00:00 dr. Cătălina Voinea: În călătoria cunoașterii, obstacolele sunt o constantă. Așa cum voi, studenții de anul 6 sau absolvenții de Medicină, vă confruntați cu provocările intense ale procesului de învățat pentru rezidențiat, și noi, echipa acestui podcast, am întâlnit propriile noastre obstacole. Recent, am fost nevoiți să ne mutăm din vechiul nostru studio într-un timp incredibil de scurt. Dincolo de componenta logistică, schimbarea a fost dificilă și pentru că vechiul studio era, și este, locul unde am început proiectul și eram legați de locul acela prin mai mult decât un contract.
00:38 dr. Cătălina Voinea: Dar, ca orice provocare, aceasta ne-a oferit o nouă perspectivă și o oportunitate de a fi creativi. Momentan, înregistrăm podcastul la etajul 2 al unei clinici medicale, loc care ne amintește constant de pasiunea și dedicarea medicilor. Așadar, prin adaptare, inovație și persistență, vom continua să vă arătăm poveștile fascinante ale celor care trec zilnic prin obstacole pentru a deveni cei mai buni în domeniul lor. Astăzi discutăm cu medicul rezident Corina Dragu despre cum este rezidențiatul pe pediatrie. Să-i dăm drumul!
Intro dr. Corina Dragu 01:10
01:11 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Corina! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Vreau să-ți mulțumesc în numele întregii echipe că ai avut inițiativa sau, nu știu, că practic pur și simplu ne-ai acceptat nouă invitația, să bați drumul de la București până la Craiova și să vii și să ținem interviul live. Adică ne bucurăm de fiecare dată când invitații noștri chiar depun așa un efort să vină și să facă episodul cât mai autentic, și nu să stăm pe Zoom și să vorbim, și de aceea vreau să te felicit și să-ți urez bun venit!
01:11 dr. Corina Dragu: Mulțumesc, și eu vreau să vă mulțumesc pentru invitație! Sper să vă placă ce urmează să vă povestesc despre experiența mea cu pediatria!
Despre primii ani de facultate 02:00
02:01 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi să ne întoarcem un pic așa în timp, și în primul tău an de facultate, îți mai aduci aminte cam ce medic îți doreai să devii? Că toată lumea are așa câte o idee atunci când intru vreau să mă fac chirurg, da, sau vreau să mă fac, nu știu ce, diagnostician. Și dacă asta îți doreai și atunci sau, dacă nu, ce specialitate preferai?
02:23 dr. Corina Dragu: Trebuie să recunosc că încă din liceu, de când am început să cochetez cu ideea de a urma Facultatea de Medicină, mă cam enervau colegii care se uitau la Doctor House și toți se visau mari medici, chirurgi, și chiar am evitat să urmăresc seriale de genul. Mă enervau pur și simplu și am zis că nu, eu o să urmez Facultatea de Medicină pentru că îmi place foarte mult să învăț.
02:53 dr. Corina Dragu: Îmi plăcea foarte mult să învăț, să învăț lucruri noi, eram curioasă, să știu cât mai multe, și am zis: de ce nu? Dacă se poate continua cu facultatea de medicină, care durează atât de mulți ani, iată că ăsta e drumul pe care pot să-l aleg ca să-mi continui eu învățatul. Și în anul întâi, când am intrat, eram un pic cam speriată, nu știam exact la ce să mă aștept. Chiar nu aveam așa informații despre facultatea de medicină, despre cum sunt cursurile.
03:26 dr. Corina Dragu: A fost un mic șoc la început, când am văzut că nu mai seamănă cu nimic cu viața din liceu. Cursurile erau opționale, când am văzut că nu trebuie să mergi la fiecare curs, să nu se pun absențe. Dar ușor, ușor m-am adaptat, am început să învăț cum stă treaba pe acolo și am învățat la fiecare materie. Asta era un pic surprinzător și pentru mine, că îmi plăcea să învăț din fiecare câte ceva.
04:00 dr. Corina Dragu: Nu m-am dus țintit pe o anumită specialitate, dar poate un pic, să zic, cochetam cu ideea de medicină de urgență, că mi se părea mie că a fi medic de medicină de urgență, acela este adevăratul medic, care știe să acționeze la momentul oportun și să salveze vieți. Dar recunosc că ideea asta s-a stins pe parcursul facultății, când am văzut exact ce presupune, pentru că în timpul facultății, pardon, eu mi-am desfășurat stagiul de practică în fiecare vară. Mergeam la spitalul de urgență din orașul de unde eram eu și vedeam diverse situații și am considerat că nu este pentru mine și nu aș putea să fac față unei specialități de genul acesta.
De ce și-a ales pediatria? 04:51
04:51 dr. Cătălina Voinea: Și cum ai ajuns să realizezi că pediatrie cea potrivită pentru tine?
04:55 dr. Corina Dragu: Trebuie să recunosc că, în momentul în care mi-am ales, după ce am susținut examenul de rezidențiat, să începem așa, am reușit să obțin o notă destul de bună, încât să-mi permită să-mi aleg cam orice aș vrea. În momentul ăla chiar a fost greu, pentru că nu știam exact ce să aleg. Putând să-mi aleg cam ce vreau, a fost o problemă. Și am încercat să-mi fac eu un top cu ce mi-a plăcut în facultate, cu ce consider eu că aș putea să fac pe viitor.
05:34 dr. Corina Dragu: Consider că e bine să te cunoști un pic înainte de a-ți alege meseria. Asta se aplică în orice altă meserie, nu doar în medicină. Să știi un pic, să-ți știi care sunt limitele, să știi: uite, pot să fac asta, asta nu aș putea să fac. De exemplu, eu am exclus din start o specialitate chirurgicală, pentru că mi-am dorit de la început să am o familie și să pun pe primul plan familia. Nu mi-ar fi plăcut să-mi petrec viața în spitale și așa am exclus orice specialitate chirurgicală. Apoi, în timpul facultății, mi-au plăcut mai toate materiile.
06:19 dr. Corina Dragu: De exemplu, prin anul 3, cochetam cu ideea de medicină, de anatomie patologică. Chiar eram ferm convinsă că îmi voi alege medicină, pardon, anatomia patologică. Mi-am făcut licența, eram entuziasmată că asta voi face eu de aici încolo. Ulterior, în anul 6, când am avut stagiul de medicină legală și am văzut că, totuși, chiar, pentru că anatomia patologică include și câteva stagii la morgă, am zis că asta n-aș putea să fac, totuși, eu sunt o fire un pic mai sociabilă, mi-ar plăcea să văd pacienții.
07:02 dr. Corina Dragu: Mi-am dat seama, cumva, că partea clinică e cea care mă atrage mai mult. Iar la pediatrie am ajuns să îmi plăcea din facultate. În facultate am avut un stagiu foarte drăguț la un spital mare din București, unde cazuistica era interesantă. Mi-a plăcut faptul că copiii sunt drăgălași și inocenți, îți dau un vibe bun, față de un adult care, cel puțin mie, nu mi-aducea aceeași satisfacție.
07:40 dr. Corina Dragu: Și când am ales pediatrie, am făcut așa un top pro și contra și m-am gândit: păi, să vedem pediatrie ce înseamnă. Înseamnă că voi lucra cu copiii. Eu sunt o fire mai veselă, îmi place să mă mai prostesc uneori, mă potrivesc bine în tabloul ăsta. Apoi m-am gândit: pediatrie. E o specialitate care depinde de spital, adică voi avea tot timpul nevoie de un spital unde să profesez, sau aș putea să am un cabinet al meu, să lucrez undeva în privat.
08:11 dr. Corina Dragu: Adică îmi oferă o anumită flexibilitate. Și desigur că a bifat și acest punct. Da, m-am gândit la timpul liber. Că mie îmi place să călătoresc, îmi place să am timp pentru mine, să citesc, să mă ocup și de hobby-urile mele, să îmi petrec tot timpul în spital. Am considerat că, da, îmi poate oferi și această parte. Da, și această libertate. Și, din nou, copiii sunt drăguți, sunt inocenți. Singurul minus, așa, erau părinții. Pentru asta am fost la început un pic în dubii. M-am gândit că va fi un pic complicat cu ei, vor fi dificili.
08:11 dr. Cătălina Voinea: Și cum ți s-a schimbat?
08:57 dr. Corina Dragu: Până acum nu am avut nicio problemă cu... Adică nu am avut conflicte cu părinții. Important e să înțelegi că nu vin de plăcere la spital. Sunt îngrijorați pentru copilul lor. Consideră că ei sunt îngerul lor păzitor. Ei trebuie să-i facă dreptate și să...
09:21 dr. Corina Dragu: Da, de asta uneori părinții au o anumită atitudine. Dar, personal, eu nu am avut probleme cu părinții. Nu am avut conflicte. Dacă li se explică bine patologia copilului, de ce s-a întâmplat asta, ce trebuie să facă acasă, cum trebuie să se comporte de aici încolo, cred că se poate. Adică comunicarea este cheia. Am întâlnit.
Primul an de rezidențiat 09:49
09:50 dr. Cătălina Voinea: În primul tău an de rezidențiat, cam ce te-a marcat așa? Ce-ți mai amintești? Și dacă există anumite lucruri pe care ai fi vrut să le știi înainte și nu ți le-a spus nimeni?
10:03 dr. Corina Dragu: În primul an de rezidențiat a fost așa, un pic, momentul când am întâlnit pacientul și trebuia să mă ocup eu de el. Adică eu trebuia să iau decizii, ce facem mai departe cu el. Plus gărzile, pentru că încă din anul întâi am avut gărzi, două, trei gărzi pe lună. Gărzile de 24 de ore erau, încă sunt, destul de epuizante.
10:33 dr. Corina Dragu: Era foarte greu pe parcursul nopții și apoi dimineața să reușești să vorbești. Uneori nu-mi veneau cuvintele, aveam blank total. Nu reușeam să leg două cuvinte să explic ceva părinților. Iar ei, bineînțeles, nu înțeleg că tu ești acolo de 24 de ore și... ceva mai dă cu virgulă. Exact. Tu trebuie să fii acolo, să fii coerent și să le explici ce probleme sunt.
Ce sfaturi și-ar da în primul an de rezi? 11:08
11:08 dr. Cătălina Voinea: Cam ce sfaturi ți-ai da ție, ca și rezident anul întâi, astfel încât să-ți mai iei așa din emoții și din panică? Mă gândesc că toată lumea trece prin acele momente în care știi că responsabilitatea acum la tine și nu știi încă o să te duci.
11:08 dr. Corina Dragu: Cred că mi-aș spune să nu mai fiu așa stresată, dar să încerc să las lucrurile să curgă și să nu mai pun așa multă presiune pe mine, că trebuie să fac acum lucrul ăsta, că de mine depinde viața cuiva.
11:42 dr. Corina Dragu: Ca și rezident de anul întâi și rezident de an mic, chiar și rezident până în anul cinci, nu, viața cuiva nu depinde chiar doar de tine. Ești într-un spital, sunt colegi, este o întreagă echipă, nu o să se întâmple nimic tragic dacă nu ești tu acolo.
11:42 dr. Cătălina Voinea: Și e omenește, practic, să greșești, atâta timp cât, cum zici tu, nu pui viața unui pacient în pericol; până la urmă, din greșeli se învață, nu?
11:42 dr. Corina Dragu: Da, așa este. Dar dacă ar fi să-mi dau un sfat, acesta ar fi să încerc să nu mai pun așa multă presiune.
11:42 dr. Cătălina Voinea: Dacă stai să te gândești cam...
Cum i s-a schimbat viața odată cu rezidențiatul pe pediatrie? 12:22
12:23 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare că ți s-a transformat ție viața de când ești medic pe această specialitate?
12:28 dr. Corina Dragu: Am devenit mult mai calmă. Da, sunt foarte calmă, am învățat să ascult. Înainte eram o fire foarte energică, nu aveam răbdare să ascult nimic, dar acum am învățat să dau importanță lucrurilor acestora.
12:28 dr. Cătălina Voinea: Dacă tot ai zis că transformarea ta a venit prin faptul că ești mult mai calmă și mai răbdătoare, sunt curioasă dacă, practic,
13:03 dr. Cătălina Voinea: pediatria mai exact implică, pe lângă a avea grijă de copii, dacă trebuie să faci o oarecare exercițiu cu tine, astfel încât să știi să calmezi și copilul, și părinții, și astfel încât să nu iei acasă și toată încărcătura asta.
13:03 dr. Corina Dragu: Da, cu siguranță, da. De exemplu, un consult cu un copil care nu este cooperant, la mine începe de cele mai multe ori cu: haide să încercăm să, uite, o consultăm întâi pe mami, și prin puterea exemplului: uite, o consultăm pe mami,
13:40 dr. Corina Dragu: o să vezi că nu se întâmplă nimic, e totul în regulă, înțelege, nu înțelege, mai ales copiii în jurul vârstei de 2-3 ani sunt foarte greu de, e greu de cooperat cu ei, dar de cele mai multe ori reușesc să-i acaparez, mai ascultăm și păpușica și ursulețul, mă joc un pic cu ei. Faptul că am specialitatea asta mi-a permis cumva să am multe materiale, jucării după mine, tot timpul papuci cu Mickey Mouse, bluze, fel de fel, cu maimuțoi și cu diverse personaje din desene animate, și asta îi mai atrage uneori.
Ce atrubuții are un medic rezident pediatru? 14:29
14:29 dr. Cătălina Voinea: Cam care sunt atribuțiile unui rezident, trecând peste făcut foi și anamneze? Și, practic, sunt curioasă dacă pe pediatrie este ceva ce trebuie să faci suplimentar sau dacă există ceva ce ți-ai dori, practic, să faci și nu ai voie și, practic, ți-ar ușura oarecum treaba ta de rezident dacă ai interveni mai mult?
14:53 dr. Corina Dragu: Nu cred că există ceva ce ai vrea să faci și nu ai putea să faci. Important e să-ți dorești să faci, că suport vei primi de la coordonatori și îndrumători, vei primi oricând suport. O zi din viața unui rezident se desfășoară, la spitalul unde lucrez eu, de exemplu: programul începe undeva în jurul orei 8, 8 fără un sfert, uneori șapte și jumătate, depinde dacă sunt pacienți care necesită anumite intervenții, sunt programați la anumite intervenții de tipul endoscopii
15:26 dr. Corina Dragu: atunci programul începe un pic mai devreme, pentru că trebuie să mergem cu ei și să îi însoțim la endoscopie. Apoi medicul rezident merge la vizită singur, vede pacienții care s-au internat peste noapte, reia anamneza, antecedentele personale ale pacientului, mult mai amănunțit decât cei care s-au ocupat de pacient în gardă, pentru că în momentul în care internezi un pacient nu ai timp să descoși firul în patru,
16:02 dr. Corina Dragu: dar dimineața, când vine pe secție, tu, ca medic rezident de la salonul respectiv sau al pacientului respectiv, trebuie să faci o anamneză foarte detaliată. La pediatrie e un pic diferit anamneza față de anamneza adulților, pentru că trebuie să afli date despre naștere, despre cum a decurs copilăria, ce boli a mai avut pacientul, dacă se știe cu ceva, dacă urmează tratamente pentru boli cronice, deci trebuie un pic insistat pe partea aceasta, iar asta necesită timp,
16:35 dr. Corina Dragu: iar toate lucrurile astea medicul rezident trebuie să le facă. După ce și-a văzut pacienții, în medie un rezident are în jur de 5-15 pacienți, depinde și câți rezidenți sunt pe secție. Uneori sunt mai mulți rezidenți, deci îți vor reveni mai puțini pacienți. Când sunt puțini rezidenți, de asemenea, vei primi mai mulți pacienți de care va trebui să ai grijă. Verifici analizele lor, iar în momentul în care medicul vine la vizită, medicul cu care lucrezi, îl însoțiește la vizită. Îi se prezintă fiecare pacient în parte, cu motivele pentru care s-a internat, cu antecedente, cu analize, cu rezultatele analizelor pe care le avem până la momentul vizitei.
17:27 dr. Corina Dragu: Apoi, după ce se termină vizita, care durează în general o oră, mai mult de o oră, depinde foarte mult de complexitatea cazului și de numărul de pacienți, Apoi urmează o mică discuție, la care participăm rezidenții cu medicii, despre pacientul pe care îl avem: ce urmează, ce tratament urmează să-i administrăm, ce investigații necesită. Și după această lungă discuție, mai sunt pacienți care vin la spitalizare de zi. Asta presupune pacienți care au fost internați și care vin la reevaluări,
18:12 dr. Corina Dragu: de care tot medicii rezidenți trebuie să se ocupe inițial. Adică se prezintă pacientul respectiv la spital, rezidentul merge, îl întreabă cum a fost, cum i-a fost în timpul acesta, ce a mers bine, ce nu a mers rău, îi face foaia de prezentare, îi scrie analizele care trebuie refăcute.
18:36 dr. Corina Dragu: Apoi din nou vine medicul de pe secție, îl vedem împreună, luăm decizii împreună și pacientul merge acasă. După ce terminăm toate treburile acestea, care durează uneori și până la ora 13, revenim pe secție, ne ocupăm de externările din ziua respectivă sau, dacă nu sunt externări, pregătim externări pentru ziua următoare. Tot timpul apare câte ceva, tot timpul apar probleme pe secții, ceva ce nu merge la un pacient, nu știu, nu apare o reacție adversă la un tratament.
19:24 dr. Corina Dragu: Tot timpul noi trebuie să fim pe secții și să stăm printre pacienți, să vedem ce se întâmplă. Cumva, noi suntem acolo tot timpul. Așa ar fi ideal să se întâmple, să fii tot timpul printre pacienți, în cazul în care se întâmplă ceva și e nevoie. Dar mai sunt momente în care, la fel, tot un spital unde lucrez eu, rezidenții scriu condica de medicație și foaia de alimentație a pacienților, pentru că, față de adulți, copiii au regimuri speciale, trebuie să le scriem mese pe anumite ore, anumite regimuri, deci e un pic diferit față de adulți.
Despre gărzi 20:07
20:08 dr. Cătălina Voinea: Ai zis că aveți și gărzi, plecați de la 2-3 pe lună în anul 1, și apoi crește numărul sau scade numărul?
20:08 dr. Corina Dragu: Rămâne constant, dacă se asigură liniile de gardă, rămâne constant. Dar dacă sunt mai puțini rezidenți, atunci numărul gărzilor va crește. Eu, de exemplu, am pornit de la 3 gărzi pe lună. Iar în prezent, rezidenții de an mic fac 2 gărzi pe lună. În anul 1, rezidenții rămân în prima lună până la ora 10 în gardă, dar după prima lună vor face gărzi complete. Iar gărzi complete înseamnă, în timpul săptămânii, de la ora 14 până la a doua zi la ora 8. Apoi unii rămân pe secție și își vor desfășura în continuare activitatea.
20:57 dr. Cătălina Voinea: Dar nu e obligatoriu?
20:57 dr. Corina Dragu: Este obligatoriu să rămâi după. Adică tu îți cunoști deja pacienții și e bine să-i vezi totul în continuare, deși e greu, pentru că după o gardă de câteva ore, plus nopțile nedormite, dimineața nu mai ești foarte coerent. Dar, din păcate, trebuie să rămâi, să-ți vezi pacienții în continuare și să te ocupi de lucrurile tale. Iar gărzile de weekend sunt de la nouă dimineața până a doua zi la nouă dimineața. Sunt de 24 de ore, complete, 24 de ore, care dimineața te duci și vezi toți pacienții de pe o anumită secție, iar după-amiază revii, faci contravizita, plus internările care au loc în timpul gărzii, care la pediatrie nu sunt deloc puține.
Cele mai frecvente urgențe în gărzi pe pediatrie 21:53
21:53 dr. Cătălina Voinea: Și care sunt cele mai frecvente urgențe?
21:53 dr. Corina Dragu: Depinde de sezon. De exemplu, acum, vara, cele mai frecvente sunt gastroenterocolitele. Deci vin copii foarte deshidratați, care necesită perfuzii, necesită tratament intravenos. Acestea sunt cele mai frecvente vara. Iarna, insuficiențele respiratorii, pneumonii, bronșiolite foarte multe. În principiu, acestea sunt urgențele cele mai des întâlnite.
„Părinții împotriva vaccinurilor” - Cum gestionează situația? 22:25
22:23 dr. Cătălina Voinea: Cum reacționezi sau cum gestionează medicii pediatrii situația în care un copil este nevaccinat și părinții sunt împotriva vaccinului? Un copil are un regim special? Practic, nu este pus în același salon cu ceilalți copii?
22:44 dr. Corina Dragu: Nu, oricum, fiecare are libertatea de a alege. Niciodată părinții care nu și-au vaccinat copiii nu vor fi dați la o parte, sau copiii nevaccinați nu vor fi dați la o parte din acest considerent. Încercăm cât se poate să izolăm anumite afecțiuni, dar, din păcate, nu mereu se reușește, pentru că numărul de paturi este limitat, fluxul de pacienți este foarte mare și de multe ori nu reușim să izolăm atât cât ne-ar plăcea.
Despre îndrumători 23:25
23:19 dr. Cătălina Voinea: În multe din întrebările pe care le-am avut pe Instagram, studenții își făceau griji cum că nu ar avea parte de pregătirea necesară în rezidențiat, ca și cum ar depinde această pregătire, în loc de ei să-și asume această responsabilitate, de îndrumători. Și voiam să te întreb cum sunt îndrumătorii în rezidențiatul pe pediatrie și dacă este important să ai un mentor și în această specialitate.
23:19 dr. Corina Dragu: Da, este important să ai un mentor în această specialitate. E bine să ai un exemplu pe care să-l urmezi, să consideri că în anumite situații aveți același vibe, același...
24:23 dr. Corina Dragu: Da, să fiți pe aceeași lungime de undă. Adică tu să consideri că ești pe aceeași lungime de undă cu un îndrumător. În ceea ce privește implicarea îndrumătorilor în pregătirea rezidenților, aceasta este, cel puțin de doi ani, se țin cursuri pentru rezidenți din anul întâi. Sunt cursuri programate în fiecare săptămână, pe diferite teme, adică sunt diferite subiecte, se țin prezentări, Debate-uri uneori, dar, din păcate, rezidenții nu prea participă la aceste cursuri, deși sunt făcute pentru ei.
Despre Societatea Română de Pediatrie 25:13
25:09 dr. Cătălina Voinea: Aveți cumva și anumite beneficii dacă faceți parte din vreo societate de pediatrie din România? Că, de exemplu, la alte specialități, cum e la dermato, de exemplu, noi avem congrese și congresul practic este plătit, noi ne ducem acolo doar să învățăm și avem și foarte multe beneficii. La pediatrie este cazul, practic, să...
25:09 dr. Corina Dragu: Există Societatea Română de Pediatrie, din care poate face parte orice rezident. Iar ca beneficii pe care le-ai putea avea: poți participa la diferite cursuri, congrese, școli de vară.
25:09 dr. Cătălina Voinea: Deci sunt și la pediatrie. Ai avut vreodată sentimentul că te plictisești în specialitatea asta?
Devine pediatria plictisitoare? 25:55
26:01 dr. Cătălina Voinea: Nu? Că devine totul monoton?
26:03 dr. Corina Dragu: Nu, nu cred că ai putea să te plictisești. Nu, nu am simțit niciodată că mă plictisesc.
26:03 dr. Cătălina Voinea: Cum ar fi dacă...
Despre atestate și supraspecializări 26:14
26:12 dr. Cătălina Voinea: Să zicem că termin rezidențiatul, și sunt curioasă dacă poți să faci anumite atestate sau ceva specializări separate, astfel încât să... atunci când te angajezi, după terminarea rezidențiatului, să poți face mai multe lucruri, și cam ce se îmbină bine cu pediatria.
26:12 dr. Corina Dragu: De exemplu, în timpul programului de rezidențiat nu prea poți face...
26:41 dr. Corina Dragu: În afară de niște cursuri la care participi, prezentări, și atât. La București se țin niște cursuri de specializare, dar sunt doar pentru medicii specialiști, de exemplu, în specializare în ecografie abdominală, diverse cursuri pentru boli respiratorii, dar toate se adresează medicilor specialiști. Ca și rezident nu ai ce să faci ca mai târziu să te ajute extra. Deci faci cei cinci ani de rezidențiat. După cei cinci ani de rezidențiat, dacă ți-a plăcut o anumită ramură, te poți supraspecializa.
27:24 dr. Corina Dragu: Deci poți să-ți alegi gastroenterologie pediatrică, nefrologie, pneumologie, cardiologie, neurologie. Poți să-ți alegi una din aceste ramuri, dar va trebui fie să susții un nou examen de rezidențiat și să obții un loc prin rezidențiat, fie la plată, la taxă, adică va fi doar un concurs de dosare și atât.
27:24 dr. Cătălina Voinea: Eu cel puțin, până să avem podcastul, aveam impresia că termini pediatria generală, odată ce ți-ai la rezidențiat, și după aia te hotărăști în timpul rezidențiatului că îți place mai mult o ramură,
28:05 dr. Cătălina Voinea: cum ai zis tu, gastro pediatrică sau pneumopediatrică și că după aia, după ce termini rezidențiatul și devii specialistul tu practic poți doar să optezi pentru ramura aia și să vezi numai pacienți din ramura aia și tot așa. Dar, de fapt, e necesar să dai din nou examenul de rezidențiat sau să-ți alegi să faci încă o dată rezidențiatul cu plată, ca să poți să activezi pe ramura aceea, să devii din nou rezident pe gastropediatrică sau pneumopediatrică
28:39 dr. Cătălina Voinea: Și m-am întrebat de ce oamenii nu fac asta, de ce rezidenții nu fac asta de la bun început.
28:39 dr. Corina Dragu: De câțiva ani există și posibilitatea de a face rezidențiat sub specialitățile, așa se numesc, subspecialitățile de pediatrie. Dar după ce termini cei 5 ani de gastroenterologie pediatrică, de exemplu, te vei putea angaja undeva doar ca și gastroenterolog pediatru. Deci tu vei putea vedea doar patologie digestivă și atât, vei fi limitat, practic.
29:09 dr. Corina Dragu: Iar dacă vei vrea să mergi, nu știu, să studiezi în străinătate sau îți găsești un post în străinătate, nu se va putea, deoarece nimeni nu recunoaște subspecialitățile de pediatrie. Trebuie să ai cei 5 ani de pediatrie generală plus supraspecializarea pe care ți-o dorești, dacă vei vrea să activezi într-una din acestea.
29:09 dr. Cătălina Voinea: Cât timp lucrezi ca rezident în spital?
Despre angajare la privat în timpul rezidențiatului 29:34
29:39 dr. Cătălina Voinea: ai cumva șansa să lucrezi și la privat? Ai voie? Ai, adică ai putea să mergi și să vezi, tot pe bază să înveți, practic.
29:39 dr. Corina Dragu: Da, să înveți, dar să te angajezi propriu-zis, să primești un salariu, e un pic mai complicat.
29:39 dr. Cătălina Voinea: Poate rezidenții din anii mari, care sunt deja înscriși în Colegiul Medicilor, care poate ar putea, da, când există un deficit, unele clinici acceptă și rezidenți în ultimul an, așa, pe post, ca să colaboreze cu ei.
29:39 dr. Corina Dragu: Da, de colaborat, dar e mai complicat, totuși. Nu-și asumă nimeni să răspundă pentru tine ca rezident. Ca rezident nu ai drept de liberă practică. Tot timpul va fi un...
Oportunități de angajare după finalizarea rezidențiatului 30:36
30:30 dr. Corina Dragu: Trebuie să ai un îndrumător care răspunde pentru ceea ce faci.
30:30 dr. Cătălina Voinea: Și ce se întâmplă după ce terminăm rezidențiatul? Cam ce oportunități de angajare există?
30:42 dr. Corina Dragu: Pentru pediatrie există multe oportunități. Pediatria este una din specialitățile deficitare din România. Și nu cred că există cineva care a terminat rezidențiatul de pediatrie și nu și-a găsit un loc de muncă. E drept că în orașele mari este un pic mai greu de ajuns, dar există oportunități în orașe mai mici, în provincie, de exemplu. Se caută. De asemenea, la privat, cine-și dorește să lucreze în privat, să ofere consultații, se poate. Deci există șanse. Adică nu este o specialitate unde rămâi pe drumuri după ce termini rezidențiatul.
30:42 dr. Cătălina Voinea: Să zicem că
Cum te menții la curent cu tot ce este nou? 31:30
31:30 dr. Cătălina Voinea: sunt foarte mulți care vor să-și aleagă pediatria, însă se întreabă dacă își vor permite să stea la curent cu tot ce este nou, dacă mereu vor trebui să-și cumpere cele mai noi cărți actualizate, sau practic poți să îți iei informația necesară și să te pregătești pentru examenul de specialist citind studii, sau dacă sunt ceva tips and tricks, poate le-ai întâlnit tu, astfel încât să rămâi într-adevăr la curent cu tot ce este nou.
31:30 dr. Corina Dragu: Da, există posibilitatea asta.
32:05 dr. Corina Dragu: De exemplu, există ghiduri de pediatrie, și europene, și câteva tratate scrise chiar de medici și profesori din România, pe care le pot utiliza chiar și pentru pregătirea examenului de rezidențiat. Dar, de asemenea, cel puțin rezidenții din București au acces la biblioteca facultății, primesc un user, o parolă, au acces la cele mai noi jurnale. Dacă îți dorești, desigur, există posibilitatea asta să ai UpToDate. Da, primești la fel user, parolă, ai UpToDate. Dacă vrei să citești și să te ții la curent, să fii la curent cu tot ce e nou, nu se poate.
32:05 dr. Cătălina Voinea: Da, super, trebuie doar să vrei, ajutați suntem.
Minusuri și provocări în pediatrie? 32:55
32:52 dr. Cătălina Voinea: Ai menționat, când te-am întrebat de specialitate, de ce ți-ai ales-o, ai zis că singurul minus ar fi părinții. Dar, pe lângă ei, mai sunt și alte provocări cu care te-ai întâlnit, de care te-ai lovit pe parcursul rezidențiatului pe pediatrie?
32:52 dr. Corina Dragu: Nu, nu, în afară de singurul, mă rog, a fost un minus la început, pe care ulterior am reușit să-l gestionez. Am învățat să-l gestionez, ăsta e răspunsul corect, am învățat să-l gestionez. Dar în rest nu am avut conflicte.
33:27 dr. Corina Dragu: Pentru mine rezidențiatul a decurs foarte bine, cu excepția perioadei de pandemie, care consider eu că mi-a știrbit cam mult din pregătire.
33:27 dr. Cătălina Voinea: Ca tuturor.
33:27 dr. Corina Dragu: Da, da, acela a fost un mare minus, din păcate.
33:27 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine consideri tu că nu e potrivită pediatria?
33:27 dr. Corina Dragu: Pentru o persoană care nu este calmă, nu e răbdătoare, care nu știe să asculte, care poate nu e dispusă uneori să mai dea în mintea copiilor.
Este pediatria potrivită și pentru bărbați? 34:01
33:58 dr. Cătălina Voinea: Sunt curioasă dacă, uite, de exemplu, am observat că bărbații sunt reticenți în a-și alege specialitatea de pediatrie, pentru că consideră că aceasta este potrivită mai mult unei femei.
33:58 dr. Corina Dragu: Țin să te contrazic aici, pentru că în ultimii ani se pare că băieții sunt foarte interesați de pediatrie. Deci eu chiar am mulți colegi bărbați care și-au ales pediatrie
33:58 dr. Cătălina Voinea: Foarte tare!
33:58 dr. Corina Dragu: Da, și chiar pare că se descurcă bine.
33:58 dr. Cătălina Voinea: Ce tare! Văzusem acum recent un studiu care zicea că tații care sunt mileniali, din perioada noastră,
34:38 dr. Cătălina Voinea: petrec din ce în ce mai mult timp cu copiii, spre deosebire de părinților
34:38 dr. Corina Dragu: Da.
34:38 dr. Cătălina Voinea: Și tu, cum ai zis acum, că își aleg până și pediatria tot mai mulți, mi se pare un lucru wow și de apreciat.
34:38 dr. Corina Dragu: Da, am observat asta, mulți tătici care vin cu copiii la spital și care știu atât de multe informații despre copiilor Uneori chiar am întâlnit cazuri când tatăl o corecta pe mamă: nu este așa, cum zic eu.
35:04 dr. Cătălina Voinea: Dar există posibilitatea, practic, de exemplu, dacă se îmbolnăvește copilul și vine la spital și are nevoie de internare, să rămână cu tatăl, și nu cu mama?
35:04 dr. Corina Dragu: Sigur că da.
35:04 dr. Cătălina Voinea: Și există saloane speciale, adică să nu pui mamă cu tată, cu copii diferiți
35:04 dr. Corina Dragu: Repet, încercăm pe cât se poate să nu avem situații de genul acesta, dar se poate. Da, mai sunt și cazuri când da eu tată într-un salon cu alte mame.
Pediatrie vs. celelalte specialități 35:34
35:32 dr. Cătălina Voinea: Cam pentru colegii noștri care sunt medici pe alte specialități, ce îți dorești tu, practic, să cunoască ei despre pediatrie și despre munca ta ca pediatru, munca tuturor medicilor rezidenți de pediatrie, astfel încât să știe și să ia în vedere, astfel încât să existe o colaborare mai bună
35:32 dr. Corina Dragu: În primul rând, trebuie să înțeleagă că copilul nu este un adult în miniatură. E cu totul și cu totul altceva.
36:05 dr. Corina Dragu: În micile mele colaborări cu medici adulți, la care am apelat pentru anumite sfaturi între ale pediatriei, relația a fost foarte bună, au fost foarte deschiși, și chiar ei cred că au impresia despre noi așa, că ne jucăm cu niște păpușele acolo, e ceva drăguț ce facem.
36:05 dr. Cătălina Voinea: Pentru tine care e cea mai mare satisfacție?
Cea mai mare satisfacție în specialitate? 36:30
36:34 dr. Corina Dragu: Să văd că un copil care vine la spital și care este lat, efectiv, pleacă alergând, țipând, jucându-se, și care vine și mă îmbrățișează și îmi face desene, asta e foarte drăguț.
36:34 dr. Cătălina Voinea: Ce drăguț!
Planurile de viitor ale dr. Corina Dragu 36:51
36:48 dr. Corina Dragu: Da, chiar e simpatic.
36:48 dr. Cătălina Voinea: Aș vrea să îți pun acum o întrebare pentru tine ca om, ca și doctor: ce planuri ai tu pe viitor în lumea pediatriei, dacă poți să ne spui?
37:06 dr. Corina Dragu: Eu urmează să susțin examenul de specialitate în curând. Aștept să văd ce se întâmplă, cum o să termin această perioadă cu atât de mult stres și atât de aglomerată. Îmi doresc ca pe viitor să rămân într-un spital public, să reușesc să văd cât mai multă patologie, să mă familiarizez și mai mult cu patologia copilului. Ulterior, după ce o să consider că... bine, niciodată nu o să fie suficient.
37:44 dr. Corina Dragu: Când o să consider că mi-a ajuns, mi-ar plăcea să mă retrag într-un cabinet al meu și să fiu pe cont propriu. Cam astea ar fi planurile în linii mari pentru viitor.
37:44 dr. Cătălina Voinea: Oricum, din ceea ce spui, mi se pare că, așa cum ai și menționat, pediatria bifează foarte multe lucruri, astfel încât să poți să fii flexibil cu orice plan de viitor pe care l-ai avea.
37:44 dr. Corina Dragu: Da.
37:44 dr. Cătălina Voinea: Și ăsta e un lucru pe care chiar ar putea să-l ia în considerare cei care se gândesc să urmeze pediatria.
38:16 dr. Corina Dragu: Da, da, este un lucru, eu cel puțin la asta m-am gândit în anul 6, când am terminat și mi-am ales specialitatea. Așa am făcut, mi-am pus pe o listă pro și contra. Aveam și eu mai multe specialități pe listă, dar ușor le-am eliminat și am rămas cu pediatria, care, din punctul meu de vedere, a bifat cele mai multe lucruri la care eu țineam.
Sfaturi pentru cei ce vor pediatrie la rezidențiat 38:40
38:39 dr. Cătălina Voinea: Noi mai avem, practic, o singură întrebare pentru tine, și anume: care este cel mai important sfat pe care l-ai dat unui absolvent de facultate care își dorește pediatria?
38:39 dr. Corina Dragu: L-aș sfătui să o ia încet. Să nu pună atât de multă presiune, să se streseze de anumite aspecte, că nu știe un anumit lucru, că nu știe să pună un tratament sau nu știe o anumită boală.
39:12 dr. Corina Dragu: La început nu a văzut pacienți, nu a intrat în contact cu pacienți, pentru că în timpul facultății, la stagiul de pediatrie, prea puțin ne dăm seama de cum stă treaba în realitate. L-aș sfătui să stea pe lângă medicii rezidenți mai mari, să întrebe tot timpul când e nevoie de ceva, când nu știe ceva, să întrebe tot timpul.
39:39 dr. Corina Dragu: Da, asta aș sfătui un rezident de an mic să facă: să stea pe lângă un rezident mai mare și tot timpul să întrebe: dar de ce facem asta, când trebuie să facem anumite... Și pe lângă medicul rezident și, desigur, pe lângă medicul cu care lucrează la salonul respectiv, sau depinde cum se organizează fiecare secție. administrative țin de bucătăria fiecărui spital, iar cu ele se vor obișnui pe parcurs.
Idei de final 40:15
40:13 dr. Cătălina Voinea: Vrem să-ți mulțumim că ai venit până aici, și ceea ce observ este că noi, cel puțin, ne bucurăm foarte mult atunci când avem invitați care, după ce au dat examenul de rezidențiat, au făcut așa o analiză interioară și au observat ei de la ce sunt buni, la ce nu sunt buni, ce știu să facă și ce nu știu, cum sunt ei ca și personalitate.
40:35 dr. Cătălina Voinea: Și ajungem să cunoaștem oameni ca și tine, care se vede de la o poștă că și-au ales ceva ceea ce se pliază pe ei ca și oameni. Și vrem să te felicităm că ai făcut alegerea asta și, mai ales fiindcă urmează să dai examenul de specialist, să-ți urăm mult succes pe viitor. Și sperăm să ne auzim, mai ales dacă ai și el planuri de o altă specialitate, să vedem cum este rezidențiatul și pe cealaltă specialitate, dacă vrei să ne mai vizitezi.
40:35 dr. Corina Dragu: Cu mare drag!
