Rezidențiatul de Medicină nucleară — cum e, realist

Intro Dr. Ruxandra Țibu 00:32

00:01 dr. Mihai Voinea: Bun venit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro, podcastul în care explorăm specialitățile medicale cu oamenii care le trăiesc zi de zi. Astăzi vorbim despre medicină nucleară, o specialitate despre care mulți dintre voi ați auzit puțin în facultate, dar care e în plină expansiune. Invitata noastră de astăzi este dr. Ruxandra Țibu din Iași, medic specialist în medicină nucleară. Să-i dăm drumul!

00:33 dr. Mihai Voinea: Bine ai venit, Ruxandra! Îți mulțumim foarte, foarte mult că ai acceptat invitația noastră, mai ales că este destul de dificil să găsești un medic pe medicină nucleară care să fie și dispus să povestească despre specialitate, având în vedere că sunteți foarte puțini. Îți mulțumim că ești aici. Cum ești tu astăzi? Ce vrei să ne povestești?

01:00 dr. Ruxandra Țibu: Mulțumesc foarte mult pentru invitație. Mă bucur foarte mult de această oportunitate, pentru că, într-adevăr, medicina nucleară este un pic underground în continuare în România. Și ține de noi să nu mai fie, să atragem tineri pasionați și, practic, să ne culegem colegi, viitorii colegi, și să le explicăm tot ce trebuie să știe, să vină spre noi cu inima deschisă. Deci eu sunt foarte bucuroasă să vorbesc cu voi astăzi și abia aștept să vă povestesc toate cele mai bune și mai rele și mai sincere lucruri despre medicina nucleară în România.

01:00 dr. Mihai Voinea: Le așteptăm cu interes pe amândouă, inclusiv pe cele sincere. Asta e cel mai important.

Medicina Nucleară în câteva cuvinte 01:44

01:46 dr. Mihai Voinea: Cum ai descrie medicina nucleară într-o frază? Dacă ar trebui să o descrii cuiva care crede că specialitatea e un loc unde stai singur cu niște aparate și nu ai pacienți? Asta pe de o parte, sau, pe cealaltă parte, cineva care crede că faci pompe nucleare sau chestii de genul. Cum ai descrie?

02:08 dr. Ruxandra Țibu: În primul rând, noi suntem sora colorată a radiologiei. Cineva foarte drag mie mi-a spus asta odată și s-a lipit pentru totdeauna: noi suntem efectiv sora colorată a radiologiei. Avem mult mai mult contact cu pacientul decât la radiologie și nu suntem într-un buncăr. În multe cazuri, colegii norocoși au chiar și ferestre. În principal, este o specializare care se ocupă cu explorări funcționale. Noi, în medicina nucleară, vedem nu doar organele și sistemele cum arată. Asta face în principal radiologia.

02:50 dr. Ruxandra Țibu: Noi, în medicina nucleară, vedem cum funcționează, ce este în regulă cu ele și abia apoi le localizăm topografic. Este o specializare care ne ajută să vedem cum funcționează organismul, nu doar cum arată pe dinăuntru. Așadar, este cumva înrudită cu radiologia, face tot parte din imagistica medicală, dar avem mult mai mult contact cu partea clinică. Trebuie să gândim clinic. Avem 25% parte de lucru cu pacientul dimineața, apoi achiziționăm imaginile; o să povestim cum facem toate aceste lucruri.

03:35 dr. Ruxandra Țibu: Și doar jumătate din timpul nostru este petrecut cu imaginile, doar cu calculatoarele noastre.

03:35 dr. Mihai Voinea: Super, super. Eu mi-am făcut un minim de research legat de specialitate și, în același timp, am făcut asta ca să fiu curios și să pun întrebările dintr-o curiozitate autentică. Foarte interesant ce spui. Mulțumim mult.

Cel mai mare mit 04:01

04:02 dr. Mihai Voinea: Dacă ar fi să continuăm, care e un mit? Care e cel mai mare mit pe care îl auzi cel mai des de la studenți sau de la colegi de pe alte specialități?

04:11 dr. Ruxandra Țibu: Că nu poți face copii la medicină nucleară. Asta este: că te iradiezi și mori. Că te îmbolnăvești. Și, în principal, asta, că nu se fac copii la medicină nucleară. Am spart și eu personal acest mit, și o mulțime de alți colegi. Nu, nici nu se pune problema. Este comparabilă iradierea personalului din medicină nucleară cu iradierea unui pilot transatlantic. Însă suntem un pic mai jos pe limitele raportate de iradiere pe an față de piloții pe rute transatlantice.

04:43 dr. Ruxandra Țibu: Chiar dacă sunt energii diferite și tipuri de radiație diferite, dozele sunt mai mici în medicină nucleară decât ale unui pilot transatlantic. Așadar, se fac copii în medicină nucleară. Sunt copii frumoși, nu sunt radioactivi. Totul este în regulă. Asta este cea mai mare frică a tuturor: și a asistentelor care doresc să vină la noi, și a colegilor rezidenți, a colegilor studenți. Tuturor le este frică de radiație și nu este cazul.

04:43 dr. Mihai Voinea: Urmează o secțiune de întrebări legată de ce faci tu într-o zi tipică pe medicină nucleară, dar, înainte de asta, aș vrea să te întreb ceva scurt: cum arată rezidențiatul pe medicină nucleară?

Structura rezidențiatului pe Medicină Nucleară 05:27

05:33 dr. Mihai Voinea: Ai trunchi comun cu anumite specialități extra sau ce se întâmplă, așa, în două-trei fraze?

05:40 dr. Ruxandra Țibu: Rezidențiatul pe medicină nucleară este de patru ani. Împărțim cumva o parte din acest timp cu alte specializări. În principal, structura, că e oarecum recent și mai țin minte: sunt doi ani de scintigrafie, șase luni de PET-CT, trei luni de ecografie, două de CT, două de RMN, două de cardio, două de endocrino, două de neuro, două de osteodensitometrie și două de terapie cu radioizotopi. Așadar, cam 70% este pur medicină nucleară, iar restul sunt mici stagii pe care le împărțim cu alte specializări.

05:40 dr. Mihai Voinea: Am înțeles.

O zi de muncă pe Medicină Nucleară 06:23

06:26 dr. Mihai Voinea: Bun, cum arată o zi tipică? Ai putea să ne spui unde ai făcut rezidențiatul, unde lucrezi acum? Că probabil flow-ul de muncă e diferit în rezidențiat față de ceea ce faci ca specialist.

06:39 dr. Ruxandra Țibu: Oarecum. Oarecum. În cazul meu, oarecum. Eu am făcut rezidențiatul la Iași, în principal la Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Spiridon”, unde au doar SPECT-CT și un SPECT obișnuit, dar nu au PET-CT. Fluxul este un pic diferit. Stagiile de PET-CT se fac la Institutul Regional de Oncologie, la IRO, sau în alte țări, cum dorește fiecare. Fluxul este un pic diferit în funcție dacă există sau nu există amândouă tipurile de aparate, și SPECT-CT, și PET-CT.

07:17 dr. Ruxandra Țibu: În cazul meu, eu lucrez la un centru privat, unde avem și SPECT, și PET, iar pacienții sunt un pic împărțiți. Pentru asta ar trebui să înțelegeți, în primul rând, cum se împarte timpul în medicină nucleară. Pentru scintigrafie, noi avem generator de tehnețiu, care este ca un mic rezervor, care timp de două săptămâni ne dă radiație. Pentru scintigrafie, această radiație din rezervor descrește progresiv. În prima săptămână, dozele sunt mai mari pe același volum de substanță, așadar putem face mai mulți pacienți într-o zi.

07:53 dr. Ruxandra Țibu: De exemplu, în prima zi de generator, luni dimineață, putem avea, să zicem, 12 scintigrafii osoase. Doza este mai mare la scintigrafiile osoase și adunăm cât mai mulți pacienți în primele zile. Spre finalul primei săptămâni vor fi 5, 6, 7 pacienți de scintigrafie osoase. Putem încadra și o zi de PET-CT. De obicei, nu se face PET-CT și scintigrafie în același timp, în funcție de câți medici sunt și cum are fiecare laborator fluxul, dacă este suficient personal pentru a acomoda aceste două investigații simultan. Înspre a doua săptămână predomină PET-CT-ul și scade numărul de scintigrafii, pentru că și radiația din generator este mai puțină.

08:41 dr. Ruxandra Țibu: Așadar, dacă luăm o zi de scintigrafie, sunt în jur de o medie de 6, 7, 8 pacienți, cu maximum 12. Iar la PET-CT, cât poate fiecare; din experiența mea, undeva la 8-9 PET-uri pe zi este rezonabil. Este un număr decent. Începem cu consultarea pacienților. Eu recomand ca medicul de medicină nucleară să aibă o discuție mică, scurtă cu pacientul. În primul rând, pentru că pacienții se liniștesc. Ei vin la noi, mai ales dacă n-au fost niciodată, cu aceeași teamă cu care vine toată lumea. Și atunci noi discutăm cu ei. Obținem și un istoric cât mai fidel al pacientului, iar lucrul ăsta ne ajută când vom face rezultatul. Deci cam 10 minute de discuții.

09:36 dr. Ruxandra Țibu: Apoi pacientul este injectat cu substanța. Injectarea o face asistentul, iar pacientul se duce să aștepte metabolizarea substanței. În funcție de PET-CT sau de scintigrafie, durează o jumătate de oră, o oră, două ore, în funcție de fiecare trasor. După ce trece acest timp, se fac achizițiile de imagini. Se intercalează, bineînțeles. Un pacient intră la achiziții, celălalt la injectare și tot așa mai departe, ne ajunge o tură. Și la final, când se termină de consultat și de achiziționat imaginile, ne apucăm de rezultate. De elaborat rezultatele.

10:15 dr. Ruxandra Țibu: Este important de știut că în medicina nucleară norma de ore pe zi este mai scăzută. Nu este de șapte ore ca în celelalte specialități, noi avem șase ore pe zi de normă. În experiența mea, nu prea stăm șase ore, stăm mai mult, pentru că durează, nu ne ajunge timpul cumva. Întotdeauna stăm peste program, din dorința noastră de a nu tărăgăna rezultatele și de a fi cât mai operativi. Dar, nu, norma este mai scăzută decât la celelalte specializări.

La ce nu se așteaptă nimeni când vine vorba de Medicină nucleară 10:49

10:49 dr. Mihai Voinea: Ok. Care e cel mai neașteptat lucru pentru cineva care vine din afara specialității în medicină nucleară?

10:49 dr. Ruxandra Țibu: Pacient sau coleg?

10:49 dr. Mihai Voinea: Coleg.

10:49 dr. Ruxandra Țibu: Radioprotecția. Să zic, obișnuirea cu normele de radioprotecție, pentru că radiațiile nu se văd, nu se aud, nu miros. Ele parcă nu există dacă nu știm că sunt acolo.

11:17 dr. Ruxandra Țibu: Și trebuie să ne obișnuim. E un stil de viață pe care trebuie să-l avem la serviciu, în primul și în primul rând pentru siguranța noastră. Normele de radioprotecție sunt de absolut bun-simț. Trebuie să păstrăm distanța de pacienții injectați, să păstrăm distanța și timpul cât vorbim, dacă este cazul; evităm să vorbim cu pacienții după ce au fost injectați. De aceea avem și consulturi care trebuie să fie cât mai comprehensive, să nu mai avem prea multe de întrebat după. Dar se mai întâmplă, se face rău, se întâmplă ceva. În practică sunt multe situații.

11:53 dr. Ruxandra Țibu: Dar obișnuința de a nu umbla prin laborator peste tot, oricând, oriunde, și de a ne proteja, de a rămâne în spațiile în care suntem în siguranță atunci când sunt pacienți, este ceva cu care a fost cel mai greu de obișnuit. Și pentru asistente, și pentru ceilalți colegi din spital, că ne mai trezeam cu câte unul pe la noi. În afară, nu aici, aici nu. Dar este pentru binele nostru și este bine să ne obișnuim să ne protejăm.

11:53 dr. Mihai Voinea: Ok.

Cel mai surprinzător lucru al specialității 12:24

12:25 dr. Mihai Voinea: Ce te-a surprins cel mai mult la medicina nucleară înainte să intri în specialitate, în afară de asta?

12:34 dr. Ruxandra Țibu: Eu, în facultate, am făcut, chiar în anul întâi, prima mea practică de vară la medicină nucleară. N-am înțeles prea multe, n-am ținut minte prea multe, știu că am făcut niște tiroide, nu știam ce se întâmplă, nu știam nici cum mă cheamă în anul întâi, de mult. Dar mi-a rămas o curiozitate, așa că ultima practică de vară a fost tot la medicină nucleară, de data asta cu alți ochi.

13:02 dr. Ruxandra Țibu: Și știam oarecum la ce să mă aștept. Dar, intrând în rezidențiat și făcând un stagiu în străinătate, mi s-au deschis ochii, și la congrese, și peste tot: este mult mai mult ce poate face această specializare decât ce facem în prezent în România. Se vor schimba lucrurile și la noi.

13:23 dr. Ruxandra Țibu: Însă faptul că putem să luăm ceva de care majoritatea lumii se teme, și anume radiația și fenomenele fizice care produc o oarecare nesiguranță și o teamă, și putem să le folosim nu doar pentru a diagnostica pacienți, ci și pentru a-i trata în tot felul de cazuri de care nu știam, și nu vorbesc doar de terapia cu iod, pe care o mai știm, tot felul de alte lucruri super interesante, asta mi s-a părut extraordinar.

13:55 dr. Mihai Voinea: Sună foarte interesant și pare că ești extrem de pasionată de domeniu, ceea ce mă bucură foarte mult, pentru că asta ne și dorim la podcast. Studenții au nevoie de oameni pasionați care să-i inspire, nu doar să povestească despre ce se întâmplă pe o anumită specialitate. Felicitări pentru modul în care vorbești.

Cu ce alte specialități colaborează cel mai des 14:18

14:20 dr. Mihai Voinea: Cu ce specialități sau cu ce colegi clinicieni colaborezi cel mai des când ești pe medicină nucleară?

14:29 dr. Ruxandra Țibu: Cred că depinde de centru. În principiu, în cazul meu, fiind un centru privat cu un departament foarte bine stabilit de oncologie și radioterapie, în principal asta facem. Oncologie și pacienți care au trecut prin radioterapie sau nu, dar în principal oncologie. În alte cazuri, de exemplu la spitalul unde am făcut rezidențiatul, aveam o parte foarte importantă de endocrinologie și de pediatrie. Mie mi-a plăcut fenomenal partea de pediatrie și mi-aș dori să mai am șansa să lucrez cu copii.

15:05 dr. Ruxandra Țibu: Majoritatea nu sunt pacienți oncologici, este cu totul o altă parte. Chiar cu nefrologia pediatrică am lucrat cel mai mult. Spitalul județean are o relație minunată cu spitalul de pediatrie și o mulțime de pacienți au fost pacienți pediatrici, până în punctul în care unul dintre aparate l-am dedicat pediatriei, cu desene și tot, tot, tot. Și cam astea sunt, în principal: oncologie, endocrinologie, nefrologie, cardiologie. Sunt multe centre care au o colaborare bună și fac multă medicină nucleară cardiologică.

15:45 dr. Ruxandra Țibu: Din păcate, în România, pe partea de neuro, deși există în programul național de PET-CT decontat anumite patologii neurologice, nu prea este foarte popular. Nu cred că este foarte multă lume nici cu expertiza necesară, pentru că, neavând foarte mulți pacienți, nici nu prea avem o oarecare încredere să facem. Cam acestea sunt: endocrinologie, neuro puțin, gastroenterologia, iarăși, este în creștere, cel puțin în Iași, la spitalul județean. Dar cei mai buni prieteni ne sunt clar oncologii, deocamdată. Oricum vor rămâne, dar...

16:31 dr. Mihai Voinea: Super. Mergem mai departe de la această parte, cum arată o zi pe medicina nucleară. Sunt câteva întrebări despre radiații în continuare și una dintre ele am primit-o, cred, pe TikTok sau pe Instagram. Sună foarte amuzant, dar am ales-o și o să pun întrebarea, pentru că, până la urmă, studenții sunt curioși.

Un pacient tratat cu iod radioactiv ar declanșa alarma de la aeroport? 17:01

17:02 dr. Mihai Voinea: Dacă un pacient tratat cu iod radioactiv trece prin detectorul de la aeroport, s-ar declanșa alarma?

17:12 dr. Ruxandra Țibu: Da. Și nu doar la aeroport, inclusiv în vămile terestre au detectoare de radiații. Nu doar la iod, la orice. Adică noi, fiind într-o margine a țării, avem și mulți pacienți din Republica Moldova. Și, oricum, pentru toți pacienții noștri, indiferent dacă au de plecat sau nu, toți pacienții primesc la finalul investigației o fișă pe care este trecută doza de radiație pe care au primit-o.

17:43 dr. Ruxandra Țibu: Ce radiotrasor, când, tot, tot, să fie trasabil. Cu această hârtie ei pot dovedi la vămile terestre că nu au uraniu în șosete și sunt în siguranță, că au făcut și ei o scintigrafie osoasă și se duc acasă. Nu există nicio problemă. Însă, pe aeroport, recomandările noastre sunt să nu zboare cam o lună după terapia cu iod, pentru că energia este mai mare și timpul de înjumătățire este mai mare la iod.

18:13 dr. Ruxandra Țibu: Și aparatele bipăie sigur; chiar dacă se duc cu hârtie, este la latitudinea companiei de zbor și a aeroportului dacă îi lasă sau nu să urce în avion. Și, din ce am înțeles, au fost situații în care n-au mai plecat. Au mai rămas un site. Deci recomandarea cu iodul este să rămână în țară. Un pic.

Pacienți iradiați în preajma copiilor și familiei 18:33

18:35 dr. Mihai Voinea: Ok. Ai gestionat sau ați gestionat situații post-investigație cu pacienți care se duc acasă la copii mici?

18:45 dr. Ruxandra Țibu: Are vreo... Sigur că da. Da, nu. În principal, noi le explicăm pacienților că pericolul de a face rău nu există. Ei nu-și vor nenoroci familiile dacă se duc acasă. Trebuie să fie conștienți, le zic tuturor, că cel mai mic pacient pe care l-am avut vreodată la medicină nucleară avea o lună. Am injectat cu o substanță radioactivă, dozată pe kilogram-corp, diluată, bineînțeles, un bebeluș de o lună. Pentru beneficiul lui medical, bineînțeles.

19:21 dr. Ruxandra Țibu: Și a fost în siguranță. Nici copiii lor nu vor păți nimic, nici soțiile, nici nimeni. Dar trebuie să facem diferența între expunerea medicală, care are un beneficiu real pentru pacient, și expunerea comunitară, în familie, care practic nu are sens, nu-i ajută cu nimic. Așadar, deși recomandările internaționale sunt un pic mai permisive, să știți că noi, în România, stăm foarte strict cu radioprotecția și luăm mult mai în serios lucrurile astea decât în afară.

19:50 dr. Ruxandra Țibu: Sunt pe undeva recomandări de 24 de ore sau chiar ca în aceeași zi, mai târziu, să păstreze distanța. Noi îi îndemnăm măcar 24-48 de ore să nu ia în brațe, să doarmă dincolo. Nu trebuie să se mute, dar să păstreze un pic distanța. Pentru că deja la 2 metri și un perete între ei riscul este minim. Dacă se hidratează și fac toate lucrurile pe care le recomandăm, riscurile sunt inexistente.

20:20 dr. Mihai Voinea: Ok. Ai povestit puțin la începutul episodului despre faptul că e un mit, faptul că te duci la medicină nucleară și nu poți să faci copii. Adică n-aș vrea să insist pe întrebarea asta. E ok, da? Mergem mai departe.

20:20 dr. Ruxandra Țibu: Doza pe sarcină care este în siguranță, verificat, certificat, conform recomandărilor internaționale, ale oamenilor care au studiat mai mult asta decât noi, este de un milisievert pe toată durata sarcinii, care este exact fondul natural obișnuit al unei persoane care mai face din când în când o radiografie dentară, mai zboară cu avionul și așa mai departe.

21:04 dr. Ruxandra Țibu: Dozele maxime admise legal pentru un lucrător în medicină nucleară sunt 20 de milisievert, deci de 20 de ori mai mult, pe an. Din practica noastră curentă, n-a trecut nimeni de 1-2 milisievert. Nu suntem nici pe aproape, nicăieri. Deci este în deplină siguranță, plus că, în momentul în care cineva declară că este însărcinată, este scoasă din circuit: în birou, la recepție și, asistentele, la pus branule, la orice altceva decât în apropierea radiației. Suntem în completă siguranță, nu vă faceți griji. Medicii de la nucleară fac copii frumoși și sănătoși.

21:04 dr. Mihai Voinea: Super, super. Hai să povestim puțin despre rezidențiat, că am vorbit despre module, ce faci,

Primul an de rezi 21:53

21:52 dr. Mihai Voinea: dar, concret, intri în medicină nucleară: ce competențe ai nevoie să construiești în primul an, să zicem?

21:52 dr. Ruxandra Țibu: În primul rând, ce a fost mai challenging, așa, și pentru mine: trebuie să învățăm un pic de fizică. Biofizica se face în anul întâi la facultate. În anul întâi de facultate și anul întâi de rezidențiat e o perioadă lungă și cu multe alte lucruri.

22:18 dr. Ruxandra Țibu: Așadar, blank. Din primul an, amintirile, blank. Deci trebuie să învățăm un pic de fizică, și nu pentru că e moftul cuiva din minister care a pus chestia asta în programă. Trebuie să înțelegem cum funcționează aparatele. Trebuie să înțelegem cum funcționează radiația, pentru că altfel nu o să înțelegem ce vedem în imagini. Este foarte important să avem o bază. Nu trebuie să știm în lux de amănunte. Nu ne facem fizicieni.

22:44 dr. Ruxandra Țibu: Frații noștri de suferință în fiecare zi sunt fizicienii. Nu poți să ai succes ca laborator de medicină nucleară fără un fizician bun. Asta este deosebit de important și lumea mai trece cu vederea: la ce-mi trebuie, că eu mă uit la imagini, că nu trebuie să știu grafice de dezintegrare și mai știu eu ce. Trebuie să înțelegem fenomenele care ne ajută să vedem imaginile mai încolo. Trebuie să învățăm un pic de reziliență față de hype-ul acesta: gata, sunt rezident, eu vreau să fac, vreau să mă duc să scriu rezultate. Nu o să scrie nimeni rezultate în prima lună.

23:26 dr. Ruxandra Țibu: Primele câteva luni sunt de acomodare; cel puțin la Iași, noi făceam cursuri, ne dădeam teste, învățam un pic de fizică, aveam lecții, ca să înțelegem ce vom vedea mai încolo. Trebuie să-i ajutăm pe seniori, să ne ducem, chiar dacă asta înseamnă că facem xeroxuri, că învățăm să facem un istoric, care iarăși este foarte important. Un scurt consult clinic: nu tot ne interesează, trebuie să știm ce ne interesează în funcție de ce vrem să vedem.

23:54 dr. Ruxandra Țibu: Ca apoi, când ajungem într-un final să facem un rezultat, să avem toată baza din spate care să ne ajute. În primul an trebuie să coborâm puțin așteptările, nu o să ne dea nimeni: uite, aceștia sunt pacienții tăi, descurcă-te. Trebuie să o luăm încet, tocmai ca să ne fie mai ușor mai încolo.

Ce este cel mai dificil in rezi? 24:16

24:16 dr. Mihai Voinea: Corect. Care e totuși cea mai dificilă parte la început? Fizica, interpretarea imaginilor, comunicarea cu pacientul?

24:28 dr. Ruxandra Țibu: Cred că depinde de persoană. Aș zice fizica, pentru că uneori e greu; depinde și foarte mult de efortul personal pe care îl depune fiecare să învețe. Mai ales acum, când ne explică Claude și colegul GPT exact tot ce vrem să știm, ar trebui să fie un pic mai simplu. Dar cred că asta a fost cel mai dificil. Interpretarea imaginilor e o chestie pe care o învățăm continuu. Nu sunt două cazuri la fel. Sunt pattern-uri pe care le urmărim, dar nu sunt două cazuri la fel.

24:59 dr. Ruxandra Țibu: Am discuții cu colegi seniori care lucrează de zeci de ani în medicină nucleară și la fel spun: nu o să fie două scintigrafii la fel. Fiecare are o particularitate, ceva ce n-ai mai văzut sau ai văzut mai rar. Trebuie să avem mintea deschisă și gândirea clinică, în primul rând, foarte accesibilă.

24:59 dr. Mihai Voinea: Super.

Ce nu se predă în facultate și este surpinzător în rezi pe Medicină nucleară 25:20

25:21 dr. Mihai Voinea: Ce nu se predă în facultate și te surprinde în rezidențiatul pe medicină nucleară?

25:28 dr. Ruxandra Țibu: Tot. Pe vremea mea, când am făcut eu, acum relativ mult timp, facultatea, am avut un laborator, un LP de medicină nucleară, atât, pe care nu-l mai țin minte. În anul 4, parcă, dar nu mai țin minte absolut nimic. Din păcate, nu se face suficientă medicină nucleară în facultate. Este normal că studenții nu știu la ce să se aștepte, pentru că un LP pentru o specializare întreagă nu te lămurește cu nimic. Poate ai avut o zi proastă, poate ai chiulit, poate ai dormit. Nu te luminează cu nimic.

26:07 dr. Ruxandra Țibu: Practic, cine ajunge la noi, din experiența mea, ori sunt ca mine, care au avut un oarecare contact și li s-a părut interesant și au zis: hai să vedem, să facem, ori, neștiind ce se întâmplă, cine cea mai prins la rezidențiat și au o surpriză plăcută sau neplăcută, în funcție de fiecare. Unii rămân, alții pleacă, însă îi înțeleg, pentru că nu au suficiente informații din facultate despre noi. Eu mi-aș dori măcar o lună-două, dintr-un an de radiologie cât am făcut, o lună-două să vină să se facă medicină nucleară. Nu știu dacă așa este în toate universitățile, însă așa țin minte că a fost în anii 2014-2015, când eram eu pe acolo.

Stagiu în străinătate 26:58

26:57 dr. Mihai Voinea: Mai departe, dacă suntem la formarea în rezidențiat, aș vrea să te întreb: ai menționat mai devreme, înainte să începem să filmăm, în discuția noastră despre medicină nucleară, că ai fost plecată în afara țării pe medicină nucleară, ca rezident, cred. Poți să ne spui puțin despre experiența ta de acolo, unde ai fost, cum ți se pare formarea din România față de alte țări și cum vezi poate minusurile sistemului din România?

27:34 dr. Ruxandra Țibu: Eu am făcut un pas ușor nebunesc, aș putea spune: am plecat direct unde era cel mai greu și mai horror și mai înfiorător, acolo m-am dus, pentru că am prins rezidențiatul în pandemie, o parte din el, și cumva am reușit să plec doar în anul 4 și am stat mai puțin decât mi-aș fi dorit. Am fost în Franța, la Gustave Roussy, la Paris, care este un centru foarte, foarte mare, cu un flux enorm de pacienți. Gândiți-vă că aveam 60 de PET-uri pe zi și vreo 20 de scintigrafii.

28:09 dr. Ruxandra Țibu: Și eu nu văzusem nimic altceva în afară de FDG, ca PET. Niciun alt radiotrasor. Noi, în continuare, în România nu avem autorizat niciun alt radiotrasor pentru PET. Se va schimba foarte curând acest lucru, dar la vremea aceea, când am fost eu, în 2022, am ajuns acolo și ei aveau PSMA, DOTA, fluor-PSMA, Axumin, colină. Mă uitam: Doamne ferește, ce mi se întâmplă?

28:35 dr. Ruxandra Țibu: Iar oamenii acolo au văzut: ieși trezi din de anul 4, poftim dosarele, succes. Nu știam să deschid programul, să scriu un rezultat. Am avut noroc de câțiva colegi români, chiar din Iași, absolut extraordinari, care m-au ajutat puțin. Însă francezii sunt mult mai taflăv, să zic așa. Ei oferă rezidentului de an mai mare extrem de multă responsabilitate. Din prima, tocmai pentru a te forța să te responsabilizezi tu, ca medic, și să faci un pas înainte pentru a învăța.

29:11 dr. Ruxandra Țibu: În anul în care am plecat, simt că am învățat într-un timp foarte scurt mai mult decât oricând altcândva în viața mea. A fost foarte solicitant, numărul de pacienți fiind foarte mare. Însă am văzut tot ce s-a putut vedea. Am făcut terapii pe care abia acum ne luptăm să le aprobăm și să le autorizăm și să le facem în România. Și asta a fost un minus extraordinar de mare, pentru că s-au uitat și medicii de acolo: cum? Dar voi n-aveți fete mea?

29:44 dr. Mihai Voinea: Nu. N-aveți terapie decât cu iod?

29:47 dr. Ruxandra Țibu: Da. Atât. Și aia, unde e prinsă, unde poți. Și pot să zic că m-am simțit așa un pic pofticată. Mi-a fost ciudă că nu m-a trimis țara mea suficient de pregătită pentru chestia asta. Și dacă n-aș fi plecat, cred că mi-ar fi fost mult mai greu după aia. Acum, când vor veni în România, vor veni toți acești trasori încet-încet, pe rând. Măcar avem un punct de plecare. Cei care am văzut în afară avem o bază pe care am învățat-o corect de la ei, care fac asta de ani și ani de zile.

30:22 dr. Ruxandra Țibu: Ei, oferind foarte multă responsabilitate studentului, internului, că practic eram ultimul din verigă, ultima din lanțul trofic... Am participat la comisii multidisciplinare, am prezentat pacienți, am vorbit cu celelalte clinici din spital, am făcut injecții pentru ganglionul santinelă, am făcut de toate. Recomand oricui, după ce face doi ani măcar de medicină nucleară în România, să aibă o bază, să adune cât mai multe informații și să plece, și să se întoarcă neapărat, că avem nevoie de colegi bine pregătiți și vor veni cu alt tonus din afară, cu alt chef, și de lucru între medici, de interdisciplinaritate și așa mai departe. N-am decât cuvinte de laudă pentru ce am văzut acolo. Mă bucur.

Evoluția specialității până în prezent și mai departe 31:18

31:18 dr. Mihai Voinea: Dacă tot vorbești de tehnologii, ai putea să ne spui cum vezi medicina nucleară în 2026 față de acum 10 ani? Asta e prima întrebare, și a doua întrebare: ce urmează?

31:31 dr. Mihai Voinea: Pentru că tot ne dai niște teasere, că urmează niște lucruri, și poate ai putea să ne povestești.

31:31 dr. Ruxandra Țibu: Eu, când am intrat în... era o glumă și cu Spitalul Regional de Urgență la noi: de când eram în liceu, uite, noi o să facem facultatea la Spitalul Regional, apoi rezidențiatul, apoi, uite că suntem specialiști și abia au dat și ei o lopată, și așa era și cu lucrurile.

31:31 dr. Mihai Voinea: Da, la fel este și la noi cu Spitalul Regional, dar e în construcție acum.

32:01 dr. Ruxandra Țibu: Dar erau două centre de medicină nucleară în Iași când am început eu, la stat, ocupate în full, fără nicio perspectivă; cine prinde post la stat, norocul lui. Între timp au mai apărut două spitale private, apoi Suceava, Bacău, Galați, Brăila. Au crescut în ultimii ani exponențial și adresabilitatea, cumva, și investițiile private, care, din nou, au făcut să se miște lucrurile astea mult mai repede decât doar la stat.

32:36 dr. Ruxandra Țibu: Au apărut multe locuri de muncă și, din fericire pentru toată lumea, și pentru noi, și pentru pacienți, și pentru oncologi, pentru toată lumea, suntem în punctul în care, în foarte scurt timp, vom avea acces la altă terapie decât cea cu iod, și anume ceva pentru prostată, și la altă terapie decât asta, și anume pentru tumori neuroendocrine. Vom avea acces în curând la alți radiotrasori în afară de FDG.

33:07 dr. Ruxandra Țibu: În sfârșit, în al 14-lea ceas, e bun și acum, vom avea acces la radiotrasori specifici și pentru prostată, și pentru tumori neuroendocrine. Ceea ce este un pas enorm pentru România. Enorm. Pentru o perioadă extrem de lungă am fost printre singurele țări din Europa sau din UE care nu aveau decât FDG și terapie doar cu iod. În sfârșit, vom avea și noi acces la ce au vesticii de 15 ani. Există speranță. Cei care vor intra anul viitor la medicină nucleară vor vedea, vor lucra cu lucrurile astea în centrele mari.

33:07 dr. Mihai Voinea: Ok.

Relația cu oncologia 33:44

33:47 dr. Mihai Voinea: Ce poți să ne spui despre relația cu oncologia?

33:53 dr. Mihai Voinea: Că se vorbește destul de mult de potențialul medicinii nucleare în oncologie.

33:53 dr. Ruxandra Țibu: Ce e foarte hype, să zic așa, de la o vreme încoace este conceptul de teranostic. De a face cu aceeași moleculă vectoare și diagnostic, și terapie. Diagnosticul cu un izotop și terapia cu altul, dar cu aceeași moleculă vectoare. Cum este, de exemplu, la prostată. Există niște receptori care se cheamă PSMA și noi vedem statusul acestor receptori cu un PET specific pentru PSMA, cu fluor-PSMA sau galiu-PSMA.

34:32 dr. Ruxandra Țibu: Apoi facem terapie cu lutețiu, tot cu aceeași moleculă vectoare, cu PSMA. Și acest concept de terapie este, deși nu foarte nou, în continuă dezvoltare, pentru că sunt o mulțime de țări și o mulțime de companii care dezvoltă noi radiotrasori. Tot felul de noi izotopi, cât mai custom-made, pentru o mulțime de tipuri de patologii. Și este un viitor foarte, foarte luminos, să zic așa.

35:02 dr. Ruxandra Țibu: Pentru că, de multe ori, terapiile din cadrul medicinii nucleare au efecte adverse un pic mai tolerabile decât chimioterapia, decât radioterapia și așa mai departe. Nu este panaceu universal, nimic. Din păcate, nu este un panaceu universal. Însă sunt opțiuni de care unii pacienți pot beneficia și care să le crească speranța de viață mult, și calitatea vieții, iarăși, este foarte importantă. Oncologia rămâne, practic, our best friend în medicina nucleară, pentru că de aici vin cei mai mulți pacienți și aici putem avea cel mai mare impact, și din punct de vedere diagnostic, și terapeutic.

Gărzi, salariu, spor 35:42

35:43 dr. Mihai Voinea: Ok, ok, mersi. Sună interesant, să urmeze o perioadă interesantă pentru voi și pentru cei care o să-și aleagă medicină nucleară la rezi. Hai să vorbim puțin despre specialitate prin prisma programului, gărzi, salariu și toată chestia asta, cu oportunități de joburi inclusiv. Poți să-mi răspunzi pe scurt sau pe lung, cum preferi. Sunt gărzi pe medicină nucleară?

36:18 dr. Ruxandra Țibu: Nu. Asta vrea probabil multă lume să audă. Nu avem gărzi, pentru că nu există conceptul de medicină nucleară în urgență. Singurele lucruri pe care oarecum le putem face în urgență sunt o scintigrafie de perfuzie pulmonară în cadrul unui tromboembolism. Se face în GCT. Noi suntem strict investigații paraclinice programabile. Nu am avut gărzi nici măcar în Franța, unde, indiferent pe ce specializare erai intern, trebuia să faci niște gărzi la UPU. La noi: voi stați acolo, la subsol, stați bine.

36:52 dr. Ruxandra Țibu: Deci nu este cazul. Ca salarii, nu vă gândiți că vă îmbogățiți din medicină nucleară. Este o specializare paraclinică. Nu merge cu cabinet și cu lucrat în 14.000 de locuri. Nu este genul de specializare la care vine cineva cu Lamborghini-ul la poartă. Clar nu. Deci salariile sunt similare altor specializări. Nu există sporuri foarte mari. Este un spor, cred, de spital de 20-30% maximum.

36:52 dr. Mihai Voinea: În spital de stat?

37:28 dr. Ruxandra Țibu: În spitalele private, eu, de exemplu, sunt cu formă de persoană fizică autorizată și, în final, salariul meu este ușor mai mare decât al unui specialist din sistemul de stat. Dar nu știți cum e, vine cu alte probleme. Trebuie să-ți plătești tu singur taxele, contabil, una-alta. Dar, în final, este un pic mai bine. Nu extraordinar de mult peste, dar un pic mai bine decât într-un spital de stat.

38:03 dr. Ruxandra Țibu: Nici perspectivele de viitor. Adică în medicina nucleară există un oarecare plafon. Cum știm toți că sunt pe tot felul de nișe, de fertilizare la gineco sau mai știu eu ce, de dermato, de așa, unde poți să ajungi de toate. La noi nu e cazul. Adică trebuie să avem niște așteptări realiste. O ducem bine, dar nu cu Porsche-ul la poartă.

38:03 dr. Mihai Voinea: N-am înțeles.

Centre de pregătire 38:28

38:31 dr. Mihai Voinea: Câte centre de medicină nucleară sunt în România?

38:35 dr. Mihai Voinea: Adică unde poți să lucrezi dacă vrei să... Asta e prima întrebare. Și a doua: ce oportunități de joburi există?

38:42 dr. Mihai Voinea: Deci e legată de: ok, vreau asta, unde mă duc; și, doi la mână, se termină rezi, ce oportunități de joburi există. Întreb asta pentru că este prima și cea mai comună întrebare pe care o primim la fiecare podcast.

38:42 dr. Ruxandra Țibu: Nu știu câte centre de medicină nucleară sunt în țară, pentru că sunt în continuă creștere. Eu, din ce am auzit, ce pot depil...

38:42 dr. Mihai Voinea: Ok, măcar unde te formezi?

39:08 dr. Ruxandra Țibu: Unde te formezi: sunt doar două centre în prezent. Au fost Iași, București și Cluj. Este o perioadă de hiatus la Cluj, din motive administrative, cu coordonatori, cu ceva de genul acesta. Însă nu mă îndoiesc că vor rezolva această problemă și se va face din nou rezidențiat la Cluj. În prezent, rezidențiatul se poate face la Iași sau la București. La București, cu același coordonator, dar cumva împărțit între Spitalul Militar și IOB. La noi, la fel, între Spitalul Județean de Urgență și IRO. Cam acestea sunt oportunitățile.

Oportunități de angajare 39:40

39:41 dr. Ruxandra Țibu: Ca locuri de muncă după, cred că, dacă mă întrebați lucrul ăsta în trei luni, sunt câteva în plus. Se deschid centre într-o veselie. În Moldova, ce aș putea să știu e că deja sunt patru centre în Iași, unul sau două vor fi în Bacău, unul la Suceava, Galați, Brăila și așa mai departe. Adică deja stăm bine, și locuri de muncă sunt și în aceste centre, în continuare.

40:11 dr. Ruxandra Țibu: Eu, din ce mai aud, așa, mici bârfe colegiale și din domeniu, este într-o continuă expansiune. Nu mă îndoiesc că în cinci ani vom avea peste 30-40 de PET-CT-uri în țară. Și, în general, se lucrează cam doi medici per aparat. Așa este recomandat să fie, cam. Dacă este un laborator care are un SPECT-CT și un PET-CT, bine ar fi, dacă au un flux suficient de pacienți, să aibă patru medici.

40:38 dr. Ruxandra Țibu: Ca să aibă toată lumea timp și de consultații, și de rezultate, și de tot. De ture, de normele de radiații, de șase ore și așa mai departe. Locuri vor fi mult mai multe decât când am început eu, când era destul de scary, să zic așa, că nu prea știam ce facem. În plus, inclusiv în străinătate este considerată o specializare oarecum deficitară. Însă, din cunoștințele mele, doar în țările francofone este ușor de ajuns. Pentru că este cumva trunchi comun cu biofizica.

40:38 dr. Mihai Voinea: Unde este trunchi comun cu biofizica?

41:12 dr. Ruxandra Țibu: Acum este în Belgia, în Franța, cred că și în Elveția și în Luxemburg. Poți fi doar medic nuclearist. În Germania, spre exemplu, este o subspecializare a radiologiei. Și acolo e un pic mai complicat. Dar locuri de muncă sunt peste tot.

Work life balance 41:28

41:30 dr. Mihai Voinea: Cum este echilibrul între viața personală și profesională? Ai un program fix? E ceva imprevizibil?

41:30 dr. Ruxandra Țibu: Nu prea este un factor de imprevizibilitate la noi. Pentru că, în principal, știm cam câți pacienți avem. Știm la ce să ne așteptăm într-o zi obișnuită de lucru. Cum ziceam, programul este de șase ore. Când sunt 12 scintigrafii osoase și rezultate de făcut și pacienți programați, și aia, și aia, nu prea stă nimeni chiar șase ore. Nu rupem ușa. Că e în interesul nostru și al pacientului să ne facem treaba. Și uneori se întâmplă să mai stăm peste program. Dar, din nou, este decizia noastră și din dorința, din bucuria de a ne face treaba. Cel puțin eu așa privesc.

42:19 dr. Ruxandra Țibu: Faptul că nu avem gărzi, că nu se lucrează în weekend, că în multe locuri programul e de la 8 la 1, de la 8 la 2, ne lasă loc de multe lucruri. Însă trebuie să ne asumăm faptul că, mai ales într-un laborator nou deschis, avem tot interesul să ne creștem activitatea. Pentru un tânăr medic, scopul nu trebuie să fie să rupem ușa. Chiar dacă stăm un pic în plus... O să vedeți că în afară, eu, teoretic, aveam program de la 8 la 5.

42:52 dr. Ruxandra Țibu: De la 8 la 8 am stat deseori. Pentru că este în interesul nostru, la început, să depunem un mic efort, să învățăm. Pentru că, în final, pe noi ne ajută. Cu cât lucrăm mai mult când suntem tineri și mai verzi și mai în putere, cu atât o să citim rezultatele mai ușor. O să ne fie mai ușor să scriem. Nu o să dureze să scrii un PET o oră jumate, o să-l scrii în jumătate de oră, odată cu experiența. Iar experiența asta este mai ușor de făcut când ești tânăr și mai mic și mai verde decât după 30-35 de ani, când mai încetinim și noi un pic metabolismul cerebral.

43:30 dr. Mihai Voinea: Corect. Da, susțin ideea asta. E moastu, în momentul în care ai 20-21 pic de ani și intri într-un domeniu, oricare ar fi el, ți l-ai ales, ți l-ai asumat. Rolul tău ar fi să absorbi cât mai mult, ca să te dezvolți în plan profesional și să-ți fie mai ușor pe termen lung. Hai să discutăm puțin despre potrivirea pe specialitatea medicină nucleară.

Pentru cine este Medicina Nucleară 43:56

43:57 dr. Mihai Voinea: Cui se potrivește medicina nucleară?

44:01 dr. Ruxandra Țibu: Din punctul meu de vedere, rebelilor, mă identific. Eu așa privesc. Pentru că, practic, suntem cu picioarele în două luntre, trebuie să zic așa. Suntem și paraclinic, cu un pic de clinic. Trebuie să știm și din aia, și din aia, și din aia, câte un pic din toate. Nu este pentru cei care n-au curiozitate. Trebuie să fie oameni curioși. Trebuie să fie oameni inquisitive. Nu-mi vine exact, dar trebuie să fii dornic să afli, să ai o bună vedere în spațiu, să ai imaginație. Este iarăși foarte important. Să ai imaginație vizuală, pentru că imaginile nu sunt două la fel, întotdeauna va fi ceva: ce-i cu ăsta aici? Ce poate fi?

44:48 dr. Ruxandra Țibu: Că da, avem parte de CT și chiar și acolo pot să fie tot soiul de lucruri care nu, doi cu doi nu mai fac patru. Și atunci trebuie să fie cineva cu imaginație, un pic rebel, curios, dornic să învețe și neînfricat. Să nu-i fie frică de radiație.

44:48 dr. Mihai Voinea: Super. Ne apropiem de final. Aș vrea să... Aș mai avea o întrebare aici.

Surprize 45:11

45:19 dr. Mihai Voinea: Ce e adesea trecut cu vederea când alegi medicina nucleară și îți vine ca un fel de surpriză a specialității?

45:26 dr. Mihai Voinea: Dar am impresia că ai răspuns deja la asta, la început. Și ai zis că e vorba de radioprotecție. Ai mai adăuga ceva?

45:32 dr. Ruxandra Țibu: Dar acum aș avea alt răspuns. Ok. Din perspectiva mea, mă așteptam, lucrând foarte mult cu pacienți oncologici, să fie și trist. Însă am două cazuri care mi-au rămas foarte, foarte, foarte dragi și care fac slujba asta atât de frumoasă și de mulțumitoare sufletește, efectiv. Am avut o pacientă în Franța de 101 ani. Mă-mi tătic greșeală. 101 ani? Ce face la PET-CT o pacientă de 101 ani?

46:07 dr. Ruxandra Țibu: Și m-am uitat, pentru că ei au în programul unde trec toate rezultatele și toată fișa pacientului foarte multe discuții cu psihologul, cu psihiatrul, cu tot soiul de chestii, mai ales în oncologie. Și am citit acolo să văd ce-i cu pacienta asta. Și am aflat că a fost diagnosticată cu neoplasm mamar la 98 de ani și, în loc să zică atât mi-a fost dat,

46:30 dr. Ruxandra Țibu: doamna a făcut chimioterapie, radioterapie, operație, reconstrucție, tot, tot, tot și a venit la PET, iar la PET-ul la care a venit la noi era vindecată, fără niciun semn de boală, și scria în ultima discuție cu psihologul că ea are treabă, are lucruri de făcut, se bucură de viață, are un tonus extraordinar, are nepoți și strănepoți. Adică te face așa să te gândești că în spatele imaginilor pe care le vedem, și la radiologie, și la medicina nucleară, sunt oameni.

47:00 dr. Ruxandra Țibu: Sunt oameni care au și fricile, și poveștile, și bucuriile lor, și atunci când vezi cazuri... cum am avut și un caz de limfom pentru care m-am întors din concediu, mi-am lăsat bebelușul acasă câteva ore și m-am dus să o văd, că venise la ultima evaluare, la final de tratament, și am văzut că e curată, nu mai are nimic. O pacientă care radia încredere și bucurie așa, ea era optimistă.

47:28 dr. Ruxandra Țibu: Incredibil. Atât de tare mă bucur psihic, așa, în sufletul meu, când pot să dau verdictul ăla de neurmărire penală: gata, ești liber de boală, te duci, te bucuri. Încât asta a fost cea mai mare surpriză pentru mine. Ce bucurie poți să ai când vezi pacienții vindecați. Când știi că toată lumea a muncit acolo, a muncit oncologul, a muncit chirurgul, a muncit radioterapeutul și ai muncit și tu un pic acolo. Ești și tu parte din bucuria pacientului. Ești ultimul care spune: uite, gata, ești bine. Și pentru mine asta este, cred, cel mai frumos lucru din specializare.

48:08 dr. Mihai Voinea: Foarte frumos. Chiar foarte frumos. Da, asta e, acesta e un lucru pe care îl uităm de foarte multe ori, că pacienții nu sunt doar niște numere sau cazuri, sau cum vrem să le numim în termeni medicali, sunt oameni până la urmă, și e foarte frumos că vezi asta, mai ales din postura de medic pe o specialitate paraclinică, unde, exact cum ai zis și tu, nu ai ai semi-contact cu pacienții.

48:43 dr. Ruxandra Țibu: Norocul nostru că, cumva, ne strecurăm să avem parte și de satisfacția asta medicală, mai mult decât o simplă analiză paraclinică. Avem parte. Dacă dorim să avem contact cu pacienții, avem acces și la supărările, și la bucuriile lor.

48:43 dr. Mihai Voinea: Super.

Ar alege din nou Medicina Nucleară? 49:01

49:02 dr. Mihai Voinea: Ai alege din nou medicina nucleară? De ce?

49:02 dr. Ruxandra Țibu: Da. Da. Pentru că asta e... this is my job. This is what I like to do. Asta îmi place mie să fac. Și țin minte că am avut notă chiar bună la rezidențiat. Mulțumesc, Grile-Rezidentiat.ro. Super. Ați fost de bază.

49:02 dr. Mihai Voinea: Cu drag.

49:02 dr. Ruxandra Țibu: Și îmi permiteam să aleg și radiologia, care la fel era în top, dorită. Și am zis nu. Trebuie un pic de culoare, așa. Un pic de ceva altfel.

49:35 dr. Ruxandra Țibu: Și nu regret alegerea făcută. Poate aș fi plecat mai mult în afară. Poate îmi lipsesc un pic lucrurile pe care le aveau ceilalți și noi încă nu le avem, dar le vom avea. Și dacă nu mergem să le vedem și ne întoarcem să mângem pentru ele, nu o să se schimbe nimic. Așa că tot asta aș alege, categoric.

49:35 dr. Mihai Voinea: Super. Ultima întrebare.

Cel mai important sfat 50:01

50:02 dr. Mihai Voinea: Care e cel mai important sfat pe care l-ai oferi unui student de anul șase care se gândește să-și aleagă medicină nucleară la rezi?

50:11 dr. Ruxandra Țibu: În primul rând, să meargă să facă o practică într-un centru care are tot, și PET, și SPECT. Să vadă cum e. Să vorbească frumos cu coordonatorul clinicii, cu cine e acolo. Să-l primească o săptămână-două. Să facă parte din echipă și să facă acest trial, pentru că altfel poate nu i se potrivește. Poate nu e pentru el. Însă să vadă înainte, nu prin anul 2-3-4, când mai avem oarecare contact.

50:45 dr. Ruxandra Țibu: Fix înainte de rezidențiat, să vezi exact ce se întâmplă este extrem de util și la majoritatea centrelor sunt convinsă că oamenii ar fi foarte dornici să primească un student când îl văd că e dornic, că vrea să vadă, un tânăr curios și dornic să facă ceva; dimpotrivă, cineva care vine doar să semneze fișa și să plece: a venit, a plecat. Dar la mine

51:14 dr. Ruxandra Țibu: personal să vină cineva și să-mi spună: uite, sunt curios, vreau să vin, vreau să fac. Păi da, aș încerca într-o săptămână să vadă tot ce știm, numai să aibă toate informațiile, dacă e potrivit sau nu. Poate nu e pentru toată lumea, dar asta este realmente cel mai util lucru. Poate, dacă nimeriți un congres în București, în Dorfee nimeriți un congres de medicină nucleară, sunt gratuite pentru studenți. Mergeți la conferințe, la prezentări, vedeți ce se face

51:44 dr. Ruxandra Țibu: și în afară, că poate vă place mai mult în altă parte, dar trebuie să aveți un contact cu noi, în primul rând.

51:44 dr. Mihai Voinea: Super. Cred că ai fi un asistent/prof universitar super mișto, pentru că ai această dorință nativă de a preda și de a transmite mai departe informațiile.

51:44 dr. Ruxandra Țibu: Poate. Mama mea e profesoară și cred că s-a transmis așa, prin pură genealogie.

Idei de final 52:14

52:14 dr. Mihai Voinea: Tot ce se poate, se poate, da. Ruxandra, îți mulțumim foarte mult pentru prezența ta la episodul de astăzi. Mie mi s-a părut foarte, foarte interesant ce am discutat și cu siguranță aduce un plus de valoare pentru cei care au în vedere medicina nucleară la rezi. Dacă mai este ceva ce nu am vorbit, dacă ai vrea să mai adaugi ceva, ai cuvântul.

52:14 dr. Ruxandra Țibu: Mulțumesc, mulțumesc în primul rând pentru invitație

52:48 dr. Ruxandra Țibu: și mă bucur foarte mult să pot să le ofer niște informații tinerilor studenți, care ne vor fi colegi indiferent dacă vor lua medicină nucleară sau altceva, tot colegii noștri vor fi, și le urez să fie curajoși și, indiferent ce nelămurire au, să fie sinceri și să fie dornici de muncă, pentru că asta e viața. Nicăieri, la nicio specializare, nu cred că veți găsi de stat degeaba. Or fi câteva, dar noi nu suntem printre ele. La noi,

53:22 dr. Ruxandra Țibu: cum am zis, așteptăm colegi curioși, neînfricați, plini de imaginație și îi susținem prin toate modurile posibile, inclusiv cu sfaturi despre plecat în afară, cu sfaturi cum să se întoarcă, să nu rămână acolo, că avem nevoie și noi de colegi. Și le doresc mult, mult, mult succes și să aleagă ce va fi mai bine pentru ei.

53:22 dr. Mihai Voinea: Super, îți mulțumim foarte, foarte mult și mult succes mai departe în carieră și să vină toate tehnologiile de care ne-ai povestit până acum.

53:22 dr. Ruxandra Țibu: Abia așteptăm și muncim pentru asta. Mulțumesc.

53:22 dr. Mihai Voinea: Super, mulțumim și noi. Pe data viitoare, pe revedere!

Introducere 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare! Eu sunt Cătălina și bine te-am găsit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro, podcastul unde afli ce specialitate ți s-ar potrivi. Dar până acolo mai e un hop: examenul de rezidențiat. Știu, nu-i o surpriză pentru nimeni, dar noi ne-am gândit să facem o statistică cu grilele care au picat în 2021 la rezi pe Medicină: din ce cărți sau capitole au picat, câte sunt complement simplu și câte multiplu și chiar care răspunsuri sunt cele mai frecvent corecte, rezultate care chiar o să te surprindă. Am pus toate graficele într-un PDF scurt și ușor de urmărit, pe care îl poți descărca gratuit din pagina de resurse Grile-Rezidentiat.ro. Ți-am lăsat link chiar în descriere. Dar să revenim!

Prezentare dr. Mario Mutuleanu 00:40

00:42 dr. Cătălina Voinea: Te invit să îl ascultăm pe invitatul de astăzi, medicul rezident Mario Mutuleanu, cum ne povestește despre medicina nucleară. Să-i dăm drumul! Salutare, Mario, bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro, ne bucurăm că te avem aici.

00:42 dr. Mario Mutuleanu: Bună seara, mă bucur că sunt aici și mulțumesc pentru invitație.

Ce face un medic pe medicina nucleară, concret? (și despre diferențele între radiologie, radioterapie și medicina nucleară, inclusiv detalii despre riscul de iradiere) 00:58

00:58 dr. Cătălina Voinea: Chiar eram curioasă, atât eu, cât și toți cei care de-abia așteptau episodul pe medicină nucleară, să știe cu ce se ocupă această specialitate mai exact.

00:58 dr. Mario Mutuleanu: În niciun caz cu bombe atomice, ca să începem așa. În principiu, medicina nucleară este o specialitate de diagnostic, dar avem și partea de terapie. Conceptul pe care noi îl folosim este de teragnostic, adică terapie și diagnostic. Dacă îl căutați pe net, sigur o să găsiți ceva despre el.

01:27 dr. Mario Mutuleanu: În principiu, folosim niște substanțe radioactive într-un mediu controlat, pe care le injectăm în pacient. Substanțele respective sunt legate de niște peptide cu o anumită afinitate pentru diverse tipuri de tumori. Și acolo unde se adună substanța respectivă, noi, scanând pacientul, vedem exact unde este radioactivitatea mai mare. Și în funcție de unde se localizează, știm că acolo e o tumoră sau e ceva normal. Așa, în mare, cam ăsta e principiul de funcționare al medicinei nucleare.

01:58 dr. Mario Mutuleanu: E o mică diferență între ea, radiologie și radioterapie. Așa. Radioterapia se ocupă strict cu partea de tratament. Ei n-au treabă cu partea de diagnostic. Iar pe partea cealaltă, radiologia este în mare parte doar de diagnostic. Noi avem opțiunea să le facem pe amândouă. Și e foarte bine și e super interesant ce o să facem. Și o să vă povestesc un pic mai târziu despre noile chestii care o să apară și la noi în România, ceea ce în afară există de multă vreme.

02:30 dr. Mario Mutuleanu: Așa. În principiu, radioterapia folosește sursă externă de radiație, adică niște acceleratoare de particule care au țintit niște leziuni. Ele se conturează pe un CT și, cu ajutorul acceleratorului de particule, pur și simplu se bombardează țesutul respectiv cu radiații și, printr-un fenomen din ăsta de degradare și de moarte celulară, se eliberează niște radicali și acolo țesutul respectiv începe să fie distrus din cauza radicalilor care se eliberează.

02:59 dr. Mario Mutuleanu: La radiologie avem sursa de radiații în afara pacientului, avem pacientul pe masă și imaginea se formează prin trecerea radiațiilor prin țesuturile respective. Și, în funcție de cât de dens e țesutul pacientului, ficat, mă rog, abdomen și alte organe, el reconstruiește imaginea respectivă în funcție de cum se atenuează radiația în corpul pacientului.

03:23 dr. Mario Mutuleanu: La noi, pacientul însuși e radioactiv. El vine, anamneză, vine la noi și îi injectăm o substanță în funcție de ce dorim să vedem, că substanțele sunt legate de diferite peptide, cum am zis, în funcție de tipul tumoral pe care vrem să-l vedem. Și la noi sursa este însuși pacientul, de asta pacienții toți stau într-o parte, separați de noi, în spatele unor uși plumbate; noi fiecare avem dozimetre și suntem acoperiți pe partea asta.

03:50 dr. Mario Mutuleanu: Nu avem nicio treabă, suntem foarte ok. Dozele sunt mici, se injectează per kilogram și la pacienții mari trebuie injectat evident mai mult, că există o chestie care se numește interacțiunea radiațiilor cu materia și, din cauza atenuării pe care o face mult țesut adipos, de obicei nu obținem niște imagini foarte bune și atunci avem nevoie de o activitate mai mare pe care să o injectăm în pacient, să obținem o imagine pe care să o putem interpreta,

04:16 dr. Mario Mutuleanu: că altfel se vede foarte blurat așa și nu înțelegi mare lucru și asta e ideea, că la noi pacientul e cel care iradiază și noi pur și simplu îl punem pe o masă. Avem doi detectori în principal, mă rog, depinde de tipul de scanare, dar în principiu avem doi detectori și el doar trece pe sub detectorii respectivi, iar detectorii sunt detectori de radiații gamma. Desigur, ați auzit de radiațiile gamma, toată lumea cred că s-a uitat la Chernobyl, nu suntem ca la Chernobyl, la Chernobyl a fost foarte rău, dar în principiu, cam în mare, cam despre asta e vorba la noi.

04:50 dr. Cătălina Voinea: Par destul de multe calcule așa și cât de multă fizică intră în această medicină nucleară, că pare destul de multă?

04:50 dr. Mario Mutuleanu: Puțin, puțin multă fizică, dar e foarte frumoasă, adică e o fizică care se aplică strict pe partea asta: atomi, cu dezintegrări, cu eliberare de energie, tot ce înseamnă, nu știu, fabricare de substanțe, e foarte interesant. Cel puțin pe mine asta m-a fascinat, că sunt anumite substanțe care pot fi produse doar la reactoare, adică reactoarele astea nucleare pe care le folosește toată lumea să facă energie, tot felul de chestii.

05:30 dr. Mario Mutuleanu: Ele au și o componentă, de fapt au o atribuție din asta, au o funcție pentru a face radiofarmaceutice, că nu e așa le numim, radiofarmaceutice. Da, e pentru că, na, sunt așa cum sunt ele și, folosind proprietatea sau, mă rog, facilitatea asta de a produce radiofarmaceutice la reactor, putem să obținem diverse. De exemplu, cel mai folosit izotop sau radiofarmaceutic al nostru este tehnețiul, așa se numește, tehnețiu, da, de fapt, mă rog, molibdenul din care se obține tehnețiul; molibdenul este produs la reactor, care se dezintegrează și apare tehnețiul.

06:07 dr. Mario Mutuleanu: După care mai avem și varianta de terapie pentru pacienții cu carcinom tiroidian și se obține iod 131, așa se numește substanța respectivă, și pur și simplu vine pacientul după o operație, de exemplu, pentru ablație de tiroidă. Asta e indicația lui principală, la carcinoamele tiroidiene bine diferențiate. Și vine pacientul, îi dăm o pastilă și, mergând pe calea asta fiziologică a captării de iod, că știm că dacă mâncăm multă sare cu iod și așa, face bine la tiroidă sau nu, depinde de fiecare.

06:45 dr. Mario Mutuleanu: Dar, în principiu, iodul respectiv ajunge în tiroidă și, în loc să meargă mai departe, să se sintetizeze hormonii tiroidieni, fiind radioactiv, pur și simplu distruge tot ce înseamnă folicul. Și atunci pacientul respectiv scapă de partea asta, de boală micro, pe care ar putea să o aibă. Că la nivel macro intră chirurgul, se uită, face acolo rezecție, dar el nu poate să ia întotdeauna toate resturile.

07:12 dr. Mario Mutuleanu: Și ca să ne asigurăm că nu are recidivă pacientul sau să reducem cât mai mult riscul respectiv, îi dăm o pastilă și gata, după aceea vin la control.

07:12 dr. Cătălina Voinea: Asta pare destul de SF, dacă stau să mă gândesc așa, e ca și filmele la care te uiți și sunt cu oamenii de știință, cu tot felul de calcule și substanțe dubioase de care n-am auzit, în niciun caz medicină.

Cum și-a dat seama că aceasta este specialitatea ideală pentru el 07:31

07:31 dr. Cătălina Voinea: Și sunt curioasă dacă ai fost mereu atras de așa ceva și de asta ai vrut specialitatea sau cum s-a nimerit să ți-o alegi?

07:40 dr. Mario Mutuleanu: Da, povestea e destul de lungă, dar, în principiu, am vrut radiologie. Eu am fost în primul an de facultate, am zis: mă fac chirurg. Ca toată lumea, cred că orice băiat sau, mă rog, majoritatea care se duc la medicină zic: frate, mă fac chirurg. Și m-am dus în primul an să fac practică și, când am văzut ce se întâmplă la chirurgie, am zis: nu, asta nu-i de mine.

08:06 dr. Mario Mutuleanu: Și am mai avut niște experiențe după aceea, în care diverși pacienți, mă rog, fiecare cu boala lui și supărat și așa, își vărsau oarecum of-ul pe acolo, pe noi, pe doctori, și zic: ok, mie nu-mi trebuie asta, eu nu vreau să stau așa. Mie mi-ar plăcea ceva cu tehnologie, de când eram mai mic, eram copil chiar. Îmi plăceau foarte mult calculatoarele, adică să repar, să iau componente dintr-o parte, să le mut în alta și tot așa.

08:32 dr. Mario Mutuleanu: Și am ajuns și am zis: radiologie e cea mai bună. Îmi place, am și eu o chestie pentru detalii, adică sunt foarte atent la detalii, îmi dau seama imediat dacă se schimbă ceva la aspect sau așa. Și zic: uite, aș vrea radiologie, pentru că e paraclinic, pentru că stau foarte puțin cu pacientul, am și satisfacția că cineva o să beneficieze de diagnosticul pe care eu pot să-l pun.

08:54 dr. Mario Mutuleanu: Și m-am axat pe, am mers pe ideea asta de a face radiologie, însă, mă rog, nu am avut punctajul suficient de mare cât să iau radiologie și atunci m-a sfătuit cineva, cineva care era plecat în America, zice: „Băi, dacă vrei într-adevăr să faci imagistică, uite, aici, medicina nucleară e cea mai apropiată de radiologie și poți să o faci.” Și am zis: ok, fac medicină nucleară și după aceea, primul an, văd cum se mișcă lucrurile și, dacă nu-mi place, îi mai dau o dată și îmi iau altceva.

09:23 dr. Mario Mutuleanu: Și am luat medicină nucleară, n-am știut absolut nimic. Prima și singura dată când am auzit de scintigrafie era în cartea de rezidențiat, undeva la tiroidă, și ceva ne scria pe acolo foarte puțin. Și am zis: ok, hai să facem asta, să vedem despre ce e vorba. Și cam asta e ideea. Adică nu e că mi-a plăcut sau că asta mi-am dorit, ci pur și simplu asta a fost conjunctura. Am știut că vreau imagistică și cam atât.

09:50 dr. Cătălina Voinea: Dacă stau să mă gândesc acum, bine că punctai faptul că medicina nucleară este cea mai apropiată de radiologie. Să vedem acum, fix după podcastul ăsta, câți oameni o să fie, un fel de medicină nucleară următoarea după radiologie, bătaie pe ea.

09:50 dr. Mario Mutuleanu: Da, e drăguță. Medicina nucleară este complementară radiologiei. Că sunt anumite informații pe care le poți obține doar cu ajutorul IRM-ului, că el e cel mai bun.

10:16 dr. Mario Mutuleanu: Și sunt anumite informații pe care le poți obține doar cu ajutorul medicinei nucleare. Adică depinde de ce are pacientul și, în principiu, noi avem parte de onco. Asta lucrăm. Eu, fiind la Institutul Oncologic, avem preponderent afecțiuni oncologice și, mă rog, are foarte multe aplicații de felul acesta în sfera asta.

Cât de căutată e specialitatea și ce oportunități de muncă există după rezidențiat? 10:39

10:39 dr. Cătălina Voinea: Ce oportunități de muncă găsești după rezidențiat pe această specialitate?

10:46 dr. Mario Mutuleanu: Momentan, din punctul meu de vedere, e cumva dificil de spus. Dar, cum am văzut că s-au mișcat lucrurile cât timp am fost eu în rezidențiat, medicina nucleară este o specialitate care va fi doar din ce în ce mai căutată. Pentru că, odată cu tehnologia, și absolut tot ce are legătură cu tehnologia, din punctul meu de vedere, va ajunge la un vârf, cum este și cu radiologia.

11:11 dr. Mario Mutuleanu: Și radiologia, acum câțiva ani, de abia se duceau câțiva acolo și nu știu ce, dar acum e vârf, adică e aproape cea mai căutată, una dintre cele mai căutate specialități. Și cred că așa o să fie și la noi, pentru că, din păcate, incidența cancerului crește în mod constant în lume, inclusiv în țara noastră, și investițiile și tot ceea ce înseamnă partea asta tehnică de echipamente vor trebui să fie făcute, pentru că sunt foarte profitabile, adică pentru o scanare de PET-CT costul este semnificativ, adică e chiar destul de mult, cât să zic așa, cam trei RMN-uri, ca să ne facem o idee.

11:50 dr. Mario Mutuleanu: Da, trei RMN-uri, cred că așa, vreo două, un torace și un abdomen, ceva de genul ăsta. Și în rest, cam asta, adică o să fie loc. Noi ieșim și cu competență de eco. Putem să facem eco generală. Deci cine nu-și găsește neapărat în partea asta de medicină nucleară, de diagnostic sau de terapie, poate să facă ecografii, ceea ce e foarte bine.

11:50 dr. Cătălina Voinea: Și altceva?

11:50 dr. Mario Mutuleanu: Și altceva nu, doar asta. Deci avem partea de medicină nucleară, de diagnostic, de terapie și avem și partea de ecografie. În rest, nu prea avem, nu avem altceva ce putem să facem.

Se poate lucra remote? Plus detalii despre tehnologia necesară în medicina nucleară. 12:31

12:32 dr. Cătălina Voinea: Invitatul de pe radiologie ne zisese că ea poate să interpreteze și online, poate să lucreze remote, practic. Dacă se poate și pe medicină nucleară, ne poți spune?

12:47 dr. Mario Mutuleanu: Momentan, din ce știu eu, nu e reglementată această chestie pentru medicină nucleară, dar sunt sigur că urmează. Pentru medicină nucleară ai nevoie de niște calculatoare foarte performante ca să proceseze imaginile respective, pentru că, după ce se scanează pacientul, imaginile ajung raw data, ca să zic așa, la noi în calculator. Și noi, ca să putem să le interpretăm, trebuie să facem niște procesări ale lor.

13:19 dr. Mario Mutuleanu: Și ca să se facă procesările respective, ai nevoie de anumite calculatoare. Și de asta, la medicină nucleară, este puțin mai dificil să faci remote. Dar a apărut și varianta de a face un server, la care să legi mai multe calculatoare, și, printr-un cont și o parolă, pur și simplu să te loghezi de acasă în serverul respectiv, ai acces la toți pacienții respectivi și la toate aplicațiile pe care le ai disponibile la spital, pentru că procesarea se face în server și nu mai e nevoie de cine știe ce calculator.

13:52 dr. Mario Mutuleanu: Practic, calculatorul îl folosești doar ca pe un monitor. Și da, o să se poată și la noi, dar momentan nu. Adică e destul de long shot până ajunge toată lumea să-și facă infrastructura, ca să zic așa, ca să putem să facem remote.

Cum a fost primul an de rezidențiat 14:08

14:08 dr. Cătălina Voinea: Povestește-ne un pic despre primul tău an de rezidențiat.

14:08 dr. Mario Mutuleanu: Primul an de rezidențiat a fost, ce să zic, la început noi eram destul de mulți. Aparatul care exista acolo unde suntem și unde sunt acum, la institut, era unul care avea ceva ani, dar anul respectiv a fost destul de, nu știu, destul de neclar, că nu știam despre ce e vorba.

14:38 dr. Mario Mutuleanu: Acolo, mă rog, se scanau pacienți, noi am mai încercat, mai aveam așa, noi, idei, mai discutam între noi chestii legate de medicină nucleară, dar n-am avut niciodată prea multe discuții din astea, așa, constructive. Noi mergeam la spital, făceam ce puteam, dar nu foarte multe, dar asta s-a schimbat destul de drastic în toamna anului respectiv, când doamna doctor cu care lucrez eu, care este și coordonatoarea de rezidențiat și șefa disciplinei de medicină nucleară din cadrul Universității Carol Davila,

15:15 dr. Mario Mutuleanu: a reușit să achiziționeze două aparate de SPECT-CT, așa se numesc, și practic fluxul de pacienți s-a mărit. A fost nevoie de noi în primă fază ca să stăm să scanăm pacienți, să avem grijă ca totul să se desfășoare exact așa cum trebuie, după care, după ce am prins un pic de experiență, am trecut și la partea de scris rezultate, dar asta când am mai crescut un pic.

15:43 dr. Mario Mutuleanu: La început asta făceam: mergeam, stăteam la aparat, luam pacientul, îl puneam, ne uitam să fie bine poziționat și, după ce se termina scanarea, verificam dacă mai trebuie scanat din nou, pentru că noi avem și mai multe tipuri de achiziții, cum sunt și la CT, nu știu, reconstrucție de os, de plămân sau, eu știu, de țesuturi moi.

16:06 dr. Mario Mutuleanu: Noi avem scanări whole body, adică din cap până în picioare, sau avem achiziții de tip SPECT. Asta înseamnă că cei doi detectori, care sunt unul sus, unul jos, pur și simplu se rotesc 360 de grade, fiecare câte 180, în jurul pacientului și, prin rotația asta, printr-o tehnică care se numește step-and-shoot, practic ei se mută cu un anumit unghi, se opresc și achiziționează radiația din pacient și tot așa, până când reușesc să facă o întreagă circumferință, și după aceea, cu un soft din ăsta de reconstrucție, fac o chestie 3D, fac o imagine 3D a pacientului respectiv.

16:43 dr. Mario Mutuleanu: Și cam astea sunt. Da, și avem și ele, în general; înainte erau doar SPECT. SPECT vine de la single photon emission computed tomography, o chestie așa, super lungă, dar acum avem SPECT-CT. De ce? Pentru că rezoluția este destul de mică și noi avem sensibilitate foarte mare, dar specificitatea lipsea. Și atunci a venit unul deștept și a zis: putem să-l punem pe ăsta și pe ăsta într-una.

17:13 dr. Mario Mutuleanu: Și avem și imagini de CT, și avem și imagini de medicină nucleară și, puse una peste alta, practic, avem sensibilitatea de la medicina nucleară cu localizarea sau cu specificitatea pe care o oferă tehnicile morfologice, cum sunt CT-ul sau RMN-ul.

17:13 dr. Cătălina Voinea: Deci primul an de rezi e mai lejer așa, până când începi să-ți dai seama, și după aia medicina nucleară în rezidențiat e ca vinul. Devine mai bună pe cât mai trece timpul, nu?

17:13 dr. Mario Mutuleanu: Da, și nici n-aveți idee cât de bună e după aceea.

Cum arată o zi din viața unui medic rezident pe medicină nucleară 17:45

17:45 dr. Cătălina Voinea: Spune-ne cum arată o zi din viața unui rezident acum.

17:45 dr. Mario Mutuleanu: Pot să vă zic o zi de a mea cum arată. În principiu, eu ajung la spital pe la șapte jumătate. Programul începe la opt, dar mă duc la șapte jumătate pentru că de obicei mai sunt lucruri de făcut, mă rog, mai aranjăm un pacient, ne mai uităm cumva pe ce mai e de făcut în ziua respectivă și, dacă nu sunt toate puse în ordine, încercăm să mai aranjăm puțin, să ne fie mai ușor după aceea, și depinde de zi.

18:13 dr. Mario Mutuleanu: În general, o zi ocupată începe la opt și se termină undeva pe la trei, patru după-amiaza. Și avem, în primă fază, doamna doctor face anamneza pacienților, după care documentele ajung la noi, documentele pacienților. Fiecare vine cu o fișă scrisă de dânsa, cu ceva istoric, ceva antecedente din acestea, heredocolaterale, sau ceva investigații vechi trecute acolo, așa; dacă are CD-uri, la fel, pacientul, ajung tot la noi. Iar noi, fiecare dintre noi, ne împărțim pacienții și fiecare dintre noi ia câte un pacient sau mai mulți, depinde câți avem în ziua respectivă.

18:53 dr. Mario Mutuleanu: Și atunci noi ne uităm pe caz și suntem atenți, atunci când ajunge la scanare, să nu ratăm ceva, Adică, dacă acolo scrie suspiciune de la, nu știu, vertebra T8, noi trebuie să avem grijă ca, la vertebra respectivă, dacă apare vreo fixare patologică de radiotrasor, să-l rugăm pe cel care face achiziția imaginilor ca, pe lângă o scanare de whole body, să-i facă și o scanare SPECT, pentru că ne ajută pe noi foarte bine la diagnostic, să vedem dacă e totul în regulă.

19:27 dr. Mario Mutuleanu: Printre astea, mai scriem și rezultate, adică din urmă; cam la câteva zile trebuie să le avem făcute, că pacienții încep să sune: e gata rezultatul? Doamna doctor trebuie să vină să le scrie și, dacă nu sunt scrise, nu e bine nici pentru noi, nici pentru nimeni, așa ar trebui să fie scrise. Și mai avem și treburi din astea, oarecum administrative: mai ai grijă de un pacient, te mai duci să mai iei un act, te mai duci și mai ceri niște documente, chestii de genul ăsta.

20:00 dr. Mario Mutuleanu: Dar, în principiu, ziua noastră constă în a afla istoricul pacientului și a discuta, nu neapărat a discuta cu el, că ei în majoritatea timpului sunt injectați și, ca să nu stăm prea mult lângă ei, ne uităm foarte mult pe foile lor și să fim foarte atenți dacă achiziția și dacă imaginile sunt așa cum trebuie și dacă mai trebuie ceva în plus. Și asta e foarte important, pentru că, dacă pacientul pleacă,

20:30 dr. Mario Mutuleanu: nu putem să știți, veniți înapoi să vă mai scanăm o dată, că substanța respectivă are un timp de înjumătățire și, dacă a trecut timpul respectiv de înjumătățire, calitatea imaginii nu mai e bună și de asta trebuie să fim foarte atenți la început, să facem lucrurile cum trebuie.

20:30 dr. Cătălina Voinea: Și pe la cât terminați?

20:47 dr. Mario Mutuleanu: Programul e până la două. Noi terminăm, în zilele lungi, la trei, patru. Depinde ce avem de făcut și depinde ce se mai întâmplă în ziua respectivă. Că uneori pacientul se mai simte rău, îl dăm jos, trebuie să-l punem din nou. E așa, o chestie. Dar, în general, cam pe la două jumătate, trei, cam pleacă toată lumea.

Există gărzi? 21:07

21:07 dr. Cătălina Voinea: Faceți și gărzi?

21:07 dr. Mario Mutuleanu: Nu avem gărzi. Asta a fost unul dintre criterii. Am zis: nu, fără gărzi, nu ne trebuie.

Spor 21:14

21:14 dr. Cătălina Voinea: Spor la salariu vă dau?

21:16 dr. Mario Mutuleanu: Avem un spor. 30% la institut acolo, pe secțiile de terapie și unde se face și diagnostic, și terapie, e 30%. Unde se face doar diagnostic, e 15% sporul. Adică depinde unde.

21:16 dr. Cătălina Voinea: Deci în institut există și secții de aia, și secții de aia și faceți cu rândul?

21:37 dr. Mario Mutuleanu: Nu, un institut este secția de diagnostic, pe care stăm noi în majoritatea timpului, și avem și secția de terapie, dar la secția de terapie, mă rog, nu avem foarte mare acces, la ea pentru că pacienții respectivi sunt cu doze mai mari de radiații și, mă rog, ca să ne ținem noi distanța. Știm teoretic ce se întâmplă, cum se întâmplă când se dau pastile, că iodul nu se bagă pe venă, se dă pastilă. Așa, știm ce se întâmplă, dar nu stăm acolo, pentru că sunt dozele de radiații mai mari și vrem să păstrăm o oarecare distanță față de treaba

Despre îndrumătorii de rezidențiat 22:16

22:16 dr. Cătălina Voinea: Ai zis de... Tot menționezi o doamnă doctor. Este singurul îndrumător?

22:21 dr. Mario Mutuleanu: Da, momentan este singura. Începând din anul următor, adică din 2023, o să fie doi îndrumători în București. Mai sunt alți îndrumători: mai este o doamnă doctor îndrumător la Cluj și o doamnă doctor îndrumător la Iași.

22:21 dr. Cătălina Voinea: Și ai și zis, ai și menționat că erați foarte mulți. Deci tu îmi spui mie că, practic, un singur doctor, un singur îndrumător, are sub tutelă mai mulți rezidenți. Și cum se descurcă? Adică, cum e?

22:21 dr. Mario Mutuleanu: Păi, în principiu, mă rog, noi am fost 11 la început, anul meu.

22:21 dr. Cătălina Voinea: Jesus.

22:21 dr. Mario Mutuleanu: 11 am fost la început.

22:57 dr. Mario Mutuleanu: Mă rog, noi ne-am descurcat acolo, între noi a fost totul în regulă și așa. Pe măsură ce au venit și alți rezidenți, mă rog, am mai preluat noi, să zic așa, din sarcini. Și mai vorbim, le mai arătăm ce știm, punem întrebări. Dacă nu știm, ne ducem, căutăm, citim, vedem. Adică ne-am ocupat și de partea asta. Adică am zis: bă, ok, dacă suntem mai mari, nu înseamnă că trebuie să fim nașpa cu ei.

23:21 dr. Mario Mutuleanu: Adică, dacă putem, că am auzit și povești din astea, zic: dacă putem să vă ajutăm, noi vă ajutăm. Și, mă rog, în destul de multe situații, cred că am fost de ajutor cu ei și încă încercăm să fim. Pe cât posibil, vrem să fim acolo și să fim drăguți cu toți rezidenții care vin. Pentru că e important să învețe ceva.

23:43 dr. Mario Mutuleanu: Că dacă tot vin pe acolo, mai ales în anii mici, când, în principiu, ei ar trebui să învețe protocoalele de achiziție și cum se scanează pacientul și la ce interval, că trebuie să aștepți un anumit interval după ce l-ai injectat ca să se distribuie substanța în organism, și intervalul depinde de fiecare investigație. În principiu, ei ar trebui să știe lucrurile astea la început.

24:10 dr. Mario Mutuleanu: Și ca să facă lucrurile astea, evident că n-au de unde, decât dacă vin și întreabă sau dacă, efectiv, stau acolo în fiecare zi și văd cum se petrec lucrurile. Și cam asta se întâmplă. Adică primul an trebuie să fie burete, ca să se adune așa, de peste tot, cât se poate. După aceea ne mai ajutăm și le mai ordonăm așa puțin, dar ne descurcăm.

Cât de solicitantă este specialitatea? 24:28

24:28 dr. Cătălina Voinea: Cât de solicitantă ți se pare?

24:31 dr. Mario Mutuleanu: Nu foarte solicitantă, dar asta spun eu, care o fac cu plăcere. Și e ceva ce n-aș schimba niciodată. Adică aș face aceeași alegere de mai multe ori, dacă ar fi posibil. Deci, în principiu, depinde și de om. Eu sunt un tip care nu se stresează foarte tare. Îmi place să fac lucrurile bine, dar nu îmi place să mă stresez așa. Dacă le amân și la un moment dat sunt pe ultima sută de metri, e doar vina mea. De ce să mă mai stresez?

25:05 dr. Mario Mutuleanu: Că am avut timp suficient să le fac până acum. În loc să mă stresez, mă apuc de treabă. Adică pe principiul ăsta merg. Băi, ce rost are să te plângi și să te stresezi? Când, oricum, timpul puțin pe care îl ai să-l mai folosești și să te stresezi?

25:18 dr. Mario Mutuleanu: N-are sens. Pur și simplu te apuci de treabă, iese ce iese până la urmă.

25:18 dr. Cătălina Voinea: Nu știu dacă se aplică, dar sunt curioasă.

Cele mai frecvente patologii 25:24

25:26 dr. Cătălina Voinea: Care sunt cele mai frecvente patologii cu care vă întâlniți?

25:30 dr. Mario Mutuleanu: La noi, în România, și ce am văzut, fiind profil oncologic institutul, este partea asta de onco: cancer mamar, cancer de prostată, cancer de tiroidă, că vin la tratament. Și cam atât am văzut noi. Există mai multe tipuri de cancere care pot fi investigate cu medicina nucleară. Chiar acum, mă rog, există și cel mai tare aparat pe care îl avem noi, se numește PET-CT. Este o investigație super, super tare și, mă rog, e super recunoscută peste tot.

26:04 dr. Cătălina Voinea: Deci aici apare PET-CT-ul.

26:04 dr. Mario Mutuleanu: Da, da, da, aici, exact, PET-CT-ul la noi apare. Și sunt destule patologii. Adică cancerul pulmonar poate să fie investigat, cancerul, încă o dată, cancerul mamar, cancerul de colon, inclusiv, mă rog, în anumite cazuri, cancerul hepatic. Depinde foarte mult de histopatologia celulelor respective. Pentru că limfoamele se văd foarte bine se văd la noi. E chiar gold standard pe limfoame, de urmărire de terapie și de stadializare; PET-CT-ul e cel mai tare.

26:43 dr. Mario Mutuleanu: Pentru că, mă rog, vedem anumite metastaze sau anumite localizări ale limfomului chiar în situații sau în imagini pe care, dacă le-ai vedea pe o modalitate morfologică, un CT sau un IRM, ele nu întrunesc pragul acela de a fi numite adenopatii sau de a fi declarate, ca să zic așa, sau de a fi diagnosticate ca fiind metastaze, pentru că rămân foarte mici ganglionii respectivi. Dar la noi poate să fie cel mai mic ganglion din lume: dacă a captat substanță și s-a aprins, e clar metastază.

27:22 dr. Mario Mutuleanu: Adică asta e plusul. Că noi, practic, evaluăm din punct de vedere funcțional pacientul, și morfologic, și funcțional. Partea de radiologie îl evaluează din punct de vedere morfologic. Și cam ăsta e plusul nostru, că vedem metabolismul celulelor respective. Că asta, practic, asta vedem: în funcție de anumite procese metabolice, substanța respectivă se fixează și noi putem să vedem una sau alta.

Un caz interesant 27:51

27:50 dr. Cătălina Voinea: Ai întâlnit vreun caz interesant? Ce merită menționat?

27:50 dr. Mario Mutuleanu: Da, am întâlnit... Chiar acum am avut un rezultat de scris care mi-a luat vreo jumătate de zi. Da, e o doamnă care... mai multe cancere, patru. Așa, unul după altul, patru cancere.

27:50 dr. Cătălina Voinea: Asta e în același timp?

28:14 dr. Mario Mutuleanu: Nu în același timp, în decurs de câțiva ani.

28:14 dr. Cătălina Voinea: Ok. Așa. Care e cauza?

28:14 dr. Mario Mutuleanu: Prima oară, la debut, a avut o tumoră neuroendocrină.

28:14 dr. Cătălina Voinea: Ok.

28:14 dr. Mario Mutuleanu: Sunt niște tumori care se dezvoltă din creste neurale și...

28:14 dr. Cătălina Voinea: E rare.

28:14 dr. Mario Mutuleanu: Da, rare, și ele se caracterizează prin expresia de anumiți receptori de somatostatină. Și pe baza receptorilor acestora de somatostatină, noi folosim analog de somatostatină radiomarcat.

28:50 dr. Mario Mutuleanu: Și, practic, analogul respectiv se duce pe receptor și, fiind marcat, noi putem să vedem ce se întâmplă acolo. Și doamna a avut o chestie de felul ăsta care, în decursul timpului, mă rog, a mai evoluat, a mai stagnat, au mai apărut alte cancere. A fost o întreagă poveste la doamna respectivă și acum, mă rog, a venit și nu arată foarte bine. Și asta mi s-a părut interesant, pentru că, la anumite rezultate, fiind foarte mari și metastazele fiind diseminate peste tot, ei le-au categorisit într-un fel sau altul.

29:23 dr. Mario Mutuleanu: Și acum, când a ajuns la noi, absolut tot ce are receptori de somatostatină captează. Și la noi, tot ce are ea descris vreodată se aprinde, pur și simplu, se vede. Și asta înseamnă că tot ce are femeia respectivă, doamna respectivă, tot ce are ea acolo, este de la tumora neuroendocrină. Și, mă rog, mi se pare interesant că, în atâta timp, a evoluat și a părut că e altceva și au ieșit niște biopsii care au ieșit ceva. Și nu cred că au fost chiar... nu știu, dar e destul de complicat. Asta mi s-a părut interesant, că o singură investigație poate să-ți spună: uite, astea toate, de sus până jos, sunt așa.

Provocări în medicina nucleară 30:10

30:09 dr. Cătălina Voinea: Cu ce provocări te întâlnești pe această specialitate?

30:14 dr. Mario Mutuleanu: Provocarea e, cred, că, să înveți foarte bine ce înseamnă distribuția asta a trasorilor, cum se distribuie în organism și pe ce mecanisme ajung în diverse țesuturi. Pentru că, fiind foarte sensibilă, există și procese benigne, precum inflamația, de exemplu, sau infecțiile, care pot să capteze. Și trebuie să fii suficient de bine informat și să știi suficient de multă clinică, cât să-ți dai seama că acolo este doar o inflamație sau o infecție și să nu-i spui pacientului că are metastaze când el, de fapt, nu are. Asta mi se pare cel mai dificil. Trebuie, pur și simplu, să fii super...

31:01 dr. Mario Mutuleanu: Să te informezi foarte bine, să fii atent atunci când scrii rezultatele respective și totul, ceea ce ne spune doamna doctor în fiecare zi: integrați totul în contextul clinic al pacientului. Adică nu fiți analizatori de imagini, vă uitați la imagini, descrieți ce vedeți și atât, ci integrați totul clinic, pentru că clinicienii vor de la noi niște indicii sau cel puțin niște informații care să-i ajute pe ei, să-i trimită într-o anumită direcție.

31:30 dr. Mario Mutuleanu: Dacă eu primesc pacientul, el este scanat și doar descriu imaginea, pe clinician nu-l ajută cu nimic dacă eu îi scriu niște lucruri pe care le vede și el singur. Și El are nevoie de experiența noastră și mai ales a radiologilor, că ei fac foarte mult partea asta de imagistică, să zic că asta e asta sau asta.

31:51 dr. Mario Mutuleanu: Adică nu o să-mi spui că este o formațiune, nu știu de care, o văd și eu, că e rotundă, mare și unde e localizată, dar trebuie să-mi spui caracteristicile ei: mă îndreaptă către ceva benign sau către ceva malign, ca să știu ce fac cu pacientul. Și cred că asta e partea cea mai dificilă.

31:51 dr. Cătălina Voinea: Uite, un AI ar putea să descrie imaginea, dar nu ar putea să o integreze în context clinic.

32:11 dr. Cătălina Voinea: Și aici se pune întrebarea dacă ar putea vreodată AI-ul să înlocuiască, și se pare că nu e chiar așa.

32:11 dr. Mario Mutuleanu: Nu este chiar așa, într-adevăr. Eu sunt de părere că AI-ul e foarte bun, foarte bun pe tot ce înseamnă lucruri cvasinormale, să zicem. Adică dacă vine un pacient, are doi noduli, așa, pulmonari, poate să se uite, adică ar putea să-i interpreteze.

32:40 dr. Mario Mutuleanu: Dar, în același timp, nu poate singur. El poate să zică: uite, ăștia din 150 sunt normali. Dar oricum trebuie să te uiți. Pentru că el nu știe istoricul pacientului, nu a vorbit niciodată cu pacientul, nu știe exact cum evoluează boala respectivă, nu știe dacă boala respectivă poate... Doar ăla e tipul de nodul care apare la boala respectivă; adică sunt multe de luat în calcul.

33:03 dr. Mario Mutuleanu: Sigur că pe o radiografie normală, să zicem așa, din astea anteroposterioare, pe care o fac majoritatea oamenilor când ajung într-un spital și au diverse afecțiuni pulmonare sau de altă natură, e util să vină un AI să-ți încercuiască pur și simplu leziunile, nu să-ți pună diagnostic, dar să-ți zică: uite, aici, aici, aici, aici e câte una, pentru că, fiind, mă rog, contrastul destul de, să zic, destul de slab la radiografie, ți-e greu să le vezi pe toate.

33:33 dr. Mario Mutuleanu: Dar un aparat care folosește niște, cum sunt, de exemplu, unitățile Hounsfield la CT, dar are niște numere după care se ia, pentru el e mai simplu să ți le recunoască, și atunci el doar ți le indică, iar tu te ocupi de diagnostic. Adică, din punctul ăsta de vedere, ar putea fi de ajutor, ca să găsească leziunile și să nu mai scapi tu vreuna că, nu știu, a fost ascunsă și n-ai văzut-o.

33:33 dr. Cătălina Voinea: Exact. Sau că nu ai suficientă experiență.

33:33 dr. Mario Mutuleanu: Sau că nu ai suficientă experiență și vrei să înveți cum arată, nu știu ce. Deci, da, cred că ar putea fi.

Discuții despre inteligența artificială 30:05

Ce supraspecializări se pot face (și despre lucrul în echipă) 34:05

34:06 dr. Cătălina Voinea: Ce supraspecializare ai putea să faci?

34:09 dr. Mario Mutuleanu: Radiologie.

34:09 dr. Cătălina Voinea: Deci asta vine la păcătăt.

34:09 dr. Mario Mutuleanu: Sunt complementare, da. Sunt complementare, poți să faci, nu știu, mai faci, cred, că patru ani de radiologie după ce faci medicină nucleară.

34:09 dr. Cătălina Voinea: Și medicină nucleară cât faci?

34:19 dr. Mario Mutuleanu: Patru.

34:19 dr. Cătălina Voinea: Ok, deci patru cu patru. Patru cu patru fac opt. Ok.

34:19 dr. Mario Mutuleanu: Da, mă rog. Și merge și invers, adică și de pe radiologie merge să faci medicină nucleară. Dar, în principiu, se lucrează în echipe de radiolog și medicină nucleară. Pentru că noi nu avem competență de a da rezultate de CT.

34:43 dr. Mario Mutuleanu: Noi avem competență de a da rezultate pe partea de medicină nucleară. Iar la privat și oriunde se face pe CT, e nevoie de un radiolog și de un nuclearist care să dea rezultatele împreună.

34:43 dr. Cătălina Voinea: Nuclearist?

34:43 dr. Mario Mutuleanu: Nuclearist. Nu știu. Din punctul meu de vedere, e un lucru foarte bun. Pentru că cred că viitorul este abordarea asta interdisciplinară. Iar faptul că sunt două tipuri de scanări sau două tipuri de investigații făcute deodată și pune doi oameni la un loc deodată, vrând-nevrând, ca să zic așa.

35:19 dr. Mario Mutuleanu: Așa, asta mi se pare că e începutul unei... poate să fie începutul unei colaborări foarte bune sau poate să fie, adică, mult mai bine când e cu cineva și ai o discuție din astea. De asta, interdisciplinar, discuțiile mi se par foarte utile și mă bucur că avem ocazia să vorbim cu radiologi și că ei au ocazia să vorbească cu noi, că noi nu știm foarte bine, foarte, foarte bine, așa cum știu ei, partea de radiologie, dar nici ei nu știu partea noastră, și e destul de interesantă.

Cărți must-have în medicina nucleară 35:54

35:53 dr. Cătălina Voinea: Care sunt cărțile must have?

35:57 dr. Mario Mutuleanu: Cărțile must have depind de cât de dispus ești să citești.

35:57 dr. Cătălina Voinea: Corect. Cât de mult vrei să citești. Să ajungă la nivelul tău.

35:57 dr. Mario Mutuleanu: Da.

35:57 dr. Cătălina Voinea: Spune ce citești.

35:57 dr. Mario Mutuleanu: Cărțile must have. Cred că e o carte care se numește Rechizit.

35:57 dr. Cătălina Voinea: Ok.

35:57 dr. Mario Mutuleanu: Rechizit of Nuclear mi-a disimit dacă nu mă înșel, cred că îi zice ediția șase, ceva pe acolo, o găsiți pe net. Și Essentials. Essentials of Nuclear mi-a disimit tot așa.

36:28 dr. Mario Mutuleanu: Mai este o carte care merită citită, mă rog, cu ceva fizică, dar, dacă ai cărțile astea două, mi-e suficient cât să afli absolut toate informațiile de care poți avea nevoie în rezidențiat. În rest, eu, mă rog, sunt înscris și la doctorat. Și facem tot felul de... Facem și studii, am publicat și niște articole, adică ne ocupăm și cu partea asta didactică, ca să zic așa, și am învățat cumva să căutăm informația de care avem nevoie pe diverse site-uri.

37:06 dr. Mario Mutuleanu: Și cine vrea, într-adevăr, să afle chestii interesante despre diverse lucruri, mai ales studii, poate să acceseze oricând PubMed, care e cel mai bun, și au toate articolele, aproape toate articolele care au apărut vreodată, dar trebuie să aibă în vedere că acolo sunt reviste mai bune sau reviste mai slabe, adică nu există o categorisire clară între o revistă bună sau o revistă slabă. Foarte bine, despre medicină nucleară se găsesc informații pe site-ul EANM, adică European Association of Nuclear Medicine, este una.

37:42 dr. Mario Mutuleanu: Mai este Journal of Nuclear Medicine, care la fel e un site unde se găsesc protocoale sau diverse îndrumări legate de diverse tipuri de patologii, cum ar trebui să fie făcută scanarea, cu ce doză trebuie injectat pacientul, adică lucruri de care ar avea nevoie cineva. Și noi suntem acolo și e cel mai ușor să întrebi pe cineva. Dacă știm, evident, să răspundem cât se poate de clar și cât ne pricepem; de cele mai multe ori, cred că suntem suficient de clari cu cine ne întreabă.

38:18 dr. Mario Mutuleanu: Nu avem nici noi întotdeauna vreme sau nu ne nimerim întotdeauna în același timp cu cei mai mici, cu colegii noștri rezidenți care vin și mai stau cu noi, dar, văzând și făcând, absolut funcționează chestia asta. În primul rând, dacă înveți cum arată o chestie, îți va fi foarte ușor să o recunoști și după aceea integrarea asta clinică e de mare, mare ajutor, mai ales că, ca în orice specialitate, sunt și cazuri, să zic așa, borderline, unde nu știi care cum e, și atunci chiar ai nevoie de clinică.

38:57 dr. Mario Mutuleanu: Trebuie gândit un pic din punct de vedere clinic. După aceea te orientezi; dacă chiar nu ne dăm noi seama așa, avem niște... Mai este doamna doctor, pe care oricând putem să o întrebăm și ne răspunde și ne spune, sau putem să ne mai dăm noi cu părerea și să-i dăm o interpretare care să sugereze sau să recomande o altă investigație, care ar putea să elucideze, ca să zic așa, situația.

Posibilități de practică în străinătate 39:25

39:25 dr. Cătălina Voinea: Există ceva posibilități de practică în străinătate sau de stagii?

39:29 dr. Mario Mutuleanu: Da, există, în principal în Franța. În Franța am chiar doi colegi care au fost: unul dintre ei face aproape un an, dacă nu mai mult, de când e în Franța, iar celălalt a fost șase luni și le-a plăcut foarte mult. E puțin diferit de cum se lucrează la noi, acolo în Franța, dar e experiență și, da, există destul de multe oportunități de a pleca. Adică ei au plecat destul de ușor, nici măcar nu știau, gen, franceză sau ceva.

39:29 dr. Cătălina Voinea: Ah, ok.

39:29 dr. Mario Mutuleanu: S-au dus, pur și simplu, și s-au apucat de treabă.

39:29 dr. Cătălina Voinea: Prin intermediul Asociației Europene sau cum îți facilitează cu ceva plecarea?

40:08 dr. Mario Mutuleanu: Sincer să-ți spun, nu știu, că nu m-a interesat în mod deosebit, dar știu clar că se poate. Adică nu știu care e demersul sau ce ar trebui făcut pentru treaba asta, dar sigur funcționează. Și, mă rog, doamna doctor, la fel, poate să ajute în sensul ăsta. Adică, dacă e cineva care chiar vrea, chiar poate să ajute și e de folos să mergi în altă parte și să vezi cam care e treaba. Apropo de dacă e de muncă după. Dacă nu e de muncă aici, în Franța sigur e.

40:38 dr. Mario Mutuleanu: Adică și în alte părți, iar salariile sunt mari. Cred că chiar mari, undeva între șapte-dece mii de euro, specialist.

40:38 dr. Cătălina Voinea: Șapte-dece mii?

40:38 dr. Mario Mutuleanu: De euro, da.

40:38 dr. Cătălina Voinea: Ah, ok.

40:38 dr. Mario Mutuleanu: Cam așa sunt la nucleară.

40:38 dr. Cătălina Voinea: Mari față de alt rezident, altă specialitate, zicem pe aceasta.

40:38 dr. Mario Mutuleanu: Da, da, da, specialiști, specialiști. Și în funcție de cât de bun ești, mă rog, și cât de vechi, poți să mai crească, poți să mai...

41:02 dr. Mario Mutuleanu: Evident că există muncă la privat sau muncă la stat, dar, bine, cine vrea să se ducă să nu-și imagineze că ajunge la Paris să lucreze, ci o să ajungă în orașe mai mici. Dar cine vrea și cine își dorește doar să facă ceva convențional, fără prea multă bătaie de cap, și să aibă o rutină lejeră, ca să zic așa, cred că se potrivește. Eu acum doar îmi dau cu părerea, că nu am fost și nici nu mi-am dorit. M-am gândit că aș pleca, dar nu vreau să plec, că mie îmi place aici.

Care e satisfacția cea mai mare? (și alte detalii cheie despre modul de lucru) 41:33

41:34 dr. Cătălina Voinea: Ai zis că tu mereu ai fost pasionat de calculatoare și de toate cele și sunt curioasă: care e satisfacția cea mai mare pentru tine în specialitatea asta, de te-a făcut să păstrezi pasiunea pentru ea în continuare și să vorbești cu atâta ardoare?

41:50 dr. Mario Mutuleanu: În principiu, tehnologia pe care o folosim noi. Ea e foarte scumpă și complexă și ai mereu lucruri de învățat. Adică aparatele pe care noi le folosim au mai multe componente și e o chestie așa, pentru mine cel puțin, când le-am văzut prima oară erau așa de multe lucruri care puteau fi făcute cu ele și, nu știu, am făcut ceva protocoale de achiziție, ne-am uitat pe acolo și lucrurile erau așa, super interesante, că, practic, noi avem acces la un calculator, e un calculator care costă niște 100.000 de euro, dar e un calculator și el.

42:31 dr. Mario Mutuleanu: Și având ocazia asta de a, efectiv, de a pune mâna și a vedea cum se desfășoară lucrurile, asta mi-a plăcut cel mai mult. Adică, când am văzut că aparatele au niște chestii care se numesc colimatori, ei sunt pentru că...

42:31 dr. Cătălina Voinea: Și asta s-a dat într-un film, am auzit.

42:48 dr. Mario Mutuleanu: Da, deci când intră pacientul la scanat, ca imaginea să poată fi făcută din analog, că ea e achiziționată analog, să fie transformată în digital pentru imagine, pentru calculatoarele pe care vedem imaginea, ea nu poate să înregistreze radiația care vine din orice unghi, pentru că altfel are și o varză și nu și-ar da seama exact aparatul de forma leziunilor sau, mă rog, de forma țesuturilor scanate.

43:17 dr. Mario Mutuleanu: Și atunci colimatorii ăștia au niște fante care sunt despărțite de niște mici pereți de plumb, iar este permisă doar, mă rog, captarea unor raze gamma la o anumită incidență. Ele, în general, trebuie să intre paralel ca să fie perfect cum trebuie, dar mai sunt și mici deviații de la partea asta paralelă, și ca să poată să ajungă la cristalul de scintilație. Asta e o altă parte a aparatului. Avem colimator, cristal de scintilație. Cristalul de scintilație transformă raza gamma în foton și fotonul mai departe ajunge în niște tuburi care se numesc tuburi fotomultiplicatoare. De ce?

44:03 dr. Mario Mutuleanu: Pentru că dintr-un foton fac milioane de fotoni. Și atunci, prin milioanele astea de fotoni care rezultă în urma transformării radiației în fotoni, ele ajung să fie recunoscute de către aparat și așa, nu știu ce, și după aceea ajung la noi, printr-o reconstrucție, cu ajutorul unei sinograme. Asta e o chestie, e ca și cum ai lua un obiect care e cilindric, să zic așa, și îl răsucești. Și, practic, răsucindu-l, el, în loc să arate cilindric, arată așa, ca o spirală.

44:36 dr. Mario Mutuleanu: Exact ca atunci când storci prosopul. Și prosopul, care îți arată drept așa, după aceea, când îl storci, se înfășoară. Aia e sinograma. După care, când îl întorci înapoi, vezi imaginea prosopului exact așa cum e ea. Dacă îl întorci, nu mai vezi. Atunci zici că e altceva. Și există niște algoritmi de reconstrucție a imaginilor și atunci, din chestia asta, apare imaginea pacientului. E o chestie...

44:59 dr. Mario Mutuleanu: Mă rog, mi-a luat ceva să înțeleg. Nu știu dacă am explicat totul chiar corect, așa, la virgulă, dar în mare cam ăsta e principiul și cam așa ajunge imaginea de la pacient la noi, ca să o vedem. Și asta îmi place foarte mult. Deci ai CT, ai medicină nucleară și ai o grămadă de butoane pe care poți să apeși să afli chestii și să vezi că se întâmplă lucruri.

45:24 dr. Mario Mutuleanu: Adică asta îmi place cel mai mult. Și aplicațiile pe care le avem la spital sunt foarte multe. Adică intri în aplicația respectivă și te uiți la imagine. Da, mai ai să schimbi tot felul de culori, să avem un soft foarte ca lumea, care, cu ajutorul unor procesări, poate să măsoare radioactivitatea dintr-o leziune. Adică, în loc să avem doar analiză calitativă, adică doar să mă uit la imagine, să zic că captează mult, puțin sau așa, am softul respectiv, pun cruciulița sau, mă rog, care triangulează practic imaginea, o pun pe leziune, după care dau niște comenzi și îmi apare un număr, în valoare absolută, care îmi indică radioactivitatea din leziunea respectivă.

46:09 dr. Mario Mutuleanu: Iar asta e extrem de utilă pentru pacienții care vin la scanare și după tratament sau în timpul tratamentului. Că, dacă eu am acum o valoare de 5 și după aceea pacientul vine și îl mai măsor o dată și are o valoare de 3, înseamnă că a funcționat tratamentul și putem să-l ținem în continuare pe tratamentul respectiv. Dacă el a crescut, înseamnă că trebuie făcut ceva și că tratamentul nu funcționează.

46:30 dr. Mario Mutuleanu: Așa, ochiometric, te uiți și îți dai seama că s-a schimbat intensitatea, dar nu e clar cât de mult. Și ca să ne ajute pe noi în interpretarea asta mai bună a imaginilor și să avem niște date mai obiective, să nu fie totul așa, subiectiv, că fiecare, cum i se pare avem și partea asta. Și cam asta, adică sunt destul de multe. Cine o să vină la noi o să afle destul de multe. Eu și vorbesc foarte mult, după cum vedeți.

46:58 dr. Mario Mutuleanu: Îmi place să povestesc despre ceea ce facem noi, că e o chestie foarte mișto și o să fie din ce în ce mai interesant.

46:58 dr. Cătălina Voinea: Deci, dragi ascultători, dacă până acum nu v-ați dat seama cu ce se mănâncă medicina nucleară, ați avut parte de cea mai șmecheră lecție de medicină nucleară, în 43 de minute sau câte au trecut. Deja mă simt și eu expert în medicină nucleară, ceea ce mă duce cu gândul să te întreb dacă minusuri ai găsit,

Minusuri 47:28

47:33 dr. Cătălina Voinea: că nu văd cum ai putea să fii nemulțumit de ceva.

47:33 dr. Mario Mutuleanu: Sunt și minusuri, ca în orice altă specialitate: suntem destul de limitați de faptul că contractele, decontările cu Casa funcționează destul de greu, trebuie să treacă printr-o comisie, pacienții trebuie să aștepte destul de mult. Nu avem prea multe substanțe radioactive, adică în altă parte, mă refer în alte țări, sunt mai multe substanțe radioactive cu care se pot face chestii mult mai mișto sau cel puțin la fel de frumoase cum facem și noi.

48:11 dr. Mario Mutuleanu: Dar, doar pentru că avem partea asta destul de puțin dezvoltată la noi și, mă rog, clinicienii nu prea știu sau nu prea au încredere, că nu au avut suficient contact, sau ei preferă să nu își mai bată capul cu anumite investigații și să trimită pacienții direct unde știu ei că merge sau cum sunt obișnuiți, atunci, din punctul ăsta de vedere, e nevoie de un pic de muncă de convingere, pentru ca cei care sunt în clinică să înțeleagă că noi avem niște instrumente care chiar pot să contribuie la diagnosticul unor pacienți.

48:50 dr. Mario Mutuleanu: De exemplu, am fost la un training zilele trecute în Belgia și acolo domnul doctor cu care vorbeam zicea... subiectul era pacienți cu afecțiuni cardiace, cu infarct sau cu ceva, boală coronariană, care, ca să zic așa, trebuiau trimiși la coronarografie. Ei, la noi se trimit direct, în general îi trimit direct la coronarografie, din informațiile pe care le am eu, dar acolo e așa: dacă pacientul s-a dus la coronarografie și coronarografia a ieșit negativă și el nu are o scanare, o scintigrafie cardiacă făcută, atunci Casa nu decontează.

49:41 dr. Mario Mutuleanu: La noi nu se aplică chestia asta și e un pas care e sărit. Adică, din punct de vedere al cost efficiency, e mai bine să te duci să faci o scintigrafie care te costă, nu știu, 200 de euro maxim și după aceea, dacă iese pozitivă scintigrafia, să te duci să-i faci o intervenție atât de laborioasă și care, evident, are niște riscuri, adică nu e chiar simplu; deși pare că îi bagă un fir pe nu știu ce, nu e chiar așa.

50:11 dr. Mario Mutuleanu: Așa, ei preferă să trimită direct pentru că, mă rog, nu e încă foarte bine împământenită chestia asta, dar am vorbit cu cineva de curând și zicea că a intrat în ghiduri treaba asta cu scintigrafia cardiacă și cred eu că în următorii ani o să fie din ce în ce mai căutată.

50:29 dr. Mario Mutuleanu: Mai există și partea asta de tumori neuroendocrine, cum v-am zis, care, dacă am avea noi ce ne trebuie, am putea să diagnosticăm niște chestii foarte tari și am putea să ajutăm mulți oameni și, pe lângă asta, am putea să și tratăm niște oameni cu anumite substanțe, și mai este și o substanță care se numește PSMA,

50:50 dr. Mario Mutuleanu: prostate-specific membrane antigen, care, așa cum îi spune numele, ar trebui să fie specific pentru prostată și, în cazul medicinei nucleare, e legat de anumiți trasuri și am citit, chiar am citit un studiu care știu că mi-a rămas foarte bine în minte: au făcut o comparație între câte leziuni găsesc ei intraoperator, le-au luat la mână și le-au numărat, și după câte a văzut aparatul, și a fost 100% în foarte multe cazuri, adică foarte, foarte bună ca metodă de diagnostic pentru cancerul de prostată. Acum, sunt sigur că, cu timpul, o să se schimbe și la noi, dar, momentan, cam asta e partea.

51:32 dr. Mario Mutuleanu: Nu prea e mare încredere și nu prea știu clinicienii că e foarte bine ce facem noi sau au impresia că nu facem nimic așa, semnificativ, dar o să afle probabil la un moment dat și o să vadă că chiar putem fi de ajutor atunci când au nevoie de noi.

51:32 dr. Cătălina Voinea: Aș vrea să mai am întrebări, să te mai întreb, să mai spui ceva, nu știu, dacă mai rămâne ceva, că eu mai am una singură pentru tine și vreau, înainte să pun întrebarea asta, dacă vrei să mai spui și altceva, dacă mai există și altceva.

51:32 dr. Mario Mutuleanu: În principiu, mă bucur că am venit și că m-ați chemat.

52:10 dr. Mario Mutuleanu: Îmi doream cumva să am o discuție așa, adică am mai avut discuții cu oameni despre medicina nucleară și mereu îmi doream să fac asta, adică, când mi-ați scris prima oară, mi-am dorit să fac asta, pentru că știu că eu nu știam nimic atunci când mi-am ales-o. Și am zis: băi, e util. M-am mai gândit la chestia asta, că mi-aș dori să pot să vorbesc așa cu mai mulți oameni odată și să le povestesc: uite, băi, asta facem noi la medicina nucleară. Și faptul că mi-ați dat șansa asta a fost așa, zic: ia uite ce chestie bună. Și chiar m-am bucurat și mulțumesc că m-ați chemat.

Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 52:44

52:43 dr. Cătălina Voinea: Spune-ne ce sfaturi ai tu pentru viitorii medici rezidenți.

52:43 dr. Mario Mutuleanu: Fiți curajoși și, orice s-ar întâmpla, nu vă dați înapoi de la muncă. Nimic n-o să primiți dacă nu munciți. Absolut nimic. Cine primește fără să muncească, deși pare că e bine la început, mai departe o să se vadă lipsurile respective și o să se vadă lipsa de interes și lipsa de implicare în munca lui. Și gândiți-vă, în primul rând, că o să ajungeți să aveți niște vieți, efectiv niște vieți ale unor oameni, care depind de voi. Adică noi nu ne ducem și scriem un rezultat doar așa: mare lucru, am scris trei cuvinte. Nu, pentru cineva.

53:26 dr. Mario Mutuleanu: diagnosticul pe care l-ai pus acolo contează foarte mult. Clinicianul se ia după tine și, dacă tu l-ai pus aiurea sau ai fost așa, superficial, și nu ai fost atent, pacientul respectiv poate să aibă niște metastaze și tu să-l trimiți, să-i zici că nu are nimic. Și atunci tot ce înseamnă medicina și tot ce înseamnă, nu știu, să fii om sau mai știu eu ce chestie de genul ăsta nu mai contează. De asta, aveți dorința asta de a face lucruri. Am o carte foarte frumoasă care îmi place și zice: activitatea înseamnă viață. Și cam asta.

54:00 dr. Cătălina Voinea: Să-ți mulțumim că ai venit. Pentru mine a fost minunat să te ascult. Mă bucur că am eu ocazia să mă întâlnesc cu oameni de la care pot să învăț și sunt mereu surprinsă că găsesc oameni de genul ăsta. Adică rar există oameni ca tine, care să vorbească cu atât de multă pasiune, și ăsta este unul din motivele pentru care am și creat acest podcast.

54:29 dr. Cătălina Voinea: Pentru că fix oameni ca și tine căutăm, să spună oamenilor despre ce și-au ales și cu câtă pasiune o fac, ca să-i determine și pe ei să-și aleagă poate specialitatea asta și să vadă ce înseamnă cu adevărat să muncești din pasiune. Și de aceea te felicităm și îți urăm foarte mult succes pe viitor și îți mulțumim și noi că ai venit aici.

54:29 dr. Mario Mutuleanu: Cu mare plăcere!