00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ați revenit la încă un episod marca Grile-Rezidentiat.ro! Eu sunt Cătălina, hostul vostru, și, înainte de a începe, vreau să adresez o întrebare celor care urmează să dea examenul de rezidențiat. Știați că, din cei care au luat peste 850 de puncte la rezi în 2021, 63% dintre aceștia au început să învețe cu cel puțin 8 luni înainte? Sau că 57% dintre aceștia au trecuturi în materie de cel puțin 4 ori?
00:29 dr. Cătălina Voinea: Toate aceste date sunt compilate din studiul pe care l-am făcut anul trecut și la care au participat peste 1000 de candidați. Dacă vreți să vedeți rezultatele brute și sfaturi needitate despre rezi sau licență, vă las link-ul în descriere. Dar să revenim! Vă invit să aflăm în episodul de astăzi, împreună cu medicul rezident Simona Chirică, cum este rezidențiatul pe geriatrie și gerontologie. Să-i dăm drumul! Salutare, Simona! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro!
00:55 dr. Simona Chirică: Bună! Mulțumesc tare mult pentru invitație și mă bucur și eu că mă aflu alături de voi astăzi.
00:55 dr. Cătălina Voinea: Tocmai că știm cât de solicitant e rezidențiatul, mai ales la început, și de aceea apreciem și vrem să-ți mulțumim că ți-ai luat un pic din timpul tău să împărtășești din experiența ta cu cei interesați de geriatrie și gerontologie.
Ce este geriatria și de ce a ales această specialitate 01:15
01:15 dr. Cătălina Voinea: Poți să începi să ne spui, în primul rând, cu ce se ocupă această specialitate, pentru că mulți nu știu și nu au auzit de ea, și cum ți-ai dat tu seama că asta e specialitatea pe care o dorești?
01:29 dr. Simona Chirică: Da, în primul rând o să încep prin a spune că, în momentul în care am fost eu studentă, în programă, de rezidențiat, specialitatea de geriatrie și gerontologie nu reprezenta un stagiu clinic, adică un stagiu în care noi să mergem la spital, să cunoaștem pacienții, să ne familiarizăm practic cu ce implică această specialitate. Eu am avut la un moment dat un opțional, de fapt nu era opțional, era o materie din anul 5, metodologia cercetării științifice, și doamna profesor care ne-a predat acea materie avea specialitatea geriatrie și gerontologie, doamna profesor Liza Spiru.
02:08 dr. Simona Chirică: Și practic acela a fost momentul în care eu am auzit de specialitatea respectivă. La geriatrie de plâneie Mi-a plăcut foarte mult și felul în care ea ne-a prezentat această specialitate și în care a vorbit că necesită să ai așa o perspectivă multidisciplinară, să cunoști elemente din foarte multe specialități, pentru că pacientul geriatric este o provocare, că apar foarte multe complicații, cum ar fi polimedicația și interacțiunile medicamentoase, și foarte multe lucruri de care un pacient nu beneficiază ca gestionare în momentul în care merge la cardiolog: e cumva tratat pe partea de cardio.
02:49 dr. Simona Chirică: Merge în altă parte, e tratat pe partea aia, și practic internist, doar că e cumva echivalentul nostru, al medicilor geriatri, doar că în prezent, sau cel puțin în grada asta de pandemie, accesul la medicina internă a fost cumva mai limitat și datorită faptului că multe secții de medicină internă au devenit secții COVID. În fine, medicii de specialitatele interne sunt, în general, din ce am auzit eu, destul de solicitați.
03:18 dr. Simona Chirică: Și, ca să revin la întrebarea pe care mi-ai adresat-o, primul meu contact a fost atunci, în anul 5, și ulterior, da, în funcție de nota pe care am obținut-o la rezidențiat. Geriatria a fost și o opțiune de medic și cumva, orientându-mă, da, și în funcție de notă, și în funcție de ce mi-am dat eu seama că mi-ar plăcea mie să fac, asta a devenit o opțiune foarte bună pentru mine.
Primul an de rezidențiat 03:44
03:44 dr. Cătălina Voinea: Îți mai amintești cum a fost primul tău an de rezidențiat? Din punct de vedere al tensiunii sau al emoțiilor, al unui nou început?
03:55 dr. Simona Chirică: Da, și, surprinzător, chiar și în anul 2, în momentul în care am schimbat stagiul, să zic că au fost aceleași emoții datorate schimbării. Adică orice schimbare, eu sunt convinsă, că ne aduce un anumit procent de teamă de necunoscut și atunci se activează, practic, această frică și atunci apar emoțiile aferente, să zic așa. Da, cu atât mai mult cred că în anul 3, atunci când nici nu mă simțeam neapărat stăpână pe mine, nu eram neapărat, să zic, totuși, ca diferență față de anul 2, în care simțeam că am oarecare experiență de interacțiune cu pacientul, de contact cu spitalul.
04:41 dr. Simona Chirică: Și, efectiv, și faptul de a intra într-un colectiv de muncă. Da, asta a făcut, să zic, diferența în anul 1, că urma să am colegi de muncă, urma să am medicul cu care să lucrez propriu-zis. Adică nu era doar un stagiu de învățare și atât, era necesară o implicare mai multă. Înspre bucuria mea, să zic așa, mediul că eu am specialitatea de geriatrie, primul an din rezidențiat este obligatoriu pe geriatrie, adică, față de alte specialități în care poate ești obligat să începi cu alt stagiu, la noi începi cu geriatrie.
05:16 dr. Simona Chirică: Practic, eu mi-am ales centrul de la Ana Aslan, sediul central, aproximativ prin, mă rog, nu e chiar aproape de Piața Victoriei, dar aproximativ, pentru așa să fie mai la îndemâna tuturor, ca reper. Și da, colegii au fost foarte drăguți, am interacționat foarte mult cu colegii de anul 5, pentru că la fel este obligatoriu în rezidențiatul de geriatrie să finalizezi ultimele 6 luni pe stagiul de geriatrie. Și, practic, noi am interacționat mult cu colegii care, practic, s-au întors de pe celelalte stagii în ultimele lor 6 luni de rezidențiat.
06:00 dr. Simona Chirică: Și asta, adică, au fost foarte drăguți, am avut colegi mari, adică asta a fost un mare beneficiu. Știu că sunt colegi care merg pe alte stagii și cumva se nimerește să nu aibă colegi mai mari și asta, da, nu pot să-mi imaginez cât de dificil poate să fie. Nu, da, mi-au fost foarte drăguți și m-am simțit foarte bine.
06:00 dr. Cătălina Voinea: Foarte bine. Asta e o încurajare pentru cei care urmează să intre în rezidențiat, că majoritatea sunt speriați, ba de colectiv, ba de responsabilități, și orice sfat e binevenit.
O zi din viața unui rezident + atribuții 06:32
06:30 dr. Cătălina Voinea: Poți să ne zici cum arată o zi din viața unui rezident propriu-zis și cam ce atribuții are un medic rezident pe această specialitate?
06:41 dr. Simona Chirică: Păi, un medic rezident pe geriatrie nu cred că face altceva decât face un medic rezident de pe alte specialități, pentru că practic sunt atribuțiile medicului rezident, care alea sunt, le cunoaștem, nu sunt altele. N-ai, într-adevăr, neavând parafă, n-ai greu de decizie, așa că bineînțeles că vei lucra cu un medic coordonator. Este coordonatorul de rezidențiat, care practic, adică el are în evidență rezidenții care sunt pe stagiul respectiv în acel moment, dar coordonatorul de rezidențiat, în funcție de spitalul unde lucrezi, dacă sunt și foarte mulți rezidenți, îi va repartiza la colegi medici care au nevoie de ajutor.
07:24 dr. Simona Chirică: Așa că nu e neapărat, să zic, repartiția într-un cadru universitar de fiecare dată. Adică sunt și medici care nu sunt cadre universitare și sunt medici care lucrează în secția respectivă unde există coordonatorul respectiv de rezidențiat și, practic, tu ești repartizat să lucrezi la ei. Și că ai atribuții, în principal, ce îți pune medicul coordonator să faci. Adică aici depinde și de anul de rezidențiat în care ești, pentru că sunt anul și nașii de medicul cu care lucrezi.
07:54 dr. Simona Chirică: Poate să te lase de la început să faci mai multe chestii, mai puține. În cazul meu, cam de fiecare dată, aveam de făcut eu vizita mică, între ghilimele, în care mergeam la pacienți, luam tensiunea, întrebam, mă rog, asta ca evoluție, îl întrebam cum i-a fost de pe o zi pe alta, dacă în începuția mea la geriatrie, pacienții stau internați destul de mult timp. Adică, propriu-zis, pe geriatrie, noi avem sistemul de spitalizări de zi sau lucruri de genul ăsta. Așa că, odată ce internezi un pacient, chiar o numărești două săptămâni, adică două săptămâni, pe zi, ce se întâmplă cu el.
08:31 dr. Simona Chirică: În momentul în care îl internezi, stai de vorbă cu el, afli istoricul, îi culegi toate documentele medicale pe care le ai, întocmești foaia de observație cu examenul clinic, cu tot ce ai văzut tu la el și, ulterior, asta s-a întâmplat la mine și pe stagiul ăsta pe care sunt acum, de medicină internă, și pe geriatrie, după discuția cu pacientul, prezentam cazul medicului cu care lucrez și, eventual, veneam cu propuneri de tratament, că, practic, eu aveam ocazia să-mi antrenez, practic, acest skill, care e skill-ul cu care noi, practic, deputăm și asta vom face ca medici specialiști ulterior.
09:15 dr. Simona Chirică: Cu propuneri de tratament, cu explicații de ce dau aia, de ce nu dau aia, ne uităm și pe analize, vedem, adică, cu între a ține, foarte benefică din punctul meu de vedere chiar cu chestia asta. rămâie, Adică eu, până să am acest contact în care să am logica asta, că urmăresc asta pe analize, dau tratamentul ăsta, eu nu am reușit să rețin foarte multe patologii la nivel de detaliu,
09:40 dr. Simona Chirică: la care de abia acum am reușit să o fac, pentru că pentru mine are sens mult mai mult acum, când văd o evoluție, când văd ce se întâmplă dacă fac asta și dacă nu fac asta. Așa că cam asta a fost pentru mine până acum, ca medic rezident, ce am avut de făcut.
Îndrumătorii de rezidențiat 10:00
09:58 dr. Cătălina Voinea: Ai menționat la un moment dat despre coordonatorul de rezident, de rezidențiat, și vreau să te întreb dacă îndrumătorii aceștia pe care îi aveți acolo chiar se ocupă de voi, dacă există un proces didactic sau te lasă așa? La voia ta.
09:58 dr. Simona Chirică: Păi, o să mă exprim separat, pentru că am perspectiva stagiului de bază de pe geriatrie din primul an și acum de pe cele două luni de când sunt pe stagiul de interne.
10:28 dr. Simona Chirică: Pe stagiul de geriatrie am fost rezidenta direct a coordonatorului de rezidențiat, a unui profesor, pentru că nu erau cumva foarte mulți medici. Mulți erau și detașați. A fost și perioada asta acum de pandemie, care nu e chiar un reper foarte bun, din păcate, pentru viitorii colegi, pentru că multe lucruri care s-au întâmplat la noi așa, în condiții restrânse, cu pacienți puțini, cu foarte mulți medici detașați, nu sunt neapărat un baseline, să zic, legat de cum va fi pentru ei anul următor sau când condițiile nu vor mai fi așa.
11:02 dr. Simona Chirică: Eu spun de cum a fost la mine acum. Noi am funcționat cu capacitate redusă, am avut într-adevăr destul de puțini pacienți, pentru că era restricția cu maximum un salon și toate chestiile astea de distanțare fizică. Chiar asta am învățat ad-o profesor: cu distanțare socială nu e chiar un termen foarte corect. Social, da, distanțarea fizică face diferența, cu masca și așa, socială. Eu sunt cu tine aici acum. Dacă suntem fizic, nu suntem noi un aluia, da?
11:38 dr. Simona Chirică: Da, și am, practic, domnul profesor are foarte mulți pacienți, adică chiar și în perioada de restricții și tot ce se poate, el are suficient de mulți pacienți încât să putem să fim mai mulți rezidenți, adică și totuși să avem fiecare unu, doi, trei pacienți, adică foarte ok.
12:06 dr. Simona Chirică: Și, practic, făceam, am făcut lucrurile de care ți-am spus mai devreme și, în interior, discuțiile cu domnul profesor și propunerile de tratament, exact așa cum... Adică nu am simțit o diferență că, uite, nu am putut să am acces la dumneavoastră, că era coordonator și, uite, nu e ca la un medic. Adică a fost foarte ok din punctul ăsta de vedere. Într-adevăr, e o diferență când sunt mai mulți rezidenți și când este unul singur sau doi sau mai puțini. Și asta urma să spun ca diferență față de unde sunt acum, repartizată la o doamnă doctor de... medicul coordonator pe secția de medicină internă.
12:49 dr. Simona Chirică: Și am, adică eu, cumva, sunt rezidenta care stau, adică, multe luni, am fost cea care, se știa de mine, că voi sta cel mai mult acolo. Eu am 5 luni de medicină internă. Am avut, la un moment dat, niște colegi de pe dermatologie care veneau să facă și stagiul de reumatologie. Că aici, unde sunt eu, pe secția de medicină internă, e cumva interne cu reumato combinat. Că m-am gândit că mi se potrivește mai bine să fac internele în acest fel, pentru că de destul de multe ori noi nu tratăm, cel puțin în București, noi nu avem, nu tratăm foarte multă patologie acută în geriatrie.
13:31 dr. Simona Chirică: În Iași, în Cluj, se tratează, dar la noi, în București, mai puțin. Așa că, pentru ce am simțit că voi face eu ulterior, am ales să fac ceva care se potrivește, să zic, mai bine. Și atunci am avut colegi care stăteau mai puțin în luni de zile și cumva am simțit că eu am fost baza acolo, că eram rezidenta de cel mai mult timp, urma să stau cel mai mult timp și atunci am simțit cumva,
13:59 dr. Simona Chirică: pur și simplu, chestia asta de responsabilitate puțin mai mare. Adică asta am simțit și mi-a fost de folos și încă mi-este de folos să experimentez și lucrul acesta, să zic, ca diferență. Dar în rest, absolut același lucru, aceleași discuții cu propunerile de tratament, doar că aici e și un flux un pic mai rapid, că sunt și spitalizări de zi, pacienții vin repede, pleacă alții repede, fluxul foilului e mult mai rapid. Diferențe de cum funcționează fiecare secție.
14:28 dr. Cătălina Voinea: Revenind la stagiul de geriatrie, se fac gărzi pe această specialitate?
14:34 dr. Simona Chirică: Pe stagiuri de bază, nu știu să zic în... sau nu mai știu, poate am știut la un moment dat cum este în Cluj și în Iași, unde mai sunt centre de geriatrie. În București nu se fac, pentru că niciunul din coordonatorii de rezidențiat din București nu fac ei înșiși gărzi și practic, din câte știu, nu medicii de geriatrie, că dacă este un spital și are cameră de gardă, stau medicii, sau, de fapt nu, hai să nu zic prostii, noi, rezidenții pe geriatrie, nu facem gărzi, nu știu dacă sunt medici, poate, care mai fac,
15:11 dr. Simona Chirică: de pe geriatrie, propriu-zis la spitalul respectiv, la camera de gardă, dar noi, coordonatorii noștri de rezidențiat, știu, că am vorbit cu colegi de la alte spitale, adică nu doar de la spitalul meu, că sunt trei centre de geriatrie în București: e institutul, unde sunt eu, este Spitalul Sfântul Luca, centrul de la Sfântul Luca, și mai e, era înainte, secția de la Otopeni, din cadrul Spitalului Elias, care acum, mă rog, s-a desființat și este mutată tot la Sfântul Luca, așa că sunt doi coordonatori de rezidențiat la Spitalul Sfântul Luca și unul unde sunt eu.
15:45 dr. Simona Chirică: Și rezidenții de acolo, toți, moratorii, nu fac gărzi. Pe stagiul de geriatrie, când mergi pe alt stagiu, de exemplu cardio, vei face publicul politicii din spitalul respectiv.
Cele mai frecvente patologii 16:00
15:57 dr. Cătălina Voinea: Dar în ceea ce privește patologiile, care sunt cele mai frecvente patologii pe care le întâlniți?
16:05 dr. Simona Chirică: Cele mai frecvente sunt, în principal, patologiile cele mai frecvente de la vârstnici: hipertensiunea, nu prea sunt vârstnici să nu aibă hipertensiune, foarte mulți au și diabet, nu mai zic toate patologiile articulare, că toți dezvoltă artroze, artrite, mă rog, artroze poate care au debutat cu inflamație și atunci sunt și înspre partea inflamatorie puțin. Practic și asta este o componentă, să facem diferența dintre artroze și artrită, ne uităm pe radiografii, vedem ce se întâmplă cu pacientul respectiv.
16:43 dr. Simona Chirică: Și da, practic, avem medicația de pe partea de cardio, în care noi gestionăm și vedem ce se întâmplă cu pacientul respectiv este bine echilibrat, și altă componentă absolut particulară și foarte esențială este componenta prin care noi evaluăm tulburările neurocognitive. Noi avem de rutină niște chestionare pe care le facem la toți pacienții, MMSE, MoCA și cum îi spune la cel pentru evaluarea stării de dispoziție. Practic, MMSE și MoCA evaluează tulburarea neurocognitivă, adică dacă noi surprindem o demență, practic, se consideră când este deja un stadiu mai avansat, adică tulburare neurocognitivă ușoară, moderată, severă, care ar fi cumva echivalentul unei demențe.
17:37 dr. Simona Chirică: Și noi, practic, asta facem, facem aceste teste și vedem dacă surprindem o demență sau doar un echivă la depurul. Și testul acesta de evaluare a dispoziției este testul care evaluează practic depresia și, așa cum poate nu se întrebeștim, foarte mulți pacienți în vârstă suferă de singurătate, drept pentru care depresia este frecvent întâlnită, și depresia le agravează multe patologii pe care le au, agravează foarte mult și tulburarea neurocognitivă, este un factor care practic contribuie la instalarea demenței,
18:17 dr. Simona Chirică: nu e doar asta, chiar recent am desfășurat un studiu unde sunt eu acum, pe secția de medicină internă: practic, am aplicat aceste chestionare și la pacienți care nu ar fi propriu-zis încadrați ca pacienți geriatrici, adică la pacienți și de 40 de ani, deși oricum delimitarea asta nu este foarte exactă, pentru că pe de o parte vorbim de vârsta cronologică, în care pacientul geriatric e de peste 65 de ani, dar ținând cont că avem persoane care au
18:52 dr. Simona Chirică: tot felul de factori de risc în viața lor, care predispun la apariția unei tulburări neurocognitive precoce, îmbătrânire practic precoce, nu doar a părții de componentă neurologică, ci în sistemul lor, organismul lor este îmbătrânit de afecțiunile pe care ei le au, cât din ele, preocupate de tratate corespunzător, și practic apare îmbătrânirea asta precoce și o persoană la 50 de ani poate să fie la fel de bolnavă ca cineva la 70 și atunci să fie un pacient geriatric chiar și după vârsta de 40 de ani.
19:28 dr. Simona Chirică: Geriatria nu se ocupă numai de partea asta, este și componenta de gerontologie, în care noi practic discutăm cu pacientul și încercăm să facem prevenție a îmbătrânirii precoce. Adică aici practic vine cu atât mai mult zona în care pacientul, dacă e interesat, de felul în care mănâncă, de ce face în viața lui, de ce boli are, care sunt tratate, care sunt controlate sau nu poate. Noi îl evaluăm practic din cap până în picioare, cu tot ce mănâncă, cu tot ce face, cu tot ce...
19:54 dr. Simona Chirică: Cu atât mai mult aplicăm și testele astea cognitive, să vedem în ce stadiu este, și practic noi îl putem și gestiona, adică putem face partea asta de prevenție, avem o discuție, avem o consiliere și practic îl urmărim și vedem să-i fie cât mai bine să îmbătrânească cât mai frumos. Da, și cam asta e, în ce m-am apătut puțin. Sper că am răspuns la întrebare.
19:54 dr. Cătălina Voinea: Da, exact. Ai răspuns chiar mai mult decât trebuia, fix de ceea ce căutam, ca oamenii să știe exact la ce să se aștepte. Că tot ai vorbit atât de mult despre pacienți,
Caz interesant 20:30
20:29 dr. Cătălina Voinea: sunt curioasă dacă ai un caz interesant despre care ai putea să ne povestești.
20:29 dr. Simona Chirică: Da. Păi, ce mi-ar plăcea de fapt să povestesc și mi se pare mult mai util pentru această sesiune nu este vorba de un caz, ci pur și simplu de o multitudine de cazuri, și o să încerc un pic să detaliez ce am început mai devreme, ca să fie și subiectul încheiat și să fie de folos cât mai mult.
20:57 dr. Simona Chirică: Legat de studiul ăsta pe care l-am desfășurat două aici și care este studiul cu care eu m-am înregistrat și am fost acceptată, chiar astăzi am urmărit și am văzut că este admis, destul la cum vreți să ne mici în internă din acest an, și este un studiu în care eu am aplicat, ca să spun asta testele acestea cognitive și testul acesta de depresie pacienților internați pe secția de medicină internă, și undeva după vârsta de 40 de ani. Acum, ce rezultate, pot să zic eu, fascinante?
21:32 dr. Simona Chirică: Bine, ele sunt cunoscute, arhicunoscute, și mai sunt studii făcute de genul ăsta la nivel internațional pe partea de geriatrie, că pentru noi nu sunt lucruri noi, să zic. Dar foarte mulți medici din foarte multe specialități, dacă n-au interacționat foarte mult cu specialitatea noastră, cu specialitatea geriatriei, sau poate mai mult chestia asta, că geriatria n-a existat ca stagiu obligatoriu de făcut la facultate, inclusiv până la generația mea, sunt colegi care nu știu cu ce se ocupă.
22:03 dr. Simona Chirică: Adică dacă nu, nu știu, nu au făcut această materie de care v-am zis, în care aleatoriu, într-o materie cu totul despre altceva, despre cum redactezi licența și partea asta, să fie un medic care să și povestească puțin despre partea asta. Acum am înțeles că s-a rezolvat problema, adică după generația mea, colegii care au intrat la medicină fac, adică a fost introdusă ca materie obligatorie de stagiu și stagiul de geriatrie. Pentru că a fost situația asta foarte mulți ani, sunt medici care nu știu cu ce ne ocupăm noi, nu știu nimic despre această specialitate, adică și din generația mea, că deja pot să zic și din generația mea, și medici și mai în vârstă.
22:45 dr. Simona Chirică: Și practic ei poate nu sunt familiarizați cu toate conceptele extravenoțiunilor astea și atunci m-am gândit cu atât mai mult: hai să merg la un congres de medicină internă să vorbesc și despre ceva ce facem noi, ca cu ocazia asta să afle mai multă medicină mai de folos pentru pacient. Și practic, ce am descoperit și eu în studiul respectiv, acum n-am un procent foarte mare și chestii, că nu l-am finalizat cu aceste detalii, dar am văzut așa că factori foarte agravanți pentru instalarea de tulburări neurocognitive sunt diabetul zaharat, alcoolul, depresia,
23:28 dr. Simona Chirică: mă rog, singurătatea de care am discutat, patologiile cardiace, insuficiențele cardiace și toată partea asta, și cam asta. Adică astea, și cu atât mai mult dacă ele coexistă, este foarte rău. Am examinat un pacient de 38 de ani care avea toate lucrurile astea asociate și a avut tulburare neurocognitivă moderată, adică nici măcar minoră. Adică el, practic, din punct de vedere cognitiv, la 38 de ani avea mintea unui om de 80.
24:09 dr. Simona Chirică: Adică se pot întâmpla lucruri de genul ăsta dacă oamenii nu iau în serios patologiile pe care le au și nu tratează corespunzător ce se întâmplă cu ei. Diabetul zaharat are o influență foarte mare, alcoolul, observat de asemenea în loturile mele de pacienți foarte frecvent, să zic așa, ca, și mine urât să spun, ca personaj, ca fenotip, nu mai știu care e termenul exact, pacientul bărbat de 50-60 de ani cu consum cronic de etanol,
24:39 dr. Simona Chirică: că sunt foarte mulți, și puțin am noi în țară bărbați care se încadrează la partidurile asta, la 50-50 de ani, cam așa, toți cu tulburare cognitivă minoră, nu că unul mai scăpat, nici unul nici studiu meu, așa, și practic e un factor foarte important, care e un factor întornichijat adică mi se pare că e și partea asta în care nu se vorbește atât de mult despre asta, nu se conturează din punctul ăsta
25:07 dr. Simona Chirică: de vedere, nu se vorbește că, uite, un lucru de asta se reale pentru că asta se întâmplă. Niște factori de risc ar fi cunoscuți, adică nu e ceva ce nu am descoperit acum, și eu chiar cumva am făcut drumul invers, că eu în principal nu am citit neapărat foarte mult pe partea asta în literatura de specialitate, să văd că acești factori sunt chiar consacrați, adică nu în fiecare caz, în partea de pacient,
25:33 dr. Simona Chirică: și la minunceau ei în comun, ce patologie au, așa, deci s-au suprapus aceste lucruri exact, perfect, ca în literatura de specialitate, în studiile asemănătoare, care au luat-o așa, în calcul, factorii de risc care practic au contribuit sau au agravat sau au dus la debutul tulburărilor neurocognitive la vârste precoce, la vârste tinere, tulburări cognitive în fază precoce.
25:33 dr. Cătălina Voinea: Într-adevăr, e un studiu... Nu, am mult chiar este, adică și pentru mine este o surpriză, chiar mă bucur că te-am invitat și că ai adus în discuție acest studiu, pentru că mi se pare fascinant: la 38 de ani, practic, cumulând atâția factori, să ajungi la... Wow.
25:33 dr. Simona Chirică: Da.
Cât de solicitantă este această specialitate 26:20
26:19 dr. Cătălina Voinea: Ce poți spune despre tine ca om acum? Cât de solicitantă este această specialitate din punct de vedere al programului și dacă îți permite să ai timp și de viață personală?
26:19 dr. Simona Chirică: De când sunt acum aici, pe stagiul de medicină internă, a fost un început destul de greu, atât din punct de vedere al fluxului de pacienți foarte mare, cu care eram obișnuită un an de zile, foarte multă patologie nouă, pentru că pe secția asta eu a trebuit
26:54 dr. Simona Chirică: deodată să văd și patologie reumatică, să știu toate tratamentele de pe reumato, să știu anticorpii, să știu toate chestiile astea, care nu mi-au plăcut în facultate, din care n-am înțeles nimic, și acum au sens și vreau să le rețin cumva fără să vreau, pentru că înțeleg ce se întâmplă cu pacientul ăla, în volna, ecografie musculoscheletală, adică sunt lucruri care încep să se coreleze, văd de ce apar anumite modificări pe radiografie. Așa, doamna doctor cu care
27:26 dr. Simona Chirică: lucrez eu acum are foarte mulți pacienți și cu hepatite, și cu ciroze, și cu partea asta de gastro, să zic așa, și nu mai zic și de patologia de pe cardio, cu tratamentul, managementul insuficiențelor cardiace, hipertensiune. Au venit așa, poate, deodată, specialități într-una și practic nu ne-a fost foarte greu la început, adică eram copleșită, dar în același timp am simțit că pot să învăț enorm de mult și practic m-am lucit foarte mult.
28:03 dr. Simona Chirică: Adică eu fac asta și încă și acum. Adică din propria inițiativă nu vreau să scriu foi cât sunt în programul de muncă, pentru că mi se pare că pierd ce se întâmplă în spital. Adică sunt foarte mulți medici și sunt atât de deschiși să mergem și să învățăm practic de la fiecare dintre ei, încât merg acolo, văd o chestie. Eu merg dincolo, văd o ecografie abdominală, mai merg acolo să discut despre o radiografie. Nu știu, bine, ieșe mișinie felul ăsta.
28:34 dr. Simona Chirică: Adică n-am avut o problemă, să zic, să mă intutrez așa și să reușesc așa să văd de la fiecare, și cu bunăvoință, și cu foarte mult respect și recunoștință, să întreb pe toată lumea și să rog pe fiecare, când am avut o întrebare, să primesc o lămurire sau un lucru de genul ăsta. Și, practic, eu acum sunt încă în faza în care stau cu doamna doctor și pun întrebări și discut despre ceva, despre lucruri, despre orice fel de chestii, că eu citesc și vin cu foarte multe întrebări.
29:05 dr. Simona Chirică: Și, practic, după ce se termină programul de muncă, eu stau și fac foile, că atunci medicii pleacă și, practic, nu am să mă învăț atunci, că n-am de la cine. Și fac foile, adică cam așa sunt acum, așa că viața mea personală am nevoie de o două în jumate, că de asta am limitat și un pic activitatea pe Instagram. Eu m-am mai tot zis așa că n-am mai avut timp, dar nu m-am explicat la un moment la care am făcut acum.
29:34 dr. Simona Chirică: Și voi mai fi încă două în jumate pe stagiul de interne. Acum, na, față de început, nu mai îmi ia atât de mult timp să învăț. Adică nu mai sunt atât de multe chestii pe care trebuie să le învăț în același timp, dar mereu cumva apar patologii noi, e foarte interesant, că avești foarte multe cazuri rare, și boli rare am văzut foarte merumată e foarte interesant și, da, mereu am de citit despre ceva.
29:58 dr. Simona Chirică: Dar, cel puțin în relația mea personală, noi am, eu am mai zis asta pe Instagram, o să recomand și o să promovez, cred că până mor, terapie, pentru că pentru noi am făcut minuni. Adică noi am făcut terapie de cuplu și cognitiv-comportamentală și practic am învățat ce se întâmplă cu noi, ne-am învățat pe noi înșine cum reacționăm, de ce reacționăm, toată partea asta în care îți cunoști trigger-ele și cunoști ce faci în interacțiunea cu ceilalți, când eviți, când îți apasă butoanele, care sunt butoanele și lucruri de genul ăsta.
30:37 dr. Simona Chirică: Și practic am învățat să comunicăm în cuplu lucruri care, mai ales dacă provii dintr-o familie disfuncțională în care părinții s-au certat, și sunt convinsă că e cazul aproape la toți, în care părinții s-au certat, nu știu dacă e cineva care n-a avut o familie în care să se certe cineva, și practic, nu știu, nu s-a pus așa accent pe ce înseamnă de fapt o comunicare în cuplu și cum trebuie să exprimi nevoile și cum trebuie să ajungi la anumite
31:07 dr. Simona Chirică: compromisuri, și că nu e de fapt greșit să faci compromisuri, așa cum spune multă lume, în fine. Și practic am ajuns în punctul ăsta în relație, și Alex e și el acum foarte concentrat pe carieră, că are acum niște proiecte. Adică, cumva, când ne întâlnim și discutăm fiecare despre ce facem, în punctul ăsta nu se simte că lipsește ceva, adică nu simțim nici că nu stăm suficient de mult, că fiecare minut pe care îl prindem,
31:34 dr. Simona Chirică: cum îl petrecem împreună și, nu știu, eu cumva anii de muncă din terapie îi văd acum, din punctul meu de vedere, adică nu suntem în punctul în care să ne luăm la puțite că tu de ce lucrezi prea mult, tu de ce nu stai cu mine, tu de ce nu știu ce nu faci. Și da, am ales conștient să mă ocup de... singura mea să zic, lucruri care mă îndecășește un pic cam tare e că
31:58 dr. Simona Chirică: n-am mai fost la sală, în ce cuzești la sală după ce am în fiecare zi aproape. N-am mai avut timp să merg și la sală. Mi-am propus acum, am zis că, dacă tot nu-mi mai ia atât de mult timp toată partea asta de citit, fiecare zi în care reușesc totuși să plec mai devreme de la muncă să merg la sală, măcar atunci Nu-mi mai propun cât, de două ori, de trei ori, cât o fi, și o dată, dacă merg, e bine. Apropo și de «mult sau nimic», că m-am confruntat și cu chestia asta. Și da, cam asta e și viața personală, e un voron, e bine.
31:58 dr. Cătălina Voinea: Cum te menții la curent?
Materiale de studiu utile 32:30
32:32 dr. Cătălina Voinea: Cam ce materiale de studiu folosești?
32:35 dr. Simona Chirică: În principal citesc ghidurile, adică ghidurile internaționale. Dacă, de exemplu, am o lămurire legată de, nu știu, tratamentul hipertensiunii, iau ghidul de cardio și citesc de acolo. M-a învățat oricum și doamna cu care lucrez acum, adică până să lucrez cu dumneaei chiar nu știam că există un ghid pentru orice, adică habar n-aveam. Adică tu mă tot chinuiam să citesc din cărți, dar în cărți e chestia asta, că spunem 20 de pagini o idee și, gen, până la urmă, ok, am văzut asta, dar până la urmă cu ce o tratez?
33:09 dr. Simona Chirică: Adică, nu știu, mi se părea că trebuia să petrec cumva foarte mult timp numai săpând printre informații și chiar nu știam că pot să mă folosesc foarte bine strict de ghiduri. Mi-a trimis doamna doctor ghiduri pentru orice, pentru trombembolism, pentru dislipidemii. Adică tot ce am nevoie în prezent găsesc în ghiduri și citesc de acolo. Adică vreau și vouă, și colegilor mai mici care ne urmăresc, să intrați să căutați pur și simplu un hypertension guideline cel mai recent, sau de orice lămurire aveți voi, și intrați și găsiți acolo și vă lămuriți.
33:09 dr. Cătălina Voinea: Ok. În străinătate ai auzit
Posibilități de practică/stagii în străinătate 33:50
33:49 dr. Cătălina Voinea: de ceva posibilități de practică, de fellowship-uri, unde se poate duce medicul rezident?
33:49 dr. Simona Chirică: Legat de plecatul în afară, nu știu să fie ceva diferit legat de orice specialitate. Eu, din ce știu, te duci practic la un spital universitar dintr-o altă țară. Știu că în Franța este accesul foarte ușor, adică singurul blocaj e limba, dacă te duci acolo, și de-aia te așteaptă, din cât am înțeles, pentru că au și, adică, au nevoie de oameni
34:24 dr. Simona Chirică: și, ce e greu, salariile nu sunt extraordinare și atunci nu prea se înghesuie foarte tare lumea, și muncești destul de mult, dar și înveți pe măsură, pentru că, tocmai că au nevoie de oameni, practic ai putere de decizie așa și devii destul de independent. Și știu că și în Anglia se poate merge, adică cunosc persoane care au plecat în Anglia, în principal, mergi undeva, trebuie să te accepte cineva, spitalul, din câte am înțeles, sunt
34:57 dr. Simona Chirică: persoane care efectiv au dat mail la, nu știu, la resurse umane, la spitalul respectiv unde și-au dorit să meargă, au spus că vor să meargă să lucreze și acolo. Și acum, nu știu exact dacă se poate peste tot obține să fii și plătit. Eu, de exemplu, am avut un coleg pe geriatrie care a plecat trei luni să facă geriatrie în Israel și l-a ajutat coordonatorul de rezidențiat să meargă acolo, dar, din câte am înțeles, nu a fost plătit, așa că nu știu exact cum e.
35:31 dr. Simona Chirică: Și Israelul mai e și o țară scumpă, deci... Da. Așa că, da, adică nu știu mai multe decât ce am zis până în acest punct. Adică nu e nimic diferit la geriatrie. Poate mai mult: geriatria este foarte extinsă ca specialitate în țările europene. Adică, cumva, la noi e la un nivel mult mai mic, că nu avem medic geriatru în absolut toate spitalele. Adică sunt centrele astea, dar nu e de rutină să găsești un medic geriatru pur și simplu oriunde, în orice spital.
36:02 dr. Simona Chirică: Pe când în afară este, în țările europene și în America, adică, cumva, peste tot găsești medici geriatri. Adică este o colaborare asta interdisciplinară între medicii de calde secții împreună cu medicii geriatri. Așa că, da, mersul în afară ar fi teoretic o experiență în care să înveți lucruri noi și să înveți și lucruri de implicare poate mai mare decât există aici, în sistemul actual.
Alte centre de pregătire 36:30
36:28 dr. Cătălina Voinea: Dacă ne întoarcem la noi în țară, ce lucruri bune ai de spus despre alte centre de pregătire?
36:37 dr. Simona Chirică: Din ce am mai vorbit cu ceilalți colegi, am colegi care sunt foarte entuziasmați de spitalul, de centrul de la Sfântul Luca. Adică, na, nu am chiar foarte multe centre ca să vorbesc și să fac diferențe. Alea două care sunt, sunt foarte bune. Dar chiar nu știu cum este la Cluj, nu știu, nu știu deloc, adică nu am niciun coleg cu care să fi vorbit, care să fie acum în prezent acolo și să știu, sau să fi fost și să știu cum este.
37:07 dr. Cătălina Voinea: Ce atestate își poate lua medicul rezident? Ce poate să facă în timpul rezidențiatului ca să se dezvolte?
37:15 dr. Simona Chirică: În timpul rezidențiatului poți să faci foarte multe cursuri. Dacă vrei să înveți despre nutriție, că asta fac și eu acum, am răzut să am lucruri de nutriție, mi se pare foarte important să gestionezi și timpul de vedere, adică să poți să discuți cu omul inclusiv de la: uite, tu pățești niște lucruri pentru că și mănânci. Că multe lucruri, foarte multe afecțiuni se dezvoltă, diabetul zaharat, pentru că mi le plac multe din ele, în afară de cele familiale,
37:45 dr. Simona Chirică: le placă și din alimentație și din ce face ce mă ia în casă și mi se pare aici, mă rog, cu partea de nutriție sunt mai multe lucruri de spus, că, de exemplu, la pacienții geriatrici foarte mulți dintre ei au impresia că e ceva greșit să mănânce carne, toți au impresia că fac gută. Mă rog, sunt așa, cumva, la noi în țară și niște chestii de astea, oamenii au niște pixuri și trebuie întâi să îi îngrijești,
38:09 dr. Simona Chirică: să le scoți asta din cap, că nu, nu fac gută dacă mănâncă carne. Guta apare dacă ai o insuficiență renală, adică apare în alte contexte, și nu oricum nu toată carnea duce la gută. Sunt organele, care conțin cantitatea mai mare de acizi, care vin în rând, pe alea le reducem, dar chiar și când avem un atac de gută sau ceva, pe alea le scoatem de fapt în acel moment, până se duce episodul, până tratăm episodul de gută.
38:36 dr. Simona Chirică: Da, și, mă rog, excesele trebuie evitate, dar asta ar trebui să o facem cu toții, adică nu e ceva care neapărat facilitează guta sau, na, sunt niște chestii care trebuie discutate cu omul, legat de ce știe el din popor și care e de fapt informația reală. Și altceva nu știu să fie propriu-zis în timpul rezidențiatului.
38:57 dr. Simona Chirică: De exemplu, noi putem să facem, să avem atestat și pe partea de ecografie generală, așa cum poate să aibă practic orice medic de clinică, dar am înțeles că nu e mai greu pe perioada rezidențiatului, că cei care acordă atestatul respectiv au niște liste de așteptare foarte mari și că abia reușești ca specialist cumva și fac practicajul asta, și e destul de neplăcut că nu poți termina rezidențiatul deja cu această competență, dar asta este, că, fiind practic ceva ce pot să facă toate specialitățile clinice, se ministra de oriunde cei care vor să aibă experiența asta. Și practic, mă rog, competență este terminologia veche, atestat se spunea un moment nou.
39:43 dr. Simona Chirică: Și la noi, la geriatrie, ne putem lua atestat și în interpretarea astfel de sistometrie examenului de exact, și asta e ce știu eu că putem face noi. Și mai este, de exemplu, și atestat oficial de interpretare a testului MoCA, unul din acele teste cognitive de care am spus. Acest test MoCA e cumva un pic mai elaborat și se consideră că, ca să fii, cum ar veni, foarte competent să faci interpretarea corectă, există și un atestat internațional, care e contracost, îl faci și obții certificarea de a interpreta testul MoCA.
40:20 dr. Cătălina Voinea: Te întreb de atestate pentru că am primit două întrebări, unde întrebau dacă există gerontopsihiatria și, dacă da, cu ce se ocupă, și aceeași întrebare, dacă există reabilitare geriatrică și cu ce se ocupă.
40:20 dr. Simona Chirică: Reabilitare geriatrică, sincer, nu știu să vă zic, nu știu nimic despre asta, și despre gerontopsihiatrie pot să vă zic că a fost la un moment dat un curs care s-a făcut, nu este o supraspecialitate sau competență sau lucru de genul acesta.
40:52 dr. Simona Chirică: A fost un curs care s-a făcut la un moment dat și acum nu mai există. Adică nu mai există așa ceva. Noi oricum avem, ca medici geriatri, avem și stagiul de psihiatrie și avem competența de a iniția anumite medicamente care practic sunt comune, pe care le poate iniția și medicul psihiatru, și sunt acestea care se dau în demențe: memantina, agapentina. Așa că pe astea le avem, practic, prin intermediul rezidențiatului în sine, competența de a le iniția, că nu trebuie ceva suplimentar pentru asta.
Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 41:27
41:26 dr. Cătălina Voinea: Ca posibilități de angajare, ce întâlnim după terminarea rezidențiatului?
41:32 dr. Simona Chirică: Ca posibilități de angajare, nu este la fel nici ceva diferit față de alte specialități. Așa cum știm cu toții, care suntem rezidenți, cât timp nu ai un post obținut prin concursul de rezidențiat, mi-e în rest e mai greu, adică e șansa și norocul fiecăruia, dacă s-a scos un post în perioada respectivă, dacă a luat concursul, dacă lucruri de genul acesta. Și le rămâne, bineînțeles, și varianta de cabinet individual, așa cum are și fiecare altă specialitate, sau posibilitatea de a lucra într-o clinică privată, adică există medici geriatri care lucrează prin clinici private, cabinete individuale. Deci, practic, e cam la fel ca la orice altă specialitate.
41:32 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Satisfacția cea mai mare în această specialitate 42:21
42:21 dr. Cătălina Voinea: Pentru tine, care este satisfacția cea mai mare pe care o întâlnești în această specialitate?
42:30 dr. Simona Chirică: Da. Până acum, cel puțin, nu știu care va fi la final, dar până acum cel mai tare m-au impresionat pacienții efectiv vârstnici, care nu mai aveau, să zic, adică fie locuiau singuri de foarte mult timp și nu mai exista practic altcineva care să le poarte de grijă și care să fie cu ei și să-i mai întrebe cum ai sunt și așa ei apreciază extrem de tare.
42:59 dr. Simona Chirică: Adică sunt super recunoscători, că, na, și fiind internați două săptămâni, e imposibil să nu creezi o conexiune. Adică te văd pe tine în fiecare zi, tu îi vezi pe ei și practic mulți dintre ei sunt foarte triști, dar ne-ai se atașează de noi și e foarte drăguță chestia asta, că simți că efectiv ai făcut o diferență și față de cum a venit omul ăla, cum era poate mai de răpăna sau poate a venit
43:26 dr. Simona Chirică: la internare, îl vezi cumva că, nu știu, fie legat de ce ai mai spus tu, sau efectiv chiar și schimbarea preconcepțiilor, răstura, că mulți vin și nu știu anumite lucruri și tu, dacă mai stai cu ei și le povestești și le explici, uite, asta e așa, asta nu e așa. Foarte mulți dintre ei spun: uite, chiar nu a stat nimeni să-mi explice asta niciodată. E chestia asta cumva foarte întâlnită și au în comun foarte mulți pacienți.
43:51 dr. Simona Chirică: Pur și simplu chestia asta, că spun că nu a stat nimeni până acum cu mine să-mi explice. Adică, cumva, fie s-au întâlnit foarte mulți dintre ei cu medici care, bineînțeles, adică cumva aici trebuie văzut din perspectiva fiecăruia. Primesc într-un spital de urgență unde, nu știu, se întâmplă foarte multe lucruri în același timp. Medicul și-ar dori, dar nu are timp fizic să stea și să-ți explice atât de multe lucruri și să spună: uite, asta e pentru că asta, ailaltă pentru că asta.
44:20 dr. Simona Chirică: Și, practic, mulți dintre ei vin, sunt evaluați, primesc biletul de externare, încearcă ei să-l citească acasă, iau niște chestii așa cum scrie pe acolo. Foarte mulți dintre ei sunt ascultători și nu-și pun foarte multe întrebări, să zic, și știu că au încredere în tine că le-ai dat ce trebuie și iau, și iau că așa trebuie.
44:41 dr. Simona Chirică: Dar mulți dintre ei, când înțeleg de ce iau o așa, se întâmplă mai rar să, nu știu, deodată să zică ei că nu mai iau asta, că mă simt mai bine, sau foarte multe lucruri, practic, de necomplianță la tratament. Adică, cu cât omul înțelege mai bine de ce ia ce ia, cu atât mai mult crește aderența la tratament. Și asta se întâmplă dacă tu îi explici, dacă îi acorzi practic timpul ăla, pentru că asta înseamnă într-un fel să-l ai, și atunci, practic, asta face o diferență mare pentru ei, și asta, practic, asta am putea să le oferim noi, ca medici geriatri: pur și simplu timpul nostru ar putea să facă o diferență pentru ei.
Minusuri și provocări 45:25
45:24 dr. Cătălina Voinea: Ca minusuri și provocări, ce ai întâlnit?
45:28 dr. Simona Chirică: Ca minusuri și provocări, mă rog, aici, ca minusuri sunt, să zic, lucruri care sunt întâlnite și în alte spitale, adică nu toate spitalele sunt dotate cu tot ce trebuie, nu se fac toate analizele pentru că nu există, nu știu, poate în orice spital are toate secțiile posibile, lipsește, nu știu, un computer tomograf, lipsește un RMN, adică practic astea sunt impedimentele, pur și simplu, din zona în care te afli, și ai vrea să faci
45:59 dr. Simona Chirică: mai mult pentru pacient, dar nu poți, când ai cu ce, adică știi că anumite lucruri ar trebui diagnosticate dacă ai avea XYZ și, dacă nu le ai, asta este, trebuie să îl, adică tu îi spui: uite, asta mai este de făcut, și practic îl îndrumi ca la externare el să fie recomandat undeva unde să meargă, fie îi spui: uite, mergi la medicul de familie și te va îndruma să faci ce mai este de făcut, și ulterior se revisă, adică asta ar fi, să zic, minusul, care nu e doar la noi, cred că la orice specialitate. Practic, deja nu știu dacă mai ar fi neapărat un minus.
46:35 dr. Simona Chirică: Bine, acum nu e mai rău, bineînțeles, decât în altă parte, la un alt... nici măcar dacă era acolo. Dar nu cred că există oricum niciun centru care să le aibă absolut pe fapt. Nu știu dacă există, și eu nu știu, și eu, da, și ca și nu știu, rinat adică, lucrurile de care am zis mai devreme, care mai după mi-e satisfacția, că nu văd și altceva care ar fi un plus mai mare decât asta pentru mine n-a ilizit.
46:35 dr. Cătălina Voinea: Super.
Sfaturi pentru medici rezidenți 47:10
47:05 dr. Cătălina Voinea: Păi, noi am mai avea o singură întrebare pentru tine, și anume: ce sfaturi ai avea tu pentru viitorii medici rezidenți?
47:12 dr. Cătălina Voinea: Fie că vor să-și aleagă geriatrie, fie că sunt în prag să dea examenul de rezidențiat.
47:12 dr. Simona Chirică: Da. Sfatul cel mai mare pe care pot să-l dau, și asta e valabil și pentru studenți în principal: nu fiți duri cu voi, nu fiți aspri cu voi, nu vă pedepsiți mai mult decât trebuie, pentru că mare parte din toate lucrurile care se întâmplă nu sunt din cauza voastră.
47:40 dr. Simona Chirică: Este sistemul din facultate, care este bazat pe a se face delimitările astea între studenți, și poate mai mult la examenul de rezidențiat. Efectiv, ca să se facă departajările respective, trebuie să se stabilească niște criterii pe baza cărora să se facă. Și atunci apar diferențe. Normal că colegii care au o memorie mult mai bună nu vor depune atât de mult efort.
48:04 dr. Simona Chirică: Asta nu înseamnă că altcineva care nu are o memorie la fel de bună nu va fi un medic poate la fel de competent, când el va învăța pe practica lui medicală. Adică, cel puțin în cazul meu, vreau să zic că eu, de când lucrez, mă simt ca și cum am învățat, nu știu, de 10 ori mai multe lucruri decât am învățat toată facultatea, pe bune, deci mai mult decât în 6 ani de facultate, pentru că învățam niște lucruri
48:29 dr. Simona Chirică: din care eu nu știam care e esențial nu trebuia să învăț tot, pentru că asta mi se cerea. Când înveți tot, nu-ți dai seama, nu ești orientat, nu-ți spune cineva: cu asta chiar o să te întâlnești mai des, cu asta mai puțin, cu asta așa. Și, bineînțeles, că și volumul: cu cât înveți mai multe lucruri, cu atât uiți mai multe lucruri, adică și asta e direct proporțională, așa.
48:50 dr. Simona Chirică: Și ce îi sfătuiesc eu pe ei: să încerce să acorde cât mai multă atenție la ce fac când merg pe stagii fizic. Adică să acorde, pur și simplu, să vadă cum interacționează medicii cu pacientul, cum li se pare lor că răspund pacienții la anumite lucruri, adică să-și facă așa un feedback personal și să observe, adică să fie observatori și practic să învețe din ce se întâmplă în spital, pentru că lucrurile alea vor face diferența.
49:21 dr. Simona Chirică: Ce ai făcut la semio va face foarte mari diferențe când vei fi rezident și, îți trebuia să te trimită doctorul: fă un examen clinic, și tu acolo: stai, că făceam la semio, palpam burta; stai, că asculta minima, stai, că nu știu ce făceam. Și practic lucrurile astea se regăsesc în examenul obiectiv, adică practic ce faci la semiologie este examenul obiectiv, care este un lucru pe care îl vei lucra în fiecare zi, adică nu e ceva de care stai că poate îl faci sau poate nu îl faci; ăla o să îl faci.
49:49 dr. Simona Chirică: Și practic, la semiologia din anul 3, să fără de cât mai multă atenție la manevre. Dar, bine, acum, n-am practic, spun mulți că trebuie să știi toate semnele posibile, că dacă n-ai ecograf, că dacă nu știu ce, dar în realitate pierzi timpul dacă stai să faci toate semnele posibile. Cât timp ai ecograf, nu mai poți să te folosești de el, dar nu stai să faci semnul valului, când poți să
50:14 dr. Simona Chirică: pui și să vezi o pacetare ascită, și vezi asta la ecograf. Adică da, poți să te orientezi în primă fază, ca să-ți faci o idee cam ce are, dar nu o să... Cumva, voi învățați așa, în mare, cât de cât, măcar să fiți orientați. Și chestia asta: nu fiți duri cu voi și pur și simplu aveți încredere că va fi mai bine, că, cu siguranță, va fi mult mai bine.
50:36 dr. Simona Chirică: Când o să vedeți practic rodul muncii voastre, care o să se vadă practic în anul te liberi slinția atunci, practic, uitându-vă în urmă, o să vă dați seama despre ce a fost vorba de fapt. Până atunci, toată nu mă să vă dați seama, cu cărțile și cu cursurile, și nu mai e ca și cum nu vezi malul, nu vezi finalul. Și n-ai cum să-l vezi, că e foarte diferită experiența. Și aveți răbdare și aveți încredere, cum zic și toți colegii, că va fi mai bine și o să fie mai bine. Și cam asta e esențialul în ce pot să le transmit colegilor.
51:09 dr. Cătălina Voinea: Minunat! Păi, fiindcă am ajuns la final, vrem să-ți mulțumim că ai acceptat invitația și că a fost o adevărată plăcere să te avem aici și să avem această discuție, să te auzim vorbind, pentru că, cel puțin pentru mine, mi se pare că acest podcast poate să fie mai degrabă punerea pe hartă geriatriei și gerontologiei, nu numai pentru viitorii rezidenți, pentru studenți și pentru medicii care, cum ai zis la început, nu știu cu ce se mănâncă
51:35 dr. Cătălina Voinea: geriatria, și cu ocazia acestui podcast acum le-ai făcut o introducere și poate cât mai mulți o să-și aleagă această specialitate, și de aceea felicitări și mulțumim, pentru că se vede că o faci cu pasiune, și îți urăm mult succes pe mai departe.
51:35 dr. Simona Chirică: Mulțumesc și eu foarte mult pentru invitație, am zis toată o dată să fiu aici alături de voi și că am putut să fiu de folos și să răspund din ce am știut și cât am știut, și vă pup pe toți care ne-ați urmărit și vă mulțumesc mult de tot încă o dată pentru invitație.
51:35 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim și noi!
