00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ați revenit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro, podcast dedicat celor care vor să-și aleagă specialitatea potrivită. Eu sunt Cătălina, hostul vostru și medic rezident pe dermatologie, și vă invit să aflăm în episodul de astăzi, împreună cu medicul specialist Tiberiu Popescu, cum este rezidențiatul pe radioterapie. Să-i dăm drumul! Bună, Tiberiu! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro.
00:00 dr. Tiberiu Popescu: Bună, mulțumesc pentru invitație. Chiar mă bucur că mi-ați dat șansa să vorbesc.
00:00 dr. Cătălina Voinea: Ne bucurăm că ai acceptat-o, în primul rând, pentru că devine din ce în ce mai greu să găsim oameni dedicați și oameni care vor să ofere din experiența lor viitorilor rezidenți, și de aceea mulțumim mult că ai acceptat și că ești aici.
00:45 dr. Tiberiu Popescu: Chiar e plăcerea mea și de abia aștept să văd ce vorbesc. Acum, dacă o să dispar la un moment dat, înseamnă că n-am vorbit bine.
00:45 dr. Cătălina Voinea: Nu, nu, asta nu se va întâmpla.
De ce radioterapia 00:58
00:55 dr. Cătălina Voinea: Deci, poți să începi să ne spui cum ți-ai dat tu seama că radioterapia este specialitatea pe care ți-o dorești?
01:02 dr. Tiberiu Popescu: A fost o conjunctură, mai mult în ideea în care știam că vreau ceva pe onco. Adică eu veneam cu un background de biologie celulară chiar din liceu și mă gândeam că trebuie, cel mai mult, o pot aplica într-o specialitate care e dinamică. Și asta era oncologia, pentru că în oncologie se schimbă de la an la an câte ceva. Dar asta era partea de oncologie medicală.
01:27 dr. Tiberiu Popescu: Păi, ca orice entuziasmat în anul întâi, a venit chirurgia. Și acolo, bineînțeles, să rezolvi tu cu mâna ta, să repari ceva. Am mers până în anul 5 pe chirurgie și vreau să fac chirurgie, dar tot cu aplicabilitate în oncologie. La noi nu există chirurgie oncologică, n-am te poți să zice, dar, mă rog, asta era cumva. Și m-a lovit așa, cumva, o rază de înțelepciune și mi-am dat seama că nu ar fi alegerea potrivită pentru mine, nu din punct de vedere tehnic, ci din celelalte raționamente.
02:03 dr. Tiberiu Popescu: Și atunci, vorbind cu o bună amică de-a mea despre ce ne alegem, în general, la un moment dat i-a menționat că se gândea la radioterapie. Și eu, deși eram în cercul de oncologie pe care noi îl facem extra aici ca studenți și pusesem pe la tot felul de școli pe afară, nu m-am gândit cu adevărat la asta niciodată. Mi-a trecut așa pe lângă ureche și de atunci am început să o iau în considerare. Și m-a tras foarte mult pentru că, partea de moleculară, are și partea chirurgicală sau minim invazivă, care se apropie de chirurgie, adică brahiterapia.
02:41 dr. Tiberiu Popescu: Și așa am ajuns. Nu mi-am dat eu seama, mi-a fost dat seama cumva să am avut ceva în genul ăsta.
Avantaje față de oncologie 02:50
02:47 dr. Cătălina Voinea: Și după toată experiența, ai găsit ceva avantaje față de oncologie?
02:51 dr. Tiberiu Popescu: O, da. Aici sper să nu-i supăr pe colegii oncologi, dar sunt multe. Adică depinde cum ești format, dar în sensul în care, pe scurt, oncologia medicală e un fel de medicină internă cu cancer. Tu ești șeful de orchestră, orchestra oncologică, vreau să spun. În principiu, oncologul medical conduce echipa multidisciplinară. El este cel care spune: acum e momentul de chirurgie, acum e momentul de tratament sistemic, acum te duci la radioterapie, acum nu mai putem să facem nimic, sau ceva în genul ăsta.
03:28 dr. Tiberiu Popescu: Evident că, în funcție de patologie, nu el este primul întâlnit, dar așa este normal, ca orice pacient cu un diagnostic de cancer să aibă un oncolog medical. Fie și pentru un melanom, care poate fi excizat în limite de siguranță, trebuie ca acel pacient să ajungă la oncolog, să-i spună oncologul că e ok, că nu trebuie să mai facă nimic.
03:51 dr. Tiberiu Popescu: Asta ar fi, cumva, primul dezavantaj, zic eu, sau primul motiv pentru care nu am ales oncologia medicală. Apoi, depinde ce vrei. În principiu, în oncologie e adevărat că domeniul e mult mai dinamic, adică acolo în fiecare an se întâmplă ceva, la noi mai puțin. E vorba de tehnologie și, pe alocuri, de principii, dar nu sunt medicamente care să-ți schimbe de la an la an practica medicală. Din punctul ăsta de vedere, oncologia are clar un avantaj.
04:26 dr. Tiberiu Popescu: Ce nu mi-a plăcut mie neapărat la oncologie a fost ideea de modul în care se prezintă: sunt, de fapt, niște studii și sunt grafice și date, pe când noi avem și partea asta de anatomie. Vedem tot felul de variații, trebuie să adaptăm planurile de tratament, trebuie să ne uităm după un detaliu sau altul, și nu mă refer aici la anatomia pe care am învățat-o cu toții din atlasele astea descriptive, ci la cea care contează cu adevărat, la anatomia funcțională.
04:59 dr. Tiberiu Popescu: Pe de altă parte, la congresele oncologilor medicali, atmosfera mi se pare un pic mai caldă, ce-i drept, decât la radioterapie. La radioterapie e așa, un pic mai, să zicem, mai rece. Poate că asta are treabă și cu, cum să spun, cu nevoia industriei, în sensul că la oncologie medicală tu ești cel care, rezident fiind, vei ajunge să interacționezi, să folosești produsele
05:32 dr. Tiberiu Popescu: companiilor medicale în practica de zi cu zi, pentru a trata pacienții. Pe de altă parte, la radioterapie lucrurile sunt un pic diferite. În sensul în care tu, dacă ești rezident și te duci la un stand, oamenii fiind interesați să vândă mașini foarte scumpe, de sute de mii de euro, de milioane de euro, când zici că ești rezident, parcă nu devine așa interesant. Dacă zici că ești șef de secție sau CEO, da, atunci discuția se poartă altă.
06:00 dr. Tiberiu Popescu: De asemenea, ce ar mai fi de spus aici e faptul că pentru un oncolog medical e mai greu să înțeleagă ce facem noi. Pentru noi e mult mai ușor. Adică știm oncologie medicală, dar, bineînțeles, nu la nivelul de finețe pe care îl știu ei. Ce simțim că ne lipsește nouă este partea de medicină internă. Noi nu avem în formare medicină internă, stagiul de medicină internă. Sigur că lucrurile obișnuite, de zi cu zi, banale, simple, le putem rezolva și noi. Dar pentru situațiile mai particulare și mai grele, atunci trimitem la medicii din specialitatea respectivă.
06:46 dr. Tiberiu Popescu: Mai aveam o idee, dar nu mai știu care era, de fapt. Poateți vine pe parcurs, cu siguranță. Dar, una peste alta, cred că dacă vrei un pic mai mult dinamism, radioterapia și variații, radioterapia este alegerea mai bună. A, da, mi-am adus aminte. E vorba că fiind, sau cel puțin așa cum o percep eu, fiind șeful de orchestră, tu practic conduci pacientul de la început până la sfârșit.
07:14 dr. Tiberiu Popescu: Noi la radioterapie venim și suntem o piesă într-un puzzle. Acum, sunt patologii, ginecologia, tumorile de cap și gât, în care radioterapeutul joacă un rol mai important decât oncologul medical. Și atunci urmărirea o facem noi, nu neapărat oncologii medicali se ocupă de asta. Dar, una peste alta, când vine vorba de, să zicem, sfârșitul drumului la unii pacienți, de paliație, unde România are o problemă incredibil de mare, atunci tu trebuie să dai soluții pacientului. Și sunt tot felul de situații în care pacienții, unii între ei, sunt disperați, acasă nu pot sta. Nu există în toate județele centre de paliație, nu are cine să vină să le, eu știu, să-i îngrijească.
08:06 dr. Tiberiu Popescu: Și atunci, cred că aici lucrurile devin un pic complicate pentru un oncolog medical. Așa văd eu, cel puțin.
08:06 dr. Cătălina Voinea: Că tot ai deschis subiectul acesta, foarte mulți, și chiar și eu, suntem destul de curioși cum reziști psihic la o asemenea situație,
Încărcătura emoțională 08:20
08:23 dr. Cătălina Voinea: la atâtea decese pe care le vedeți, și dacă ne poți vorbi un pic despre încărcătura emoțională.
08:23 dr. Tiberiu Popescu: Asta e un paradox, dar o să încep prin a spune că nu știu până acum pe nimeni care să fi renunțat la asta. Nu știu eu, e o chestie sigură, tot discursul e subiectiv și cumva așa, ca perspectivă mai largă, pentru că am reușit să văd mai multe lucruri în mai multe locuri. Dar nu am văzut pe nimeni care să fi renunțat la oncologie sau la radioterapie din acest motiv. S-a pus problema asta odată, dar cred că a fost unul dintre motive, nu neapărat motivul principal.
08:58 dr. Tiberiu Popescu: Să știți că, paradoxal, nu e așa. Adică nu vă imaginați că pe secțiile de oncologie sau de radioterapie intri și totu-i negru, pacienții sunt supărați și există drame. Nu e chiar așa. Este o secție de oameni, de bolnavi cronici, de fapt. De multe ori, bine, depinde și de tine cum ești, dar de multe ori există glume, atmosfera e destinsă. La vizită, când te duci la contravizită, nu scapi un prilej de a arunca așa o glumă sau nu. Adică nu, nu e deloc cum pare la prima audiție.
09:37 dr. Tiberiu Popescu: Acum, sigur că sunt și decese, dar și acestea sunt puține. Sunt rare situațiile în care un pacient internat decedează dintr-un motiv neașteptat. De obicei, decedează cei care vin prin urgențe, decompensați, terminali, și pe care știi că îi conduci către drumul ăsta. Și atunci, cumva, toată lumea se așteaptă.
10:07 dr. Tiberiu Popescu: E drept că se poate întâmpla, vine și situația în care pacienții, rudele, nu vor să accepte chestia asta, sau o parte dintre rude, și atunci tu, fiind de gardă, decontezi lipsa de comunicare sau, mă rog, lipsa de comunicare din partea personalului medical sau lipsa de tratament și de pregătire a aparținătorilor, să înțeleagă problema. Și odată chiar am simțit situația asta, în care cred că dacă, nu știu, ar fi avut ceva în mână, respectiva aparținătoare nu m-ar fi iertat, deși nu era vina mea, din contră. Chiar am făcut tot ce am putut.
10:49 dr. Tiberiu Popescu: Ca paranteză, resuscităm și pacienții terminali. Știți că există în Europa DNR, la noi, în România, trebuie resuscitație, e ilegal să mă faci și, mă rog, nu e moral să stai să te uiți. Și obiectiv nu are absolut niciun rost, că și în situațiile în care reușești să scoți un astfel de pacient, ajunge pe terapie intensivă și în câteva ore deznodământul e același.
10:49 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles. O altă întrebare care este destul de importantă, mai ales într-un mediu ca al tău, este cât de periculos este mediul și cât de multe expecăt.
11:31 dr. Cătălina Voinea: Ok, detaliază. Cum încât avem radio în acea radioterapie?
11:36 dr. Tiberiu Popescu: Da, avem. Dar avem și dozimetre. E drept că multă lume confundă radioterapia cu radiologia și imagistica. E drept că radioterapia s-a desprins din radiologie. Și în cartea din care am învățat noi pentru azi era radiologie oncologică, și noi ne tot enervam cum m-au putut să traduc așa. Dar, într-adevăr, la un moment dat așa s-a numit. Acum, noi folosim radiațiile ca să tratăm. În principiu, boli maligne, dar se poate să le folosești și în alte patologii. Și aproape în fiecare specialitate din medicină își găsește aplicabilitate. E paragraful la mic, așa, la sfârșitul capitolelor. Deci se poate face radioterapie, nu știu cum.
12:23 dr. Tiberiu Popescu: Putem face, de exemplu, radioterapie și pentru aritmii care sunt rebele la ablații. Sau, eu știu, pentru patologie neurochirurgicală, cum ar fi malformații arteriovenoase, sau chiar alcoolism. Evident că nu suntem acolo, dar ca cercetări s-au făcut. Nu este periculos. Acum, radiologii, pe de altă parte, tratează sau folosesc radiațiile pentru a diagnostica. Excepție făcând cei care se ocupă cu intervenționala, care le folosesc să trateze.
13:01 dr. Tiberiu Popescu: Dar, în general, este safe și, sincer, n-am citit foarte multe despre asta, dar eu consider că mai mult te expui la iradiere dacă ești intervenționist, radiolog intervenționist, decât dacă ești radioterapeut. Adică, acum, mașinile de tratament nu au sursă activă. Practic, dacă le scoți din priză, poți să rămâi în buncăr, vorba vine, să dormi pe masa de tratament. Problema era cu cele care aveau sursă activă.
13:34 dr. Tiberiu Popescu: Și, sigur, că mai e partea asta de radioterapie în care se folosesc surse pentru partea de tratament intern. Zicem noi brahiterapie, adică radioterapie internă. Acolo sursa există, are activitate, doar că e atât de bine protejat totul și este atât de reglementat, încât nici să vrei. N-ai cum să te iradiezi peste limită. Adică, noi purtăm dozimetre și dozimetrele, practic, de multe ori nu încasează decât... Adică, rezultatul care îți vine de la citire, că citirile astea se fac lunar, este pragul minim detectat.
14:18 dr. Tiberiu Popescu: Și doza încasată este foarte, foarte mică. Aproape că nici nu contează. E mai aiurea dacă mergi transatlantic cu un zbor decât dacă lucrezi în anoradioterapie.
14:18 dr. Cătălina Voinea: Wow.
14:18 dr. Tiberiu Popescu: Da, nu mai există, nu, ăsta e un mit și nu mai sunt. Gândiți-vă că înainte puneau fire de radiu cu niște pense foarte lungi, fără nicio protecție, și nu au pățit nimic. Din contră, există teoria că, de fapt, dacă te expui la doze foarte mici de iradiere, devii mai tânăr. Nu știu dacă voi ați auzit asta prin specialitatea voastră, da.
14:18 dr. Cătălina Voinea: Nu, dar e bine de verificat și de citit. Bun.
O zi din viața unui rezident pe radioterapie și atribuțiile acestuia 15:00
14:59 dr. Cătălina Voinea: Poți să ne zici un pic cum arată o zi din viața unui rezident pe această specialitate și cam ce trebuie să facă el, propriu-zis, ce atribuții are?
15:07 dr. Tiberiu Popescu: Depinde foarte mult de locul în care te afli, dacă ești în străinătate sau în România. În România depinde de centrul în care ești. Sunt foarte multe lucruri care diferă aici, dar pot să vă zic cum era la Cluj. În principiu, la noi, activitatea începea cu raportul de gardă. Aveam și noi gardă pe radioterapie, adică și trebuia să fim la raport. De obicei, îl țineam împreună cu oncologii medicali. Asta se întâmpla pe la 8 dimineața, dura un sfert de oră, se discutau solicitările, internările venite prin urgențe.
15:47 dr. Tiberiu Popescu: Ulterior urcam cu seniorul pe secție și făceam vizită. Adică vedeam ce probleme au pacienții internați, dacă au toxicitate acută, adică cea în timpul tratamentului, rezolvam problemele. Dacă aveau acuze care nu țineau de tratament, dar, dacă stai internat pe secție, bineînțeles că îți găsești tot felul de lucruri sau chiar te decompensezi atunci. Și trebuie rezolvate și astea. Aici vreau să fac o paranteză.
16:21 dr. Tiberiu Popescu: Radioterapia, de fapt, e o specialitate de ambulator. Așa este peste tot în lume. Nu trebuie să ai secții de radioterapie. Trebuie să ai doar un departament. Cazurile grele, sau, mă rog, grave, de fapt, care au nevoie de radioterapie pentru diverse urgențe în oncologie. Dacă ai compresiune în stiu de venă cavă superioară, dacă ai compresiune medulară, dacă ești cu tot felul de situații între acestea care nu pot fi manageriate acasă, atunci te internezi pe secția de oncologie medicală. Și cumva așa se face afară. Există o înțelegere cu oncologia medicală, unde câteva paturi sunt rezervate pentru pacienții care fac radioterapie. La noi există secții de radioterapie. Așa a fost organizarea veche și cumva s-a perpetuat.
17:14 dr. Tiberiu Popescu: Și mai e un raționament, ar fi cel al situației pacienților. În sensul că majoritatea vin de departe, nu-și permit să stea cazați. Și atunci, practic, de multe ori funcționează din raționamente umanitare internarea asta continuă în radioterapie. Revenind la programul obișnuit, după vizita pe secție, te ocupi de restul problemelor, depinde ce apar. Depinde foarte mult dacă seniorii, așa le zicem noi medicilor cu care lucrăm, depinde foarte mult dacă ei fac și oncologie medicală, pentru că mulți au dublă specializare.
18:00 dr. Tiberiu Popescu: Dacă se întâmplă asta, trebuie să ne ocupăm de partea de chimioterapie, adică vedem analizele, scoatem schemele de chimioterapie și le dăm mai departe la semnat și la spitalul de zi sau pe secție, unde se pune chimioterapia, și după ce se termină aceste lucruri, ne putem ocupa de radioterapia per se.
18:26 dr. Tiberiu Popescu: Te duci în departamentul de radioterapie, îl chemi pe senior, planurile gata făcute, ulterior te duci și primești pacienții noi, vorbești cu ei, îi duci la măsurători și spre seară, mie așa îmi plăcea, pentru că funcționează un pic mai bine când e liniște, după ce se termină toată agitația, eu mă puneam să-mi fac conturajele, adică desenele noastre, abia spre seară, când totul se așeza. Problema apare când seniorul tău face și chimioterapie, și brahiterapie, și radioterapie externă, pentru că și aici depinde foarte mult de câți colegi ai.
19:06 dr. Tiberiu Popescu: De obicei, în fiecare echipă de radioterapie exista câte un rezident de oncologie medicală și el se ocupa de partea asta de chimioterapie și de medicină internă. Noi ne duceam să ne rezolvăm problemele de radioterapie, dar sunt situații în care, dacă rămâi un om sau doi, poate fi un pic dificil. O chestie am învățat în tot rezidențiatul: că oricât de greu ar fi, în orice situație, și chiar dacă ți se pare imposibil, că ai trei chestii de făcut în același timp, sau că ai urgență, sau simți că nu o scoți la capăt, chiar la sfârșitul zilei toate se așează.
19:47 dr. Tiberiu Popescu: Fie că vine cineva și te ajută, fie că ceri ajutorul, fie că nu știu cum se așează lucrurile, dar se așează. În principiu, o zi dura, depinde de fiecare, dar pentru mine o zi dura de la 8 dimineața până la 4-5. Atunci când am rămas singur și trebuia să fac aceste trei lucruri deodată, dura de la 7 până la 8 seara, sau de la 7 până la 9 seara.
20:16 dr. Tiberiu Popescu: Dar asta depinde foarte mult de cât de eficient ești tu și de ce, cum îți place să funcționezi și de ce îți dorești. Eu, având timp, preferam să împing cât mai mult programul și să mă ocup în liniște de problemele astea. Și atunci când reușeam să plec mai devreme, însemna ora 5, mă duceam și învățam acolo unde lucrez acum, ca voluntar, și plecam la 9 seara. Cam așa mergeau lucrurile.
20:43 dr. Cătălina Voinea: Există un spor?
20:43 dr. Tiberiu Popescu: Da. Sporul este printre cele mai mari, cu asta cred că i-am câștigat pe toți, între 35 și 50%, din câte țin eu minte, depinde foarte mult de spital, cât alege să-ți dea spitalul. În principiu, facem patru ani de rezidențiat și în ultimul an ajungi pe undeva la 5.000 și ceva de RON, dacă nu chiar mai mult acum, 6.000. Cam astea sunt scorurile. La noi, de exemplu, oncologia și radioterapia primesc același spor.
20:43 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Structura stagiilor din rezidențiat 21:22
21:20 dr. Tiberiu Popescu: Acum, un pic, dacă îmi permiți, ca organizare a rezidențiatului: practic, noi facem patru ani în care avem stagii obligatorii de chirurgie oncologică, chimioterapie, adică oncologie medicală, pardon, asta include mai multe. De multe ori, noi, fiind cu seniori cu dublă specializare, le făceam în fiecare zi. Adică din anul întâi până în anul patru le făceai pe ambele, cumva. Mai avem anatomie patologică, bioetică și radiologie și imagistică. Dar astea, și medicina nucleară în cadrul, cumva, radiologiei imagistici, el a fost un stagiu foarte fain. La Cluj chiar ne-a prins foarte bine.
22:07 dr. Tiberiu Popescu: Partea de scintigrafii, PET-CT-uri și așa mai departe, în principiu, însumate, durează câteva luni, nu mai știu exact cât, dar mai puțin de un sfert din întreaga durată a rezidențiatului. Nu, nu face medicină internă, din câte știu eu; la un moment dat s-a făcut, adică erau cinci ani, includeau și medicină internă, dar s-a renunțat. Într-un fel e bine, în alt fel nu este bine. Adică patru ani nu sunt suficienți niciodată pentru nimic, probabil, clinic.
22:39 dr. Tiberiu Popescu: Și uneori simți că vrei să fii un pic mai sigur pe tine din punct de vedere al medicinii interne, dar depinde foarte mult unde o faci. Că, dacă medicina internă înseamnă să te duci și să înveți în gărs din lăsat singur cu parafa, aia mie mi se pare că e învățată, aia intră în altă categorie, pe care n-aș vrea să o numesc. Da. Dar, în principiu, radioterapia este, asta ar fi o idee foarte importantă
Interacțiunea medic-pacient 23:10
23:10 dr. Tiberiu Popescu: de reținut pentru invitați, că radioterapia nu este radiologie, nu e radio-ceva, pentru că unii dintre colegii noștri, nefiind expuși inițial, pentru că într-adevăr e ceva care e diferit, e complet diferit, e ascuns, e de nișă și pe care nu se pune accentul în facultate, își aleg radioterapia în ideea în care vor mai puțin contact cu pacientul. Dar nu este deloc așa. Adică radioterapia este o specialitate clinică.
23:39 dr. Tiberiu Popescu: Nu stai într-un loc și nu pui una pe pacient, ai foarte mult contact cu pacientul. Evident, nu așa mult contact ca în alte specialități, poate, dar trebuie să te întâlnești cu pacientul, să-l consulți, însemnând, dacă e o tumoră ginecologică, tu trebuie să consulți ginecologic pacienta și să-ți iei informațiile. Dacă eu consult ORL, tu trebuie să-i faci consult ORL, să știi să endoscopezi sau să te uiți cu oglinda; acum se folosește endoscopul mai mult.
24:09 dr. Tiberiu Popescu: Adică sunt skill-uri pe care trebuie să le ai. Ulterior faci planul de tratament, asta e partea noastră, o să vorbesc un pic și de ce înseamnă radioterapia, de fapt, dar te ocupi de planul de tratament și, când pacientul e chemat la tratament, practic tu îl monitorizezi în timpul tratamentului pentru efectele secundare acute, și după tratament, la controale, să vezi cum e din punct de vedere oncologic și să vezi care sunt toxicitățile secundare. Dar majoritatea dintre ei rămân în monitorizarea oncologului medical, noi preluăm secundar rolul ăsta de a monitoriza pacientul. Sunt unele situații, ORL-ul sau ginecologia, în care monitorizarea noastră e mai importantă, pentru că acolo avem un rol mai mare.
Despre ce înseamnă radioterapia 25:03
25:02 dr. Cătălina Voinea: Acum, ce înseamnă radioterapia? Ce înseamnă un pacient care vine la radioterapie?
25:06 dr. Tiberiu Popescu: În principiu, pentru aproape mai mult de jumătate, undeva la 60% dintre pacienții oncologici, radioterapia are un rol. Și de obicei indicația e făcută de oncologul medical, să zicem, sau, mă rog, așa ajung pacienții la noi, sau trimiși de chirurg. Când vin la noi, trebuie să vedem exact dacă au indicație de radioterapie. Adică e foarte important în specialitatea asta să știi dacă trebuie să faci, când trebuie să o faci, cum trebuie să o faci și, mai ales, unde. Adică mă refer la țintă.
25:48 dr. Tiberiu Popescu: Orice, cumva, neglijență în partea asta poate compromite un pic lucrurile. Adică trebuie să știi dacă intri cu radioterapia înaintea chirurgului, sau dacă intri după el, sau dacă înainte de a face radioterapie e nevoie de chimioterapie sau nu. Acum, nu vreau să sperii pe nimeni, lucrurile astea se învață. Absolut totul se învață. Există colegi, de asta există comisii, telefoane, comunicăm, și nu trebuie să intri în specialitate știind astea. În specialitate intri fără să știi nimic, în principiu, dar ajungi să le controlezi.
26:23 dr. Tiberiu Popescu: Când pacientul vine la noi, trebuie să vedem dacă într-adevăr are indicație, să completăm cu investigații, pentru că nu toți sunt investigați complet. Și după ce decidem că într-adevăr are indicație și că trebuie să începem cu radioterapia, ducem pacientul la un computer tomograf. Dar nu e un computer tomograf de înaltă rezoluție sau unul în urma căruia îi dăm un rezultat scris. Practic, e un computer tomograf cu ajutorul căruia noi ne luăm imaginile pe care vom desena, vom ști ce să iradiem și ce să protejăm. Și îl chemăm, să numim pasul ăsta, simularea tratamentului, în sensul că simulăm poziția pe care pacientul o va avea în fiecare zi de tratament.
27:10 dr. Tiberiu Popescu: Și asta simulăm în ideea în care masa de la acest CT este identică cu cea din buncăr, mijloacele în care punem pacientul și pozițiile sunt identice, laserii trebuie să pice pe aceeași zonă, pe aceleași puncte de tatuaj pe care le facem, asta doar ca să ne asigurăm că poziționăm corect extern. Când ajungem la tratament, facem și verificare internă, să știm dacă lucrurile stau la fel de bine și pe interior. Pentru că realitatea virtuală pe care tu conturezi trebuie să coincidă cu realitatea din fiecare zi de tratament. Cam asta este ideea. De asta numim asta simulare.
27:51 dr. Tiberiu Popescu: După simulare, unde trebuie să fie medicul, vine partea de conturaj, pe care o face tot medicul. Conturăm ce vrem să distrugem și ce vrem să protejăm și, după ce terminăm cu asta, facem prescripția de doză. Totul e standardizat. Nu trebuie să inventezi nimic. Ghidurile sunt foarte bine puse la punct. Societățile internaționale sunt foarte bine organizate și puse la punct.
28:21 dr. Tiberiu Popescu: Și cu informațiile acestea trimitem mai departe planul digital, prin rețea, fizicienilor medicali. Fizicienii medicali știu cum trebuie să calibreze aparatul care va urma în pasul ulterior, accelerator liniar îi spunem noi, astfel încât să acopere cât mai bine volumul care trebuie distrus sau, mă rog, iradiat și să protejeze cât mai mult organele la risc. Și după ce el face lucrul acesta, ne întâlnim împreună și decidem dacă suntem mulțumiți.
28:57 dr. Tiberiu Popescu: Dacă suntem mulțumiți, acceptăm planul și chemăm pacientul la tratament. Dacă nu suntem mulțumiți, îl rugăm să mai lucreze și să, având mai multe informații, adică te duci acolo lângă el și spui: uite, aici chiar trebuie să am acoperire, pentru că am văzut eu ceva, sau aici a fost marginea pozitivă înspre lateral și aici chiar nu trebuie să am subdozări, și lucruri de genul ăsta.
29:21 dr. Tiberiu Popescu: După ce aprobăm planul, chemăm pacientul, care de data asta se întâlnește cu a treia piesă din echipa asta de radioterapie, și anume tehnicienii medicali, care practic ei sunt oamenii pe care pacientul îi vede zi de zi, care îl primesc și îl poziționează după coordonatele din primul pas, de la simulare, astfel încât planul acela pe care noi l-am aprobat virtual să știm că se va întâmpla și în pacient și că rezultatul va fi cel scontat. Fiecare din echipa asta trebuie să-și facă treaba foarte bine, pentru că asta face diferența. Asta este un avantaj. Greșelile sunt rare în radioterapie, pentru că, dacă scapă ceva cumva, atunci ea va fi găsită la un moment dat.
30:09 dr. Tiberiu Popescu: Pe de altă parte, poate fi un dezavantaj, pentru că depinde de mai multă lume ce se întâmplă. Medicul e principalul responsabil. Când îți pui parafa, tu o garantezi și pentru ce face fizicianul și garantezi și pentru ce face tehnicianul. Și tu vei fi cel care poartă întreaga răspundere.
30:09 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles. Deci ai zis că există un fizician.
Fizica în radioterapie 30:35
30:35 dr. Cătălina Voinea: Practic, în radioterapie, rolul fizicii este separat, pentru că există un om dedicat acestei ramuri. Nu trebuie tu, ca radioterapeut, să o știi.
30:35 dr. Tiberiu Popescu: Nu, nu, nu. Deci nu trebuie. Asta este iar un mit. Evident că nici eu nu știam. Nu aveam de unde să știm la început lucrul ăsta și nici în facultate nu se zice. Există fizician. Dacă poți să vii la radioterapie, ai un avantaj dacă ești așa un, să zicem, geek, dacă îți plac device-urile, dacă ești pasionat de tech, de spațiu, de lucruri de genul ăsta.
31:12 dr. Tiberiu Popescu: Dar nu înseamnă că, dacă nu ai niciuna dintre pasiunile astea, nu poți face față. Faci față foarte bine. Nu trebuie să știi atâta fizică cât știe un fizician medical, că asta e specialitatea lui. Dar cu cât știi mai multă fizică, cu atât poți să înțelegi mult mai bine ce face el și poți să forțezi un pic lucrurile și să-i ceri, atunci când negociați, să-i spui că, de fapt, cred că poți. Haide, te rog, mai încearcă un pic.
31:41 dr. Tiberiu Popescu: Adică devii mai independent și ai o viziune mai bună asupra lucrurilor dacă știi fizică. Și asta se învață. Noi am avut o problemă. Fizica medicală este grea. Și în radioterapie, ca și cum ți-i faci așa cruce, ai radioterapia clinică, radiobiologia, fizica medicală și oncologia medicală. Și cu cât știi mai multe dintre ele, cu atât ești mult mai independent, înțelegi mai bine ce faci și poți să faci tot felul de artificii, dar în cadrul acelei standardizări de care vorbeam, nu după ureche, nu pe feeling sau pe eminence-based medicine.
32:21 dr. Tiberiu Popescu: Trebuie să respectăm evidențele, dar te simți altfel. Și se poate cu fizica medicală. Cea mai bună carte pe care eu, dar, bine, asta deja e partea pentru cei care aleg specialitatea, cea mai bună carte pe care am întâlnit-o a fost spre sfârșitul rezidențiatului, culmea, și a fost scrisă de un tip care e în organizația asta care face regulile. Practic, ei ne învață cum să tratăm din punct de vedere al fizicii, cum trebuie făcute planurile, și Eric Ford îl cheamă.
32:59 dr. Tiberiu Popescu: E premiat pentru teaching skills și se vede chestia asta. Adică poți să nu înțelegi nimic, trebuie să ai niște cunoștințe elementare din clasa a 8-a, și te poate duce prin desene și explicații la un nivel la care să înțelegi foarte bine ce se întâmplă. Deci asta nu trebuie să fie un impediment, că nu știi fizică sau că n-ai fost bun la fizică. Absolut tot se învață, asta e părerea mea și deviza mea, inclusiv în radioterapie, unde la început trei luni nu înțelegi nimic. Dar lumea știe lucrul ăsta și nu se așteaptă la minuni. Dar după asta totul devine foarte clar.
32:59 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles. Că tot ai adus vorba de cartea aceea,
Materiale utile de studiu 33:45
33:44 dr. Cătălina Voinea: ne mai poți spune și alte cărți de care are nevoie rezidentul în primul an sau chiar pe tot parcursul rezidențiatului, care să-l ajute la examenul de specialitate sau să se descurce?
33:55 dr. Tiberiu Popescu: Da, sunt foarte multe resurse, evident, în engleză. Bănuiesc că toată lumea știe că medicina modernă se face în engleză și nu în română. Sunt foarte multe; în principiu, noi ne luăm după materialele folosite de americani. Au tot felul de handbook-uri cu care merg în buzunar în timpul rezidențiatului, pe acelea le folosim și noi. Există un handbook de la MD Anderson Cancer Center, ăsta este în Houston, în Texas. E cumva al doilea cel mai tare spital de onco din Statele Unite. Și ei scot ghiduri, practic, interne. Și pe ele le luăm și noi în buzunar și cu ele încercăm să defilăm. Evident că se mai schimbă lucrurile, mai notezi pe el, îl mai adaptezi.
34:40 dr. Tiberiu Popescu: Asta de zi cu zi. Păi, sunt tot felul de cărți de fizică medicală, de radiobiologie. Sunt site-uri foarte faine, în care cel mai bun site este o platformă care, practic, e o carte care se updatează constant. Și acolo poți citi absolut tot, artificii. Există tot felul de aplicații unde medici din Statele Unite răspund la întrebări de practică medicală, dar întrebări pe care nu le poți găsi în ghiduri.
35:13 dr. Tiberiu Popescu: Sunt tot felul de lucruri cu care te poți întâlni în viața reală și nu prea știi cum să le abordezi, și acolo ei îți oferă soluții sau poți să vezi cum gândesc. E foarte important, cred eu, ca în orice am face, medicină, să poți să fii comparabil cu omologii din străinătate. Nu cred absolut deloc, poate greșesc, în ideea că medicii români sunt peste ceilalți. Poate ajung să fie așa prin muncă, atunci când ajung în străinătate, dar cred că în rezidențiat avem foarte multe lucruri de recuperat. Nu știu cum e în facultate, dar în rezidențiat suntem un pic în spate, și nu mă refer numai la radioterapie.
35:13 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Stagii în străinătate 36:00
35:58 dr. Cătălina Voinea: Dar, cu toate astea, poți să te perfecționezi, să zicem, făcând practică în străinătate sau stagii? Există posibilitatea asta, nu?
35:58 dr. Tiberiu Popescu: Da, și de curând chiar am auzit, așa, bucuros, că juniorii, colegii mai mici, rezidenți în anul 3-4, au plecat. S-a dat așa, cumva, un ton lunile trecute sau anul trecut și câțiva din trei au plecat în străinătate la stagii de formare, în Franța majoritatea, pentru că e mai simplu cu FFI să ți se echivaleze, și acolo învață tot felul de lucruri și lucrează chiar în echipele care scriu ghidurile astea de practică medicală, într-o localizare sau în alta, în radioterapie.
36:47 dr. Tiberiu Popescu: Și, bineînțeles, nu totul e roz, dar în mare sunt mulțumiți, și cel mai mult o să se vadă asta când vor veni și vor practica, specialiști fiind, pentru că vor avea un atu din punct de vedere decizional. Acum, poți să faci să te duci la stagii în tot felul de locuri, dar cel mai ușor este să ajungi, cu posibilitatea de recunoaștere, în Franța. Asta nu înseamnă că nu poți merge și în Italia sau în Spania, doar că acolo ți plătești, nu te ajută, nu te acceptă, nu există programe de astea; nu știu de Germania; poți să mai mergi în UK, de multe ori în animari.
37:34 dr. Tiberiu Popescu: Să profesezi. Și, bineînțeles, pe lângă asta sunt tot felul de evenimente, de cursuri de o săptămână, care te învață un skill sau altul, prin Europa. Sunt tot felul de programe pe care le poți accesa, mentorship sau internship-uri în anumite centre. Astea sunt susținute de societățile de profil, atât de radioterapie, cât mai ales de oncologie.
38:03 dr. Tiberiu Popescu: Și asta e un avantaj, vă spuneam la început, că tu, ca radioterapeut, poți să accesezi cursuri ale oncologilor medicali, care majoritatea sunt foarte, foarte înalte din punct de vedere profesional, gratuite, pentru că în oncologie, ca și în cardiologie, că acolo sunt primele două patologii cronice din lume, sunt mulți bani care sunt pompați în cercetare și așa mai departe și, bineînțeles, că pot susține și tot felul de astfel de cursuri.
38:34 dr. Tiberiu Popescu: Și de asta unul dintre lucrurile importante e ca societățile internaționale să fie foarte, foarte bine puse la punct. Cea de radiologie majestică e la fel, cea de urologie este la fel. Astea sunt societăți unde calitatea practică e foarte înaltă și, chiar dacă n-ai șansa să înveți de la cineva aici, în domeniul tău, poți merge și poți învăța de la alții afară sau de la cursurile pe care ei le au.
39:01 dr. Tiberiu Popescu: Acum, noi tot glumeam cu oncologii, că le spuneam, ei nu sunt egoiști, din contră, sunt altruiști, dar nu puteam să nu râd așa un pic de ei, că la cursurile lor e un pic, pentru că acolo putem merge și noi, ce e al tău e și al meu, dar ce e al meu e doar al meu, pentru că ei nu puteau să vină la cursurile noastre, nici nu aveau de ce, și lucrurile sunt un pic mai abstracte, mai greu de înțeles.
39:01 dr. Cătălina Voinea: Ok.
Atestate/competențe și supraspecializări 39:32
39:29 dr. Cătălina Voinea: Ce atestate sau competențe și supraspecializări poate să facă un radioterapeut?
39:37 dr. Tiberiu Popescu: Nu sunt neapărat sigur că pot să răspund corect la întrebarea asta, dar nu există neapărat un atestat pe care să-l dai. Tu, când ieși, când termini, există cumva două niveluri pe care noi trebuie să le avem în practica asta, adică două examene, unul la început de rezidențiat, celălalt când devenim specialiști.
40:04 dr. Tiberiu Popescu: Și astea sunt examene de fizică medicală, în principiu, radioprotecție, lucruri de genul ăsta, pe care le dăm în centrele de formare sau la București, pe cel de-al doilea. Și asta, cumva, ne permite nouă să practicăm. Să-a testatele reglementate de CNK, așa se numește instituția. Dar în afară de asta și de reînnoirea pe care trebuie să o ai la fiecare cinci ani, făcând niște cursuri pe care le regăsești în acea carte de fizică de care vă spuneam, e fix același lucru, și ulterior, dând acest examen o dată la cinci ani, nu trebuie să faci.
40:45 dr. Tiberiu Popescu: Ce e mai important aici este limbajul pe care îl poți avea, pe care îl cunoști. E cam ca programarea. Poți să ai limbajul ăsta al radioterapiei convenționale, dar există limbaje noi. Dacă vrei să faci radioterapie internă sau brahiterapie, trebuie să înveți un pic al limbaji, pe lângă abilitatea asta, să zicem, procedurală.
40:45 dr. Cătălina Voinea: La ce te referi?
41:13 dr. Tiberiu Popescu: Manualitate. Adică trebuie să fii în stare să-i introduci un dispozitiv, dacă luăm, de exemplu, situația unui cancer de col uterin, după ce face partea de radioterapie externă, în care i se administrează și chimioterapie, cu rol de a potența radioterapia externă. De obicei, în cele mai multe cazuri, dacă boala e local avansată, ajungi ca în a doua parte a tratamentului să fie nevoie să completezi cu radioterapie internă sau brahiterapie. Și ca să faci asta, trebuie să montezi un dispozitiv în axul genital al pacientei, adică să intri cu o sondă prin canalul uterin, să pui două ovoide în fundurile de sac vaginale și tot ansamblul ăsta să-l lași acolo fixat.
42:06 dr. Tiberiu Popescu: Dacă cumva boala ți-a ieșit în parametre, atunci prin acele ovoide poți împinge niște ace și intri cu acele în parametre. Ideea este că fiecare din aceste componente reprezintă o cale pentru acea sursă radioactivă pe care o folosești în brahiterapie. De cele mai multe ori noi folosim iridiu. Și atunci, practic, tu trebuie să creezi o cale ca sursa să ajungă în tumoră sau în vecinătatea ei. De-aia se numește brahiterapie, pentru că brahi înseamnă scurt. Practic, tratamentul se face de la distanță scurtă, de la sursă la tumoră.
42:44 dr. Tiberiu Popescu: Și pentru asta trebuie un pic de manualitate, să montezi instalația, și în același timp prescripția se face diferit. Modul în care te uiți la acoperirea țintei și la evitarea organelor la risc e un pic diferit. Pe de altă parte, există stereotaxia. Asta e un tratament, dacă radioterapia pe care o facem noi de zi cu zi, nu numai în România, ci în general, că, în principiu, în România, să știți că avem tehnicile care uzual se fac și în afară.
43:19 dr. Tiberiu Popescu: Nu resimțim lipsa neapărat acută a ceva. E drept că tot timpul pot fi mai multe aparate de radioterapie. Asta a fost o problemă cu adresabilitatea, nu numai în România. Aici, da, putem să mai creștem. Dar altfel, ca tehnici, în mare suntem acoperiți. Doar că tehnica asta de care, dacă în radioterapia convențională înseamnă să faci, în principiu, câteva săptămâni de tratament, de luni până vineri, câteva minute pe zi pentru pacient, e ca și cum ai picătura chinezească. Zi de zi faci tratamentul, inducând mutații în ADN-ul celulelor tumorale, până când efectiv nu au capacitatea să-l repare și celulele astea intră în apoptoză și mor. Cam pe asta se bazează efectul radioterapiei.
44:09 dr. Tiberiu Popescu: Acum, stereotaxia de care vă ziceam e total diferită. Adică înseamnă nu să tragi cartuș după cartuș, zi de zi, ci să tragi câteva salve de tun, doza e mult mai mare, și acolo nu numai că modul în care conturezi, modul în care prescrii doza e diferit, ci și modul în care fizicianul face planul de tratament e diferit.
44:38 dr. Tiberiu Popescu: Astea sunt lucruri care se dezvoltă, sau stereotaxia e relativ nouă, și cred că trebuie să știm limbajul ăsta. Din păcate, stereotaxia în România nu se învață în centrele de stat, pentru că nu se face în centre de stat. Stereotaxia se învață în privat, în cel mai bun caz, dacă vii ca voluntar.
44:59 dr. Tiberiu Popescu: Din păcate, s-a încercat, cumva, primirea rezidenților structurat, oficial, în rezidențiat, în centrele private, însă e un impediment, pentru că există acea lege care nu permite formarea rezidenților în clinici sau, mă rog, spitale fără paturi cu internare continuă. Și aici e un pic de paradox, că radioterapia e specialitate de ambulator.
45:28 dr. Tiberiu Popescu: Și practic, da, cred că asta se validează cumva și în alte specialități. Mă gândeam la OFTA, radiologie imagistică, poate chiar derma, nu știu. Deci cumva n-avem...
45:28 dr. Cătălina Voinea: Eu personal cunosc o clinică în București care este acreditată să primească rezidenți pe derma și nu are paturi, adică e clinică privată.
45:28 dr. Tiberiu Popescu: Am înțeles.
45:28 dr. Cătălina Voinea: Deci, da, treaba asta, adică atâta timp cât este acreditată și are personal calificat, fără neapărat să susțină internarea unui pacient, ci mai degrabă să aibă personal calificat, nu strict pentru un pacient, clinica se acreditează, dacă este privată.
46:23 dr. Tiberiu Popescu: Am înțeles. Noi de asta ne-am lovit, sau asta a fost pretextul sau justificarea oficială pe care am primit-o. Și, mă rog, nu numai noi, că sunt mai mulți în țară care sunt dispuși să învețe. Tu, practic, singurul raționament ăsta este pe care îl ai, dacă vrei să înveți și pe alții ceva. Că, în principiu, dacă aduci oameni care chiar nu știu limbajele respective, mai mult te încurcă, pe românește, decât să te ajute. Dar tocmai de-i chemi, ca să învețe. Și că știi că așa poți schimba lucrurile în bine.
Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 46:55
46:54 dr. Cătălina Voinea: Mai ales că mă gândesc că posibilitățile de angajare după terminarea rezidențiatului nu sunt cele mai plăcute. Mai ales că nu există locuri și posturi la stat să practici după ce termini și te îndrepți mai mult spre privat. Deci trebuie să știi.
46:54 dr. Tiberiu Popescu: Aici e o chestie importantă, dar trebuie luată un pic cu atenție. În sensul că până acum noi nu ne-am lovit de problemele de care s-au lovit celelalte specialități. La Cluj, de exemplu, în ultimele cinci generații n-a rămas, însemnând cam 10 oameni pe generație, n-a rămas nimeni pe afară. Cu toții ne-am angajat.
47:35 dr. Tiberiu Popescu: Și în restul centrelor, la fel. Când zic restul centrelor, cele tradiționale sunt București, Cluj, Iași. De curând am înțeles că au primit acreditare și Craiova și Galați pentru a forma rezidenți în radioterapie. Acum, noi ne-am angajat. Cumva am avut noroc din punctul ăsta de vedere. Nu știu cât mai durează șansa asta, să spun, pentru că acum sunt foarte mulți rezidenți în formare. Numai la Cluj sunt 30 și ceva în toate cele patru, adică cele patru generații, cei patru ani de radioterapie. Și în celelalte centre sunt tot pe atâția. Deci, cumva, noi suntem o comunitate mică în România, radioterapia, și în principiu ne cunoaștem între noi.
48:27 dr. Tiberiu Popescu: Și există loc, dar, cu toate astea, nu știu dacă chiar 100 de oameni au unde să se angajeze realmente. Dar până acum, și cred că un an sau doi de acum încolo, încă vor mai găsi loc de angajare. Și din punctul ăsta de vedere nu am avut nicio problemă, și am mai avut un avantaj, în sensul în care decontarea serviciilor se face diferit în radioterapie. Și aici cred că statul a înțeles, nu existau suficiente centre de radioterapie. Și atunci mediul privat a venit și a investit.
49:05 dr. Tiberiu Popescu: Și o investiție dintre asta se ridică la câteva milioane de euro. Adică o mașină costă în medie pe la 2 milioane. Poți să-ți iei de 5, poți să-ți iei de 10, poți să-ți faci un centru cu câteva zeci de milioane sau sute de milioane. Și atunci, dacă cineva vine și-ți deschide un astfel de centru, punându-ți cumva serviciul la dispoziție, decontarea se face diferit și se face un pic mai amplu, în ideea în care trebuie amortizată investiția.
49:33 dr. Tiberiu Popescu: Și cred că din punctul ăsta de vedere, pentru că radioterapia ca specialitate, oriunde îi face, decontările sunt egale la stat sau la privat, casa de asigurări îți plătește la fel. Deci tu, dacă ești un spital care are un departament de radioterapie, poți câștiga foarte bine din specialitatea asta.
49:54 dr. Tiberiu Popescu: Și tocmai de asta cred că salariile în mediul privat, în radioterapie, sunt un pic mai bune decât celelalte. În ideea că nu trebuie să umbli printr-o sută de locuri, încercând să faci un anumit număr de consultații pe zi, ca să primești un procent din acele consultații și să ajungi la sfârșitul lunii să scoți un salariu de rezident, să zic, de an mare. Din punctul ăsta de vedere chiar e avantajos, salariile sunt decente.
50:27 dr. Cătălina Voinea: Oricum, ai și zis de faptul că te aștepți, sau, mă rog, în următorii unu-doi ani să nu existe vreo problemă cu angajările. Mă gândesc că acest lucru se datorează și faptului că recent a fost dată legea aceea cum că de acum încolo un rezident nu va putea avea mai mult de două rezidențiate.
50:27 dr. Tiberiu Popescu: Sincer să fiu, nu știam, nu știam de asta.
50:27 dr. Cătălina Voinea: Da, s-a dat această lege; care știi că până acum terminai rezidențiatul și, neavând un loc de muncă, te dai încă o dată rezidențiatul sau îl plăteai pe următorul, astfel încât să continui să ai un loc de muncă. Ei bine, de ceva luni această lege zice stop la două.
51:14 dr. Cătălina Voinea: Adică acum ar trebui să se gândească statul sau cei care au formulat această lege cum să facă astfel încât să existe cât mai puțini absolvenți. Ori să schimbe cum se intră la medicină, nu atât de simplu, și să nu mai existe atât de multe locuri la taxă, de exemplu. Ori să facă ceva cu metoda de examinare la rezidențiat, astfel încât să nu fie atât de mulți candidați. Pentru că, odată ce pui o lege de genul în care nu ai voie la mai mult de două rezidențiate, ce fac restul?
51:50 dr. Cătălina Voinea: Pentru că oricum rămân șomeri.
51:50 dr. Tiberiu Popescu: Asta e îmbucurător, dar asta presupune că s-au gândit într-adevăr pe termen lung. Adică nu e ceva așa acut, că am dat o decizie ca să oprim problema asta, dar de fapt să nu te gândești că, dacă nu umbliști și în altă parte, atunci tot pe afară o să rămână. Da. Dar ar suna bine. O chestie interesantă aici este că radioterapie nu poți face decât în orașe mari.
52:19 dr. Tiberiu Popescu: Și asta vine cu dezavantaje și cu avantaje. Mai multe avantaje, a spune, în ideea în care, într-un oraș mare, din punct de vedere al vieții, pe lângă profesie, lucrurile cred că sunt mult mai bine. Ai acces la educație, acces la sănătate, la servicii mai bune, mă rog, la evenimente științifice și așa mai departe. Chiar dacă vrei să-ți întemeiezi o familie, copiii tăi vor avea parte, la, să zicem, vor avea acces la mai multe lucruri.
52:50 dr. Tiberiu Popescu: Pe de altă parte, faptul că ești într-un oraș mare te ajută să funcționezi mai bine în echipe multidisciplinare. Adică există expertize și pe alte domenii, pe oncologie, pe chirurgie, pe urologie, și comunici altfel. Și tratamentele sunt, în principiu, cele corecte.
53:14 dr. Tiberiu Popescu: Acum, dezavantajele ar fi că, în radioterapie, dacă ți s-a stricat mașina, stai și te uiți sau citești. Dar lucrurile astea se rezolvă în ore, cel mult zile. E normal să se strice mașina, dar există service care acționează în câteva ore sau, în cel mai rău caz, vine câte o piesă din străinătate care se înlocuiește, și lucrurile astea se compensează.
53:14 dr. Cătălina Voinea: Că tot ai vorbit despre dezavantaje, oarecum,
Minusuri și provocări 53:47
53:47 dr. Cătălina Voinea: te-ai putea gândi și la alte minusuri și provocări pe care le-ai întâlnit în timpul rezidențiatului?
53:47 dr. Tiberiu Popescu: Da, partea de clinică. Partea de clinică ne lipsește, sau așa am perceput-o eu, ne-a lipsit foarte mult. Pierzându-te în a rezolva lucruri și a le bifa de pe lista mentală, nu apucai să vezi partea clinică. Depinde acum și de locul unde lucrai, se punea mai mult sau mai puțin accent pe asta, erai chemat mai mult sau mai puțin.
54:22 dr. Tiberiu Popescu: Deci cumva asta depindea de formatorul tău. Ce depindea de tine era dacă, și atunci când ți se arăta, dacă trebuia să rezolvi alte lucruri sau puteai, îți permitei avea luxul să stai acolo. Dar, în general, nu ținea de rezident neapărat asta.
54:22 dr. Cătălina Voinea: Cum să consulți ginecologic? Cum să consulți clinic ORL?
54:46 dr. Tiberiu Popescu: Aici am avut un avantaj. Aici ni s-a arătat tot timpul. E drept că n-am avut endoscop, pentru că spitalul nu a achiziționat. Aveam oglindă și făceam clasic. Și asta lipsește foarte mult, pentru că sunt informații pe care examenul clinic ți le aduce. Ți le aduce complementar imagisticii. Imagistica nu vede tot. Nu poate să vadă tot. Și de multe ori, mă rog, rezultatele lasă de dorit și atunci trebuie să-ți iei tu informațiile astea.
55:16 dr. Tiberiu Popescu: Asta ar fi lipsa de skill-uri clinice. Și mai ales la ginecologie, unde practic nu la o examinare ginecologică vezi ce trebuie să vezi sau bine simți, dar mie, de exemplu, la palparea parametrelor mi s-a părut. Asta implică un tușeu rectal, unde practic e subiectivă impresia pe care o ai, că o treime sau două sau trei, în totalitate, parametri invadate. Și de obicei, chiar în ghiduri, se zice că doi oameni trebuie să facă independent examinarea. Și uneori e drept că făceam asta și, după ce făcea, după ce fiecare făcea examenul, ne comparam ce am găsit. Pentru că asta poate face diferența un pic în modul în care tratezi.
56:05 dr. Tiberiu Popescu: Asta ar fi una, partea de clinică. A doua chestie ar fi lipsa de capacitate decizională. Dacă tu te pierzi în a rezolva probleme, cumva te îndepărtezi și de capacitatea de a decide singur ce ai de făcut. Și aici își aduce aportul această plecare în străinătate. Chiar dacă nu este roz, vei ajunge să ai un avantaj pe partea asta decizională foarte mare. Și atunci când va începe specialitatea, nu vei mai resimți atât de acut lipsa ei.
56:43 dr. Tiberiu Popescu: Vei avea un pic de experiență fiind într-o țară străină, care are alte principii, în general, de funcționare. Adică ți se dă independență, ești urmărit cumva. Vei ajunge să fii capabil să iei singur o decizie mai repede. Pentru că altfel poate că ajungi la aceeași decizie după ce treci printr-un milion de scenarii, neștiind care-i mai bun, care-i mai puțin bun, dar te consumă chestia asta. Bine, lucrurile astea dispar cu timpul, se numește experiență, am aflat și eu, fiecare o să trebuiască să plătim prețul ăsta, dar cred că aici secretul este să ajungi să plătești un preț cât mai scurt.
57:26 dr. Tiberiu Popescu: Și asta se întâmplă prin a avea un mentor, prin a face voluntariat în rezidenția și a învăța, prin a pleca în străinătate. Lucrurile astea clar sunt definitorii. Lipsa limbajului ăsta modern: în radioterapie mă refeream la stereotaxie. Evident că sunt și alte tehnici care se fac în străinătate și pe care noi nu le avem în România, pentru că nu ne putem permite, la nivel central, probabil, de sănătate, să le avem. Și mă refer la protonterapie sau iradiere cu ioni de carbon.
57:59 dr. Tiberiu Popescu: Astea sunt lucruri la care pacienții din România pot avea acces. Dacă un pacient vine la tine și crezi că se pretează pentru un astfel de tratament cu adevărat, poți emite o decizie, o recomandare, pacientul merge, face rost de un anumit formular, îmi scapă numărul acum, de la, cred că de la direcțiile de sănătate, dacă nu mă înșel, și poate accesa centre de tratament din afară. Uneori se întâmplă mai rapid chestia asta, alteori se întâmplă mai greu, dar astea sunt cazuri selecționate și unde chiar știi că nu poți face, nu are altă șansă la noi și rămâne în spectru curativ.
58:46 dr. Tiberiu Popescu: Au mai fost tot felul de situații mediatizate în care boala nu era vindecabilă și, mă rog, părinții sau rudele voiau cu tot dinadinsul, cum am face cu toții, de altfel, să ducă pacienții în străinătate, și practic fără niciun beneficiu. Aici, o paranteză, dacă sunt și pacienți care se uită sau, în fine, oameni care au de-a face cu asta:
59:12 dr. Tiberiu Popescu: foarte multe lucruri care apar sunt reclamă, și departe de mine ideea de a spune că nu ne lipsește nimic, aici avem totul, așa cum s-a pus ea la un moment dat în discuție și a ieșit o tragedie. Dar în oncologie chiar stăm bine, și ca medicamente, și ca tehnici de radioterapie. Adică multe dintre situațiile astea care apar pe platformele media, în care se strâng anumiți bani pentru un lucru sau altul, se pot face și în România. Și se pot face la un nivel bun.
59:48 dr. Tiberiu Popescu: Deci plecatul în afară pentru pacienții oncologici e rezervat numai cazurilor unde chiar știi că în afară se va face diferența, pentru că e o tehnică în plus. Dar multe dintre tratamentele astea, practic, sunt accesibile și aici, atâta că poate nu sunt așa de mediatizate și există încă frica asta de a merge la medic sau, mă rog, mai ales în centrele private.
59:48 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Cea mai mare satisfacție 1:00:17
1:00:16 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre satisfacția cea mai mare pe care o întâlnești în această specialitate?
1:00:24 dr. Tiberiu Popescu: Când tumora se topește. Asta, da. Asta e cea mai mare satisfacție, dar și când vezi că, pentru mine e cea mai mare satisfacție când explic unui om, adică pur și simplu fac ceva care e normal. Îmi fac nimic special, stau cu el și-i povestesc și-i desenez și îi explic ce o să se întâmple, și înțelege, și lor li se pare ceva extraordinar lucrul ăsta. Că cineva stă și chiar le acordă atenție.
1:00:55 dr. Tiberiu Popescu: Nu că fac numai eu asta, dar cred că așa, majoritatea colegilor de generație, și mai mari, și mai mici, cumva merg pe principiul ăsta și chiar e îmbucurător. Și când îi vezi la sfârșitul tratamentului, că sunt bucuroși, că au trecut cu bine și că sunt cumva recunoscători că au făcut un tratament corect și că au înțeles ce li se face și ce li se întâmplă, asta e cea mai mare satisfacție.
1:00:55 dr. Cătălina Voinea: Te-ai întâlnit cu situația în care acești pacienți, fiind atât de șocați de faptul că cineva le acordă atât de multă atenție, să creadă că atenția asta vine contra cost?
1:01:36 dr. Tiberiu Popescu: Nu am simțit asta în mediul privat. Asta am simțit-o la stat. E senzația asta că, dacă vorbești, și la un moment dat, când vorbești, la un moment dat chiar te gândești, dacă se uită mai ciudat la tine, că, măi, da, nu crede, de fapt, că eu stau aici și explic ca să trag de timp. Dar nu, evident că sunt, asta încă vin, și îi sunt obișnuiți, unii dintre ei, să te răsplătească cumva.
1:02:05 dr. Tiberiu Popescu: Și asta nu, asta nu există. Adică, să mă rog, nu ar trebui să existe. Le explici frumos că nu e cazul de așa ceva, să uită și o caz la tine.
1:02:05 dr. Cătălina Voinea: Știi bine că unii dintre ei, cred că dacă refuzi...
1:02:05 dr. Tiberiu Popescu: Nu o să le faci bine.
1:02:05 dr. Cătălina Voinea: Exact. Sau că prognosticul este unul destul de sumbru și atunci, da. Și știm cât de important e aspectul mental al pacienților, cât de bine să se simtă ei, astfel încât să funcționeze tratamentul.
1:02:38 dr. Tiberiu Popescu: Da. Dar țin minte că odată eram eu la început în anumit de rezidențiat și o pacientă a venit și ne-a adus ciocolată. Și: bine, vă rog, țineți-o, mâncați-o neastră. Nu, nu, nu, că vreau să vă dăm ciocolată. Bine. Mi-au adus ciocolată și s-a întâmplat ceva în ziua nu mai țin minte ce exact, dar eram atât de supărat încât am mâncat toată ciocolata în 5 minute.
1:02:38 dr. Cătălina Voinea: Wow.
1:02:38 dr. Tiberiu Popescu: Da.
Sfaturi pentru viitorii rezidenți 1:03:12
1:03:05 dr. Cătălina Voinea: Of, păi mai avem o singură întrebare pentru tine, și anume: ce sfaturi ai tu pentru viitorii medici rezidenți?
1:03:14 dr. Tiberiu Popescu: Da. Cam sunt mai multe, dar cred că cel mai important dintre ele, nu-mi aparține mie, îl citesc pe un tip din radioterapie din Statele Unite, care e specializat în partea asta de a-i crește pe alții, de teaching și de a scrie cărți și a explica. Și zice el acolo că cea mai importantă chestie este să fii nice, hardworking și smart, și in that order.
1:03:50 dr. Tiberiu Popescu: Adică nu trebuie să fii un om excepțional, ci doar de treabă, să lucrezi și să ai un nivel de inteligență decent, pentru că lucrurile astea se învață și ajungi să fii bun. Adică nu are nimeni nevoie de vedete care nu acordă atenție sau care nu colaborează, nu se integrează într-o echipă și stric atmosfera. Ce-i drept, în colectivul în care am crescut eu, de la tehnicieni, fizicieni și colegi, n-am resimțit chestia asta, adică ne-am înțeles tot timpul bine între noi.
1:04:24 dr. Tiberiu Popescu: N-a existat competiția și orgoliul care se regăseau la colegii din alte specialități. Mă rog, lucrurile nu erau roz. Evident că existau, unul avea o zi mai proastă, existau anumite dezacorduri, dar nu se resimțeau atât de acut. Mai existau și câte un măr așa, pe ici, pe colo, dar se putea face abstracție de chestia asta și în mare atmosfera a fost una frumoasă și formatoare.
1:04:56 dr. Tiberiu Popescu: O altă recomandare ar fi să plece, indiferent ce și-ar alege, să plece în străinătate, pentru că asta îi va ajuta foarte mult. Știu că la un moment dat crezi că nu ai timp sau crezi că nu ești suficient sau ți-e frică să o faci. Eu am fost plecat nu în stagii în rezidențiat, pentru că am avut ocazia să învăț ca voluntar din anul întâi într-un colectiv de top, aș putea spune, dar învățam seara și învățam doar să conturez, eventual să citesc planuri. Nu apucam să văd partea clinică, pe care o resimțeam ca fiind insuficientă la ce făceam eu în locul în care eram angajat.
1:05:37 dr. Tiberiu Popescu: Dar cred că, dacă aș fi fost în străinătate, m-ar fi ajutat partea asta foarte mult și atunci ar fi fost mai ușor startul, să zicem. Adică îți dă mai multă siguranță de sine. Alta: să folosească cât mai mult resursele care există, cursuri, aplicații, dar cel mai mult Twitter-ul. Anum știm că Twitter-ul e o platformă unde există tot felul de discuții pe anumite teme, dar din punct de vedere profesional, Twitter-ul e o mină de aur.
1:06:10 dr. Tiberiu Popescu: Adică noi căutăm tot felul de oameni din domeniu, îi urmărim acolo, când apare ceva studiu, îți dau in anacel studiu respectiv, și așa tot timpul, în fiecare zi, ești la curent cu ce se întâmplă. Și tot timpul trebuie să te raportezi la ce se face în străinătate și la colegii tăi de afară, niciodată să fii cel mai bun din curtea școlii, asta nu ajută absolut pe nimeni.
1:06:34 dr. Tiberiu Popescu: Și dacă ai șansa să știi mai multe sau să fii nimerit pe lângă un om care a stat lângă tine și ți-a arătat, asta trebuie să faci și tu mai departe. Pentru că așa, bine, nu știu, depinde probabil de personalitate, dar asta nu ajută numai pacienții, și te poate ajuta chiar și pe tine, pentru că poți să construiești o generație de oameni, să zicem, capabili. Probabil m-am ratat anumite chestii, dar nu-mi mai vin acum. A, cu angajarea. Da, dacă mai permiți. Două chestii aș vrea să spun. Cu angajarea. Care ar fi provocările în radioterapie?
1:07:25 dr. Tiberiu Popescu: Faptul că există partea asta de medicină nucleară. Conceptul de teranostic, adică therapeutic și diagnostic. Și cumva ei injectează radioizotopi care nu numai că identifică tumorile, ci le și omoară, le distrug. Asta întâmplându-se atât la nivel macroscopic, ce poți tu să vezi pe imagini, cât și microscopic. În ideea că, dacă ar fi provocul microscopic prin corp, se duce radioizotopul după ea și o omoară. Și cumva, la Congresul American, asta se întâmpla acum trei ani, pe asta au bătut monedă, că în 10 ani de acum încolo radioterapia externă nu o să mai existe. Totul o să fie în apanajul medicinii nucleare.
1:08:16 dr. Tiberiu Popescu: Nu știu exact dacă chiar așa o să se întâmple. O să mai fie de lucru totuși pentru noi până acolo. A doua chestie ar fi că intră foarte tare inteligența artificială, ca în radiologie, de altfel, în sensul că sunt softuri deja capabile, unele dintre ele românești, să deseneze singure. Adică pasul ăla de conturaj ți-l face softul singur. Evident că tu trebuie să mai rectifici pe ici, pe colo.
1:08:45 dr. Tiberiu Popescu: Există și echipamente atât de smart încât tu nu mai trebuie să pui pacientul corect pe masă, că în rest își face toată treaba. Și conturaj, și plan de tratament, tu trebuie să fii acolo să apeși ok. O să fie un astfel de sistem în România în curând. Sperăm că la stat, la proiectul acela umanitar care se construiește la București, Spitalul Marie Curie.
1:09:16 dr. Tiberiu Popescu: Și referitor la asta, la provocările astea, m-aș duce un pic în spate, la angajare. În sensul în care, în timpul rezidențiatului, te poți angaja la companii dintr-astea, de start-up-uri, care fac softuri de inteligență artificială, și poți contura. Practic, din conturajele tale, care se fac după anumite ghiduri, în timpul liber, pentru care ești remunerat, softul respectiv se hrănește. Și atunci devine din ce în ce mai bun. Și ulterior va fi pus pe piață. Și ca rezident poți să câștigi corect și legal din alte surse pe lângă salariu, dar cred că salariile sunt la un așa nivel încât nu este o scuză, sau, mă rog, nu trebuie să accepți nimic financiar din partea nimănui.
1:09:16 dr. Cătălina Voinea: Corect. Da.
1:10:13 dr. Cătălina Voinea: Păi, fiindcă am ajuns la final, mie, sincer, îmi pare rău că am epuizat toate întrebările, pentru că de mult n-am mai avut un episod cu atât de multe informații, și vrem să-ți mulțumim încă o dată că ai venit și vrem să le mulțumim și celor care ni te-au recomandat, pentru că noi pe asta ne bazăm, pe oameni care se recomandă, medici pasionați.
1:10:35 dr. Cătălina Voinea: Și mi se pare, practic, că am tras lozul cel mare avându-te ca și invitat, fiindcă se vede că ai foarte multă experiență și că vorbești cu foarte multă pasiune, și să sperăm că tot ce ai spus o să convingă, sau cel puțin, nu că o să convingă, o să aducă puțină liniște în sufletul celor care vor să-și aleagă radioterapia la rezidențiat, și să vadă câte lucruri noi și interesante și câte se pot face cu această specialitate, de care mulți poate nu știu că este atât și atât de frumoasă.
1:11:07 dr. Cătălina Voinea: Eu, cel puțin, sunt destul de șocată după ora asta în care am stat și am vorbit cu tine, că sunt foarte multe lucruri de care nu știam.
1:11:07 dr. Tiberiu Popescu: E foarte frumoasă, e incredibil de frumoasă. Bine, sunt subiectiv acum, dar știu că am venit la voi la emisiune nu ca să vând specialitatea, ci ca să spun adevărul și cumva să scot lucrurile mai puțin plăcute în evidență. Cine e interesat efectiv poate să-mi scrie și personal, că îi spun, că e pe principiul că trebuie să spui ce nu-i bine, că restul, de acolo, poți crește numai spre bine.
1:11:45 dr. Cătălina Voinea: Corect. Da. Păi, ok. Atunci, mulțumim încă o dată. Îți urăm foarte mult succes în carieră și poate pe viitor vei fi dispus și la alte proiecte de genul.
1:11:45 dr. Tiberiu Popescu: Cu drag. Eu mulțumesc pentru invitație și chiar mă bucur foarte, foarte mult că am putut să vorbesc în emisiunea voastră, și când zic asta, chiar mă bucur.
1:11:45 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim. O seară plăcută.
1:11:45 dr. Tiberiu Popescu: Asemenea.
