ce medicină, de ce Epidemiologie? 01:44
01:45 dr. Cătălina Voinea: Poți să începi să ne spui un pic de ce ți-a luat atât de mult timp să realizezi ce vrei? Cum s-a ajuns la specialitatea asta?
01:56 dr. Alexandru Coman: Sper să nu fiu prea vulnerabil, dar eu nu am o problemă cu chestia asta. M-am tot gândit de ce am ales să fac medicină, în primul rând. Am ales să fac medicină, cred că prin clasa a cincea m-am gândit că ar fi fain să fac medicină, și cred că am făcut alegerea asta ca să-i fac pe plac lutaică mea.
02:25 dr. Alexandru Coman: Nu am avut medici în familie, nu știam ce înseamnă să fii medic. Nu neapărat că era la modă atunci, dar era la modă. Totuși, am 50 de ani, deci eu am terminat liceul în '94. Prin clasa a cincea mi-am dorit să fac medicină pentru că așa am simțit cumva că asta e ceea ce își doresc părinții mei.
02:48 dr. Alexandru Coman: În liceu citeam foarte mult din domeniul psihanalizei, mă gândeam că poate mi se potrivește psihiatria. Mi-am și făcut lucrarea de diplomă din psihiatrie după ce am început medicina, dar toată facultatea pentru mine a fost o nepotrivire, de fapt. Nu m-am simțit în largul meu în partea clinică, nu m-am simțit în largul meu la patul bolnavului și tot am sperat că o să trec peste anatomie, o să trec peste semiologie, peste biochimie, biofizică, toate materiile pe care le-am făcut până prin anul 5.
03:27 dr. Alexandru Coman: Și o să ajung la un moment dat să fac psihiatrie și aia o să-mi placă foarte mult. Mi-am făcut și lucrarea de diplomă din psihiatrie. Vreun an, cred, că am lucrat în studenție, am lucrat în clinica de psihiatrie ca să-mi adun datele. Făceam interviuri cu pacienți cu tulburări psihotice acute și tranzitorii. Mi s-a părut interesantă chestia asta, dar la finalul facultății, după ce mi-am terminat și lucrarea de diplomă, mi-am dat seama că nu-mi place partea clinică și nu-mi place nici psihiatria.
03:57 dr. Alexandru Coman: Eram la sfârșitul anului 6, începea anul de stagiu; atunci cred că era primul an în care absolvenții puteau da rezidențiat fără an de stagiu. Eram destul de nehotărât, nu știam ce o să fac și mi-am ales epidemiologia dintr-un instinct, gândindu-mă că în gimnaziu și în liceu mi-a plăcut foarte mult matematica și mă gândeam eu că are treabă cu statistica chestia asta și cumva stau departe de patul bolnavului.
04:32 dr. Alexandru Coman: Are treabă și cu biostatistica, dar nu-i doar biostatistica, am realizat mai târziu, și o să discutăm, sper, despre chestia asta, că mi se pare important și interesant. Deci mi-am ales intuitiv, instinctiv, emoțional specialitatea și n-am regretat. Sau nu regret; în momentul ăsta mi se pare că e cea mai bună alegere pe care aș fi putut să o fac. Am ales fugind de partea clinică, deci cumva a fost o alegere a răului cel mai mic. În final, zic eu, e bine ce am ales.
Rezidențiatul pe Epidemiologie 05:07
05:08 dr. Alexandru Coman: În prima parte a rezidențiatului, în primul an, cred că am fost destul de dezamăgit de modalitatea în care făceam rezidențiatul. Citeam mult, stăteam pe calculatoare, la laboratoare. Nu pot să zic că mi-a plăcut foarte mult, că nu am avut un mentor în România care să mă ajute să înțeleg specialitatea asta. În continuare spun că nu cred că îi învățăm ce trebuie pe rezidenții de epidemiologie și că majoritatea lucrurilor pe care le fac acum și le implementez în spitalele cu care colaborez sunt rodul calificării la locul de muncă, mai degrabă decât ce am învățat în școală. Nu vreau să vă dezamăgesc, cred că așa e în multe locuri, nu doar la rezidențiatul ăsta.
05:58 dr. Alexandru Coman: Am povestit după aceea cu mulți colegi rezidenți și cred că lucrurile nu sunt departe, din păcate, de realitatea asta. În anul 1 de facultate, de azi pe mâine, am aflat de o bursă, sau de pe o zi pe alta, am aflat de o bursă Fogarty pe sănătate publică la o universitate din Statele Unite. E vorba de Universitatea din Iowa. Am zis: de ce nu? M-am angajat 3 luni, mi-am luat un job temporar ca să îmi strâng niște bani, că îmi trebuiau niște bani ca să plec în America.
06:36 dr. Alexandru Coman: Am lucrat 3 luni la o firmă care făcea studii de impact pe mediu și pe sănătate, ca rezident atunci. 3 luni am lucrat în primă fază. Mergeam în zona, dacă bine îmi aduc aminte, undeva Timiș, Bihor și făceam niște interviuri, niște chestionare cu pacienți care aveau cancere de piele și de tract urinar. Scopul studiului era, de fapt, să verifice legătura cauzală între expunerea la apă cu arsen.
07:18 dr. Alexandru Coman: Apele de profunzime din zona de vest a țării sunt cu încărcătură mare de arsen, apele de profunzime, nu cele de suprafață. Și multe din localitățile din zonă se alimentau cu apă de profunzime. Și, practic, voiau să verifice, sau întrebarea de studiu era legătura cauzală, cuantificarea legăturii cauzale între apa cu arsen, apa de profunzime cu arsen.
07:41 dr. Alexandru Coman: Mi-a plăcut foarte mult partea asta de teren. În alea trei luni am descoperit o chestie foarte faină. Am descoperit că mă deprimă să stau într-o singură încăpere, într-un singur salon sau pe o singură secție, la patul bolnavului, dar îmi place mult să bântui prin teritoriu.
Plecarea in SUA 08:03
08:05 dr. Alexandru Coman: Am plecat în America cu bursa Fogarty. Acolo mi-am găsit în primul rând, și asta a fost, cred eu, norocul profesional, al meu, mi-am găsit un mentor foarte bun, un profesor, profesorul Gregory Gray, un profesor de epidemiologie de la Universitatea din Iowa, cu care am lucrat după aceea vreo 10 ani în țară. Și o să vă povestesc experiența.
08:32 dr. Alexandru Coman: Acolo, în Iowa, am devenit student, am făcut epidemiologia bolilor infecțioase, am făcut occupational health, deci un fel de medicina muncii sau sănătatea muncii, aș zice. Am făcut partea de biostatistică, un curs de biostatistică, și epidemiologie de spital. În plus față de cursurile astea, am lucrat într-un laborator de virusologie, unde interesul era... era laboratorul coordonat de mentorul meu. Interesul era pentru el atunci, a devenit brusc și interesul meu, prin contagiune.
09:13 dr. Alexandru Coman: Îl interesau zoonozele, bolile infecțioase care apar la interfața om-animal, în special virozele respiratorii, în special gripa. Deci atunci gripa aviară era un subiect și este în continuare un subiect despre care nu discutăm foarte mult, dar e extrem de relevant. Ne așteptam atunci, îl ascultam pe profesor discutând despre o pandemie de viroze respiratorii, ne temeam de gripă; într-un final a fost corona, dar multe din lucrurile pe care le discutam în 2004, când am fost eu în State, le-am regăsit cu aceeași prospețime în 2020-2021 și ulterior în pandemia de corona.
10:00 dr. Alexandru Coman: M-am întors din America la sfatul profesorului meu: „Întoarce-te, termină-ți rezidențiatul și vezi ce poți să faci pentru țara ta.” Mi s-a părut atunci o formă de patriotism ciudată, că mă gândeam: „Măi, dar nu se compară America cu România.” În schimb, mi-am dat seama ulterior că are dreptate, nu cred că m-aș fi putut adapta acolo, din perspectiva familiei, a prietenilor, a locului.
10:35 dr. Alexandru Coman: În principiu, am ajuns la concluzia că te poți învăța și cu binele, și nivelul de energie și de fericire nu depinde de oportunitățile materiale pe care le ai acolo, că poți să-ți faci un loc și aici și poți să fii fericit și în România. Mai ales că România nu e o țară rea din niciun punct de vedere. Suntem totuși... am evoluat foarte mult de când am intrat în Uniunea Europeană și de când am început eu să mă lovesc de aspectele practice ale vieții.
Întoarcerea din SUA 11:08
11:09 dr. Alexandru Coman: Da, am început cu salariu foarte mic, abia îmi acopeream chiria în Cluj, cred că nici nu mi-o acopeream, de fapt. Da, a fost foarte greu mulți ani de zile, dar îmi dau seama acum că nu prea contează chestiile astea sau nu prea au contat în economia de atunci. Deci m-am întors în țară, mi-am terminat rezidențiatul și n-am lucrat în spitale, pentru că am continuat să colaborez cu mentorul meu de atunci, cu profesorul Gray.
11:41 dr. Alexandru Coman: Nu mi-am găsit loc în sistemul românesc, nu existau locuri de muncă, nu eram acceptat nicăieri, mai ales că puneam foarte multe întrebări, și mie mi-a oprit stilul universităților americane. Un stil mult mai apropiat cumva și de profesori, și de colegi, mai puțin formal, un stil în blugi, ca să zic așa, și pe vremea aia era mare lucru să ai un stil în blugi. E o metaforă, cred că înțelegeți ghilimelele.
12:17 dr. Alexandru Coman: Nu m-am potrivit. Am început să lucrez. Profesorul de atunci, mentorul meu, Gregory Gray, mi-a propus să facem un studiu de cohortă, un proiect de cercetare, practic să implementăm un studiu de cohortă al cărui scop era să vadă riscul de viroze respiratorii, în special de gripă, la muncitori, deci expunerea ocupațională, la muncitori în ferme de porci și de pui,
12:47 dr. Alexandru Coman: știind faptul că virusurile gripale au tropism, unele pe păsări, vezi gripa aviară, unele sunt virusuri aviare, altele sunt porcine, altele sunt umane. Cumva porcul are receptor și pentru virusurile umane, și pentru virusurile aviare, poate funcționa ca un vas de amestecare a virusurilor și de generare a unor virusuri noi, capabile să genereze pandemii serioase în populație, virusuri care apar prin antigenic shift, nu neapărat cele care apar prin antigenic drift.
13:29 dr. Alexandru Coman: Trebuia să înrolăm vreo 450 de muncitori în ferme de porci și de pui. Mi s-a părut un scop extrem de dificil de atins. Da, am reușit. Ne-am făcut atunci, împreună cu un coleg de-al meu, un centru de cercetare la Universitatea Babeș-Bolyai, în afara UMF-ului, că acolo am găsit sprijin; nu prea înțelegeau ei ce facem noi.
13:59 dr. Alexandru Coman: Am înființat un laborator, ne-am cumpărat un PCR, ne-am cumpărat un congelator de minus 80 și urmăream o cohortă; am înrolat și am urmărit timp de 3-4 ani de zile o cohortă de vreo 450 de oameni, muncitori în ferme de porci și de pui. După aceea am făcut și alte proiecte de epidemiologie de teren, de tranșee, să zic așa. Un alt proiect foarte drag mie la momentul ăla, cred că l-am început prin 2009, a fost să supraveghem circulația virusurilor gripale cu păsări santinelă în Delta Dunării. Era un domeniu nou pentru mine, domeniul se numește One Health, care e la interfața dintre medicina umană, medicina veterinară și mediu, și am colaborat cu veterinari din zonă.
Experiența de teren în Delta Dunării 14:57
14:53 dr. Alexandru Coman: Practic, ce făceam? Încercam să vedem ce virusuri gripale sălbatice circulă în zona Deltei Dunării, unde vin multe păsări migratoare și pot aduce din Africa și din alte zone virusurile astea. Le pot împrăștia după aceea în Europa, și fiindcă era destul de dificil să prindem păsări sălbatice și să le analizăm, unele fiind chiar protejate, deci nici măcar nu le puteam prinde, nu le puteam omorî sau captura, sau, mă rog, aveam nevoie de permise speciale pentru chestia asta.
15:30 dr. Alexandru Coman: Ne-am gândit să aplicăm o altă tehnică. În fiecare an, în sezonul respirator, deci începând cu septembrie și terminând cu aprilie, puneam în Deltă, în șapte locații, câte 20 de rațe și gâște, aproximativ 200 de rațe și gâște. Le împrăștiam prin zonele rurale din Deltă, le dădeam prin satele din Deltă, le dădeam în grija unor oameni. Ele, domestice fiind, plecau pe lac dimineața, dar după aceea se întorceau seara înapoi și noi le recoltam probe,
16:02 dr. Alexandru Coman: în speranța că, dacă circulă vreun virus gripal în populația păsărilor sălbatice din Deltă, păsările noastre se vor îmbolnăvi cu virusul ăla și noi o să-l detectăm. E practic ca și cum ai vrea să vezi ce... Ai copil mic de grădiniță, vrei să vezi ce virusuri circulă în grădiniță, dar nu ai permisiunea părinților să recoltezi probe de la copii, dar tu ai un copil pe care îl trimiți la grădiniță și, când vine copilul tău acasă, îi recoltezi lui probe din nas și din gât, și în felul ăsta, dacă circulă ceva în grădiniță, o să-l găsești și la copilul tău. Deci cam asta a fost tehnica.
16:41 dr. Alexandru Coman: A fost o tehnică de succes. Am și publicat cu colegii, cu coordonatorul nostru, cu profesorul Gray, un studiu interesant, zic eu. Am învățat să recoltez tampoane cloacale de la păsări, tampoane faringiene, sânge din vena de sub aripă. A fost o experiență foarte interesantă. Studiul ăsta s-a desfășurat pe parcursul a cinci ani.
17:06 dr. Alexandru Coman: Cinci ani de zile am fost prezent în Deltă, în fiecare iarnă, în afara sezonului de pescuit, deci pentru mine a fost o super experiență de teren: să găsești soluții la toate problemele care pot să apară acolo, pe loc; nu le găsești în cărți. le găsești, nu știu, Trebuie să îți găsești locația potrivită, să-l convingi pe om să colaboreze, să lucreze cu tine. Am avut o echipă foarte bună de trei veterinari acolo cu care lucram, din Direcția Sanitar-Veterinară, oameni foarte faini, cu care și acum sunt prieteni și ne mai întâlnim din când în când, ce-i drept, mai rar decât atunci când mă duceam eu în Deltă și făceam chestia asta.
17:54 dr. Alexandru Coman: Am încercat să facem, ca alt proiect, un centru One Health de cercetare aici, la Cluj-Napoca, și pentru asta am avut o finanțare de 2 ani din partea National Institutes of Health, din Statele Unite, o finanțare care ne permitea să călătorim în țări precum Kazahstan, Georgia, Armenia, Albania,
18:23 dr. Alexandru Coman: Republica Moldova, să ne creăm contacte acolo și să încercăm să dezvoltăm proiecte comune, urmând ca în etapa a doua a studiului să se și finanțeze respectivele proiecte. Din păcate, n-am câștigat a doua finanțare; asta se întâmpla, cred, că prin 2013-2014, moment în care am rămas fără finanțare și mi-am pus problema, de fapt, de prin 2009 mi-am pus problema, că ar trebui să mai fac ceva pe lângă chestia asta. Nu erau foarte mulți bani, abia mă descurcam, și mai era un foarte mare dezavantaj la momentul ăla.
18:57 dr. Alexandru Coman: Contractul meu cu Universitatea Babeș-Bolyai era pe durată determinată, de la un an la altul, atâta timp cât aveam finanțare în proiectele pe care le aduceam. Ori asta, în momentul în care te însori, mai faci și copii, mai trebuie și un credit la bancă să-ți iei un apartament sau o garsonieră măcar în Cluj, era o foarte, foarte mare problemă pentru bănci, că nu mă finanțau, deci nu mi-ar fi dat un credit ipotecar pentru nimic în lume, având în vedere că contractele mele erau pe un an.
19:29 dr. Alexandru Coman: Dar m-am descurcat; vreo nouă ani de zile am lucrat în stilul ăsta. A fost greu și interesant, a fost o perioadă de acumulare de experiență pentru mine. Mergeam o dată pe an sau chiar de două ori pe an în Statele Unite, aveam întâlniri de training-uri unde învățam tehnici PCR sau tehnici de laborator, unde aveam întâlniri de raportări periodice pe proiecte; chiar a fost foarte interesant.
Epidemiolog în spital 19:54
19:54 dr. Alexandru Coman: În 2009, cred, că, am început să fac consultanță ca epidemiolog de spital într-un serviciu de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale, într-un spital privat. Așa am început, un spital privat mediu din Cluj, deci asta era în 2009. Și forma de organizare era atunci, pentru mine, un PFA. Deci îmi făcusem un PFA, ei nu aveau nevoie de epidemiolog full-time și aveam un contract.
20:23 dr. Alexandru Coman: Nu prea știam eu cu ce se mănâncă epidemiologia de spital. Atunci era primul meu spital și am învățat. Cum am zis, m-am calificat la locul de muncă. Am terminat rezidențiatul în 2006; pe 19 octombrie mi-am dat examenul de medic specialist. Știu data foarte bine pentru că în ziua în care mi-am dat examenul de medic specialist s-a născut fiica mea.
20:52 dr. Alexandru Coman: Exact în aceeași zi. Deci eu am devenit, e o chestie emoțională pentru mine, am devenit și epidemiolog, și tată în aceeași zi. Fiica mea are 19 ani acum, deci eu am ca epidemiolog 19 ani de experiență. În 2009 am început să fac consultanță pe epidemiologia de spital și lucrurile s-au tot rostogolit. Cred că prin 2003 am mai luat câteva clinici micuțe, de 5-4-10 paturi, la care făceam partea de epidemiolog. Practic, optimizam circuitele, verificam circuitele, verificam curățenia, dezinfecția, activitatea de sterilizare,
21:33 dr. Alexandru Coman: training-ul personalului, raportările către oficialități, către DSP în special; erau raportările pe care trebuia să le facem. Discutam despre consumul de antibiotice. Deci cam astea sunt activitățile pe care le făceam la momentul respectiv și pe care le fac în continuare, la un alt nivel, în momentul ăsta.
Decizii emoționale 21:54
21:55 dr. Alexandru Coman: Și în 2013-2014, în timp ce, în ultima etapă a proiectului meu One Health, proiectul care m-a făcut să călătoresc prin Kazahstan, Georgia, Armenia, toate țările pe care le-am enumerat, am primit un telefon de la un domn, nu știam cine-i, s-a prezentat, că ar vrea să discutăm despre un proiect interesant în Cluj. Am zis: „Da, dar doar peste două săptămâni, că eu plecam atunci în Kazahstan.” Mi-a zis: „Nu putem aștepta două săptămâni, ar trebui să ne întâlnim zilele astea.” Era, cred, că, vineri, și zic: „Bun, atunci duminică, eu duminică zbor.” Și mi-a zis: „Ok, ne vedem duminică. La ce oră plecați?”
22:41 dr. Alexandru Coman: „Seara la 8.” „Perfect, ne vedem duminică dimineața.” Duminică dimineața m-am dus la adresa menționată; m-am trezit într-o încăpere unde erau o grămadă de investitori, arhitecți, ingineri, mai știu eu ce era pe acolo, și mi-au prezentat proiectul unui spital privat mare, care atunci se dezvolta, sau, mă rog, era doar un concept, lângă Cluj. Am ascultat prezentarea proiectului,
23:10 dr. Alexandru Coman: am făcut două-trei observații, eram extrem de relaxat, că nu știam ce se întâmplă cu mine, practic. Deci pot să zic că am avut câteva momente în viață unde alegerile mele intuitive sau emoționale au bătut mult alegerile raționale, că, rațional, dacă mi-ai fi spus că trebuie să-mi petrec câteva ore duminică dimineața, când eu trebuie să mă pregătesc pentru un zbor în Kazahstan, aș fi zis: „Nu mă bag în chestia asta, las-o pe săptămâna viitoare sau peste două săptămâni, când mă întorc.” Cumva m-am dus acolo să văd despre ce-i vorba. Sunt o persoană foarte curioasă și cred că mi-ar fi picat pistruii dacă nu m-aș fi dus în duminica aia.
23:50 dr. Alexandru Coman: Am făcut câteva observații, cumva am stârnit rumoare în sală, la prezentare, în sala aceea de ședință. La final, cel care mă sunase mi-a spus: „Da, ok, în regulă, vrem să lucrăm cu tine. Întoarce-te din China și vei face parte din echipa care dezvoltă spitalul.” Eu l-am întrebat foarte candid: „Da' de ce m-ați chemat pe mine?”
24:11 dr. Alexandru Coman: Și el se uita la mine așa, foarte lung, și a zis: „Da' eu vă plătesc deja de doi ani.” El era finanțatorul, era proprietarul unei clinici mici în Cluj. de chirurgie. Eu nu interacționasem cu el niciodată, pentru că el era doar omul cu banii. Eu interacționam cu managementul, care era un manager, o manageriță, de fapt, o doamnă doctor acolo care se ocupa de partea de management, și eu cu ea aveam toate interacțiunile. Nici măcar nu ne-am pus problema cine a pus banii ca să facă clinica respectivă. Cine-i patronul? Da, exact. A fost foarte interesantă experiența.
24:47 dr. Alexandru Coman: Am dezvoltat, împreună cu echipa investitorului, acel spital. A fost o perioadă în care am călătorit foarte mult, peste tot în străinătate, am văzut spitale, modele de bune practici, și atunci am început pentru prima dată să înțeleg care este rolul epidemiologului în proiectarea unui spital. Și mi-a deschis și curiozitatea, și pofta să mai fac chestia asta. Am lucrat după ce s-a deschis spitalul și a fost autorizat; în 2015 a fost terminat proiectul, în august, în iulie, cred, că am obținut autorizația.
25:27 dr. Alexandru Coman: Deci acum aproape 10 ani, sau 10 ani... am lucrat cu ei până prin 2019 ca epidemiolog de spital. Deci acolo, ăla era jobul meu full-time. Era un spital de recuperare, nu era cine știe ce. La un moment dat am început să mă prind, am învățat multe chestii, am început să mă prind de ce înseamnă chestia asta și nu mai era o provocare foarte mare pentru mine.
New challenge - post nou 25:54
25:54 dr. Alexandru Coman: Și la un moment dat, în 2019, am primit un telefon, tot așa, de la un număr necunoscut. Am răspuns; era managerul Institutului Inimii din Cluj-Napoca, care era proaspăt manager al institutului, deci institutul avea un manager nou. Mi-a zis: „Am nevoie de un epidemiolog la spital și, din ce întreb în stânga și-n dreapta, am înțeles că cu tine trebuie să stau de vorbă.
26:25 dr. Alexandru Coman: Hai să ne întâlnim să bem o cafea.” Sigur, am fost extrem de surprins și onorat, m-am întâlnit, am acceptat provocarea, s-a scos postul la concurs, am participat la concurs, am câștigat postul, și asta era în 2019. În august, la 1 august, am început să lucrez ca epidemiolog la Institutul Inimii. Și 8 luni mai târziu a început pandemia, am fost detașat la DSP și a început toată nebunia asta.
26:59 dr. Alexandru Coman: Cam ăsta-i traseul meu. Eu, între timp, din 2019, după ce m-am mutat la Institutul Inimii, am portofoliul meu de spitale mai mici sau mai mari, a tot crescut, pentru care am făcut partea de consultanță de epidemiologie, a tot crescut și în 2019 n-am mai făcut față. În septembrie, la o lună după ce m-am mutat la Institutul
Deschiderea SRL-ului cu profil medical pe epidemiologie 27:24
27:24 dr. Alexandru Coman: Inimii, m-am decis să mă transform în SRL. Mi-am făcut un SRL cu profil medical, pe epidemiologie, și, după aceea, mi-am angajat un fel de operational manager care să mă ajute măcar să-mi supravegheze mail-ul și să facă raportările și să țină legătura cu toate spitalele cu care deja colaboram.
Perioada pandemiei 27:48
27:49 dr. Alexandru Coman: În 2020, când a început pandemia, am fost detașat la DSP, m-am ocupat de carantina pe județul Cluj, am avut și vreo trei centre de vaccinare pe care le-am coordonat ca epidemiolog din partea DSP-ului și a Institutului Inimii, deci nu am... nu a fost ăla jobul meu full-time. Asta înseamnă că nu am fost plătit pentru activitatea respectivă, dar nu mă plâng, că nu... Am vrut doar să precizez chestia asta, că știu că mulți veți spune: „A, da, ai coordonat, da, ai fost plătit pentru asta.” Nu, aveam doar salariul, nu era nimic suplimentar. Dar mi s-a părut oricum că vaccinarea e extrem de importantă și atunci am dat tot ce am putut. În perioada respectivă
28:34 dr. Alexandru Coman: am făcut, cred, că, de vreo două ori burnout și am ajuns pe canapeaua unui psiholog. Am avut o energie care, mă rog, poate că m-am și îngropat în muncă. Am angajat atunci, am găsit atunci niște rezidenți pe epidemiologie foarte interesați, foarte buni. Deci, cumva, în toată nebunia aia a fost și un lucru bun, că am reușit să dau de oameni cu care am putut să lucrez.
29:05 dr. Alexandru Coman: Pe una dintre rezidente am angajat-o la Episfera Medical. Am lucrat împreună mai mulți ani, până când a născut un copil, a devenit mămică, a mers în concediu de creștere a copilului. Între timp s-a dezvoltat foarte frumos profesional. Am colaborat în foarte multe proiecte, s-a întors. Înainte să nască copilul, a devenit medic specialist, și-a terminat rezidențiatul.
29:40 dr. Alexandru Coman: Îi datorez foarte mult. În pandemie m-a ajutat foarte, foarte, foarte mult. Am împărțit, practic... cel puțin 3-4 luni DSP-ul nu a avut o permanență reală. Și vreo două luni am fost eu permanența reală. Și asta m-a dărâmat. Adică mă trezeau la orice oră din zi și din noapte. Imaginați-vă că faceți gărzi: eu am fost de gardă două luni fără nicio oprire. Deci nu mi-am închis telefonul. N-am reușit să-mi setez limitele sănătoase în povestea asta. Am niște povești cutremurătoare legate de pandemie, dar nu vreau să le povestesc acum.
Un viitor invitat pe epidemio al Podcastului Grile-Rezidentiat.ro 30:21
30:22 dr. Alexandru Coman: Am găsit-o pe... M-am întâlnit cu rezidenta despre care... la momentul ăla rezidentă, Tabita o cheamă, și-i mulțumesc mult pentru ajutorul pe care mi l-a dat în pandemie, și ei, și colegilor ei, dar ei în mod special. O tipă super organizată, cu care am împărțit după aceea treaba asta; era foarte proactivă, inteligentă, e harnică. La un moment dat i-am zis: „Măi, nu ți se pare că nu ne mai sună lumea noaptea?” Și zicea: „Pe naiba,
30:52 dr. Alexandru Coman: nu vă sună pe dumneavoastră, acum mă sună pe mine.” Pentru că ea ce făcea: seara la ora 10 lua toate numerele de permanență și suna la ISU: „Sunt dr. Tabita Crișan, eu răspund la telefon în noaptea asta. Dacă doriți să discutați cu dr. Coman, sunați-mă pe mine, el doarme.” Deci m-a protejat, m-am simțit apărat efectiv de ea. Eu preluam toate nebuniile din cursul zilei, ea le prelua noaptea și se odihnea ziua.
31:21 dr. Alexandru Coman: Și mulțumesc pentru chestia asta, că, practic, simt că m-a salvat realmente. M-a salvat fizic și psihic din toată nebunia respectivă. Am lucrat în continuare; s-a angajat la Institutul de Urologie și Transplant, acum e un specialist epidemiolog în care am încredere. Va fi foarte bună; este bună, dar va fi și mai bună. După aceea mi-am mai găsit un rezident, tot așa, interesat, care m-a abordat și mi-a zis că ar vrea să învețe meserie. L-am angajat.
31:52 dr. Alexandru Coman: Au avut un proiect interesant. Acum a terminat și el, e medic specialist și, cu o scurtă trecere pe la un spital din Satu Mare, mă rog, din județul Satu Mare, s-a întors la Cluj, el fiind din Craiova... nu din Craiova, din Oltenia, dar nu din Craiova, din altă parte,
32:12 dr. Alexandru Coman: Râmnicu Vâlcea, ceva de genul ăsta, îmi aduc aminte, o localitate de lângă Râmnicu Vâlcea, nu-mi aduc aminte exact numele localității. Recent și-a dat examenul de medic specialist și e acum medic specialist la Spitalul de Pediatrie din Cluj, un spital greu. Lucrăm în continuare, se poate sfătui cu mine, sunt lângă el, și lui îi datorez mult din munca pe care mi-a luat-o de pe umeri. Cu toți rezidenții cu care am lucrat în felul ăsta, și cu Tabita, și cu Bogdan,
32:52 dr. Alexandru Coman: în rezidențiat i-am angajat, deci au lucrat cu job, au avut salariu, chiar dacă aveau răspundere limitată, adică nu aveau parafă, dar mă ajutau la partea de audit, la partea de implementare; practic, mă ajutau foarte, foarte mult: audit, redactarea rapoartelor. Și cred că și colaborarea cu mine a fost benefică și ei au învățat ce au de făcut într-un spital, și în momentul în care au devenit specialiști și au preluat spitale importante din Cluj, Pediatria, care are vreo 600 de paturi, și Institutul de Urologie și Transplant, care e o unitate terțiară, în cazul Tabitei, au știut ce să facă în spitalele respective. În
Cu ce se ocupă dr. Crișan in acest moment 33:50
33:47 dr. Alexandru Coman: momentul de față, pe lângă activitatea de spital pe care o am la Institutul Inimii și la spitalele private cu care colaborez împreună cu colega mea Delia, care este și angajată în Episfera Medical, e managerul meu operațional, mâna mea dreaptă, fără de care nu cred că m-aș descurca, sau m-aș descurca, dar nu la fel de bine, în mod evident, mai colaborez cu... sunt consultant în proiecte de infrastructură spitalicească, lucrez cu firme de arhitectură
34:33 dr. Alexandru Coman: care fac proiecte de spital. Doar în Cluj sunt patru proiecte de infrastructură majoră proiectate în ultimii cinci ani sau trei ani. Mă refer la Centrul Integrat de Transplant; am fost membru în juriu la Centrul Integrat de Transplant și a fost un juriu internațional, cu medici inclusiv din Austria, arhitecți. Foarte interesantă a fost experiența. Au fost vreo 40 și ceva de proiecte pe care le-am evaluat la momentul respectiv. Deci Centrul Integrat de Transplant, Pediatrie monobloc:
35:10 dr. Alexandru Coman: în Cluj se dorește mutarea spitalului de pediatrie într-o clădire nouă, după construirea ei. Spitalul de Pediatrie din Cluj are vreo 650 de paturi, aproximativ, nu-mi aduc aminte exact numărul precis, dar e ca ordin de mărime, în jur de 650 de paturi, și vreo 15 clădiri la vreo... și vreo 13 clădiri la vreo 8 adrese diferite, împrăștiate prin tot Clujul. Dorința Consiliului Județean este să construiască un spital monobloc în Borhanci, în apropierea Clujului, și am fost consultant în proiectul respectiv,
35:48 dr. Alexandru Coman: proiectul fiind câștigat de o firmă de arhitectură din Spania, în consorțiu cu o firmă de arhitectură cu experiență de proiectare spitale și din România. Am învățat mult de la proiectanții spanioli; ei aveau experiență de proiectare spitale de vreo 40 de ani, foarte multe proiecte. Aveam ședințe săptămânale, s-a dezvoltat un proiect interesant, acum caută finanțare. După aceea a mai fost pavilionul de neurochirurgie din Cluj. Ăsta este un proiect care este și în execuție, va fi finalizat în câteva luni. Cred că trebuia finalizat la sfârșitul anului trecut, în decembrie, dar a mai trecut un an și încă nu suntem acolo. Oricum, e în construcție, am fost de câteva ori pe șantier. Și ce mai era?
36:43 dr. Alexandru Coman: Spitalul Regional din Cluj, unde am fost consultantul proiectanților, care o parte din consorție este o firmă de arhitectură din București, și ei și-au dorit ca în ultimele șase luni înainte de avizarea proiectului să mă implic și eu în acest proiect, ca să putem avea o discuție eficientă cu DSP Cluj, cu Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj, pentru că ei, fiind în București, le era greu să vină la ședințe de azi pe mâine
37:16 dr. Alexandru Coman: și cumva am lucrat vreo 3-4 luni; după ce două luni am analizat proiectul și am implementat niște modificări, am lucrat vreo 3-4 luni cu arhitecții și cu DSP-ul la varianta care a fost avizată într-un final și care se construiește acum la Cluj. Mai fac training-uri, mai fac audituri pe partea de prevenire a infecțiilor. Am fost și eu, la rândul meu, auditat de organisme internaționale, cu un spital mare privat din Cluj; am trecut printr-o acreditare
37:54 dr. Alexandru Coman: Joint Commission International, JCI, și-s foarte mândru de chestia asta. Alte proiecte de arhitectură în care am fost consultant sunt Spitalul de Boli Infecțioase din Oradea, Spitalul Universitar din Târgu Mureș, Spitalul SRI Agripa din Balotești. Sunt multe, peste 30 de spitale, aș zice, nu-mi aduc aminte să le enumăr pac și nu cred că ăsta e scopul.
Ce așteptări să aibă rezidenții pe epidemio în primul an? 38:31
38:28 dr. Alexandru Coman: De fapt, cred că m-am lăudat destul.
38:28 dr. Cătălina Voinea: La ce să se aștepte medicii rezidenți la începutul rezidențiatului, în primul an, ca cumva să poată să beneficieze de toate aceste oportunități?
38:28 dr. Alexandru Coman: Eu cred că epidemiologia de spital e o specialitate foarte, foarte, foarte interesantă, dar nu cred că este suficient de bine organizată în România. În Statele Unite, de exemplu, epidemiologia este, de fapt, materia de bază în sănătate publică. La noi, ca să fii epidemiolog, trebuie să fii neapărat medic.
39:21 dr. Alexandru Coman: În străinătate este un master, de fapt; în Occident este, de fapt, un master. Sigur, un master care poate fi făcut și de clinician, sau chiar de un specialist în epidemiologie ca mine, dar nu e obligatoriu să fii medic. După părerea mea, nimeni nu dă la medicină ca să facă epidemiologie. Cum am visat eu să mă fac psihiatru: dacă m-ai fi întrebat în clasa a 10-a, a 11-a, a 12-a de ce vreau să fac medicină, epidemiologia nu era pe listă.
39:53 dr. Alexandru Coman: Pentru mine a fost o alegere ca să fug de partea clinică. Eu n-am făcut... Am stat în gazdă în perioada rezidențiatului și stăteam în gazdă la un inginer proiectant pensionar, cu care aveam niște discuții foarte faine. Mie îmi place partea asta de inginerie. De asta am înțeles foarte bine și ce înseamnă instalațiile dintr-un spital, începând cu ventilațiile și terminând cu canalizările și apa din spital, fapt ce mi-a fost foarte util în proiectarea spitalelor
40:28 dr. Alexandru Coman: sau, mă rog, în rolul meu în echipa de proiectare a spitalelor. Acel inginer mi-a zis: „Bă, tu, dacă nu erai doctor, erai un foarte bun inginer.” Și cred că avea dreptate. La ce să se aștepte studenții? Nu cred că rezidențiatul de epidemiologie este diferit de alte rezidențiate. Cred că frustrarea pe care o simt rezidenții când ajung în spitale și dau peste... Ok, hai să pun lucrurile într-un ton mai optimist. În momentul în care ai sărit din tren,
41:07 dr. Alexandru Coman: sau ai urcat în tren, ai urcat în trenul ăsta, în orice specialitate, acum insight-ul meu nu se referă doar la epidemiologie, în momentul în care ai intrat în trenul specialității, primul lucru pe care îl faci: imaginează-ți că n-ai bilet. Și dacă nu vrei să iei amendă, du-te, caută-l pe naș și spune-i că vrei să cumperi bilet de acolo, de la el. Nu să-i dai mită, să cumperi bilet. Pe vremea când călătoream eu cu trenul,
41:34 dr. Alexandru Coman: dacă te duceai și îl căutai și nu așteptai să vină el la tine, îți rupea bilet, îți puteai cumpăra bilet din tren. Deci, în momentul în care ați urcat în trenul ăsta, primul lucru: mergeți să vă căutați un mentor. Căutați-vă pe cineva de la care să învățați. Vă invit, poate, ca o continuare a discuției de astăzi, să aveți o scurtă discuție cu Tabita și o scurtă discuție, poate, cu Bogdan, cu rezidenții cu care am lucrat eu în pandemie,
42:03 dr. Alexandru Coman: cât două, să vă spună ce a însemnat pentru ei faptul că eu am fost sau rămân în continuare mentorul lor. Sunt mentorul lor. M-au ajutat, i-am ajutat și eu. Și fac chestia asta pentru că, la rândul meu, când eram rezident și eram în Statele Unite, profesorul Gray, mentorul meu, de la care am învățat mai mult decât meserie, am învățat și cum să mă comport ca om, mi-a spus: „Când o să fii și tu în poziția mea,
42:34 dr. Alexandru Coman: gândește-te să-i ajuți pe alții. Așa cum te ajut eu pe tine, să-i ajuți și pe alții.” Și chestia asta mi-a rămas în minte extrem, extrem, extrem de pregnant. Deci primul lucru pe care trebuie să-l faceți când sunteți rezidenți, orice fel de rezidenți: căutați-vă un mentor. Dacă nu-l găsiți în țară, căutați-l în străinătate. Dar nu vă sfătuiesc... vă sfătuiesc să plecați, mergeți, vedeți cum e în altă parte, dar întoarceți-vă, că e nevoie de voi aici și vă veți găsi loc și aici.
43:04 dr. Alexandru Coman: Ăsta e primul sfat. Al doilea sfat: învățați să vă setați limitele, să vă exprimați limitele foarte, foarte, foarte clar. Nu e nevoie să muriți în spital. Pentru mine, anul trecut a fost un an foarte greu, pentru că s-a acumulat oboseala din pandemie. Eu nu am știut să spun nu nimănui. De un an jumate... fac M-am decis că ceva nu e în regulă cu felul în care mă simt și cu felul în care îmi gestionez viața
43:43 dr. Alexandru Coman: și am început să fac terapie. Și sunt vulnerabil acum și vă spun lucrul ăsta: pe mine m-a ajutat. Vorbesc de psihoterapie. Și de ce am făcut psihoterapie? Pentru că sunt obișnuit să găsesc soluții la probleme și asta nu e întotdeauna un lucru bun. La începutul anului trecut... eu în pandemie am pierdut o persoană foarte dragă mie, o mătușă care m-a crescut și care pentru mine a fost ca o mamă, în vârstă. A murit înainte să fie
44:12 dr. Alexandru Coman: apuc s-o vaccinez. Avea aproape 90 de ani. Și mi-am dat seama că... Am încercat s-o ajut, am dus-o la spital, am vizitat-o în fiecare zi, dar a murit. M-am dus după ea, am luat-o, am dus-o la țară, am înmormântat-o și a doua zi m-am întors la lucru. Și nu mi-am gestionat corect doliul, pe care nu m-am lăsat să-l simt. Anul trecut l-am simțit.
44:45 dr. Alexandru Coman: Și am fost și deprimat, sută la sută. Am trecut prin chestia asta. O spun ca să vă spun vouă, rezidenților, că nu-i normal să muriți la spital și nu-i normal să vă... Când nu sunteți ok, căutați ajutor. N-am știut să fac chestia asta o viață întreagă, până anul trecut, când mi-am dat seama că trebuie să schimb ceva în treaba asta, și m-am dus și mi-am găsit ajutor, și tot așa, intuitiv, cumva l-am găsit
45:17 dr. Alexandru Coman: la momentul potrivit și în locul potrivit. Și primul lucru pe care l-am învățat a fost să înțeleg de ce fac chestia asta. Ok? Cunoașteți-vă și voi pe voi. Când sunteți rezidenți, dați tot ce puteți, dar nu dați mai mult decât viața în specialitatea asta. E o profesie de vocație. Veți avea tendința să vă dați numărul de telefon peste tot: „Sigur, sunați-mă!” E 12 noaptea, e 6 dimineața, e duminică, e sâmbătă, nu contează, mă duc,
45:51 dr. Alexandru Coman: dau totul. E ok până la un punct. Deci, ca și la ce să vă așteptați? Să vă așteptați la o călătorie interesantă în rezidențiat, dar să înțelegeți că voi sunteți mecanicul locomotivei în care vă urcați. Nu trage nimeni pentru voi. Și nu profitați de faptul că nu este o specialitate grea: „Mă lasă în pace, îmi văd de treaba mea.” Mă duc Mergeți, lucrați în laborator, intrați prin spital, întrebați lumea în stânga și-n dreapta:
46:26 dr. Alexandru Coman: „Tu de ce faci chestia asta?” Sunt o grămadă de asociații. Sunt și vicepreședintele Asociației pentru Prevenirea și Controlul Infecțiilor, unde strângem nu doar specialiști epidemiologi, ci și asistenți medicali, și farmaciști, și infecționiști, și ATI-iști, și chirurgi, și oricine este interesat de prevenirea infecțiilor în spital. Și am auzit discuții de genul: „A, cred că ar trebui să separăm cumva asistenții de medici, pentru că nu putem să ajungem cu discuțiile la nivel foarte înalt,
47:05 dr. Alexandru Coman: pentru că asistenții sunt mai slab pregătiți decât medicii.” Sau au altă pregătire decât medicii. Eu nu sunt de acord cu abordarea asta. Prevenirea infecțiilor și, în general, munca în spital presupune muncă în echipă. Asistenții nu sunt mai slab pregătiți decât medicii. E doar un alt job, e altă responsabilitate, altă slujbă, și trebuie să ne tratăm ca pe colegi, trebuie să fim colegi. Și discuțiile, conferințele APCI, Asociația pentru Prevenirea și Controlul Infecțiilor,
47:33 dr. Alexandru Coman: sunt o ocazie foarte bună să ne întâlnim, asistenți cu medici, și să ne dăm seama că: „Bă, stai puțin, nu suntem chiar atât de...” dificil Practic, lucrăm în același loc. N-ar trebui să nu ne intereseze ce face celălalt. Asistenții înțeleg care e rolul doctorului și doctorul înțelege care e rolul asistentului în toată povestea asta de prevenire a infecțiilor. Asta să faceți: să vă găsiți o asociație profesională, să vă găsiți un mentor, să vă și distrați, să vă și odihniți, să și călătoriți, să vedeți exemple de bune practici, să nu vă opriți din învățare.
Comunicare în sănătate - prevenirea infecțiilor 48:09
48:09 dr. Alexandru Coman: O chestie care mi-a plăcut foarte mult în ultima perioadă e că am participat la un curs de comunicare, de social marketing, de fapt, comunicare în sănătate, cu aplicare pe prevenirea infecțiilor. Nu cred... Eu nu cred... Aveam o intuiție că pedepsele nu ajută la creșterea complianței la reguli și mi-a confirmat faptul că mai degrabă tehnicile potrivite de persuasiune și de comunicare... Practic, ce înseamnă asta?
48:44 dr. Alexandru Coman: Înseamnă că, dacă un om poate să-ți vândă țigări folosind niște tehnici de marketing, aceleași tehnici de marketing funcționează și ca să-ți vând pastă de dinți sau să te conving să ai un comportament sănătos, de la spălatul dinților până la prevenirea bolilor cu transmitere sexuală. Nu știm să comunicăm. Comunicarea în sănătate este o altă chestie pe care o poate face medicul epidemiolog, în colaborare cu o grămadă de alți specialiști. Am făcut un curs de social marketing în Malta.
49:16 dr. Alexandru Coman: Am un prieten acolo, un profesor care e expert pe prevenirea infecțiilor și a lucrat și la European Center for Disease Control and Prevention, la ECDC, cu ocazia cu care ne-am și întâlnit. Am o grămadă de colegi tineri, epidemiologi, cu care facem diverse proiecte: scriem ghiduri, traducem ghiduri, avem colaborări cu alte organizații similare din Marea Britanie, din mai multe țări. Puteți să vă uitați pe secțiunea de resurse gratuite de pe site-ul apci.ro. Puteți să deveniți membri în asociație. Următoarea conferință... am organizat până acum conferințe la care au participat... la ultima au participat vreo 450 de colegi, mulți dintre ei asistenți, dar și medici.
50:16 dr. Alexandru Coman: Ultima conferință am avut-o la București. Prima am avut-o în 2019 la Cluj. După aceea am mai avut conferință la Iași. O dată pe an facem conferință: la Iași, la Sibiu, la Brașov. Și următoarea, anul viitor, va fi în octombrie, la Timișoara.
50:35 dr. Alexandru Coman: Deci, dacă sunt interesați, și numai să treacă pe acolo. Participarea membrilor este gratuită. Membership-ul costă 200 de lei pe an, deci nu este o sumă foarte, foarte mare. De banii ăștia primești conferința gratis, minimum conferința gratis. Dar noi am mai organizat doi ani la rând, cu o bursă britanică, Am organizat niște școli de vară în care am adresat chestii concrete: de la prevenirea infecțiilor pneumoniei de ventilator, prevenirea infecțiilor de plagă, prevenirea infecțiilor urinare, prevenirea septicemiei
51:16 dr. Alexandru Coman: legate de cateterele vasculare, centrale și periferice, curățenia în spital, sterilizarea. Deci mi se pare că e o specialitate foarte interesantă, o specialitate greșit înțeleasă și prin prisma pandemiei prin care am trecut, că nu doar asta înseamnă epidemiologia. Prevenirea infecțiilor este relevantă, infecțiile asociate sunt relevante, devin din ce în ce mai relevante. În opinia noastră: hai să lucrăm!
Oportunități în Epidemiologie 51:54
51:53 dr. Cătălina Voinea: E oricum destul de frustrant faptul că majoritatea, după ce termină o singură specialitate, pe care probabil și-au dorit-o de la bun început, și după aia, fiindcă nu-și găsesc locuri de muncă după ce termină, ajung cumva tot în specialități precum epidemio sau SPM, cu gândul că: „Mă duc acolo, mai câștig un salariu”, dar nu trebuie să se prezinte.
52:14 dr. Cătălina Voinea: Da. Deci nu... E o specialitate, în ghilimele, ușoară, dar aia este o anomalie. E neînțeleasă.
52:24 dr. Alexandru Coman: Fenomenul ăsta este o anomalie. Poți face chestii interesante în epidemiologie. Acum, da, cred că merită refăcută cumva curricula. Eu zic că 90% din ce fac n-am învățat în rezidențiat și n-am învățat în facultate, și cumva cred că ar trebui să refacem sau să schimbăm un pic treaba asta. Dacă îți place partea clinică, atunci epidemiologia nu-i de tine, că nu ai treabă cu pacientul. Pentru mine pacientul este spitalul sau, pentru mine, pacientul este o populație,
53:02 dr. Alexandru Coman: un eșantion, cel mult, sau cel puțin, am vrut să spun. Deci, dacă vrei să stai la patul bolnavului, să-l consulți, nu. Dar poți să faci, de exemplu, cabinet de vaccinologie și să vaccinezi, dacă vrei neapărat să înțepi pe cineva. Oportunități există.
53:21 dr. Alexandru Coman: Oportunități există, în opinia mea, foarte multe. Mă gândesc la un moment dat să dezvolt un curs sau un workshop de arhitectură pentru epidemiologi și epidemiologie pentru arhitecți, că eu sunt cumva, prin experiența pe care am acumulat-o, la interfața dintre medici și inginerii ăștia sau arhitecți. Iară e o chestie pe care mi-o doresc: mi-aș dori să înființăm o meserie nouă în spital, respectiv să apară ca o ocupație nouă, care să se numească tehnician de curățenie.
54:01 dr. Alexandru Coman: Noi lăsăm partea de curățenie în spital pe seama personalului cel mai prost instruit, mă refer la femeile de serviciu, și cel mai prost plătit, și cel mai slab motivat. Și ni se pare că, dacă îi spui femeii de serviciu: „Du-te, fă curățenie terminală în salonul 302”, ea și știe ce-i aia curățenie terminală.
54:22 dr. Alexandru Coman: Și zicem: „S-a făcut curățenie?” „Da, s-a făcut curățenie terminală în salonul 303 Dacă nu verifici sau nu te asiguri că înțelegi foarte bine că femeia de serviciu sau omul ăla înțelege foarte bine ce înseamnă chestia aia, s-ar putea să te înșele amarnic. Și mă gândeam că acel tehnician de curățenie ar putea fi, ar putea avea un pic mai multă școală decât o femeie de serviciu. Adică condiția să fie cel puțin absolvent de bacalaureat, să fie mai bine plătit,
54:53 dr. Alexandru Coman: să aibă rol de coordonator al echipelor de curățenie în spital, să poată folosi dispozitive mai complexe decât un mop, respectiv, nu știu, o mașină de spălat profesională, un dispozitiv de nebulizare mai performant, o chestie pe care nu poți să o lași pe seama unei femei de serviciu, pentru că este nerealist să-i ceri: „Știi, uite, poftim asta, fă o concentrație de 1,5%.” Dacă îl rogi acum pe un elev de liceu cu bacalaureatul luat, un absolvent de liceu
55:33 dr. Alexandru Coman: cu bacalaureatul, s-ar putea să nu știe cum se face o concentrație de 1,5%, dar-mi-te o femeie de serviciu. Și nu o spun cu critică la adresa lor. Spun doar că dacă, de exemplu, mie îmi cere cineva acum: „Știi, trebuie să alergi o sută de metri garduri în 5 secunde. Hai, go!”, nu-s eu de vină că eu nu o să fiu în stare să alerg o sută de metri garduri în 5 secunde,
55:59 dr. Alexandru Coman: că nu sunt antrenat și n-am capacitatea respectivă. Dacă eu îi cer femeii de serviciu să facă o chestie pentru care nu-i înzestrată sau nu-i instruită suficient, n-are suficientă școală pe chestia asta, eu sunt de vină, pentru că eu nu reușesc, ca manager, ca manager de proces, să planific chestia asta cum trebuie. Nu pot aloca resursa potrivită. Deci un alt gând de-al meu pe viitor ar fi să înființăm o meserie nouă, să dezvoltăm o curriculă pentru chestia asta
56:32 dr. Alexandru Coman: și să-și găsească respectivii tehnicieni de curățenie rol în partea de spital, în coordonarea echipelor de curățenie. Să pui un medic epidemiolog să coordoneze echipa de curățenie este o risipă de resurse. Adică faci șase ani de facultate, patru ani de rezidențiat ca să controlezi femeia de serviciu? Și am avut discuții de genul ăsta și cu Direcția de Sănătate Publică: „N-ai verificat, în salonul nu știu care nu era completat la zi graficul de curățenie.” Dacă tu îți imaginezi că
57:10 dr. Alexandru Coman: rolul meu este să mă plimb în fiecare zi prin toate saloanele dintr-un spital, s-ar putea să fie o mie de saloane, ca să verific dacă s-a completat un tabel de curățenie, înseamnă că te înșeli. Dar dacă ai un coordonator de curățenie care cu asta se ocupă, atunci da, ăla este o resursă mai corect alocată. Nu știu, câteodată cred că se aud și frustrările din gândurile mele, din expunerea mea, dar eu sunt un om optimist. Eu cred că lumea vede și binele, nu numai răul.
Relația cu colegii din spital de pe celelalte specializări 57:49
57:49 dr. Cătălina Voinea: E ok că am avut o discuție de genul acesta, în care efectiv s-au spus și mai multe adevăruri și a fost foarte multă sinceritate la mijloc, pentru că e nevoie ca viitorii rezidenți să cunoască exact care sunt dificultățile pe care le vor avea și de ce provocări se vor lovi. Și de asta apreciem foarte mult că ai avut cumva vulnerabilitatea să expui toate aceste probleme și sunt convinsă că și cei care o să urmărească o să aprecieze foarte mult.
58:22 dr. Cătălina Voinea: De aceea nici noi nu vrem să te mai reținem mult. Și întrebarea pe care am mai avea-o ar fi: de-a lungul timpului, ce anume ți s-a părut că este trecut cu vederea și cumva ar fi util celorlalți colegi medici să cunoască despre epidemiologie, ca într-un final să fim o echipă mai bună?
58:22 dr. Alexandru Coman: Te referi la colegii din spital?
58:22 dr. Cătălina Voinea: În relația cu colegii din spital.
58:57 dr. Alexandru Coman: Eu am o relație foarte bună cu colegii din spital, dar relația asta bună cu colegii din spital ți-o dă competența, și faptul că nu te duci..., și capacitatea de comunicare. Am învățat un lucru, am aplicat un lucru inițial intuitiv, pe care după aceea l-am învățat ca principiu în cursul de comunicare ținut de profesorul Michael Borg în Malta, cel de social marketing de care vă povesteam. Fiecare om are obiectivele lui. Mă refer la obiectivele profesionale.
59:37 dr. Alexandru Coman: Eu, ca epidemiolog, nu voi putea rezolva o problemă dacă nu este problema persoanei din fața mea. Adică, dacă eu mă duc și îi spun șefului de la ATI, de exemplu, nu mă refer la instituții mici, așa, în general, sunt exemple, mă duc și îi spun șefului de la ATI: „Colega, avem o problemă, că complianța la igiena mâinilor este scăzută pe secția ta și ar trebui să facem ceva legat de chestia asta”, replica lui automat va fi:
1:00:13 dr. Alexandru Coman: „Asta nu-i treaba mea. Eu mă ocup de pacienți intubați, îi anesteziez, îi trezesc, eu am jobul meu. E fix problema ta, rezolv-o.” Pentru că, complianța la igiena mâinilor, tu vii și îmi spui după atâția ani că igiena mâinilor este relevantă. Da, este foarte relevantă. În felul ăsta problema nu se va rezolva niciodată. Dar dacă el vine, sau te duci tu și spui: „Uite, ai o problemă, ai o rată a incidenței infecțiilor de plagă sau a pneumoniei de ventilator,
1:00:45 dr. Alexandru Coman: sau, știu eu, a septicemiilor cauzate de bloodstream infections, asociate utilizării cateterelor vasculare, în secția ta.” Și mai vine el și spune: „La naiba, în ultima lună am avut cinci pneumonii de ventilator. Las-o naibii, hai să facem ceva, că îmi mor pacienții.” Și, mai mult de atâta, ăla care s-a îmbolnăvit era fix pila mea, că era mătușa lui frate-meu. Deci înțelegeți cumva ce vreau să spun? În momentul ăla problema este a lui.
1:01:19 dr. Alexandru Coman: Este a lui și este pe secția lui. Și tu te duci și spui: „A, da, eu pot să te ajut, pot să te ajut, că, uite, sunt ghiduri internaționale care spun că, dacă aplicăm bundle-ul ăsta de prevenire a pneumoniei de ventilator, vom avea succes în prevenirea infecțiilor.” Și el o să zică: „Bun, și ce trebuie să fac?”
1:01:39 dr. Alexandru Coman: „Păi, în primul rând trebuie să ridici capul patului la 35-40 de grade, sau 34-45 de grade, dacă nu ai contraindicație la bolnav. După aceea trebuie să monitorizez presiunea în balonașul de la sonda endotraheală. După aceea trebuie să faci aspirație subglotică. După aceea trebuie să evaluezi pacientul să fie detubat cât mai repede posibil, că fiecare zi de intubație suplimentară este un risc inutil pe care ți-l asumi. Și, overall, cel mai important este igiena mâinilor.”
1:02:15 dr. Alexandru Coman: Și dacă o împachetez în felul ăsta, dintr-o dată devine problema lui și se va putea rezolva. Deci cred că asta înțeleg colegii clinicieni care lucrează cu mine și cumva de asta relația noastră este bună. Sigur, am avut și conflicte, am avut și conflictele inerente, am și situații în care nu pot lucra cu persoana respectivă și atunci nu lucrez. Îmi aleg războaiele pe care le pot câștiga. Sună ciudat, sună aiurea chestia asta, dar pot să vă dau un exemplu.
1:02:58 dr. Alexandru Coman: Vă povesteam înainte de începerea interviului de Casa Bună și de proiectele sociale pe care le fac oamenii acolo, în special voluntarii domnului Valeriu Nicolae. Acolo, o coordonatoare îmi spunea că ei câștigă în fiecare an ca proiect social din partea Pepsi, Pepsi, fundația internațională, nu România, câștigă proiecte sociale cu proiectul lor Casa Bună, la concurență cu proiecte implementate în Nigeria. Și ea se simțea vinovată: cum, totuși, în Nigeria lucrurile stau mult mai rău decât stau în cartierele limitrofe ale Bucureștiului?
1:03:39 dr. Alexandru Coman: Și i-am spus... zic: „Nu mă miră.” „Și de ce câștigă ei și nu câștigă copiii din Africa?” Și i-am spus, zic: „Nu mă miră lucrul ăsta, pentru că aici, ce faceți voi, aveți o șansă de succes. Voi puteți implementa proiectul. În Nigeria, chiar dacă nevoia este mai mare, din cauza războiului, din cauza violenței, proiectul nu poate fi implementat.” Și chiar dacă nevoia este mai mare, dacă nu ai nicio șansă să implementezi proiectul, nu-ți mai bate capul cu el
1:04:12 dr. Alexandru Coman: sau așteaptă un moment mai propice. La fel procedez și eu. Încerc să conving: „Uite, hai să lucrăm pe proiectul ăsta.” Dacă nu funcționează, mă îndrept înspre zonele în care pot avea succes, adică în zonele în care se dorește colaborarea cu mine. Sigur, spun: „Tu ai o problemă. Dacă vrei să mă chemi să o rezolvăm, asta este problema ta. Ce ține de profesia mea îți pun la dispoziție.” Propun uneori și sancțiuni, că nu pot...
1:04:45 dr. Alexandru Coman: Epidemiologul în spital nu poate amenda, cum își imaginează presa, ci poate constata abateri de la protocoalele interne, poate propune sancțiuni justificat, iar managerul le poate dispune. Deci sancțiunile le dă comisia de etică, consiliul și managerul. Nu le dă... sau comisia de disciplină, dacă e cazul; nu le poate da epidemiologul. Noi nu avem... Epidemiologul de DSP, da, DSP-ul este organ de control, dar noi nu avem chitanțier, ca să mă exprim vulgar. Deci așa lucrez eu, așa funcționează lucrurile în universul meu.
1:05:35 dr. Cătălina Voinea: Bun. Noi atunci vrem să îți mulțumim, că, de fapt, podcastul ăsta îl simt de fapt ca pe un episod în care un mentor vine și li se adresează rezidenților, și le dă sfaturi, și le povestește despre provocările și parcursul pe care l-a avut, și cumva deschide și o portiță către oportunitățile din epidemiologie și o descrie ca pe o specialitate neînțeleasă, dar cu atât de multe lucruri frumoase de oferit.
1:06:05 dr. Cătălina Voinea: Și de asta vreau să îți mulțumesc, că ai făcut cumva un episod care să fie diferit de restul pe care le-am avut până acum, și lucrul acesta mă bucură, și sper să fie văzut ca o speranță pentru cei care vor să-și aleagă epidemiologia sau ceva care nu este clinic și să găsească bucurie în fiecare zi în această specialitate.
1:06:32 dr. Alexandru Coman: Mulțumesc. Precizez că e o specialitate neînțeleasă, ca o operă clasică pentru o persoană care nu mai ascultat niciodată o operă clasică. Exact. Adică unii o înțeleg.
1:06:47 dr. Cătălina Voinea: Bun. Încă o dată, mulțumiri, și pe viitor... Mă bucur că ne-ai dat și cumva acordul să o contactăm pe rezidenta Crișan Tabita, fosta rezidentă, da.
1:07:01 dr. Cătălina Voinea: Da. Acum e medic specialist, nu?
1:07:01 dr. Alexandru Coman: Am zis Tabita, de unde știi de Crișan?
1:07:05 dr. Cătălina Voinea: Ai zis și de Crișan, Tabita Crișan.
1:07:09 dr. Cătălina Voinea: Și o să vorbim și cu ea, să vedem exact cum...
1:07:14 dr. Alexandru Coman: Tot medic epidemiolog, este specialist acum, deocamdată lucrează la Urologie și Transplant, dar o să vă spună ea mai mult despre planurile ei din decembrie.
1:07:23 dr. Cătălina Voinea: Să vedem așa o perspectiva mentorului și o perspectiva învățățicelului.
1:07:27 dr. Cătălina Voinea: Super, m-am bucurat. Mulțumim mult și zi frumoasă în continuare. Salut!
