Rezidențiatul de Medicină de familie — cum e, realist

Intro 00:02

00:01 dr. Mihai Voinea: Un cuvânt care descrie meseria de medic de familie?

00:01 dr. Beatrice Iancu: Încrederea.

00:01 dr. Mihai Voinea: Cel mai ciudat motiv pentru care a venit cineva la cabinet?

00:10 dr. Beatrice Iancu: Să-i spun dacă are febră, deși el a avut termometru acasă.

00:10 dr. Mihai Voinea: Ce sfat dai des, dar știi că nimeni nu-l ascultă?

00:16 dr. Beatrice Iancu: Lăsați-vă de fumat.

00:16 dr. Mihai Voinea: Dacă n-ai fi medic, ce ai fi?

00:20 dr. Beatrice Iancu: Asistent medical.

00:20 dr. Mihai Voinea: Ce întrebare urăști să ți se pună atunci când află lumea că ești medic, în special medic de familie?

00:28 dr. Beatrice Iancu: Așa că ești pagă.

00:28 dr. Mihai Voinea: Ce te face să vii cu zilea?

00:31 dr. Mihai Voinea: Așa că ești zâmbetul pe buze în fiecare zi la cabinet.

00:31 dr. Beatrice Iancu: Faptul că știu că o să văd un nou-născut sau un bebeluș, care mă... așa mi-e atât de drag de ei.

00:31 dr. Mihai Voinea: Salutare și bine te-am regăsit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Dacă nu ai apucat încă să parcurgi testul de alegere a specialității pe care l-am creat pentru comunitate, te invităm să o faci. Link-ul este în descriere. Astăzi discutăm cu dr. Beatrice Iancu despre medicina de familie. Să-i dăm drumul!

Introducere dr. Beatrice Iancu 00:57

00:58 dr. Mihai Voinea: Bine ai venit, Beatrice! Îți mulțumim foarte, foarte mult pentru faptul că ai acceptat invitația noastră.

00:58 dr. Beatrice Iancu: Bună! Și eu mă bucur foarte mult de invitație și abia aștept să vedem cu ce întrebări mă aștept.

00:58 dr. Mihai Voinea: Cine ești și de cât timp ești medic de familie?

01:15 dr. Beatrice Iancu: Mă numesc Iancu Beatrice. Sunt medic de familie. Am început rezidențiatul în anul de grație 2020, în anul pandemiei. Și de atunci am efectuat rezidențiatul. De asemenea, am rămas și în concediu de creștere a copilului, respectiv și în concediu de sarcină inițial. Și am terminat rezidențiatul anul acesta, în aprilie. Am susținut și examenul de specialitate în toamnă, că s-a putut cu acele șase luni de derogare.

01:15 dr. Mihai Voinea: Felicitări!

01:15 dr. Beatrice Iancu: Și mulțumesc frumos. Și sunt medic specialist. Nu-mi vine să cred că am diploma în mână într-un final, după atâția ani de muncă și de studiu.

01:15 dr. Mihai Voinea: Ok. Ca să setăm așteptările, unde lucrezi în acest moment?

01:57 dr. Beatrice Iancu: În momentul de față nu lucrez nicăieri. Tocmai ce mi-a sosit diploma de medic specialist și cumva vreau să merg într-un concediu, să mă detașez de tot, să știu că gata, diploma îmi este în mână și pot să fiu liniștită. Și am zis când mă întorc, că am să evaluez situația și am să văd încotro o iau. Momentan m-am gândit, în primă fază, să fac gărzi într-un centru de permanență, să văd cu ce se mănâncă, să mă stabilizez, să văd ce-mi doresc cu adevărat.

01:57 dr. Mihai Voinea: Ok. Ca și rezumat, ce direcție ai avea? Adică vrei să-ți deschizi propriul cabinet?

02:30 dr. Beatrice Iancu: Cred că, cumva, este visul oricărui medic de familie să aibă cabinetul propriu și cumva în 5 ani de zile, așa mi-am stabilit eu un scop, un țel, că aș vrea în 5 ani de zile să ajung acolo. Dar este un drum un pic mai lung, mai dificil, cumva tatonez terenul acum. Și cumva vreau să câștig experiență prin aceste gărzi, posibil, sau chiar și ca medic angajat, încă nu m-am gândit la varianta aceasta.

02:30 dr. Mihai Voinea: Ok. Explorăm mai târziu, când intrăm în adâncime pe subiectul acesta, ce se întâmplă după rezi.

De ce a ales Medicina de familie 03:08

03:08 dr. Mihai Voinea: Mersi mult. Cum ai ajuns la medicina de familie?

03:13 dr. Beatrice Iancu: Este foarte interesant, pentru că eu am vrut cu totul altceva. Am vrut ceva ce să-mi dea adrenalină, cum ar fi ATI-ul sau medicina de urgență, și în ultimii ani cochetam cu nefrologia. A venit pandemia, lucru care cred că a deraiat toate planurile tuturor colegilor. Voiam să plec în străinătate, îmi dădusem toate certificatele de limbă și așa mai departe. Și eram chinită să plec. Și zic: ok, a venit pandemia, ce se întâmplă?

03:42 dr. Beatrice Iancu: Era nesiguranță, era o nesiguranță foarte mare, pentru că nu știam dacă mai dăm rezidențiatul sau nu. Activitatea Am aflat că o dăm cu două săptămâni înainte. că o susținem. Și zic: ok, nu știu ce vreau să fac, hai să învăț, să trag tare cât pot, să iau o notă cât de cât decentă, să-mi permită să am mai multe opțiuni de alegere, nu doar două, trei, cele de la final. Și zic: văd ulterior. Învățam două ore, mă gândeam: mamă, dar ce fac?

04:08 dr. Beatrice Iancu: Eu nu știu ce vreau. Și zic: asta e, hai înainte, îmi trag cât pot și, după ce am luat nota, zic: ok, ce fac?

04:16 dr. Beatrice Iancu: Am început să dau telefoane în stânga și în dreapta și să întreb cum e viața de spital, cum e pe secție, cum sunt gărzile; cumva îmi doream ceva cu adrenalină, dar apoi nu mai îmi doream. Cumva mă și stabilisem cu actualul soț, știam că îmi doresc o familie și cumva puneam în balanță ce vreau să fac. Vreau și la 45 de ani să fac gărzi, cu un copil pe care mi-l crește altcineva și nu eu, cumva.

04:40 dr. Beatrice Iancu: Este foarte importantă familia pentru mine. Și atunci am zis: ok, ce opțiuni am fără gărzi? Era dermatologia, era medicina de familie, era, cred, că și radiologia, cumva gărzile erau mai ușoare din câte citisem, doar că nu era ceva ce-mi doream eu cu adevărat. Și zic: ok, go with the flow, hai să vedem. Moda era că toți își aleg medicina de familie și după șase luni se mută cam pe ce doresc ei. Și am zis: ok, hai că aleg chestia asta.

05:10 dr. Beatrice Iancu: Nu știam cu ce se mănâncă; toată lumea știa că medicul de familie face rețete și trimiteri și cam atât. N-am fost o zi măcar în viața mea să văd cum e la medicul de familie. Adică mama tot timpul îmi lua adeverințele și ce aveam nevoie. Lucru care nu-i tocmai corect; acum, cumva, încerc să îi responsabilizez și pe tinerii de la cabinet. Da, vino tu, vino tu, chiar dacă ai 16-17 de ani. Vino tu, hai să vorbim, hai să vedem cum ești.

05:34 dr. Beatrice Iancu: În fine, revenind. Și zic: hai să văd cu ce se mănâncă. Și când am văzut, după primele două săptămâni, am rămas plăcut surprinsă de cum mi se potrivește această specialitate. Că îmi place să comunic cu pacientul, că îl văd în alea 15-20 de minute, îl evaluez, pun un diagnostic prezumptiv, îl trimit mai departe când consider că mă depășește cazul, și cumva simt așa că Dumnezeu mi-a pus mâna în cap cu această specialitate.

06:01 dr. Mihai Voinea: Foarte frumos. Ai avut noroc.

06:01 dr. Beatrice Iancu: Da, așa, un noroc pe care mi l-am ales eu singură, cumva, dar chiar sunt foarte bucuroasă de decizie. Chiar, da.

06:01 dr. Mihai Voinea: Ok, felicitări! Mai departe, hai să vorbim puțin de ce se întâmplă pe medicina de familie. Și aș vrea să te întreb, având în vedere că ești de puțin timp medic specialist, poate poți să-mi spui ipotetic cum este relația cu pacientul, adică pentru un medic de familie, dacă pacienții săi au avut un alt medic de familie înainte, da, uneori poate 10-20 de ani.

Relația cu pacientul, cum le câștigi încrederea 06:30

06:41 dr. Mihai Voinea: Cum câștigi încrederea lor?

06:44 dr. Mihai Voinea: Pentru că mă gândesc că e un element important în discuția cu pacientul.

06:44 dr. Beatrice Iancu: Cumva, pacientul nu este impresionat de numărul de diplome sau de limbajul medical elevat pe care îl ai cu el, ci pur și simplu vrea să vadă că ești acolo, că îl asculți, că nu îl întrerupi, că îi asculți efectiv problema reală și, cumva, că îi expui opțiunile și îi justifici de ce alegi tratamentul respectiv sau de ce îi oferi acea suplimentare cu medicamente sau cu suplimente naturale sau ce mai știu

07:18 dr. Beatrice Iancu: Cumva, vrea să vadă că tu îl implici în tratamentul lui, în progresul lui, cumva să tu îl ghidezi, dar, de fapt, el ia decizia. Cumva, aici cred că, de fapt, cheia este comunicarea. Cum comunici cu pacientul? Cum stai în fața lui?

07:32 dr. Beatrice Iancu: Și mulți medici, cumva, mai în vârstă, să zic așa, nu mai au răbdarea respectivă; au prins și alte vremuri, ce-i drept, în care salariile nu erau pe măsură sau actul medical nu era atât de bine remunerat sau nu aveau atâtea dotări în cabinet ca să poată să își conducă actul medical până la final. Și cumva cred că pacientul vrea să fie ascultat când ajunge la medicul de familie.

07:59 dr. Mihai Voinea: Consider că asta e valid pe toate specialitățile, dar în special la medicul de familie, unde are la lungă durată.

07:59 dr. Beatrice Iancu: Da, dar la specialist nu merge să-și spună of-ul sau ce-a făcut soțul sau fiul și că de aia e supărată, și cumva, grijile astea psihice și stresul și anxietățile, este mult mai deschis către medicul de familie decât către alte specialități. Așa consider eu.

Cum e să ai mai multe generații de pacienți din aceeași familie 08:25

08:26 dr. Mihai Voinea: Chiar așa, cum e să ai mai multe generații dintr-o familie ca pacienți?

08:26 dr. Beatrice Iancu: Unde am lucrat, unde mi-am efectuat stagiul de cabinet de medicină de familie?

08:37 dr. Beatrice Iancu: Este foarte interesant să vezi că medicul respectiv a avut-o pe mămică ca și copil și acum vine copilul femeii respective și cumva este emoționant să vezi că în continuare are încredere în tine și că merge pe mâna ta și te consideră cumva ca o anexă a familiei, nu doar un medic și eu a merg cu frică.

08:37 dr. Mihai Voinea: Foarte frumos.

Ce lucruri nu spun pacienții altcuiva în afară de medicul de familie 09:02

09:01 dr. Mihai Voinea: Pe ideea asta, ce ajung să-ți spună ție oamenii, ca medic de familie, și nu spun nimănui altcuiva? Există așa ceva?

09:01 dr. Beatrice Iancu: Exact ce am menționat anterior: grijile, suferințele, problemele. Mă refer aici mai ales la pacienții anxioși. Le e teamă să le spună, nu știu, diferitelor specialități, de frică să nu-i trimită la psihiatru, cumva, și de fapt ei au nevoie doar de un psihoterapeut, cumva, să vorbească cu cineva, să își spună of-urile.

09:33 dr. Beatrice Iancu: Cumva, eu sunt de premisa că mind over body: dacă aici ești bine, corpul urmează, și atunci, cumva, le sugerez anumitor pacienți psihoterapie, și anume celor care rezonează cu gândul ăsta. Alții mai sunt un pic stigmatizați de acest concept de psiholog și de psihoterapie, dar chiar pot să zic că am avut rezultate foarte bune cu unii pacienți, mai ales cei care sunt pacienți oncologici sau pacienți cu tulburări de personalitate sau de anxietate, și atunci, cumva, din nou, comunicarea este cheia.

10:05 dr. Mihai Voinea: Corect. Da, foarte interesant cum medicul este parte din comunitatea pacientului, nu e doar un medic la care se duce poate one time și nu-l mai vede.

10:05 dr. Beatrice Iancu: Da.

10:05 dr. Mihai Voinea: Și atunci trebuie să joci și acel rol.

10:05 dr. Beatrice Iancu: Da, de coordonator, cum îi zic eu.

Despre Medicina de familie ca specialitate generalistă 10:24

10:25 dr. Mihai Voinea: Următoarea întrebare. Medicina generală este, prin definiție, o specialitate generalistă, adică tu ca medic ești generalist și automat vezi the big picture. Practic, la tine vine totul, de la orice element banal până la un semn că ceva poate fi grav. Deci poate să fie și-și. Cum trăiești asta ca medic?

10:51 dr. Beatrice Iancu: Este o responsabilitate foarte mare. Tocmai în alea 15-20 de minute trebuie să evaluezi situația și să vezi: ok, ce facem? Îl primi mai departe? Cumva nu trebuie să sperii nici pacientul: băi, e ceva nasol. Sau, trebuie să îi deja în timp ce tu îi explici pacientului despre ce este vorba, tu trebuie să te grezi deja: diagnostic prezumptiv, tratament, ce fac mai departe, cum îl trimit. Cumva, este o stare de hipervigilență, din punctul meu de vedere, pe care cred că orice medic de familie îl are.

11:23 dr. Beatrice Iancu: Desigur, anii de experiență își spun cuvântul, dar la început de drum, cumva, vrei să fii sigur că ai acoperit toate planurile și, cumva, să fii liniștit că ai făcut ceea ce trebuie, ai urmat un protocol. E obositor? Da, cumva, pentru că în 15-20 de minute, cumva, pacienții se simt fușăriți, pentru că noi le alocăm doar 15-20 de minute. Atâta este consultația. Trebuie, cumva, să ne facem treaba foarte concentrat, să fim profesioniști și să le livrăm ceea ce pentru ei au venit: un tratament, un diagnostic.

12:02 dr. Beatrice Iancu: Și, cumva, unii se simt așa, pe picior de plecare, alții ar mai vrea să stea să mai povestească și, cumva, te mulezi pe tipologia pacientului cum e. Știi că îi mai vorbereți la alții, mai pe final de program sau, dacă ai bebeluși la vaccinare, pune-i pe ei primii, nu-i intercala. Și, cumva, medicul de familie este și un manager la tot ceea ce ține de cabinet, pe lângă actul medical în sine.

12:02 dr. Mihai Voinea: Evident. Un spin-off de la întrebarea anterioară.

Simptome care te îngrijorează 12:29

12:29 dr. Mihai Voinea: Cum faci, în primele secunde, dar în primul minut, din cele 15-20, diferența între ce e banal și ceva care te îngrijorează? Inclusiv clinic, sau cum abordezi?

12:40 dr. Beatrice Iancu: Clinic, simptomele, cumva, corpul nu minte niciodată. Nu poți mima o febră, nu poți mima o paloare, nu poți mima o transpirație, și atunci, cumva, faci un examen rapid și constați. În special la copii. Când vezi, luăm o saturație, avem pulsoximetru în cabinet, vedem o temperatură, ascultăm pulmonar cu stetoscopul și atunci, în funcție de ce auzim la examenul clinic, vedem. Trimitem mai departe, trimitem într-o unitate de primiri urgențe, trimitem la specialist, în funcție de gravitatea cazului.

13:11 dr. Beatrice Iancu: Dar, da, nu tot timpul este ușor, trebuie să evaluezi. Atunci când consideri că nu este de urgență să mergi să-mi stai 5-6 ore într-o unitate de primiri urgențe, dar, cumva, nici nu ai fost, nu chiar foarte sigur. Dar totuși mai vrei să vezi pacientul, îl chemi a doua zi și a treia zi, să evaluezi starea pacientului, să fii sigur de ceea ce ai hotărât în prima zi.

Instinctul - cum te ajută 13:32

13:33 dr. Mihai Voinea: S-a întâmplat vreodată să te ajute instinctul?

13:37 dr. Beatrice Iancu: Da, tot timpul. Mai ales în privința copiilor; de când sunt mamă mi s-a amplificat acest instinct și, cumva, știu să nu mă mai simt atât de panicată când văd un lucru care este serios și, cumva, trebuie să-i transmit siguranță mamei. Vorbesc aici în cazul copilului, dar și în cazul adultului: caută empatia, să vadă că îl înțeleg, că îi explic toate consecințele și posibilele complicații, dar și rezultatul pozitiv final, dacă urmează pașii pe care i-am explicat.

14:12 dr. Mihai Voinea: Ok, dar hai să pun întrebarea altfel. Foarte corect răspunsul. Foarte bine direcția unde te-ai dus. Instinctul, mă refer, instinctul că ceva nu e în regulă, dar nu ai semne clinice evidente.

14:12 dr. Beatrice Iancu: Da, îl trimit mai departe, cu siguranță. Nu te înșală niciodată instinctul, cu toate că resursele sunt limitate într-un cabinet și nu poți să-i infirmi sau să-i confirmi pacientului diagnosticul pe care tu... diagnosticul prezumptiv; atunci, da, îl trimit la specialist, cu riscul de a mă blama: ce face medicul ăsta de familie, că îl trimite?

14:53 dr. Beatrice Iancu: Better safe than sorry. Mai bine îl trimit și știu că e și pacientul liniștit, pentru că și pacientul te pisonează cu întrebări seara: dar am un pic de simt că n-am aer sau am saturația 97, nu 98 și atunci, cumva, și pentru liniștea lui, dar și ca să fiu eu sigură. Și, da, eu îi chem înapoi cu scrisoare medicală, vreau să justific trimiterea mea, cumva.

14:53 dr. Mihai Voinea: Ok.

Pacient cu tensiune mare nemulțumit 15:16

15:17 dr. Mihai Voinea: Îți amintești un pacient, o familie sau un caz care ți-a rămas în minte?

15:22 dr. Beatrice Iancu: Da, este, cumva, așa, un pic amuzant. N-o să mă lungesc foarte mult. Aici vreau să punctez un lucru, și anume: pacient de sex masculin cu multiple comorbidități, cu fibrilație atrială, tratament anticoagulant și cu BPOC, mă rog, și vine la vaccinul anual antigripal. Doamna doctor la care eram la cabinet era plecată la un congres, eram doar eu cu asistenta. Și, ca etape premergătoare vaccinării: tensiune, examen clinic, luat temperatura și așa mai departe. Tensiunea era peste măsura acceptării vaccinării. Și zic: ok, hai să mai așteptăm un pic, mai stăm de vorbă; am încercat să-l detensionez, mă gândeam că poate are hipertensiune pe lângă medicația pe care o lua oricum pentru tensiune.

16:08 dr. Beatrice Iancu: Iau de la cealaltă mână: mai mare, cu șapte milimetri coloană de mercur. Zic: ok, hai să mai sunt. Zic: sunteți agitat, ați fumat înainte, ați băut o cafea? Nu, nu, nu, tensiometrul de aici nu-i bun, cel de acasă e bun. Zic: ok, zic de care aveți acasă?

16:20 dr. Beatrice Iancu: Tot electronic, dar e altă firmă, e mai bună. Zic: ok, uitați, vă iau cu unul manual, ca în spital, ca pe vremuri, și așa mai departe. Îi iau: mai mare decât era inițial. Zic: ok, uitați, eu nu vă cunosc foarte bine istoricul, abia am fișa în față, dar doamna doctor vă știa de mulți ani. Și zic: eu nu îmi asum această responsabilitate de a vă vaccina și ulterior dumneavoastră să pățiți ceva, cu atât mai mult cu cât sunteți și pe tratament anticoagulant.

16:46 dr. Beatrice Iancu: Și atunci el era foarte nervos, că de ce, el a venit ca eu să-l vaccinez. Și zic: ok, nu vă supărați, nu vă enervați, că vă crește tensiunea și mai mult. Zic: haideți să ne revedem săptămâna următoare. Cu atât mai mult cu cât era și vineri, că de obicei chestia asta se întâmplă ori în weekend, ori de sărbători. Și a plecat, cumva, cu coada între picioare și a fost, cumva, amuzant că și-a dat seama că, de fapt, eu i-am vrut binele.

17:09 dr. Beatrice Iancu: Și la următoarele întâlniri și consultații, cumva, așa, râdea pe sub mustăți că acum o să-mi iau tensiunea și o să fie bună. Și, cumva, ce vreau să punctez este să nu cedați la presiunile pacienților. Unii vin și spun că au bătut drumul degeaba, deci o să nu mă vaccinați că tensiometrul tău nu este bun; și, cumva, nu cedați la presiunile pacienților. Cumva, dacă știi că trebuie să respecți un protocol, îl respecți cu zâmbetul pe buze. Nu trebuie să se supere nimeni, doar trebuie să-ți faci treaba cum trebuie.

Un caz din sfera pediatrică 17:43

17:42 dr. Beatrice Iancu: Da, ca să zic și din sfera pediatrică, cumva, vreau să ating aici un subiect care cred că ne privește pe toți specialiștii și nu numai: sfera vaccinării. Nu neapărat sfera vaccinării, dar o mămică cu un băiețel de 2 ani care avea febră, cu durere în gât, și zic: ok, nu mă uit doar în gât. Știam că mama este împotriva vaccinării și a și semnat chestia asta în fișa copilului.

18:16 dr. Beatrice Iancu: Și zic: ok, hai să-l consultăm, ce a avut, tralala, anamneză și așa mai departe; și, când vreau să mă uit în gâtul copilului, nu evaluez doar gâtul, mă uit și la mucoasa bucală, mă uit și la limbă și m-am uitat și la dințișori, la final. Și, cumva, ca sfat medical, nicidecum de judecată, am zis să insiste un pic mai mult la periajul incisivilor centrali, pentru că se observă un pic de placă, să zic așa, pe românește, tartru. Și mămica era foarte stupefiată: cum adică? Și eu răspund: cum adică, cum adică?

18:48 dr. Beatrice Iancu: Eu mă uitam la ea, ea la mine, mă uit la asistentă; asistenta își dăduse deja seama despre ce e vorba, doar că eu nu m-am prins. Și zic: haideți să vă explic, știu că perioada de doi ani este un pic mai dificilă, ei vor să fie independenți, ei să facă totul, dar dumneavoastră trebuie să insistați un pic. Și am încercat să-i explic, și ea face: dar cum adică să-l spăl? Și zic: cum adică să nu-l spălați?

19:08 dr. Beatrice Iancu: Ea, nu știu de unde, de pe ce grupuri, a aflat că nu este bine să speli pe dinți copilul până nu ies toți dinții și că nu trebuie pastă cu fluor. Și, cumva, mie mi-a dat blackout. Și am zis: ok, nu am să intru în această horă, pentru că în hora asta a mai fost și cu vaccinarea.

19:26 dr. Beatrice Iancu: Și am zis că unii pacienți, cumva, nu că nu merită timpul meu, dar, dacă ei o țin pe a lor, știu că nu le voi schimba cursul deciziilor. Și atunci, ca să fac prevenție, dacă se mai poate numi prevenție, sau mai bine zis tratament, am îndemnat mămica să meargă la un consult stomatologic pedodontic, că altă variantă n-am avut, și, cumva, ea a rămas stupefiată. Cum să nu spele copilul? Când apare primul dinte, de la primul dinte ar trebui. Dar, na, din nou, ce importanță au grupurile de pe Facebook în fața unui medic?

19:59 dr. Mihai Voinea: Da, foarte mare, din păcate.

19:59 dr. Beatrice Iancu: Da, și, cumva, na, aici voiam să ajung, dar, na, este trist, este trist. Cu toate că, na, râd un pic așa, dar este trist ceea ce se întâmplă în zilele noastre, cu atâta acces la informație și, păcat, că nu este filtrată acea informație. Da, da.

Care e cel mai greu lucru din punct de vedere emoțional 20:20

20:21 dr. Mihai Voinea: Care e cel mai greu lucru, din punct de vedere emoțional, în meseria ta?

20:27 dr. Beatrice Iancu: Cred că, cumva, este un răspuns general valabil, dar, pentru mine, personal, este pierderea pacienților. Adică, când vezi că un pacient nu mai este printre noi, cu toate că suferința lui era mai mare în timpul bolii, cumva tot nu te poți împăca și parcă tot îl mai vezi uneori pe ușă. Și, cumva, este greu, dar știi că este, cumva, într-un loc mai bun.

20:27 dr. Mihai Voinea: Urma să te întreb asta, dacă ai pierdut un pacient, dar nu neapărat... adică s-a întâmplat o urgență în cabinet? Ați avut un scenariu de genul?

21:03 dr. Beatrice Iancu: Nu, era un pacient oncologic căruia îi administram frecvent injecții intramusculare cu pelgraz. Era pacient oncologic cu cancer de colon, stadiu avansat, și făcea multiple: radioterapie, chimioterapie și așa mai departe. Și, cumva, vedeam că se deteriora de la o lună la alta și, când am observat că în ultima tură era mai mult internat decât era prezent la injecție, cumva știam în sinea mea, dar când mi-a dat vestea, cumva tot n-am putut să o procesez.

21:34 dr. Beatrice Iancu: Și acum, uneori, mă mai gândesc la el; tot timpul era cu zâmbetul pe buze, chiar dacă el se simțea foarte rău. Dar, da, este dificil, este dificil de procesat. Indiferent, cred că oricâți ani de experiență ai avea ca medic, tot cred că este greu.

21:34 dr. Mihai Voinea: Cu siguranță. E natura umană.

Ești conectat nonstop cu cabinetul? 21:56

21:57 dr. Mihai Voinea: Tot în direcția asta, de ce nu se vede pe specialitate, cum este cu partea de conectare always on?

22:05 dr. Mihai Voinea: Adică ești mereu conectată, primești apeluri în timpul liber, când nu ești la cabinet, pui vreo limită?

22:05 dr. Beatrice Iancu: Da, aici, cumva, cred că ar trebui să setez limita și mai bine, din punctul meu de vedere, în sensul în care și eu, la rândul meu, am fost mămică și am trimis mesaj pediatrului când am considerat că mă depășește cazul și așa mai departe. Dar, cumva, și ca pacient m-am gândit: măi, nu trimis la 12 noaptea, ce pot rezolva la 12 noaptea?

22:31 dr. Beatrice Iancu: Și, cumva, unii pacienți, în febra aia a disperării, a panicii, nu se uită la o oră, cumva, și e un pic dificil, pentru că și eu am un copil, la rândul meu, și să-mi las telefonul pe tare și să trezesc toată familia... și tot, cumva, aici trebuie reglată chestia asta. Dar eu le explic pacienților în momentul în care vin la cabinet sau se înscriu: uitați, normal, este normal, aici este numărul meu de telefon, nu sunt absurdă să nu am WhatsApp sau așa, să nu putem comunica, că nu mai suntem în Evul Mediu, dar totul cu bun-simț, cu limită de bun-simț.

23:08 dr. Beatrice Iancu: Și majoritatea înțeleg; cu care mai am un pic dificultăți sunt proaspetele mămici, care aici, și cu alăptarea, cu nesomnul, și așa mai departe, colici. Și, cumva, îmi face și drag să le ajut, dar, cumva, trebuie să știe că, fiecare, ca să pot să am grijă de ele, trebuie să am și eu grijă de mine și de familia mea, ca să fie totul bine.

23:08 dr. Mihai Voinea: Corect. Deci, practic, setezi așteptările și atunci toată lumea știe ce are de făcut.

23:08 dr. Beatrice Iancu: Da. Comunicarea.

23:08 dr. Mihai Voinea: Comunicare, exact.

Este Medicina de familie planul B la rezi? 23:44

23:42 dr. Mihai Voinea: Mai departe, medicina de familie e văzută de unii absolvenți de medicină ca o alegere tip plan B. Cum comentezi asta?

23:42 dr. Beatrice Iancu: Da, cumva și eu am fost în locul lor, pentru că în anul șase, dacă îmi spunea cineva că eu o să aleg medicina de familie, îi râdeam în față. Sunt sinceră, nu am de ce să mint chestia asta. Cumva, nu ni se explică atât de mult în facultate ce înseamnă medicina de familie.

24:07 dr. Beatrice Iancu: Nu neapărat că nu ni se explică. Nu suntem noi atât de interesați, pentru că este în anul șase, când este anul rezidențiatului, ești stresat să parcurgi cărțile și, cumva, nu mai ești atât de axat pe stagiile respective. Și, cumva, eu nu prea mai îmi aduc foarte multe aminte din anul șase. Știu că tocmai a intrat starea de urgență. Mă rog, nu s-a pus accent la noi pe treaba asta.

24:29 dr. Beatrice Iancu: Și, da, mulți aleg ca backup plan, cum am ales și eu inițial medicina de familie, și după aceea mi-am dat seama că a ajuns să-mi placă. Dar nu ar trebui să fie, deoarece este o specialitate de mare complexitate. Cumva, trebuie să știi câte puțin, puțin mai mult, din fiecare domeniu, ca apoi tu să faci un rezumat al pacientului și să știi ce faci, unde îl trimiți mai departe, să nu îl trimiți să facă anumite investigații degeaba.

24:53 dr. Beatrice Iancu: Să-l trimiți la un specialist care n-are nici în clin, nici în mânecă cu ceea ce are el de fapt. Și, cumva, ar trebui să se gândească și i-aș sfătui, cumva, să facă o zi sau două la medicul lor de familie în cabinet, să vadă cu ce se mănâncă, cu ce înseamnă de fapt. Pentru că am avut unele zile, mai ales în sezonul toamnă-iarnă, am lucrat cu un medic de familie care e și pediatru, și am avut 60 de consultații în șase ore.

25:19 dr. Beatrice Iancu: Da, nu este tocmai ușor. Era mai rău ca o gardă, să fiu sinceră, dar, cumva, na, ești acolo, în febra consultului, și, cumva, na, merge. E ok, dar câteva luni la rând își simt prezența, oboseala își face simțită prezența.

Ce nu înțeleg oamenii despre ce face medicul de familie 25:39

25:41 dr. Mihai Voinea: Ce nu înțeleg oamenii despre ce faci tu ca medic de familie?

25:46 dr. Beatrice Iancu: Nu știu cum se zice la voi, în zona țării, dar nu e să zice adeverințolog, sau scrii doar rețete și... Faci trimiteri, cumva, ca un asistent virtual, numai dai print și gata, iese trimiterea sau rețeta. Ei bine, nu e chiar așa. Medicul de familie, și ceea ce luptăm noi să facem acum, este prevenția. În State merge extrem de bine partea de prevenție, cumva, și noi vrem să adaptăm chestia asta aici, cum sunt campaniile de vaccinare, de HPV, de antigripal. De ce să tratezi o boală când poți să o previi?

26:15 dr. Mihai Voinea: Educație și prevenție.

26:15 dr. Beatrice Iancu: Exact, dar românul cum e? De ce să mă duc dacă nu mă doare?

26:20 dr. Beatrice Iancu: Și, cumva, aici vreau să ajung, vreau să modific mentalitatea asta și încerc să le explic pacienților: nu așteptați până vă doare. Veniți de două ori pe an să vă vedem. Putem să povestim și să știu că nu aveți nimic, așa și o să fiu fericită, dar veniți să vă văd. Cumva, eu insist foarte mult și cu bilanțurile la copii: și hai să-l măsurăm, hai să-l vedem ce greutate are, cu toate că el se simte bine. Sunt anumiți pași de urmat și... De ce faci ITP-ul la mașină?

26:45 dr. Beatrice Iancu: Nu? Eu așa le spun: faceți ITP-ul la mașină, atunci veniți și dumneavoastră și mă vedeți. Cerelegea. Da, da. Și e asta, cumva, că-ți forțați. Așa ar trebui, să-și piardă asigurarea. Cumva, așa ar trebui gândit, din punctul meu de vedere, dar eu nu sunt acolo sus, eu îmi fac treaba. I didn't say that.

De ce a rămas pe Medicină de familie 27:09

27:10 dr. Mihai Voinea: Ce te ține pe medicina de familie?

27:14 dr. Beatrice Iancu: Faptul că pot sta cu pacienții. Adică am altă legătură cu pacienții. Nu vin ca la cumpărături: ai cumpărat, ai pătișa de ca mai departe, cumva ca la specialist. Adică, eu, unde am fost la specialist ca pacient: ok, te-am rezolvat, bun, la revedere, next. La medicul de familie e alt fel de relație. Cu atât mai mult cu cât vii cu toată familia. Unii vin cu toată familia: bunici, părinți, unchi, mătuși. Și, cumva, îmbini relația frumoasă de...

27:43 dr. Beatrice Iancu: Nu neapărat doar de pacient, strict de pacient, de boală. Pur și simplu discut și alte aspecte. Despre sănătatea psihică, despre cum ar trebui să aduci pe lume un copil. Despre preconcepție, despre nutriție. Ce trebuie să faci ca să aduci pe lume un copil: că trebuie să te lași de fumat. Discuții din aria de prevenție, mai bine zis, că aici vreau să ajung, la prevenție.

27:43 dr. Mihai Voinea: Discuții, da, ok. Și lifestyle, practic.

27:43 dr. Beatrice Iancu: Și lifestyle, clar, clar, clar, clar.

Ar lege din nou Medicina de familie? 28:13

28:13 dr. Mihai Voinea: Ok. Dacă ai lua-o de la capăt, ai alege tot medicina de familie?

28:19 dr. Beatrice Iancu: Da, cu siguranță. Cumva, mi-ar plăcea dacă anumite stagii ar fi un pic mai lungi pe perioada de rezidențiat și unele n-ar exista deloc, că unele chiar nu... Adică, na, eu sunt de părere că nu au ce să caute pe partea de pregătire, dar aș prelungi anumite stagii. Cumva, mi s-a părut că au fost unele prea scurte și le-aș prelungi, dar mi se pare decent acum că timpul de pregătire este patru ani și nu trei. Trei mi s-ar fi părut foarte scurt, cum au prins colegii mai mari.

28:48 dr. Beatrice Iancu: Dar nu, n-aș schimba pe altceva. Îmi place foarte mult, îmi place dinamica, faptul că tu poți să-ți gestionezi timpul, să-ți programezi cum vrei tu. Tu ești, cumva, propriul șef; închizi când vrei, neapărat că închizi când vrei, când deschizi când vrei, pentru că ai un program, dar, cumva, tu, în funcție de tine...

28:48 dr. Mihai Voinea: Ai mai multă autonomie.

28:48 dr. Beatrice Iancu: Exact, exact.

28:48 dr. Mihai Voinea: Ok, super. Mă bucur pentru tine.

28:48 dr. Beatrice Iancu: Mulțumesc.

Întrebări de la comunitate 29:13

29:15 dr. Mihai Voinea: Urmează o serie de întrebări pe care le-am luat de la comunitate. Adică o să-ți citez cine a pus întrebarea, evident anonim, și întrebarea. Poți să răspunzi mai lung, mai scurt, cum consideri tu. Ideea e că putem să răspundem la mai multe întrebări dacă răspunzi mai concis, dar în același timp cu esența. Bun, gata?

29:15 dr. Beatrice Iancu: Da.

29:15 dr. Mihai Voinea: De la Radu.

Radu: „Cât de greu este să îți deschizi cabinet în orașele mari cum ar fi Cluj-Napoca?” 29:43

29:45 dr. Mihai Voinea: Radu întreabă: cât de greu este să-ți deschizi cabinetul în orașele mari, cum ar fi Cluj-Napoca?

29:51 dr. Beatrice Iancu: Foarte greu, din punctul meu de vedere, pentru că în orașele mari de obicei e, să zic așa, cerc închis. Adică poți să preiei de la un medic care dorește să vândă, sau dorește să se pensioneze, sau, Doamne ferește, nu mai este printre noi. Și, cumva, toată lumea împinge spre zona rurală, pentru că este un deficit foarte mare. Și atunci este mult mai greu în orașele mari să-ți deschizi.

29:51 dr. Mihai Voinea: Ok. Imediat, că se repetă întrebarea.

Diana: „Se câștigă ok acum cu modificările noi, după ce plătești chirie, asistentă etc?” 30:24

30:25 dr. Beatrice Iancu: Nicio problemă.

30:25 dr. Mihai Voinea: Diana întreabă: se câștigă ok acum, cu modificările noi, după ce plătești chiria, asistenta etc.?

30:34 dr. Beatrice Iancu: Depinde. Depinde cum îți gestionezi tu consultațiile. Cumva, acum se pune accent pe consult, nu pe numărul de pacienți. Și atunci contează foarte mult serviciile pe care le faci pacientului, respectiv prevenția pe care o faci. Pentru că acum sunt alte categorii, sunt anumite puncte la noi în sistem în care, dacă facem prevenție, este foarte bine. Sunt anumite scoruri, tabele, mă rog, tot primim lunar decizii și așa mai departe. Dar se pune accent pe prevenție și, cumva, puțini fac chestia asta.

31:10 dr. Beatrice Iancu: Dar noi, tinerii, și colegii mei vrem să jonglăm cu chestiile astea și să învățăm să trimitem pacientul pe prevenție. Doar că unii mai ies pe premisa: de ce să mă duc dacă nu mă doare? Dar nu.

Andra: „Oportunități realiste după terminarea rezi dacă nu avem praxis și salariul estimativ” 31:23

31:24 dr. Mihai Voinea: Andra întreabă: oportunități realiste după terminarea rezi, dacă nu avem praxis, și salariu estimativ.

31:24 dr. Beatrice Iancu: Bun. Concret, ce poți să faci după terminarea rezi, îți spun și în cazul meu: gărzi la centrul de permanență. Te poți angaja ca medic specialist în cadrul unui cabinet. Poți colabora cu anumite clinici private. Sau poți să îți deschizi tu un praxis de la zero, un cabinet de la zero, în mediile defavorizate, și anume rurale, de pe lângă orașele mari, periurban, unde este posibil.

31:59 dr. Beatrice Iancu: Mergi la Colegiul Medicilor și vezi: în funcție de numărul de locuitori există un raport și acolo îți explică exact unde ai putea, sau îți confirmă sau îți infirmă unde ai putea tu exact să-l deschizi. De preluat este un pic mai greu din punct de vedere financiar, dar nu este exclus pentru cei care au resurse.

31:59 dr. Mihai Voinea: Ok. Ai putea să detaliezi partea de comunicare cu clinicile private? În ce sens ai putea să colaborezi?

32:25 dr. Beatrice Iancu: Adică îți faci un PFI ca medic specialist și tu, cumva... foarte puține clinici acum mai angajează și vor doar contract de colaborare. Și atunci îți deschizi la ANAF un PFI și, pe baza PFI-ului, colaborare, emiți factură, și de acolo mai departe contabila sau medicul.

32:25 dr. Mihai Voinea: Și practic faci tot medicină de familie sau...

32:25 dr. Beatrice Iancu: Da, medicină de familie, tu lucrezi în cadrul clinicii, dar prin contract de colaborare, nu ești angajat. Practic, tu îți plătești totul din mână.

32:25 dr. Mihai Voinea: Am înțeles. Ok.

Laura: „Care crede că este viitorul în Medicina de familie, reforme viitoare, potențial etc?” 32:56

32:57 dr. Mihai Voinea: Mai departe, Laura întreabă: care crezi că este viitorul în medicina de familie?

33:04 dr. Mihai Voinea: Reforme viitoare, potențiale etc.

33:04 dr. Beatrice Iancu: Eu cred că va fi mai bine, pentru că se pune foarte mult accent pe prevenție și, inevitabil, eu cred că acolo se va ajunge. Pacienții vor fi, cumva, stimulați sau împinși de la spate să meargă la medicul de familie. De altfel, ceva trebuie să se întâmple, pentru că în stilul ăsta în care suntem acum noi nu putem să mai lucrăm, cum a fost acum 20-30 de ani.

33:34 dr. Beatrice Iancu: Deja se văd schimbări, se vede implementarea unui program online în care pacientul poate să-și vadă dosarul medical online și, cumva, lucrurile sună promițător. Cel puțin din punctul meu de vedere. Eu cred că medicul de familie nu va fi niciodată înlocuit de un AI, să zic așa, pentru că el trebuie să facă corelarea între toate scrisorile, medicațiile. Au fost cazuri în care specialiștii între ei se contraziceau și noi eram acolo și, ok, tăiem asta, punem asta, contraindicația asta, pe asta îl retrimitem. Cumva, noi suntem liantul între pacient și comorbidități, să zic așa. Și prevenția: nu o să-ți facă nimeni prevenția decât medicul de familie.

33:34 dr. Mihai Voinea: Ok.

Estera: „Care sunt avantajele și dezavantajele Medicinei de familie?” 34:14

34:15 dr. Mihai Voinea: Mai avem o întrebare, cred că de la Estera, nu știu dacă e nickname sau nume. Care sunt avantajele și dezavantajele medicinei de familie?

34:25 dr. Beatrice Iancu: Cum am zis mai devreme, autonomia, mă refer aici la avantaje. Autonomie: tu programul ți-l faci cum vrei tu, faptul că nu depinzi de altcineva sau nu depinzi de un șef, să zic așa. Ok, ai întârziat 5 minute, ai întârziat 5 minute din timpul tău, nu că trebuie să dai cu subsemnatul.

34:48 dr. Beatrice Iancu: Relațiile pe care le ai cu pacienții, nu o să poată să înlocuiască nimeni chestia asta. Adică, ok, poate mai sunt alte specialități, de exemplu pediatria, cumva, trebuie să te pui și în postura părintelui, să fii aproape de părinte. Dar, cumva, medicul de familie e tot mai aproape de tine decât alt medic, și legătura asta pe care o ai cu pacienții mi se pare că nu o poate înlocui nimic.

35:13 dr. Beatrice Iancu: Cu atât mai mult dacă ai și copii în listă, este minunat; cumva, copiii așa îți dau speranță, chef de lucru. Când vezi bucuria pe chipurile lor după ce se simt bine, și bine la tine, și dăm și mie un sticker și un gummy bear sau ceva, mie îmi place foarte mult. Dar ca dezavantaj este, într-adevăr, birocrația.

35:33 dr. Beatrice Iancu: Cumva, pe lângă actul medical pe care îl faci tu, trebuie să-ți gestionezi tu cabinetul. De la registre, de la foaia de temperatură, de dezinfecție, de deșeuri biologice, să vină firma, să preia acele, înțepătoarele, mă rog. Cumva, tu trebuie să gestionezi, ești managerul tău, cum ar veni. Și asta consumă mult timp, din păcate, pentru că nu este treaba asistentei să facă treaba asta. Eventual îți poți angaja un secretar dacă ai atins un număr de pacienți și...

35:33 dr. Mihai Voinea: Nu e nici treaba medicului.

35:33 dr. Beatrice Iancu: Cumva, da, dar când ești la început de drum e un pic mai greu până se așază lucrurile, dar apoi poți delega aceste aspecte.

36:15 dr. Mihai Voinea: Da, care implică resurse adiționale.

36:15 dr. Beatrice Iancu: Da.

36:15 dr. Mihai Voinea: Cunosc ce înseamnă partea asta de management și este criminală, dacă mă întrebi pe mine, tot ce înseamnă operat și management birocratic.

36:15 dr. Beatrice Iancu: Da, da, și la medicul de familie, cumva, fiind în relație contractuală cu Casa, este mai dificil că orice lucru. Un alt dezavantaj pe care țin să-l menționez este faptul că tu nu prea poți să ai concediu. medical. Adică tu nu poți să închizi bara că ai plecat în concediu, că două săptămâni e închis.

36:47 dr. Beatrice Iancu: Trebuie să-ți găsești un medic înlocuitor ca să faci treaba asta, trebuie să anunți Casa că tu ești în concediu, că vine medicul înlocuitor pe parafal, nu-i nu pe parafa ta; practic, tu nu încasezi în acele două săptămâni. E destul de dificil pe partea asta, dar, cumva, cu mică înțelegere, să zic așa, și pacienții vin doar cei cronici pe perioada de vară, decât să nu te îmbolnăvești în august, toți vă plecați în concediu.

37:11 dr. Beatrice Iancu: Și atunci, aici e un dezavantaj din punctul ăsta de vedere, dar eu cred că, cumva, fiecare specialitate are dezavantajele ei.

37:11 dr. Mihai Voinea: Cu siguranță, cu siguranță. Hai să mergem la următoarea întrebare. Deși am vorbit despre asta, că s-a schimbat, nu știu, modul în care funcționează medicina de familie, o să pun totuși întrebarea.

Rafaela: „Dacă ai un număr mediu 1000-1500 de pacienți înscriși la tine, reușești să ai un venit bun?” 37:36

37:37 dr. Mihai Voinea: Rafaela întreabă: dacă ai un număr mediu, 1.000-1.500 de pacienți înscriși la tine, reușești să ai un venit bun?

37:37 dr. Beatrice Iancu: Da, repet, în funcție de ce consultații, cum faci consultațiile respective, ce proceduri faci în consultația respectivă?

37:57 dr. Beatrice Iancu: Pentru că am lucrat, sau colegii mei au lucrat, în cabinete care au, nu știu, 1.800-2.000 de pacienți și aveau un venit X. Am lucrat la un cabinet care avea 800 de pacienți și avea X la puterea a doua. Deci depinde foarte mult de consultațiile pe care le ai, cum gestionezi, cât de bine cunoști programul, cât de bine cunoști chichițele programului, să participi la ședințele care se fac aproape lunar din partea Asociației de Medicină de Familie; contează și asta foarte mult, și de aici înveți foarte mult. Eu sugerez viitorilor tineri, inclusiv rezidenților, nu doar specialiștilor, să participe la ședințele din patronat ale râdețului respectiv, fiecare care le are.

37:57 dr. Mihai Voinea: Ok, ok, super interesant.

38:42 dr. Mihai Voinea: Ne apropiem de final, Beatrice.

38:42 dr. Beatrice Iancu: Deja?

38:42 dr. Mihai Voinea: Da, nu mai am alte întrebări. De fapt, ar mai fi o întrebare, nu știu cât de relevantă e, dar putem să o punem. Hai să facem și pe asta.

Andrei: „Posibilitatea de a începe altă facultate în timpul rezidențiatului?” 38:54

38:56 dr. Mihai Voinea: Andrei întreabă: posibilitatea de a începe altă facultate în timpul rezidențiatului?

39:05 dr. Beatrice Iancu: Da, dar nu trebuie să-ți coincidă cu intervalul orar pe care îl ai tu în contractul de muncă de la rezidențiat. Cumva, eu am cochetat cu ideea de a face facultatea de nutriție și mi-a fost respinsă ideea pe premisa că încă eram rezidentă și nu am putut. Și atunci am căutat altă variantă, să fac un curs acreditat de către minister. de nutriție.

39:05 dr. Mihai Voinea: Te are spins universitatea?

39:26 dr. Beatrice Iancu: Mi-a spus că mi se suprapun orele de la facultate cu orele de rezident pe care le aveam în program. Și atunci am zis că nu îmi fac dureri de cap și atunci am căutat o altă variantă, și așa am devenit și nutriționist.

Cum a devenit și nutriționist? 39:40

39:43 dr. Mihai Voinea: Ok. Poți să ne povestești mai multe, pe scurt?

39:47 dr. Beatrice Iancu: Sigur. Cumva, e un dezavantaj pe care îl văd în rezidențiat în general, nu doar în medicina de familie: este faptul că tu nu poți să faci nicio supraspecializare pe rezidențiat sau nicio competență. Îmi cer scuze. Nicio competență nu poți să faci în perioada rezidențiatului, când practic ai cel mai mult timp de învățat. Și așa am făcut un curs de nutriție și dietetică la București. S-a făcut online. A durat destul de mult, aproape doi ani și ceva.

40:19 dr. Beatrice Iancu: Și la finalul căruia am primit o diplomă care a fost acreditată de către minister, cu cod COR, dar fără parafă. Eu oricum urma să am parafă de medic specialist de medicină de familie, așa că nu mă încurcă. Asta era diferența între facultate și cursul acesta. Practic e aceeași chestie, dar fără parafă. Și, de asemenea, lucrând cu un medic pediatru care e și medic de familie, mi-a plăcut foarte mult aspectul ăsta de a avea copii la cabinet. Și m-am apropiat foarte mult, mă pasionează perioada de nou-născut și tot. Și, cumva, am aflat și de cursul acesta de alăptare.

40:55 dr. Beatrice Iancu: Știam de treaba cu alăptarea, am trecut și eu prin chestia asta, doar că nu știam că există meseria aceasta de consultant în alăptare. Am aprofundat, m-am interesat tot mai mult și am făcut acest curs, care este și acreditat. Și sunt și consultant în alăptare, pentru că mă ajută foarte mult în treaba asta pe medicina de familie. Pentru că nu toate mămicile își permit să cheme acasă un consultant în alăptare. Și cu atât mai mult, noi, când evaluăm nou-născutul, evaluez și mama.

41:25 dr. Beatrice Iancu: Pentru că e un întreg, până la urmă. Chiar dacă sunt două corpuri separate, este un întreg pentru mine, din punctul meu de vedere. Și, cumva, văd că aduce un aport masiv din punct de vedere al cunoștințelor și văd încrederea pe care pacienții o au în mine. Pentru că îi iau din mai multe unghiuri, atât din punct de vedere nutrițional, cât și din punct de vedere al copilului, al nou-născutului.

41:52 dr. Mihai Voinea: Ok, foarte interesant. Asta mă duce cu gândul la o întrebare care probabil că e destul de confidențială: știi cât câștigi extra din asta? Nu e nevoie să răspunzi, dar vreau să te întreb ceva ce nu a fost în întrebări.

Salariul net 42:06

42:08 dr. Mihai Voinea: Doar rămânem la medicina de familie. Poți să ne spui tu aici, dacă vrei, ceva în plus. Cred că am avut o întrebare mai demult pentru un medic de familie. Sau am văzut niște comentarii pe net. Lumea era foarte curioasă: ca medic de familie, care sunt veniturile lunare la care ajungi în medie sau maxim pe cabinet? Și, având în vedere că ai cheltuieli, care sunt sumele, practic salariul tău? Ce îți rămâne ție net?

42:08 dr. Beatrice Iancu: Ca medic specialist, te referi?

42:39 dr. Mihai Voinea: Ca medic specialist, da.

42:39 dr. Beatrice Iancu: Eu nu am văzut statele de plată ale medicului de familie cu care am lucrat. Pentru că, pe lângă faptul că este confidențial, nu mi-am băgat nasul. Dar știu că în momentul în care la un consult tu pui anumite servicii, crește substanțial numărul de puncte și implicit și suma finală. Dar dacă fugi după pacienți, după numărul de pacienți, nu ajungi. Adică la final ai cât ai avea un salariu minim pe economie. Deci trebuie să lupți și să consult și să știi programul.

43:16 dr. Beatrice Iancu: Adică, cumva, eu caut calitate, nu cantitate. Adică asta m-a învățat ultimul stagiu al meu. Nu vreau pacienți mulți, vreau puțini, dar vreau să fac tot ce ține de el. De la prevenție, tratament, conduită terapeutică și așa mai departe. Cumva, să îi aloc timpul lui și să fac lucrurile de la cap la coadă. Nu fușărit și hai să văd 60 de pacienți, înțelegi? Dar nu, nu pot să dau un răspuns exact.

43:43 dr. Beatrice Iancu: Atât din punct de vedere cu o fiind detailă, dar nici nu știu. Deci chiar nu știu, că nu am văzut un stat de plată.

43:43 dr. Mihai Voinea: Mă gândeam că, fiind în breaslă, știi, sunt discuții până la urmă între colegi pe medicina de familie și eram curios de niște cifre generale, că îmi dau seama că nu...

43:43 dr. Beatrice Iancu: Colegii mei care sunt acum sunt în aceeași ipostază ca și mine și caută de lucru. Alții au început deja să facă gărzi, că le-a venit diploma.

44:03 dr. Beatrice Iancu: Eu, cumva, m-am decalat de toți colegii mei, fiind cu sarcina și cu creșterea copilului, și am pierdut legătura cu ei. Cumva, ei sunt în fața mea și eu sunt în urmă, numai ce mi-a venit diploma, și, cumva, de aia vreau să merg să vorbesc și cu ei, să văd cu ce se mănâncă. Cumva, da, ca și concluzie, este o incertitudine mare în vederea alegerii specialității de medicină de familie, pentru că ce faci după?

44:29 dr. Beatrice Iancu: Pe mine asta mă măcina foarte mult. Ce fac după? Ok, ca medic specialist este un pic mai greu. Mergi la un lanț, mergi, faci navetă, faci gărzi, cum se practică, dar mie nu îmi surâdea. Cumva, am preferat să merg pe un salariu de rezident mai mic decât alte specialități, cum ar fi infecțioase, psihiatrie și așa mai departe, cu sporurile aferente, dar să știu că după pot să-mi deschid, chiar dacă e rural.

44:54 dr. Beatrice Iancu: Fac un pic de navetă, dar măcar știu că e al meu, știu că eu consult, eu fac. Nu e nimeni să-mi spună cum să-mi fac treaba, cumva, dacă înțelegi ce vreau să îți transmit. Și atunci este, cumva, o siguranță, dar nu în centru universitar, cum ai zis și tu mai devreme, că este destul de greu. Dar nu-i imposibil.

44:54 dr. Mihai Voinea: Ok, mersi mult.

45:18 dr. Beatrice Iancu: Colega mea de an, de exemplu, a reușit să preia un praxis în Timișoară, dar a stat 2 ani așa, a mai dat de o rezi până a venit oferta, să zic așa, până a fost la locul potrivit, să zic așa.

45:18 dr. Mihai Voinea: Da, contează să fie omul potrivit la locul potrivit.

45:18 dr. Beatrice Iancu: Da.

45:18 dr. Mihai Voinea: Ok, ai menționat... nu aș vrea să încheiem până nu te mai întreb ceva, poate chiar două chestii.

Cum te ajută în creșterea venitului să cunoști programul 45:45

45:46 dr. Mihai Voinea: Ai menționat de program, că e foarte important să cunoști programul. La ce te referi? Cum te ajută asta în creșterea venitului?

45:53 dr. Beatrice Iancu: În programul de lucru pe care îl ai când introduci tu consultațiile. De exemplu, majoritatea lucrează în ICMED și atunci tu trebuie să știi la consultații. Ca medic de familie, sunt foarte multe butoane, să zic așa, pe care trebuie să le cunoști. Acum s-au mai introdus despre prevenție, între 18 și 49 sau 45 de ani. După aia 4, 6, 5, 5 sau 50, 6, 6, cu comorbidități, fără comorbidități. Deci trebuie să stai să buchisești și nu ai timp în alea 15 minute când e pacientul în fața ta.

46:24 dr. Beatrice Iancu: Asta înseamnă că tu trebuie să-l butonezi în afara programului, dar nu poți să încerci pentru că ești în afara programului. Deci e așa, e o struțo-cămilă. Și, cumva, trebuie să te prins din mers, în timp ce e pacientul, cumva, acolo, mai stă de povești, mai bagă asistenta. Deci totul e pe o viteză, cumva, așa, dar nu în sensul de fușorit, în sensul de vrei să faci ce e mai bun pentru pacient, dar să fii și tu remunerat. Nu să faci benevol, pentru că foarte multe consultații, cel puțin în sezonul de toamnă-iarnă... ești 20 ți-ți decontate și noi avem cam 35-40, restul e pro bono.

46:58 dr. Beatrice Iancu: Nu poți să-i spui mămicii: nu-ți consult copilul, că eu nu câștig de pe urma ta 20 de lei sau 25 de lei, știi? Da, și consultul este foarte puțin remunerat, din păcate, dar asta e.

46:58 dr. Mihai Voinea: Ai mai adăuga ceva? Ce nu te-am întrebat?

47:20 dr. Beatrice Iancu: Nu, nu, chiar nu. Cred că am acoperit cam tot, din punct de vedere organizatoric și...

Despre centrele de permanență, ce sunt? 47:25

47:27 dr. Mihai Voinea: Spune-mi despre centrele de permanență, care e treaba cu ele, și ai zis că o să mergi să faci gărzi, dacă e cealaltă poveste.

47:27 dr. Beatrice Iancu: Da, centrele de permanență sunt un mijloc de învățare foarte bun pentru tinerii specialiști și nu numai. Dar și pentru cei care nu au posibilitatea să își deschidă un praxis, să lucreze la un praxis din cauza programului, sau sunt alți medici care poate au probleme familiale; sau cunosc un caz în care medicul respectiv are copil cu sindrom Down și atunci ziua trebuie să-i fie în permanență în grijă și atunci face gărzi noaptea, și e de apreciat chestia asta. Chiar este o mămică și un medic desăvârșit și o respect.

48:13 dr. Beatrice Iancu: Și gărzile le faci începând... înainte era de la 8 seara la 8 dimineața, acum s-a modificat în ultimii doi ani. Dacă nu mă înșel, e de la 3 după-masa până a doua zi dimineața la 8 în timpul săptămânii, iar în weekend 24 cu 24. Și atunci este un lucru foarte bun, din punctul meu de vedere. E ca și cum ai face gardă, dar nu e gardă de 8 din aia obositoare, ci pur și simplu stabilizezi pacientul.

48:36 dr. Beatrice Iancu: Dacă consideri că este caz chirurgical și trebuie mai multe investigații, îl trimiți la UPU sau pe secția respectivă. Dar, în general, vin pacienți cronici care necesită tratamente injectabile, sau un Cerebrolysin, sau, nu știu, e răcit copilul și nu vrei să-l duci la UPU, la pediatrie, să nu mai ia alt crocobaur. Și atunci cam știu, părinții cam știu, cei care frecventează centrele de permanență, care au experiență cu copii și care nu.

Ce i-ar spune unui tânăr medic care își dorește Medicina de familie? 49:00

49:02 dr. Mihai Voinea: Am înțeles. Ok, ultima întrebare, Beatrice. Ce ai spune unui tânăr medic care se gândește la medicina de familie?

49:13 dr. Beatrice Iancu: Să nu-și pierdă aritile, să zic așa, dacă cochetează cu ideea de medic de familie. Să meargă la medicul lui propriu de familie, să vorbească cu el. Să-l lase două, trei zile. Să vadă, sau să stea acolo, în acel mediu, să vadă dacă se regăsește în acest mediu. Pentru că trebuie să-ți placă să comunici cu pacientul. Să îl asculți. Chiar dacă și tu ai o zi mai proastă și probleme acasă sau nu te simți bine și te doare capul și ești răcit, trebuie să fii acolo pentru pacient, pentru că ăsta este jobul tău. Desigur, cu limită. Nu trebuie să povestim de la Ana la Caiafa, dar în ceea ce-l privește pe pacient și boala lui.

49:51 dr. Beatrice Iancu: Dar, da, asta aș sugera unui viitor medic, rezident de medicină de familie: să meargă în mediul respectiv. Eu nu am făcut asta și, cumva, am mers așa, orbește, pe specialitatea asta. Și, cumva, am avut noroc, cum ai spus și tu, dar noroc chiar. Și mă bucur că am ales așa, dar mi-ar fi plăcut ca medicul meu de familie să-mi fi spus: hai, Bea, hai, vino o zi, două, să vezi cu ce se mănâncă, că nu-ți strică. Pentru că pe perioada facultății, nu știu dacă este cineva care vrea să facă practică la medicul de familie. Toți merg pe UPU, pe chirurgie, pe neurochirurgie, pe cardiologie, eu, te mir ce, dar nimeni nu vrea pe medicina de familie.

50:31 dr. Mihai Voinea: Exact. Exact. Super. Mulțumim foarte mult, Beatrice, pentru disponibilitate.

50:31 dr. Beatrice Iancu: Eu vă mulțumesc pentru invitație și sper că am fost cât mai clară și la obiect, cât s-a putut.

50:31 dr. Mihai Voinea: Da, este foarte interesant ceea ce faci și ești un profesionist foarte complet, aș zice, pentru pacienții tăi, și keep up the good work, având în vedere că practic este startul carierei tale ca medic specialist.

51:03 dr. Beatrice Iancu: Da, sper să fac o treabă bună și vreau să menționez, că ai spus tu mai devreme dacă este confidențial sau nu: eu până acum nu am taxat absolut nimic, nici pe alăptare și nici pe nutriție. Tot ce am făcut, am făcut pro bono la cabinet. Pentru că a fost și în scopul dezvoltării mele și nu mi s-a părut etic, până nu sunt medic specialist, să pot să fac chestia asta.

51:03 dr. Mihai Voinea: Super. Îți mulțumim foarte mult.

51:03 dr. Beatrice Iancu: Mulțumesc frumos pentru invitație. Mulțumesc și vă doresc o zi frumoasă.

51:03 dr. Mihai Voinea: Asemenea, succes!

51:03 dr. Beatrice Iancu: Mulțumesc!

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ați venit la un nou episod al podcastului Grile-Rezidentiat.ro, locul unde inovația și educația se întâlnesc pentru a vă oferi cele mai eficiente unelte în pregătirea pentru rezidențiat. Astăzi avem un anunț foarte special pentru voi, o veste pe care abia așteptam să o împărtășim, dacă vă aduceți aminte, încă de la episodul 76, acela despre ortopedia pediatrică, dacă îmi amintesc bine.

00:26 dr. Cătălina Voinea: În luna mai vom introduce funcția de flashcard-uri pe platforma Grile-Rezidentiat.ro și suntem convinși că va fi un instrument incredibil de util pentru aceia dintre voi care își doresc să-și diversifice tehnicile de învățare. Dar acum să trecem la discuția noastră de astăzi. Îl avem alături de noi pe dr. Andrei Panaite, medic rezident în anul 4 pe medicină de familie în București. Andrei ne-a onorat cu prezența sa fizică în studio și ne va împărtăși din experiența acumulată în ultimii ani, împărtășind perspective valoroase despre parcursul său profesional.

00:58 dr. Cătălina Voinea: Așadar, fără alte întârzieri, să începem conversația. Salutare, Andrei, bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Vreau să-ți mulțumesc în numele întregii echipe că ai bătut atâta drum și că ai venit. Ești printre puținii invitați, deocamdată, care preferă să vină și să vadă cum este experiența podcastului Grile-Rezidentiat.ro în persoană. Și nu mulți fac asta, și de aceea te felicit și de-abia aștept să aud ce ai de spus.

00:58 dr. Andrei Panaite: Bună! În primul rând, țin mult să ne vedem fizic, să ne conectăm așa, cu energia fiecăruia. Și drumul e un detaliu.

Care au fost motivele pentru care dr. Andrei Panaite a ales medicina de familie? 01:30

01:31 dr. Cătălina Voinea: Aș vrea să încep să te întreb, dacă ar fi să ne întoarcem cu mulți ani în urmă și să dăm timpul înapoi, dacă îți mai aduci aminte ce fel de medic îți doreai tu să fii și dacă medicina de familie a fost întotdeauna pe radarul tău?

01:31 dr. Andrei Panaite: Nu a fost dintotdeauna. Primul meu target din liceu, ca la asta ne raportăm, a fost să intru la medicină. Asta a fost primul meu target. Apoi, pe parcursul facultății, m-am gândit: bă, eu ce medic vreau să fiu?

02:00 dr. Andrei Panaite: Pe la finele anului 4, începutul anului 5, mai exact, m-am gândit să mă axez pe medicina de familie. Pentru că, văzând, crescând în grupuri de colegi, de mame, știi tu cum e, mama e medic de familie, tata e așa, mi-am dat seama că, bă, meseria asta se poate potrivi mie.

02:00 dr. Cătălina Voinea: Deci a contat foarte mult, practic, că veneai dintr-un mediu unde în jurul tău erau medici de familie?

02:27 dr. Andrei Panaite: Asta în timpul facultății. În schimb, în timpul liceului, sau rudele, neamurile mele, nu pot să spun chestia asta, adică n-am nicio rudă, n-am nicio cunoștință medic, vorbind de perioada liceului.

02:27 dr. Cătălina Voinea: E ceva anume ce a cântărit mai mult în alegerea ta? A fost punctajul pe la mijloc sau ceva anume?

02:48 dr. Andrei Panaite: Nicidecum. Știam că medicina de familie este o meserie curată, plăcută mie, pentru că, în primul și în primul rând, nu avem gărzi. Iubesc timpul liber, am pasiuni, am hobby-uri, ca să spun așa, și țin mult la ele, țin mult la timpul meu liber. Neavând gărzi, și programul este de așa natură încât, de exemplu, uite, actualmente: lunea încep după-amiază la cabinet, marți după-amiază, miercuri, joi dimineață și joi iar după-amiază. Programul ăsta mie îmi place, se pliază pe stilul meu de viață, și la fel cu timpul liber, țin mult la el.

03:25 dr. Andrei Panaite: Tind să cred că sunt o persoană așa, mai familistă, și îmi place mult timpul liber, adică mă văd în viitor și muncind, dar și să ieșim la o plimbare sau să plecăm undeva într-un weekend.

03:25 dr. Cătălina Voinea: Practic, îți place să ai mai multă flexibilitate?

03:38 dr. Andrei Panaite: Da.

03:38 dr. Cătălina Voinea: Mi se pare un lucru pe care oricum din ce în ce mai mulți studenți preferă, specialitățile care fix asta oferă: medicina de familie, dermato, epidemio sau medicina muncii, chestii care practic nu îți răpesc din timpul pe care îl ai tu cu familia sau timpul tău personal, în care poți să faci fix ceea ce te aduce pe tine pe linia de plutire și te face să vezi viața cu alți ochi.

04:07 dr. Cătălina Voinea: Ceea ce, dacă stăm să ne gândim la cum, în ce generație suntem acum și cum sănătatea mintală contează atât de mult, mie mi se pare un lucru crucial, să îți alegi ceva cu care poți să mergi până la finalul vieții. Cel mai important lucru este să fii tu împlinit cu ceea ce faci, să fii fericit când te duci la muncă, să fii fericit când ajungi de la muncă.

04:07 dr. Andrei Panaite: Pe de altă parte, pot să te contrazic un pic: am cunoștințe, prieteni care și-au ales urgențe, ATI. Deci vorbim despre faptul că suntem foarte diferiți, fiecare își alege ce vrea, suntem diferiți.

04:07 dr. Cătălina Voinea: Exact, exact.

04:07 dr. Andrei Panaite: Important este să fii tu fericit când pleci de acasă și când ajungi acasă.

Dacă s-ar întoarce în timp, în primul an de rezidențiat, ce sfaturi și-ar oferi? 04:50

04:51 dr. Cătălina Voinea: Dacă îți mai aduci aminte, în primul tău an de rezidențiat, cam cum era toată atmosfera și dacă ți se pare că ai putea să îți oferi ceva sfaturi ca să te facă să ai tranziția mai ușoară de la studenție la rezidențiat, cam ce ai putea să ne spui?

04:51 dr. Andrei Panaite: Ce pot să spun aici?

05:12 dr. Andrei Panaite: Eram foarte entuziasmat, și energia mare de la început poate nu a fost chiar foarte benefică. Să zic și de ce: aveam poate uneori mult prea mari așteptările de ceea ce se petrece în cabinet. Mă priveam singur pe lume, în care eram acolo ajutorul principal și eu făceam tot, și la registru, și la calculator și așa mai departe. Și chestia asta, cu faptul că am fost un pic cam încântat, acum, retroactiv, în retrospectivă, aș putea spune că aș mai reduce-o puțin.

05:12 dr. Cătălina Voinea: Crezi că ar fi fost altfel dacă ai cele mai mult ajutor?

05:49 dr. Andrei Panaite: Da, da. Pentru că munca de echipă, munca de cabinet se face cu toată lumea. Eu aveam așteptări ca să le fiu acolo, în centrul atenției. Nu e chiar așa. Noi Eram singurul rezident al doamnei doctor cu care lucrez chiar în momentul de față.

05:49 dr. Cătălina Voinea: Crezi că asta este o trăsătură a ta de caracter pe care, să zicem, o aveai de mult sau ai dobândit-o pe parcursul facultății?

06:11 dr. Andrei Panaite: Hai să fiu sincer: trăsătură mai de mult. Pentru că am fost sportiv de performanță și căpitan de echipă, întrucât eram și conducător de joc. Probabil de aici mi se trage această latură cu mai mari așteptări.

06:11 dr. Cătălina Voinea: Super.

Medicină militară. Cum ajungi acolo? Antrenamente? Rezi separat și specialități limitate? 06:25

06:26 dr. Cătălina Voinea: Iar pentru cei care nu știu, tu ai terminat practic medicina militară. Eu cel puțin, ca om oarecare, sunt foarte curioasă despre ce este această medicină militară și cum, unu la mână, ajungi să te gândești că vrei să ajungi acolo. Trebuie să le luăm pe rând. Exact. Doi la mână: care-i treaba cu ce se întâmplă pe lângă? Tu înveți materiile de facultate pe care le face și facultatea normală de medicină; ce mai faci pe lângă, antrenamente sau ceva? Iar trei la mână: dai examenul de rezidențiat, îl dai separat, aceleași subiecte ca ceilalți, dar ce-ți alegi? Îți alegi dintr-o listă limitată, nu? Nu sunt aceleași posturi ca restul oamenilor.

06:26 dr. Andrei Panaite: Exact. Hai să le luăm pe rând.

06:26 dr. Cătălina Voinea: Hai.

Prima etapă - înscrierea dosarului 07:14

07:14 dr. Andrei Panaite: Cum ajungi acolo? Totul începe cu pregătirea unui dosar pe care îl pui la garnizoana arondată din județul tău. Dosar care cuprinde o fișă medicală, mai multe chestii despre grade de rudenie, tată, mamă, ce ești, cum faci, în fine. Odată pus dosarul, aprobat, prima deplasare sau primul pas ar fi acela, că îți zic din experiența mea, cum am făcut eu.

07:14 dr. Cătălina Voinea: Ce înseamnă garnizoana?

07:44 dr. Andrei Panaite: Unitate militară care se ocupă cu strângerea dosarelor pentru candidații la Institutul Medico-Militar, că, apropo, așa se numește. Medicina militară este termenul general valabil. Institutul Medico-Militar este termenul academic, ca să spun așa. Unitatea asta militară strânge dosarele pentru candidații la licee militare, Institutul Medico-Militar și așa mai departe. Odată aprobat dosarul, prima deplasare, ca să spun așa, va fi făcută la Câmpulung. În cazul meu, am fost la Câmpulung Moldovenesc, la liceul militar de la Câmpulung.

07:44 dr. Cătălina Voinea: Asta în ce clasă?

08:24 dr. Andrei Panaite: În clasa 12-a. În clasa 12-a am fost plecat 3 zile la Câmpulung Moldovenesc.

Etapa 2 - probele eliminatorii 08:31

08:31 dr. Andrei Panaite: Practic, astea erau probele eliminatorii, de probele până în admitere. Ok?

08:31 dr. Cătălina Voinea: Deci sunt mai multe probe.

08:31 dr. Andrei Panaite: Sunt mai multe probe, exact.

08:31 dr. Cătălina Voinea: Și ce implică?

08:31 dr. Andrei Panaite: Bun, în alea 3 zile, a fost prima zi de cazare, neocumodam cu spațiul.

Probe sportive 08:46

08:46 dr. Andrei Panaite: La 8, a doua zi de dimineață, am început cu probele sportive, care pe vremea mea erau două la număr. Cred că s-au mai schimbat între timp, nu știu sigur, fiecare să se intereseze.

08:46 dr. Cătălina Voinea: Da, da.

08:46 dr. Andrei Panaite: Prima zi a fost proba sportivă. Prima probă a fost aceea că aveam un traseu utilitar-aplicativ cu timp limită de 1 minut și 40 de secunde. Cam 15 probe înlănțuite: săritură de pe loc, flotări la băieți și flotări la fete, tracțiuni la băieți, sărituri în lungime, cari, minge în spate, jaloane și tot felul de probe.

09:27 dr. Andrei Panaite: Am fost al cincilea din toată șarja, ca să spun așa, de vreo 60 și ceva de oameni. Pe vremea aia, fiind sportiv de performanță, îți dai seama că mi-a fost extrem de ușor să trec peste aceste probe. Am fost admis în urma traseului utilitar-aplicativ. A urmat proba de rezistență, în care și acolo a fost, pentru mine cel puțin, ușor.

09:27 dr. Cătălina Voinea: E de alergat?

09:27 dr. Andrei Panaite: De alergat, da. 2 km în mai puțin de 8 sau 9 minute, exact nu mai știu.

09:27 dr. Cătălina Voinea: Wow!

09:27 dr. Andrei Panaite: Ți se pare mult?

09:59 dr. Cătălina Voinea: Da.

09:59 dr. Andrei Panaite: Sau puțin?

09:59 dr. Cătălina Voinea: Da, da. Mi se pare foarte rapid.

09:59 dr. Andrei Panaite: Știi cum e, pentru mine mi s-a părut puțin, pentru altul, foarte mult. Ideea e că trebuia să te antrenezi. Știai dinainte, cu mult timp, data în care vei fi chemat pentru probele sportive. Deci, să spunem că scuze nu prea ai. Pot să spun chestia asta?

10:18 dr. Cătălina Voinea: Da, da. Ok.

10:18 dr. Andrei Panaite: Prima zi de probe sportive au plecat destul de mulți acasă, pentru că, să spun sincer, unul din marile impedimente ale viitorilor candidați la Institutul Medico-Militar este acela că sunt probe sportive și mulți fug de ele. Adică nu fug de faptul că ar trebui să învețe mult, ci mai degrabă de faptul că ar trebui câteva minute acolo să reziste.

10:18 dr. Cătălina Voinea: Și știi că poți să faci față dacă te antrenezi din timp.

10:18 dr. Andrei Panaite: Categoric.

10:48 dr. Andrei Panaite: Condiția fizică se îmbunătățește cu cât încerci tot mai mult. Doar că trebuie să te antrenezi pentru asta. Da. Multă lume fuge din cauză că sunt probe sportive. Asta, din prima, e un minus privit de unii. Bun. A doua zi, la Câmpulung, a doua zi de lucru, ca să spun așa,

Teste psihologice și de personalitate 11:07

11:07 dr. Andrei Panaite: am avut un test de 300 și ceva de întrebări, nu mai știu exact, în care includea întrebări de personalitate și inteligență, și un fel de test psihologic. Test psihologic, exact. Nu mai știu ce întrebări.

11:07 dr. Cătălina Voinea: 300?

11:07 dr. Andrei Panaite: 300 și, dacă îmi amintesc bine, în 4 ore.

11:07 dr. Cătălina Voinea: Cred că mai degrabă acolo se testează... Anduranța.

11:07 dr. Andrei Panaite: Exact. Nu... Și...

11:32 dr. Andrei Panaite: Nu știu eu. Probabil cei care au conceput testele și ce se întâmplă în behind-ul acelor foi și întrebări, ei știu mai bine. Bun, am terminat și proba asta psihologică, a urmat un interviu fizic cu o psiholoagă, cred că era psihologa liceului, pentru că voia să ne vadă și cum comunicăm, cum ne deschidem, și punea întrebări mai cu subînțeles, să vadă cum răspundem și ce se întâmplă. Precum: dacă ai avea o armă în mână, ai omorât un om sau... Asta era întrebarea scrisă. Ok?

12:08 dr. Andrei Panaite: Întrebare de tipul: de ce ai ales medicina militară sau cine, ce lucrează ai tăi, sau chestii de genul ăsta.

12:08 dr. Cătălina Voinea: Să vadă dacă te-a influențat ceva sau o faci din proprie inițiativă.

12:08 dr. Andrei Panaite: Exact. Se pune și accent pe dorința interioară de a face lucrul acela. Am plecat cu o hârtie mică pe care scria „admis”, în urma tuturor probelor, și fizice, și ce-or mai fi ele, pe la Câmpulung.

Etapa 3 - Examen de limba engleză 12:35

12:35 dr. Andrei Panaite: A urmat un examen la engleză, la limba engleză, la București, chiar în incinta Institutului Medico-Militar.

Ultima etapă - Admiterea propriu-zisă la medicină 12:44

12:42 dr. Andrei Panaite: Am fost admis și acolo, abia apoi a urmat examenul de admitere, pe care l-am dat în același timp cu cei care dădeau la medicina civilă, ca să spun așa. Aceleași întrebări, în același timp, doar că noi avem sala noastră separată. Doar cei care candidau la Institutul Medico-Militar. Și comisia era, cum să zic eu, personalul din Institutul Medico-Militar.

12:42 dr. Cătălina Voinea: Și sunt locuri limitate la admitere?

13:08 dr. Andrei Panaite: Da, sunt foarte limitate. Da, întotdeauna au fost mult, mult mai puține locuri la medicina militară.

13:08 dr. Cătălina Voinea: Și există, cum e și la medicina generală, locuri la buget și locuri la taxă? Sau există doar locuri la buget și gata?

13:21 dr. Andrei Panaite: Există doar locuri la buget. Noi nu avem taxă la medicina militară, întrucât, urmează să povestim și despre ce se întâmplă pe timpul anilor, în timpul anilor de facultate. Ce vreau să nu uit să menționez?

13:36 dr. Andrei Panaite: Există trei ramuri, ca să spun așa, la medicina militară. Trei ministere, de fapt. Ministerul de Interne, unde sunt eu acum medic rezident. Ministerul Apărării, adică armata. Și ANP, Administrația Națională a Penitenciarelor. Deci avem penitenciare, poliție și armată, pe scurt, ca să înțeleagă toată lumea. Eu am pus din prima dosar la MApN; fiind primul sub linie pe dosarele MApN, am intrat la Ministerul Afacerilor Interne, la poliție, prin alunecare. Prin acest sistem, prin alunecare. Rămânând locuri vacante, atenție, la acest minister.

14:19 dr. Andrei Panaite: Concurența în anul meu a fost mult mai mare față de medicina civilă. Pentru că, hai să dăm și un behind the scenes, așa, lumea în general, adică cine se gândește să dea la medicină militară vine nu doar din dorința de a fi medic militar, ci din punct de vedere al faptului că a auzit că se intră cu notă mai mică.

14:19 dr. Cătălina Voinea: Da. Nu, adică eu cel puțin nu mă așteptam la asta.

14:19 dr. Andrei Panaite: Da.

Limitările medicinei militare la rezi 14:52

14:52 dr. Cătălina Voinea: Dar e mult mai greu oricum. E mult mai greu să ajungi, în primul rând, la examenul de admitere și mi se pare oricum mult mai greu și pe parcursul facultății să fii acolo. Sunt mult mai limitate locurile. Și cel mai greu, o să ajungem probabil și acolo, mi se pare să accepți faptul că poate pe timpul facultății tu o să vrei să faci ceva, iar în anul în care vei da rezidențiatul nu se vor scoate posturi pentru ceea ce vrei tu.

15:19 dr. Andrei Panaite: Exact. Ăsta este un minus, ca să spun așa, un inconvenient, bun pentru alții, mai puțin bun pentru alții: faptul că nu poți să-ți alegi tu, oricât ai învăța, ce specialitate vrei. Din păcate, ca să spun eu așa, suntem un pic limitați pe acest domeniu, faptul că nu ne putem alege ce dorim noi. Posturile, atenție, la noi sunt posturi, nu locuri, știi cum e diferența asta.

15:48 dr. Andrei Panaite: Pentru că ministerul, cele trei ministere, scot posturi pentru absolvenții Institutului Medico-Militar. Apropo, este și la Târgu Mureș, și la București. Sunt două, două astfel de centre universitare militare pentru medicină. Ministerul, cele trei ministere, scot posturi în funcție de nevoi, pentru posturi pe care vor candida proaspeții absolvenți de medicină. Și sunt împrăștiate în toată țara. În toată țara.

15:48 dr. Cătălina Voinea: Adică, pe lângă faptul că nu poți să-ți alegi ceea ce vrei tu, să zicem că trebuie să-ți alegi ceva și nici necar nu o să fii unde ai vrea.

15:48 dr. Andrei Panaite: Exact. Nu știi unde ajungi și ce faci.

16:30 dr. Andrei Panaite: Ca regulă generală. Ca regulă generală. În schimb, se întâmplă destul de multe ori ca, proaspăt absolvent al Institutului Medico-Militar, să scoată ministerul ceea ce îți dorești tu. Acum, dacă încă trei colegi de-ai tăi vor același post, aceeași specializare, te bați cu ei după nota de la rezidențiat. Exact. Vorbim de după examenul de rezidențiat.

16:30 dr. Cătălina Voinea: Și, de exemplu, dacă nu am prins ce vreau sau nu s-a scos ceea ce vreau eu, am dreptul să mai dau și la anul?

17:04 dr. Andrei Panaite: Da, poți să schimbi specializarea. Aici sunt niște...

17:04 dr. Cătălina Voinea: Nu s-o schimb. Sunt obligată să-mi aleg atunci? Asta zic, să nu fac nimic și să dau din nou examenul de rezidențiat la anu.

17:04 dr. Andrei Panaite: Exact. Se poate. Doar că rămâi, ca titulatură, medic cu competențe limitate, se numește la noi, anume că te duci la unde ți-ai ales tu postul, vei lucra acolo până când dai rezidențiatul iară, ca medic cu competențe limitate.

17:04 dr. Cătălina Voinea: Și ce înseamnă asta?

17:33 dr. Andrei Panaite: Înseamnă că vei sta într-un cabinet de medicină de familie sau medicină de unitate, cel mai probabil. Exact nu știu să spun, nu am cazuri, sau n-am trecut prin asta sau n-am colegi care au trecut prin asta, dar din ce știu eu și cred că se întâmplă, ești medic de unitate, în mare.

17:33 dr. Cătălina Voinea: Dar, cu toate astea, e un loc de muncă asigurat timp de un an.

17:33 dr. Andrei Panaite: Da. Plătit.

17:33 dr. Cătălina Voinea: Plătit. Bravo, medicina militară!

17:33 dr. Andrei Panaite: Știi cum e, pentru mine a fost, sincer, cea mai bună alegere din viața mea faptul că m-am dus pe medicina militară.

18:08 dr. Andrei Panaite: Altuia poate nu-i place. Adică altui coleg, să spunem așa, nu i-a plăcut că sunt probe sportive. Pentru mine a fost un fleac, ca să spun așa. Altuia nu-i place să se trezească dimineața la 6:45 pentru raport. Ba nu, la 6:45 este raportul. Și să se îmbrace în uniformă. Mie mi-a plăcut asta. Am fost sportiv de performanță. Am fost obișnuit cu viața asta super ordonată, pe mâncare, pe somn, antrenamente și școală, de mic, din clasa a 5-a. Disciplina, exact. Eu n-am fugit niciodată de disciplină. Pentru mine a fost foarte fezabilă, ca să spun așa, medicina militară. Pentru altul...

Cum arăta un an universitar în cadrul Institutului Medico-Militar 18:47

18:47 dr. Cătălina Voinea: Deci voi stați, după ce intrați la medicină militară, stați într-un campus, toți, și vă treziți?

18:54 dr. Andrei Panaite: Exact. În unitatea militară. Desigur, am colegi care nu au dorit să stea în campus, dar chestia asta nu-i scutea să vină la raport de dimineață și toate activitățile extrafacultate ce se întâmpla în timpul săptămânii. A, că vrei să stai tu separat, în chirie sau așa, ok, suporți cheltuielile, dar trebuie să fii la activitățile obișnuite zilnice cu restul colegilor tăi. Da, am avut colegi care n-au stat din prima la cămin.

18:54 dr. Cătălina Voinea: Deci, și ce făceați? Pe lângă, de exemplu, învățați medicina pe care o învață orice medic civil, dar?

19:31 dr. Andrei Panaite: Pe partea de medicină eram așa: în seria 8 din facultate, din anul 1 până în anul 6, eram 80 de studenți. 33 în anul meu, în anul promoțional, ca să spun așa, 33 eram studenți la Institutul Medico-Militar. Până la 80 erau civili, eram amestecați în grupe, astfel încât unii profesori sau asistenți de la facultate nu știau că suntem militari. Aflau pe parcurs, pentru că eram și un pic priviți altfel, că, să spunem, nu știu, mai întârziam la un curs cu raportul și inspecția de dimineață și mai eram înțeleși așa, din când în când.

20:10 dr. Andrei Panaite: Pretențiile, desigur, erau un pic mai mari, pentru că un profesor sau un asistent universitar, când știa că ești la medicina militară, avea pretenții să știi mai multe, avea pretenții să-mi întârzi sau să fii acolo, să fii cu disciplină.

20:10 dr. Cătălina Voinea: Să știi mai multe nu face sens.

20:10 dr. Andrei Panaite: Da.

20:10 dr. Cătălina Voinea: Înțeleg să fii acolo prezent la timpul potrivit, când ar trebui, dar nu mi se pare normal, având în vedere câte alte lucruri aveați voi de făcut.

20:10 dr. Andrei Panaite: Deci luni–vineri, raport și inspecție de dimineață, în uniformă, aveam trei mese pe zi la popotă, că așa se numește, cantina versus popota, în termeni militari.

20:53 dr. Andrei Panaite: Cursul la facultate, de dimineață până seara, depinde; acum, în anii 4, 5 și 6, aveam până la ora 12–1. Apoi, în a doua parte a zilei, în unele zile din săptămână aveam pregătire medico-militară, PMM, cum îi spuneam noi, în care învățam orice legat de armată, de militărie, ca să spun așa. Chestii interesante, nu știu, despre armă, războaie, tancuri și așa mai departe. Ce e interesant este că după ce am terminat facultatea, adică după ce am terminat anul universitar, se termina sesiunea, am dat ultimul examen. Tu ce făceai după ce terminai ultimul examen?

21:33 dr. Cătălina Voinea: Deja la mare.

21:33 dr. Andrei Panaite: Ok, noi mai stăteam trei săptămâni la convocarea militară, care se desfășura în unitate, nu prea aveam voie să ieșim afară, pentru că era un program super strict așa, în care mergeam și aveam sesiuni de, adică trăgeam cu arma, cu pistolul-mitralieră, cu pistolul, îmbrăcați în uniformă, frumos, dimineața, toți, la micul dejun, oricum am un autocare și mergeam pe la poligoane. Mie mi-a plăcut, sincer răspund.

21:33 dr. Cătălina Voinea: Aveați cumva și două sesiuni separate?

22:07 dr. Cătălina Voinea: Adică am înțeles că învățați pentru medicina normală și după aia mai învățați lucruri despre războaie și altele...

22:07 dr. Andrei Panaite: Exact, dar asta vorbesc de convocarea militară, care se întâmpla separat de facultate. Adică noi, după ce dădeam ultimul examen din anul universitar respectiv, imediat, lunea următoare, începea convocarea militară și doar asta făceam: chestii legate de armată. Vreau să vorbesc în termeni super generali, ca să fie pe înțelesul tuturor. Făceam chestii legate doar de armată. De dimineață până la prânz, cursuri, și ieșeam în poligoane și trăgeam cu arma. Mi-a plăcut, sincer.

22:07 dr. Cătălina Voinea: Și asta implica verificări și teste și examene?

22:45 dr. Andrei Panaite: Am avut și examene, da, noi, după ce terminam examenele la medicină.

22:45 dr. Cătălina Voinea: Practic pare o facultate, două, două într-una.

22:45 dr. Andrei Panaite: Eu n-am privit-o așa. A fost, repet, mi-a plăcut.

Impactul asupra vieții personale 22:57

22:58 dr. Cătălina Voinea: Cum te-a impactat acest lucru, de exemplu, în viața ta personală? Prietenii pe care îi aveai acolo probabil erau singurii prieteni, nu? Că altceva nu puteai, să ieși, nu puteai să faci. Cum era cu viața, nu știu, dacă voiai să-ți faci o prietenă?

22:58 dr. Andrei Panaite: Să știi că vizavi de prieteni nu pot să zic că aveam doar prieteni din bula asta de armată, ca să spun așa. De exemplu, în weekend ieșeam cu mulți colegi de liceu, foști colegi de liceu, de exemplu, sau ne mai strângeam, adică nu vreau să mint pe nimeni că am fost acolo constrâns și spălat pe creier și așa mai departe, știi?

23:37 dr. Andrei Panaite: A fost ok pentru mine. Pentru alții, să știi că nu toată lumea termină medicina militară, unii puțini renunță.

23:37 dr. Cătălina Voinea: De ce crezi că renunță?

23:46 dr. Andrei Panaite: Pentru că nu le convine, nu că nu le convine, poate stilul pe care îl abordează acest domeniu nu se pliază pe așteptările lor și vizavi de cum îți trăiești tu viața.

23:46 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles eu cel puțin, în mare parte, ce înseamnă medicina militară. Eu aveam o perioadă, când am aflat de medicina militară, eram deja oricum în anul 5 de facultate, nici nu m-ai câptat și eram: wow, mi-ar fi plăcut și mie să fac asta. Nu știam ce implică, dar acum mi se pare și mai atrăgătoare, sincer.

Primul contact cu medicina militară în clasa a 11-a 24:19

24:19 dr. Andrei Panaite: Vrei să știi cum am aflat-o de medicina militară?

24:21 dr. Andrei Panaite: Nu o să-ți vină să crezi. În clasa a 12-a eram acasă, mă sună profesoara mea de biologie: „Andrei, vino repede la liceu acum, pentru că au venit niște domni de la cazarma de mai devreme”, unitatea militară despre care îți povesteam, și „să ne povestească despre medicina militară. Andrei, tu faci sport, vino acum repede!”

24:21 dr. Cătălina Voinea: Mai trăiește doamna?

24:21 dr. Andrei Panaite: Da, și o salut.

24:48 dr. Andrei Panaite: Da, adică îți dai seama... Alergând, am ajuns la liceu, m-am pus în ultima bancă și am ascultat discursul ăsta. Așa am aflat despre medicina militară, în clasa a 11-a, apropo, eram. Și uite așa am dat bătaie înainte și am făcut toate demersurile ca să ajung ceea ce sunt acum.

24:48 dr. Cătălina Voinea: Bravo, felicitări! Nici eu nu știam de medicina militară.

Cum l-a transformat medicina militară? 25:13

25:14 dr. Cătălina Voinea: Și cum ți se pare că te-a transformat ca om? Tot procesul ăsta? Ai mai fi fost la fel?

25:22 dr. Andrei Panaite: Nu. Nu. Clar nu, pentru că am învățat foarte multe pe timpul facultății, extramedical vorbind, că nu vorbim despre asta neapărat, ci de faptul că, așa, chestii legate de viață, disciplină, ordine: am vorbit că sunt la 5, la 5 fără, eu nu pot să întârzii. Ok?

25:22 dr. Cătălina Voinea: Da.

25:22 dr. Andrei Panaite: Trezitul de dimineață, făcutul patului, seriozitatea, să fii om de cuvânt. Cred că cu astea am atins în mare, așa, sentimentele care le-am dobânit, chestii pe care le-am dobânit în timpul Institutului Medico-Militar.

26:05 dr. Andrei Panaite: Și stilul ăsta, adică sângele ăsta de a fi camarad, de frăție, de om de cuvânt.

26:05 dr. Cătălina Voinea: Loial.

26:05 dr. Andrei Panaite: Da.

26:05 dr. Cătălina Voinea: Super. Dacă ne întoarcem un pic la partea noastră, de cum e rezidențiatul pe medicină de familie, că am acoperit și partea de medicină militară, trebuia la un moment dat să facem și asta într-un episod de podcast, mă bucur că am reușit.

Despre module în rezidențiat pe medicină de familie 26:31

26:33 dr. Cătălina Voinea: Cum ai văzut tu parcursul tău ca rezident pe medicină de familie din punct de vedere al modulelor? Ți s-a părut că se potrivește, că nu se potrivește?

26:45 dr. Andrei Panaite: Se potrivește aproape complet, să zic și de ce. Pentru că un medic de familie are o abordare multidisciplinară. Este extrem de importantă chestia asta. Când îți vine un pacient, trebuie să-l privești așa, nu așa. În schimb, vreau să fac niște comentarii vizavi de curriculă. Noi, în cei patru ani de rezidențiat pe medicină de familie, avem mai toate specializările, prin care trecem cu drag, super mișto chestia asta. Așa și trebuie. Însă sunt unele stagii, de exemplu diabet și boli de nutriție, endocrino sau cardiologie, în care stăm doar o lună.

27:21 dr. Andrei Panaite: Gândește-te că într-o lună abia intru în spital, mă cunosc cu asistentele și doctorii pe acolo și trebuie să plec. În același timp, de exemplu, avem două luni de chirurgie. Am fost chiar în sala de chirurgie să văd o colecistectomie, însă nu știu dacă eu trebuie să fac neapărat asta, partea chirurgicală. Un medic de familie ar trebui să o recunoască sau s-o prevină, că vorbim despre prevenție primară. Dacă mă întrebi pe mine, aș face niște mici modificări în curricula de medicină de familie.

27:21 dr. Cătălina Voinea: Precum?

27:53 dr. Andrei Panaite: Să-ți spun: că aș scoate chirurgia, aș salva două luni și le-aș pune, o lună în plus pe diabet și una pe cardio, de exemplu. Adică astea sunt patologiile cele mai frecvente pe care le întâlnești tu ca medic de familie. Hai să ne gândim în populație, cel puțin din România, oamenii de ce mai mult: suferă, de boli cardiovasculare. Este și primul motiv de mortalitate în lume, nu doar în România.

27:53 dr. Cătălina Voinea: Ok. Oricum sunt puternic corelate.

27:53 dr. Andrei Panaite: Da.

27:53 dr. Cătălina Voinea: Și fix de asta ar avea nevoie un medic de familie, indiferent că e la oraș sau la sat?

28:32 dr. Andrei Panaite: Sau la sat? Da. Să le recunoască, să le trateze și să le prevină. Un medic de familie, de fapt, cred că asta este bagheta magică a medicului de familie: să facă prevenție primară. Ce înseamnă asta? Înseamnă să cunoască pacientul, să-i cunoască istoricul, familia, din ce mediu provine, astfel încât să facă prevenție primară, adică să aducă pacientul respectiv într-un stadiu în care să nu dezvolte boala respectivă. Asta înseamnă prevenție primară. Asta este arta medicului de familie, să aibă o comunitate sănătoasă și care să nu dezvolte boli de orice tip.

28:32 dr. Cătălina Voinea: Și cum poate să facă asta?

29:20 dr. Andrei Panaite: Prin prevenție primară, sunt multe modalități. De exemplu, uite, vorbim de obezitate. Obezitatea este o boală foarte des întâlnită; ne uităm pe stradă și, dacă ieșim la o plimbare, sigur găsim cel puțin 15 pacienți care suferă de obezitate. Hai s-o tratăm, ca să nu intrăm în complicații ale bolii legate de obezitate, și vorbim de diabet, insulinorezistență, vorbim de hipertensiune arterială, boli legate de inimă.

29:57 dr. Andrei Panaite: Asta e prevenția primară.

29:57 dr. Cătălina Voinea: Mi se pare destul de imposibil să previi obezitatea în cazul în care omul nu este compliant. Tu nu ești acolo lângă el întotdeauna. Poate să aibă și factori genetici, sau mediul în care trăiește să fie unul care nu îl încurajează să aibă un stil de viață sănătos. Cum poate medicul de familie să influențeze astfel de lucruri?

30:21 dr. Andrei Panaite: Să știi că problema asta o întâlnesc destul de des în clinica unde lucrez, în clinica de nutriție, și să știi că, cu empatie și cu înțelegere și cu faptul că intri puțin așa într-o chimie cu pacientul, îți dă mai mare credibilitate și te ascultă, și funcționează. Poate nu în 100% din cazuri, hai să nu fim, dar funcționează în general. Funcționează mai ales când le povestești; am observat că funcționează foarte bine metoda asta: le arăți poze pacienților, uite, ăsta a putut sau pacienta a putut, tu de ce nu poți?

31:02 dr. Andrei Panaite: Și se ambiționează foarte mult și uite că funcționează.

31:02 dr. Cătălina Voinea: Dacă le dai exemplu...

31:02 dr. Andrei Panaite: Da, exact. Tuturor pacienților mei le arăt poze: uite, pacientul ăsta a putut, tu de ce nu poți?

31:15 dr. Andrei Panaite: Și se ambiționează foarte mult. Sunt o grămadă de motive, despre, adică legate de de ce poți și de ce nu poți. Și important e să ai o chimie cu pacientul, să te înțelegi bine cu el. Și chestia asta vine și cu empatie. Iar acestea sunt lucruri pe care le înveți pe parcursul rezidențiatului.

31:15 dr. Cătălina Voinea: Ai niște mentori la care să apelezi, care să te învețe ce este mai important să aibă un medic de familie?

31:46 dr. Andrei Panaite: Da, și cu ocazia asta îi mulțumesc mentorului meu, doamna doctor cu care lucrez și în momentul de față. Din punctul meu de vedere, un medic bun nu este doar din punct de vedere profesional bun, că știe să dea tratament așa cum trebuie, că recunoaște afecțiunea respectivă și așa mai departe. Un medic bun este ăla care are și chimie cu pacienții, care este empatic și te înțelege și știe să comunice. Asta este un medic bun.

Devine monotonă medicina de familie? 32:15

32:15 dr. Cătălina Voinea: Nu te-ai întâlnit, nu te-ai lovit niciodată de monotonie?

32:19 dr. Andrei Panaite: Nu.

32:19 dr. Cătălina Voinea: De ce? Că, uite, de exemplu, vin oameni cu obezitate, oameni cu hipertensiune, boli cardiovasculare, și fiecare dintre ei e diferit?

32:33 dr. Andrei Panaite: Fiecare din ei este diferit. Fiecare are o poveste de viață diferită, pe lângă faptul că scriem rețete, registru, calculator și așa mai departe și stăm noi acolo și facem munca foarte birocratică în medicina de familie, că vreau să intrăm și un pic în subiectul ăsta.

32:52 dr. Andrei Panaite: Atmosfera din cabinet este foarte, foarte mișto, ca să spun așa, scurt, pe românește. Pentru că și oamenii, adică oamenii fac locul. Oamenii sfințesc locul, era o vorbă. Chiar așa este. Atmosfera, grupul în care te plimbi te bucură.

32:52 dr. Cătălina Voinea: Crezi că ai avut noroc?

33:12 dr. Andrei Panaite: Am avut noroc. Asta voiam să spun chiar acum. Am avut noroc. Am dat de un mediu super mișto, cu colegi mișto, cu doamna doctor, cu asistenta. Top.

33:12 dr. Cătălina Voinea: Și cu toate astea, nu te-a deranjat birocrația pe care o făceai?

33:25 dr. Cătălina Voinea: Pentru că simțeai că aduci un bine în lume.

33:25 dr. Andrei Panaite: Da. Să spunem că... nu pot să spun că nu o simțeam. Aș spune că o simțeam mai puțin. Pentru că ne încurajam unii pe alții. O zi stăteam eu la registru, o zi la calculator, o zi la consultații, adică cu pacientul, cu examenul clinic și așa mai departe. Făceam prin rotație, nu pot să zic m-a plictisit.

Despre salariu și lucru în privat. 33:47

33:48 dr. Cătălina Voinea: Majoritatea consideră un dezavantaj și faptul că nici salariul nu este atât de mare.

33:48 dr. Andrei Panaite: Categoric.

33:48 dr. Cătălina Voinea: Pentru tine a fost?

33:56 dr. Andrei Panaite: Pentru mine și pentru oricare. Nu știu cât de convenabil e.

33:56 dr. Cătălina Voinea: Dacă ăsta e motivul pentru care ți-ai ales practic medicina, salariul, nu prea e locul tău aici, nu?

33:56 dr. Andrei Panaite: Exact. Nu știu cât de convenabil a fost pentru mine, că în anul întâi de rezidențiat am 4.000 de lei salariu. 3.900 și nu știu cât.

34:18 dr. Andrei Panaite: Dar hai să fim pozitivi, hai să fim optimiști, pentru că acesta va crește cu anii de rezidențiat. Urmând ca, atunci când o să fiu eu medic specialist, Doamne-ajută! Da! Chiar în toamnă am examen de specialitate, Doamne-ajută! Uite, vreau să mai spun o chestie, apropo de medicina militară. Un medic militar, medic de unitate, adică medic de familie, la noi terminologia e de medic de unitate în loc de medicină de familie.

34:18 dr. Cătălina Voinea: Ok.

34:18 dr. Andrei Panaite: Va avea salariul fix, spre deosebire de un medic de familie din mediul urban sau rural, mai puțin contează, care este civil.

35:01 dr. Andrei Panaite: El nu are salariul fix.

35:01 dr. Cătălina Voinea: Că tot ai punctat treaba asta: atâta timp cât tu ești medic de unitate, lucrezi practic cu în armată, poliție, penitenciar, tu nu o să poți niciodată să-ți deschizi ceva în privat.

35:01 dr. Andrei Panaite: Nu.

35:01 dr. Cătălina Voinea: Și ăsta este un dezavantaj?

35:21 dr. Andrei Panaite: Depinde cum privești lucrurile. Poate fi un dezavantaj, poate fi un avantaj.

35:21 dr. Cătălina Voinea: Dar salariul acela fix este ceva ce te poate mulțumi pe viață?

35:30 dr. Andrei Panaite: Aș putea spune că nu chiar. Asta zic. Vreau să mai spun un lucru. Poți să ai salariul de, nu știu, hai să dăm un salariu foarte mare în România, 30 de minute, da? Poate să-ți ajungă, poate să nu-ți ajungă. Depinde. Oamenii au așteptări foarte diferite. Dar, realistic vorbind, nu chiar. Nu mențin părerea.

35:30 dr. Cătălina Voinea: Și cum ar putea un medic de familie specialist să își crească venitul, în cazul tău, lucrând în domeniul în care lucrezi?

36:05 dr. Cătălina Voinea: Și nu poți să-ți deschizi nimic.

36:05 dr. Andrei Panaite: Ok. Se presupune că atunci când intri în această bulă, ca să spun așa, ar trebui să fii fidel și să-ți vezi de munca ta, de acolo unde ai fost trimis, și să-ți desfășori activitatea cu camarazii tăi. Exact, sincer, nu știu să spun. Dacă poți să ai și o sursă de venit extra. Momentan nu prea sunt în măsură să vorbesc. Deci sunt nesigur pe acest domeniu.

36:05 dr. Cătălina Voinea: Bun.

36:45 dr. Cătălina Voinea: Dar mă gândesc că ar putea să crească și veniturile, atâta timp cât ai dreptul să mai faci și alte atestate și să-ți iei și alte competențe.

36:45 dr. Andrei Panaite: Da, am înțeles că se poate. Deci noi, ca medic de familie specialist militar, nu ai voie să-ți desfășori activitatea în alt cabinet tot de medicină de familie. În schimb, am înțeles, dar nu știu sigur, să fiu sincer, am înțeles că poți să-ți desfășori activitate medicală, dar alta decât medicina de familie.

36:45 dr. Cătălina Voinea: Adică ai putea să dai din nou rezidențiatul și să-ți alegi încă o specialitate, să ai dublă specialitate?

37:21 dr. Andrei Panaite: Sau poți să-ți faci o competență, de exemplu. Cred că e mai simplu așa. O ecografie, o nutriție și mai știu eu ce. Și practic nu te-ar afecta cu nimic că tu ai lucrat într-un cabinet de boli de nutriție, de exemplu, atâta timp cât în continuare lucrezi la cabinetul de medicină. Așa știu eu, exact nu știu să-ți spun, dar așa am înțeles.

37:21 dr. Cătălina Voinea: Bun, și, că tot am întrebat, nu ai cum să mai dai rezidențiatul și să-ți mai iei încă o specialitate, nu?

37:21 dr. Andrei Panaite: Ba da, am înțeles că da, n-am niciun coleg care a făcut chestia asta, dar am înțeles că da, se poate.

37:21 dr. Cătălina Voinea: Tot pe locurile de la militar?

37:59 dr. Andrei Panaite: Cred că da, sincer. Nu știu exact să spun. N-am informațiile foarte, foarte clare în momentul de față, pentru că nici nu am avut colegi de așa natură, care să schimbe specialitatea și să dea rezi din nou. De fapt, nici nu știu, pentru că nici pe mine nu m-a interesat subiectul ăsta. Sunt foarte, foarte împăcat cu ceea ce fac în momentul de față. Nu mi-a schimbat specialitatea niciodată, nu aș pleca din țară niciodată.

38:26 dr. Andrei Panaite: Apropo, medicina militară: pentru spectatorii care ne urmăresc, dacă vrei să pleci din țară, nu alege medicina militară. Pentru că, dacă te răzgândești la un moment dat și vrei să renunți la partea militară, vei plăti toată școlarizarea din urmă. Care include cazare, mâncare; primești o soldă de grad pe timpul facultății, o normă de hrană și așa mai departe. Deci trebuie să fii hotărât.

38:26 dr. Cătălina Voinea: Deci, unu la mână, nu poți să pleci în afară ca medic militar, pentru că nu este recunoscut.

38:26 dr. Andrei Panaite: Nu.

39:10 dr. Cătălina Voinea: Și chiar dacă vrei să renunți și să te duci, ar însemna asta, dacă chiar vrei să părăsești țara, să renunți, dar te pune statul să plătești, pentru că...

39:10 dr. Andrei Panaite: Exact, pentru că, cum spuneam mai devreme, nu există taxă la medicina militară; dimpotrivă, noi primeam chiar o soldă de grad. Gândește-te că tu ai dormit acolo, ai mâncat acolo, ți-au dat bani, te-au îmbrăcat, și dacă tu renunți la un moment dat... Eu am un contract pe 10 ani de zile. Am uitat să menționez chestia asta: cu orice minister, între 8 și 10 ani, mă știu exact, la mine este de 10 ani.

39:41 dr. Andrei Panaite: Gândește-te că, dacă vrei să renunți, vei plăti din urmă ce ai dormit, că ai avut unde să stai, ai dormit în căldură, ai mâncat, te-au îmbrăcat, ai primit bani, solda de grad și așa mai departe, și dacă renunți în perioada asta de 10 ani, decontezi.

39:41 dr. Cătălina Voinea: Și după aia nu mai contează.

39:41 dr. Andrei Panaite: Nu mai contează. Dacă vreau să plec în momentul de față din România și să fiu medic, nu știu, în altă țară, sau pur și simplu nu mai vreau să fiu partener acestui sistem, decontez.

39:41 dr. Cătălina Voinea: Știi cumva dacă, ca medic de familie, ești trimis?

40:19 dr. Cătălina Voinea: Acum, făcând abstracție de la faptul că tu ai terminat medicina militară și unde lucrezi, de exemplu, poți să lucrezi, săptămâna să ți-o împarți, să lucrezi astăzi într-un oraș și mâine într-un alt oraș și tot așa?

40:19 dr. Andrei Panaite: Nu.

40:19 dr. Cătălina Voinea: Nu ești trimis?

40:19 dr. Andrei Panaite: Nu. Atunci când ești medic de familie la o unitate, vei fi medic de familie doar acolo. Sunt cazuri foarte rarisime în care pleci într-o misiune sau așa, dar nu-ți imagina că mergem la războaie sau așa, pentru că sunt medic de familie în Ministerul Afacerilor Interne, nu în MApN, în armată.

40:19 dr. Cătălina Voinea: Și doar cei care sunt în MApN ar fi trimiși la război?

40:55 dr. Andrei Panaite: În situații extrem de rarisime, dar nu cred că e cazul.

40:55 dr. Cătălina Voinea: Știu că nu te-ai gândit la, poate știi de la colegi sau, la, nu știu, cunoștințe care nu au terminat medicina militară.

Cum își poate deschide un medic un praxis și ce costuri implică asta? 41:00

41:11 dr. Cătălina Voinea: Cum poate un medic de familie să-și deschidă un praxis într-o altă localitate, unde poate mai există altul, alt medic? Și ce costuri ar implica asta?

41:23 dr. Andrei Panaite: În primul și în primul rând, ca să-ți deschizi un, ori îl cumperi, și este un grup de Facebook unde se mai postează faptul că, nu știu, mă pensionez, eu, de exemplu, am o listă de 1.500 de pacienți, mediu de oraș sau de la sat, și vreau să-l vând. Există și astfel de târguri, ca să spun

41:23 dr. Cătălina Voinea: Târguri?

41:23 dr. Andrei Panaite: Păi da, se cumpără praxisul.

41:23 dr. Cătălina Voinea: Ce înseamnă praxisul?

41:47 dr. Andrei Panaite: Cumperi lista de pacienți cu tot, cu locul cu tot, cu cabinet, cu pat, cu calculator, cu asistentă, tot mediul este deja pregătit, tu plătești și te-ai dus și profesezi acolo. În schimb, poți să faci contract cu Casa, în care tu vii cu locul, vii cu asistenta, vii cu patul, vii cu biroul, cu calculatorul, cu tot ce necesită, astfel încât să îți iei pacienți de la zero. Asta înseamnă că trebuie să-ți faci tu pacienții tăi, prin recomandări, prieteni, rude și așa mai departe. Deci tu alegi în ce direcție vrei să pleci.

41:47 dr. Cătălina Voinea: Și ca prea ce cifre se învârt aceste târguri?

42:30 dr. Andrei Panaite: Depinde și depinde.

42:30 dr. Cătălina Voinea: Cât costă un pacient, mai exact?

42:30 dr. Andrei Panaite: Nu este așa. Că de orice 1.500 de pacienți, per pacient, fă-șa prău. Sunt așa, zici că facem trafic de persoane, în niciun caz. Nu se socotește pe cap de pacient, se socotește în primul rând dacă este, în mediul de oraș sau în mediul de la sat, în primul rând. Și, în al doilea rând, pe numărul de pacienți, adică numărul total de pacienți, nu pe cap de pacient. Este în euro prețul, este destul de mare, dar sunt foarte mulți factori care decid prețul. Nu știu să spun, nu știu să spun exact.

43:06 dr. Andrei Panaite: Poți să ai 800 de pacienți în mediul de la sat și să fie praxisul câteva mii bune. Poate să fie la oraș, cu 3.000 de pacienți, și vorbim de sume enorm de mari. Variază foarte mult.

Provocări în medicina de familie 43:17

43:18 dr. Cătălina Voinea: Bun. Aș vrea să intrăm un pic acum în ce înseamnă mai exact medicina de familie. Și pe mine, cel puțin, mă interesează, dacă stau să mă gândesc la primul episod de la podcast despre medicina de familie, care sunt provocările de care te lovești tu, și cu ce ai de-a face zilnic și ai dori să schimbi.

43:18 dr. Andrei Panaite: Aici sunt mai multe de vorbit. O provocare...

43:43 dr. Andrei Panaite: Provocarea, cred că provocarea principală a medicului de familie este aia că trebuie să aibă o abordare multidisciplinară, cum spuneam mai devreme. Trebuie să vezi pacienții cu patru ochi, nu cu doi ochi. Ok. Cu șase ochi, dacă se poate. Bun, asta e una. Alta: pacienții vin direct cu „vreau aia” sau „vreau bilet la oftalmă. Dau un exemplu. Ok. Spune-mi ce problemă ai întâi, ca să văd dacă te pot ajuta cu competențele și cu cunoștințele mele, astfel încât să nu mai deranjăm omul respectiv că tu vrei picături de ochi. Dau un exemplu. Ok?

44:18 dr. Andrei Panaite: Asta e o provocare. Destul de mulți oameni, pacienți, intră pe ușă: „Doamna doctor, vreau și eu un bilet de trimitere la cutărescu”. Ok. Spune-mi ce probleme ai? Pot să te ajut; dacă mă depășește, cu mare drag. Dar trebuie să vii la medicul de familie cu drag, să fii deschis, să spui ce problemă ai, unde vrei să ajungi. Cam astea sunt provocările mari.

Satisfacția în această specialitate 44:44

44:44 dr. Cătălina Voinea: Și satisfacția care? e?

44:44 dr. Andrei Panaite: Satisfacția e că, cel puțin unde lucrez eu, în mediul în care lucrez eu, pacienții sunt super mișto. Sunt joviali.

44:44 dr. Cătălina Voinea: Pacienți mișto. N-am mai auzit.

44:44 dr. Andrei Panaite: Da, în general, acum nu vreau să... Adică 100% din pacienți sunt mișto. Desigur, și mediul și doamna doctor cu care lucrez sunt de așa natură încât să fie o atmosferă ok în cabinet și oamenii să se deschidă și să fim empatici cu ei. Cam astea sunt.

Pentru cine nu este potrivită această specialitate? 45:20

45:20 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine crezi că nu e deloc potrivită medicina de familie?

45:24 dr. Andrei Panaite: Pentru o persoană care nu este empatică. Pentru o persoană care... Punctul ei forte n-ar fi comunicarea. Ok. Și deschiderea asta largă, să privești cu mai mulți ochi pacientul. Adică să-l privești așa, în general. Să-i cunoști istoricul, să-l știi așa, cam de unde sunt, de la ce punct. să-l iei.

45:24 dr. Cătălina Voinea: De ce crezi că în majoritatea cazurilor este...

De ce este medicina de familie stigmatizată de medici de pe alte specialități? 45:48

45:53 dr. Cătălina Voinea: În majoritatea cazurilor, nu neapărat, că poate s-au mai schimbat opiniile de-a lungul anilor? De ce e medicina de familie stigmatizată de ceilalți medici?

46:02 dr. Andrei Panaite: Pentru că toți specialiștii vorbesc de noi, faptul că suntem trimitologi sau rețetari.

46:02 dr. Cătălina Voinea: Cum?

46:02 dr. Andrei Panaite: Trimitologi.

46:02 dr. Cătălina Voinea: Ok.

46:02 dr. Andrei Panaite: Înseamnă că noi... Hai să zic pe românește, pe scurt: ca să scăpăm de pacient, dăm bilete de trimitere pe bandă rulantă. Poți să faci asta sau poți să faci următorul lucru, cum spuneam mai devreme: spune-mi de nevoie. Ce te supără? Ce te doare? De ce ai venit la mine? Ca să nu mai deranjăm omul respectiv?

46:30 dr. Andrei Panaite: Ca să îți dea picături de ochi, de exemplu.

46:30 dr. Cătălina Voinea: Deci ar trebui practic și specialiștii să fie mult mai recunoscători pentru medicii de familie, pentru că altfel ar avea mult mai mulți pacienți care nu au nevoie urgentă de ei, și voi le luați o bătaie de pe cap.

46:30 dr. Andrei Panaite: Da, exact. Sunt multe atribuții, multe chestii pe care le poate face un medic de familie, dar știi cum e: poți să le faci sau poți să le faci mai puțin. Depinde de fiecare medic cum își dă interesul. Și aici nu vorbim de medici de familie, ci în general.

Proceduri estetice în medicina de familie? 47:09

47:10 dr. Cătălina Voinea: Am auzit și de medici de familie care fac lucruri care nu ar trebui făcute de un medic de familie. Ca să înțelegi mai bine, medici care fac injectări. de familie. E ceva legal? Au competență în așa în injectări?

47:27 dr. Andrei Panaite: Depinde de ce vaccin avem contract cu Casa...

47:27 dr. Cătălina Voinea: Nu, nu, nu, nu vaccin. Injectări, de exemplu, de acid hialuronic, de botox, de...

47:27 dr. Andrei Panaite: Răspunsul este nu. Ok. Nu. Bun. Este competență asta. Pentru noi. Pentru tine probabil că nu este competență, că tu ești dermatolog. Ok? Pentru noi este competență și ar trebui să facem pregătire specială pentru așa ceva. Eu nu știu să fac, de exemplu.

47:27 dr. Cătălina Voinea: Da, păi practic asta era și întrebarea. Că nu cred că este nevoie doar de o competență ca să poți să faci asta, ci ai nevoie mai degrabă să ai un titlu de medic dermatolog sau chirurg plastician ca să poți să faci astfel de injectări.

47:27 dr. Andrei Panaite: Da.

48:07 dr. Andrei Panaite: Da. Sau competențe. Poți să urmezi un curs, nu știu cât o durai, 3-6 luni, 8 luni, dar să fii pregătit pentru asta.

Medicină de familie în străinătate 48:15

48:16 dr. Cătălina Voinea: Știu că la podcastul trecut am întrebat dacă medicina de familie este recunoscută în afară.

48:16 dr. Andrei Panaite: Este. Este recunoscută. Este ok. Da, am colegi destul de mulți care au plecat pe stagii în afară, în Franța, în general, am văzut că se întâmplă acest lucru. Îți dai seama, nu am vrut să plec. Bine că aveam o experiență de altă țară și așa mai departe, am preferat să-mi văd de treaba mea aici. Nu Ți-am spus, nici cu gândul nu aș pleca din țară, iubesc ce fac, sunt foarte atras de cabinetul unde sunt, de prieteni, de familie și nu pot să mă despart de timpul ăsta petrecut așa, împreună.

Planurile de viitor ale dr. Andrei Panaite 49:01

49:00 dr. Cătălina Voinea: Aș vrea să te întreb acum, tu, ca om și ca medic, ce planuri de viitor ai în lumea medicinei de familie?

49:10 dr. Andrei Panaite: Principalul meu plan este ăla în care toți pacienții mei, asta este așteptarea mea ca medic de familie, vreau ca toți pacienții mei, unde o să ajung eu, să fie sănătoși, să nu fie obezi, să fie cât mai sănătoși, punct. Ăsta este planul meu și scopul meu în viață. Ok. Sunt și pasionat de partea de nutriție, din câte știi și ai văzut, pentru că cred că asta e prima abordare când voi vedea primul pacient al meu ca medic specialist.

49:42 dr. Andrei Panaite: Tu trebuie să mai lucrezi un pic la greutatea ta, sau hai să vedem ce putem face pe analizele astea, hai să vedem colesterolul, cum le scădem, pentru că, făcând chestii mici din timp, vom ajunge să trăim sănătos mulți ani. Îmi place ideea foarte mult de longevitate. Ce facem astăzi, acum, cu pași mici, se vor reflecta în viitor, în zeci de ani de zile.

Cat de importantă este alimentația în longevitate? 50:05

50:06 dr. Cătălina Voinea: Cât de importantă e alimentația în longevitate?

50:10 dr. Andrei Panaite: Îți dai seama că eu, ca nutriționist, o zic că e cea mai importantă.

50:10 dr. Cătălina Voinea: Ce ar trebui să evităm, practic, ca să putem să trăim mai mult? E adevărat că trebuie să eliminăm mezelurile și carnea?

50:22 dr. Andrei Panaite: Oricând.

50:22 dr. Cătălina Voinea: Și asta ne-ar ajuta să trăim mai mult?

50:22 dr. Andrei Panaite: Da, dar știi cum e?

50:27 dr. Andrei Panaite: Un stil de viață sănătos nu se rezumă doar la ce intră pe gură. Se rezumă la să nu fim stresați, se rezumă la să facem mișcare, să dormim bine, să fim fericiți. Definiția sănătății din anul 3, de la semio, ne spune în felul următor: starea de sănătate reprezintă starea de bine fizic și psihic. Asta este sănătatea. Asta este un stil de viață sănătos. Dacă e să fim mai catolici decât papa, evident că o să spun că nu trebuie să mâncăm niciodată nicio felie, cea mai mică, de mezel sau ce ai spus tu mai devreme.

51:02 dr. Andrei Panaite: Aș merge pe echilibru. Să facem și mișcare, să muncim într-un mediu fericit, să mâncăm sănătos. Asta presupune să mâncăm și la Crăciun poate o bucată de șuncă mică, dar să mâncăm în general echilibrat, 3 mese pe zi, să bem apă, să nu facem excese.

Alimente BIO vs. alimente convenționale 51:24

51:26 dr. Cătălina Voinea: Ce părere ai despre cearta continuă între alimentele bio și cele nebio? E atât de important să consumăm alimente bio, și aici mă refer mai mult, să zicem, la legume și fructe bio care nu sunt tratate cu nimic? Au acestea un impact atât de mare asupra sănătății noastre în viitor?

51:45 dr. Andrei Panaite: Aș spune că nu chiar. Până să ajungem să mâncăm alimente bio, să ne asigurăm întâi, că nu suntem exact lista de mai devreme, că nu suntem stresați, că facem mișcare, că mâncăm cât de cât ok și echilibrat, și apoi ne ducem și în finețuri de genul ăsta. Părerea mea. Părerea mea. Hai să nu ne ancorăm în chestia asta, să mâncăm doar bio, când noi suntem sedentari opt ore la birou și nu ieșim nici măcar cu bicicleta o dată la două săptămâni.

52:16 dr. Cătălina Voinea: Aici, bine, mai intervin și factorii de mediu. Că putem noi să urmăm toate sfaturile de pe lista de mai devreme și, în același timp, să trăim într-un mediu care nu este absolut deloc propice pentru sănătatea noastră. În marile orașe, de exemplu, unde sunt atât de multe chimicale și în aer, și ne trezim la 70 de ani că facem un carcinom pulmonar și noi n-am fumat o zi în viața noastră.

52:43 dr. Cătălina Voinea: Până la urmă, cred că dacă vrem, într-adevăr, să trăim mai mult, totul se face cu echilibru.

52:43 dr. Andrei Panaite: Cu echilibru, da. Și să luăm câte un pic din toate. Sănătatea, adică stilul de viață sănătos. Nu se rezumă doar la ce intră pe gură.

53:01 dr. Andrei Panaite: Se referă la multe chestii: la somn, să bem apă, să facem mișcare. Sunt atâtea studii făcute pe sport, legate de longevitate. Corect. Nu vreau să încălzesc apa caldă vizavi de chestia asta, că sportul ne ajută pe longevitate. Pe un stil de viață sănătos. Punct.

53:01 dr. Cătălina Voinea: Bun.

Sfaturi pentru absolvenții de medicină 53:24

53:24 dr. Cătălina Voinea: Mai am o singură întrebare pentru tine, și anume: ce sfaturi sau care este cel mai important sfat pe care l-ai dat tu unui proaspăt absolvent de facultate care își dorește să urmeze medicina de familie?

53:24 dr. Andrei Panaite: Ok. Dacă ești un proaspăt absolvent al facultății de medicină, încearcă să-ți rezervi, să-ți conservi energia pentru primul an de rezidențiat. Asta este o greșeală prin care am trecut și eu. Și încearcă să-ți dozezi așa energia pe toată perioada rezidențiatului. Bun. Fii o persoană empatică, gândește multidisciplinar; dacă iubești timpul liber și să nu muncești în weekend, în gărzi și așa mai departe, specialitatea asta este bună pentru tine.

Idei de final 54:07

54:09 dr. Cătălina Voinea: Wow. Super. Sunt complet de acord cu tine că pe parcursul facultății nimeni nu ne spune cum ar trebui să fie exact o specialitate și ajungem luând o decizie așa, luată peste noapte, că am auzit noi pe vecina, și ajungem să ne lovim de trista realitate care e în spitalele din România. Și nu o facem din pasiune, nu o facem pentru că ne-am dorit dintotdeauna să facem asta, și de aceea noi ne bucurăm când dăm de oameni ca tine, care și-au ales drumul ăsta din pasiune.

54:09 dr. Andrei Panaite: Sută la sută.

54:43 dr. Cătălina Voinea: Și sperăm ca cât mai mulți oameni, cel puțin, să se vadă puși în fața repartiției și a comisiei de la repartiție și să zică: că sunt convins că asta este ceea ce mi se potrivește, pentru că se pliază pe fix nevoile mele.

54:43 dr. Andrei Panaite: Exact. E o artă să te duci la muncă cu drag și să vii acasă cu drag.

54:43 dr. Cătălina Voinea: Super.

54:43 dr. Andrei Panaite: E foarte mișto chestia asta. Am întâlnit destul de mulți colegi de-ai mei care se văitau că, nu știu, oboseală, că ai armă între zi dimineață. La mine nu e așa, sincer. Abia aștept să mă duc la cabinet, să mai schimb o vorbă cu doamna doctor, cu ai mei colegi: „Băi, ce-ați făcut în weekend?”

55:27 dr. Andrei Panaite: Hai, facem și rețeta asta. Cam așa, vin de drag, efectiv. Și, nu știu, e o chestie foarte mișto chestia asta, să faci ce îți place. Să faci ce îți place, punct. Acum, probabil, știi cum e, unii se gândesc și la partea financiară, într-adevăr. Sunt unele meserii mult mai bănoase față de ce fac eu, de exemplu. Hai să spunem pe românește, da?

55:50 dr. Andrei Panaite: Și depinde la ce ți-e gândul, depinde ce așteptări ai tu cu viața ta, cu ce așteptări ai, în ce casă trăiești, ce mașină conduci și cum vrei să te îmbraci și unde vrei să te plimbi, în ce cercuri. Suntem diferiți.

55:50 dr. Cătălina Voinea: Exact. Bun. Păi, fiindcă am ajuns la final, să-ți mulțumim încă o dată că ai venit și ne-ai oferit din experiența ta și te felicităm că ai ales această cale, care ți se potrivește ca o mănușă, și în

56:17 dr. Cătălina Voinea: continuare vreau să îți urez mult succes la examenul de specialitate care se apropie și sunt convinsă că o să faci lumea un loc mai bun prin cum gândești și ceea ce ești, și poate pe viitor, în câțiva ani, o să ne împărtășești și experiența ta ca specialist.

56:17 dr. Andrei Panaite: Asta e o chestie foarte mișto din partea voastră, să luați invitații la ani de zile după prima lor variantă de podcast și să trecem așa, prin firul ierbii, să despicăm, foarte mișto chestia asta. Mulțumesc, Doamne-ajută la toată lumea, succes la toată lumea și mulțumesc pentru invitație.

56:17 dr. Cătălina Voinea: Cu drag! La revedere!

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare! Bine ați venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro, dedicat studenților și proaspeților absolvenți ai facultăților de medicină din România și nu numai. Aici Cătălina, hostul vostru, medic rezident pe dermatologie, și dintotdeauna am avut o mică obsesie pentru mitologia greacă, regi și regine, dalmațieni și sirene. Vei asculta în episoadele acestui podcast dialoguri cu mai mulți medici, unde vom aborda cele mai des întâlnite curiozități despre diverse specialități.

00:27 dr. Cătălina Voinea: Astăzi discutăm cu Codruța Constantinescu, medic rezident anul 4 pe medicină de familie, care a promovat examenul de specialitate în luna septembrie, iar în prezent este chairman al comitetului de studenți din cadrul Societății Europene de Ultrasonografie și își va finaliza studiile doctorale cât de curând. Află de la aceasta care sunt competențele necesare medicinii de familie, care sunt minusurile acestei specialități și cât de greu este să-ți deschizi un cabinet de la zero. Să-i dăm drumul!

00:52 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Codruța! Ne bucurăm că ne-ai acceptat invitația!

00:52 dr. Codruța Constantinescu: Mulțumesc de invitație și mă bucur foarte mult pentru inițiativa asta. Este o inițiativă pe care am susținut-o și eu în facultate, când făceam voluntariat, și mi se pare super important pentru studenții la medicină să fie cât mai bine orientați prin toate mijloacele posibile.

00:52 dr. Cătălina Voinea: Noi te cunoaștem de mult timp și știm că atunci când ai dat rezidențiatul ai luat una dintre notele de top.

Cum s-a pregătit pentru rezidențiat și dacă nota i-a influențat decizia 01:11

01:18 dr. Cătălina Voinea: Poți să ne spui un pic cum te-ai pregătit tu pentru rezidențiat și punctajul tău dacă a influențat decizia?

01:18 dr. Codruța Constantinescu: Cum m-am pregătit eu?

01:25 dr. Codruța Constantinescu: Este rețeta mea proprie și personală. Nu consider că rețeta mea se poate aplica neapărat tuturor. Fiecare are un stil propriu și un stil al lui, propriu și personal. Am avut același stil de învățare ca și în facultate. Nu m-am abătut foarte mult de la el. Nu-mi place foarte mult să experimentez. Dar am fost, în principiu, un nerd cam toată facultatea. Adică nu s-a schimbat foarte mult situația pentru rezidențiat. Ce-i drept, am acordat nu mai mult timp. Adică mi-am luat câteva luni, cred că în jur de două-trei luni, în care m-am concentrat maxim numai asupra examenului de rezidențiat. Mai puțin pe viața socială, dar mi-am recuperat-o după. Nu e nicio problemă.

02:11 dr. Codruța Constantinescu: Am încercat să-mi fac cât mai multe scheme. În principiu, dacă nu înțeleg mecanismul fiziopatologic, morfopatologic, nu înțeleg boala, mi-e foarte greu să rețin manifestările clinice, tratamentul. Și am făcut grile, care m-au ajutat super mult. Adică am realizat cumva la final că mi-ar fi lucru să fac mai multe grile. M-am concentrat foarte mult pe partea teoretică și poate prea puțin pe grile, pentru că am învățat foarte multe inclusiv din grile. Adică vedeam unde trebuie să mai insist, pe ce informație anume.

02:46 dr. Codruța Constantinescu: Iar în ceea ce privește punctajul, am avut un punctaj mare, un punctaj surprinzător pentru medicină de familie. Am înțeles că la București a fost o surpriză plăcută, pentru că, fiind pe un loc destul de înaintat în clasament, le era teamă că o să le iau cumva vreun loc, vreun post în București sau prin apropiere.

03:07 dr. Codruța Constantinescu: Din start știam ce o să-mi aleg. Să zic că punctajul a fost doar o ambiție personală de-a mea, adică medicina de familie se poate lua și cu punctaj mare. După cum se știe, se cunoaște principiul, punctajul este destul de redus la medicină de familie. Eu am avut 913 puncte, din nou, o mare surpriză pentru toată lumea. Și cu siguranță n-a influențat în niciun fel alegerea mea punctajul.

De ce medicina de familie 03:38

03:37 dr. Cătălina Voinea: Că tot ai zis că ai știut dintotdeauna că asta vrei să-ți alegi, ce te-a determinat și de când ai știut?

03:47 dr. Codruța Constantinescu: Nu vreau să fiu clișeică, deci clar. Am ceva antecedente, să zicem, în familie. Mama e medic de familie în mediul rural și cu siguranță a lăsat o amprentă asupra mea. Când eram mică, credeam că doar medici ca mama există în lume. Adică eu credeam că toți sunt medici de familie. Și am urmărit pe parcursul multor ani.

04:10 dr. Codruța Constantinescu: Activitatea ei este de circa 30 de ani la cabinetul respectiv. De fapt, nu, de 20 de ani la cabinetul respectiv, de 30 de ani medic în comunitate. Dar chestia asta chiar se cunoaște. Și mi-a plăcut super mult interacțiunea pe care o avea cu comunitatea, modul în care influențează viețile oamenilor, dincolo de activitatea pur medicală, dincolo de serviciile medicale oferite. Și în medicina de rural, oricum, e mult diferită de medicina de urban. Are atât de multe valențe și poți să faci atât de multe lucruri, că, nu știu, mi se pare cu totul aparte. Adică e clar o diferență între medicina de familie urban vs. rural.

04:53 dr. Codruța Constantinescu: Și alte lucruri care m-au influențat: nu mi-a plăcut niciodată activitatea de spital. Adică, dacă alții își împart alegerile între medicale și chirurgicale, eu mi-am ales între non-spital și atât. Nu cred că m-aș fi integrat în cadrul unei secții. Și asta am văzut-o pe parcursul anilor de rezidențiat. Nu prea mi-am găsit niciodată locul, nu m-am simțit confortabil. Nu-mi place ideea să am un șef de secție, să merg la raport, să dau acolo cu subsemnatul. Nu știu, e o chestie personală de-a mea. Nu mi-a plăcut. Îmi place să-mi fac singură activitatea, să mi-o organizez singură, să mi-o manageriez singură.

05:32 dr. Codruța Constantinescu: Și să ofer serviciile medicale așa cum consider eu. Nu neapărat impuse de o secție, impuse de ce are spitalul să-mi ofere, da? În materie de investigații, în materie de tratament. Într-adevăr, și în medicina de familie, până la urmă, diagnosticele sunt, în principiu, diagnostice clinice, și investigațiile sunt destul de limitate, dar ai contact mai prelungit cu pacientul. Nu e o asistență medicală episodică. Tu îl cunoști pe omul ăla de când se naște până moare și știi cam tot despre el. Adică îi cunoști și situația familială, și nivelul socioeconomic, și ce alte boli are, și le integrezi pe toate în contextul lui individual. Da.

Ce părere are despre sintagma „Trebuie să ai bani ca să îți deschizi praxisul” 06:13

06:12 dr. Cătălina Voinea: Ce părere ai despre sintagma...?

06:14 dr. Codruța Constantinescu: „Trebuie să ai bani să-ți cumperi praxisul dacă vrei medicină de familie.” Este o sintagmă urâțică. Adică nu sună foarte bine. Dar e un pic realistă și este cât se poate de reală în contextul actual. E bine cunoscut că praxisurile, adică lista de pacienți și cabinetul cu tot, se vând. Nu sunt informații date la spate, adică sunt chestii care se cunosc. Da. Este o realitate și poate foarte mulți studenți nu și-au ales specialitatea de medicină de familie poate tocmai din acest motiv. Nu știu. Eu, hai să zic așa, o privesc ca o investiție pe termen lung.

Primul an de rezidențiat 06:54

06:55 dr. Cătălina Voinea: Cum a fost primul an de rezidențiat?

06:57 dr. Codruța Constantinescu: Da, primul an de rezidențiat a fost foarte interesant. Mi se părea că o să schimb lumea. N-am renunțat încă la visul ăsta, că o să schimb lumea, măcar puțin. Dar în anul întâi de rezidențiat aveam impresia că am toată lumea pe umerii mei și eu o s-o schimb pe toată. Evident că mi s-a tăiat un pic din avântul ăsta, încet, încet, pe măsură ce avansezi în rezidențiat, pe măsură ce interacționezi cu medici, cu pacienți, cu secții și așa mai departe.

07:25 dr. Codruța Constantinescu: Rezidențiatul nostru, care din 2017 este de patru ani, anterior era de trei ani, și mi se pare mega util că l-au făcut de patru ani; eu l-au făcut și mai lung, din punctul meu de vedere. E o specialitate care nu este deloc ușoară și trebuie să integrezi atât de multe specialități și atât de multe date, încât, nu știu, nu e suficient să faci o lună de oncologie, o lună de cardiologie, care, apropo, luna asta de cardiologie nici măcar nu exista înainte de 2017. Era inclusă cumva în medicină internă.

07:52 dr. Codruța Constantinescu: Au mai reintrodus două luni, au reintrodus, au introdus două luni de medicină de urgență. Extrem de util, adică la cabinet, până la urmă, poate să-ți vină o urgență. Trebuie să fii pregătit pentru urgența respectivă. Deci, după cum spuneam, sunt patru ani în care obligatoriu, în primele șase luni, începi cu stagiul de medicină de familie. Cred că e ok și e mai blând așa, pentru că începi ușor, ușor să te acomodezi, să vezi ce înseamnă cabinetul, să vezi câtă birocrație și câtă hârțogăraie trebuie să faci și cum nu merge sistemul și cardul. „Unde-i cardul? Aduceți cardul.”

08:26 dr. Codruța Constantinescu: Deci este o nebunie. Dar e foarte interesant. Pentru mine, primele șase luni au fost super, super drăguțe și am încercat să fur așa un pic din meseria asta, care chiar, pe bună dreptate, este foarte aproape de oameni. Este lucrul care îmi place poate cel mai mult, că este foarte aproape de oameni.

08:53 dr. Codruța Constantinescu: Apoi urmează doi ani de nebunie, de haos. Adică acum o lună ești la dermato, următoarea lună ești la endocrino, următoarea lună ești la diabet și așa mai departe. Deci doi ani avem numai stagii de spital. Și ne plimbăm iar, luăm facultatea de la capăt și iar treci prin toate. Evident, acum din poziția de rezident. Nu e mare diferență. Doar că acum faci foi.

09:20 dr. Codruța Constantinescu: Îmi pare rău, este realitatea zilelor noastre. Poate pe vremuri medicina, rezidențiatul se făcea altfel, dar eu am rămas cu un gust atât de amar în ceea ce privește stagiile mele de spital. Adică au fost puține stagii, le număr pe degetele de la o mână, puține stagii de la care am plecat cu ceva. Am înțeles. De unde am învățat ceva.

09:41 dr. Codruța Constantinescu: În rest, părerea mea e că au fost de umplutură, să mă duc undeva de unde să plec și atât. Și eu chiar am încercat, eu chiar am insistat, adică au fost stagii la care m-am dus acolo și am vrut să fac, să dreg... să... Și mi-am dat seama că sunt total greșit înțeleasă. Adică inclusiv am ajuns în situația în care am fost înțeleasă greșit.

10:04 dr. Codruța Constantinescu: Entuziasmul meu a fost înțeles greșit. Entuziasmul meu era numai să învăț, pentru a fi cât mai bine pregătită în practica mea, pentru că altcineva după aia nu mă mai ajută. Este ce-am învățat eu în ăștia patru ani. Cam ăsta e bagajul meu. Șase ani de facultate plus patru ani de rezidențiat e bagajul meu pentru noul medic specialist. Dar, din păcate, am făcut foi. Da? Din nou insist: am făcut foi. Fac niște foi extraordinare. Adică, nu știu, mă puteți contacta. Chiar fac niște foi extraordinare sau ceva. Am învățat coduri, DRG-uri și așa mai departe, total inutile pentru practica mea de viitor. Dar asta e. Nu știu.

10:46 dr. Codruța Constantinescu: Poate ar fi trebuit să-mi aleg anumite stagii în alte orașe. Regret acum că n-am făcut-o. Dar am încercat să învăț eu singură, studiul individual. Evident, nu se compară. Pentru că am fost de multe ori pusă în situația în care, oricât aș citi, ai un pic nevoie de experiența cuiva, de îndrumarea cuiva, care să te ajute un pic să integrezi tot ce citești tu acolo.

11:08 dr. Codruța Constantinescu: Slavă Domnului, să zic că mi-am păstrat câțiva oameni de bază, cam pe la toate specialitățile la care am fost, colegi sau medici cu care am lucrat și cu care încă mă sfătuiesc în continuare. Mi se pare super important. Din nou, când am niște dubii, chiar dacă eu am citit și am citit din scoarță în scoarță, mai pun o întrebare. Mi se pare super ok să colaborez la modul ăsta.

Programul de lucru 11:33

11:33 dr. Cătălina Voinea: Cum te descurcai cu programul de lucru, având atâtea informații pe care trebuia să le asimilezi din atâtea părți și atâtea specialități? Cum îți permitea să o faci?

11:46 dr. Codruța Constantinescu: Programul de lucru spital... aș fi ipocrită să spun că nu era lejer. Chiar era un program lejer, nu cred că îi păsa nimănui că eram pe acolo. Sincer, este realitatea mea, proprie și personală, da, asta a fost realitatea mea. multe stagii nu i-a păsat nimănui că sunt pe acolo.

12:03 dr. Codruța Constantinescu: Așa că îmi luam ce reușeam din ziua de lucru și, dacă mai aveam ceva nelămurit, tot timpul îmi scriam în telefon. Am un folder special în notițe, în care îmi notez lucruri care poate nu mă simt eu foarte sigură, pe ele, lucruri pe care aș vrea să le mai recitesc, lucruri pe care aș vrea să insist, și mă duc acasă și caut. Mi-am făcut acolo un colț de cărticele de-a lungul celor patru ani, sunt foarte mândră de ele.

12:27 dr. Codruța Constantinescu: Da, mi se pare foarte important și studiul individual, nu trebuie pierdut din vedere. E importantă practica, evident, ce faci zi de zi la spital, dar nu uitați de studiul individual, e important. În specialitate nu prea mai stai să mai citești, acolo, deja ai trecut în pâine, intri în partea clinică și cam atât.

Despre gărzi 12:46

12:46 dr. Cătălina Voinea: Și gărzi erai obligată să faci?

12:48 dr. Codruța Constantinescu: La o singură specialitate am fost obligată să fac gărzi, dar m-aș fi dus oricum, adică n-am simțit-o ca pe o obligație, pentru că mi se par utile gărzile, am ce să învăț în gărzi. M-am dus chiar din propria inițiativă pe alte specialități, tot din dorința de a învăța. Acolo, evident, m-am dus unde simțeam că am un pic de înțelegere și unde pot să colaborez bine, dar chiar am încercat. Și în gărzi pot să spun că am învățat destul de multe lucruri.

Despre salariu și spor 13:18

13:18 dr. Cătălina Voinea: De salariu ce părere ai? Ți se pare că este corespunzător?

13:24 dr. Codruța Constantinescu: Eu sunt generația care am început cu 1450 de lei salariu, așa că primul meu salariu a fost 1450 de lei. Și țin minte, este o chestie care mi-a rămas în minte forever and ever: după ce mi-am luat primul fluturaș, stăteam așa în mașină și mă gândeam și mă uitam la salariu, la fluturaș, și mă gândeam: am învățat șase ani.

13:46 dr. Codruța Constantinescu: Am învățat șase ani, adică sunt alți prieteni de-ai mei care au ieșit pe un salariu după 2-3-4, maxim 4 ani de facultate. Și eu eram, după șase ani în care oricum m-au susținut ai mei, când nu m-au lăsat să fac altceva, deși nu mi-aș fi dorit, și deja te simți așa... eu cel puțin am început să mă simt ca un parazit.

14:04 dr. Codruța Constantinescu: Și aș fi vrut și eu să fac ceva, să produc, adică nu doar să exist și să învăț. Și mă uitam așa la salariul ăla și eram... nu știu ce ar trebui să fac cu el, ce ar trebui să fac din primul meu salariu. Și toată lumea spunea: „Să ții ceva din primul tău salariu, pe care să-l ții minte.” Păi aș fi vrut un ceas, dar un ceas însemna jumătate de salariu. Și eram: „Nu pot, nu pot să dau jumătate de salariu.”

14:26 dr. Codruța Constantinescu: Mi-am luat o pereche de blugi, care s-a rupt în șase luni, așa că n-am rămas cu nimic de la primul salariu. Dar pentru mine, din nou, începând cu salariul ăsta, pentru mine următorul salariu a fost wow, eu n-am crezut până n-am văzut. Deci eu am stat mai necredincioasă până... Au fost zvonuri că vor crește salariile și vor face, eram: „Nu, n-are cum, nu.” Nu, până nu văd eu acolo pe fluturașul de salariu, nu e... Așa că pentru mine a fost ok, adică nu mă pot plânge. Mi se pare un salariu ok, e mult peste medie, totuși.

14:57 dr. Codruța Constantinescu: Iar în medicina de familie partea, să zicem, bună este că te duci plimbându-te pe la toate specialitățile, iei sporul specialităților respective. Așa că, cum să spun, pe alte specialități chiar a fost foarte, foarte fain. Și avem și psihiatrie, și medicină de urgență, și radiologie, și neurologie, și oncologie. Deci nu e rău. După ce te duci la cabinet, nu mai ai niciun spor. Adică se consideră cumva că medicul de familie, nu știu, cred că interacționează cu pereții sau ceva, că el nu are niciun spor. Adică, da. Dar tot e bine. Deci eu sunt mulțumită, per total.

Cum este văzut medicul de familie 15:34

15:33 dr. Cătălina Voinea: Ai fost sau ești descurajată de modul în care este văzut medicul de familie în România?

15:39 dr. Codruța Constantinescu: Pe alocuri, da. Pentru că noi avem așa o preconcepție în România și sunt convinsă, sunt convinsă că sunt foarte mulți așa. Adică, nu știu, ori n-au încredere în medicul de familie, ori se grăbesc să ajungă la alte specialități. Se consideră că nu e de competența lui o durere abdominală sau ceva. Dar n-aș pune neapărat vina toată pe pacient, care desconsideră medicul de familie destul de mult.

16:09 dr. Codruța Constantinescu: Sunt convinsă că e cumva și vina, pe undeva, medicului de familie. Adică nu sunt toți colegii unitari, nu toți colegii își dau interesul. E valabil în toate specialitățile, până la urmă, nu numai în medicina de familie. Poate n-au o relație medic-pacient corespunzătoare, poate nu comunică bine cu pacientul, poate încrederea pe care o oferă pacientului nu e cea potrivită. Adică sunt atât de multe motive pentru care am ajuns pe concepția asta despre medicina de familie, că mi-e greu să le enumăr pe toate.

Despre minusurile acestei specialități și alte probleme ale sistemului medical românesc 16:41

16:40 dr. Cătălina Voinea: Ce minusuri ai observat tu de-a lungul celor patru ani?

16:46 dr. Codruța Constantinescu: Cred că pe primul loc ar fi birocrația. Deci, în 15 minute pe care tu ar trebui să i le acorzi pacientului pentru consultație, să-i faci rețetă, să faci cardul, prima oară să meargă cardul, să meargă sistemul, să nu pice sistemul. Să meargă cardul, să nu pice sistemul, să scrii în fișă, să scrii în registru, să-i scrii rețeta, să-i scrii, nu știu, poate o adeverință, un bilet de trimitere. Și în timpul ăsta să-l asculți, să fii empatic, să-i acorzi înțelegere, atenție, să-i faci un examen clinic, să gândești un diagnostic și o conduită terapeutică.

17:20 dr. Codruța Constantinescu: Dumnezeule mare, nu-i posibil! Adică, față de medicina de spital, unde ai văzut pacientul și după chiar ai timp un pic să-l digeri, acolo ai totul pe repede înainte, acum și mai repede. Trebuie să te gândești foarte repede la diagnosticul pacientului. Ok, poate nu în 15 minute, exagerez, că la unii pacienți stai mai puțin, la alții mai mult. Dar nu stai două ore să te gândești la un pacient. Adică e un pic mai pe fast forward toată acțiunea asta.

17:45 dr. Codruța Constantinescu: Cred că ăsta ar fi unul dintre minusuri. Mi-ar plăcea ca, nu știu, partea medicală să fie mai pe primul loc, așa. Și mi se pare, în special la medicina de familie, important să asculți pacientul, să-i oferi empatie, să-i explici ce înseamnă investigația, ce înseamnă diagnosticul, ce înseamnă tratamentul, să-i explici cum trebuie să ia tratamentul, să-i faci inclusiv educație sanitară, vorbim de medicină preventivă. Adică să primeze mai mult treaba asta și mai puțin partea cu cardul și cu registrul și cu fișele și cu toate nebuniile. Nu știu, poate se vor simplifica lucrurile astea pe viitor, sper din tot sufletul.

18:23 dr. Codruța Constantinescu: Cred că un alt minus ar fi, ăsta ar fi pe viitor. În rezidențiat n-am simțit că a fost neapărat un minus, că până la urmă ești așa un invitat în cabinetul de medicină de familie. Dar pe viitor, faptul că, mă rog, ai un program bine stabilit, asta e ok. Ori dimineață, ori după-masă, trebuie să alternezi. Dar e foarte greu să ții un concediu.

18:45 dr. Codruța Constantinescu: Pentru că în momentul în care trebuie să ții un concediu, trebuie să aduci un medic înlocuitor, cineva trebuie să preia activitatea, că nu poți să lași descoperită activitatea ta. Și ori trebuie să-ți găsești tu, sau, dacă perioada de absență e foarte lungă, mai mult de două luni, cred că este, CAS-ul trebuie să spună, să-ți aducă un înlocuitor. Și cred că e foarte greu uneori să găsești un înlocuitor. Și acum vă dau doar exemplul mamei mele.

19:08 dr. Codruța Constantinescu: Lucrând în mediul rural, nu știu, și obișnuită ea acolo în cabinetul ei, cu activitatea ei, cu pacienții ei, n-a mai avut concediu de când aveam eu 12 ani. Adică sunt vreo 16 ani de atunci. N-a mai avut concediu, efectiv. Adică un concediu înseamnă maxim două zile, trei zile, când mai e o zi liberă de la stat, și atât. Asta e un minus, din punctul meu de vedere. E destul de dificil să-ți iei un concediu de odihnă.

19:33 dr. Codruța Constantinescu: Și un alt minus, pe care deja l-am menționat și despre care am vorbit: reticența pacientului față de medicul de familie.

19:33 dr. Cătălina Voinea: Da. Cum crezi că s-ar putea schimba această reticență? Sau întoarce? Sau ameliora situația? Astfel încât să aibă... să se schimbe. Ce-ți dorești?

19:58 dr. Codruța Constantinescu: Cred că depinde foarte mult de cum interacționezi tu cu pacientul și de cum îți educi pacientul. Adică ce vede că... Ok, ai venit să-mi ceri un bilet de trimitere. Ok, dar stai un pic să discutăm. De ce vrei asta?

20:14 dr. Codruța Constantinescu: Hai să facem o anamneză ca la carte, să ne întoarcem la vechile obiceiuri. Anamneză și examen obiectiv. Să știi că nu sunt overrated. Sunt foarte pe bune. Dacă eu ofer empatie, înțelegere, ascultare... Nu știu, poate am spus de foarte multe ori cuvântul empatie, dar mi se pare o chestie atât de importantă. Eu de la medicul meu, dacă aș apela la un medic, aș vrea să fie empatic, să mă asculte, să-mi răspundă la toate întrebările pe care le am, dar să fie atent la mine, nu cu capul în 14 colțuri.

20:44 dr. Codruța Constantinescu: Deci, odată, cred că medicul de familie, dacă pacientul ar vedea că se implică și că dorește și că vrea să facă și e prezent, cred că și-ar schimba un pic atitudinea. lui.

20:44 dr. Cătălina Voinea: Că tot vorbim despre treaba asta: ce părere ai despre faptul că atunci când, într-adevăr, arăți atenție unui pacient, acesta crede că o faci pentru că vrei bani?

21:09 dr. Codruța Constantinescu: O, da. E o chestie cu care chiar nu e cu. Da, e o chestie împământenită, pe bună dreptate. Și eu chiar am avut experiența în rezidențiat, în puține situații: în momentul în care am acordat atenție, cumva s-au simțit obligați ori să-mi facă un cadou, ori să-mi bage mâna bună, ceea ce nu am fost de acord niciodată. Nu am luat niciodată nici măcar un bănuț cuiva. Nu sunt de acord, nu voi face asta niciodată, oricât de săracă aș fi.

21:38 dr. Codruța Constantinescu: Nu pot să... Nu pot. Este contrar principiilor mele. Cel mult am acceptat un cadou, pentru că și eu, ca mulțumire, poate în anumite cazuri, am oferit un cadou. O ciocolată. Țin minte o doamnă de la stagiul de infecțioase, pe care o vizitam în fiecare zi și discutam, și îi luam tensiunea, și povesteam. Mi-a oferit o trusă de farduri. Am mulțumit, dar... numai că nu mă... Eu nu mă fardez, dar numai intenția ei, că am fost foarte drăguță cu ea. O altă doamnă, tot din stagiul de infecțioase, tare... că am fost tare drăguță cu ea și trebuie neapărat să accept măcar o ciocolată.

22:16 dr. Codruța Constantinescu: Adică oamenii vor să-ți mulțumească, dar cum depinde și cum este atitudinea ta, ca să zic așa. Din păcate, încă se mai dă mită. Hai să spunem pe față. Da? Încă se mai dă și încă se mai ia. Și nu este doar vina medicului. Deci eu am întâlnit, am fost în situația în care m-am ocupat de o pacientă și m-am interesat, pentru că, în primul rând, era un caz foarte interesant și asta era treaba mea: să fiu acolo, să mă interesez de pacientă.

22:42 dr. Codruța Constantinescu: Și s-a gândit nepoate să-mi bage 50 de lei în buzunar. Am spus: „Acum mai repede te duci ei și nu știu ce faci cu ei, dar așa ceva nu.” Și mai ales că era, cred că era studentă la medicină, și mai ales că suntem colegi. Și cu atât mai mult.

22:56 dr. Codruța Constantinescu: Pacientul, în continuare, oricât s-ar plânge, are acest obicei împământenit și greu îl scoți din cap. Crede că, dacă nu dă banul, nu este ascultat. Crede că, dacă nu dă banul, nu-l bagi în seamă. Mai sunt medici, să știți că mai sunt medici care, da, te bagă în seamă și fără să dai banul. E o problemă de ambele părți. Nu trebuie aruncată problema asta doar în grădina medicilor. Da, sunt medici care cer mită; medicii ar trebui aspru sancționați. Sunt pacienți care doar asta, doar așa știu, doar așa știu să interacționeze cu sistemul de sănătate.

23:31 dr. Codruța Constantinescu: Nu știu. Aici e o problemă de educație, de ambele părți.

23:31 dr. Cătălina Voinea: Corect. Nu ți-e frică de plafonarea care poate să apară după mulți ani?

23:41 dr. Codruța Constantinescu: Plafonarea cred că poate să apară în orice specialitate. Da, am mai primit ideea asta atunci când i-am întrebat pe studenți de ce nu-și aleg medicina de familie: că te plafonezi. Cred că te poți plafona în orice specialitate.

Despre plafonare 23:53

23:54 dr. Codruța Constantinescu: E vorba de cât vrei tu să dai în specialitatea ta. Ce vrei tu să faci? Cum vrei tu să te dezvolți?

24:02 dr. Codruța Constantinescu: Și în orice alte specialități. Poți să rămâi la nivelul de doar consultație, diagnostic, tratament sau poți, nu știu, să-ți iei o anumită competență, cum ar fi, în medicina de familie, competența de ultrasonografie. Mi se pare o chestie super, super interesantă și super ok în medicina primară. Evident că, îngropat în hârtii și în birocrație, la un moment dat chiar poți ajunge să fii sătul și să nu mai fii chiar atât de concentrat pe activitatea ta medicală și pe cum te poți tu dezvolta.

24:38 dr. Codruța Constantinescu: Dar chiar cred că e o chestie individuală. Nu e o chestie de specialitate, e o chestie de individ. E de ceea ce vrei tu să faci în specialitatea ta. Da? „Eu vreau doar să dau consultații și atât, nu mă interesează în rest.” „Nu, uite, eu vreau să fac screening.” Mi se pare cel mai important în asistența primară screeningul. Nu să-l fac eu personal, să îndrum oamenii către screening. Să-i educi.

24:58 dr. Codruța Constantinescu: Profilaxia primară poate face minuni, dar aparent la noi în țară se uită că e mai ieftină medicina de familie, mai ieftină asistența primară, mai ieftine screeningul și prevenția decât diagnosticul și tratamentul. Din nou, piramida noastră e inversată. Deci ține doar de tine, de individ, dacă te plafonezi sau nu.

Supraspecializări 25:18

25:18 dr. Cătălina Voinea: Un medic de familie se poate supraspecializa pe ceva?

25:23 dr. Codruța Constantinescu: Supraspecializarea în medicina de familie nu prea există. Adică sunt două opțiuni, să zicem, de supraspecializare. Ori să-ți faci o a doua specialitate, și sunt mulți medici care au pediatrie ca a doua specialitate, având în vedere că medicina de familie cuprinde toate vârstele și pediatria chiar este o specialitate dificilă. Nu degeaba înainte era facultate separată de pediatrie.

25:45 dr. Codruța Constantinescu: Mai sunt, am mai văzut medici dermatologi și au diverse alte specialități, să zicem, pe care le pot folosi în practica lor. Dar cel mai frecvent sunt cu a doua specialitate de pediatrie. Sau să-ți iei competențele despre care am discutat: ultrasonografie, asistență medicală de urgență prespitalicească, terapia durerii, îngrijiri paliative. Chiar ai multe valențe pe care te poți dezvolta.

26:09 dr. Codruța Constantinescu: Tocmai că nu înțeleg ideea de a te plafona când ai atâtea opțiuni. Atât de multe, este atât de variat domeniul și atât de vast, că și eu la un moment dat aș vrea să fac atât de multe și n-aș ști de unde să încep. Nu știu pe ce să pui mâna prima dată. Sunt atât de multe chestii pe care le poți face la cabinet, încât, nu știu, trebuie ca la un moment dat să te oprești și te gândești: ok, trebuie să încep de undeva, măcar cu o chestie. Adică, inclusiv, mi-am dat seama de treaba asta, parcă mi-a venit așa ca o idee strălucită.

26:40 dr. Codruța Constantinescu: Și eu sunt înscrisă acum la cursul de ultrasonografie și ne spunea domnișoara profesor de un medic care a făcut clasificarea ecografică a chisturilor hidatice. El numai asta a studiat toată viața lui ca ecografist, chisturile hidatice. Deci omul atât a făcut o viață întreagă, un singur lucru. Dar l-a făcut foarte bine. Deci trebuie măcar de undeva început.

Stagii de practică în străinătate 27:01

27:01 dr. Cătălina Voinea: Ce părere ai despre stagiile de practică în țară sau, dacă e posibil, și în afară?

27:09 dr. Codruța Constantinescu: În țară nu am experiență. Adică n-aș vrea să vorbesc în afara ariei mele de competență. Cu siguranță se pot face stagii și în alte centre. Prin detașare; nu este un lucru foarte complicat. Dar un lucru foarte mișto în medicina de familie este că ai foarte multe oportunități de exchange-uri și de conferințe și congrese. Sunt atât de multe, că nu știi la care să mergi prima dată. Și acum o să povestesc din experiența mea.

27:38 dr. Codruța Constantinescu: În anul întâi, în anul întâi, m-am dus la toate congresele și la toate conferințele și, inclusiv, am aplicat pentru o bursă oferită de Vasco da Gama Movement. Este cumva, la nivel internațional, grupul care se ocupă de tinerii medici de familie. Și am aplicat pentru o bursă, era o bursă de 700 sau 800 de euro, pentru a participa la congresul, conferința europeană de medicină de familie. Se numește WONCA.

28:10 dr. Codruța Constantinescu: Și am câștigat. Adică a fost o chestie doar de a pune niște idei pe hârtie și atât. Am câștigat bursa, am mers la conferință. Bursa a fost binevenită, pentru că taxa cred că era undeva la vreo 450-400-500 de euro. Trebuie să-ți asiguri cazarea, trebuie să-ți asiguri drumul, și n-ajuna niște costuri foarte mici. Adică pentru rezidenți, pentru mine la momentul ăla, era destul de greu să merg la o conferință. Mai ales în anul întâi. Mai ales în anul întâi. Adică toată distracția m-a costat vreo 1000 de euro. Nu sunt bani de ici, de colo, până la urmă. Adică, raportat la salariul meu de 1450 de lei. Nu puteam să ajung.

28:55 dr. Codruța Constantinescu: Deci asta ar fi o oportunitate, că poți să aplici pentru tot felul de burse și să mergi la conferințe internaționale. Apoi avem programe de exchange. Avem, se numește 360 degrees family medicine. Poți să aplici oriunde în lume, să mergi într-un schimb de experiență. Oriunde. Efectiv. Eu am avut, adică am încercat, și prima mea aplicație a fost în America. N-am avut succes, din păcate, anul trecut și mi-am ales Japonia pentru aprilie 2020. N-a fost cea mai înțeleaptă decizie la momentul respectiv, pentru că, evident, s-a anulat toată treaba.

29:27 dr. Codruța Constantinescu: Dar mi-aș fi dorit, adică îmi planificasem să merg o lună în Japonia, într-un cabinet de medicină de familie, să văd cum se desfășoară acolo activitatea, ce pot să învăț, ce fac oamenii diferit față de noi. Mai există un program, se numește Hippokrates, este pentru medicii tineri specialiști, medicii de familie. La fel, te poți duce două săptămâni într-un cabinet de medicină de familie, cel mai frecvent în UK, unde știți că GP-ii acolo sunt pe baricade, adică nu prea treci de GP, da? Și cu greu poate ajungi la GP, nu atât de ușor cum sunt lucrurile la noi.

Cel mai memorabil caz 30:10

30:10 dr. Cătălina Voinea: Presupun că la medicul de familie vin și diverse cazuri, poate nu se duc la urgență, dar e vreunul care ți-a rămas în minte, un caz mai interesant, ce ai văzut?

30:22 dr. Codruța Constantinescu: Asta ar fi din experiența non-rezidențiat, de medicină de familie. În sesiunile de vară, de obicei, mergeam la țară să învăț, mi se părea mai liniștit pentru mine, și se mai întâmpla uneori să mai stau și la cabinet cu mama sau să mai întreb ce cazuri a mai avut, și e un caz care pe mine chiar m-a marcat. Nu erau pacienții ei, dar e vorba de doi copilași pentru care se solicitase ambulanța. Era ambulanță doar cu asistentă.

31:03 dr. Codruța Constantinescu: A oprit la cabinetul de medicină de familie, mama era la cabinet, doar ca să solicite ajutor, pentru că avea doi copii inconștienți: un copil de un an și opt luni și o fetiță de trei ani. A fost un caz dramatic. Din păcate, au decedat ambii copii. Știu că am participat și eu, tot încercam s-o interoghez pe mama să-mi spună ce au mâncat copiii. Prima mea idee a fost că a fost ceva, o otravă, au ingerat ceva, o otravă, nu știu, de șobolani, cel mai frecvent, mai ales că proveneau dintr-o familie dezorganizată.

31:39 dr. Codruța Constantinescu: M-am mai gândit ulterior, atunci învățam pentru pediatrie, culmea, și mi-a venit în cap inclusiv intoxicația acută cu nitriți și, din păcate, ăsta a fost diagnosticul final: intoxicația acută cu nitriți. În România anului 2000, cât era atunci, nu știu, mai mult de 4-5 ani, nu, 5 ani.

31:58 dr. Codruța Constantinescu: Încă, și actual încă, mai avem cazuri de intoxicație acută cu nitriți. Și ăla a fost un caz de urgență, s-a acordat primul ajutor, s-a făcut resuscitare; din păcate, medicina are limite, a fost mult prea târziu pentru copilași. Dar știu că am mai mers cu mama la diverse, diverse alte urgențe, în special în mediul rural, adică ei te cheamă pentru ceva și găsești cu totul altceva: te cheamă că a căzut jos din picioare și tu îl găsești deja în stop cardiorespirator.

32:31 dr. Codruța Constantinescu: Adică situațiile pot să fie destul de imprevizibile, și mai ales în mediul rural. E bine ca viitorul rezident să știe la ce să se aștepte, că nu e totul... Da, nu e totul despre adeverințe, bilete de trimitere și rețete.

32:48 dr. Codruța Constantinescu: Medicina de familie e mult mai mult decât atât. Și chiar te poți întâlni în practica clinică cu absolut orice, din orice domeniu. Asta mi se pare cel mai mișto. Îți intră de la rinofaringite, la gastroenterocolite, la infecții urinare, la boli cronice decompensate, la gravide. Absolut ai toată gama de patologii.

Despre deschiderea unui cabinet, posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 33:13

33:13 dr. Cătălina Voinea: Care sunt etapele prin care trebuie să treci ca să-ți deschizi un cabinet și cum faci rost de pacienții aceia pentru praxisul tău, ca să fie cât mai successful?

33:24 dr. Codruța Constantinescu: Cred că ar trebui prima oară să vorbim un picuț despre ce posibilități de lucru are medicul de familie după ce termină specialitatea. Pentru că toată lumea se gândește numai că poate să fie medic de familie și să preia un praxis. Da, asta e una dintre posibilități și asta cred că e cea mai favorabilă pentru toată lumea: să ai cabinetul tău, cu pacienții tăi, pe care să-i manageriezi așa cum consideri tu, să ai o echipă de lucru, să-ți dotezi corespunzător cabinetul.

33:50 dr. Codruța Constantinescu: Pe lângă opțiunea asta, opțiunea number one, să zicem că ar fi în top, mai există și opțiunea să fii medic angajat. Adică mergi la un cabinet, acum am văzut că sunt cabinete și în cadrul unor policlinici mai mari, și nu ai treabă nici cu chestii de management, nu te interesează nici chestiile financiare și poți să schimbi jobul cam oricând vrei tu.

34:15 dr. Codruța Constantinescu: Pe de altă parte, să zicem că ai un șef, că totuși trebuie să-ți coordoneze cumva cineva activitatea, și, într-adevăr, poate posibilitățile financiare ar fi mai mari dacă ai avea cabinetul tău propriu și personal. Dar există și această opțiune de a fi medic angajat și mi se pare o opțiune destul de bună pentru medicii la început de drum, care poate mai au nevoie de un pic de coordonare, un pic de ajutor, să fie cineva acolo. Poate un alt dezavantaj ar fi faptul că nu prea știi cine cum angajează, adică nu mi se par niște lucruri foarte transparente.

34:52 dr. Codruța Constantinescu: M-am interesat la un moment dat, doar din curiozitate, am dat pe Google, și chiar dacă căutați, o să găsiți pe OLX „angajez medic de familie”, e pe bune. Deci oamenii chiar dau anunțuri. Pentru un cabinet. Da, pentru un cabinet de medicină de familie doresc medic angajat. Și eu această opțiune. Și chiar am văzut câteva zeci de anunțuri pentru așa ceva. Alte posibilități de lucru în medicina de familie.

Competențe 35:17

35:17 dr. Codruța Constantinescu: Noi putem să ne luăm câteva competențe și nu-s puține. Una ar fi de ultrasonografie generală. Mie mi se pare super importantă ca instrument în practica clinică. Poți să optezi pentru atestatul de asistență medicală de urgență prespitalicească. Și asta îți poate da dreptul să lucrezi inclusiv la un serviciu de ambulanță. Am fost plăcut surprinsă să văd că cel puțin la serviciul nostru de ambulanță sunt destui medici de familie care au acest atestat de asistență medicală prespitalicească. Deci există și această opțiune.

35:50 dr. Codruța Constantinescu: Alte atestate pe care le putem lua sunt îngrijiri paliative, terapia durerii, medicină școlară, medicină de întreprindere. Și asta chiar îți oferă niște opțiuni. Poți, dacă vrei și chiar nu, să n-ai nicio altă opțiune, poți să faci acest atestat și să lucrezi ca medic școlar sau ca medic de întreprindere sau să lucrezi într-un centru de îngrijiri paliative. Evident, aceste atestate de îngrijiri paliative și terapia durerii și în practica cabinetului de medicină de familie.

36:21 dr. Codruța Constantinescu: Apoi, știu că mai sunt medici de familie care se pot duce în rețea proprie. Nu știu, la medic, la Avocatul Poporului sau, nu știu, de medicină militară sau ceva. Știu un medic de familie care s-a dus să fie medic de familie la pușcărie. Adică chiar sunt câteva opțiuni. Știu că pe primul loc toată lumea se gândește la cabinet și este opțiunea, probabil, cea mai de preferat. Acum, întorcându-ne un pic la partea de vânzare a praxisului, nu e singura opțiune prin care poți să preiei un praxis.

36:53 dr. Codruța Constantinescu: Pur și simplu să ți-l dea cineva, și chiar se întâmplă: „Eu am ieșit la pensie, nu mă mai interesează nimic, vreau doar ca cineva să continue asistența medicală a comunității respective.” Și chiar sunt. Noi avem pe grupurile de medicină de familie destul de multe anunțuri de genul ăsta: se caută medic de familie pentru zona cutare, cutare, cutare.

37:14 dr. Codruța Constantinescu: Sau, pur și simplu, nu știu, din mamă în fiică. La mine probabil nu o să fie încă cazul, pentru că mama este încă în plină putere și mai are mulți ani înainte de activitate și își iubește atât de mult meseria încât nu o văd prea devreme la pensie.

37:28 dr. Codruța Constantinescu: Apropo de deficitul de medici din România și în special de deficitul de medici de familie: în anul 2020, deci anul curent, deficitul de medici de familie era undeva la peste 2000 și sunt peste 300 de comune fără medici de familie. Numai că... Și acum? Și acum. Nu au, sunt comunități întregi unde nu există medici de familie.

37:50 dr. Codruța Constantinescu: Știu că, de exemplu, la Murighiol este primarul, sau o zonă, zona din sud, din sud-est, în special, este destul de depopulată în ceea ce privește, mă rog, medicii de familie. Și sunt primari care chiar oferă foarte multe, nu știu, pun la dispoziție cabinet, îți oferă și ceva condiții suplimentare, cazare, numai ca să te facă să vii să lucrezi acolo. Doar că, nu știu, noi ne-am obișnuit să fim foarte aproape de centrele universitare, foarte aproape de orașele mari, și uităm că mai există și oamenii din țara asta, care au nevoie de asistență medicală.

38:25 dr. Codruța Constantinescu: Deci nu judec, nu blamez, e normal să fii cât mai aproape de un oraș sau de un centru în care simți tu că poți să te dezvolți mai mult, dar și în mediul rural se pot face foarte multe lucruri. Deci omul sfințește locul. Cine a citit „Medicul de țară” știe clar că omul sfințește locul și poți să aduci atât de multe chestii în practica ta clinică, încât chiar să faci o medicină care să-ți facă plăcere.

Merită sau nu medicina de familie în România 38:54

38:54 dr. Cătălina Voinea: Deci tu ai zice că merită să faci medicină de familie în România, chiar dacă nu ai un plan stabilit după ce termini rezi?

38:54 dr. Codruța Constantinescu: Cred că merită, specialitatea merită. Mi se pare o specialitate extrem de importantă. Asistența primară este la baza piramidei sistemului de sănătate. La noi e un pic inversat. Pentru că asistența primară poate să preia foarte mult din presiunea asistenței medicale secundare, presiunea din spital, până la urmă, da?

39:20 dr. Codruța Constantinescu: Pentru că sunt foarte mulți oameni care fentează asistența primară și se duc direct în spital sau în privat, la celelalte specialități. În mod normal, în alte țări, ca să nu spunem țări civilizate, în alte țări în care sistemul funcționează altfel, oamenii nu trec de asistența primară. Aproape nu ai nicio șansă să ajungi tu la spital pentru că așa ai vrut tu. Ți-ai gândit-o la ora două, că ai căzut acum două săptămâni, ai călcat strâmb în picior și vrei să te duci la spital. Nu există, nu știu.

39:48 dr. Codruța Constantinescu: Accesezi mult mai greu celelalte servicii de sănătate. Prima oară te duci la medicul de familie. Se merită ca specialitate, dar trebuie să ai o perspectivă de viitor. Adică, din start, părerea mea, dacă ți-ai ales specialitatea asta, trebuie deja să începi să te orientezi încă din anii mici cam ce vei face după. Părerea mea e că e valabil pentru toate specialitățile, nu numai pentru medicina de familie, dar în special pentru medicina de familie, în care poate e un pic mai greu să intri în sistem.

40:14 dr. Codruța Constantinescu: Nu știu. Eu, dacă aș avea putere de decizie, cum aș vedea lucrurile, având în vedere că e un deficit mare de medici de familie și sunt comunități întregi fără medici de familie, le-aș face efectiv posturi. Să poți să iei la rezidențiat post în satul cutărică și așa ai o perspectivă de viitor. Știi că nu mai cauți. Dar deja ți-ai făcut un plan: „Băi, după patru ani eu mă duc în comunitatea respectivă” și ai timp să-ți aranjezi toate lucrurile corespunzător, încât să faci lucrul ăsta. Nu știu de ce nu se face lucrul ăsta.

40:41 dr. Codruța Constantinescu: Mie mi s-ar părea o chestie super interesantă și așa nu te mai plângi că n-ai medici de familie. Oferă-le un pic de perspectivă, oferă un pic de transparență și un pic de acces la informația asta. E foarte greu să cauți ce cabinete sunt poate de vânzare, să te interesezi, trebuie să bați din ușă în ușă, să vezi care e problemată, să mai întrebi de la un coleg, de la o rudă, dacă a mai auzit de cineva care are un praxis liber. Adică mi se pare o situație destul de ingrată și cred că lucrurile ar putea să fie un pic mai transparente și un pic mai accesibile. Dar trebuie să se și vrea lucrul ăsta, evident.

Despre deschiderea unui cabinet de la zero 41:18

41:18 dr. Cătălina Voinea: Ce părere ai despre deschiderea unui cabinet de la zero?

41:22 dr. Codruța Constantinescu: Mi se pare o chestie foarte interesantă și este doable în România numai dacă este necesar de medici. Necesarul de medici se raportează la numărul de locuitori din oraș sau din zona rurală respectivă. Adică, în principiu, media pentru fiecare medic de familie ar trebui să fie în jur de 1800 de pacienți și cam așa se calculează: în funcție de numărul de locuitori, împărțit la 1800 de pacienți, cam câți medici ne reies.

41:51 dr. Codruța Constantinescu: Dacă există deficit de medici într-o anumită zonă și tu vrei, să fii ca tânăr medic, să-ți înființezi un cabinet de la zero, bine, drumul e lung, pentru că trebuie să ai spațiu, trebuie să-l dotezi, trebuie să vină Sanepidul, DSP-ul, CAS-ul, sunt foarte multe acte, adică până ajungi efectiv să fii cu toate actele în regulă. Și apoi trebuie să-ți faci o listă de pacienți.

42:19 dr. Codruța Constantinescu: Acum, evident că, dacă poți din start să pui pe masă și să zici: „Uitați aici, am o listă de 800 de pacienți”, Doamne-ajută! Dacă nu, Casa de Asigurări îți oferă o perioadă de șase luni în care te plătesc, îți dau un salariu raportat la, mă rog, ar fi cam cât ai lua tu raportat la 800 de pacienți, dar ești obligat ca în șase luni să-ți întocmești o listă de pacienți, care în mediul urban este undeva la 800, iar în mediul rural cred că undeva la 500-600 de pacienți. Deci obligatoriu în cele șase luni trebuie să-ți faci o listă de pacienți. Unde găsești pacienții?

42:59 dr. Codruța Constantinescu: Your own struggle. Nu știu. Trebuie să fie oameni dispuși să fie pacienții tăi. Dar de asta spun: este doable, dar este un drum foarte lung și probabil de asta sunt și foarte mulți descurajați.

42:59 dr. Cătălina Voinea: Tu acum, luna trecută, ai dat examenul de specialitate. Felicitări!

42:59 dr. Codruța Constantinescu: Mulțumesc.

42:59 dr. Cătălina Voinea: Deci să înțelegem că în 2021 o să fii medic specialist.

42:59 dr. Codruța Constantinescu: Da, începând cu 1 ianuarie o să fiu medic specialist.

Planuri de viitor în medicina de familie 43:24

43:25 dr. Cătălina Voinea: Ce planuri ai?

43:25 dr. Codruța Constantinescu: Planul meu este să-mi fac meseria. Multă lume m-a întrebat dacă îmi dau, dacă mai dau rezidențiatul, adică pare așa un pic neplauzibil că voi continua în meserie. Planul meu este să-mi continui meseria într-un cabinet de medicină de familie și la un moment dat să rămân așa pe expresele mele, ca să zic așa, și să-mi aranjez activitatea medicală așa cum o văd eu, așa cum o vizionez eu în capul meu.

43:25 dr. Cătălina Voinea: Super.

Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 43:59

43:56 dr. Cătălina Voinea: Ca să nu te mai ținem mult, pe final, ce sfaturi ai avea pentru viitorii medici rezidenți?

44:03 dr. Codruța Constantinescu: Cred că o să fie niște sfaturi generale, nu numai pentru rezidenții de medicină de familie. Este important, înainte de a-ți alege orice altă specialitate, să privești un pic în perspectivă. Nu să fie neapărat o alegere de moment, să fie un feeling, să... E ok să ai feeling, e ok. Adică nu toată lumea, până la urmă, a intrat la medicină și știe clar din prima zi ce specialitate va face. De asta, până la urmă, și trecem prin atât de multe stagii, ca să vedem ce ne place și ce nu ne place. Cred că e ușor să dai la o parte ce nu-ți place, să rămâi cu ce-ți place.

44:37 dr. Codruța Constantinescu: Dar trebuie privit în perspectivă. Ok, ce voi face eu când termin? Care sunt posibilitățile mele de a mă angaja undeva, de a exercita meseria pe care mi-am ales-o?

44:48 dr. Codruța Constantinescu: Nu privit așa ca o chestie: „Stai un pic, că poate îmi schimb specialitatea.” Nu judec, nu blamez, e ok să te gândești la un moment dat și să zici: „Ok, nu-s bun pe asta, mă duc pe altceva.” Dar privit în perspectivă, atât pe termen mediu, cât și pe termen lung: ce o să faci după?

45:04 dr. Codruța Constantinescu: Că nu toată lumea are loc în spital, nu toată lumea poate să meargă la un cabinet de medicină de familie. Privit în perspectivă și încă din primii ani, orientat. Te orientezi cât mai mult: ok, în medicina de familie m-am orientat, vreau să fiu medic angajat, vreau să mă duc să fac gărzi la un centru de permanență, mă interesează mai mult partea asta de paliație, vreau să plec în străinătate. Dar trebuie un pic de perspectivă. Că altfel termini rezidențiatul și zici: „Ok, și acum ce fac, eu cu cine votez?” Da?

45:36 dr. Codruța Constantinescu: Un alt sfat, poate ăsta adresat pentru medicina de familie, pentru rezidenții care își doresc, mă rog, studenții care își doresc medicina de familie, este să nu se mai gândească atât de mult la eticheta „sunt doar un medic de familie”. Și mie mi s-a spus în rezidențiat: „Ce te interesează, ești doar un medic de familie?”

45:56 dr. Codruța Constantinescu: Dar, pe cuvântul meu, că m-a răinit pe moment, dar e ok, nu mai e la suflet, s-a dus. Eu știu ce vreau să fac. Este suficient pentru mine. Adică să fii orientat: dacă tu ești orientat și știi că vrei să faci specialitatea asta și știi că îți dorești, mergi pe drumul ăsta, orice ți-ar spune toată lumea. Și pe mine au încercat să mă convingă să nu.

45:56 dr. Cătălina Voinea: Wow. Băi, atunci noi îți mulțumim.

45:56 dr. Codruța Constantinescu: Mulțumesc și eu.

45:56 dr. Cătălina Voinea: Îți urăm mult succes pe viitor și să sperăm că ne vedem și la viitoare proiecte.

45:56 dr. Codruța Constantinescu: Mulțumesc.