Grile-Rezidentiat.ro Toate specialitățile Platforma de grile →

Medicină · Date solide

Rezidențiatul de Oncologie medicală — cum e, realist

Varianta fără poleială despre rezidențiatul de Oncologie medicală: cui i se potrivește (și cui nu), cum îl descriu rezidenții reali (n=23), pragul național de intrare pe 5 ani și 2 episoade de podcast cu specialiști.

Medicină

Rezidențiat pe Oncologie medicală — cum e, realist

Date solide

Cui i se potrivește

Ți se potrivește dacă te interesează raționamentul și cercetarea și poți construi relații lungi cu pacienții. Contrar imaginii din afară, vindecările sunt mai frecvente decât crede lumea.

Cui nu prea i se potrivește

Mai puțin pentru cine vrea rezultate imediate sau proceduri — e o muncă de cursă lungă, cu încărcătură emoțională reală și pacienți pe care îi pierzi.

🗣️ Vocea rezidenților · studiul „Împreună creăm medici de succes” (2021)
„Oncologia e specialitatea speranței.”

Ce le place: că pot face o diferență imensă în viața pacienților, că specialitatea evoluează rapid cu medicamente și protocoale noi, că niciun caz nu seamănă cu altul și recunoștința bolnavilor.

Ce-i frustrează: volumul mare de muncă și scriptologia, recidivele frecvente, lipsa unor medicamente în spitale și faptul că nu ai mereu timp pentru fiecare pacient.

Sfatul lor: pregătește-te pentru ceva solicitant și epuizant, dar frumos; învață să lași problemele la ușa spitalului și vino cu mintea și inima deschise.

📊 Cum o descriu rezidenții · studiul „Experiențe în Rezidențiat” · n=23 răspunsuri pe această specialitate
Satisfacție generală (mare = bine)3.5/7
Calitatea îndrumării (mare = bine)2.9/7
Atmosfera de lucru (mare = bine)3.6/7
Gărzi — cât de adecvate ca număr (mare = bine)4.9/7
Program — cât de rar stai peste ore (mare = bine)2.5/7
Volum zilnic — cât de sustenabil (mare = bine)3.4/7
Și-ar recomanda rezidențiatul? 4.3/10

Toate pe scala 1–7, unde mai mare = mai bine (inclusiv volumul de muncă: gărzi adecvate, rar peste program, volum sustenabil). Cifre descriptive, nu garanții — corelație ≠ cauzalitate. Poți citi comentarii reale de la medici, pe specialitatea aceasta, în studiul în derulare „Experiențe în Rezidențiat” (necesită cont pe grile-rezidentiat.ro).

🎧 Vizionează un episod de podcast cu un medic rezident pe această specialitate
  • dr. Vlad Afrăsânie — episodul #81YouTube
  • asist. univ. dr. Ștefan Artene — episodul #2YouTube
Citește transcrierea ↓
📈 Pragul național de intrare în rezidențiat · în creștere, +58 pct (2021→2025)
62061364062867820212022202320242025
678în 2025 · pe 5 ani: 613–678. „Național” = cel mai mic punctaj de admitere pe centre în anul respectiv (categoria „pe post” nu e inclusă)

Creștere netă pe 5 ani, neuniformă.

Vezi pe oraș, pe ani → g-rezi.ro/trends
Mai multe: date de pregătire, fapte verificate, potrivire

Profilul spre care înclină specialitatea

  • Mod de gândire: înclină spre muncă structurată, cu protocoale clare
  • Acțiune vs. reflecție: înclină spre gândire și diagnostic, mai mult decât manualitate
  • Toleranță la incertitudine: înclină spre toleranță la incertitudine și încărcătură emoțională
  • Contact uman: înclină spre contact direct, continuu, cu pacientul
  • Stil de viață: înclină spre ritm intens, gărzi multe, program imprevizibil

Orientativ, din logica de potrivire a testului — nu un verdict.

Date de pregătire

  • Durată de pregătire: 5 ani
  • Tip de specialitate: clinică
  • Spor de specialitate: până la 50%, nivelul efectiv se stabilește per spital
  • Locuri la concurs (nov. 2025): 71 (sursă)
  • Recunoaștere în UE: da, automată (Directiva 2005/36/CE)

Fapte verificate despre pregătire și practică

Deficitară 2025 — rezidențiat pe post și în centre universitare

  • Examen european ESMO pentru oncologi medicali (ediția 2026: 24 octombrie). (sursă)
  • Practica e finanțată prin Programul Național de Oncologie (CNAS), cu nucleul rețelei la 4 institute: IOB București, IOCN Cluj, IRO Iași, IRO Timișoara. (sursă)
  • Din 2023 funcționează Planul Național de Combatere a Cancerului (Legea 293/2022) + Registrul Național de Cancer (HG 663/2023). (sursă)

Examenele europene de board sunt certificări suplimentare — nu înlocuiesc examenul național de specialist.

🔗
Ultimul punctaj de intrare la Oncologie medicală: 678 (2025).
Locul tău se decide la concurs — punctul tău de start e azi.
Începe pregătirea cu grile →

Din podcast: „Rezi pe Oncologie medicală” — transcrieri complete

2 episoade · transcrieri editate (clean verbatim) după înregistrarea audio · actualizat la

Alege un episod ca să citești transcrierea.

Rezi pe Oncologie medicală · Episodul #81

dr. Vlad Afrăsânie — medic specialist pe oncologie medicală la Institutul Regional de Oncologie din Iași și asistent universitar la catedra de oncologie în cadrul UMF (la data înregistrării)

Gazdă
dr. Cătălina Voinea
Publicat
Durată

YouTube (filă nouă)Spotify (filă nouă)Podbean (filă nouă)

Din descrierea episodului: dr. Vlad Afrăsânie, medic specialist pe oncologie medicală la Institutul Regional de Oncologie din Iași și asistent universitar la catedra de oncologie în…

Experiențe și opinii personale ale invitatului, la data înregistrării (episod publicat în iunie 2024). Nu sunt recomandări medicale. Transcriere editată după audio; poate conține erori — semnalează o eroare. „[neclar]” marchează un fragment pe care nu l-am putut desluși din înregistrare.

Pe scurt

  • Șase luni, un an îți trebuie să digeri, să înțelegi ce se întâmplă în această specialitate, cum punem problema, și să înțeleagă principiile generale. 06:21
  • În schimb, trebuie să citești, să mergi la congrese, dar asta poți s-o faci și acasă, sau să mergi la manifestări științifice, nu trebuie să fie doar în spital, și cred că este timp. 30:30
  • Motivele lor au fost că, într-adevăr, este o ramură care le oferă o încărcătură emoțională prea mare. 41:02
Transcrierea completă (26 de capitole · 11.251 de cuvinte)

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine v-am regăsit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Vara abia a început și ne așteaptă o perioadă foarte plină. Vom continua să filmăm episoade despre diverse specialități, iar, ca un mic secret, ordinea în care avansăm în momentul de față este pe baza clasamentului de pe blog cu cele mai dorite specialități. Dacă nu știi despre ce este vorba, noi în fiecare an facem un top al celor mai dorite specialități fix înainte de rezi.

00:29 dr. Cătălina Voinea: Ordinea în care am filmat, cu mici excepții, după ce am acoperit toate specialitățile în ceea ce putem numi sezonul 1, a fost pe baza clasamentului menționat anterior. Desigur, avem și clasamentul cu ultimele punctaje pe specialități și centre, dacă interesul tău este în acea direcție. Între timp, pentru că urmează o perioadă plină de învățat, vă dorim mult, mult spor și multă energie. Astăzi discutăm cu dr. Vlad Afrăsânie, medic specialist pe oncologie medicală în Iași. Hai să vedem ce are de povestit! Să-i dăm drumul!

Intro dr. Vlad Afrăsânie 01:00

01:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Vlad, și bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat! Eu vreau să-ți mulțumesc în numele întregii echipe că ni te alături în această călătorie a studenților și poate chiar rezidenților care vor să afle cum este oncologia medicală sau poate cum este, nu știu, viața pe o anumită secție dintr-un anumit oraș, dintr-un anumit centru, și de aceea te felicităm pentru curajul de care dai dovadă să fii aici astăzi cu noi.

01:28 dr. Vlad Afrăsânie: Bună! Mulțumesc și eu foarte mult pentru invitație! Îmi face plăcere să vorbesc pentru Grile-Rezidentiat.ro și să îmi exprim și să îmi împărtășesc experiența atât pentru tineri rezidenți, cât și pentru medici specialiști, despre oncologie medicală și sper să fie o sesiune cât mai interesantă, să răspund cât mai bine întrebărilor și să ofer o imagine cât mai obiectivă posibil celor care doresc să facă oncologie medicală și celor care deja fac oncologie medicală.

01:28 dr. Cătălina Voinea: Super!

Despre specialități în timpul facultății 02:00

02:00 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi să ne întoarcem un pic în timp și să fim, să zicem, la începutul facultății, când erai în anul întâi, îți mai aduci aminte ce fel de medic doreai să fii atunci? Te gândeai strict la oncologie medicală sau mintea ta era cu totul și cu totul la altceva?

02:18 dr. Vlad Afrăsânie: Mintea mea, sincer, nu înțelegeam foarte multe din medicină atunci, adică eram preocupat cu materiile preclinice, nu am avut o specialitate în minte încă de la început. Asta și mi-am pus în minte: efectiv să parcurg specialitățile preclinice și apoi pe cele clinice și să văd ce îmi place și să îmi dau seama ce mi se potrivește. Nu am avut în minte, adică, de exemplu, mi-am pus în minte din anul întâi să devin medic oncolog, nu am avut această idee și am lăsat timpul să curgă, știți cum e, cum se spune, să experimentezi. Și îți dai seama mai bine ce ți se pliază pe personalitate, pe aptitudine, și asta am luat în considerare.

03:00 dr. Vlad Afrăsânie: În schimb, mi-am dorit să devin un medic bun, competent. Asta sigur, eram conștient, și medicina mi s-a părut că nu poți fi medic dacă nu ești un medic bun, din punctul meu de vedere, fiindcă atunci când vorbim de viața semenilor noștri, cu siguranță trebuie să fim foarte bine pregătiți, să fim empatici, să îi ajutăm. Și cred că asta nu poți s-o faci decât dacă ai o pregătire solidă în spate. Și asta mi-am dorit. Dar nu am avut în minte o specialitate anume la acel moment.

De ce a ales oncologia? 03:31

03:31 dr. Cătălina Voinea: A fost ceva anume ce te-a atras la oncologia medicală și ai descoperit pe parcurs că așa ți se potrivește? Ai avut cumva vreun declic sau poate chiar atunci când a fost repartiția de la rezidențiat, de ales? Sau a venit pe parcursul anilor de facultate?

03:50 dr. Vlad Afrăsânie: În primul rând, ca s-o iau mi-am dat seama de la început, mi-am dat seama că mă atrag foarte mult materiile din anul întâi: biologia moleculară, ulterior imunologia, genetica, fiziologia, fiziopatologia, și ulterior mi-am dat seama că mă atrag specialitățile medicale. Asta a fost prima parte. Ulterior, când am început să fac fiecare din specialitățile medicale în facultate, la oncologie mi-am dat seama că pot să învăț foarte ușor, că îmi place foarte mult și că citesc în timpul liber fără să o simt ca pe o obligație.

04:24 dr. Vlad Afrăsânie: Da, adică o simțeam ca pe o pasiune, ca pe un hobby. Încă de atunci mi-a și plăcut foarte mult; sigur, aici poate au contat foarte mult și profesorul, și asistentul de grupă, dar asta am realizat și în raport cu ceilalți colegi, că eram mult mai pasionat, că îmi plăcea mult mai mult. Și noi am făcut în anul 4, la UMF Iași, această specialitate. Nu mi-am fixat de atunci: gata, oncologia medicală, pe astolec, fiindcă, așa cum am spus la întrebarea anterioară, am lăsat să văd toate materiile, să-mi dau seama ce mi se potrivește.

04:57 dr. Vlad Afrăsânie: În anul 6 m-am gândit, era una dintre opțiunile mele solide, alături de alte specialități. Dar mi-am dat seama că îmi place foarte mult și că mi s-ar potrivi.

4 sfaturi pentru rezidenții în primul an 05:06

05:07 dr. Cătălina Voinea: Și odată ce, să zicem, că ai început ca rezident de anul 1 fix pe specialitatea asta, ai găsit cumva niște sfaturi, niște, nu știu, ceva ce poate să fie util pentru cei care urmează să fie în anul 1 de rezidențiat și probabil sunt foarte copleșiți și de informații, și de noul mod de a funcționa, și de toată birocrația?

1. Răbdare 05:40

05:31 dr. Cătălina Voinea: Ai găsit cumva niște sfaturi, niște trucuri, astfel încât să facă față mai bine și consideri tu că le-ar fi de ajutor?

05:40 dr. Vlad Afrăsânie: Da, sigur. În primul rând, trebuie să aibă răbdare. Asta este primul sfat. Oncologia medicală este o ramură foarte diferită de celelalte specialități medicale. E o ramură de nișă. Adică ea s-a desprins în mod istoric din medicina internă și foarte multe specialități, și chiar la ora actuală… ea a apărut, de fapt, ca specialitate, din punct de vedere istoric; adică a fost o perioadă în care nici nu a existat ca specialitate. Era specialitatea de oncologie medicală și chimioterapie, a fost scoasă din nomenclator în anii 2000, ulterior a reapărut, dar a avut un statut special, și o ramură foarte tânără, foarte dinamică și este foarte specializată.

06:21 dr. Vlad Afrăsânie: Adică cei mai buni de celelalte specialități nu înțeleg chiar foarte bine ce facem noi în viața de zi cu zi, fiindcă nici ei, la rândul lor, nu au studiat oncologie medicală în facultate, nu au avut o pregătire, să spunem, în acest sens. De asta e important să aibă răbdare, fiindcă e o specialitate foarte, să spunem, de nișă, și trebuie să vadă în timp. Șase luni, un an îți trebuie să digeri, să înțelegi ce se întâmplă în această specialitate, cum punem problema, și să înțeleagă principiile generale. Deci, ca să concluzionez, prima caracteristică este răbdarea.

2. Să citească 07:00

06:59 dr. Vlad Afrăsânie: Doi, secretul este să citească, fiindcă dacă tu vii doar în clinică și vezi doar pacienți ce se întâmplă, n-o să înțelegi exact ce se întâmplă în oncologie medicală. Trebuie întotdeauna, ca și în alte specialități, de altfel, să completezi acasă cu citit. Citit noțiuni generale, întrebat medicul îndrumător, eu știu, profesorul. Și asta e a doua condiție. Deci răbdare, muncă acasă prin citit, trei, congrese.

3. Congrese 07:26

07:27 dr. Vlad Afrăsânie: Să vadă ce se întâmplă în oncologie. Oncologia este particulară, că are, pe lângă această, să spunem, ultraspecializare a ei… este foarte dinamică în ceea ce privește dinamica ei și cercetarea, care există și este foarte consistentă. Spre deosebire de aproape orice altă specialitate, există o dinamică extremă în oncologie. Eu vă dau un exemplu. Când eram eu rezident în anul întâi, în 2015, aveam trei tratamente moleculare aprobate în România și rambursate, pe care le putem administra pacienților.

08:03 dr. Vlad Afrăsânie: De atunci, din 2015, în următorii nouă ani, în 2024, vreau să vă spun că 80% din tratamente s-au schimbat total. Au apărut, cred, că, sute de molecule. Nu le avem pe toate romei, dar măcar zeci de molecule avem. Și, din acest punct de vedere, e foarte dinamică, și asta s-a produs cum?

08:21 dr. Vlad Afrăsânie: Printr-o cercetare foarte, foarte intensă la nivel global, ceea ce s-a translat și prin schimbarea standardului de tratament. De asta e important ca, pe lângă răbdare, să citești, să mergi la congrese, să vezi ce înseamnă oncologia, fiindcă oncologia înseamnă și cercetare. Și asta e important să știe. Și trebuie să-și găsească fiecare… adică eu am mai vorbit, avem și foarte multe conferințe și mergem și la… Noi avem un lucru foarte drăguț în cadrul Societății Naționale de Oncologie Medicală: avem un grup al tinerilor oncologi. Și acolo discutăm cum să-ți construiești cariera și ce ar fi bine să înveți.

4. Să-și dea seama ce li se potrivește 09:02

09:01 dr. Vlad Afrăsânie: Ce ar mai fi important e să-și dea seama ce li se potrivește, fiindcă oncologia nu înseamnă doar clinică, poate să însemne și activitate academică, apropo de UMF, poate să însemne și activitate de cercetare. Și poți avea două sau chiar trei din aceste domenii și le poți combina. Și trebuie să-ți dai seama ce îți place. Dar asta doar în timp și experimentând, așa cum am spus. Deci asta le-aș spune lor. Deci, încă o dată: răbdare, să vadă activitate de congres, de clinică, să-și dea seama ce li se potrivește din timp. Asta este esențial. Să vadă ce îl se pliază pe personalitatea lor.

Ce înseamnă oncologia medicală? 09:36

09:37 dr. Cătălina Voinea: Ai zis la început… poți să dezvolți un pic despre ce înseamnă mai exact oncologia?

09:44 dr. Cătălina Voinea: Pentru că ai punctat foarte bine că mulți nu știu ce se întâmplă exact și ce fac oncologii mai exact, și poți să dezvolți mai mult ce se întâmplă pe o secție de oncologie, astfel încât să se facă puțină lumină.

09:44 dr. Vlad Afrăsânie: Oncologia, în general, termenul de oncologie se referă la mai multe ramuri. Poate să însemne și chirurgie oncologică, poate să însemne și radioterapie, și cred că este un domeniu conex, care se poate conecta cu altă specialitate. Însă oncologia medicală este acea ramură a medicinei care tratează cu medicamente cancerul, în principal.

10:19 dr. Vlad Afrăsânie: Pacienții… noi, în principal, nu suntem diagnosticieni. Poate mulți se visează doctor House, sau eu eram foarte încântat de diagnostic atunci când eram student, dar oncologia medicală nu presupune foarte multă diagnosticare. În general, la oncologul medical, pacienții vin deja biopsiați, deci cu un diagnostic de cancer. Asta e foarte important. Și noi mai mult suntem terapeuți, adică fie ajutăm la stadializarea bolii odată diagnosticată, și ulterior stabilim un plan de tratament.

10:50 dr. Vlad Afrăsânie: Asta, sigur, vine cu avantaje și dezavantaje. Primul avantaj este că riscul de malpraxis în ceea ce privește diagnosticul este destul de mic, fiindcă tu ai un diagnostic deja confirmat histopatologic; dezavantajul este că, într-adevăr, partea de diagnostic poate nu ai așa de mult ca în alte specialități, cum e nefrologia, cardiologia și așa mai departe. Și asta spunem, că e ramură medicală, deci tratăm cu medicamente cancerul, și tratează peste 250 de boli. Există Aproape orice țesut poate să dezvolte cancer. E o ramură foarte complexă, foarte diferită, așa cum am spus, și în principal noi asta facem: administrăm tratament pacienților. Sunt trei ramuri.

Cu ce se ocupă în practică? 11:30

11:31 dr. Vlad Afrăsânie: Ce fac eu în practică, în viața de zi cu zi, și ce fac rezidenții?

11:34 dr. Vlad Afrăsânie: Ea se împarte în trei compartimente din punct de vedere practic. Când vii pe sectorul de internare continuă, unde internezi pacienți fie mai gravi, fie cu complicații ale bolii, fie pacienți care primesc un tratament pe o perioadă mai îndelungată de timp. Asta e primul. Deci compartimentul de internare continuă, unde ai paturi. Este foarte dezvoltată în oncologie spitalizarea de zi, fiindcă foarte mulți dintre pacienți sunt cronici. Sunt pacienți care vin pe picioarele lor și nu trebuie să rămână nimeni cu ideea că oncologia medicală înseamnă îngrijiri paliative.

12:07 dr. Vlad Afrăsânie: Foarte mulți dintre pacienți, de exemplu cu cancer mamar, sunt tratați în unități de spitalizare de zi. Pacientul vine dimineața, îi luăm analize, punem cura de chimioterapie sau terapie moleculară, pleacă acasă. Sunt pacienți cronici, ca la diabet, ca pacienții diabetici, exact la fel. Și mai există a treia ramură, policlinica sau ambulatoriul. În ambulatoriu, pacienții vin la consultații, fie pentru investigații, pentru analize, fie pentru rețete per os, fiindcă oncologia nu înseamnă doar terapii intravenoase. Asta e important de știut.

12:41 dr. Vlad Afrăsânie: Se pot da hormonoterapie, chimioterapie, care e tratament per os. Și acolo avem și vedem pacienții la controale, unde facem follow-up după o dată ce a fost diagnosticat un pacient s-a administrat tratament. Deci acestea ar fi cele trei ramuri. Ce aș vrea să subliniez, și e foarte important: se face o distincție între oncologie medicală și îngrijiri paliative.

13:02 dr. Vlad Afrăsânie: Sigur că noi, în principal, tratăm pacienții atât cât timp ei sunt fit. Și atunci, sigur, când, din păcate, boala se deteriorează, mai ales pentru pacienții în stadiul 4, ei sunt direcționați către îngrijiri paliative, care nu este o specialitate încă, diferită, dar este o competență diferită, care nu trebuie să țină neapărat de oncologie medicală. Deci îngrijirile paliative sunt diferite de oncologia medicală, și asta e important, fiindcă eu, când eram medic oncolog în anul întâi, nu ne știm foarte bine ce înseamnă oncologia medicală. Mulți, când le ziceam că am ales oncologie medicală, se uitau așa la mine: Ești sigur că vrei să faci oncologie medicală?

13:39 dr. Vlad Afrăsânie: Poate ar fi bine să te gândești, fiindcă este o ramură tristă. Dar ei asociau în mintea lor oncologia medicală cu îngrijirile paliative, ceea ce este total fals. Și, în principal, în practică, rolul meu ca oncolog medical, și această ramură, de fapt, își propune două lucruri. Pentru stadiile 1, 2, 3 de boală își propune să vindece pacienții. Asta e foarte important.

14:03 dr. Vlad Afrăsânie: Și noi, ca oncologi medicali, după ce pacientul primește chirurgie, radioterapie, avem rolul, în general, de a reduce riscul de recidivă la distanță. Ne adresăm bolii micrometastatice, bolii sistemice, cu ajutorul tratamentelor sistemice, care sunt chimioterapia, hormonoterapia sau imunoterapia, mai nu, sau terapiile moleculare. Dacă acel pacient, din păcate, și așa se întâmplă foarte frecvent în practică, sunt în stadiul 4, adică au metastaze, atunci ne propunem ca la acești pacienți să prelungim viața. De fapt, asta e principalul nostru scop în stadiul 4 de boală. Și, din păcate, în România, fiindcă nu se face screening foarte mult, adică nu diagnosticăm boala foarte frecvent într-un stadiu precoce, trebuie să facem și acest lucru. Dar și situația, să spunem, mai tristă.

14:49 dr. Vlad Afrăsânie: Dar chiar și în stadiul 4 puteți avea foarte multe satisfacții. O să mai vorbim despre asta, nu vreau să deriv foarte mult de la întrebare. Dar în stadiul 4 prelungim supraviețuirea. Și, mai nou, putem chiar vindeca pacienți în stadiul 4, fiindcă a apărut imunoterapia, și este exemplul melanomului, unde 30% din pacienți sunt vindecați, chiar dacă au metastaze, cu ajutorul imunoterapiei. Deci asta înseamnă oncologie și asta ar trebui să știe, să spunem, basic. Sigur, lucrurile sunt foarte mult mai complexe de atât. Dar ca să răspund cât mai punctual întrebării.

Părțile pozitive ale specialității 15:21

15:21 dr. Cătălina Voinea: Așa, o mai zis și tu, cu prietenii tăi care te întrebau: dar de ce ești sigur că vrei să-ți alegi oncologia?

15:28 dr. Cătălina Voinea: Că e tristă. Într-adevăr, asta este un lucru pe care majoritatea studenților îl consideră: că, dacă ai parte de viață zilnică în spital, pe secția de oncologie, o să intri în depresie sau o să ai de-a face cu foarte multe cazuri triste, care o să-ți afecteze și ție calitatea vieții. Și aș vrea să te întreb, ca și eu, nu știu, ce le poți zice tu, ce găsești pozitiv în această specialitate și în munca ta din rezidențiat și ca specialist ulterior, astfel încât să-i convingi oarecum că nu este chiar așa și că poți să faci chiar un bine oamenilor. Nu este numai tristețe și decese.

16:16 dr. Vlad Afrăsânie: Ce le-aș spune? În primul rând, sigur că acum nici nu pot să spun că oncologia medicală este la fel de optimistă cum este obstetrica, unde toată lumea vine la spital, dar e locul nașterii și toată lumea e fericită, dar e un eveniment în familie. Sigur că a fi diagnosticat cu cancer nu e un eveniment fericit în viața nimănui. Asta pot garanta.

16:37 dr. Vlad Afrăsânie: Însă trebuie să luăm lucrurile mult mai global, din punctul meu de vedere, și un pic filozofic, să zic. Până la urmă, oamenii, știți cum sunt: se nasc, trăiesc și trebuie la un moment dat să dezvolte patologie, și, din păcate, oricare dintre noi va merge la sfârșitul vieții. Nu avem ce face, asta e regula. Oamenii, știți, cauzele de deces, în primul rând, sunt multiple: bolile cardiovasculare, cancerul, accidentele rutiere și așa mai departe. Eu iau oncologia medicală ca pe o stare, adică în sensul ca un dat.

17:08 dr. Vlad Afrăsânie: Cancerul este, până la urmă, o boală genetică și biologică, pe care, din păcate, statisticile OMS au arătat că unul din trei oameni vor dezvolta cancer pe parcursul vieții. Ceea ce e enorm. Și știm că e a doua cauză de deces după bolile cardiovasculare. Și atunci trebuie să-i ajute cineva și pe acești pacienți. Nu trebuie să ne gândim… da, într-adevăr, poate nu e o boală, să spunem, care, în general… e asociată cu un sentiment de tristețe sau cu o frică de către pacienți.

17:36 dr. Vlad Afrăsânie: Dar se pot face foarte multe lucruri. Deci nu trebuie s-o luăm ca atare: gata, dacă ai diagnosticul de cancer, ești condamnat la moarte, nu se mai poate face nimic. Sub nicio formă. Deci nu trebuie să înțeleagă nimeni acest mesaj. Și tocmai asta mă motivează, fiindcă eu știu și am văzut în practica mea pacienți vindecați. foarte mulți. Și am văzut pacienți care, chiar dacă nu i-am vindecat, mi-au spus așa:

17:56 dr. Vlad Afrăsânie: Am înțeles, sunt în stadiu metastatic, trebuie să-mi prelungiți… adică înțeleg că se poate doar prelungi viața pentru anumite tipuri de cancer. Dar, domnule doctor, vă rog frumos să mă ajutați să mai trăiesc un an, doi sau cât mai mult, cât pot să mă mai bucur de viață. Fiindcă atunci, pentru fiecare pacient, timpul se comprimă și îi ajută foarte mult; orice zi în plus pentru orice om contează, credeți-mă.

18:21 dr. Vlad Afrăsânie: Și până ce n-ajungi acolo nu-ți dai seama, dar asta e important, și credeți-mă că este un lucru fantastic chiar să oferi unui pacient șase luni. Nu mai zic, vă spun, de pacienții pe care îi vindecăm efectiv, și sunt mulți, adică nu vindecăm un caz din 100, sub nicio formă. Dacă un pacient e diagnosticat în stadiu precoce, are șanse foarte mari. Avem pacienți pe care i-am scos din urmărirea oncologică da, 30 de 10, 20 de ani după diagnosticul de cancer.

18:45 dr. Vlad Afrăsânie: Și ei vor rămâne recunoscători, fiindcă a fost o cumpănă a vieții lor. Și când vindecăm un pacient de cancer sau chiar îi prelungim viața, nu-l ajutăm doar pe el, ajutăm familia. Sunt pacienți, mulți dintre ei tineri, din păcate, cu familie, cu copii. Și gândiți-vă ce impact social are asta. da.

19:02 dr. Vlad Afrăsânie: Și este foarte, foarte important. da. Și totodată, chiar pentru pacienții care, să spunem, că, da, sunt în stadiu terminal, poate avea impresia că nu, sau că n-o să mai trăiască mult. Dar contează foarte mult calitatea vieții. Să-i ajutăm să nu aibă dureri, să nu aibă simptome. Și, până la urmă, e vorba de un om într-o cumpănă a vieții lui. Un om care trebuie ajutat, un om căruia trebuie să-i dăm speranță, să facem tot ce putem pentru el.

19:26 dr. Vlad Afrăsânie: Pe mine asta mă motivează foarte mult, fiindcă cineva trebuie să aibă grijă și de acești pacienți. Inevitabil. Și trebuie să-i ajutăm cât de mult putem. Și e nevoie de oameni în oncologie, de oameni foarte buni, care să-i ajute, Da, fiindcă, așa cum am spus, e o patologie extrem de frecventă. Și nu e o boală rară, sub nicio formă.

19:43 dr. Vlad Afrăsânie: Și atunci asta trebuie să ne motiveze mereu. Și ce mă motivează pe mine este că, dincolo de partea asta umană, pe care o avem viața de zi cu zi cu pacienții, are și o parte foarte frumoasă, care stă în spate: Da, o ramură care se dezvoltă continuu, în care apar tratamente noi. Și vă dau un exemplu. De exemplu, în melanom, melanomul malign, cancerul de piele, în urmă cu 10 ani nu aveam tratamente aproape deloc. Deci adevărul este că pacienții aveau o evoluție extrem de nefavorabilă. Trăiau 6–12 în boală metastatică.

20:18 dr. Vlad Afrăsânie: După apariția imunoterapiei, am reușit, cu tratament adjuvant, cu tratament de boală metastatică, să vindecăm jumătate din ei. Deci e enorm. Mie mi se pare… s-a câștigat și premiul Nobel pentru asta. Deci un pas în medicină foarte mare. Și trendul este sigur. Nu pot să zic că în toate neoplaziile avem aceleași rezultate, dar există un trend pentru toate neoplaziile, și tratamentul mereu se îmbunătățește. Mereu putem face mai mult pentru pacienți. Și asta e extrem de important.

20:42 dr. Vlad Afrăsânie: Din punctul meu de vedere. Deci avem dinamism. Și, dincolo de asta, dacă vă place imunologia, genetica, biologia moleculară, puteți s-o conectați și cu o parte de research, cu o parte de cercetare. Ceea ce alte specialități foarte greu vă pot oferi, din punctul meu de vedere. Adică să luăm, nu știu, cardiologia, că e foarte dorită la rezidențiat de toată lumea. Regina specialităților medicale, cum ne spuneau nouă profesorii la curs. Și ea se dezvoltă, e o ramură frumoasă. Poți să ai poate un impact mult mai mare asupra pacienților decât am eu pe oncologie, dar nu are aceeași dinamică ca oncologia medicală sau ca alte specialități, dar care sunt mai dorite.

21:22 dr. Cătălina Voinea: Și cred că asta… Poți să combini? E ceva care leagă și cardiologia, și oncologia? Ne poți spune un pic despre asta

21:29 dr. Vlad Afrăsânie: Un alt avantaj ăsta era, cum ai întrebat tu: oncologia se poate conecta cu absolut orice ramură. Cu neuro-oncologia, cu cardio-oncologia. Nu poți deveni, un oncolog medical, adică specialist în cardio-oncologie, în sensul per se… Este mai mult o ramură pentru cardiologi. S-a dezvoltat foarte mult. cardio-oncologie este doamna profesor Jurcuț, la București, care a dezvoltat acest concept, sigur, preluat din străinătate, și se adresează, fiindcă mulți dintre pacienți, așa cum îi vindecăm, le facem aceste tratamente, care de multe ori, și așa cum probabil știe toată lumea, au și toxicități.

22:03 dr. Vlad Afrăsânie: Și atunci când ai o toxicitate, sistemul cardiovascular este unul dintre sistemele afectate de chimioterapie, de imunoterapie și așa mai departe. Și în străinătate, mai ales, s-a dezvoltat acest supradomeniu, care, de fapt, e mai mult spre cardiologie, numit cardio-oncologia. Și s-a dezvoltat foarte mult și el. Adică a apărut ghid acum, cred că de, nu știu, zeci de pagini sau chiar o sută, al Societății Europene de Cardiologie.

22:25 dr. Vlad Afrăsânie: Adică el poate fi cuplat, și există un domeniu foarte vast; oncologia e foarte vastă și se poate conecta cu absolut aproape orice domeniu, din punctul meu de vedere. Deci nu există să nu-l poți conecta, și de asta consider că nu e o specialitate monotonă și trebuie să te atragă, apropo de ce vorbeam. Chiar dacă poate nu e cea mai fericită specialitate a medicinei, cred că e foarte dinamică, nu e deloc monotonă, e interesantă și e loc de dezvoltare foarte, foarte mare. Cred că este loc pentru oricine vrea să facă ceva bun, din punctul meu de vedere.

Despre calitatea vieții pacienților în stadiu terminal 22:57

22:57 dr. Cătălina Voinea: Este preconcepția asta și, sincer, eu cred că este luată de la TV, din filme și din seriale, și, corectează-mă dacă greșesc, că ai zis și ai vorbit foarte frumos despre faptul că încercați să prelungiți viața pacienților, chiar a celor care sunt în stadiul final. Și eu vreau să te întreb, că ceea ce ne învață și în filme, și ceea ce ne învață și în seriale, învățat, spus, dar oamenii o iau ca atare, fără să își aducă aminte că este doar o poveste acolo, și vreau să ne spui tu dacă este adevărat: calitatea vieții pacienților care sunt în stadiul final și cărora voi le prelungiți viața calitatea vieții scade exponențial sau este bună?

23:38 dr. Cătălina Voinea: Să zicem că vine un pacient cu cancer, care este în stadiul final, și zice: decât să trec prin toate curele alea, care poate mai prelungesc viața cu jumătate de an, cu un an, dar să sufăr și să mi se altereze orice și să nu mai am nicio bucurie în viață, prefer să nu mai urmez niciun tratament și să-mi fie rău și să mă duc.

23:57 dr. Cătălina Voinea: Și vreau să ne povestești un pic dacă chiar așa este sau oamenii se simt bine și prelungirea aia chiar este o bucurie, să mai fie pe pământ, și nu să-și dorească să se ducă mai repede.

23:57 dr. Vlad Afrăsânie: Da, mulțumesc, foarte bună întrebarea. Ce e important să spunem și să precizăm pentru un oncolog medical?

24:19 dr. Vlad Afrăsânie: Un oncolog medical, așa cum am spus, face tratamente și el folosește patru tipuri de tratamente, terapii sistemice: chimioterapia, hormonoterapia, imunoterapia și terapiile moleculare țintite. Aceste tratamente sunt eficiente, însă, din păcate, spre deosebire de majoritatea altor specialități, noi avem tratamente toxice, așa cum ai întrebat și tu. Chimioterapia este cel mai toxic, dar și celelalte pot avea toxicități foarte importante. Și noi, mereu când suntem în fața unui pacient, trebuie să balansăm între riscuri și beneficii.

24:52 dr. Vlad Afrăsânie: Și eu, de exemplu, și așa cum am învățat și de la mentorii mei, nu doar eu, am învățat și eu de la ei, mereu se discută cu pacientul. Avem acest tratament, are aceste rezultate, vă prelungește viața cu X luni sau întârzie progresia bolii cu atât timp, dar poate avea și aceste toxicități. Și noi mereu le spunem acest lucru. În primul rând, este foarte important să-i informăm, să știm ce își doresc ei.

25:16 dr. Vlad Afrăsânie: 90% din pacienți își doresc tratament și să trăiască cât mai mult și cât mai bine. Există și o mică proporție care sunt reticenți, nu vor să facă chimioterapie, merg spre tratamente naturiste; sigur, este alegerea lor, nu îi putem influența, nu se face tratament cu forța. Dar e foarte important să știți, fiindcă de obicei pacienții, chiar dacă sunt în stadiul 4, care nu e chiar corect stadiul 4, să spunem că e stadiu terminal, dar este stadiul 4, într-adevăr, stadiul cu prognosticul cel mai nefavorabil al bolii.

25:45 dr. Vlad Afrăsânie: Și acești pacienți, să știți că de multe ori, când primesc tratamente, chiar dacă e vorba de chimioterapie, chiar dacă e vorba de orice alt tratament, sunt pacienți pe picioarele lor. Și culmea este, conform opinii lor din public, dar este că aceste tratamente le îmbunătățesc calitatea vieții. Și este logic, fiindcă micșorăm volumul tumoral, atacăm tumora, da, și foarte mulți pacienți au o calitate a vieții mult mai bună după aceste tratamente. Deci noi nu că le facem rău: majoritatea sau, nu știu, 80%–90% se simt mai bine după tratamentele sistemice. Nu trăiesc cu impresia că le dăm chimioterapie, punem găleata lângă pat și toată lumea varsă și le facem viața un coșmar, da?

26:26 dr. Vlad Afrăsânie: 80–90% din pacienți prezintă o calitate a vieții bună da, după aceste tratamente. Asta este ideea, și asta se datorează în principal progreselor tratamentelor simptomatice. Fiindcă, da, avem efecte adverse, dar ce au învățat oncologii?

26:39 dr. Vlad Afrăsânie: Să trateze efectele adverse de la chimioterapie, de la imunoterapie, și avem tratamente extrem de bune, de ultimă generație, astfel încât foarte puțini pacienți dezvoltă efecte adverse care să le impacteze major calitatea vieții, și efecte adverse care să, eu știu, foarte rar, să le inducă o complicație, un efect advers foarte, foarte grav al acestuia, să spunem că le deteriorăm calitatea vieții. Se întâmplă și astfel de cazuri, dar sunt minore, sub 5%, adică, sau poate sub 1%, sau, Doamne ferește, să survină un deces din cauza chimioterapiei.

27:11 dr. Vlad Afrăsânie: Dar astea sunt evenimente extrem de rare. Pe majoritatea pacienților îi ajută, și asta vorbesc cu date științifice în spate, și văzut și în practica clinică, și cu date științifice. Adică nu trebuie să avem aceste temeri. Și noi nu folosim, în general, ca în hematologie, doze mamut de chimioterapie. Noi folosim niște doze mult mai mici, sunt alte principii.

27:31 dr. Vlad Afrăsânie: Și sigur că putem să… Deci răspunsul este că nu facem rău pacienților, per total, din punctul meu de vedere; îi ajutăm pe cea mai mare parte din ei. Deci nu trebuie să rămânem cu ideea că un oncolog medical are chimioterapia, și, în primul rând, nu este doar chimioterapie. Trendul este să renunțăm la chimioterapie și avansăm cu celelalte.

27:49 dr. Cătălina Voinea: Bun, adică totul sună mult mai optimist decât credeam eu și mi se pare un lucru fenomenal, extraordinar chiar, că a evoluat atât de mult domeniul oncologiei, încât poți să te simți optimist în ceea ce privește cancerul, ceea ce până acum nici nu puteai să speri. Și, bun, dacă am putea să ne întoarcem la rezidențiat și la tinerii rezidenți, să zicem

Despre echilibrul emoțional 28:22

28:21 dr. Cătălina Voinea: că au parte de aceste experiențe mai mult sau mai puțin neplăcute pe secția de oncologie, însă întrebarea mea este dacă, pe lângă lucrurile de care trebuie să se detașeze, care se întâmplă la spital, dacă pot să găsească un echilibru și în afara spitalului, astfel încât să se poată bucura și de alte hobby-uri și pasiuni.

28:48 dr. Vlad Afrăsânie: În principiu, da. Eu sunt adeptul unei vieți echilibrate, fiindcă, chiar dacă eu sunt o persoană care mi-am dedicat foarte mult timp profesiei, asta este adevărul, și în continuare fac asta, dar cred că este bine întotdeauna să avem un echilibru, și cred că depinde de la persoană la persoană. Oncologia este particulară, ca să spun și asta: că ajutăm oameni, dar este și o încărcătură emoțională și psihică mare.

29:16 dr. Vlad Afrăsânie: E adevăr, fiindcă, oricât am discutat cu pacienții, oricât… sunt cazuri care se întipăresc în memorie, îi ții minte pe pacienți, dar plus că te atașezi de ei; sunt pacienți cronici, vin la rețete, îi vezi de multe ori, adică îi vezi, ești medicul lor și îi vezi la două, trei săptămâni, ani de-a rândul. Și oarecum, tot în timp, sigur că te poți încărca din punctul acesta de vedere emoțional și e foarte important să-ți găsești o supapă, niște mecanisme de evacuare a acestor emoții negative, a acestor supraîncărcări.

29:54 dr. Vlad Afrăsânie: Și cred că au timp. Din punctul meu de vedere, în România, cel puțin, programul îți permite. Deci poți să ai timp de un hobby, să faci sport, să citești ce-ți place ție, să mergi în călătorii. Pentru mine, ca și mecanism de supapă, dau un exemplu pentru colegi, ce e avantajos în oncologie sunt congresele, la care ieși din acea rutină clinică de zi cu zi și mergi, vezi că din nou oncologia evoluează, vezi că se obțin rezultate mai bune, și vezi și alți colegi, mai discuți cu ei, și cred că asta te ajută foarte mult.

30:30 dr. Vlad Afrăsânie: Deci ai timp; nu mi se pare o specialitate, adică una dintre cele mai grele specialități, în care trebuie să stai toată ziua în spital. În schimb, trebuie să citești, să mergi la congrese, dar asta poți s-o faci și acasă, sau să mergi la manifestări științifice, nu trebuie să fie doar în spital, și cred că este timp. Sigur, asta depinde de la rezident sau de la om la om, fiecare cum își așază, cum vrea să-și facă viața.

Cea mai des întâlnită patologie 30:58

30:58 dr. Cătălina Voinea: Care este patologia pe care o întâlniți cel mai frecvent?

31:03 dr. Vlad Afrăsânie: Sigur că eu lucrez în Institutul Regional de Oncologie Iași, și în oncologie noi știm, găsim patologia care e cea mai frecventă, așa cum este menționată și în studiile epidemiologice, și în cărți, și în ghiduri, adică neoplasmul bronhopulmonar, neoplasmul mamar, neoplasmul colorectal și neoplasmul de prostată. Ăștia sunt considerați cei patru mari în oncologie, cele mai frecvente neoplazii. Pe lângă acestea sunt cancerele de stomac, din sfera digestivă, în general, tumorile urogenitale, melanomul și alte neoplazii, neoplasmele genitale, cancerele din sfera ORL; sunt și tumorile foarte rare, care par extrem de rar. Dar cu astea ne confruntăm în practică cel mai frecvent.

Despre competențe 31:50

31:50 dr. Cătălina Voinea: Și, fiindcă acestea sunt patologiile cele mai frecvente și cele mai des întâlnite, de fapt, aveți cumva, nu știu, ceva, vreun master sau vreun atestat sau o competență pe care o puteți lua ca să vă faciliteze munca?

32:07 dr. Vlad Afrăsânie: Da, avem. Nu avem cum au alte… de exemplu, la medicină internă sau la gastro, sau la cardiologie, să dau exemplu, îți iei competență de RMN cardiac, sau la gastro îți iei competență de ERCP sau altceva. În oncologie, noi nu prea suntem o specialitate care face investigații, așa cum am spus, dar, în schimb, trendul în oncologie în ultimii ani este ca aceste boli, de fapt, să fie împărțite. Deci, așa cum a apărut, cum era înainte medicina internă, din care s-a desprins cardiologia, gastroenterologia, pneumologia, acum tendința în oncologie este să te supraspecializezi într-o anumită patologie, de exemplu. Să fii oncolog medical în care faci doar cancer mamar sau faci cancer mamar și încă o supraspecializare, cancere digestive.

32:55 dr. Vlad Afrăsânie: Și a apărut acum, mai nou, posibilitatea la nivel european să faci atestat sau certificat de competență avansată în cancere gastrointestinale sau în cancer mamar sau în cancere urogenitale sau în cancere toracice, adică bronhopulmonar și mezoteliom, și, da, asta poți câștiga, poți să-ți faci o grămadă de… N-ai timp, să zic, câte poți face în oncologie, adică sunt… Plus că poți să faci research foarte mult.

33:20 dr. Vlad Afrăsânie: Dar, în principiu, asta e principala tendință: să te supraspecializezi pe un organ și să tratezi doar acel tip de cancer, fiindcă e o patologie foarte vastă și vreau să vă spun că a evoluat extrem de mult. De exemplu, cancerul mamar, vă dau un exemplu, e o boală care acum cred că se subîmparte în alte 4–5 boli din punct de vedere biologic și molecular, și în afară tratează oncologii medicali mai ales în străinătate, doar cancerul mamar, și am fost într-un centru, în Madrid, într-un spital foarte mare, în care nu că erau împărțiți pe cancerul mamar, erau împărțiți pe subtipuri de boală.

33:50 dr. Vlad Afrăsânie: Adică la așa nivel au ajuns. Și de asta spuneam că se dezvoltă foarte mult. Și asta poți să-ți faci, să ceri aceste competențe pe viitor. Poți să-ți iei și competență pe boli genetice sau pe cancere ereditare, poți să-ți iei competență pe imunologie, master și așa mai departe, pe research, ai o grămadă de opțiuni.

Provocări și limitări în oncologia medicală în România 34:11

34:11 dr. Cătălina Voinea: Care sunt provocările de care te-ai lovit până acum în oncologia medicală, în sistemul nostru?

34:17 dr. Vlad Afrăsânie: În sistemul din România, sigur că este… în primul rând, vreau să spun că a avut un… ca să nu mă plâng: dar a fost un trend pozitiv în oncologie. Deci dacă ar fi să compar ce era în 2015 cu prezentul, cu ce este acum, clar, guvernul, sistemul sanitar a investit foarte mult, mai ales pe partea de tratamente. Deci aveam 80% din tratamentele care sunt în străinătate, ceea ce e un mare lucru.

34:42 dr. Vlad Afrăsânie: Și dacă ar fi s-o compar cu țările vecine, care sunt pe aceeași latitudine sau longitudine, mai bine zis, da, Bulgaria, Serbia, ei au foarte puține tratamente comparativ cu noi, da, sau țările din Asia, din Africa. da. Sigur că nu suntem la nivel de Occident, dar lucrurile sunt printre pozitive. Însă, clar, m-am lovit de multe probleme ale sistemului sanitar în România. În primul rând, nu există, adică nu a existat o politică, nu doar în oncologie, pentru pacientul cu cancer, sau s-a dezvoltat foarte greu această politică. Adică să avem niște trasee foarte bine stabilite, de la diagnostic până la tratament.

35:22 dr. Vlad Afrăsânie: Și aici, sigur că, adică, nu există, în primul rând, ce mi se pare. Eu lucrez în institut, sunt privilegiat. da. Acolo ai o echipă, noi tratăm doar cancer în acel spital. Am chirurgi specializați pe cancer, radioterapeuți, radiologi, anatomopatologi, pneumologi, gastroenterologi. Deci am o echipă care doar asta face în viața de zi cu zi. Sunt foarte privilegiat din punctul ăsta de vedere, dar, adică, nu este ok. Moldova este singurul institut, dar vorbim de 4 milioane de locuitori.

35:52 dr. Vlad Afrăsânie: Noi avem un volum de muncă foarte mare, deci lucrăm mult peste normă, cam toți de acolo, din spital, și asta mi se pare că nu e ok pentru un sistem, fiindcă eu mi-aș dori mult mai mult să asigur calitate, și nu cantitate, dar înțeleg că astea sunt limitele sistemului. Vorbim de bani, de investiție, tăcă, gândiți-vă că Institutul Regional de Oncologie este singurul institut construit de oncologie după anii '90 în România. Adică mai este cel de la Cluj, care a fost construit, cred, că, în anii '70–'80, mai este Institutul Oncologic București, dar a fost construit și el, cred, că, prin anii '80, și cam atât. Deci nu mai avem alte institute în România, avem doar 3.

36:30 dr. Vlad Afrăsânie: Și asta este o problemă, fiindcă tu n-ai un spital dedicat acestor pacienți, și tendința oamenilor este să vină în aceste institute, pe care le supraaglomerează, și nu e chiar bine, fiindcă nu mai poți să faci față ca și volum de muncă, unu, și nu este corect. Eu am lucrat, de exemplu, un an ca medic special și a fost o experiență pentru care sunt recunoscător.

36:53 dr. Vlad Afrăsânie: Am lucrat într-un spital județean, n-am avut atunci post, nu era post dar în institut, și am lucrat la Suceava, în Spitalul Județean de Suceava, care e un spital foarte mare, chiar cu surse financiare, cu un colectiv foarte fain, dar am văzut ce înseamnă oncologia de spital județean. Deci nu poți compara o secție de oncologie medicală dintr-un spital județean cu una dintr-un institut, fiindcă, de fapt, acela e un spital de urgență.

37:17 dr. Vlad Afrăsânie: Da, și am colegi din aceeași generație care lucrează în spitale județene și îmi spun că n-avem tratamente, n-au pneumologi dedicați de cancer și așa mai departe, și am urmărit să văd cum fac ei în Vest. Ok, bun, nu avem, nu s-a dezvoltat structura, nu e nimeni de via, n-au fost multiple bariere financiare, organizatorice; să nu uităm că România totuși nu o putem compara cu vestul Europei, da. N-am avut aceeași istorie și aceleași finanțe ca ei, dar ce au făcut în străinătate, de exemplu?

37:46 dr. Vlad Afrăsânie: Dau exemplu, din Moldova sau, nu știu, din Oltenia sau din Ardeal. da. Ei au renunțat la aceste secții de oncologie medicală din spitalul județean și au construit institute mici, dar la granița între două-trei județe, și acolo au aglomerat toți specialiștii, da, ca să fie un fel de, nu știu dacă neapărat istorie, dar măcar centre oncologice, care tratează doar asta. da.

38:10 dr. Vlad Afrăsânie: Și atunci mi s-a părut o idee extrem de bună, fiindcă au economisit bani, au putut să ofere tinerilor da, șanse să lucreze într-un centru oncologic, unde au cu ce, au cu cine, da, și să trateze comprehensiv pacientul cu cancer. Asta mi se pare, adică, un lucru major: da, faptul că noi nu avem destule institute, nu avem destule centre și nici nu avem, sau nu am avut până recent, mulți tipi specialiști da, în cancer.

38:35 dr. Vlad Afrăsânie: Și asta e o problemă foarte mare, fiindcă numărul de pacienți crește constant. V-am zis că pe o parte dintre pacienți îi vindecăm. Pacientul oncologic nu înseamnă că vine azi la tine, i-am dat tratament o lună și gata, după aia nu-l mai vedem, am terminat cu el. Nu, înseamnă tratamente ani întregi, înseamnă urmărire până la cinci ani; acești pacienți devin cronici. Seamănă un pic cu diabetul, ca idee. Știți că pacienții primesc insulină, se tratează complicațiile și așa mai departe.

39:01 dr. Vlad Afrăsânie: Și asta, în primul rând, cred că nu avem destule spitale care să trateze aceste boli. Asta e prima mea părere. Doi, nu am avut acces la medicamente la fel de repede ca în vestul Europei. Deci nu avem nici în prezent. Adică ce apare azi ca și tratament și schimbă standardul… A fost Congresul American acum o săptămână.

39:18 dr. Vlad Afrăsânie: Noi, în România, îl avem peste 2–3 ani, Da, fiindcă, până ce intră în aprobare la EMA, la FDA, adică până ce e aprobat, până ce e rambursat de statul român, durează foarte mult. Nu avem altă limită: nu avem aceleași studii clinice ca în vestul Europei. Adică studiile clinice îți permit accesul mai rapid la medicamente.

39:36 dr. Vlad Afrăsânie: Și noi nu avem aceleași studii clinice ca și ei, din diverse motive, da, politice, da, financiare, etc. Asta e foarte important, și o altă limită cu care mă întâlnesc în viața de zi cu zi este accesul limitat la îngrijiri paliative. Îngrijirile paliative se adresează pacienților terminali. În județul ea, așa avea, nu știu, 84 la un milion de locuitori, care e egal cu… Adică nu poți absorbi pace.

40:04 dr. Vlad Afrăsânie: Sigur, există și privați, și unde pacienți, dar acolo este cu plată și mulți nu își permit. Sigur, toate acestea pe care vi le spun s-au făcut progrese, să știți. Deci s-au dezvoltat mult chiar în ultimii ani, poate nesperat de bine, dar este loc încă de mai bine, și e o patologie care, deși s-au investit foarte mulți bani, în guverne, le-au dat bani, Ministerul Sănătății, este loc de mai bine și cred că trebuie pus accent pe asta. Și asta ar fi, să spun, limitele sistemului. Sigur, mi-aș dori un sistem mult mai puțin birocratizat în România, care e greu de obținut momentan. De asta nu mă lovesc doar eu la oncologie, e peste tot.

40:43 dr. Vlad Afrăsânie: Deci, în concluzie, sunt limite, le-am enumerat, dar vestea bună este că au fost și multe îmbunătățiri, și chiar au fost. Adică eu le-am simțit pe pielea mea și nu ar fi corect să zic doar de rău, fiindcă s-au întâmplat și multe lucruri bune, cu siguranță.

Pentru cine nu este potrivită oncologia medicală? 40:56

40:57 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine crezi tu că nu este potrivită deloc oncologia medicală?

41:02 dr. Vlad Afrăsânie: Aș lua colegii care au renunțat la oncologie medicală, să le ascult motivele. Fie că a fost. Să știți că foarte puțină lume renunță la oncologia medicală. Cred că 5% din rezidenți, sub 5%. Motivele lor au fost că, într-adevăr, este o ramură care le oferă o încărcătură emoțională prea mare. Adică nu pot trăi în viața de zi cu zi cu acest gând, că o parte dintre pacienți, până la urmă, nu vor mai trăi foarte mult și că nu pot să-i vindece. Asta a fost unul dintre argumente, și că le inducea o stare de tristețe.

41:38 dr. Vlad Afrăsânie: Asta a fost pentru mulți colegi. Dar asta, în principal, este principalul argument și motiv; pentru o altă parte din ei a fost că nu se potrivește ca specialitate. De exemplu, am avut un coleg care voia manualitate, să vadă ceva, și atunci s-a transferat pe o specialitate chirurgicală. Dar știți, cu mine nu întotdeauna se potrivește. Dar majoritatea dintre ei, sau 90%, 95%, rămân pe această specialitate. Adică nu există o rată de renunțare foarte mare.

Alegerea unei alte specialități decât oncologia medicală? 42:07

42:07 dr. Cătălina Voinea: Ai mai luat în considerare altă specialitate pe lângă oncologie?

42:12 dr. Vlad Afrăsânie: Eu, la cât e de vastă oncologia, cu siguranță nu. Îmi ajunge atât. Nu știu cum să mă mai împart, să fac doar câteva boli și pe alea să le fac extrem de bine. Adică să fiu un specialist foarte bun pe ele, fiindcă lucrurile sunt foarte complicate. Nu aș lua. Mi se pare foarte dificil. Sigur, cu ce poți cupla, dacă mai vrei, este să faci radioterapie, care se cuplează foarte bine cu oncologia, sau poți să mai faci radiologie.

42:36 dr. Vlad Afrăsânie: Dar dacă nu aș fi putut să fac oncologie, cred că aș fi făcut, nu știu, radiologie intervențională. Mi se pare foarte faină ca idee. Sau tot o specialitate, genetică sau imunologie. Dar oricum aș fi ales tot ceva medical. Eu prima oară am vrut să devin chirurg, recunosc, dar mi-am dat seama că nu mi se potrivește ca și personalitate, ca și aptitudine, și atunci am mers pe ideea de oncologie medicală.

Calitățile medicului pe oncologie medicală 43:01

43:02 dr. Cătălina Voinea: Și ca aptitudini sau calități, ce crezi că este strict necesar pentru a avea succes în oncologie?

43:09 dr. Vlad Afrăsânie: Trebuie să fii o persoană optimistă, trebuie să fii o persoană empatică, dar nu trebuie să nu mi se par măsteaba adică fără astea nu poți, dar e bine să le ai, te ajută mult. Dar, în primul rând, trebuie să fii o persoană perseverentă, care, în ciuda unor eșecuri pe care le ai cu pacienții… până la urmă, prognosticul este dat de multe ori de boală.

43:31 dr. Vlad Afrăsânie: Adică, dacă ai un cancer în stadiul 4 de pancreas, normal că nu vom putea vindeca acel pacient, adică boala are prognosticul de la diagnostic, și când la o chirurgie, o apendicită acută cred că are șanse de vindecare de 99%, sau nu știu cât. Deci dar trebuie să treci peste eșec peste aceste, să spunem, deși din punctul meu de vedere nu sunt eșecuri, peste aceste nereușite terapeutice și să înveți din ele. Adică dorință continuă de perfecționare, perseverență, asta e foarte important.

43:59 dr. Vlad Afrăsânie: Toleranță la frustrări, da, toleranță, dar eu nu le consider frustrări, eu iau oncologia ca atare. Asta este medicina la punctul actual, atât putem face; pe viitor, cu siguranță, vom face mai mult, dar nu depinde de mine, nu e ca și cum eu pot inventa un tratament de azi pe mâine și pot să-l administrez acelui pacient. Atât se poate face, ca și în alte boli; sunt boli, de exemplu în neurologie, scleroza laterală amiotrofică sau scleroza multiplă, în care nici acolo

44:29 dr. Vlad Afrăsânie: nu avem tratamente; le luăm ca atare. Sunt patologii în medicină pe care nu le putem trata, asta este adevărul, și nu trebuie să ne ascundem, dar putem să îmbunătățim practica noastră, putem să ajutăm mai mulți pacienți, și de asta e important să fim perseverenți, să ne perfecționăm. O altă calitate foarte importantă este că trebuie să fii un pic șoarece de bibliotecă. În oncologie trebuie să citești. Dacă tu nu citești în oncologie, nu-ți pui întrebări, nu ești curios,

44:52 dr. Vlad Afrăsânie: nu vrei să afli mai mult, nu ai nicio șansă să devii foarte bun sau bun, adică nu, ca și în alte specialități medicale. Și trebuie să ai capacitate de efort și totodată să fii rezistent la uzura psihică, fiindcă de multe ori, sigur, sunt presiuni din partea pacienților, nu e o situație fericită pentru mine dar trebuie să fii și rezistent din punctul ăsta de vedere. Dar, per total, asta ca să sumarizez: deci trebuie să fii perseverent,

45:19 dr. Vlad Afrăsânie: să încerci să te perfecționezi, să fii un om care citește permanent și să ai toleranță și la situații clinice care nu sunt cele mai fericite, dar trebuie să le iei ca atare, fiindcă nu depinde de tine, dacă e s-o luăm în mod corect. Asta e părerea mea.

Satisfacția financiară 45:36

45:36 dr. Cătălina Voinea: Există și o satisfacție financiară la sfârșitul zilei?

45:36 dr. Vlad Afrăsânie: Acum, sigur că toată lumea, la rezidențiat, își pune această întrebare: ok, bun, aleg în oncologie orice specialitate, cât voi câștiga? Și este normal. Am văzut că foarte mulți, când eram eu rezident și mă uitam și eu m-am uitat la lucrurile astea, mulți erau condamnați: că vai, de ce vrei să te gândești la persigur trebuie să te gândești, un job, până la urmă trebuie să trăim din el, adică

46:04 dr. Vlad Afrăsânie: oncologia se pune ca pe o specialitate de mijloc; nu mi se pare nici că e cea mai, să spunem, bănoasă specialitate, dar nici nu se câștigă rău. Ca și satisfacție financiară, sigur, este un salariu destul de bun, la fel ca în alte specialități. Avantajul este, ați văzut… dezavantajul, am spus, că este o uzură psihologică cu aceste boli. Există și un avantaj financiar, adică noi primim un spor suplimentar, tocmai fiindcă avem de-a face cu

46:27 dr. Vlad Afrăsânie: boli care sunt foarte grave și impactează viața pacienților noștri, și avem un spor de 35% din salariu, sau poate la unele spitale, care sunt mai generoase, poate să meargă până la 50%, și asta oarecum îți oferă un confort mai mare. Deci, din punctul ăsta de vedere, da, există o compensație financiară. Partea de privat, totuși, de exemplu, nu e foarte dezvoltată în oncologie, adică nu poți să mergi cum sunt cardiologii, termină treaba în spital… și e foarte greu,

46:55 dr. Vlad Afrăsânie: și nu ai, neavând foarte multe investigații, nu ai la fel de mult privat, dar mai mult există, de obicei, ca și job de sine stătător în privat. Dar mi se pare că poți să câștigi decent, chiar bine, din oncologie; ăsta e mesajul meu. Adică nu e o ramură în care vei avea probleme financiare. Cu siguranță, dacă tu ești un oncolog bun și muncești, cu siguranță vor veni și satisfacții financiare, și asta dau sfatul și pentru celelalte specialități:

47:19 dr. Vlad Afrăsânie: dacă ai o ramură medicală care îți place ești bun la ea cu siguranță vei avea și împlinire financiară trebuie doar să muncești asta e tot să-ți se potrivească specialitatea și cu siguranță vorbești celelalte nu cred că trebuie să te cramponezi în asta asta e părerea mea

Despre centrele de pregătire și îndrumători 47:36

47:36 dr. Cătălina Voinea: Aș vrea să te întreb acum, pentru că sunt și alți, mă rog, oameni, nerezidenți, care ne urmăresc și nu sunt din centrul Iași: dacă unul la mână, dacă cât ești tu de mulțumit de pregătirea ta din rezidențiat și de îndrumătorii de rezidențiat de acolo, cei care te-au format, și dacă ai ceva de spus sau informații

47:58 dr. Cătălina Voinea: alte centre bune din țară, unde pot să se ducă și să se pregătească, poate cu o detașare, dacă Iașiul este mult prea departe.

47:58 dr. Vlad Afrăsânie: În primul rând, eu, așa cum am spus, ca medic rezident, am avut avantajul să lucrez într-un institut. Lucrurile pe care le-am văzut, dintr-un anumit punct de vedere: e o școală de la Iași de oncologie, o școală veche, să știți; adică a fost formată… a fost am avut în istoric… dar am avut a fost domnul profesor

48:28 dr. Vlad Afrăsânie: Miron, a fost domnul profesor Carasim, care ei încet încet au creat o școală de oncologie, însă în timp a durat, și, adică, văzând nivelul nostru din Iași comparativ cu celelalte centre, este o școală bună de oncologie. Adică merg și la congrese europene, și la cursuri, și am un nivel bun, și nu doar eu, și colegii, că nu ar fi corect să mă compar doar pe mine, dar văd că este un nivel bun și văd asta și la rezidenții noștri,

48:51 dr. Vlad Afrăsânie: care, după ce pleacă din rezidențiat, pot merge în străinătate, fac față cu brio, devin oncologi foarte buni acolo, adică sunt absorbiți de această piață, sau merg în sectorul privat. Deci eu sunt mulțumit de pregătirea pe care am primit-o aici, în centrul Iași, în principal. Sigur că lucrurile nu au fost perfecte, dar nicăieri nu este perfect; se putea mereu mai bine, și asta oriunde, și în străinătate se poate mai bine, dar noi încercăm mereu

49:19 dr. Vlad Afrăsânie: să facem lucruri mai bune, să creăm, nu știu, premise de perfecționare pentru rezidenții actuali, cel puțin în Iași și în oncologie. Așa cum spuneam, există multe congrese, există o comunitate oncologică foarte bună și am putut să văd și nivelul. Sigur, noi i-am cunoscut foarte în amănunt pe ceilalți colegi, dar am văzut la congrese ce nivel au și ce am mai discutat cu ei de-a lungul anilor. În general, oncologia are marele avantaj că e foarte standardizată:

49:46 dr. Vlad Afrăsânie: noi învățăm din ghiduri europene, din ghiduri americane, și facem tratamenti care se fac în Europa se fac și aici, că ai ghiduri foarte clare sau destul de clare, adică poți aplica protocoale de tratament destul de specifice. Și sunt bine pregătiți în centre: am văzut în București, la Institutul Oncologic, la celelalte spitale din București, dacă nu e doar Institutul Oncologic, Spitalul Colțea, Elias; sunt bine pregătiți rezidenții, vor să se perfecționeze. Am văzut la congrese și în Timișoara:

50:13 dr. Vlad Afrăsânie: este un centru foarte bun, centrul OncoHelp; și Institutul Oncologic Cluj au un centru foarte bun și foarte vechi, cel mai vechi din România, care într-adevăr pregătesc foarte bine rezidenții. Dar și în Craiova, de exemplu, am văzut rezidenți… în o comunitate în creștere, care pregătesc la fel de bine rezidenți care merg la congrese, apar cu lucrări, cu doctorate, își dau certificări europene, aproape din orice centru. Adică mi se pare totuși o pregătire uniformă, sigur, cu mici diferențe,

50:45 dr. Vlad Afrăsânie: cu anumite cu anumite cu anumite diferențe, cu anumite specificități pentru fiecare centru, dar mi se pare un nivel cvasiegal între centre. Sigur că e bine să mergi în alt centru, să vezi cum lucrează doctorul X, Y, ce abordare are; asta eu încurajez rezidenții și e un lucru esențial. Și aici vreau să fac și un spoiler sau o reclamă: societatea noastră de oncologie medicală, care are un avânt foarte mare în ultimii ani și s-a dezvoltat

51:11 dr. Vlad Afrăsânie: foarte frumos, în curând va promova și aceste schimburi intercentre dar în cadrul programului de rezidențiat, adică îi ajutăm noi pe rezidenți, să le dăm cazare, să primească o bursă, să lucreze, să creăm interdisciplinaritate și să creăm o legătură mai bună între centre, fiindcă noi ne cunoaștem între noi, dar e bine să vadă rezidentul. Deci, din punctul meu de vedere, rezidențiatul e o experiență de viață, nu trebuie să rămâi într-un singur loc. Eu susțin asta, și chiar

51:37 dr. Vlad Afrăsânie: nu doar în institut; e bine să meargă poate și să vadă o perioadă scurtă și într-un spital județean, să vadă ce înseamnă spitalul județean, fiindcă am colegi care au plecat din institute, din centre mari, din centre universitare, și au vrut să meargă în spitale județene. Să știți că acolo e nevoie foarte mare de dezvoltare, și am colegi care au ridicat o secție la spital de la zero la nota nouă, ceea ce, din punctul meu de vedere, are un impact

52:01 dr. Vlad Afrăsânie: mult mai mare decât îl am eu, poate, într-un institut sau în orice alt centru universitar. Și, adică, se pot face lucruri frumoase, doar trebuie să vrei și să muncești, să nu pleci cu mentalitatea că, dacă am plecat din centrul universitar, gata, nu pot să mai fac nimic, m-am plafonat, ies la pensie de acolo. Și nu e așa, mai ales că există susținere; adică noi colaborăm și cu spitalele din teritoriu, încercăm să-i ajutăm, există proiecte, dar, sigur,

52:25 dr. Vlad Afrăsânie: depinde de fiecare. Asta e foarte important. Deci eu cred că e un nivel bun. Sigur, acum nu suntem la nivelul Occidentului, aș fi mincinos să vă spun asta, dar nu cred că nicio specialitate nu suntem, fiindcă, așa cum am spus, luăm situația medicală din România ca atare, dar ne apropiem de ei, și există posibilitatea să pleci în străinătate, nu te oprește nimeni, șase un an, doi ani, și dacă îți place, poți rămâne acolo.

52:49 dr. Vlad Afrăsânie: Nu trebuie să uităm că suntem europeni acum; iei un avion și în două, trei ori ieși în unde vrei tu, în Paris, în Londra. Doar să fii un rezident bun. Foarte mulți rezidenți au plecat în străinătate și au rămas acolo, adică nu e o problemă. Oncologia medicală, apropo, e o specialitate recunoscută și căutată în străinătate, adică nu trebuie să vă faceți griji. dar Deci mesajul este: avem o pregătire bună, facem progrese spre mai bine și încercăm să ne apropiem

53:17 dr. Vlad Afrăsânie: cât mai mult de pregătirea din vestul Europei, și există o comunitate oncologică puternică, care își dorește acest lucru pe viitor, și sunt multiple proiecte în sensul ăsta, și vor fi din ce în ce mai multe. Adică aveți teren de dezvoltare, doar să vrești să munciți.

Despre tratamentele oncologice din România vs. străinătate 53:33

53:32 dr. Cătălina Voinea: Deci acum, pacienții care sunt oncologici, că mereu auzim: da, mi s-a descoperit un cancer și mă duc în Turcia, în Germania, în Austria să mă tratez. Viitorul arată bine și pentru România, e practic nu trebuie să mai plece dacă sunt descoperiți cu un cancer, au parte de tratamente la fel de bune și la noi în țară așa este.

53:32 dr. Vlad Afrăsânie: De multe ori, ce se întâmplă când ai un pacient, când are un diagnostic de cancer, și este normal,

54:07 dr. Vlad Afrăsânie: intră într-o stare de panică, în general, și familia, și pacientul, și este perfect… chiar într-o stare de disperare; eu înțeleg, e perfect normal. Și sigur că în momentul ăla te gândești că ai o boală care îți amenință viața în mod direct, dar o boală care poate fi fatală, și atunci, sigur că vrei să obții cel mai bun tratament, cel mai bun centru, plătești oricât. Sunt pacienți care își vând casa sau își fac rată la bancă,

54:33 dr. Vlad Afrăsânie: și este perfect, nu-i judec, dar și sigur că e normal să se gândească la asta, doar că mare parte… sau cred că doar 10–20% din pacienți chiar ar avea nevoie de tratament într-un alt centru, și noi, de obicei, suntem deschiși și îi direcționăm; adică nu că, dacă n-ai venit și n-avem tratamentul ăsta în România sau încă nu e aprobat, nu te putem trimite în altă parte sau nu poți să mergi la un consult, dar

54:58 dr. Vlad Afrăsânie: părerea mea este că o mare parte, 80% din pacienți, pot fi tratați în România cu succes. Asta este părerea mea, în general, și oncologia a evoluat foarte mult. Adică, sigur că, dacă te duci la Acibadem și plătești, sau, nu știu, în Turcia, ca să nu dau un nume, scuzați, dar poate mergi în Turcia și mergi la un centru care e privat, sigur că, dacă plătești câteva zeci de mii de euro, condițiile vor fi cu totul altul în institutul

55:21 dr. Vlad Afrăsânie: de la noi sau într-un spital de stat din România, fiindcă plătești mult mai mult, dar tratamentul principal este cam același, să știți, în mare parte, din ce am văzut la pacienți de pe second opinion, este cam același. În schimb, ce au ei ca avantaj? Au două lucruri: au tratamente aprobate mai rapid ca noi, adică, dacă un tratament apare nou și schimbă standardul de tratament, eu îl voi avea în România într-un an, doi, ei acolo pot să-l administreze

55:46 dr. Vlad Afrăsânie: de mâine sau într-o lună, două, ceea ce uneori poate să fie un tratament foarte bun, și atunci înțeleg; sau varianta în care au acces la un studiu clinic. În oncologie, v-am zis că există o parte de studii clinice, care, fiind vorba de boli cu prognostic foarte nefavorabil, în unele cazuri, cum e cancerul de pancreas, încercăm să mergem spre studii clinice, adică studii în care să oferim tratament, lui o medicație, nu e aparte mult spus, experimental

56:13 dr. Vlad Afrăsânie: o medicație mai nouă decât standardul de tratament, care de multe ori se dovedește că e mai bună decât standardul de tratament, și este un lucru foarte, foarte important, și în străinătate ei pun foarte mult accent pe asta. Eu, când am fost în străinătate și am stat acolo, aproape toți pacienții încercau să-i pună în trialuri clinice, fiindcă de obicei sunt studii care ne arată că schimbă practica, și practic pacienții vor beneficia de acel tratament cu 2–3 ani

56:36 dr. Vlad Afrăsânie: sau 5 ani mai devreme decât vor beneficia în mod uzual dacă vin în sistemul de stat, și asta au ei acces foarte mult. Sigur, au și avantajul că s-au specializat mult mai devreme ca noi pe patologii, pe cancer mamar, pe cancer, și, sigur, au o experiență mult mai vastă și mai bună. Noi, ca oncologie, suntem… adică ne-am dezvoltat, dar nu suntem la nivelul lor, la fel cum e România și în celelalte segmente, comparativ cu ce este în străinătate,

57:04 dr. Vlad Afrăsânie: și mai ales vorbesc de vestul Europei. Dar, în principiu, un consult în străinătate mi se pare arhisuficient, dacă vor neapărat, sigur, dar sunt oncologi foarte buni în România, și în Iași, și în orice centru sunt oncologi extrem de buni, care își iau certificări europene, adică sunt validați de aceste centre, și mulți dintre ei au pregătire în străinătate. Adică și oncologia, cum să vă spun, nu e ca la, nu știu, poate la chirurgie, un chirurg,

57:29 dr. Vlad Afrăsânie: mâna lui, nu știu, dexteritatea, experiența… Sunt protocoale destul de clare, doar trebuie să citești, să-ți faci o experiență; contează foarte mult și experiența clinică, și de asta nu cred că e necesar să meargă 100% din pacienți în străinătate, sub nicio formă, doar o mică parte. Și, dacă nu avem un tratament, noi oricum îndrumăm acei pacienți, le spunem, și pot face acel tratament chiar și în România, dacă și-l cumpără, sau în străinătate.

Planurile de viitor ale dr. Vlad Afrăsânie 57:56

57:55 dr. Cătălina Voinea: Super! Noi nu vrem să te mai reținem mult, dar suntem, cu toate astea, curioși ce planuri ai tu de viitor în lumea oncologiei.

57:55 dr. Vlad Afrăsânie: Ce planuri să am? Îmi doresc să devin, și acum, ca și în anul întâi de facultate, să devin un medic din ce în ce mai bun; asta v-am spus că este esențial. Îmi doresc foarte mult să contribui la dezvoltarea oncologiei și pe clinica noastră, să ajut medicii și să lucrez în echipă cu colegii

58:23 dr. Vlad Afrăsânie: și practic să îmbunătățim practica noastră din viața de zi cu zi, atât prin medicina la patul bolnavului, odată, dar și prin cercetare, prin studii clinice, prin cercetare academică, și toate acestea puse cap la cap să îmbunătățim actul medical și să le oferim o șansă mai bună acestor pacienți, să îi ajutăm să se vindece într-un procent mai mare, să îi ajutăm să trăiască cât mai mult, să ajutăm și familia și, nu în ultimul rând, societatea, pentru că orice pacient care este tratat

58:54 dr. Vlad Afrăsânie: de cancer înseamnă un câștig foarte mare pentru societate, mai ales că incidența a crescut foarte mult la persoanele tinere, sub 50 de ani, să știți; asta e foarte important. Deci asta îmi doresc, în principal: să creăm o echipă cât mai performantă și, în cadrul ei, și eu să performez cât mai bine, să avem oameni de calitate și să creăm o școală, cel puțin în Iași, dar sigur și la nivel național, cât mai bună, și să facem

59:18 dr. Vlad Afrăsânie: o comunitate academică cât mai bună, o comunitate dar nu doar academică, și o comunitate oncologică, pentru inclusiv pentru colegii din spitalele județene; și ei trebuie să aibă acces, ca și noi, la tratamente și să ajute pacienții, să nu mai vină sute de kilometri la Iași sau la Cluj sau la Craiova, să fie tratați în centrul lor. Și institutele mi s-ar părea ideal, sau centrele cât mai mari, neapărat institute, spitale mari, da centru lor oncologi

59:43 dr. Vlad Afrăsânie: fie că e de stat, fie că este privat. Să fac mai multe studii clinice, mai multă cercetare academică și mai multe acte educaționale, ca să creștem dar să creștem cât mai mult calitatea actului medical. Ăsta e unul dintre planurile mele, și, sigur, să mă supraspecializez și eu pe o anumită patologie, că încă sunt tânăr, de abia sunt specialist, dar n-am timp în următorii ani, și să fac mai multă cercetare și mai multă educație

1:00:08 dr. Vlad Afrăsânie: pentru colegii mai tineri, și să contribui și eu cât pot. Dar, din punctul meu de vedere, în România, și noi ca și țară, și ca și am fost învățați din școală să fim foarte individualiști, nu e asta doar pe oncologie, în care iei premiul întâi, tu iei premiu, eu sunt cel mai bun. Nu se lucrează așa în medicină, asta le spun și colegilor, și eu am crescut tot în aceeași mentalitate, în școala primară,

1:00:32 dr. Vlad Afrăsânie: în gimnaziu, în liceu, în facultate: cine e primul, care ia bursă. Dar, din punctul meu de vedere, nu putem progresa așa niciodată. Deci, clar, dacă nu vom acționa ca o echipă fiindcă, de fapt, pacientul cu cancer impune să tratăm ca o echipă acest pacient, deci atât ca oncolog medical, dar ai nevoie de radioterapeut, de radiolog, de anatomopatolog, de chirurg, și fără aștia deci multidisciplinaritatea e esențială. Dacă tu nu ai o echipă bună, în care să te înțelegi,

1:00:59 dr. Vlad Afrăsânie: în care să trecem peste orgolii, peste divergențe, să punem pe prim-plan calitatea actului medical și să îngrijim pacientul, nu avem nicio șansă. Și nu trebuie să mai mergem pe mentalitatea cine ajunge primul și eu sunt primul, că am ajuns. Deci, din punctul meu de vedere, sigur, e bine, vor fi mereu vârfuri, vor fi mereu colegi mai buni, vor fi colegi dar nu ăsta e scopul. Scopul este să ne comparăm cu noi, cum am fost acum un an,

1:01:25 dr. Vlad Afrăsânie: cum suntem acum, cum am fost acum cinci ani, să avem mentalitate de echipă. Am văzut foarte mult în străinătate lucrul ăsta și m-a surprins. Sigur, și acolo nu e perfect, dar asta contează foarte mult, mai ales la pacienții cu cancer, pentru că, de fapt, cancerul nu e o boală să fie tratată doar de oncologii medicali. Aici noi poate suntem ca un fel de manager, încercăm știm mai multe despre pacienții biologie tumorală dar nu putem fără celelalte specialități

1:01:48 dr. Vlad Afrăsânie: și fără ceilalți colegi să ajutăm pacienții. Și ăsta e unul dintre planuri, care ar trebui să existe, și se face acum, se întâmplă chiar în prezent, să creăm echipe, și asta e foarte, foarte important, din punctul meu de vedere, și nu cred că vom reuși și alt avantaj pe care îl avem este că oncologia e o specialitate tânără, suntem oameni foarte tineri și ar fi păcat… adică avem tot viitorul în față, se poate construi foarte frumos, dar doar în echipă. Asta e părerea mea.

Cel mai important sfat pentru absolvenții care își doresc oncologie medicală la rezi 1:02:21

1:02:21 dr. Cătălina Voinea: Și care este cel mai important sfat pe care ai putea să-l dai unui absolvent de medicină care se gândește să-și aleagă oncologia la rezidențiat?

1:02:21 dr. Vlad Afrăsânie: Că oncologia este o specialitate foarte frumoasă, da din ce în ce mai optimistă, așa cum am spus în cadrul acestui interviu, da doar că trebuie să ai răbdare până ce o înțelegi, trebuie să investești timp în ea, trebuie să ai o aplecare către știință, către cercetare, și trebuie să fii foarte empatic,

1:02:52 dr. Vlad Afrăsânie: să-ți dorești să ajuți oameni în dificultate, într-un moment al vieții care e foarte dificil. Și poți să vindeci pacienți, poți să le prelungești viața foarte mult, și credeți-mă că asta are un impact foarte mare, foarte, foarte mare. Și ăsta cred că e cel mai important sfat. Deci, dacă toate acestea vă doriți, cred că oncologia e specialitate pe care s-o urmați, și nu o consider o cenușăreasă a specialităților medicale, sau în ce formă, ci mai degrabă

1:03:19 dr. Vlad Afrăsânie: un lucru care suferă o metamorfoză foarte frumoasă. da Cred că așa o caracterizau, și asta acum, ca să închei, unul dintre mentorii pe care îi avem noi la Institutul Regional de Oncologie, și am vorbit cu persoane care sunt au experiență foarte mare, de 40, de 50 de ani în oncologie: ce însemna oncologia acum 40 de ani și ce înseamnă astăzi. Practic, se făcea paliație, într-adevăr, acum 40 de ani, dar acum s-a ajuns la niște lucruri nemaivăzute, da și care îmbină foarte frumos rezultate clinice extraordinare cu cercetarea și cu chiar cu impact asupra vieții pacienților în viața de zi cu zi, și asta cred că e important să știți.

Idei de final 1:04:02

1:04:02 dr. Cătălina Voinea: Bun, fiindcă am ajuns la final, eu vreau să-ți mulțumesc pentru că ai venit și ne-ai oferit din experiența ta, și vreau să te felicit, pentru că de mult l-am mai văzut un om atât de pasionat de ceea ce face, și chiar și eu, în decursul acestui episod, am învățat multe lucruri la care chiar nu mă așteptam. Adică acum plec din acest interviu cu o părere optimistă despre ceea ce înseamnă oncologia în România, și nu aș fi reușit asta dacă nu aș fi auzit

1:04:32 dr. Cătălina Voinea: pe baricade cum ești tu și de asta îți mulțumim pentru tot efortul pe care îl faci și sunt convinsă că și pacienții tăi sunt recunoscători și noi suntem recunoscători că faci parte din comunitatea medicală din România și te felicităm îți urăm mult succes pe mai departe și poate pe viitor vei fi deschis și la alte proiecte de ale noastre de la Grilea Rezidențiat

1:04:32 dr. Vlad Afrăsânie: mulțumesc frumos pentru cuvintele frumoase și da într-adevăr sunt pasionat de oncologie eu iubesc oncologia

1:05:04 dr. Vlad Afrăsânie: asta este adevărul, și oricând, dacă sunt întrebări, sau mă puteți, nu știu, sau cine mă găsește pe rețele sociale, pe Facebook, pe LinkedIn, puteți adresa întrebări, dacă vreți să aflați mai mult, sau pentru tinerii rezidenți sau studenți care vor să afle mai mult de această specialitate, îi ajutăm cu drag, la fel cum și eu, la rândul meu, am fost ajutat de alți colegi, care m-au ajutat foarte mult de-a lungul specialității. Și dacă aveți alte proiecte, oricând,

1:05:32 dr. Vlad Afrăsânie: cu drag, eu sunt deschis, și nu doar eu, cred că toți colegii sunt foarte deschiși, sau orice altă specialitate, sau dacă aveți nevoie de informații, avem suport: o societate foarte tânără și frumoasă, un grup al tinerilor oncologi, un colectiv care nu doar la Iași este foarte bun și foarte binevoitor, și în celelalte centre. Și eu asta am avut de spus, sper că am fost cât de folos, puteam fi și oricând cu drag pe viitor pentru alte colaborări.

1:05:32 dr. Cătălina Voinea: Apreciem și îți mulțumim mult pentru sinceritate, îți urăm o zi frumoasă și ne auzim sigur.

1:05:32 dr. Vlad Afrăsânie: Mulțumesc frumos, zi faină și vouă!

Rezi pe Oncologie medicală · Episodul #2

asist. univ. dr. Ștefan Artene — medic specialist în oncologie la SCJU Craiova și asistent universitar la UMF Craiova (la data înregistrării)

Gazdă
dr. Cătălina Voinea
Publicat
Durată

YouTube (filă nouă)Spotify (filă nouă)Podbean (filă nouă)

Din descrierea episodului: dr. Ștefan Artene - medic specialist în oncologie la SCJU Craiova și asistent universitar la UMF Craiova.

Experiențe și opinii personale ale invitatului, la data înregistrării (episod publicat în octombrie 2020). Nu sunt recomandări medicale. Transcriere editată după audio; poate conține erori — semnalează o eroare. „[neclar]” marchează un fragment pe care nu l-am putut desluși din înregistrare.

Pe scurt

  • Oncologia beneficiază foarte mult de ghidurile de practică și, dacă vezi exact și te respecți anumite ghiduri de practică și înțelegi niște noțiuni de medicină internă și așa, este destul de simplu. 19:47
  • Aici este o discrepanță în România între centrele mari și centrele mici, pentru că în centrele mici poți să ai un program mai lejer, în schimb poți să te duci într-un centru mare, spre exemplu, cum este București, și să stai frecvent doar în clinică până la 7-8 seara. 06:31
  • Sunt destul de multe centre private unde se practică o oncologie de calitate, spun eu, pentru că centrele private au și această temere, ca să spunem așa, și justificată, că în momentul în care pacientul respectiv nu mai este mulțumit de servicii, poate să plece oricând către alt centru privat. 26:43
Transcrierea completă (24 de capitole · 5.021 de cuvinte)

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare! Bine v-am găsit la podcastul Grile-Rezidentiat, dedicat studenților și proaspeților absolvenți ai facultăților de medicină din România și nu numai. Aici Cătălina, hostul vostru, medic rezident pe dermatologie și viitor specialist în skin care. Voi asculta în episoadele acestor podcasturi dialogul cu mai mulți medici, unde vom aborda cele mai des întâlnite curiozități despre diverse specialități. Știm cât de copleșitor este anul 6, mai ales pentru cei care sunt indeciși cu privire la specialitate, însă ne străduim să facem cât mai multe episoade până la examenul de rezi. Astăzi vorbim despre oncologie. Să-i dăm drumul! Salutare!

Intro dr. Ștefan Artene 00:38

00:38 dr. Cătălina Voinea: Bine v-am regăsit la podcastul Grile-Rezidentiat, episodul numărul 2. Astăzi îl avem în studio pe medicul specialist și cadrul universitar la UMF Craiova, Ștefan Artene. Bine ai venit, Ștefan!

00:38 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Bine v-am găsit! Mă bucur de invitație!

00:38 dr. Cătălina Voinea: Îți mulțumim că ne-ai acceptat invitația și, de asemenea, că ești dispus să oferi atâta valoare comunității Grile-Rezi, venind într-o zi de duminică să filmezi cu noi. Mulțumim încă o dată!

00:38 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Plăcerea e de partea mea! Avem atât! O minimă contribuție pe care pot să o aduc!

01:07 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Mai ales că sunt și client acum, ca să zic așa!

01:07 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles! Avem atâtea întrebări pentru tine, sperăm că nu te ținem foarte mult, dar și sperăm să nu ne înjuri atât de mult. Cererea pentru oncologie este over the roof.

De ce a ales oncologia și alte opțiuni 01:24

01:23 dr. Cătălina Voinea: Spune-ne, ce te-a determinat pe tine să alegi specialitatea asta? A fost o pasiune de la bun început? Dragoste la prima vedere sau ai avut indicii de-a lungul timpului?

01:34 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Este o combinație dintre motivație personală, fiind o patologie de care m-am lovit destul de frecvent în viața personală, și o combinație, să zic așa, cu curiozitate și cu modul în care, să zicem așa, percepem cancerul. Mecanismele care stau în spatele cancerului sunt practic mecanismele din spatele unui ceas. Sunt așa o cascadă de receptori, semnalizări intracelulare, lucruri care te intrigă, adică sunt lucruri care cu adevărat te intrigă, pardon.

02:06 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Sunt lucruri care cu adevărat sunt nedescoperite și îți stârnesc curiozitatea. Asta a fost unul dintre motive, că mi se pare că oncologia este o terra incognita, așa, este un tărâm nedescoperit, unde se inovează constant, și este un bun prilej să descoperi lucruri și să fii întotdeauna surprins.

02:06 dr. Cătălina Voinea: Super! Răspuns complet! Wow! Ai câteva sfaturi pe care ai putea să le dai, gen, dacă nu sunt indeciși? Și tu ai avut și alte opțiuni sau...?

02:37 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Din fericire, da, am avut alte opțiuni, am luat 938 la rezidențiat și asta mi-a permis să-mi aleg aproape orice specialitate și post. Decizia, să zicem așa, a cântărit și foarte mult din perspectiva postului, adică nu vreau să fiu genul de medic care pozează acum într-un super salvator și să spun că m-am născut cu stetoscopul de gât și visam din pruncie cum o să salvez oameni și o să alerg pe holurile spitalului.

03:10 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Toți avem o doza noastră de spirit de conservare și toți ne dorim ca să avem, să zicem așa, o stabilitate în viața personală și în viața profesională. Oncologia pentru mine, la momentul respectiv, nu a fost prima opțiune, a fost a doua opțiune. Prima opțiune la momentul respectiv a fost neurologia, din considerente similare cu oncologia, în sensul că mă intrigau foarte tare mecanismele care stau în spatele bolilor neurologice, la fel de complexe și la fel de nedescoperite cum sunt și cele din oncologie. Dar, avansând cumva așa, nu am regretat niciodată decizia luată, adică mi se pare că poți să faci mai multe lucruri în oncologie decât poți să faci în neurologie.

Cum a fost primul an de rezidențiat 03:55

03:55 dr. Cătălina Voinea: Și îți mai amintești cumva, după toată nebunia cu repartiția și alegerea specialității și centrului, îți aduci aminte măcar cum a fost primul an de rezidențiat pentru tine, cât de copleșitor a fost?

04:09 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Primul an de rezidențiat a fost ca și cum ai fi aruncat în cușca leilor, în sensul că experiența practică din timpul anilor de facultate nu a fost extraordinară. E o realitate, nu știu, nu am venit aici ca să vă fac o poezie frumoasă despre sistemul medical românesc, că ar fi păcat.

04:30 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Practic am luat-o, ca să zic așa, de la zero, aveam niște cunoștințe destul de basic în domeniul medicinei. A fost greu, mai ales că am început cu medicina internă, care este o specialitate exhaustivă, este puțin spus, cu patologii diferite, care se intrică, se intrică și cu oncologia, se intrică și cu neurologia, se intrică și cu gastroenterologia. Și era un pic din fiecare și eu cam cu un pic din fiecare am venit la mine.

04:54 asist. univ. dr. Ștefan Artene: A fost un an interesant, dar cumva oncologia diferă de restul specialităților, era atunci cel puțin diferită, pentru că nu începeai cu specialitatea ta. Adică la mine primul an a fost, să zic așa, distinct de restul anilor. Primul an de oncologie, și cred că ăsta este cel mai important, a fost cumva destul de edificator, în sensul că am realizat anumite lucruri, am realizat că se apropie mai mult de medicina internă și de anumite lucruri decât credeam eu.

05:28 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Și, în același timp, partea clinică e un pic mai distantă de partea de cercetare, care pentru mine, să zic așa, a fost prima iubire și a rămas prima iubire, pe care nu o voi uita niciodată. Și, drept urmare, chiar dacă sunt clinician, o înșel frecvent pe clinică cu cercetarea și cu învățământul, adică tot timpul mă întorc la prima iubire. Asta este.

05:28 dr. Cătălina Voinea: Super.

Program de lucru. Job vs timp personal 05:50

05:50 dr. Cătălina Voinea: Ne poți spune un pic despre programul de lucru, dacă programul de lucru de la spital îți permitea să ai timp și pentru tine, și pentru cercetare, și pentru familie? Știi că este diagrama aia, îți alegi: vrei să fii de succes, să ai bani sau să fii sănătos psihic, știi?

05:50 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Frecvent trebuia să mod diagrama asta într-o direcție sau alta.

06:09 asist. univ. dr. Ștefan Artene: De multe ori plecam pe întuneric și mă întorceam pe întuneric, adică plecam direct de la spital la facultate și cam asta era programul, mai ales în lunile de iarnă. Era destul de deprimant așa să lucrezi și o oră de lumină acasă să stau. Veneam, vegetam, că asta făceam seara, și apoi mă culcam și dădeam reset a doua zi.

06:31 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Din fericire, ca să zic așa, și din nefericire, și din fericire, și din nefericire. Am lucrat într-un centru destul de mic, în oncologie, și nu am avut extraordinar de multă cazuistică. Aici este o discrepanță în România între centrele mari și centrele mici, pentru că în centrele mici poți să ai un program mai lejer, în schimb poți să te duci într-un centru mare, spre exemplu, cum este București, și să stai frecvent doar în clinică până la 7-8 seara.

06:57 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Depinde. Aici este o nuanță și când este și ea trebuie luată în considerare când îți alegi specialitatea. Din nefericire, la noi nu există, să zic așa, o nivelare între centrele de pregătire ale rezidenților și uneori unii se plâng că stau prea puțin la spital sau că nu văd destule cazuri, alții se plâng că văd prea multe, dar astea sunt dintre hibele, ca să zic așa, ale sistemului medical. Și nu vreau să divaghez, să mă duc în partea asta de organizare.

Cel mai greu lucru cu care se confrunta zilnic 07:29

07:30 dr. Cătălina Voinea: Așa, pe ansamblu, cu ce te confruntai zilnic și consideri că era cel mai greu?

07:37 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Întrebarea ține de patologie sau de pacienți, pur și simplu, adică de dificultățile la spital.

07:37 dr. Cătălina Voinea: Da, dificultățile la spital, cu care ar putea să se întâlnească și viitorii rezidenți?

07:48 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Dificultatea la spital este frustrarea că mare parte din pacienți, marea, marea majoritate a pacienților, vin în stadii avansate. Ăsta este adevărul, la noi prevenția nu există și, iarăși, nu vreau să sugarcoat, că așa este, nu funcționează prevenția în România. Și mare parte din pacienți vin în stadii avansate și, pe lângă asta, sunt destul de reticenți.

08:11 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Adică, pe lângă faptul că nici nu vin într-un stadiu, să spunem așa, în care boala poate fi tratată în proporție de 100%, în momentul în care boala regresează, tinde să dispară, adică merg pe sistemul, când îi întreb: „Da, de ce n-ai mai venit la spital?” „Păi, domnule doctor, eu m-am simțit bine, de ce să vin?”

08:32 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Și, respectiv, când ajung în stadii avansate, începe stadiul acela în care rudele devin foarte agitate și uneori destul de insistente, iar în stadiile terminale intervine acel „hai să-l luăm acasă, ca să nu moară în spital”. Sunt multe fațete și multe frustrări care apar în practica asta oncologică medicală, care nu țin neapărat de specialitate, și nu vreau să descurajez oamenii care vor să meargă către oncologie, țin în general de toate specialitățile, adică ăștia sunt pacienții cu care veți lucra, mai ales cei care vor lucra în centrele mici, la asta e bine să vă așteptați.

Impactul emoțional asupra medicului și cum te detașezi 09:14

09:14 dr. Cătălina Voinea: O mare parte din întrebările pe care le-am primit țin de impactul emoțional pe care îl au cazurile asupra medicului și cum reușești să te detașezi de astfel de...

09:14 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Aici, din fericire pentru mine și pentru sănătatea mea mintală, nu lucrez cu pacienții din oncologie pediatrică deloc și asta pentru mine contează enorm. Acum, e o minciună pe care toți oamenii și-o spun. Știți că, în general, avem obiceiul așa să ne creăm un scut în jurul, să zic așa, inteligenței emoționale și a emoțiilor noastre, prin care ne spunem că putem să ne detașăm.

09:52 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Realmente, vor fi destule cazuri de care nu o să te poți niciodată detașa, dar întotdeauna și totdeauna trebuie să găsești modul prin care trebuie să mergi mai departe. Da, vor fi cazuri care o să te dea pe spate și o să-ți strice ziua, săptămâna, luna, dar este important cum manageriezi aceste cazuri. Însă există și, să zic așa, instalarea unei realități în mintea fiecăruia, care îți spune că mare parte din cazuri sunt cu adevărat autoinduse.

10:26 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Și pacienții conștientizează chestia asta, adică în momentul în care îți vine un mare fumător cu cancer bronhopulmonar, și tu știi că el a ajuns acolo din vina lui, și el știe acest lucru. Și asta cumva îți creează, să zicem așa, o plasă de salvare pentru sănătatea ta mintală. Cei care, și, nu iarăși, nu vreau să mă bag în alte specialități, cei care merg spre partea de oncologie pediatrică nu au această plasă de salvare emoțională și, din punctul meu de vedere, sunt cu adevărat niște eroi pentru că pot să trateze acei pacienți.

10:26 dr. Cătălina Voinea: Da, nu pot să-mi dau seama cât de greu poate să fie.

Cât de important este suportul psihologic pentru pacienții oncologici? 11:03

11:04 dr. Cătălina Voinea: Cât de important este suportul emoțional, psihologic, pentru astfel de pacienți? E de datoria ta să-l oferi sau sunt anumite cadre medicale specializate?

11:14 asist. univ. dr. Ștefan Artene: La fel ca deciziile terapeutice, și suportul emoțional trebuie să vină din partea tuturor. Adică nu este cineva care trebuie să vină cu mai mult suport, toți trebuie să avem un anumit grad de empatie. Că nu poți tu să-i faci, ca să zic așa, suport psihologic constant, este adevărat. Dar da, și tu trebuie să știi să te porți cu un pacient în anumite momente și să știi să te porți cu mănuși. Adică în momentul în care îi dai o decizie, în momentul în care vezi că un tratament a eșuat, trebuie să știi să pui problema.

11:50 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Dacă nu-i oferi pacientului un modicum de confort și înțelegere și, să zic așa, nu știi să dialoghezi cu el, lucrurile pot să degenereze destul de urât.

11:50 dr. Cătălina Voinea: Da.

Se pierde cu timpul rabdarea și compasiunea medicilor? 12:05

12:05 dr. Cătălina Voinea: Cunoști sau nu mai cunoști? Crezi că, după o perioadă foarte lungă de timp, ajungi să-ți pierzi răbdarea și compasiunea întâlnind zilnic astfel de cazuri? Sau e doar un mit?

12:18 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Acum, nu, nu este un mit. Problema noastră cea mai mare este că, de cele mai multe ori, ne alegem specialitățile pentru ceea ce ne dorim noi să fie, și nu ceea ce sunt ele cu adevărat. Unii își doresc specialitățile pentru că pot să facă bani și încep să fie frustrați că nu fac destui bani în specialitățile respective. Unii își aleg unele specialități pentru că sunt mai ușoare și au mai mult timp liber, și nu au timp liber.

12:43 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Și chestia asta duce la frustrări. Eu încurajez și o să încurajez întotdeauna oamenii să-și schimbe specialitatea dacă nu se simt... Adică să-și pună, în primul rând, întrebarea: tu unde te vezi peste 30 de ani. Și dacă ai așa o sămânță de îndoială că peste 30 de ani vei fi cel puțin la fel de răbdător și vei fi cel puțin la fel de implicat, sfatul meu este să te orientezi în altă direcție, pentru că toți avem o viață care durează cât durează și e păcat să ne pierdem în astfel de... Practic, lucrând ceea ce nu ne aduce satisfacție sau ne aduce din ce în ce mai puțină satisfacție.

13:20 asist. univ. dr. Ștefan Artene: De asta cred că de multe ori apar medici pe care îi vezi după 25 de ani cum urlă la pacienți în fața cabinetului, pentru că oamenii respectivi nu au fost făcuți pentru specialitatea respectivă, și, în același timp, vezi practicieni care au 60 de ani, 55, 60, 65 de ani, se apropie de vârsta pensionării și totuși nu îi dezlipești de la patul pacientului, încă nu și-au pierdut răbdarea, nu îi vezi că urlă, știu cum să pună problema.

13:46 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Cu adevărat asta cred, pentru că la noi, iarăși din nefericire, din cauza hibelor sistemului medical, suntem obligați să luăm niște decizii care nu țin neapărat, de, să zicem așa, de visele noastre și de ce ne dorim noi să facem în medicină.

13:46 dr. Cătălina Voinea: Da, sunt total de acord. Majoritatea rezidenților, cel puțin în primul an, când sunt atât de bulversați, nici măcar nu știu că în primele șase luni pot să-și schimbe specialitatea, să nu ajungă să aibă regrete, și chiar ar trebui să ia în considerare, să se promoveze mai mult: alegeți ceea ce vi se potrivește, nu după bani sau altceva.

14:22 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Exact, exact, sau sunt, e raționamentul de care vorbeam și mai devreme: mi-aleg o specialitate că e cu post și văd eu ce fac mai departe. Asta mi se pare unul dintre cele mai toxice raționamente, cu atât mai mult în situația în care nu empatizezi cu specialitatea respectivă, nu ai click-ul ăla care să spună: asta nu doresc să fac tot restul vieții. Potrivirea asta așa este exact ca în căsătoriile aranjate din India, unde ai o șansă destul de mică să vă iubiți, dar șansele sunt destul de mari să nu.

14:22 dr. Cătălina Voinea: Da, corect.

Cancer vindecat 100%? 14:50

14:49 dr. Cătălina Voinea: Pe o altă notă, ai întâlnit cazuri de cancer vindecat 100%?

14:49 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Da, categoric. O treime din cazurile de cancer sunt vindecabile și sunt vindecate. Depinde acum și de localizare. Sunt cazuri în care nu există vindecare și sunt cazuri în care vindecarea este regula sau, spre exemplu, în cazul cancerului de prostată, mare parte din pacienții care au cancer de prostată nu mor de cancer de prostată, fiind majoritar pacienți în vârstă, 65-70 de ani, boala poate fi extinsă până când și poate fi controlată, având un confort al vieții satisfăcător, să-i spunem așa.

Importanța nutriției pentru pacienții oncologici 15:33

15:33 dr. Cătălina Voinea: Cât de importantă este partea de nutriție pentru oncologii?

15:36 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Foarte, foarte importantă. Foarte importantă pentru că, fără nutriție, statusul pacientului se alterează și, având un status alterat, nu poți să faci tratament. La noi, nutriția a fost mult timp ignorată, să-i spunem așa. Parte din cauza indiferenței, parte din cauza, să zicem, cunoștințelor destul de slabe în domeniu și a subfinanțării, dar prinde din ce în ce mai mult teren. Sunt acum nutriționiști specializați pe această latură, există destul de multe preparate care le sunt administrate pacienților în spital pentru a-i ajuta. Lucrurile evoluează, din nefericire evoluează foarte lent la noi, cum de altfel evoluează toate lucrurile la noi.

15:36 dr. Cătălina Voinea: Ține totul de pacient să urmeze planul nutrițional sau este oferit un cadru medical specializat pe nutriție?

16:30 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Așa, este o muncă de echipă aici. Adică tu poți oferi pacientului toate sfaturile din lume, toate preparatele, tot, tot, tot. Dacă el iese de pe ușa spitalului, se duce și mănâncă cu carne la găleată și, să zicem așa, servește un kilogram de jumări pe seară, rezultatele vor fi aceleași, sau, cu atât mai mult, iar se reapucă de fumat sau nu se hidratează, iarăși o chestie care este foarte, foarte importantă, sau se hidratează cu o soluție de 10-20-30% alcool, depinde de preferințe, munca ta este în zadar.

17:09 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Deci, să zic așa, că proporția este 50-50. Tu trebuie să-i explici lui ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă, să-i oferi toate posibilitățile, și el trebuie să le respecte.

Limitele echipei multidisciplinare 17:19

17:19 dr. Cătălina Voinea: Că tot vorbeam de echipă, care sunt limitele echipei multidisciplinare, să zicem oncolog, radioterapeut, chirurg?

17:26 asist. univ. dr. Ștefan Artene: E o întrebare foarte bună. Mi-aș dori să aflu care sunt limitele echipei multidisciplinare în România, pentru că ea cam lipsește. Chiar mi-aș dori să văd cât de tare se poate împinge, să zic așa, cooperarea dintre medici, pentru că la noi încă primează această mentalitate de „pacientul meu”. Adică nu este pacientul spitalului, este pacientul meu. Și fiecare dintre oamenii aceștia din echipa multidisciplinară încearcă să-și maximizeze, să zicem așa, pacientul. Și de cele mai multe ori nu prea cooperează cu restul specialităților de frica, pur și simplu, a redirecționării pacienților către alte centre sau către alți medici. Iarăși o realitate, hai să nu o parfumăm.

18:11 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Sunt situații în care pacienții oncologici sunt operați intensiv nejustificat, pentru că chirurgul respectiv se gândește că poate pacientul nu se va întoarce la el după ce va primi tratamentul oncologic. Și, în cazul oncologilor, pacienți care sunt ținuți pe un anumit tratament, deși nu ar fi trebuit să fie ținuți o perioadă mai lungă de timp, că au progresat sau că au apărut efecte secundare, doar de dragul de a-l administra.

18:37 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Acum, sunt foarte multe discuții. Ideea este că noi nu știm să cooperăm și la noi orgoliul este încă în floare în rândul medicilor. Și să spui că te depășește un subiect este o chestie foarte tabu, și cu atât mai mult față de alte specialități. Există așa niște animozități și niște preconcepții: specialitatea mea este mai inteligentă. De ce să mă duc să discut cu chirurgul, că ăla oricum nu înțelege? De ce să-i explic eu lui? Chirurgul se gândește că ăla oricum e internist și de ce să-i explic eu lui ce să operez, și oricum mai bine operez eu?

19:09 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Și tot așa, fiecare în cetatea lui acolo e cel mai deștept și cel mai frumos. Din bătălia asta așa de orgolii, cu adevărat pacientul are de pierdut, pentru că nu există o decizie unitară, să-i spunem așa.

Ideea de furt de meserie 19:22

19:23 dr. Cătălina Voinea: Cât de mult trebuie să se fure meseria în această specialitate?

19:29 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Să zicem așa, din fericire pentru cei care fac rezidențiatul și aterizează unde nu prea își doreau sau descoperă după aceea că nu e tocmai ok. Oncologia este o meserie care nu necesită atât de multă, să zicem așa, practică lăutărească, ca să-i spunem așa, în care să înveți așa, după ureche.

19:47 asist. univ. dr. Ștefan Artene: De la cineva poți să cam... Oncologia beneficiază foarte mult de ghidurile de practică și, dacă vezi exact și te respecți anumite ghiduri de practică și înțelegi niște noțiuni de medicină internă și așa, este destul de simplu. Adică nu ai nevoie, de exemplu, ca în ramurile chirurgicale, unde, dacă nu ai pe cineva să-ți arate, nu poți. Aici e un pic mai simplu, poți să fii mai autodidact.

19:47 dr. Cătălina Voinea: Da, ușurare pentru cei care vor să-și aleagă oncologia. Super.

Oncologia și partea intervențională 20:18

20:18 dr. Cătălina Voinea: Presupune cumva și partea intervențională?

20:20 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Nu, nu presupune niciun fel de parte intervențională.

Supraspecializare 20:23

20:23 dr. Cătălina Voinea: Iar după ce termini rezidențiatul, există vreo supraspecializare pe care poți să o faci?

20:29 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Din fericire există, din păcate nu există în România. La noi, noțiunile de supraspecializare sunt reglementate prin lege, dar au o valoare care tinde spre zero de cele mai multe ori. Nu-ți aduc niciun beneficiu. Și mulți clinicieni se gândesc: că de ce să mă supraspecializez și să am mai puțini pacienți, când pot să fac din toate și să am mai mulți. Și, iarăși, asta este o hibă a sistemului nostru. Da, dacă vrei să te duci în străinătate, supraspecializările sunt regula, nu excepția. La noi, invers. Sunt excepția, nu regula. Sunt foarte multe supraspecializări și în centrele care se respectă, spre exemplu, la noi, la Cluj, oamenii deja lucrează supraspecializat.

21:12 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Deci, în răspunsul toată este un da categoric în oncologie. În orice centru respectabil se va lucra supraspecializat, pentru că oncologia a evoluat atât de mult încât oncologul care tratează colon nu ar trebui să mai aibă aproape nicio treabă cu oncologul care tratează cap și gât, spre exemplu. Adică sunt două patologii care, în mare parte, n-au nici în clin, nici în mânecă. Sau să zicem că cap și gât au. Am dat așa un exemplu din minte. Un exemplu, mai rog, să spunem, zona de cancere neurologice. Nu are treabă colonul cu cancerele cerebrale. Două întrebări într-una.

Stagii în străinătate 21:48

21:50 dr. Cătălina Voinea: Ce părere ai despre stagiile în străinătate, dacă ai făcut vreunul?

21:55 asist. univ. dr. Ștefan Artene: O părere excelentă. Dacă aveți posibilitatea să mergeți în stagii în străinătate, vă rog frumos să o faceți. Vă rog insistent să faceți acest pas. Va fi edificator pentru cariera voastră. Pentru că diferențele sunt foarte, foarte mari. De ce să, iarăși, de ce să mint? Da, sunt.

22:12 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Cred că sunt puține centre în România care se apropie de standardele din străinătate. Eu am avut oportunitatea anul trecut să lucrez o perioadă, în cadrul unei burse din partea Organizației Europene de Oncologie Clinică, în spitalul cantonal din Geneva. Și ce am văzut acolo într-o lună jumătate nu se poate compara din niciun punct de vedere cu ce poți să vezi în România. De la modul în care sunt tratați pacienții, de la circuitele din spital, de la condițiile din spitale și așa mai departe, nu, chiar nu există termen de comparație.

Tratament străinătate vs România 22:50

22:49 dr. Cătălina Voinea: Iar din punct de vedere al tratamentului, diferențele sunt mari ca și restul?

22:55 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Din punct de vedere al tratamentului, iarăși, din fericire pentru România, nu sunt. Nu avem posibilitatea să tratăm. Fiind și o specialitate care în România lucrează cu ghiduri, în mare parte beneficiem de aceleași tratamente ca în afară. Ironic și din nefericire, ne lipsesc chestiile care sunt de când lumea și pământul. Și asta nu ține neapărat de specialitate, ține de incapacitatea organelor legislative, să le spunem așa, să reglementeze anumite lucruri. Și asta face ca medicamente esențiale să dispară. Spre exemplu, au fost perioade în care nu am avut cisplatin sau alte substanțe care au zeci de ani de când sunt pe piață, datorită divergențelor dintre guvern, parlament și importatori.

Top centre de pregătire 23:42

23:42 dr. Cătălina Voinea: Că ai vorbit de centre care se apropie la nivel de străinătate, după părerea ta, care ar fi cele mai bune centre de pregătire din România?

23:42 asist. univ. dr. Ștefan Artene: În materie de oncologie, cred că Institutul Oncologic București și Institutul Oncologic Cluj și Institutul Oncologic Iași. Cred că oncologia cu adevărat, să zic așa, completă o poți învăța doar într-un centru unde lucrurile se fac adunat. Adică, în cadrul institutului, să vedeți și cum se face radioterapie, să vedeți și cum se face chirurgie, să discuți cu oamenii, să faci echipe multidisciplinare.

24:16 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Așa, lucrând în spitale județene, unde nu beneficiezi de toate, să zicem așa, de toate specialitățile și nu există conceptul ăsta că toți oamenii din spitalul respectiv trag într-o anumită direcție, nu o să ai o privire de ansamblu, să-i spunem așa. Adică, gândiți-vă că într-un institut oncologic oamenii trag să rezolve cancerul. Într-un spital județean, chiar dacă e chirurgul care operează cancerul respectiv, dar e un chirurg care operează și colecistii, e un chirurg care operează și alte patologii, și nu este același nivel de comunicare cu el și nu este același nivel de expertiză.

Motive plecat din țară 24:54

24:55 dr. Cătălina Voinea: Acum, că ai zis că ai experiență în stagii din străinătate, dacă ar fi să pleci din țară, care ar fi motivele pentru care ai face-o, în afară de aparatură? Și aici mă refer la ce îi lipsește sistemului român medical?

25:10 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Cred că sistemului român îi lipsește respectul, și de o parte, și de cealaltă. Și respectul față de pacient, pentru că îl tratează pe pacient ca pe un bun, nu ca pe un beneficiar. Și respectul față de medic, pe care de foarte multe ori îl tratează ca pe un lăutar, căruia i-a dat bani și trebuie să cânte. Știi, cam așa a fost și, de când s-au mărit salariile, mentalitatea a fost: ea, lăutare, bani și cântă și nu te opri până nu spun eu.”

25:34 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Cam așa e și la noi. Mi-aș dori ca medicii, în primul rând, și actul medical să fie un pic mai respectat din anumite puncte de vedere, și față de cei care fac legile în țara asta. Uneori și față de să fie un respect și față din partea pacienților, care au de multe ori o abordare, mi-e propriu de multe ori, dar în anumite situații au o abordare: „Bă, voi aveți salarii mari, de ce nu faceți chestia asta și li se impută medicilor lucruri care nu țin de ei.

26:05 asist. univ. dr. Ștefan Artene: De exemplu, ți se impută: „Păi, ce, v-au mărit salariile, de ce este mizerie pe jos sau de ce nu are spitalul ăsta. Nu este vina mea că salariul este la nivelul la care este acum și, cu atât mai mult, nu ține salarizarea de nivelul, de, să zicem așa, de absorbție a fondurilor într-un spital sau de management.

Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 26:26

26:26 dr. Cătălina Voinea: Pe o notă asemănătoare, în România știm cu toții cum e situația posturilor după ce terminăm rezidențiatul, dar, ca să ne dai speranță, care sunt posibilitățile de angajare în privat?

26:43 asist. univ. dr. Ștefan Artene: În oncologie, posibilitățile sunt foarte, foarte bune. Sunt destul de multe centre private unde se practică o oncologie de calitate, spun eu, pentru că centrele private au și această temere, ca să spunem așa, și justificată, că în momentul în care pacientul respectiv nu mai este mulțumit de servicii, poate să plece oricând către alt centru privat.

27:04 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Și asta este o temere care lipsește statului român, în sensul că statul român spune: „E, ok, și dacă îmi pleacă pacienții la privat, oricum timpul trece, banul vine” și așa mai departe. Și centrele medicale private, în general, tind să își, să zicem așa, să-și sporească calitatea serviciilor, fiind într-un regim concurențial cu celelalte centre private, și sunt și în căutare destul de mare de medici.

Al doilea rezidențiat 27:31

27:31 dr. Cătălina Voinea: Ai zis la începutul interviului, și m-ai luat prin surprindere, că n-am știut cum să reacționez la aia, că nu știam, ai zis că te pregătești pe platformă.

27:31 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Da, iau în considerare, mă gândesc foarte serios să iau și a doua specializare. Chiar mă gândesc că ar fi așa o completare pentru mine. Și ar fi o completare, ca să zic așa, către prima mea dragoste. Mi-aș dori să am și o supraspecializare preclinică. Adică mi-aș dori să fac și ceva care să nu fie doar clinică, specializare.

28:07 dr. Cătălina Voinea: Super, super. Mult succes!

28:07 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Mulțumesc, mulțumesc. Din nefericire, timpul nu prea îmi permite să mă pregătesc cum mi-aș dori să mă pregătesc, dar printre picături.

28:07 dr. Cătălina Voinea: Deci, practic, acum o să fii candidat la rezidențiat împreună cu cei care dau în noiembrie.

28:07 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Exact, exact. Sunt și eu candidat.

Sfaturi pentru viitorii rezidenți 28:25

28:25 dr. Cătălina Voinea: Ce sfaturi ai pentru ei? Trei sfaturi. Ce le-ai zice, știind că ai trecut prin rezidențiat o dată?

28:31 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Primul sfat este să nu vă mințiți și să nu vă, în momentul în care vă apucați să învățați și așa, să nu vă supraapreciați. Să nu vă mințiți cu timpul pe care îl investiți în învățat, că 10 ore de învățat nu sunt 10 ore de... Ca să mă exprim în termeni de salariu, 10 ore de învățat brut nu sunt și 10 ore de învățat net. Că, dacă mai tai din orele de telefon, de taină, de cafeluță și de alte chestii, s-ar putea să nu rămână 10 ore. Și dacă ai învățat 10 ore, s-ar putea ca alea să nu valoreze prea mult.

29:00 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Al doilea sfat pe care pot să-l dau este să fiți disciplinați, să vă faceți un program fix și predictibil. În momentul în care vă apucați să învățați, lucrurile trebuie să fie foarte, foarte bine organizate. Adică să știi: săptămâna asta fac capitolul ăsta, trec prin asta. Iar al treilea sfat pe care vi-l dau și pe care l-am respectat și eu: faceți multe grile. Chiar este un sfat, ca să zic așa, nu este promoțional, dar este un sfat pe care și un lucru care pe mine m-a ajutat foarte mult, pentru că mă ajută să mă evaluez exact unde stau.

29:32 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Adică, așa, în capul meu, dacă doar citesc, pot să zic: „Mamă, sunt cel mai tare. Uite, îmi amintesc capitolul ăla, ți-l recit.” Dar peste două zile, dacă mă pui să dau un test din el, s-ar putea să nu mai fiu așa de strălucit.

29:32 dr. Cătălina Voinea: Eu, oricum, sunt șocată de sinceritatea cu care ai expus fiecare răspuns la fiecare întrebare pe care ți-am adresat-o.

Ar schimba ceva dacă ar putea să o ia de la capăt? 29:59

29:56 dr. Cătălina Voinea: Ca pentru final, dacă ar fi să o iei de la capăt și să fii acum 5-6 ani, înainte să dai rezidențiatul tu, ai face ceva diferit?

30:10 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Nu știu. Este o întrebare cu dus și întors, ca să spun așa. Pot să răspund ca un politician?

30:15 dr. Cătălina Voinea: Da, sigur.

30:15 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Ar trebui să-mi evaluez mai bine, să zic așa, atunci opțiunile. În proporție de 75% aș face același lucru. În proporție de 25% poate aș gândi și aș cântări mai bine situația și mi-aș fi dorit ca atunci să am maturitatea pe care o am acum.

30:38 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Dar, cum spuneam, nicio decizie nu este ireversibilă și totdeauna aveți posibilitatea și destul timp să vă răzgândiți. Adică, nu, dacă luați o decizie acum, în toamnă, nu înseamnă că gata, v-ați legat de gât cu o specialitate.

30:38 dr. Cătălina Voinea: Super. Păi, am ajuns la final.

Final 30:54

30:55 dr. Cătălina Voinea: A durat chiar mai puțin decât mă așteptam. Ai răspuns uluitor de repede și de succint, fix cum ar trebui. Sperăm că chiar îi vei ajuta.

30:55 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Am avut posibilitatea și recent să mai vorbesc așa cu diferite persoane legate de rezidențiat, de, să zic așa, care sunt hibele sistemului de rezidențiat, și turuind așa de ceva timp în continuu, am deja ideile în cap, adică vorbesc și vorbesc și vorbesc și la un moment dat vin așa, natural.

31:24 dr. Cătălina Voinea: Super. Noi îți mulțumim că ai venit și îți urăm mult succes la rezidențiat și să sperăm că ne auzim și după ce îți vei lua următoarea.

31:24 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Mulțumesc mult de tot.

31:24 dr. Cătălina Voinea: Să mai dai un interviu.

31:24 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Sper că nu un rezidențiat. Un interviu mai dau, un al treilea rezidențiat nu mai dau.

31:24 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles. Mulțumim.

31:24 asist. univ. dr. Ștefan Artene: Cu multă plăcere.

Continuă

Specialități înrudite

Tot din zona medicală — dacă profilul Oncologie medicală nu ți se potrivește întru totul, compară-l cu vecinii lui.

🗺️ Toate resursele pentru rezidențiat, pe o pagină →