Grile-Rezidentiat.ro Toate specialitățile Platforma de grile →

Medicină · Date rezonabile

Rezidențiatul de Geriatrie și gerontologie — cum e, realist

Varianta fără poleială despre rezidențiatul de Geriatrie și gerontologie: cui i se potrivește (și cui nu), cum îl descriu rezidenții reali, pragul național de intrare pe 5 ani și 2 episoade de podcast cu specialiști.

Medicină

Rezidențiat pe Geriatrie și gerontologie — cum e, realist

Date moderate

Cui i se potrivește

Ți se potrivește dacă ești empatic, răbdător și îți place medicina holistică — la vârstnic tratezi omul întreg, nu un singur organ, iar rolul tău e adesea să simplifici o schemă de medicamente încărcată.

Cui nu prea i se potrivește

Mai puțin pentru cine caută vindecări spectaculoase. Sunt 4–5 gărzi/lună, iar în primii ani timpul liber e puțin.

📊 Cum o descriu rezidenții: încă nu avem destule răspunsuri pe această specialitate. Completează studiul „Experiențe în Rezidențiat” ca să crească acoperirea.

🎧 Vizionează un episod de podcast cu un medic rezident pe această specialitate
  • dr. Maria Gavrilovici — episodul #103YouTube
  • dr. Simona Chirică — episodul #38YouTube
Citește transcrierea ↓
📈 Pragul național de intrare în rezidențiat · în creștere, +47 pct (2021→2025)
56256556158360920212022202320242025
609în 2025 · pe 5 ani: 561–609. „Național” = cel mai mic punctaj de admitere pe centre în anul respectiv (categoria „pe post” nu e inclusă)

Creștere netă pe 5 ani, neuniformă.

Vezi pe oraș, pe ani → g-rezi.ro/trends
Mai multe: date de pregătire, fapte verificate, potrivire

Profilul spre care înclină specialitatea

  • Mod de gândire: la mijloc, echilibrat
  • Acțiune vs. reflecție: înclină spre gândire și diagnostic, mai mult decât manualitate
  • Toleranță la incertitudine: înclină spre toleranță la incertitudine și încărcătură emoțională
  • Contact uman: înclină spre contact direct, continuu, cu pacientul
  • Stil de viață: la mijloc, echilibrat

Orientativ, din logica de potrivire a testului — nu un verdict.

Date de pregătire

  • Durată de pregătire: 5 ani
  • Tip de specialitate: clinică
  • Spor de specialitate: până la 15%, nivelul efectiv se stabilește per spital
  • Locuri la concurs (nov. 2025): 28 (sursă)
  • Recunoaștere în UE: da, automată (Directiva 2005/36/CE)

Fapte verificate despre pregătire și practică

  • Modulul principal de geriatrie și gerontologie durează 18 luni, într-un program de 5 ani cu 14 module. (sursă)
  • Titlul românesc e listat în Anexa V a Directivei 2005/36/CE — recunoaștere automată în UE. (sursă)
  • INGG «Ana Aslan» (1952) — prezentat ca primul institut de geriatrie din lume — e centrul clinic și de cercetare al specialității. (sursă)
🔗
Ultimul punctaj de intrare la Geriatrie și gerontologie: 609 (2025).
Locul tău se decide la concurs — punctul tău de start e azi.
Începe pregătirea cu grile →

Din podcast: „Rezi pe Geriatrie și gerontologie” — transcrieri complete

2 episoade · transcrieri editate (clean verbatim) după înregistrarea audio · actualizat la

Alege un episod ca să citești transcrierea.

Rezi pe Geriatrie și gerontologie · Episodul #103

dr. Maria Gavrilovici — medic rezident pe specialitatea Geriatrie-Gerontologie (la data înregistrării)

Gazdă
dr. Cătălina Voinea
Publicat
Durată

YouTube (filă nouă)Spotify (filă nouă)Podbean (filă nouă)

Din descrierea episodului: dr. Maria Gavrilovici, Medic rezident pe specialitatea Geriatrie-Gerontologie, anul 5.

Experiențe și opinii personale ale invitatului, la data înregistrării (episod publicat în august 2025). Nu sunt recomandări medicale. Transcriere editată după audio; poate conține erori — semnalează o eroare. „[neclar]” marchează un fragment pe care nu l-am putut desluși din înregistrare.

Pe scurt

  • Și, practic, geriatrul vine să aleagă ce e bun din toate și să sorteze tot tratamentul, patologiile, să ajute pacientul vârstnic să își îmbunătățească calitatea vieții. 12:36
  • Eu am lucrat în Iași, la clinica de geriatrie din Iași, și făceam gărzi cam una pe săptămână, uneori poate două. 20:45
  • Cred, cu toate astea, că un medic geriatru bun trebuie să fie foarte format pe partea de urgențe, deci de acut, să stăpânești foarte bine partea aceasta, după care te poți ghida foarte ușor. 54:25
Transcrierea completă (21 de capitole · 6.588 de cuvinte)

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine te-am găsit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Dacă încă nu te-ai uitat peste calendarul de simulări programate până la rezidențiat, aruncă o privire pe link-ul din descriere. Sunt simulări din diverse capitole, respectiv cărți, astfel încât să te poți testa în condiții similare ca la rezi, cu grile complet noi, care nu există pe platformă. Și nu uita, la început de noiembrie vom avea o simulare din toată materia.

00:29 dr. Cătălina Voinea: Acum hai să ne întoarcem la invitatul nostru de astăzi. Discutăm cu dr. Maria Gavrilovici, medic rezident în anul 5 geriatrie și gerontologie în Iași. Să-i dăm drumul! Salutare, Maria, bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Țin să-ți mulțumesc în numele întregii echipe că ai acceptat invitația noastră și că îți dorești să împărtășești din experiența ta cu cei care încă sunt indeciși și nu știu ce să-și aleagă la repartiția de la rezidențiat. Și apreciem foarte mult efortul tău de a te afla astăzi aici cu noi.

00:29 dr. Maria Gavrilovici: Bună! Mulțumesc mult de invitație, cu mare drag, și sper să avem o discuție cât se poate de interesantă pentru viitorii colegi, pe care îi încurajez deja să-și aleagă această specialitate.

Ce medic își dorea să devină la începutul facultății? 01:15

01:16 dr. Cătălina Voinea: Putem să începem discuția prin a ne împărtăși ce fel de medic îți doreai tu să fii atunci când ai început facultatea? Dacă a fost mereu în vizorul tău geriatria?

01:27 dr. Maria Gavrilovici: Cum să spun? E o întrebare într-adevăr foarte personală. Cred că mulți colegi rezidenți, medici, și-au dorit să înceapă cu o anume specialitate, după care și-au schimbat poate de 5-6-7 ori părerea de-a lungul anilor de studiu și chiar în rezidențiat și-au schimbat specialitatea o dată, de două sau de trei ori.

01:56 dr. Maria Gavrilovici: Cred că e greu să știi din prima ce vrei să faci, dar poți porni cu un gând. Eu nu am avut în vizor o anumită specialitate, deși existau influențele, Anatomia lui Grey, Dr. House, adică mulți au pornit cu o idee deja preformată. Însă ceea ce știam eu cu siguranță era faptul că îmi doream mult să ajut oamenii. Și îmi amintesc că asta l-am spus și părinților mei înainte de a da la facultate, că îmi doresc mult să ajut oamenii. Nu știu ce specialitate am să-mi aleg, dar cu siguranță în medicină vei ajuta oamenii. Asta e clar. Și eram sigură că am să găsesc ceva care să mă atragă în mod special.

02:48 dr. Maria Gavrilovici: Poate psihiatria mă atrăgea din anume puncte de vedere. Am avut așa, am cochetat cu ideea, până în anul șase, când am făcut psihiatria și mi-am dat seama că nu e pentru mine.

De ce a ales Geriatrie și gerontologia? 03:05

03:06 dr. Cătălina Voinea: Și cum ai ajuns să realizezi că geriatria e ceea ce ți se potrivește?

03:13 dr. Maria Gavrilovici: Pe parcursul facultății am observat că îmi place mult să lucrez, adică să examinez, că practic la semiologie aveai de consultat pacienți și cam marea majoritate la noi sunt vârstnici. Îmi plăcea să vorbesc cu ei, îmi plăcea să interacționăm, cum să zic, simțeam așa ca o conexiune, ca o empatie, un drag de vârstnici.

03:45 dr. Maria Gavrilovici: Plus că am fost și crescută de bunicii mei, am stat mult în copilărie și cu străbunica mea. Am trăit într-o lume a vârstnicilor de mică și îmi era practic familiar să stăm împreună, să vorbim, să le ascult poveștile. Am dezvoltat un oarecare calm și o anumită răbdare, adică aș putea să ascult. Bine, are și răbdarea mea dar mă simt bine, ca să zic așa, în lumea lor.

04:16 dr. Maria Gavrilovici: Și nu mi-e greu să intru în ea și, cu timpul, îți dai seama că sunt niște lucruri pe care le poți aplica la o scară largă. Bătrânii sunt cam toți la fel și faptul că eu reușesc să le dau puțină valoare și eu am cumva cuvintele la mine și am dezvoltat un anume limbaj al nostru, e ceva care mi-a intrat, să zic așa, mi-a intrat pe sub piele și îmi place mult.

Ce este vital să știi înainte să alegi Geriatrie și gerontologie? 04:53

04:53 dr. Cătălina Voinea: Ce consideri că e vital să știe cei care își doresc specialitatea asta înainte să intre propriu-zis într-un spital fix pe geriatrie?

05:07 dr. Maria Gavrilovici: La noi în țară și cred că la nivel general, un tânăr rezident care își va alege specialitatea asta trebuie să fie în primul rând foarte empatic. La vârstnici nu o să meargă tot timpul, da, s-ar putea, pentru că există diferite tipuri de pacienți care își doresc medici foarte riguroși și care să le impună anumite tratamente, să fie extrem de riguroși, rigizi, aș putea spune, să-i controleze puțin. Eu cred că nu merge varianta asta în lumea geriatriei.

05:52 dr. Maria Gavrilovici: Vârstnicii au nevoie de, pacientul vârstnic are nevoie de un medic cu multă empatie, care să-i asculte, să le asculte esența mesajului până la urmă, care să știe unde să spună stop poveștilor și să extragă practic anamneza. Pentru că uneori, prin povestea aia imensă, la un moment dat începi să dai de firul roșu și să te ții de el. Dacă nu ai răbdare, dacă nu ești calm, dacă nu ai o anumită căldură, nu exagerată, dar pacientul trebuie să simtă că ești acolo pentru el și că nu îl desconsideri pentru că e vârstnic. Pentru că ăsta e cel mai mare pericol, din câte am observat eu.

06:41 dr. Maria Gavrilovici: Imediat, dacă îți schimbi uneori timbrul vocii și te simte că te enervezi, l-ai pierdut. Nu merge. Sunt oameni care au trecut prin viață, care uneori au avut funcții importante sau au trecut prin tot felul de lucruri și tu, ca tânăr rezident, nu te poți impune. În primul rând din cauza vârstei, în fața lui, decât printr-o fermitate, dar și cu o anumită blândețe. Deci, dragi viitori rezidenți geriatri, trebuie să fiți cât se poate de conștienți că veți avea nevoie de acest tact, de o anumită naturalețe și un firesc în a vorbi cu ei, în a-i asculta. Vă va trebui răbdare, să fiți cât mai umani posibil.

07:36 dr. Maria Gavrilovici: Astfel îi veți câștiga, îi veți avea de partea voastră, anamneza va fi mult mai ușor de făcut, examenul clinic la fel trebuie făcut cu delicatețe, cu cerutul permisiunii, niciodată să nu ne impunem: eu sunt medicul, eu sunt doctorul. Trebuie să ne comportăm cât mai umani posibil. Și am mai spus-o, repet, cam asta cred că e un atu fără de care nu poți ajunge foarte departe.

Ce sfaturi și-ar da în primul an de rezidențiat? 08:09

08:10 dr. Cătălina Voinea: Dacă te-ai putea întoarce în primul tău an de rezidențiat, sunt ceva sfaturi pe care ți le-ai oferi atunci?

08:21 dr. Maria Gavrilovici: Primul an de rezidențiat cred că a fost pentru generația mea mai atipic, pentru generația mea și cea de dinainte. Noi ne-am început, din păcate, stagiatura în timpul pandemiei de COVID-19. Și atunci lucrurile au stat un pic diferit. Medicina n-a mai fost chiar aceeași. Și noi nu putem spune că am pornit pe picior, cum să zic, am pornit un pic pe picior greșit. Startul ne-a fost un pic furat. Ne-am trezit, cel puțin în Iași, în clinica unde am început eu stagiile, ne-am trezit așa puțin fără de mamă.

09:08 dr. Maria Gavrilovici: Era complicat. Pacienții vârstnici, foarte fragili, imediat se infectau. Secția a fost la un moment dat și închisă. Deci anul 1 e un pic o amintire așa mai complicată. Cred că, dacă ar fi să mă întorc în timp, mi-aș spune: nu te teme, perioada asta va trece. Ai să ajungi să faci lucruri extraordinare de care nu credeai că ești capabil. Ai să înveți ce înseamnă medicina făcută cu drag.

09:47 dr. Maria Gavrilovici: Ai să înveți ce înseamnă să ai mentori minunați. Nu te descuraja și ține-te bine de visul tău, pentru că o să-l realizezi. Cred că asta i-aș spune Mariei din anul 1. Și e un mesaj pe care îl pot adresa și viitorilor colegi. În orice specialitate e important să fiți curajoși și să nu vă lăsați descurajați de critici, de criticile celorlalți și de dezumanizarea pe care o vedem în jur, în mediul medical, în lume. E important să ții de visul tău și să te încurajezi singur. Uneori nu vine de nicăieri încurajarea asta. Am convingerea că e nevoie să ne și autosugestionăm puțin.

Cum a transformat-o viața pe acestă specialitate? 10:40

10:40 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare că te-a transformat viața de medic pe această specialitate?

10:48 dr. Maria Gavrilovici: Viața de medic, în principiu, e puțin haotică. De medic, de student, deja știm cum e. Nu prea mai știi. Când e sesiune, clar, viața e diferită. Dar când ești rezident, în momentul ăla, cred că îți dai seama cât de multe sacrificii trebuie să faci și de acum încolo. Pentru că termini facultatea după cei șase ani, care n-au fost deloc ușori, care au însemnat multe sacrificii. Și, practic, realizez că mai urmează încă 4, 5, 6 ani de noi sacrificii, care de data asta vin la pachet cu responsabilități.

11:36 dr. Maria Gavrilovici: Înainte erai student, aveai programul tău, aveai doar, cum să spun, examenele de promovat. În schimb, acum, când ești rezident, se schimbă total tot sistemul. Practic, ai intrat în sistemul de sănătate de stat, trebuie să-ți realizezi stagiile, trebuie să-ți schimbi mediul o dată la 2-3 luni. Ți se va pune la încercare felul de a fi, adaptabilitatea. Trebuie mereu să fii la zi cu tot ce ai de învățat. Practic, stagiile se schimbă, schimbi colegii, schimbi felul de a lucra cu diferite echipe. Uneori schimbi spitalul, uneori schimbi orașul.

12:36 dr. Maria Gavrilovici: Viața de medic rezident e un pic haotică, cere multe sacrificii. Iar ca medic rezident în geriatrie realizezi cât de mult ai nevoie de celelalte specialități. Și atunci interesul tău de a-ți da silința la fiecare stagiu crește. Pentru că, încă o dată, geriatria, ca definiție, este la intersecția mai multor specialități. Și, practic, geriatrul vine să aleagă ce e bun din toate și să sorteze tot tratamentul, patologiile, să ajute pacientul vârstnic să își îmbunătățească calitatea vieții.

13:25 dr. Maria Gavrilovici: Și, da, e bine să știi câte puțin din toate. Deci un medic geriatru are o responsabilitate mare, aș spune. Ai nevoie să fii la zi cu ceea ce ține, de, bineînțeles, de specialitățile basic, de cardiologie, de nefrologie, de medicină internă mai ales. Da, e nevoie de multă organizare și ți se schimbă viața. Tot timpul, ghidurile trebuie să le știi, să participi la seminarii, la cursuri. Da, viața de medic rezident presupune și să fii disciplinat. Pe lângă stagii, uneori sunt evaluări, uneori mai sunt congrese, anumite proiecte pe care trebuie să le faci pentru a obține nota la stagiu.

14:24 dr. Maria Gavrilovici: Totodată, mai ai de făcut gărzile, ai de făcut programul din ambulator, programul de pe secție. Uneori trebuie să mai introduci printre toate astea și viața personală. Da, e nevoie de rigurozitate în a avea o viață cât mai organizată.

Cum arată viața rezidentului pe Geriatrie și gerontologie? 14:48

14:50 dr. Cătălina Voinea: Ne poți povesti așa un pic cum arată viața unui rezident pe geriatrie și cam ce trebuie să facă exact, ce atribuții are?

15:05 dr. Maria Gavrilovici: Păi, să o luăm cu începutul. În anul întâi, la început, o iei practic de la zero. Cum se completează foaia de observație, cum se face o anamneză adaptată pacientului vârstnic, cât de mult contează fiecare antecedent, faptul că e bine să ți le schematizezi în ordinea cronologică și îmi amintesc la ce nivel se punea accentul, în momentul în care am început eu, pe istoricul bolii și cât de mult îți structurează în minte tot ce are pacientul ca patologie.

15:56 dr. Maria Gavrilovici: Asta mi se pare piatra de temelie. E puțin stresant la început să faci față la toate cererile, dar ăsta e scheletul pe care vei construi felul tău, cum să spun, stilul tău personal ca medic. Deci asta este foarte important. Să începi cu a face o bună foaie de observație, care va fi, pe lângă faptul că e un document medico-legal, va fi elementul la care te vei raporta tot timpul. La internare,

16:39 dr. Maria Gavrilovici: pe parcurs, în timp ce scrii evoluția, te ajută foarte mult, și mai ales pentru epicrize. Dacă ai făcut deja un istoric al bolii complet și de bună calitate și ți-ai structurat totul și ai avut o fluiditate în toată munca pe care ai depus-o, epicrizele vor merge de la sine, va fi nevoie doar de puțin, de câteva ajustări, și aici se va vedea cu adevărat calitatea actului medical. Deci pe asta aș insista foarte mult. În anul întâi să te concentrezi, să înțelegi cum îți structurezi toate antecedentele, tratamentul. Deci asta e efectiv baza. După care, bineînțeles, îți vei construi mai departe, vei adăuga noi elemente, da.

Ar putea să facă medicul rezident mai mult și ceva lipsește? 17:38

17:39 dr. Cătălina Voinea: Ți se pare că lipsește ceva din ce ar trebui să facă sau ce ar putea să facă un medic rezident?

17:53 dr. Maria Gavrilovici: E complicat de spus. De exemplu, când eram la Iași, în anul întâi, am învățat cât de primordial este să te organizezi, pentru că fiecare minut conta. Practic, am fost repartizați pe secție, am intrat în grija unor mentori. Iar munca noastră era divizată între două compartimente, secția propriu-zisă de geriatrie și ambulatorul. E nevoie de timp pe care să-l aloci și secției, și pacienților din ambulatoriu, care vin pentru lucruri diferite, și ziua trece cu mare repeziciune. Ai nevoie de o minte foarte clară și de organizare.

19:01 dr. Maria Gavrilovici: Se iau analizele, după care urci pe secție, după care te întorci să vezi, să dai rezultatele celorlalți pacienți. Cred că ce lipsește unui medic rezident geriatru este că nu sunt tot timpul lucrurile foarte clare de la bun început. Pentru că și asta cred că se întâmplă în multe specialități. La început ești puțin pierdut, dacă e să o spunem așa.

19:42 dr. Maria Gavrilovici: Și dacă ar fi să mă întorc iarăși în timp, aș cere practic mentorilor noștri să aibă mai multă, poate, răbdare cu noi și să ne repartizeze sarcini mai puține la început, pe care să le facem și să le executăm cu un nivel cât mai bun, după care să ni se dea tot mai multe sarcini, practic să evoluăm cât mai progresiv. Cred că ar fi un lucru pe care l-aș schimba, deoarece, ca în orice început, ești puțin pe lângă situație și e bine să o iei treptat. Dar până la urmă tot te adaptezi.

19:42 dr. Cătălina Voinea: Se fac gărzi?

Despre gărzi 20:42

20:45 dr. Maria Gavrilovici: Da, se fac gărzi. Eu am lucrat în Iași, la clinica de geriatrie din Iași, și făceam gărzi cam una pe săptămână, uneori poate două. În general aveam gărzi în care eram câte doi rezidenți și reușeam să ne împărțim treaba puțin mai ușor. Câteodată eram singuri, era puțin mai complicat, dar în acest fel înveți foarte mult și în același timp observi care sunt limitele tale, care sunt nevoile tale, și uneori mai ai timp să-ți întrebi mentorii, înveți să te descurci singur.

21:34 dr. Maria Gavrilovici: Și, da, cam 4-5 gărzi pe lună, după care, dacă ai mai mulți colegi care vor face și ei gărzi, poate să scadă numărul. Depinde efectiv de câți colegi rezidenți sunt pe secție la acel moment și în funcție de disponibilitatea fiecăruia.

Cele mai frecvente urgențe întâlnite în gărzi 21:56

21:56 dr. Cătălina Voinea: Și care sunt cele mai frecvente urgențe pe care le întâlniți în gărzi?

22:03 dr. Maria Gavrilovici: De cele mai multe ori am întâlnit, bine, noi nu aveam un serviciu de urgențe foarte elaborat, pentru că spitalul unde lucram avea doar câteva compartimente, însă noi mai primeam de obicei cazuri de insuficiență cardiacă decompensată sau infecții de tract urinar sau infecții respiratorii sau fibrilație atrială care era decompensată într-un anumit context.

22:35 dr. Maria Gavrilovici: Cam asta, cazuri de genul acesta veneau în urgențe sau, de cele mai multe ori, colegii de la alte secții, de cardiologie sau de urologie, aveau un caz de medicină internă care trebuia reechilibrat și atunci se direcționa acel caz pe secția noastră. Nu erau cazuri extrem de complexe în acut, la asta mă refer, pentru că nici nu era profilul secției noastre, secția noastră fiind de geriatrie, cu profil cronic. Da.

Îndrumătorii de rezidențiat și colectivul din spital 23:12

23:13 dr. Cătălina Voinea: Cum au fost sau sunt în continuare mentorii, îndrumătorii de rezidențiat și colectivul în general?

23:22 dr. Maria Gavrilovici: Cum spuneam și mai devreme, colectivul se schimbă destul de des, dar la început, la vremea COVID-ului, când am început noi, am avut parte de un colectiv foarte frumos, foarte divers. Ne ajutam între noi, chiar dacă erau restricții sociale, culturale la vremea aceea. Păstrez o amintire plăcută. Îmi amintesc că făceam cursuri împreună, încercam să ne ajutăm. Am păstrat legătura cu câțiva dintre colegi, pentru că, bineînțeles, pe parcurs se schimbă totul, dinamica se modifică, unii colegi

24:10 dr. Maria Gavrilovici: au ales alte specialități, alții au plecat în concediu de creștere copil sau fiecare, cum să zic, a plecat pe alte stagii și nu ne-am sincronizat, dar era frumos la vremea aia și, bineînțeles, că e în continuă schimbare. Îmi plac oamenii care își aleg specialitatea asta. Era și încă este un mediu în care e nevoie să ne dăm mâna, să ne ajutăm, și fiindcă există, cum să zic, o mare componentă tristă

24:53 dr. Maria Gavrilovici: în specialitatea noastră, pentru că, oricât am vrea să înfrumusețăm lucrurile, pacienții noștri, cum să spun, nu îi putem vindeca cu totul. Și tot timpul încercăm să ne dăm curajul de a merge mai departe, încercăm să ne motivăm. Mai făceam ieșiri împreună, cadouri de zilele de naștere. Cu adevărat am simțit că suntem o familie și că în momentele frumoase uităm tot ce a fost mai neplăcut și ne strângem cu toții și ne bucurăm de momente, ne creăm amintiri frumoase. Da, chiar e un moment frumos.

Momente dificile 25:50

25:50 dr. Cătălina Voinea: La ce te referi cu momente dificile? Aveți parte și de decese pe secție?

25:57 dr. Maria Gavrilovici: Da, bineînțeles că există, e un lucru inevitabil. Au mai fost și momente din acestea. În geriatrie ne întâlnim adeseori cu inevitabilul. Da, există decese, practic nu putem de multe ori să facem ceva pentru ei. Noi, fiind profil cronic, în principiu primeam pacienți care nu aveau patologii acute, așa că veneau doar pentru un check-up și, cum am mai spus, pentru lucruri care puteau fi rezolvate și apoi să fie externați cât se poate de rapid.

26:53 dr. Maria Gavrilovici: Însă mai primeam și transferuri de la alte spitale, erau cazuri de îngrijiri paliative și atunci, da, aici era puțin mai delicată situația. Și nu mulți dintre noi cred că ne-am întâlnit cu moartea propriu-zis, cu decesul unor pacienți, în timpul facultății, iar acum, în primul an de carieră, te confrunți cu lucrurile astea și te marchează. Chiar îmi amintesc că primul deces pe care l-am văzut m-a marcat mult. E o etapă din viața

27:37 dr. Maria Gavrilovici: de medic și e ca o resetare. După acea etapă te schimbi, poate înțelegi altfel lucrurile și vezi altfel viața, te raportezi diferit la valoarea vieții și realizezi poate în acel moment că medicina nu e numai știință, e vorba și de spiritualitate și de empatie. De multe ori trebuie să fii alături de o familie care trece printr-un moment cumplit, trebuie să nu uiți că ești om și să dai dovadă de prezență de spirit în aceste cazuri. Deci e o școală a vieții, am putea spune, da.

A regretat vreodată alegerea acestei specialități? 28:28

28:28 dr. Cătălina Voinea: Ai avut vreun moment în care ai regretat că ți-ai ales geriatria?

28:28 dr. Maria Gavrilovici: Sunt momente dificile în viața de rezident și am avut și eu îndoielile mele. Cunosc colegi din multe alte specialități care au avut regrete și momente de cumpănă. Nu de puține ori am vrut să renunț. Cred că în anul întâi, când m-am confruntat cu realitatea sistemului, și o spun cu toată sinceritatea, e de la sine înțeles. Practic, atunci când erai student, erai obișnuit cu faptul că uneori cursurile erau facultative sau mai puteai uneori să faci o absență sau existau vacanțele. În schimb, acum ești deja intrat în această cursă de hamsteri.

29:42 dr. Maria Gavrilovici: Exact, nu mai poți ieși din ea. Când realizezi că nu mai ești copil, că ești un om în toată firea, care are în grijă viața unor oameni, și că nu te mai poți sustrage în momentele dificile și de stres, da, devine tensionant. Este un nivel foarte mare de stres, apar și problemele personale, care sunt inerente, iar decizia de a rămâne presupune o mare reziliență și o renaștere zi de zi și presupune și o maturizare,

30:21 dr. Maria Gavrilovici: în special mentală. Acel moment decide în mod clar faptul că se face trecerea de la student la rezident și trebuie să accepți că este o nouă etapă și că asta va fi de fapt toată viața, în care vei avea responsabilități, concedii limitate pe an, că va trebui să-ți sacrifici viața de familie, că va trebui să lucrezi de sărbători și de zilele libere de la stat. Nu e o etapă ușoară, toți trecem prin asta,

30:58 dr. Maria Gavrilovici: indiferent de specialitate, și ca rezident ești un pic veriga slabă, pentru că ești la început, trebuie să înveți, trebuie să încasezi orice ți se impune și atunci poate deveni foarte ușor obositor și unii colegi, din păcate, nu rezistă acestei presiuni atât de mari. M-am găsit și eu în situația asta de burnout la un moment dat și am luat anumite decizii pentru viitorul meu, pe care nu le regret, și cred că e foarte bine să îți conștientizezi până unde îți poți pune limitele și să faci ceva în legătură cu asta în momentul în care îți este greu. Dar oricum e o etapă și mulți vom trece prin ea cu brio.

Evoluția specialității în România 32:09

32:08 dr. Cătălina Voinea: Cum vezi viitorul specialității în România?

32:15 dr. Maria Gavrilovici: Sincer, mi-aș dori să evolueze. Eu am făcut stagii și în București. Acolo am observat poate un alt suflu, mai multă diversitate. Probabil că și în celelalte clinici din țară există noutate. Cred că am putea să copiem puțin geriatria din Vest și să înțelegem că pacientul vârstnic e datoria noastră. Să ne îngrijim de bătrânii noștri este datoria colectivă, aș putea spune, și să îmbunătățim calitatea actului medical prin a adăuga și a investi în sistemul de sănătate. În

33:04 dr. Maria Gavrilovici: geriatria modernă e nevoie de o echipă pluridisciplinară, pentru că geriatria se ocupă de organismul îmbătrânit. Trebuie să ne adaptăm pacientului vârstnic, să găsim structuri care să se ocupe de a-i îmbunătăți cotidianul. Deci ar fi nevoie, după părerea mea, de kinetoterapeuți în structurile de stat, de un ergoterapeut, de psiholog, uneori chiar și de psihiatru, ar fi nevoie de dieteticieni, pentru a crea cu adevărat echipa care îl va susține din toate punctele de vedere. Kinetoterapeutul

33:51 dr. Maria Gavrilovici: îi va găsi exercițiile adaptate pentru a-i îmbunătăți funcționalitatea. Ergoterapeutul îl va evalua din toate punctele de vedere, pentru a vedea cât de autonom este sau cât de independent este, pentru că sunt două elemente diferite. Dieteticianul va avea grijă să nu se ajungă la malnutriție, care este foarte des întâlnită la populația geriatrică. Psihologul va vedea exact care sunt nevoile pe plan spiritual, îl va ghida poate către alte structuri care să-l ajute, poate va chema o consiliere spirituală,

34:40 dr. Maria Gavrilovici: poate va apela la psihiatru și astfel s-ar putea îmbunătăți multe și ar evolua foarte multe pe planul geriatriei românești. Însă e nevoie de a investi și de a conștientiza că e bine să ne avem vârstnicii aproape, să-i ținem aproape. Într-adevăr, nu e o situație fericită, pe plan mondial vârstnicii sunt neglijați. În schimb, la noi încă mai există speranță, aș spune, și poate că pe viitor statul român va ajuta mai mult bătrânii. Așa sper.

Geriatrie și gerontologie în privat 35:31

35:31 dr. Cătălina Voinea: Cum funcționează geriatria în mediul privat?

35:31 dr. Maria Gavrilovici: Precum spuneam și mai devreme, fiind nevoie de mai multe specialități care să contribuie la evaluarea unui pacient vârstnic, în privat există cabinete de geriatrie care fac o spitalizare de zi și care îi evaluează, într-adevăr, funcția cognitivă, funcționalitatea, autonomia pe plan psihosomatic. Există câteva clinici care permit o astfel de evaluare. De obicei se procedează cum se procedează și la o spitalizare de zi de medicină internă. Practic, se iau

36:35 dr. Maria Gavrilovici: anumite analize, se interpretează, se face un examen clinic, o anamneză mai promptă și se oferă recomandări cât mai precise, și cam asta e tot, aș putea spune. Dacă nu mă înșel, ar mai fi și clinici care oferă mai multe servicii, dar n-aș putea să spun unde exact. Cred că în București ar mai fi câteva variante, poate și la nivel național, n-am auzit încă de ele. Ce pot să spun e că mai nou există în unele

37:28 dr. Maria Gavrilovici: clinici de geriatrie un nou protocol pentru recuperarea post-AVC sau pentru depresie prin rezonanță magnetică transcraniană, pe care am avut ocazia să o observ în stagiul meu din București. Este o procedură nouă, pe care am văzut că unele clinici de geriatrie o propun și are deja rezultate care încep să fie recunoscute la nivel internațional, dar în continuare mai avem de lucrat la ceea ce putem oferi ca paletă de servicii medicale vârstnicilor și nu va fi

38:12 dr. Maria Gavrilovici: un lucru ușor de realizat, fiindcă populația vârstnică la noi vine în mare parte din mediul rural și pensiile sunt destul de mici și nu știu cât de mult își vor putea permite privatul. De asta, poate statul va oferi o subvenționare pe viitor și va îmbunătăți cu mult calitatea vieții pacienților noștri.

Cu ce se ocupă geriatrul în raport cu celelalte specialități? 38:42

38:41 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi să le luăm cumva pe rând, medicina internă, pneumo, cardio, ce particularități are geriatria față de aceste specialități, având în vedere că gama de afecțiuni este cumva la comun? Ce face geriatrul suplimentar față de ce face medicul internist, medicul cardiolog, medicul pneumolog și ce alte specialități mai sunt la comun?

38:41 dr. Maria Gavrilovici: Este foarte simplu. geriatrul e cel care va lua pacientul care a venit de la toate aceste specialități, cu toate recomandările, și le va tria pe toate

39:28 dr. Maria Gavrilovici: în funcție de particularitatea sa individuală. De multe ori, ca specialist, nu realizezi poate că e nevoie să ajustezi tratamentul, să zicem, la funcția renală sau că există un fenomen care se numește polimedicație, foarte întâlnit la pacientul vârstnic. Uneori ne vin pacienții cu câte o sacoșă, și chiar nu glumesc, o sacoșă de medicamente. Unii dintre ei le și le administrează cu sfințenie, pentru că pentru ei aia e plăsuța lor de medicamente, au o responsabilitate și își asumă că trebuie să

40:22 dr. Maria Gavrilovici: ia acele medicamente zi de zi, care nu sunt ieftine deloc, să ne înțelegem. În schimb, alți pacienți, care deja prezintă tulburări neurocognitive, au un început de demență, pentru ei aici devine problematic. Uită să și le ia, văd că au foarte multe de luat, le refuză. Unii prezintă tulburări de deglutiție, nu le mai pot administra, devine o sursă de frustrare, alții nu și le permit. De aceea geriatrul are rolul de a-i îmbunătăți calitatea vieții vârstnicului. De fapt, aici

41:01 dr. Maria Gavrilovici: este particularitatea acestei specialități, pentru că am regăsit de nu puține ori oameni care veneau cu medicamente cu nume diferite, în schimb cu aceeași substanță activă, creând dezechilibre, tulburări hidroelectrolitice și așa mai departe, și nu aveau deloc noțiunea asta. Practic, merseseră la mai mulți medici și luau efectiv tot ce a zis doamna doctor. Și atunci noi asta facem, ne ocupăm să fie cât mai puține medicamente, pentru că atunci când ai mai puține medicamente

41:50 dr. Maria Gavrilovici: ești mai susceptibil să ți le administrezi corect. Deci să creștem complianța la tratament. În același timp, dacă putem, să vedem care sunt celelalte probleme, sociale, psihologice, funcționale, să vedem unde putem noi ajuta vârstnicul să aibă în continuare o viață cu o calitate cât de cât decentă. Și cel mai mult încercăm să prevenim spitalizările prin excluderea polimedicației de care pomeneam mai devreme, să-i ajutăm pe plan medical. Cam atâta putem noi în România. În afară mai au și

42:49 dr. Maria Gavrilovici: alte ajutoare pe care le oferă și, după cum am spus și adineauri, ar fi bine să le punem în practică și la noi, să vină kinetoterapeuții și ergoterapeuții, psihologii și dieteticienii, și bineînțeles să adapteze la bugetul pacientului, pentru că astfel nu va mai fi nevoie să fie spitalizat din nou. Sau poate, văzându-se în fața unei liste atâtica de medicamente, va fi mult mai ușor pentru el să și le ia și atunci nu va mai uita,

43:29 dr. Maria Gavrilovici: nu se va mai decompensa pe toate planurile și nu va mai fi nevoie să fie spitalizat. Deci cam asta face geriatrul. Bine, e mult mai interesant decât cum sună. Vezi o patologie extrem de variată. Uneori descoperi cancere, descoperi tulburări de ritm foarte interesante, uneori descoperim tot felul de lucruri și îi putem ajuta într-un fel, dacă ei acceptă. Dacă nu, geriatrul trebuie să știe să respecte voința pacientului, să nu-l forțeze, să-i recomande, să nu se impună, să ghideze și familia, pentru că, iarăși, un medic geriatru are rolul de a face legătura dintre mediul spitalicesc și lumea exterioară,

44:26 dr. Maria Gavrilovici: familie, adică el trebuie să ajute, să fie liantul dintre pacient, spital și familie, să echilibreze toate elementele. Noi avem multe scale pe care le folosim, care evaluează statusul cognitiv, statusul nutrițional, statusul psihologic și nu numai. Există multe scale, putem vedea și dacă există abuzuri. Rolul nostru este multidisciplinar,

Stagii în străinătate 45:04

44:58 dr. Maria Gavrilovici: multidisciplinar, și cred că e un rol important în societate, într-o societate civilizată.

45:04 dr. Cătălina Voinea: pot să faci stagii în străinătate pe geriatrie

45:08 dr. Maria Gavrilovici: Da. În Occident, în Franța, în Belgia există foarte multe spitale speciale dedicate geriatriei, pe diferite profiluri, și se pot face stagii, sigur că da. Sunt foarte educative aceste stagii. Practic, îți arată cât de mult avem noi de evoluat, însă și că suntem pe drumul cel bun. Ce am învățat eu în afară și ce aș dori să aplic eu cred că este realizabil la noi, dacă ne unim forțele și dedicăm mai mult

45:59 dr. Maria Gavrilovici: atenției sistemului medical și vârstnicilor. Da, eu încurajez colegii să meargă în afara zonei de confort, să facă stagii în țară, în afară, să facă supraspecializări, să rămână mereu curioși, să fie curajoși, să nu rămână în acea rutină care de multe ori te poate anihila și nu mai găsești neapărat o plăcere în a-ți face meseria. Asta cred: diversitatea și faptul de a face o specializare, supraspecializare, de a face un curs, de a merge

46:46 dr. Maria Gavrilovici: la o conferință, la un congres e o necesitate în viața oricărui medic, și mai ales la noi. Chiar dacă sunt pacienți vârstnici, bătrânii sunt la fel, însă noi putem găsi noi modalități de a îmbunătăți calitatea vieții lor, pentru că o să fim și noi vârstnici la rândul nostru și ne-am dori, cred eu, o societate care să ne primească așa cum se cuvine în momentul în care nu vom mai avea aceleași resurse pe care le avem la momentul actual.

Ce este adesea trecut cu vederea și ar vrea să știe colegii de pe celelalte specialități despre Geriatrie și gerontologie? 47:20

47:19 dr. Cătălina Voinea: Ce anume ți se pare că este adesea trecut cu vederea și ai vrea ca ceilalți colegi de pe alte specialități să știe despre geriatrie?

47:19 dr. Maria Gavrilovici: Pornește totul de la educația personală, așa consider eu. Adică în momentul în care ai un respect pentru omul bătrân, că a trecut prin viață și că are ceva să-ți ofere, chiar dacă e mai încetinit și mai neputincios și nu și-a păstrat funcționalitatea așa cum trebuie, și dacă ai răbdare cu el,

48:06 dr. Maria Gavrilovici: observi cât de multe are să-ți ofere. Mi se pare că din toate punctele de vedere, social, cultural și medical, uităm rolul vârstnicului în societate. Înainte, cum se spunea înainte, și în povești și în tot, auzim de bătrânul înțelept. Poate suna puțin demodat, dar în principiu și în societățile asiatice, orientale, vârstnicul este un element, un personaj foarte important în societate, pentru că are înțelepciunea acumulată de-a lungul unei vieți, și uităm de foarte multe ori

48:48 dr. Maria Gavrilovici: de acest respect. Uităm de cât de important este bătrânul care a crescut o generație, care a adus ceva unei societăți, și nu agreez foarte mult ușurința cu care dăm uitării persoanele vârstnice. Sunt prea ușor dați la o parte și minimizați. Cred că, la modul general, da, ar trebui să ne raportăm diferit, să le oferim mai multă considerație, și ca medic din altă specialitate să-l tratez exact ca pe orice alt pacient. Bineînțeles, sunt

49:41 dr. Maria Gavrilovici: situații vitale în care, în ATI, de exemplu, e nevoie de un loc și va fi dat cel mai probabil unui pacient tânăr. Sunt de acord cu asta, până la urmă există și o prioritate în viață, da, sunt total de acord. În schimb, colegilor din celelalte specialități le-aș recomanda să vină spre pacienții vârstnici cu mai multă deschidere, cu mai multă empatie și să realizeze că în fața lor e un om care a trecut prin toate etapele vieții

50:22 dr. Maria Gavrilovici: și că probabil are multe să împărtășească, și să-l asculte și să realizeze că și el are nevoie de grijă în acest moment de fragilitate, pentru că despre asta vorbim, e un status fragil, și avem nevoie să fim empatici și să îi tratăm cu același respect cu care îi tratăm și pe ceilalți pacienți care ne vin în consultații, care ne vin pe secție. Rămânem tot oameni, chiar și spre finalul vieții, rămânem la fel de oameni de la început până la final. Și cred că ăsta ar fi mesajul pe care să-l preia colegii noștri dragi.

Supraspecializări 51:09

51:09 dr. Cătălina Voinea: Ai menționat de supraspecializări. Ne poți spune mai multe, pe ce te poți supraspecializa, ce posibilități există?

51:09 dr. Maria Gavrilovici: Din ce am observat eu în domeniul meu, ca medic geriatru poți să găsești extrem de multe nișe pe care să mergi. Poți face o specializare, o competență de ecografie, care îți asigură, cum să zic, niște noțiuni foarte utile. Deci poți să faci o competență de ecografie abdominopelvină, să faci ecografii de tiroidă, Doppler de vase,

52:03 dr. Maria Gavrilovici: de carotide. Deci poți să faci foarte multe lucruri. Cum mai spuneam, specializarea în rezonanță magnetică transcraniană e un curs pe care poți să-l faci. Te poți specializa pe tulburări neurocognitive, pe boala Alzheimer, pe demențele mixte, pe demențele de tot felul. Deci există foarte multe lucruri pe care le poți face și să devii extrem de competent într-un anumit domeniu. De asemenea, mai sunt și clinici, mai rare, e drept, dar care oferă multe proceduri de anti-aging,

52:51 dr. Maria Gavrilovici: și te poți specializa și pe partea asta de estetică, de rejuvenare, de toate felurile. Deci părerea mea e că sunt multe opțiuni, trebuie doar să auzim de ele, să fie mai promovate. E o specialitate care îți deschide multe uși și, dacă e să o luăm așa, și în străinătate e foarte căutată, în foarte multe țări, în Europa și în afară, da. Deci sunt oportunități, trebuie doar căutate, și cu puțin curaj și îndrăzneală se găsește un loc pentru fiecare, da.

Planurile de viitor ale dr. Maria Gavrilovici 53:35

53:35 dr. Cătălina Voinea: Ce planuri de viitor ai tu în lumea geriatriei?

53:41 dr. Maria Gavrilovici: În primul rând, să promovez examenul de specialitate, care este în curând, și după aceea, sincer, încă mă gândesc. Mi-ar plăcea să fac cu adevărat ceva ce ar ajuta oamenii, să-mi urmez visul de adolescentă. Încă nu m-am decis exact spre care nici o voi merge. Cert e că mi-ar plăcea să fac acest curs de rTMS pe care l-am menționat, să merg spre tulburările neurocognitive. La ora actuală, asta cred că mi-ar plăcea să fac pe viitor,

54:25 dr. Maria Gavrilovici: la un moment dat. Cred, cu toate astea, că un medic geriatru bun trebuie să fie foarte format pe partea de urgențe, deci de acut, să stăpânești foarte bine partea aceasta, după care te poți ghida foarte ușor. Și ăsta e un sfat foarte important pe care îl dau: să stăpânești partea aceasta acută. Da, poate și pe partea de estetică la un moment dat, partea de cercetare, de ce nu? Oricum, viața de medic e mult mai flexibilă

55:10 dr. Maria Gavrilovici: în ziua de astăzi și te poți orienta în funcție de oportunitățile care apar. E din ce în ce mai ușor să-ți găsești noi și noi viziuni. Depinde de tine, de cât de mult te adaptezi, de ce rămân deschisă multor oportunități care vin. Desigur, pentru viitorii colegi există și posibilitatea de a rămâne în mediul universitar. Astfel de via filiat în un anumit spital și rămâi cadru didactic acolo. Poți să devii mentorul studenților, poți să devii

55:50 dr. Maria Gavrilovici: parte dintr-un proiect de cercetare, poți să-ți faci un doctorat. Există foarte multe oportunități. E o specialitate de care nu prea se aude foarte mult și care pare foarte neinteresantă pentru unii, dar când începi să te apropii și să o descoperi și să fii extrem de deschis, la modul cel mai sincer, atunci ți se descoperă enorm de multe resurse și oportunități. Cred că cei care caută și își doresc cu adevărat și iubesc vârstnicii vor găsi în geriatrie

56:31 dr. Maria Gavrilovici: un răspuns și o satisfacție. Eu vorbesc din experiență proprie. Nu cred că mi-aș fi imaginat vreodată că ce am ales avea să capete aceste dimensiuni, să găsesc atâta satisfacție personală în ceea ce fac. Și cred că geriatria, sincer, m-a ales pe mine, m-a ales, adică nu eu am ales-o pe ea. Intuitiv aș spune chestia asta. Și nu de multe ori am primit această remarcă în experiența mea, că m-aș potrivi aici, că merge,

57:14 dr. Maria Gavrilovici: cum să zic, că merge de la sine uneori treaba asta, că merge contactul cu vârstnicii, există o conexiune, și e important să fii în asentiment cu pacienții tăi. De asta sunt unii pediatri foarte buni, unii neonatologi foarte buni. Conexiunea cu pacientul contează mai mult în anumite specialități decât în altele, iar în geriatrie este și cazul. Dacă aș mai putea să adaug ceva, ce am observat eu, e că pentru viitor în geriatrie s-ar putea lucra foarte mult și pe partea de prevenție.

58:07 dr. Maria Gavrilovici: Nu degeaba se vorbește atât de mult despre stilul de viață, despre a healthy lifestyle. Trebuie să insistăm mult pe ideea de a avea o tinerețe și o viață de adulți cât mai sănătoasă, să încurajăm sportul, să încurajăm un regim alimentar echilibrat, să încurajăm să nu fim atât de stresați, să avem grijă și de noi, pentru că se vede. Atunci când avem un pacient care și-a trăit viața frumos, se vede și e mult mai ușor să-l tratezi.

58:54 dr. Maria Gavrilovici: E un vârstnic care a îmbătrânit frumos, de câte ori n-am auzit expresia asta. Cum ne trăim viața contează foarte mult, iar ca geriatru observi un pattern în pacientul tău. Vei observa cum și-a trăit viața. Înțelegi cât de importantă e fiecare decizie. Decizia pe care o iei la 30 de ani, la 40 contează, se va răsfrânge asupra statusului de sănătate din viitor. Și avem pacienți minunați la vârsta de 80-90 de ani și avem și contrariul,

59:36 dr. Maria Gavrilovici: pacienți care s-au degradat foarte tare. Vârsta biologică e foarte diferită uneori de vârsta adevărată. Da, e o concluzie foarte bună la care am ajuns: contează mult cum ne trăim viața. Îi încurajez pe toți să-și trăiască viața frumos, să nu se lase descurajați și să aibă grijă de ei. Să trăim frumos!

Cel mai important sfat pentru viitorii medici geriatri 1:00:03

1:00:03 dr. Cătălina Voinea: Noi nu vrem să te mai ținem mult și, chiar dacă podcastul a fost presărat cu tot felul de sfaturi pe care le-ai dat rezidenților și viitorilor rezidenți, am mai avea o întrebare, și anume: care e cel mai important sfat pe care l-ai dat unui absolvent de medicină, în acest punct, care se gândește să urmeze geriatria?

1:00:24 dr. Maria Gavrilovici: Pentru absolvenți am un sfat foarte important. Lumea medicală nu e un loc prietenos, este mai degrabă o junglă, în care trebuie să te adaptezi și să lupți mult pentru tine și pentru integritatea ta psihică, fizică și mai ales psihică. În momentul în care primești critici sau descurajări sau observi că nu evoluezi la fel ca ceilalți sau în ritmul pe care ți l-ai dori, cel mai important este să nu te descurajezi, să nu iei acele critici personal,

1:01:10 dr. Maria Gavrilovici: să te încurajezi tu pe tine. Și insist încă o dată: criticile acelea vin uneori din locuri în care există probleme și tu trebuie să te menții cât mai zen, ca să spun așa, pentru tine, pentru pacienți și în același timp pentru lumea întreagă. Să vă conservați părerea de sine, să credeți mereu în voi, practic, oricât de mult v-ar descuraja ceilalți, și veți vedea că la un moment dat, după multe, multe eforturi și sacrificii, o să fie bine.

1:02:01 dr. Cătălina Voinea: Super! Fiindcă am ajuns la final, vrem să-ți mulțumim pentru disponibilitate și pentru sinceritate și pentru faptul că, chiar dacă, să zicem, suntem obosiți, suntem încărcați, avem zile dificile și experiența noastră e diferită de a celorlalți, ai avut amabilitatea și curajul să vii și să spui din experiența ta și astfel să-i ajuți pe cei care sunt indeciși. De aceea suntem recunoscători și mulțumim încă o dată.

1:02:01 dr. Maria Gavrilovici: La ție mi-a făcut mare plăcere să vorbim și mult succes tuturor celor care urmează să dea rezidențiatul în curând.

1:02:42 dr. Cătălina Voinea: La fel și ție, succes la examenul de specialitate! La revedere!

1:02:42 dr. Maria Gavrilovici: La revedere!

Rezi pe Geriatrie și gerontologie · Episodul #38

dr. Simona Chirică — medic rezident geriatru în anul II (la data înregistrării)

Gazdă
dr. Cătălina Voinea
Publicat
Durată

YouTube (filă nouă)Spotify (filă nouă)Podbean (filă nouă)

Din descrierea episodului: dr. Simona Chirică, medic rezident geriatru în anul II, ce a terminat UMF Carol Davila București și acum este Vicepreședintele Asociației Tinerilor Medici…

Experiențe și opinii personale ale invitatului, la data înregistrării (episod publicat în martie 2022). Nu sunt recomandări medicale. Transcriere editată după audio; poate conține erori — semnalează o eroare. „[neclar]” marchează un fragment pe care nu l-am putut desluși din înregistrare.

Pe scurt

  • Înspre bucuria mea, să zic așa, mediul că eu am specialitatea de geriatrie, primul an din rezidențiat este obligatoriu pe geriatrie, adică, față de alte specialități în care poate ești obligat să începi cu alt stagiu, la noi începi cu geriatrie. 04:41
  • Mi-a trimis doamna doctor ghiduri pentru orice, pentru trombembolism, pentru dislipidemii. Adică tot ce am nevoie în prezent găsesc în ghiduri și citesc de acolo. 33:09
  • Adică, cu cât omul înțelege mai bine de ce ia ce ia, cu atât mai mult crește aderența la tratament. 44:41
Transcrierea completă (18 capitole · 8.150 de cuvinte)

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ați revenit la încă un episod marca Grile-Rezidentiat.ro! Eu sunt Cătălina, hostul vostru, și, înainte de a începe, vreau să adresez o întrebare celor care urmează să dea examenul de rezidențiat. Știați că, din cei care au luat peste 850 de puncte la rezi în 2021, 63% dintre aceștia au început să învețe cu cel puțin 8 luni înainte? Sau că 57% dintre aceștia au trecuturi în materie de cel puțin 4 ori?

00:29 dr. Cătălina Voinea: Toate aceste date sunt compilate din studiul pe care l-am făcut anul trecut și la care au participat peste 1000 de candidați. Dacă vreți să vedeți rezultatele brute și sfaturi needitate despre rezi sau licență, vă las link-ul în descriere. Dar să revenim! Vă invit să aflăm în episodul de astăzi, împreună cu medicul rezident Simona Chirică, cum este rezidențiatul pe geriatrie și gerontologie. Să-i dăm drumul! Salutare, Simona! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro!

00:55 dr. Simona Chirică: Bună! Mulțumesc tare mult pentru invitație și mă bucur și eu că mă aflu alături de voi astăzi.

00:55 dr. Cătălina Voinea: Tocmai că știm cât de solicitant e rezidențiatul, mai ales la început, și de aceea apreciem și vrem să-ți mulțumim că ți-ai luat un pic din timpul tău să împărtășești din experiența ta cu cei interesați de geriatrie și gerontologie.

Ce este geriatria și de ce a ales această specialitate 01:15

01:15 dr. Cătălina Voinea: Poți să începi să ne spui, în primul rând, cu ce se ocupă această specialitate, pentru că mulți nu știu și nu au auzit de ea, și cum ți-ai dat tu seama că asta e specialitatea pe care o dorești?

01:29 dr. Simona Chirică: Da, în primul rând o să încep prin a spune că, în momentul în care am fost eu studentă, în programă, de rezidențiat, specialitatea de geriatrie și gerontologie nu reprezenta un stagiu clinic, adică un stagiu în care noi să mergem la spital, să cunoaștem pacienții, să ne familiarizăm practic cu ce implică această specialitate. Eu am avut la un moment dat un opțional, de fapt nu era opțional, era o materie din anul 5, metodologia cercetării științifice, și doamna profesor care ne-a predat acea materie avea specialitatea geriatrie și gerontologie, doamna profesor Liza Spiru.

02:08 dr. Simona Chirică: Și practic acela a fost momentul în care eu am auzit de specialitatea respectivă. La geriatrie de plâneie Mi-a plăcut foarte mult și felul în care ea ne-a prezentat această specialitate și în care a vorbit că necesită să ai așa o perspectivă multidisciplinară, să cunoști elemente din foarte multe specialități, pentru că pacientul geriatric este o provocare, că apar foarte multe complicații, cum ar fi polimedicația și interacțiunile medicamentoase, și foarte multe lucruri de care un pacient nu beneficiază ca gestionare în momentul în care merge la cardiolog: e cumva tratat pe partea de cardio.

02:49 dr. Simona Chirică: Merge în altă parte, e tratat pe partea aia, și practic internist, doar că e cumva echivalentul nostru, al medicilor geriatri, doar că în prezent, sau cel puțin în grada asta de pandemie, accesul la medicina internă a fost cumva mai limitat și datorită faptului că multe secții de medicină internă au devenit secții COVID. În fine, medicii de specialitatele interne sunt, în general, din ce am auzit eu, destul de solicitați.

03:18 dr. Simona Chirică: Și, ca să revin la întrebarea pe care mi-ai adresat-o, primul meu contact a fost atunci, în anul 5, și ulterior, da, în funcție de nota pe care am obținut-o la rezidențiat. Geriatria a fost și o opțiune de medic și cumva, orientându-mă, da, și în funcție de notă, și în funcție de ce mi-am dat eu seama că mi-ar plăcea mie să fac, asta a devenit o opțiune foarte bună pentru mine.

Primul an de rezidențiat 03:44

03:44 dr. Cătălina Voinea: Îți mai amintești cum a fost primul tău an de rezidențiat? Din punct de vedere al tensiunii sau al emoțiilor, al unui nou început?

03:55 dr. Simona Chirică: Da, și, surprinzător, chiar și în anul 2, în momentul în care am schimbat stagiul, să zic că au fost aceleași emoții datorate schimbării. Adică orice schimbare, eu sunt convinsă, că ne aduce un anumit procent de teamă de necunoscut și atunci se activează, practic, această frică și atunci apar emoțiile aferente, să zic așa. Da, cu atât mai mult cred că în anul 3, atunci când nici nu mă simțeam neapărat stăpână pe mine, nu eram neapărat, să zic, totuși, ca diferență față de anul 2, în care simțeam că am oarecare experiență de interacțiune cu pacientul, de contact cu spitalul.

04:41 dr. Simona Chirică: Și, efectiv, și faptul de a intra într-un colectiv de muncă. Da, asta a făcut, să zic, diferența în anul 1, că urma să am colegi de muncă, urma să am medicul cu care să lucrez propriu-zis. Adică nu era doar un stagiu de învățare și atât, era necesară o implicare mai multă. Înspre bucuria mea, să zic așa, mediul că eu am specialitatea de geriatrie, primul an din rezidențiat este obligatoriu pe geriatrie, adică, față de alte specialități în care poate ești obligat să începi cu alt stagiu, la noi începi cu geriatrie.

05:16 dr. Simona Chirică: Practic, eu mi-am ales centrul de la Ana Aslan, sediul central, aproximativ prin, mă rog, nu e chiar aproape de Piața Victoriei, dar aproximativ, pentru așa să fie mai la îndemâna tuturor, ca reper. Și da, colegii au fost foarte drăguți, am interacționat foarte mult cu colegii de anul 5, pentru că la fel este obligatoriu în rezidențiatul de geriatrie să finalizezi ultimele 6 luni pe stagiul de geriatrie. Și, practic, noi am interacționat mult cu colegii care, practic, s-au întors de pe celelalte stagii în ultimele lor 6 luni de rezidențiat.

06:00 dr. Simona Chirică: Și asta, adică, au fost foarte drăguți, am avut colegi mari, adică asta a fost un mare beneficiu. Știu că sunt colegi care merg pe alte stagii și cumva se nimerește să nu aibă colegi mai mari și asta, da, nu pot să-mi imaginez cât de dificil poate să fie. Nu, da, mi-au fost foarte drăguți și m-am simțit foarte bine.

06:00 dr. Cătălina Voinea: Foarte bine. Asta e o încurajare pentru cei care urmează să intre în rezidențiat, că majoritatea sunt speriați, ba de colectiv, ba de responsabilități, și orice sfat e binevenit.

O zi din viața unui rezident + atribuții 06:32

06:30 dr. Cătălina Voinea: Poți să ne zici cum arată o zi din viața unui rezident propriu-zis și cam ce atribuții are un medic rezident pe această specialitate?

06:41 dr. Simona Chirică: Păi, un medic rezident pe geriatrie nu cred că face altceva decât face un medic rezident de pe alte specialități, pentru că practic sunt atribuțiile medicului rezident, care alea sunt, le cunoaștem, nu sunt altele. N-ai, într-adevăr, neavând parafă, n-ai greu de decizie, așa că bineînțeles că vei lucra cu un medic coordonator. Este coordonatorul de rezidențiat, care practic, adică el are în evidență rezidenții care sunt pe stagiul respectiv în acel moment, dar coordonatorul de rezidențiat, în funcție de spitalul unde lucrezi, dacă sunt și foarte mulți rezidenți, îi va repartiza la colegi medici care au nevoie de ajutor.

07:24 dr. Simona Chirică: Așa că nu e neapărat, să zic, repartiția într-un cadru universitar de fiecare dată. Adică sunt și medici care nu sunt cadre universitare și sunt medici care lucrează în secția respectivă unde există coordonatorul respectiv de rezidențiat și, practic, tu ești repartizat să lucrezi la ei. Și că ai atribuții, în principal, ce îți pune medicul coordonator să faci. Adică aici depinde și de anul de rezidențiat în care ești, pentru că sunt anul și nașii de medicul cu care lucrezi.

07:54 dr. Simona Chirică: Poate să te lase de la început să faci mai multe chestii, mai puține. În cazul meu, cam de fiecare dată, aveam de făcut eu vizita mică, între ghilimele, în care mergeam la pacienți, luam tensiunea, întrebam, mă rog, asta ca evoluție, îl întrebam cum i-a fost de pe o zi pe alta, dacă în începuția mea la geriatrie, pacienții stau internați destul de mult timp. Adică, propriu-zis, pe geriatrie, noi avem sistemul de spitalizări de zi sau lucruri de genul ăsta. Așa că, odată ce internezi un pacient, chiar o numărești două săptămâni, adică două săptămâni, pe zi, ce se întâmplă cu el.

08:31 dr. Simona Chirică: În momentul în care îl internezi, stai de vorbă cu el, afli istoricul, îi culegi toate documentele medicale pe care le ai, întocmești foaia de observație cu examenul clinic, cu tot ce ai văzut tu la el și, ulterior, asta s-a întâmplat la mine și pe stagiul ăsta pe care sunt acum, de medicină internă, și pe geriatrie, după discuția cu pacientul, prezentam cazul medicului cu care lucrez și, eventual, veneam cu propuneri de tratament, că, practic, eu aveam ocazia să-mi antrenez, practic, acest skill, care e skill-ul cu care noi, practic, deputăm și asta vom face ca medici specialiști ulterior.

09:15 dr. Simona Chirică: Cu propuneri de tratament, cu explicații de ce dau aia, de ce nu dau aia, ne uităm și pe analize, vedem, adică, cu între a ține, foarte benefică din punctul meu de vedere chiar cu chestia asta. rămâie, Adică eu, până să am acest contact în care să am logica asta, că urmăresc asta pe analize, dau tratamentul ăsta, eu nu am reușit să rețin foarte multe patologii la nivel de detaliu,

09:40 dr. Simona Chirică: la care de abia acum am reușit să o fac, pentru că pentru mine are sens mult mai mult acum, când văd o evoluție, când văd ce se întâmplă dacă fac asta și dacă nu fac asta. Așa că cam asta a fost pentru mine până acum, ca medic rezident, ce am avut de făcut.

Îndrumătorii de rezidențiat 10:00

09:58 dr. Cătălina Voinea: Ai menționat la un moment dat despre coordonatorul de rezident, de rezidențiat, și vreau să te întreb dacă îndrumătorii aceștia pe care îi aveți acolo chiar se ocupă de voi, dacă există un proces didactic sau te lasă așa? La voia ta.

09:58 dr. Simona Chirică: Păi, o să mă exprim separat, pentru că am perspectiva stagiului de bază de pe geriatrie din primul an și acum de pe cele două luni de când sunt pe stagiul de interne.

10:28 dr. Simona Chirică: Pe stagiul de geriatrie am fost rezidenta direct a coordonatorului de rezidențiat, a unui profesor, pentru că nu erau cumva foarte mulți medici. Mulți erau și detașați. A fost și perioada asta acum de pandemie, care nu e chiar un reper foarte bun, din păcate, pentru viitorii colegi, pentru că multe lucruri care s-au întâmplat la noi așa, în condiții restrânse, cu pacienți puțini, cu foarte mulți medici detașați, nu sunt neapărat un baseline, să zic, legat de cum va fi pentru ei anul următor sau când condițiile nu vor mai fi așa.

11:02 dr. Simona Chirică: Eu spun de cum a fost la mine acum. Noi am funcționat cu capacitate redusă, am avut într-adevăr destul de puțini pacienți, pentru că era restricția cu maximum un salon și toate chestiile astea de distanțare fizică. Chiar asta am învățat ad-o profesor: cu distanțare socială nu e chiar un termen foarte corect. Social, da, distanțarea fizică face diferența, cu masca și așa, socială. Eu sunt cu tine aici acum. Dacă suntem fizic, nu suntem noi un aluia, da?

11:38 dr. Simona Chirică: Da, și am, practic, domnul profesor are foarte mulți pacienți, adică chiar și în perioada de restricții și tot ce se poate, el are suficient de mulți pacienți încât să putem să fim mai mulți rezidenți, adică și totuși să avem fiecare unu, doi, trei pacienți, adică foarte ok.

12:06 dr. Simona Chirică: Și, practic, făceam, am făcut lucrurile de care ți-am spus mai devreme și, în interior, discuțiile cu domnul profesor și propunerile de tratament, exact așa cum... Adică nu am simțit o diferență că, uite, nu am putut să am acces la dumneavoastră, că era coordonator și, uite, nu e ca la un medic. Adică a fost foarte ok din punctul ăsta de vedere. Într-adevăr, e o diferență când sunt mai mulți rezidenți și când este unul singur sau doi sau mai puțini. Și asta urma să spun ca diferență față de unde sunt acum, repartizată la o doamnă doctor de... medicul coordonator pe secția de medicină internă.

12:49 dr. Simona Chirică: Și am, adică eu, cumva, sunt rezidenta care stau, adică, multe luni, am fost cea care, se știa de mine, că voi sta cel mai mult acolo. Eu am 5 luni de medicină internă. Am avut, la un moment dat, niște colegi de pe dermatologie care veneau să facă și stagiul de reumatologie. Că aici, unde sunt eu, pe secția de medicină internă, e cumva interne cu reumato combinat. Că m-am gândit că mi se potrivește mai bine să fac internele în acest fel, pentru că de destul de multe ori noi nu tratăm, cel puțin în București, noi nu avem, nu tratăm foarte multă patologie acută în geriatrie.

13:31 dr. Simona Chirică: În Iași, în Cluj, se tratează, dar la noi, în București, mai puțin. Așa că, pentru ce am simțit că voi face eu ulterior, am ales să fac ceva care se potrivește, să zic, mai bine. Și atunci am avut colegi care stăteau mai puțin în luni de zile și cumva am simțit că eu am fost baza acolo, că eram rezidenta de cel mai mult timp, urma să stau cel mai mult timp și atunci am simțit cumva,

13:59 dr. Simona Chirică: pur și simplu, chestia asta de responsabilitate puțin mai mare. Adică asta am simțit și mi-a fost de folos și încă mi-este de folos să experimentez și lucrul acesta, să zic, ca diferență. Dar în rest, absolut același lucru, aceleași discuții cu propunerile de tratament, doar că aici e și un flux un pic mai rapid, că sunt și spitalizări de zi, pacienții vin repede, pleacă alții repede, fluxul foilului e mult mai rapid. Diferențe de cum funcționează fiecare secție.

Gărzi 14:30

14:28 dr. Cătălina Voinea: Revenind la stagiul de geriatrie, se fac gărzi pe această specialitate?

14:34 dr. Simona Chirică: Pe stagiuri de bază, nu știu să zic în... sau nu mai știu, poate am știut la un moment dat cum este în Cluj și în Iași, unde mai sunt centre de geriatrie. În București nu se fac, pentru că niciunul din coordonatorii de rezidențiat din București nu fac ei înșiși gărzi și practic, din câte știu, nu medicii de geriatrie, că dacă este un spital și are cameră de gardă, stau medicii, sau, de fapt nu, hai să nu zic prostii, noi, rezidenții pe geriatrie, nu facem gărzi, nu știu dacă sunt medici, poate, care mai fac,

15:11 dr. Simona Chirică: de pe geriatrie, propriu-zis la spitalul respectiv, la camera de gardă, dar noi, coordonatorii noștri de rezidențiat, știu, că am vorbit cu colegi de la alte spitale, adică nu doar de la spitalul meu, că sunt trei centre de geriatrie în București: e institutul, unde sunt eu, este Spitalul Sfântul Luca, centrul de la Sfântul Luca, și mai e, era înainte, secția de la Otopeni, din cadrul Spitalului Elias, care acum, mă rog, s-a desființat și este mutată tot la Sfântul Luca, așa că sunt doi coordonatori de rezidențiat la Spitalul Sfântul Luca și unul unde sunt eu.

15:45 dr. Simona Chirică: Și rezidenții de acolo, toți, moratorii, nu fac gărzi. Pe stagiul de geriatrie, când mergi pe alt stagiu, de exemplu cardio, vei face publicul politicii din spitalul respectiv.

Cele mai frecvente patologii 16:00

15:57 dr. Cătălina Voinea: Dar în ceea ce privește patologiile, care sunt cele mai frecvente patologii pe care le întâlniți?

16:05 dr. Simona Chirică: Cele mai frecvente sunt, în principal, patologiile cele mai frecvente de la vârstnici: hipertensiunea, nu prea sunt vârstnici să nu aibă hipertensiune, foarte mulți au și diabet, nu mai zic toate patologiile articulare, că toți dezvoltă artroze, artrite, mă rog, artroze poate care au debutat cu inflamație și atunci sunt și înspre partea inflamatorie puțin. Practic și asta este o componentă, să facem diferența dintre artroze și artrită, ne uităm pe radiografii, vedem ce se întâmplă cu pacientul respectiv.

16:43 dr. Simona Chirică: Și da, practic, avem medicația de pe partea de cardio, în care noi gestionăm și vedem ce se întâmplă cu pacientul respectiv este bine echilibrat, și altă componentă absolut particulară și foarte esențială este componenta prin care noi evaluăm tulburările neurocognitive. Noi avem de rutină niște chestionare pe care le facem la toți pacienții, MMSE, MoCA și cum îi spune la cel pentru evaluarea stării de dispoziție. Practic, MMSE și MoCA evaluează tulburarea neurocognitivă, adică dacă noi surprindem o demență, practic, se consideră când este deja un stadiu mai avansat, adică tulburare neurocognitivă ușoară, moderată, severă, care ar fi cumva echivalentul unei demențe.

17:37 dr. Simona Chirică: Și noi, practic, asta facem, facem aceste teste și vedem dacă surprindem o demență sau doar un echivă la depurul. Și testul acesta de evaluare a dispoziției este testul care evaluează practic depresia și, așa cum poate nu se întrebeștim, foarte mulți pacienți în vârstă suferă de singurătate, drept pentru care depresia este frecvent întâlnită, și depresia le agravează multe patologii pe care le au, agravează foarte mult și tulburarea neurocognitivă, este un factor care practic contribuie la instalarea demenței,

18:17 dr. Simona Chirică: nu e doar asta, chiar recent am desfășurat un studiu unde sunt eu acum, pe secția de medicină internă: practic, am aplicat aceste chestionare și la pacienți care nu ar fi propriu-zis încadrați ca pacienți geriatrici, adică la pacienți și de 40 de ani, deși oricum delimitarea asta nu este foarte exactă, pentru că pe de o parte vorbim de vârsta cronologică, în care pacientul geriatric e de peste 65 de ani, dar ținând cont că avem persoane care au

18:52 dr. Simona Chirică: tot felul de factori de risc în viața lor, care predispun la apariția unei tulburări neurocognitive precoce, îmbătrânire practic precoce, nu doar a părții de componentă neurologică, ci în sistemul lor, organismul lor este îmbătrânit de afecțiunile pe care ei le au, cât din ele, preocupate de tratate corespunzător, și practic apare îmbătrânirea asta precoce și o persoană la 50 de ani poate să fie la fel de bolnavă ca cineva la 70 și atunci să fie un pacient geriatric chiar și după vârsta de 40 de ani.

19:28 dr. Simona Chirică: Geriatria nu se ocupă numai de partea asta, este și componenta de gerontologie, în care noi practic discutăm cu pacientul și încercăm să facem prevenție a îmbătrânirii precoce. Adică aici practic vine cu atât mai mult zona în care pacientul, dacă e interesat, de felul în care mănâncă, de ce face în viața lui, de ce boli are, care sunt tratate, care sunt controlate sau nu poate. Noi îl evaluăm practic din cap până în picioare, cu tot ce mănâncă, cu tot ce face, cu tot ce...

19:54 dr. Simona Chirică: Cu atât mai mult aplicăm și testele astea cognitive, să vedem în ce stadiu este, și practic noi îl putem și gestiona, adică putem face partea asta de prevenție, avem o discuție, avem o consiliere și practic îl urmărim și vedem să-i fie cât mai bine să îmbătrânească cât mai frumos. Da, și cam asta e, în ce m-am apătut puțin. Sper că am răspuns la întrebare.

19:54 dr. Cătălina Voinea: Da, exact. Ai răspuns chiar mai mult decât trebuia, fix de ceea ce căutam, ca oamenii să știe exact la ce să se aștepte. Că tot ai vorbit atât de mult despre pacienți,

Caz interesant 20:30

20:29 dr. Cătălina Voinea: sunt curioasă dacă ai un caz interesant despre care ai putea să ne povestești.

20:29 dr. Simona Chirică: Da. Păi, ce mi-ar plăcea de fapt să povestesc și mi se pare mult mai util pentru această sesiune nu este vorba de un caz, ci pur și simplu de o multitudine de cazuri, și o să încerc un pic să detaliez ce am început mai devreme, ca să fie și subiectul încheiat și să fie de folos cât mai mult.

20:57 dr. Simona Chirică: Legat de studiul ăsta pe care l-am desfășurat două aici și care este studiul cu care eu m-am înregistrat și am fost acceptată, chiar astăzi am urmărit și am văzut că este admis, destul la cum vreți să ne mici în internă din acest an, și este un studiu în care eu am aplicat, ca să spun asta testele acestea cognitive și testul acesta de depresie pacienților internați pe secția de medicină internă, și undeva după vârsta de 40 de ani. Acum, ce rezultate, pot să zic eu, fascinante?

21:32 dr. Simona Chirică: Bine, ele sunt cunoscute, arhicunoscute, și mai sunt studii făcute de genul ăsta la nivel internațional pe partea de geriatrie, că pentru noi nu sunt lucruri noi, să zic. Dar foarte mulți medici din foarte multe specialități, dacă n-au interacționat foarte mult cu specialitatea noastră, cu specialitatea geriatriei, sau poate mai mult chestia asta, că geriatria n-a existat ca stagiu obligatoriu de făcut la facultate, inclusiv până la generația mea, sunt colegi care nu știu cu ce se ocupă.

22:03 dr. Simona Chirică: Adică dacă nu, nu știu, nu au făcut această materie de care v-am zis, în care aleatoriu, într-o materie cu totul despre altceva, despre cum redactezi licența și partea asta, să fie un medic care să și povestească puțin despre partea asta. Acum am înțeles că s-a rezolvat problema, adică după generația mea, colegii care au intrat la medicină fac, adică a fost introdusă ca materie obligatorie de stagiu și stagiul de geriatrie. Pentru că a fost situația asta foarte mulți ani, sunt medici care nu știu cu ce ne ocupăm noi, nu știu nimic despre această specialitate, adică și din generația mea, că deja pot să zic și din generația mea, și medici și mai în vârstă.

22:45 dr. Simona Chirică: Și practic ei poate nu sunt familiarizați cu toate conceptele extravenoțiunilor astea și atunci m-am gândit cu atât mai mult: hai să merg la un congres de medicină internă să vorbesc și despre ceva ce facem noi, ca cu ocazia asta să afle mai multă medicină mai de folos pentru pacient. Și practic, ce am descoperit și eu în studiul respectiv, acum n-am un procent foarte mare și chestii, că nu l-am finalizat cu aceste detalii, dar am văzut așa că factori foarte agravanți pentru instalarea de tulburări neurocognitive sunt diabetul zaharat, alcoolul, depresia,

23:28 dr. Simona Chirică: mă rog, singurătatea de care am discutat, patologiile cardiace, insuficiențele cardiace și toată partea asta, și cam asta. Adică astea, și cu atât mai mult dacă ele coexistă, este foarte rău. Am examinat un pacient de 38 de ani care avea toate lucrurile astea asociate și a avut tulburare neurocognitivă moderată, adică nici măcar minoră. Adică el, practic, din punct de vedere cognitiv, la 38 de ani avea mintea unui om de 80.

24:09 dr. Simona Chirică: Adică se pot întâmpla lucruri de genul ăsta dacă oamenii nu iau în serios patologiile pe care le au și nu tratează corespunzător ce se întâmplă cu ei. Diabetul zaharat are o influență foarte mare, alcoolul, observat de asemenea în loturile mele de pacienți foarte frecvent, să zic așa, ca, și mine urât să spun, ca personaj, ca fenotip, nu mai știu care e termenul exact, pacientul bărbat de 50-60 de ani cu consum cronic de etanol,

24:39 dr. Simona Chirică: că sunt foarte mulți, și puțin am noi în țară bărbați care se încadrează la partidurile asta, la 50-50 de ani, cam așa, toți cu tulburare cognitivă minoră, nu că unul mai scăpat, nici unul nici studiu meu, așa, și practic e un factor foarte important, care e un factor întornichijat adică mi se pare că e și partea asta în care nu se vorbește atât de mult despre asta, nu se conturează din punctul ăsta

25:07 dr. Simona Chirică: de vedere, nu se vorbește că, uite, un lucru de asta se reale pentru că asta se întâmplă. Niște factori de risc ar fi cunoscuți, adică nu e ceva ce nu am descoperit acum, și eu chiar cumva am făcut drumul invers, că eu în principal nu am citit neapărat foarte mult pe partea asta în literatura de specialitate, să văd că acești factori sunt chiar consacrați, adică nu în fiecare caz, în partea de pacient,

25:33 dr. Simona Chirică: și la minunceau ei în comun, ce patologie au, așa, deci s-au suprapus aceste lucruri exact, perfect, ca în literatura de specialitate, în studiile asemănătoare, care au luat-o așa, în calcul, factorii de risc care practic au contribuit sau au agravat sau au dus la debutul tulburărilor neurocognitive la vârste precoce, la vârste tinere, tulburări cognitive în fază precoce.

25:33 dr. Cătălina Voinea: Într-adevăr, e un studiu... Nu, am mult chiar este, adică și pentru mine este o surpriză, chiar mă bucur că te-am invitat și că ai adus în discuție acest studiu, pentru că mi se pare fascinant: la 38 de ani, practic, cumulând atâția factori, să ajungi la... Wow.

25:33 dr. Simona Chirică: Da.

Cât de solicitantă este această specialitate 26:20

26:19 dr. Cătălina Voinea: Ce poți spune despre tine ca om acum? Cât de solicitantă este această specialitate din punct de vedere al programului și dacă îți permite să ai timp și de viață personală?

26:19 dr. Simona Chirică: De când sunt acum aici, pe stagiul de medicină internă, a fost un început destul de greu, atât din punct de vedere al fluxului de pacienți foarte mare, cu care eram obișnuită un an de zile, foarte multă patologie nouă, pentru că pe secția asta eu a trebuit

26:54 dr. Simona Chirică: deodată să văd și patologie reumatică, să știu toate tratamentele de pe reumato, să știu anticorpii, să știu toate chestiile astea, care nu mi-au plăcut în facultate, din care n-am înțeles nimic, și acum au sens și vreau să le rețin cumva fără să vreau, pentru că înțeleg ce se întâmplă cu pacientul ăla, în volna, ecografie musculoscheletală, adică sunt lucruri care încep să se coreleze, văd de ce apar anumite modificări pe radiografie. Așa, doamna doctor cu care

27:26 dr. Simona Chirică: lucrez eu acum are foarte mulți pacienți și cu hepatite, și cu ciroze, și cu partea asta de gastro, să zic așa, și nu mai zic și de patologia de pe cardio, cu tratamentul, managementul insuficiențelor cardiace, hipertensiune. Au venit așa, poate, deodată, specialități într-una și practic nu ne-a fost foarte greu la început, adică eram copleșită, dar în același timp am simțit că pot să învăț enorm de mult și practic m-am lucit foarte mult.

28:03 dr. Simona Chirică: Adică eu fac asta și încă și acum. Adică din propria inițiativă nu vreau să scriu foi cât sunt în programul de muncă, pentru că mi se pare că pierd ce se întâmplă în spital. Adică sunt foarte mulți medici și sunt atât de deschiși să mergem și să învățăm practic de la fiecare dintre ei, încât merg acolo, văd o chestie. Eu merg dincolo, văd o ecografie abdominală, mai merg acolo să discut despre o radiografie. Nu știu, bine, ieșe mișinie felul ăsta.

28:34 dr. Simona Chirică: Adică n-am avut o problemă, să zic, să mă intutrez așa și să reușesc așa să văd de la fiecare, și cu bunăvoință, și cu foarte mult respect și recunoștință, să întreb pe toată lumea și să rog pe fiecare, când am avut o întrebare, să primesc o lămurire sau un lucru de genul ăsta. Și, practic, eu acum sunt încă în faza în care stau cu doamna doctor și pun întrebări și discut despre ceva, despre lucruri, despre orice fel de chestii, că eu citesc și vin cu foarte multe întrebări.

29:05 dr. Simona Chirică: Și, practic, după ce se termină programul de muncă, eu stau și fac foile, că atunci medicii pleacă și, practic, nu am să mă învăț atunci, că n-am de la cine. Și fac foile, adică cam așa sunt acum, așa că viața mea personală am nevoie de o două în jumate, că de asta am limitat și un pic activitatea pe Instagram. Eu m-am mai tot zis așa că n-am mai avut timp, dar nu m-am explicat la un moment la care am făcut acum.

29:34 dr. Simona Chirică: Și voi mai fi încă două în jumate pe stagiul de interne. Acum, na, față de început, nu mai îmi ia atât de mult timp să învăț. Adică nu mai sunt atât de multe chestii pe care trebuie să le învăț în același timp, dar mereu cumva apar patologii noi, e foarte interesant, că avești foarte multe cazuri rare, și boli rare am văzut foarte merumată e foarte interesant și, da, mereu am de citit despre ceva.

29:58 dr. Simona Chirică: Dar, cel puțin în relația mea personală, noi am, eu am mai zis asta pe Instagram, o să recomand și o să promovez, cred că până mor, terapie, pentru că pentru noi am făcut minuni. Adică noi am făcut terapie de cuplu și cognitiv-comportamentală și practic am învățat ce se întâmplă cu noi, ne-am învățat pe noi înșine cum reacționăm, de ce reacționăm, toată partea asta în care îți cunoști trigger-ele și cunoști ce faci în interacțiunea cu ceilalți, când eviți, când îți apasă butoanele, care sunt butoanele și lucruri de genul ăsta.

30:37 dr. Simona Chirică: Și practic am învățat să comunicăm în cuplu lucruri care, mai ales dacă provii dintr-o familie disfuncțională în care părinții s-au certat, și sunt convinsă că e cazul aproape la toți, în care părinții s-au certat, nu știu dacă e cineva care n-a avut o familie în care să se certe cineva, și practic, nu știu, nu s-a pus așa accent pe ce înseamnă de fapt o comunicare în cuplu și cum trebuie să exprimi nevoile și cum trebuie să ajungi la anumite

31:07 dr. Simona Chirică: compromisuri, și că nu e de fapt greșit să faci compromisuri, așa cum spune multă lume, în fine. Și practic am ajuns în punctul ăsta în relație, și Alex e și el acum foarte concentrat pe carieră, că are acum niște proiecte. Adică, cumva, când ne întâlnim și discutăm fiecare despre ce facem, în punctul ăsta nu se simte că lipsește ceva, adică nu simțim nici că nu stăm suficient de mult, că fiecare minut pe care îl prindem,

31:34 dr. Simona Chirică: cum îl petrecem împreună și, nu știu, eu cumva anii de muncă din terapie îi văd acum, din punctul meu de vedere, adică nu suntem în punctul în care să ne luăm la puțite că tu de ce lucrezi prea mult, tu de ce nu stai cu mine, tu de ce nu știu ce nu faci. Și da, am ales conștient să mă ocup de... singura mea să zic, lucruri care mă îndecășește un pic cam tare e că

31:58 dr. Simona Chirică: n-am mai fost la sală, în ce cuzești la sală după ce am în fiecare zi aproape. N-am mai avut timp să merg și la sală. Mi-am propus acum, am zis că, dacă tot nu-mi mai ia atât de mult timp toată partea asta de citit, fiecare zi în care reușesc totuși să plec mai devreme de la muncă să merg la sală, măcar atunci Nu-mi mai propun cât, de două ori, de trei ori, cât o fi, și o dată, dacă merg, e bine. Apropo și de «mult sau nimic», că m-am confruntat și cu chestia asta. Și da, cam asta e și viața personală, e un voron, e bine.

31:58 dr. Cătălina Voinea: Cum te menții la curent?

Materiale de studiu utile 32:30

32:32 dr. Cătălina Voinea: Cam ce materiale de studiu folosești?

32:35 dr. Simona Chirică: În principal citesc ghidurile, adică ghidurile internaționale. Dacă, de exemplu, am o lămurire legată de, nu știu, tratamentul hipertensiunii, iau ghidul de cardio și citesc de acolo. M-a învățat oricum și doamna cu care lucrez acum, adică până să lucrez cu dumneaei chiar nu știam că există un ghid pentru orice, adică habar n-aveam. Adică tu mă tot chinuiam să citesc din cărți, dar în cărți e chestia asta, că spunem 20 de pagini o idee și, gen, până la urmă, ok, am văzut asta, dar până la urmă cu ce o tratez?

33:09 dr. Simona Chirică: Adică, nu știu, mi se părea că trebuia să petrec cumva foarte mult timp numai săpând printre informații și chiar nu știam că pot să mă folosesc foarte bine strict de ghiduri. Mi-a trimis doamna doctor ghiduri pentru orice, pentru trombembolism, pentru dislipidemii. Adică tot ce am nevoie în prezent găsesc în ghiduri și citesc de acolo. Adică vreau și vouă, și colegilor mai mici care ne urmăresc, să intrați să căutați pur și simplu un hypertension guideline cel mai recent, sau de orice lămurire aveți voi, și intrați și găsiți acolo și vă lămuriți.

33:09 dr. Cătălina Voinea: Ok. În străinătate ai auzit

Posibilități de practică/stagii în străinătate 33:50

33:49 dr. Cătălina Voinea: de ceva posibilități de practică, de fellowship-uri, unde se poate duce medicul rezident?

33:49 dr. Simona Chirică: Legat de plecatul în afară, nu știu să fie ceva diferit legat de orice specialitate. Eu, din ce știu, te duci practic la un spital universitar dintr-o altă țară. Știu că în Franța este accesul foarte ușor, adică singurul blocaj e limba, dacă te duci acolo, și de-aia te așteaptă, din cât am înțeles, pentru că au și, adică, au nevoie de oameni

34:24 dr. Simona Chirică: și, ce e greu, salariile nu sunt extraordinare și atunci nu prea se înghesuie foarte tare lumea, și muncești destul de mult, dar și înveți pe măsură, pentru că, tocmai că au nevoie de oameni, practic ai putere de decizie așa și devii destul de independent. Și știu că și în Anglia se poate merge, adică cunosc persoane care au plecat în Anglia, în principal, mergi undeva, trebuie să te accepte cineva, spitalul, din câte am înțeles, sunt

34:57 dr. Simona Chirică: persoane care efectiv au dat mail la, nu știu, la resurse umane, la spitalul respectiv unde și-au dorit să meargă, au spus că vor să meargă să lucreze și acolo. Și acum, nu știu exact dacă se poate peste tot obține să fii și plătit. Eu, de exemplu, am avut un coleg pe geriatrie care a plecat trei luni să facă geriatrie în Israel și l-a ajutat coordonatorul de rezidențiat să meargă acolo, dar, din câte am înțeles, nu a fost plătit, așa că nu știu exact cum e.

35:31 dr. Simona Chirică: Și Israelul mai e și o țară scumpă, deci... Da. Așa că, da, adică nu știu mai multe decât ce am zis până în acest punct. Adică nu e nimic diferit la geriatrie. Poate mai mult: geriatria este foarte extinsă ca specialitate în țările europene. Adică, cumva, la noi e la un nivel mult mai mic, că nu avem medic geriatru în absolut toate spitalele. Adică sunt centrele astea, dar nu e de rutină să găsești un medic geriatru pur și simplu oriunde, în orice spital.

36:02 dr. Simona Chirică: Pe când în afară este, în țările europene și în America, adică, cumva, peste tot găsești medici geriatri. Adică este o colaborare asta interdisciplinară între medicii de calde secții împreună cu medicii geriatri. Așa că, da, mersul în afară ar fi teoretic o experiență în care să înveți lucruri noi și să înveți și lucruri de implicare poate mai mare decât există aici, în sistemul actual.

Alte centre de pregătire 36:30

36:28 dr. Cătălina Voinea: Dacă ne întoarcem la noi în țară, ce lucruri bune ai de spus despre alte centre de pregătire?

36:37 dr. Simona Chirică: Din ce am mai vorbit cu ceilalți colegi, am colegi care sunt foarte entuziasmați de spitalul, de centrul de la Sfântul Luca. Adică, na, nu am chiar foarte multe centre ca să vorbesc și să fac diferențe. Alea două care sunt, sunt foarte bune. Dar chiar nu știu cum este la Cluj, nu știu, nu știu deloc, adică nu am niciun coleg cu care să fi vorbit, care să fie acum în prezent acolo și să știu, sau să fi fost și să știu cum este.

Atestate 37:08

37:07 dr. Cătălina Voinea: Ce atestate își poate lua medicul rezident? Ce poate să facă în timpul rezidențiatului ca să se dezvolte?

37:15 dr. Simona Chirică: În timpul rezidențiatului poți să faci foarte multe cursuri. Dacă vrei să înveți despre nutriție, că asta fac și eu acum, am răzut să am lucruri de nutriție, mi se pare foarte important să gestionezi și timpul de vedere, adică să poți să discuți cu omul inclusiv de la: uite, tu pățești niște lucruri pentru că și mănânci. Că multe lucruri, foarte multe afecțiuni se dezvoltă, diabetul zaharat, pentru că mi le plac multe din ele, în afară de cele familiale,

37:45 dr. Simona Chirică: le placă și din alimentație și din ce face ce mă ia în casă și mi se pare aici, mă rog, cu partea de nutriție sunt mai multe lucruri de spus, că, de exemplu, la pacienții geriatrici foarte mulți dintre ei au impresia că e ceva greșit să mănânce carne, toți au impresia că fac gută. Mă rog, sunt așa, cumva, la noi în țară și niște chestii de astea, oamenii au niște pixuri și trebuie întâi să îi îngrijești,

38:09 dr. Simona Chirică: să le scoți asta din cap, că nu, nu fac gută dacă mănâncă carne. Guta apare dacă ai o insuficiență renală, adică apare în alte contexte, și nu oricum nu toată carnea duce la gută. Sunt organele, care conțin cantitatea mai mare de acizi, care vin în rând, pe alea le reducem, dar chiar și când avem un atac de gută sau ceva, pe alea le scoatem de fapt în acel moment, până se duce episodul, până tratăm episodul de gută.

38:36 dr. Simona Chirică: Da, și, mă rog, excesele trebuie evitate, dar asta ar trebui să o facem cu toții, adică nu e ceva care neapărat facilitează guta sau, na, sunt niște chestii care trebuie discutate cu omul, legat de ce știe el din popor și care e de fapt informația reală. Și altceva nu știu să fie propriu-zis în timpul rezidențiatului.

38:57 dr. Simona Chirică: De exemplu, noi putem să facem, să avem atestat și pe partea de ecografie generală, așa cum poate să aibă practic orice medic de clinică, dar am înțeles că nu e mai greu pe perioada rezidențiatului, că cei care acordă atestatul respectiv au niște liste de așteptare foarte mari și că abia reușești ca specialist cumva și fac practicajul asta, și e destul de neplăcut că nu poți termina rezidențiatul deja cu această competență, dar asta este, că, fiind practic ceva ce pot să facă toate specialitățile clinice, se ministra de oriunde cei care vor să aibă experiența asta. Și practic, mă rog, competență este terminologia veche, atestat se spunea un moment nou.

39:43 dr. Simona Chirică: Și la noi, la geriatrie, ne putem lua atestat și în interpretarea astfel de sistometrie examenului de exact, și asta e ce știu eu că putem face noi. Și mai este, de exemplu, și atestat oficial de interpretare a testului MoCA, unul din acele teste cognitive de care am spus. Acest test MoCA e cumva un pic mai elaborat și se consideră că, ca să fii, cum ar veni, foarte competent să faci interpretarea corectă, există și un atestat internațional, care e contracost, îl faci și obții certificarea de a interpreta testul MoCA.

40:20 dr. Cătălina Voinea: Te întreb de atestate pentru că am primit două întrebări, unde întrebau dacă există gerontopsihiatria și, dacă da, cu ce se ocupă, și aceeași întrebare, dacă există reabilitare geriatrică și cu ce se ocupă.

40:20 dr. Simona Chirică: Reabilitare geriatrică, sincer, nu știu să vă zic, nu știu nimic despre asta, și despre gerontopsihiatrie pot să vă zic că a fost la un moment dat un curs care s-a făcut, nu este o supraspecialitate sau competență sau lucru de genul acesta.

40:52 dr. Simona Chirică: A fost un curs care s-a făcut la un moment dat și acum nu mai există. Adică nu mai există așa ceva. Noi oricum avem, ca medici geriatri, avem și stagiul de psihiatrie și avem competența de a iniția anumite medicamente care practic sunt comune, pe care le poate iniția și medicul psihiatru, și sunt acestea care se dau în demențe: memantina, agapentina. Așa că pe astea le avem, practic, prin intermediul rezidențiatului în sine, competența de a le iniția, că nu trebuie ceva suplimentar pentru asta.

Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 41:27

41:26 dr. Cătălina Voinea: Ca posibilități de angajare, ce întâlnim după terminarea rezidențiatului?

41:32 dr. Simona Chirică: Ca posibilități de angajare, nu este la fel nici ceva diferit față de alte specialități. Așa cum știm cu toții, care suntem rezidenți, cât timp nu ai un post obținut prin concursul de rezidențiat, mi-e în rest e mai greu, adică e șansa și norocul fiecăruia, dacă s-a scos un post în perioada respectivă, dacă a luat concursul, dacă lucruri de genul acesta. Și le rămâne, bineînțeles, și varianta de cabinet individual, așa cum are și fiecare altă specialitate, sau posibilitatea de a lucra într-o clinică privată, adică există medici geriatri care lucrează prin clinici private, cabinete individuale. Deci, practic, e cam la fel ca la orice altă specialitate.

41:32 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Satisfacția cea mai mare în această specialitate 42:21

42:21 dr. Cătălina Voinea: Pentru tine, care este satisfacția cea mai mare pe care o întâlnești în această specialitate?

42:30 dr. Simona Chirică: Da. Până acum, cel puțin, nu știu care va fi la final, dar până acum cel mai tare m-au impresionat pacienții efectiv vârstnici, care nu mai aveau, să zic, adică fie locuiau singuri de foarte mult timp și nu mai exista practic altcineva care să le poarte de grijă și care să fie cu ei și să-i mai întrebe cum ai sunt și așa ei apreciază extrem de tare.

42:59 dr. Simona Chirică: Adică sunt super recunoscători, că, na, și fiind internați două săptămâni, e imposibil să nu creezi o conexiune. Adică te văd pe tine în fiecare zi, tu îi vezi pe ei și practic mulți dintre ei sunt foarte triști, dar ne-ai se atașează de noi și e foarte drăguță chestia asta, că simți că efectiv ai făcut o diferență și față de cum a venit omul ăla, cum era poate mai de răpăna sau poate a venit

43:26 dr. Simona Chirică: la internare, îl vezi cumva că, nu știu, fie legat de ce ai mai spus tu, sau efectiv chiar și schimbarea preconcepțiilor, răstura, că mulți vin și nu știu anumite lucruri și tu, dacă mai stai cu ei și le povestești și le explici, uite, asta e așa, asta nu e așa. Foarte mulți dintre ei spun: uite, chiar nu a stat nimeni să-mi explice asta niciodată. E chestia asta cumva foarte întâlnită și au în comun foarte mulți pacienți.

43:51 dr. Simona Chirică: Pur și simplu chestia asta, că spun că nu a stat nimeni până acum cu mine să-mi explice. Adică, cumva, fie s-au întâlnit foarte mulți dintre ei cu medici care, bineînțeles, adică cumva aici trebuie văzut din perspectiva fiecăruia. Primesc într-un spital de urgență unde, nu știu, se întâmplă foarte multe lucruri în același timp. Medicul și-ar dori, dar nu are timp fizic să stea și să-ți explice atât de multe lucruri și să spună: uite, asta e pentru că asta, ailaltă pentru că asta.

44:20 dr. Simona Chirică: Și, practic, mulți dintre ei vin, sunt evaluați, primesc biletul de externare, încearcă ei să-l citească acasă, iau niște chestii așa cum scrie pe acolo. Foarte mulți dintre ei sunt ascultători și nu-și pun foarte multe întrebări, să zic, și știu că au încredere în tine că le-ai dat ce trebuie și iau, și iau că așa trebuie.

44:41 dr. Simona Chirică: Dar mulți dintre ei, când înțeleg de ce iau o așa, se întâmplă mai rar să, nu știu, deodată să zică ei că nu mai iau asta, că mă simt mai bine, sau foarte multe lucruri, practic, de necomplianță la tratament. Adică, cu cât omul înțelege mai bine de ce ia ce ia, cu atât mai mult crește aderența la tratament. Și asta se întâmplă dacă tu îi explici, dacă îi acorzi practic timpul ăla, pentru că asta înseamnă într-un fel să-l ai, și atunci, practic, asta face o diferență mare pentru ei, și asta, practic, asta am putea să le oferim noi, ca medici geriatri: pur și simplu timpul nostru ar putea să facă o diferență pentru ei.

Minusuri și provocări 45:25

45:24 dr. Cătălina Voinea: Ca minusuri și provocări, ce ai întâlnit?

45:28 dr. Simona Chirică: Ca minusuri și provocări, mă rog, aici, ca minusuri sunt, să zic, lucruri care sunt întâlnite și în alte spitale, adică nu toate spitalele sunt dotate cu tot ce trebuie, nu se fac toate analizele pentru că nu există, nu știu, poate în orice spital are toate secțiile posibile, lipsește, nu știu, un computer tomograf, lipsește un RMN, adică practic astea sunt impedimentele, pur și simplu, din zona în care te afli, și ai vrea să faci

45:59 dr. Simona Chirică: mai mult pentru pacient, dar nu poți, când ai cu ce, adică știi că anumite lucruri ar trebui diagnosticate dacă ai avea XYZ și, dacă nu le ai, asta este, trebuie să îl, adică tu îi spui: uite, asta mai este de făcut, și practic îl îndrumi ca la externare el să fie recomandat undeva unde să meargă, fie îi spui: uite, mergi la medicul de familie și te va îndruma să faci ce mai este de făcut, și ulterior se revisă, adică asta ar fi, să zic, minusul, care nu e doar la noi, cred că la orice specialitate. Practic, deja nu știu dacă mai ar fi neapărat un minus.

46:35 dr. Simona Chirică: Bine, acum nu e mai rău, bineînțeles, decât în altă parte, la un alt... nici măcar dacă era acolo. Dar nu cred că există oricum niciun centru care să le aibă absolut pe fapt. Nu știu dacă există, și eu nu știu, și eu, da, și ca și nu știu, rinat adică, lucrurile de care am zis mai devreme, care mai după mi-e satisfacția, că nu văd și altceva care ar fi un plus mai mare decât asta pentru mine n-a ilizit.

46:35 dr. Cătălina Voinea: Super.

Sfaturi pentru medici rezidenți 47:10

47:05 dr. Cătălina Voinea: Păi, noi am mai avea o singură întrebare pentru tine, și anume: ce sfaturi ai avea tu pentru viitorii medici rezidenți?

47:12 dr. Cătălina Voinea: Fie că vor să-și aleagă geriatrie, fie că sunt în prag să dea examenul de rezidențiat.

47:12 dr. Simona Chirică: Da. Sfatul cel mai mare pe care pot să-l dau, și asta e valabil și pentru studenți în principal: nu fiți duri cu voi, nu fiți aspri cu voi, nu vă pedepsiți mai mult decât trebuie, pentru că mare parte din toate lucrurile care se întâmplă nu sunt din cauza voastră.

47:40 dr. Simona Chirică: Este sistemul din facultate, care este bazat pe a se face delimitările astea între studenți, și poate mai mult la examenul de rezidențiat. Efectiv, ca să se facă departajările respective, trebuie să se stabilească niște criterii pe baza cărora să se facă. Și atunci apar diferențe. Normal că colegii care au o memorie mult mai bună nu vor depune atât de mult efort.

48:04 dr. Simona Chirică: Asta nu înseamnă că altcineva care nu are o memorie la fel de bună nu va fi un medic poate la fel de competent, când el va învăța pe practica lui medicală. Adică, cel puțin în cazul meu, vreau să zic că eu, de când lucrez, mă simt ca și cum am învățat, nu știu, de 10 ori mai multe lucruri decât am învățat toată facultatea, pe bune, deci mai mult decât în 6 ani de facultate, pentru că învățam niște lucruri

48:29 dr. Simona Chirică: din care eu nu știam care e esențial nu trebuia să învăț tot, pentru că asta mi se cerea. Când înveți tot, nu-ți dai seama, nu ești orientat, nu-ți spune cineva: cu asta chiar o să te întâlnești mai des, cu asta mai puțin, cu asta așa. Și, bineînțeles, că și volumul: cu cât înveți mai multe lucruri, cu atât uiți mai multe lucruri, adică și asta e direct proporțională, așa.

48:50 dr. Simona Chirică: Și ce îi sfătuiesc eu pe ei: să încerce să acorde cât mai multă atenție la ce fac când merg pe stagii fizic. Adică să acorde, pur și simplu, să vadă cum interacționează medicii cu pacientul, cum li se pare lor că răspund pacienții la anumite lucruri, adică să-și facă așa un feedback personal și să observe, adică să fie observatori și practic să învețe din ce se întâmplă în spital, pentru că lucrurile alea vor face diferența.

49:21 dr. Simona Chirică: Ce ai făcut la semio va face foarte mari diferențe când vei fi rezident și, îți trebuia să te trimită doctorul: fă un examen clinic, și tu acolo: stai, că făceam la semio, palpam burta; stai, că asculta minima, stai, că nu știu ce făceam. Și practic lucrurile astea se regăsesc în examenul obiectiv, adică practic ce faci la semiologie este examenul obiectiv, care este un lucru pe care îl vei lucra în fiecare zi, adică nu e ceva de care stai că poate îl faci sau poate nu îl faci; ăla o să îl faci.

49:49 dr. Simona Chirică: Și practic, la semiologia din anul 3, să fără de cât mai multă atenție la manevre. Dar, bine, acum, n-am practic, spun mulți că trebuie să știi toate semnele posibile, că dacă n-ai ecograf, că dacă nu știu ce, dar în realitate pierzi timpul dacă stai să faci toate semnele posibile. Cât timp ai ecograf, nu mai poți să te folosești de el, dar nu stai să faci semnul valului, când poți să

50:14 dr. Simona Chirică: pui și să vezi o pacetare ascită, și vezi asta la ecograf. Adică da, poți să te orientezi în primă fază, ca să-ți faci o idee cam ce are, dar nu o să... Cumva, voi învățați așa, în mare, cât de cât, măcar să fiți orientați. Și chestia asta: nu fiți duri cu voi și pur și simplu aveți încredere că va fi mai bine, că, cu siguranță, va fi mult mai bine.

50:36 dr. Simona Chirică: Când o să vedeți practic rodul muncii voastre, care o să se vadă practic în anul te liberi slinția atunci, practic, uitându-vă în urmă, o să vă dați seama despre ce a fost vorba de fapt. Până atunci, toată nu mă să vă dați seama, cu cărțile și cu cursurile, și nu mai e ca și cum nu vezi malul, nu vezi finalul. Și n-ai cum să-l vezi, că e foarte diferită experiența. Și aveți răbdare și aveți încredere, cum zic și toți colegii, că va fi mai bine și o să fie mai bine. Și cam asta e esențialul în ce pot să le transmit colegilor.

Final 51:10

51:09 dr. Cătălina Voinea: Minunat! Păi, fiindcă am ajuns la final, vrem să-ți mulțumim că ai acceptat invitația și că a fost o adevărată plăcere să te avem aici și să avem această discuție, să te auzim vorbind, pentru că, cel puțin pentru mine, mi se pare că acest podcast poate să fie mai degrabă punerea pe hartă geriatriei și gerontologiei, nu numai pentru viitorii rezidenți, pentru studenți și pentru medicii care, cum ai zis la început, nu știu cu ce se mănâncă

51:35 dr. Cătălina Voinea: geriatria, și cu ocazia acestui podcast acum le-ai făcut o introducere și poate cât mai mulți o să-și aleagă această specialitate, și de aceea felicitări și mulțumim, pentru că se vede că o faci cu pasiune, și îți urăm mult succes pe mai departe.

51:35 dr. Simona Chirică: Mulțumesc și eu foarte mult pentru invitație, am zis toată o dată să fiu aici alături de voi și că am putut să fiu de folos și să răspund din ce am știut și cât am știut, și vă pup pe toți care ne-ați urmărit și vă mulțumesc mult de tot încă o dată pentru invitație.

51:35 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim și noi!

Continuă

Specialități înrudite

Tot din zona medicală — dacă profilul Geriatrie și gerontologie nu ți se potrivește întru totul, compară-l cu vecinii lui.

🗺️ Toate resursele pentru rezidențiat, pe o pagină →