Grile-Rezidentiat.ro Toate specialitățile Platforma de grile →

Medicină · Date solide

Rezidențiatul de Pediatrie — cum e, realist

Varianta fără poleială despre rezidențiatul de Pediatrie: cui i se potrivește (și cui nu), cum îl descriu rezidenții reali (n=64), pragul național de intrare pe 5 ani și 2 episoade de podcast cu specialiști.

Medicină

Rezidențiat pe Pediatrie — cum e, realist

Date solide

Cui i se potrivește

Ți se potrivește dacă ai răbdare, empatie și te descurci să comunici cu copilul și cu părintele deopotrivă. Vezi un spectru larg de patologie, cu 2–4 gărzi/lună.

Cui nu prea i se potrivește

Mai puțin pentru cine n-are răbdare cu părinți anxioși. Și de știut: ca să te subspecializezi (cardiologie ped., neurologie ped. etc.) faci, practic, un al doilea rezidențiat.

🗣️ Vocea rezidenților · studiul „Împreună creăm medici de succes” (2021; eșantion mic per specialitate — orientativ) · 96% ar alege din nou aceeași specialitate
„Oricât de grea ar fi ziua, un zâmbet de copil îți readuce zâmbetul pe buze.”

Ce le place: să lucreze cu copiii, vindecările lor spectaculoase și rapide, sinceritatea lor, atmosfera caldă de pe secție și recunoștința părinților.

Ce-i frustrează: comunicarea dificilă cu unii părinți, gărzile pline și epuizante, scriptologia, sporul mic și cazurile grave care nu pot fi salvate.

Sfatul lor: alege pediatria doar dacă îți plac cu adevărat copiii, înarmează-te cu răbdare și fă practică pe o secție înainte.

📊 Cum o descriu rezidenții · studiul „Experiențe în Rezidențiat” · n=64 răspunsuri pe această specialitate
Satisfacție generală (mare = bine)3.6/7
Calitatea îndrumării (mare = bine)3.0/7
Atmosfera de lucru (mare = bine)3.5/7
Gărzi — cât de adecvate ca număr (mare = bine)3.5/7
Program — cât de rar stai peste ore (mare = bine)3.7/7
Volum zilnic — cât de sustenabil (mare = bine)4.5/7
Și-ar recomanda rezidențiatul? 4.6/10

„Ar alege din nou” (mai sus) vizează specialitatea (2021); nota /10 vizează programul de rezidențiat în care s-au format (2025).

Toate pe scala 1–7, unde mai mare = mai bine (inclusiv volumul de muncă: gărzi adecvate, rar peste program, volum sustenabil). Cifre descriptive, nu garanții — corelație ≠ cauzalitate. Poți citi comentarii reale de la medici, pe specialitatea aceasta, în studiul în derulare „Experiențe în Rezidențiat” (necesită cont pe grile-rezidentiat.ro).

🎧 Vizionează un episod de podcast cu un medic rezident pe această specialitate
  • dr. Corina Dragu — episodul #67YouTube
  • dr. Alexandra Lațcu — episodul #16YouTube
Citește transcrierea ↓
📈 Pragul național de intrare în rezidențiat · stabil, +2 pct (2021→2025)
58557262760258720212022202320242025
587în 2025 · pe 5 ani: 572–627. „Național” = cel mai mic punctaj de admitere pe centre în anul respectiv (categoria „pe post” nu e inclusă)

Relativ stabilă pe 5 ani.

Vezi pe oraș, pe ani → g-rezi.ro/trends
Mai multe: date de pregătire, fapte verificate, potrivire

Profilul spre care înclină specialitatea

  • Mod de gândire: la mijloc, echilibrat
  • Acțiune vs. reflecție: înclină spre gândire și diagnostic, mai mult decât manualitate
  • Toleranță la incertitudine: la mijloc, echilibrat
  • Contact uman: înclină spre contact direct, continuu, cu pacientul
  • Stil de viață: la mijloc, echilibrat

Orientativ, din logica de potrivire a testului — nu un verdict.

Date de pregătire

  • Durată de pregătire: 5 ani
  • Tip de specialitate: clinică
  • Spor de specialitate: până la 75%, nivelul efectiv se stabilește per spital
  • Locuri la concurs (nov. 2025): 152 (sursă)
  • Recunoaștere în UE: da, automată (Directiva 2005/36/CE)

Fapte verificate despre pregătire și practică

Deficitară 2025 — rezidențiat pe post și în centre universitare

  • Atestate dedicate pediatrilor: endoscopie digestivă pediatrică (4 luni; 4 centre) și alergologie-imunologie pediatrică (3 luni; 3 centre); somnologia e deschisă și pediatrilor. (sursă)
  • Examen european de board EBP-EAP (online, CESMA/UEMS), accesibil după 30–36 luni de pregătire. (sursă)
  • Pentru supraspecializare pe organ la copil există 7 rezidențiate pediatrice separate (cardio, gastro, nefro, neuro, onco-hemato, pneumo, psihiatrie pediatrică). (sursă)

Examenele europene de board sunt certificări suplimentare — nu înlocuiesc examenul național de specialist.

🔗
Ultimul punctaj de intrare la Pediatrie: 587 (2025).
Locul tău se decide la concurs — punctul tău de start e azi.
Începe pregătirea cu grile →

Din podcast: „Rezi pe Pediatrie” — transcrieri complete

2 episoade · transcrieri editate (clean verbatim) după înregistrarea audio · actualizat la

Alege un episod ca să citești transcrierea.

Rezi pe Pediatrie · Episodul #67

dr. Corina Dragu — medic rezident pe specialitatea pediatrie în anul 5 la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” (la data înregistrării)

Gazdă
dr. Cătălina Voinea
Publicat
Durată

YouTube (filă nouă)Spotify (filă nouă)Podbean (filă nouă)

Din descrierea episodului: dr. Corina Dragu - Medic rezident pe specialitatea pediatrie în anul 5 la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, absolvent UMF Carol…

Experiențe și opinii personale ale invitatului, la data înregistrării (episod publicat în septembrie 2023). Nu sunt recomandări medicale. Transcriere editată după audio; poate conține erori — semnalează o eroare. „[neclar]” marchează un fragment pe care nu l-am putut desluși din înregistrare.

Pe scurt

  • Apoi m-am gândit: pediatrie. E o specialitate care depinde de spital, adică voi avea tot timpul nevoie de un spital unde să profesez, sau aș putea să am un cabinet al meu, să lucrez undeva în privat. 07:40
  • La pediatrie e un pic diferit anamneza față de anamneza adulților, pentru că trebuie să afli date despre naștere, despre cum a decurs copilăria, ce boli a mai avut pacientul, dacă se știe cu ceva, dacă urmează tratamente pentru boli cronice, deci trebuie un pic insistat pe partea aceasta, iar asta necesită timp… 16:02
  • L-aș sfătui să stea pe lângă medicii rezidenți mai mari, să întrebe tot timpul când e nevoie de ceva, când nu știe ceva, să întrebe tot timpul. 39:12
Transcrierea completă (25 de capitole · 5.352 de cuvinte)

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: În călătoria cunoașterii, obstacolele sunt o constantă. Așa cum voi, studenții de anul 6 sau absolvenții de Medicină, vă confruntați cu provocările intense ale procesului de învățat pentru rezidențiat, și noi, echipa acestui podcast, am întâlnit propriile noastre obstacole. Recent, am fost nevoiți să ne mutăm din vechiul nostru studio într-un timp incredibil de scurt. Dincolo de componenta logistică, schimbarea a fost dificilă și pentru că vechiul studio era, și este, locul unde am început proiectul și eram legați de locul acela prin mai mult decât un contract.

00:38 dr. Cătălina Voinea: Dar, ca orice provocare, aceasta ne-a oferit o nouă perspectivă și o oportunitate de a fi creativi. Momentan, înregistrăm podcastul la etajul 2 al unei clinici medicale, loc care ne amintește constant de pasiunea și dedicarea medicilor. Așadar, prin adaptare, inovație și persistență, vom continua să vă arătăm poveștile fascinante ale celor care trec zilnic prin obstacole pentru a deveni cei mai buni în domeniul lor. Astăzi discutăm cu medicul rezident Corina Dragu despre cum este rezidențiatul pe pediatrie. Să-i dăm drumul!

Intro dr. Corina Dragu 01:10

01:11 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Corina! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Vreau să-ți mulțumesc în numele întregii echipe că ai avut inițiativa sau, nu știu, că practic pur și simplu ne-ai acceptat nouă invitația, să bați drumul de la București până la Craiova și să vii și să ținem interviul live. Adică ne bucurăm de fiecare dată când invitații noștri chiar depun așa un efort să vină și să facă episodul cât mai autentic, și nu să stăm pe Zoom și să vorbim, și de aceea vreau să te felicit și să-ți urez bun venit!

01:11 dr. Corina Dragu: Mulțumesc, și eu vreau să vă mulțumesc pentru invitație! Sper să vă placă ce urmează să vă povestesc despre experiența mea cu pediatria!

Despre primii ani de facultate 02:00

02:01 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi să ne întoarcem un pic așa în timp, și în primul tău an de facultate, îți mai aduci aminte cam ce medic îți doreai să devii? Că toată lumea are așa câte o idee atunci când intru vreau să mă fac chirurg, da, sau vreau să mă fac, nu știu ce, diagnostician. Și dacă asta îți doreai și atunci sau, dacă nu, ce specialitate preferai?

02:23 dr. Corina Dragu: Trebuie să recunosc că încă din liceu, de când am început să cochetez cu ideea de a urma Facultatea de Medicină, mă cam enervau colegii care se uitau la Doctor House și toți se visau mari medici, chirurgi, și chiar am evitat să urmăresc seriale de genul. Mă enervau pur și simplu și am zis că nu, eu o să urmez Facultatea de Medicină pentru că îmi place foarte mult să învăț.

02:53 dr. Corina Dragu: Îmi plăcea foarte mult să învăț, să învăț lucruri noi, eram curioasă, să știu cât mai multe, și am zis: de ce nu? Dacă se poate continua cu facultatea de medicină, care durează atât de mulți ani, iată că ăsta e drumul pe care pot să-l aleg ca să-mi continui eu învățatul. Și în anul întâi, când am intrat, eram un pic cam speriată, nu știam exact la ce să mă aștept. Chiar nu aveam așa informații despre facultatea de medicină, despre cum sunt cursurile.

03:26 dr. Corina Dragu: A fost un mic șoc la început, când am văzut că nu mai seamănă cu nimic cu viața din liceu. Cursurile erau opționale, când am văzut că nu trebuie să mergi la fiecare curs, să nu se pun absențe. Dar ușor, ușor m-am adaptat, am început să învăț cum stă treaba pe acolo și am învățat la fiecare materie. Asta era un pic surprinzător și pentru mine, că îmi plăcea să învăț din fiecare câte ceva.

04:00 dr. Corina Dragu: Nu m-am dus țintit pe o anumită specialitate, dar poate un pic, să zic, cochetam cu ideea de medicină de urgență, că mi se părea mie că a fi medic de medicină de urgență, acela este adevăratul medic, care știe să acționeze la momentul oportun și să salveze vieți. Dar recunosc că ideea asta s-a stins pe parcursul facultății, când am văzut exact ce presupune, pentru că în timpul facultății, pardon, eu mi-am desfășurat stagiul de practică în fiecare vară. Mergeam la spitalul de urgență din orașul de unde eram eu și vedeam diverse situații și am considerat că nu este pentru mine și nu aș putea să fac față unei specialități de genul acesta.

De ce și-a ales pediatria? 04:51

04:51 dr. Cătălina Voinea: Și cum ai ajuns să realizezi că pediatrie cea potrivită pentru tine?

04:55 dr. Corina Dragu: Trebuie să recunosc că, în momentul în care mi-am ales, după ce am susținut examenul de rezidențiat, să începem așa, am reușit să obțin o notă destul de bună, încât să-mi permită să-mi aleg cam orice aș vrea. În momentul ăla chiar a fost greu, pentru că nu știam exact ce să aleg. Putând să-mi aleg cam ce vreau, a fost o problemă. Și am încercat să-mi fac eu un top cu ce mi-a plăcut în facultate, cu ce consider eu că aș putea să fac pe viitor.

05:34 dr. Corina Dragu: Consider că e bine să te cunoști un pic înainte de a-ți alege meseria. Asta se aplică în orice altă meserie, nu doar în medicină. Să știi un pic, să-ți știi care sunt limitele, să știi: uite, pot să fac asta, asta nu aș putea să fac. De exemplu, eu am exclus din start o specialitate chirurgicală, pentru că mi-am dorit de la început să am o familie și să pun pe primul plan familia. Nu mi-ar fi plăcut să-mi petrec viața în spitale și așa am exclus orice specialitate chirurgicală. Apoi, în timpul facultății, mi-au plăcut mai toate materiile.

06:19 dr. Corina Dragu: De exemplu, prin anul 3, cochetam cu ideea de medicină, de anatomie patologică. Chiar eram ferm convinsă că îmi voi alege medicină, pardon, anatomia patologică. Mi-am făcut licența, eram entuziasmată că asta voi face eu de aici încolo. Ulterior, în anul 6, când am avut stagiul de medicină legală și am văzut că, totuși, chiar, pentru că anatomia patologică include și câteva stagii la morgă, am zis că asta n-aș putea să fac, totuși, eu sunt o fire un pic mai sociabilă, mi-ar plăcea să văd pacienții.

07:02 dr. Corina Dragu: Mi-am dat seama, cumva, că partea clinică e cea care mă atrage mai mult. Iar la pediatrie am ajuns să îmi plăcea din facultate. În facultate am avut un stagiu foarte drăguț la un spital mare din București, unde cazuistica era interesantă. Mi-a plăcut faptul că copiii sunt drăgălași și inocenți, îți dau un vibe bun, față de un adult care, cel puțin mie, nu mi-aducea aceeași satisfacție.

07:40 dr. Corina Dragu: Și când am ales pediatrie, am făcut așa un top pro și contra și m-am gândit: păi, să vedem pediatrie ce înseamnă. Înseamnă că voi lucra cu copiii. Eu sunt o fire mai veselă, îmi place să mă mai prostesc uneori, mă potrivesc bine în tabloul ăsta. Apoi m-am gândit: pediatrie. E o specialitate care depinde de spital, adică voi avea tot timpul nevoie de un spital unde să profesez, sau aș putea să am un cabinet al meu, să lucrez undeva în privat.

08:11 dr. Corina Dragu: Adică îmi oferă o anumită flexibilitate. Și desigur că a bifat și acest punct. Da, m-am gândit la timpul liber. Că mie îmi place să călătoresc, îmi place să am timp pentru mine, să citesc, să mă ocup și de hobby-urile mele, să îmi petrec tot timpul în spital. Am considerat că, da, îmi poate oferi și această parte. Da, și această libertate. Și, din nou, copiii sunt drăguți, sunt inocenți. Singurul minus, așa, erau părinții. Pentru asta am fost la început un pic în dubii. M-am gândit că va fi un pic complicat cu ei, vor fi dificili.

08:11 dr. Cătălina Voinea: Și cum ți s-a schimbat?

08:57 dr. Corina Dragu: Până acum nu am avut nicio problemă cu... Adică nu am avut conflicte cu părinții. Important e să înțelegi că nu vin de plăcere la spital. Sunt îngrijorați pentru copilul lor. Consideră că ei sunt îngerul lor păzitor. Ei trebuie să-i facă dreptate și să...

09:21 dr. Corina Dragu: Da, de asta uneori părinții au o anumită atitudine. Dar, personal, eu nu am avut probleme cu părinții. Nu am avut conflicte. Dacă li se explică bine patologia copilului, de ce s-a întâmplat asta, ce trebuie să facă acasă, cum trebuie să se comporte de aici încolo, cred că se poate. Adică comunicarea este cheia. Am întâlnit.

Primul an de rezidențiat 09:49

09:50 dr. Cătălina Voinea: În primul tău an de rezidențiat, cam ce te-a marcat așa? Ce-ți mai amintești? Și dacă există anumite lucruri pe care ai fi vrut să le știi înainte și nu ți le-a spus nimeni?

10:03 dr. Corina Dragu: În primul an de rezidențiat a fost așa, un pic, momentul când am întâlnit pacientul și trebuia să mă ocup eu de el. Adică eu trebuia să iau decizii, ce facem mai departe cu el. Plus gărzile, pentru că încă din anul întâi am avut gărzi, două, trei gărzi pe lună. Gărzile de 24 de ore erau, încă sunt, destul de epuizante.

10:33 dr. Corina Dragu: Era foarte greu pe parcursul nopții și apoi dimineața să reușești să vorbești. Uneori nu-mi veneau cuvintele, aveam blank total. Nu reușeam să leg două cuvinte să explic ceva părinților. Iar ei, bineînțeles, nu înțeleg că tu ești acolo de 24 de ore și... ceva mai dă cu virgulă. Exact. Tu trebuie să fii acolo, să fii coerent și să le explici ce probleme sunt.

Ce sfaturi și-ar da în primul an de rezi? 11:08

11:08 dr. Cătălina Voinea: Cam ce sfaturi ți-ai da ție, ca și rezident anul întâi, astfel încât să-ți mai iei așa din emoții și din panică? Mă gândesc că toată lumea trece prin acele momente în care știi că responsabilitatea acum la tine și nu știi încă o să te duci.

11:08 dr. Corina Dragu: Cred că mi-aș spune să nu mai fiu așa stresată, dar să încerc să las lucrurile să curgă și să nu mai pun așa multă presiune pe mine, că trebuie să fac acum lucrul ăsta, că de mine depinde viața cuiva.

11:42 dr. Corina Dragu: Ca și rezident de anul întâi și rezident de an mic, chiar și rezident până în anul cinci, nu, viața cuiva nu depinde chiar doar de tine. Ești într-un spital, sunt colegi, este o întreagă echipă, nu o să se întâmple nimic tragic dacă nu ești tu acolo.

11:42 dr. Cătălina Voinea: Și e omenește, practic, să greșești, atâta timp cât, cum zici tu, nu pui viața unui pacient în pericol; până la urmă, din greșeli se învață, nu?

11:42 dr. Corina Dragu: Da, așa este. Dar dacă ar fi să-mi dau un sfat, acesta ar fi să încerc să nu mai pun așa multă presiune.

11:42 dr. Cătălina Voinea: Dacă stai să te gândești cam...

Cum i s-a schimbat viața odată cu rezidențiatul pe pediatrie? 12:22

12:23 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare că ți s-a transformat ție viața de când ești medic pe această specialitate?

12:28 dr. Corina Dragu: Am devenit mult mai calmă. Da, sunt foarte calmă, am învățat să ascult. Înainte eram o fire foarte energică, nu aveam răbdare să ascult nimic, dar acum am învățat să dau importanță lucrurilor acestora.

12:28 dr. Cătălina Voinea: Dacă tot ai zis că transformarea ta a venit prin faptul că ești mult mai calmă și mai răbdătoare, sunt curioasă dacă, practic,

13:03 dr. Cătălina Voinea: pediatria mai exact implică, pe lângă a avea grijă de copii, dacă trebuie să faci o oarecare exercițiu cu tine, astfel încât să știi să calmezi și copilul, și părinții, și astfel încât să nu iei acasă și toată încărcătura asta.

13:03 dr. Corina Dragu: Da, cu siguranță, da. De exemplu, un consult cu un copil care nu este cooperant, la mine începe de cele mai multe ori cu: haide să încercăm să, uite, o consultăm întâi pe mami, și prin puterea exemplului: uite, o consultăm pe mami,

13:40 dr. Corina Dragu: o să vezi că nu se întâmplă nimic, e totul în regulă, înțelege, nu înțelege, mai ales copiii în jurul vârstei de 2-3 ani sunt foarte greu de, e greu de cooperat cu ei, dar de cele mai multe ori reușesc să-i acaparez, mai ascultăm și păpușica și ursulețul, mă joc un pic cu ei. Faptul că am specialitatea asta mi-a permis cumva să am multe materiale, jucării după mine, tot timpul papuci cu Mickey Mouse, bluze, fel de fel, cu maimuțoi și cu diverse personaje din desene animate, și asta îi mai atrage uneori.

Ce atrubuții are un medic rezident pediatru? 14:29

14:29 dr. Cătălina Voinea: Cam care sunt atribuțiile unui rezident, trecând peste făcut foi și anamneze? Și, practic, sunt curioasă dacă pe pediatrie este ceva ce trebuie să faci suplimentar sau dacă există ceva ce ți-ai dori, practic, să faci și nu ai voie și, practic, ți-ar ușura oarecum treaba ta de rezident dacă ai interveni mai mult?

14:53 dr. Corina Dragu: Nu cred că există ceva ce ai vrea să faci și nu ai putea să faci. Important e să-ți dorești să faci, că suport vei primi de la coordonatori și îndrumători, vei primi oricând suport. O zi din viața unui rezident se desfășoară, la spitalul unde lucrez eu, de exemplu: programul începe undeva în jurul orei 8, 8 fără un sfert, uneori șapte și jumătate, depinde dacă sunt pacienți care necesită anumite intervenții, sunt programați la anumite intervenții de tipul endoscopii

15:26 dr. Corina Dragu: atunci programul începe un pic mai devreme, pentru că trebuie să mergem cu ei și să îi însoțim la endoscopie. Apoi medicul rezident merge la vizită singur, vede pacienții care s-au internat peste noapte, reia anamneza, antecedentele personale ale pacientului, mult mai amănunțit decât cei care s-au ocupat de pacient în gardă, pentru că în momentul în care internezi un pacient nu ai timp să descoși firul în patru,

16:02 dr. Corina Dragu: dar dimineața, când vine pe secție, tu, ca medic rezident de la salonul respectiv sau al pacientului respectiv, trebuie să faci o anamneză foarte detaliată. La pediatrie e un pic diferit anamneza față de anamneza adulților, pentru că trebuie să afli date despre naștere, despre cum a decurs copilăria, ce boli a mai avut pacientul, dacă se știe cu ceva, dacă urmează tratamente pentru boli cronice, deci trebuie un pic insistat pe partea aceasta, iar asta necesită timp,

16:35 dr. Corina Dragu: iar toate lucrurile astea medicul rezident trebuie să le facă. După ce și-a văzut pacienții, în medie un rezident are în jur de 5-15 pacienți, depinde și câți rezidenți sunt pe secție. Uneori sunt mai mulți rezidenți, deci îți vor reveni mai puțini pacienți. Când sunt puțini rezidenți, de asemenea, vei primi mai mulți pacienți de care va trebui să ai grijă. Verifici analizele lor, iar în momentul în care medicul vine la vizită, medicul cu care lucrezi, îl însoțiește la vizită. Îi se prezintă fiecare pacient în parte, cu motivele pentru care s-a internat, cu antecedente, cu analize, cu rezultatele analizelor pe care le avem până la momentul vizitei.

17:27 dr. Corina Dragu: Apoi, după ce se termină vizita, care durează în general o oră, mai mult de o oră, depinde foarte mult de complexitatea cazului și de numărul de pacienți, Apoi urmează o mică discuție, la care participăm rezidenții cu medicii, despre pacientul pe care îl avem: ce urmează, ce tratament urmează să-i administrăm, ce investigații necesită. Și după această lungă discuție, mai sunt pacienți care vin la spitalizare de zi. Asta presupune pacienți care au fost internați și care vin la reevaluări,

18:12 dr. Corina Dragu: de care tot medicii rezidenți trebuie să se ocupe inițial. Adică se prezintă pacientul respectiv la spital, rezidentul merge, îl întreabă cum a fost, cum i-a fost în timpul acesta, ce a mers bine, ce nu a mers rău, îi face foaia de prezentare, îi scrie analizele care trebuie refăcute.

18:36 dr. Corina Dragu: Apoi din nou vine medicul de pe secție, îl vedem împreună, luăm decizii împreună și pacientul merge acasă. După ce terminăm toate treburile acestea, care durează uneori și până la ora 13, revenim pe secție, ne ocupăm de externările din ziua respectivă sau, dacă nu sunt externări, pregătim externări pentru ziua următoare. Tot timpul apare câte ceva, tot timpul apar probleme pe secții, ceva ce nu merge la un pacient, nu știu, nu apare o reacție adversă la un tratament.

19:24 dr. Corina Dragu: Tot timpul noi trebuie să fim pe secții și să stăm printre pacienți, să vedem ce se întâmplă. Cumva, noi suntem acolo tot timpul. Așa ar fi ideal să se întâmple, să fii tot timpul printre pacienți, în cazul în care se întâmplă ceva și e nevoie. Dar mai sunt momente în care, la fel, tot un spital unde lucrez eu, rezidenții scriu condica de medicație și foaia de alimentație a pacienților, pentru că, față de adulți, copiii au regimuri speciale, trebuie să le scriem mese pe anumite ore, anumite regimuri, deci e un pic diferit față de adulți.

Despre gărzi 20:07

20:08 dr. Cătălina Voinea: Ai zis că aveți și gărzi, plecați de la 2-3 pe lună în anul 1, și apoi crește numărul sau scade numărul?

20:08 dr. Corina Dragu: Rămâne constant, dacă se asigură liniile de gardă, rămâne constant. Dar dacă sunt mai puțini rezidenți, atunci numărul gărzilor va crește. Eu, de exemplu, am pornit de la 3 gărzi pe lună. Iar în prezent, rezidenții de an mic fac 2 gărzi pe lună. În anul 1, rezidenții rămân în prima lună până la ora 10 în gardă, dar după prima lună vor face gărzi complete. Iar gărzi complete înseamnă, în timpul săptămânii, de la ora 14 până la a doua zi la ora 8. Apoi unii rămân pe secție și își vor desfășura în continuare activitatea.

20:57 dr. Cătălina Voinea: Dar nu e obligatoriu?

20:57 dr. Corina Dragu: Este obligatoriu să rămâi după. Adică tu îți cunoști deja pacienții și e bine să-i vezi totul în continuare, deși e greu, pentru că după o gardă de câteva ore, plus nopțile nedormite, dimineața nu mai ești foarte coerent. Dar, din păcate, trebuie să rămâi, să-ți vezi pacienții în continuare și să te ocupi de lucrurile tale. Iar gărzile de weekend sunt de la nouă dimineața până a doua zi la nouă dimineața. Sunt de 24 de ore, complete, 24 de ore, care dimineața te duci și vezi toți pacienții de pe o anumită secție, iar după-amiază revii, faci contravizita, plus internările care au loc în timpul gărzii, care la pediatrie nu sunt deloc puține.

Cele mai frecvente urgențe în gărzi pe pediatrie 21:53

21:53 dr. Cătălina Voinea: Și care sunt cele mai frecvente urgențe?

21:53 dr. Corina Dragu: Depinde de sezon. De exemplu, acum, vara, cele mai frecvente sunt gastroenterocolitele. Deci vin copii foarte deshidratați, care necesită perfuzii, necesită tratament intravenos. Acestea sunt cele mai frecvente vara. Iarna, insuficiențele respiratorii, pneumonii, bronșiolite foarte multe. În principiu, acestea sunt urgențele cele mai des întâlnite.

„Părinții împotriva vaccinurilor” - Cum gestionează situația? 22:25

22:23 dr. Cătălina Voinea: Cum reacționezi sau cum gestionează medicii pediatrii situația în care un copil este nevaccinat și părinții sunt împotriva vaccinului? Un copil are un regim special? Practic, nu este pus în același salon cu ceilalți copii?

22:44 dr. Corina Dragu: Nu, oricum, fiecare are libertatea de a alege. Niciodată părinții care nu și-au vaccinat copiii nu vor fi dați la o parte, sau copiii nevaccinați nu vor fi dați la o parte din acest considerent. Încercăm cât se poate să izolăm anumite afecțiuni, dar, din păcate, nu mereu se reușește, pentru că numărul de paturi este limitat, fluxul de pacienți este foarte mare și de multe ori nu reușim să izolăm atât cât ne-ar plăcea.

Despre îndrumători 23:25

23:19 dr. Cătălina Voinea: În multe din întrebările pe care le-am avut pe Instagram, studenții își făceau griji cum că nu ar avea parte de pregătirea necesară în rezidențiat, ca și cum ar depinde această pregătire, în loc de ei să-și asume această responsabilitate, de îndrumători. Și voiam să te întreb cum sunt îndrumătorii în rezidențiatul pe pediatrie și dacă este important să ai un mentor și în această specialitate.

23:19 dr. Corina Dragu: Da, este important să ai un mentor în această specialitate. E bine să ai un exemplu pe care să-l urmezi, să consideri că în anumite situații aveți același vibe, același...

24:23 dr. Corina Dragu: Da, să fiți pe aceeași lungime de undă. Adică tu să consideri că ești pe aceeași lungime de undă cu un îndrumător. În ceea ce privește implicarea îndrumătorilor în pregătirea rezidenților, aceasta este, cel puțin de doi ani, se țin cursuri pentru rezidenți din anul întâi. Sunt cursuri programate în fiecare săptămână, pe diferite teme, adică sunt diferite subiecte, se țin prezentări, Debate-uri uneori, dar, din păcate, rezidenții nu prea participă la aceste cursuri, deși sunt făcute pentru ei.

Despre Societatea Română de Pediatrie 25:13

25:09 dr. Cătălina Voinea: Aveți cumva și anumite beneficii dacă faceți parte din vreo societate de pediatrie din România? Că, de exemplu, la alte specialități, cum e la dermato, de exemplu, noi avem congrese și congresul practic este plătit, noi ne ducem acolo doar să învățăm și avem și foarte multe beneficii. La pediatrie este cazul, practic, să...

25:09 dr. Corina Dragu: Există Societatea Română de Pediatrie, din care poate face parte orice rezident. Iar ca beneficii pe care le-ai putea avea: poți participa la diferite cursuri, congrese, școli de vară.

25:09 dr. Cătălina Voinea: Deci sunt și la pediatrie. Ai avut vreodată sentimentul că te plictisești în specialitatea asta?

Devine pediatria plictisitoare? 25:55

26:01 dr. Cătălina Voinea: Nu? Că devine totul monoton?

26:03 dr. Corina Dragu: Nu, nu cred că ai putea să te plictisești. Nu, nu am simțit niciodată că mă plictisesc.

26:03 dr. Cătălina Voinea: Cum ar fi dacă...

Despre atestate și supraspecializări 26:14

26:12 dr. Cătălina Voinea: Să zicem că termin rezidențiatul, și sunt curioasă dacă poți să faci anumite atestate sau ceva specializări separate, astfel încât să... atunci când te angajezi, după terminarea rezidențiatului, să poți face mai multe lucruri, și cam ce se îmbină bine cu pediatria.

26:12 dr. Corina Dragu: De exemplu, în timpul programului de rezidențiat nu prea poți face...

26:41 dr. Corina Dragu: În afară de niște cursuri la care participi, prezentări, și atât. La București se țin niște cursuri de specializare, dar sunt doar pentru medicii specialiști, de exemplu, în specializare în ecografie abdominală, diverse cursuri pentru boli respiratorii, dar toate se adresează medicilor specialiști. Ca și rezident nu ai ce să faci ca mai târziu să te ajute extra. Deci faci cei cinci ani de rezidențiat. După cei cinci ani de rezidențiat, dacă ți-a plăcut o anumită ramură, te poți supraspecializa.

27:24 dr. Corina Dragu: Deci poți să-ți alegi gastroenterologie pediatrică, nefrologie, pneumologie, cardiologie, neurologie. Poți să-ți alegi una din aceste ramuri, dar va trebui fie să susții un nou examen de rezidențiat și să obții un loc prin rezidențiat, fie la plată, la taxă, adică va fi doar un concurs de dosare și atât.

27:24 dr. Cătălina Voinea: Eu cel puțin, până să avem podcastul, aveam impresia că termini pediatria generală, odată ce ți-ai la rezidențiat, și după aia te hotărăști în timpul rezidențiatului că îți place mai mult o ramură,

28:05 dr. Cătălina Voinea: cum ai zis tu, gastro pediatrică sau pneumopediatrică și că după aia, după ce termini rezidențiatul și devii specialistul tu practic poți doar să optezi pentru ramura aia și să vezi numai pacienți din ramura aia și tot așa. Dar, de fapt, e necesar să dai din nou examenul de rezidențiat sau să-ți alegi să faci încă o dată rezidențiatul cu plată, ca să poți să activezi pe ramura aceea, să devii din nou rezident pe gastropediatrică sau pneumopediatrică

28:39 dr. Cătălina Voinea: Și m-am întrebat de ce oamenii nu fac asta, de ce rezidenții nu fac asta de la bun început.

28:39 dr. Corina Dragu: De câțiva ani există și posibilitatea de a face rezidențiat sub specialitățile, așa se numesc, subspecialitățile de pediatrie. Dar după ce termini cei 5 ani de gastroenterologie pediatrică, de exemplu, te vei putea angaja undeva doar ca și gastroenterolog pediatru. Deci tu vei putea vedea doar patologie digestivă și atât, vei fi limitat, practic.

29:09 dr. Corina Dragu: Iar dacă vei vrea să mergi, nu știu, să studiezi în străinătate sau îți găsești un post în străinătate, nu se va putea, deoarece nimeni nu recunoaște subspecialitățile de pediatrie. Trebuie să ai cei 5 ani de pediatrie generală plus supraspecializarea pe care ți-o dorești, dacă vei vrea să activezi într-una din acestea.

29:09 dr. Cătălina Voinea: Cât timp lucrezi ca rezident în spital?

Despre angajare la privat în timpul rezidențiatului 29:34

29:39 dr. Cătălina Voinea: ai cumva șansa să lucrezi și la privat? Ai voie? Ai, adică ai putea să mergi și să vezi, tot pe bază să înveți, practic.

29:39 dr. Corina Dragu: Da, să înveți, dar să te angajezi propriu-zis, să primești un salariu, e un pic mai complicat.

29:39 dr. Cătălina Voinea: Poate rezidenții din anii mari, care sunt deja înscriși în Colegiul Medicilor, care poate ar putea, da, când există un deficit, unele clinici acceptă și rezidenți în ultimul an, așa, pe post, ca să colaboreze cu ei.

29:39 dr. Corina Dragu: Da, de colaborat, dar e mai complicat, totuși. Nu-și asumă nimeni să răspundă pentru tine ca rezident. Ca rezident nu ai drept de liberă practică. Tot timpul va fi un...

Oportunități de angajare după finalizarea rezidențiatului 30:36

30:30 dr. Corina Dragu: Trebuie să ai un îndrumător care răspunde pentru ceea ce faci.

30:30 dr. Cătălina Voinea: Și ce se întâmplă după ce terminăm rezidențiatul? Cam ce oportunități de angajare există?

30:42 dr. Corina Dragu: Pentru pediatrie există multe oportunități. Pediatria este una din specialitățile deficitare din România. Și nu cred că există cineva care a terminat rezidențiatul de pediatrie și nu și-a găsit un loc de muncă. E drept că în orașele mari este un pic mai greu de ajuns, dar există oportunități în orașe mai mici, în provincie, de exemplu. Se caută. De asemenea, la privat, cine-și dorește să lucreze în privat, să ofere consultații, se poate. Deci există șanse. Adică nu este o specialitate unde rămâi pe drumuri după ce termini rezidențiatul.

30:42 dr. Cătălina Voinea: Să zicem că

Cum te menții la curent cu tot ce este nou? 31:30

31:30 dr. Cătălina Voinea: sunt foarte mulți care vor să-și aleagă pediatria, însă se întreabă dacă își vor permite să stea la curent cu tot ce este nou, dacă mereu vor trebui să-și cumpere cele mai noi cărți actualizate, sau practic poți să îți iei informația necesară și să te pregătești pentru examenul de specialist citind studii, sau dacă sunt ceva tips and tricks, poate le-ai întâlnit tu, astfel încât să rămâi într-adevăr la curent cu tot ce este nou.

31:30 dr. Corina Dragu: Da, există posibilitatea asta.

32:05 dr. Corina Dragu: De exemplu, există ghiduri de pediatrie, și europene, și câteva tratate scrise chiar de medici și profesori din România, pe care le pot utiliza chiar și pentru pregătirea examenului de rezidențiat. Dar, de asemenea, cel puțin rezidenții din București au acces la biblioteca facultății, primesc un user, o parolă, au acces la cele mai noi jurnale. Dacă îți dorești, desigur, există posibilitatea asta să ai UpToDate. Da, primești la fel user, parolă, ai UpToDate. Dacă vrei să citești și să te ții la curent, să fii la curent cu tot ce e nou, nu se poate.

32:05 dr. Cătălina Voinea: Da, super, trebuie doar să vrei, ajutați suntem.

Minusuri și provocări în pediatrie? 32:55

32:52 dr. Cătălina Voinea: Ai menționat, când te-am întrebat de specialitate, de ce ți-ai ales-o, ai zis că singurul minus ar fi părinții. Dar, pe lângă ei, mai sunt și alte provocări cu care te-ai întâlnit, de care te-ai lovit pe parcursul rezidențiatului pe pediatrie?

32:52 dr. Corina Dragu: Nu, nu, în afară de singurul, mă rog, a fost un minus la început, pe care ulterior am reușit să-l gestionez. Am învățat să-l gestionez, ăsta e răspunsul corect, am învățat să-l gestionez. Dar în rest nu am avut conflicte.

33:27 dr. Corina Dragu: Pentru mine rezidențiatul a decurs foarte bine, cu excepția perioadei de pandemie, care consider eu că mi-a știrbit cam mult din pregătire.

33:27 dr. Cătălina Voinea: Ca tuturor.

33:27 dr. Corina Dragu: Da, da, acela a fost un mare minus, din păcate.

33:27 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine consideri tu că nu e potrivită pediatria?

33:27 dr. Corina Dragu: Pentru o persoană care nu este calmă, nu e răbdătoare, care nu știe să asculte, care poate nu e dispusă uneori să mai dea în mintea copiilor.

Este pediatria potrivită și pentru bărbați? 34:01

33:58 dr. Cătălina Voinea: Sunt curioasă dacă, uite, de exemplu, am observat că bărbații sunt reticenți în a-și alege specialitatea de pediatrie, pentru că consideră că aceasta este potrivită mai mult unei femei.

33:58 dr. Corina Dragu: Țin să te contrazic aici, pentru că în ultimii ani se pare că băieții sunt foarte interesați de pediatrie. Deci eu chiar am mulți colegi bărbați care și-au ales pediatrie

33:58 dr. Cătălina Voinea: Foarte tare!

33:58 dr. Corina Dragu: Da, și chiar pare că se descurcă bine.

33:58 dr. Cătălina Voinea: Ce tare! Văzusem acum recent un studiu care zicea că tații care sunt mileniali, din perioada noastră,

34:38 dr. Cătălina Voinea: petrec din ce în ce mai mult timp cu copiii, spre deosebire de părinților

34:38 dr. Corina Dragu: Da.

34:38 dr. Cătălina Voinea: Și tu, cum ai zis acum, că își aleg până și pediatria tot mai mulți, mi se pare un lucru wow și de apreciat.

34:38 dr. Corina Dragu: Da, am observat asta, mulți tătici care vin cu copiii la spital și care știu atât de multe informații despre copiilor Uneori chiar am întâlnit cazuri când tatăl o corecta pe mamă: nu este așa, cum zic eu.

35:04 dr. Cătălina Voinea: Dar există posibilitatea, practic, de exemplu, dacă se îmbolnăvește copilul și vine la spital și are nevoie de internare, să rămână cu tatăl, și nu cu mama?

35:04 dr. Corina Dragu: Sigur că da.

35:04 dr. Cătălina Voinea: Și există saloane speciale, adică să nu pui mamă cu tată, cu copii diferiți

35:04 dr. Corina Dragu: Repet, încercăm pe cât se poate să nu avem situații de genul acesta, dar se poate. Da, mai sunt și cazuri când da eu tată într-un salon cu alte mame.

Pediatrie vs. celelalte specialități 35:34

35:32 dr. Cătălina Voinea: Cam pentru colegii noștri care sunt medici pe alte specialități, ce îți dorești tu, practic, să cunoască ei despre pediatrie și despre munca ta ca pediatru, munca tuturor medicilor rezidenți de pediatrie, astfel încât să știe și să ia în vedere, astfel încât să existe o colaborare mai bună

35:32 dr. Corina Dragu: În primul rând, trebuie să înțeleagă că copilul nu este un adult în miniatură. E cu totul și cu totul altceva.

36:05 dr. Corina Dragu: În micile mele colaborări cu medici adulți, la care am apelat pentru anumite sfaturi între ale pediatriei, relația a fost foarte bună, au fost foarte deschiși, și chiar ei cred că au impresia despre noi așa, că ne jucăm cu niște păpușele acolo, e ceva drăguț ce facem.

36:05 dr. Cătălina Voinea: Pentru tine care e cea mai mare satisfacție?

Cea mai mare satisfacție în specialitate? 36:30

36:34 dr. Corina Dragu: Să văd că un copil care vine la spital și care este lat, efectiv, pleacă alergând, țipând, jucându-se, și care vine și mă îmbrățișează și îmi face desene, asta e foarte drăguț.

36:34 dr. Cătălina Voinea: Ce drăguț!

Planurile de viitor ale dr. Corina Dragu 36:51

36:48 dr. Corina Dragu: Da, chiar e simpatic.

36:48 dr. Cătălina Voinea: Aș vrea să îți pun acum o întrebare pentru tine ca om, ca și doctor: ce planuri ai tu pe viitor în lumea pediatriei, dacă poți să ne spui?

37:06 dr. Corina Dragu: Eu urmează să susțin examenul de specialitate în curând. Aștept să văd ce se întâmplă, cum o să termin această perioadă cu atât de mult stres și atât de aglomerată. Îmi doresc ca pe viitor să rămân într-un spital public, să reușesc să văd cât mai multă patologie, să mă familiarizez și mai mult cu patologia copilului. Ulterior, după ce o să consider că... bine, niciodată nu o să fie suficient.

37:44 dr. Corina Dragu: Când o să consider că mi-a ajuns, mi-ar plăcea să mă retrag într-un cabinet al meu și să fiu pe cont propriu. Cam astea ar fi planurile în linii mari pentru viitor.

37:44 dr. Cătălina Voinea: Oricum, din ceea ce spui, mi se pare că, așa cum ai și menționat, pediatria bifează foarte multe lucruri, astfel încât să poți să fii flexibil cu orice plan de viitor pe care l-ai avea.

37:44 dr. Corina Dragu: Da.

37:44 dr. Cătălina Voinea: Și ăsta e un lucru pe care chiar ar putea să-l ia în considerare cei care se gândesc să urmeze pediatria.

38:16 dr. Corina Dragu: Da, da, este un lucru, eu cel puțin la asta m-am gândit în anul 6, când am terminat și mi-am ales specialitatea. Așa am făcut, mi-am pus pe o listă pro și contra. Aveam și eu mai multe specialități pe listă, dar ușor le-am eliminat și am rămas cu pediatria, care, din punctul meu de vedere, a bifat cele mai multe lucruri la care eu țineam.

Sfaturi pentru cei ce vor pediatrie la rezidențiat 38:40

38:39 dr. Cătălina Voinea: Noi mai avem, practic, o singură întrebare pentru tine, și anume: care este cel mai important sfat pe care l-ai dat unui absolvent de facultate care își dorește pediatria?

38:39 dr. Corina Dragu: L-aș sfătui să o ia încet. Să nu pună atât de multă presiune, să se streseze de anumite aspecte, că nu știe un anumit lucru, că nu știe să pună un tratament sau nu știe o anumită boală.

39:12 dr. Corina Dragu: La început nu a văzut pacienți, nu a intrat în contact cu pacienți, pentru că în timpul facultății, la stagiul de pediatrie, prea puțin ne dăm seama de cum stă treaba în realitate. L-aș sfătui să stea pe lângă medicii rezidenți mai mari, să întrebe tot timpul când e nevoie de ceva, când nu știe ceva, să întrebe tot timpul.

39:39 dr. Corina Dragu: Da, asta aș sfătui un rezident de an mic să facă: să stea pe lângă un rezident mai mare și tot timpul să întrebe: dar de ce facem asta, când trebuie să facem anumite... Și pe lângă medicul rezident și, desigur, pe lângă medicul cu care lucrează la salonul respectiv, sau depinde cum se organizează fiecare secție. administrative țin de bucătăria fiecărui spital, iar cu ele se vor obișnui pe parcurs.

Idei de final 40:15

40:13 dr. Cătălina Voinea: Vrem să-ți mulțumim că ai venit până aici, și ceea ce observ este că noi, cel puțin, ne bucurăm foarte mult atunci când avem invitați care, după ce au dat examenul de rezidențiat, au făcut așa o analiză interioară și au observat ei de la ce sunt buni, la ce nu sunt buni, ce știu să facă și ce nu știu, cum sunt ei ca și personalitate.

40:35 dr. Cătălina Voinea: Și ajungem să cunoaștem oameni ca și tine, care se vede de la o poștă că și-au ales ceva ceea ce se pliază pe ei ca și oameni. Și vrem să te felicităm că ai făcut alegerea asta și, mai ales fiindcă urmează să dai examenul de specialist, să-ți urăm mult succes pe viitor. Și sperăm să ne auzim, mai ales dacă ai și el planuri de o altă specialitate, să vedem cum este rezidențiatul și pe cealaltă specialitate, dacă vrei să ne mai vizitezi.

40:35 dr. Corina Dragu: Cu mare drag!

Rezi pe Pediatrie · Episodul #16

dr. Alexandra Lațcu — medic specialist pediatrie (la data înregistrării)

Gazdă
dr. Cătălina Voinea
Publicat
Durată

YouTube (filă nouă)Spotify (filă nouă)Podbean (filă nouă)

Din descrierea episodului: dr. Alexandra Lațcu - medic specialist pediatrie, care a absolvit Facultatea de Medicina din cadrul UMF Târgu Mureș și și-a desfășurat pregătirea din…

Experiențe și opinii personale ale invitatului, la data înregistrării (episod publicat în februarie 2021). Nu sunt recomandări medicale. Transcriere editată după audio; poate conține erori — semnalează o eroare. „[neclar]” marchează un fragment pe care nu l-am putut desluși din înregistrare.

Pe scurt

  • Cred că pediatria e o specialitate care oferă un program destul de lejer, în sensul că, în general, în pediatrie se fac cam două, trei gărzi pe lună. 07:31
  • Deci, cumva, comunicarea trebuie să se desfășoare la un nivel foarte basic, cu foarte multă empatie și răbdare, centrată pe pacient și pe părinte, pentru că asta e cumva o particularitate a acestei specialități: pentru că întotdeauna avem cam doi pacienți la pachet, copilul și părintele. 20:01
  • Și un alt sfat ar fi să meargă cel puțin într-un stagiu în alt centru universitar. 43:27
Transcrierea completă (24 de capitole · 4.541 de cuvinte)

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare! Podcastul Grile-Rezidentiat.ro revine cu un nou episod despre una dintre cele mai cerute specialități, pediatria. Fără să vă mai aburesc, haideți să aflăm împreună cu dr. Alexandra Lațcu cum este această specialitate și ce o face specială. Să-i dăm drumul! Bună, Alexandra, ne bucurăm că ne-ai acceptat invitația și că ai vrut să faci parte din comunitatea Grile-Rezidentiat.ro, să aduci valoare celor care urmează să dea rezidențiatul, mai ales că pediatria a fost, după ce am terminat seria de 15 episoade, pediatria a fost și este în continuare una dintre cele mai cerute, și mulți dintre cei care dau rezi anul ăsta au vrut neapărat să facem un episod și despre pediatrie.

00:41 dr. Cătălina Voinea: Așa că aș vrea să încep prin a te întreba: cum ți-ai dat seama că asta este ceea ce-ți dorești să faci?

De ce și-a ales pediatria 00:48

00:53 dr. Alexandra Lațcu: Da, păi, n-am început medicina neapărat cu gândul acesta de a fi medic pediatru. Am început medicina cu gândul de a-mi alege o specialitate chirurgicală, visam la chirurgie plastică, dar între timp mi-am dat seama că nu îmi place latura aceasta chirurgicală, și într-un stagiu Erasmus, în care am făcut și pediatria, acolo mi-am dat seama că era secția pe care mă simțeam cel mai bine.

01:33 dr. Alexandra Lațcu: Am întâlnit genul de medici care m-au inspirat și am avut momentul acela în care am zis: vreau să fiu ca medicul acesta. Și cumva, după ce eram hotărâtă să aleg pediatria, parcă nicio altă specialitate nu mai atrăgea atenția, și când m-am dus la... După examenul de rezi, nici nu aveam în cap altceva decât pedii și trebuia neapărat să prind un loc de pedii și așa a fost.

Despre mentori 02:13

02:13 dr. Cătălina Voinea: Deci pentru tine a contat foarte mult faptul că ai avut un mentor, o persoană...

02:13 dr. Alexandra Lațcu: Niște medici care cumva m-au inspirat și mi-au insuflat senzația aia de „vreau să fiu și eu așa”.

02:13 dr. Cătălina Voinea: Ce calități aveau acești oameni de te-au determinat să-ți alegi pediatria?

02:39 dr. Alexandra Lațcu: Erau niște medici interesanți, în sensul că eu am făcut stagiul pe oncologie pediatrică și boli infecțioase pediatrice, și ambii medici cu care am lucrat erau niște medici destul de sobri, exigenți, dar, bine, exigenți în sensul ăla bun, că erau foarte minuțioși și totul trebuia să meargă strună, dar în momentul în care intrau în salonul pacienților, parcă se schimbau așa, 180 de grade: erau super drăguți, se jucau cu copiii, comunicau foarte frumos cu mamele și

03:31 dr. Alexandra Lațcu: asta a fost, nu știu, senzația pe care mi-au lăsat-o, că sunt niște medici cumva versatili, știu să fie aproape de pacienți, și joaca asta cu copiii mi-a plăcut foarte mult, și cumva mi-am dat seama că mă simt foarte bine în jurul pacienților pediatrici.

03:31 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Primul an de rezidențiat 03:58

03:57 dr. Cătălina Voinea: Îți mai aduci aminte cum a fost primul an de rezi pentru tine și dacă poți să împărtășești câte un pic din experiența ta?

04:06 dr. Alexandra Lațcu: Da, păi, cred că primul an de rezidențiat, ca și pentru toată lumea, este un an cu foarte multe necunoscute, în care trebuie să înveți multe lucruri noi. În plus, cel puțin eu, când am început rezidențiatul pe pediatrie, mi-am dat seama că am făcut așa de puțină pediatrie în facultate și erau foarte multe lucruri noi pe care trebuia să le învăț. Dar, cumva, m-am adaptat repede, pentru că am avut colege din an terminal care ne-au ajutat foarte mult să ne integrăm. Am început și pe o secție unde personalul era super drăguț, și atunci mi-a plăcut chiar din primele săptămâni când am început pediatria.

Program de lucru, gărzi, salariu, spor, stagii 05:09

05:09 dr. Cătălina Voinea: Cam cum arăta o zi din viața ta ca program de lucru?

05:15 dr. Alexandra Lațcu: Da, cu programul de lucru e o poveste amuzantă, pentru că eu, până să încep rezidențiatul, nu mi-am pus niciodată întrebarea care-i programul de lucru al medicilor rezidenți. Și lucram pe secția de oncologie pediatrică, unde tot timpul trebuia să stăm mai mult, plecam poate pe la 4, 5, 6, și întotdeauna când ajungeam la vestiar nu mai era nimeni. Și abia după, cred că după vreo două săptămâni de rezidențiat, mi-au spus colegii că în mod normal programul nostru este de 6-7 ore pe zi.

06:00 dr. Alexandra Lațcu: Dar, în general, ca rezident, acesta e programul zilnic, cam șapte ore pe zi. În unele secții unde e nevoie să stai mai mult să lucrezi, poate se prelungesc cu două, trei ore. Și dacă mă întrebi așa, ca program de lucru, cam ce activități aveam într-o zi obișnuită de rezidențiat: în prima parte a zilei vedeam dacă avem pacienți noi și ne familiarizam puțin cu cazul respectiv.

06:50 dr. Alexandra Lațcu: Apoi verificam analizele pacienților care erau deja pe secție și apoi mergeam la vizită, împreună cu medicul curant, alături de care lucram. Și, la sfârșitul zilei, stabileam tratamentele, planurile de tratament și ce e de făcut. Și, bineînțeles, am stat foarte mult la calculator și printre hârtii, dar asta deja nu cred că mai e o noutate.

06:50 dr. Cătălina Voinea: De gărzi ce ne poți spune?

07:31 dr. Alexandra Lațcu: Cred că pediatria e o specialitate care oferă un program destul de lejer, în sensul că, în general, în pediatrie se fac cam două, trei gărzi pe lună. Sigur că depinde de spitalul în care îți faci rezidențiatul sau de anumite perioade. Sunt perioade în care sunt foarte mulți rezidenți pe secție, sunt perioade în care sunt mai puțini rezidenți, dar, în general, cred că sunt cam două, maximum patru gărzi pe lună. Unele sunt mai ușoare, altele mai grele.

08:15 dr. Alexandra Lațcu: Încep prin a face gărzi, nu știu, linia a patra, a treia, a doua și după aia și linia întâi, dar mie întotdeauna mi-au plăcut gărzile și nu mi-au plăcut gărzile în care nu se întâmpla nimic, pentru că aveam impresia că stau degeaba la spital și nu văd nimic în ziua respectivă. Dar mie mi-au plăcut gărzile și au fost puține lunile în care m-am simțit suprasolicitată de programul acesta cu gărzi.

08:15 dr. Cătălina Voinea: Sporul pe pediatrie este unul special sau e la fel ca la celelalte?

09:01 dr. Alexandra Lațcu: Nici nu știu să zic, sincer, că nu prea mă uit în fluturaș, dar nu cred că nu e un spor special, cred că 10 sau 15% mai mult. Însă sporul pe pediatrie depinde foarte mult și de secția unde îți faci stagiul, pentru că, de exemplu, pe stagiul de hemato-oncologie, din câte știu, este un spor mai mare, dacă ai stagiul în urgențe, iarăși e un spor mai mare, stagiul la neuropsihii, deci cumva se adaptează în funcție de stagiul în care ești, dar pe pediatrie generală nu este un spor mare sau altfel decât în general.

09:01 dr. Cătălina Voinea: Că tot ai adus vorba de stagii și ai enumerat câteva, cam câte sunt și care sunt în tot rezidențiatul?

10:07 dr. Alexandra Lațcu: Păi, sunt cam toate. În sensul că mie mi se pare că curricula în specialitatea de pediatrie e destul de variată și reușește cumva să te plimbe pe toate secțiile, încât după rezidențiat să-ți acumulezi suficiente informații așa, generale, despre fiecare specialitate. Deci, se fac cam din 5 ani de rezidențiat, cam 2 ani jumate sunt pediatrie, apoi mai sunt câteva luni de infecțioase. Nu mai știu să îți spun exact câte luni, pentru că s-au schimbat de la an la an, dar, în general, cam așa este. Sunt câteva luni de boli infecțioase. Eu am avut stagiul și de dermatologie, nu cred că mai este acum stagiul de dermatologie. Este neuropsihiatrie, diabet zaharat și imagistică, și urgențe.

11:28 dr. Alexandra Lațcu: În rest, cumva, și neonatologie, așa că este un stagiu destul de lung și neonatologia, însă, cumva, stagiul de pediatrie este destul de lung și e de preferabil ca în acești 2 ani, 2 ani jumătate să te plimbi pe secții diferite, unde se face și gastro, și nefro, și cardio, ca să poți să îți lărgești așa puțin orizonturile.

Pediatria vs ramurile țintite (onco-pediatrie, dermato-pediatrie, pneumo-pediatrie etc.) 12:02

12:02 dr. Cătălina Voinea: În ultimii ani au luat amploare mai mult... Au luat ramurile astea mai țintite, oncopediatrie sau cardiopediatrie. Tu, dacă ai fi pusă în situația să mai alegi și din nou ai alege tot pediatrie sau te-ai baza pe o singură ramură? Cum e mai bine?

12:02 dr. Alexandra Lațcu: Eu tot pediatria aș fi ales și așa îi sfătuiesc și pe studenți, în general, să-și aleagă pediatria, pentru că este mult mai ușor și poți să te decizi după o perioadă de practică, după ce vezi exact despre ce-i vorba, să te axezi ulterior pe o supraspecializare.

12:47 dr. Alexandra Lațcu: Pentru că, dacă începi rezidențiatul pe o supraspecializare pediatrică, din punctul meu de vedere, consider că îți îngrădești cumva orizontul și posibilitățile tale sunt mai limitate după ce termini specialitatea. Nu știu exact cum e după ce... Pentru că supraspecializările s-au introdus, cred, de vreo 2-3 ani și nu știu exact care sunt posibilitățile lor de angajare după ce termină, pentru că, de exemplu, de cele mai multe ori se scot posturi de pediatrie generală.

13:34 dr. Alexandra Lațcu: Nu știu dacă cei care termină pe specialitățile acestea mici pot să se înscrie la posturile de pedi generală. Cumva cred că e mai bine, pentru că, după ce faci, stagiu, de exemplu, rezidențiatul de pediatrie generală, durează doar 2 ani dacă vrei să te supraspecializezi pe nefronco sau altă specialitate.

Competențe și supraspecializări 14:05

14:05 dr. Cătălina Voinea: Că tot vorbeam de supraspecializări, și voiam să te întreb fix asta, bine că ai răspuns: există și competențe care sunt compatibile cu pediatria?

14:16 dr. Alexandra Lațcu: Da, cel de imagistică, de ecografie, pentru că în pedii se face foarte mult ecografie, de la ecografie transfontanelară, abdominală, cardiacă; acestea sunt competențele care merg cumva cu specialitatea de pedii. Mai demult, înainte să fie supraspecializările, erau competențe de hemato, onco. Acum, din câte știu, nu mai sunt, e doar partea asta de imagistică.

Timp liber, viață personală 14:54

14:54 dr. Cătălina Voinea: După experiența ta, ai zice că această specialitate îți permite să ai și o viață personală, să-ți creezi o familie, sau e mai mult stresant și n-ai timp?

15:06 dr. Alexandra Lațcu: Nu. După ce termini o specializare de pediatrie generală, ai atât de multe opțiuni în a alege cum vrei să profesezi în continuare, încât chiar poți să-ți aranjezi programul după viața personală, familie și alte lucruri. În sensul că, după ce termini pediatria generală, poți să lucrezi într-un spital, poți să lucrezi într-un cabinet, poți să faci numai gărzi, dar despre asta poate vorbim ulterior, de posibilitățile după specialitate. Dar, în general, eu cred că pediatria se împacă foarte bine cu viața de familie și cu timpul liber. E ok.

15:06 dr. Cătălina Voinea: Păi, ia să trecem la lucruri mai interesante un pic.

Provocările și minusurile pediatriei 16:02

16:06 dr. Cătălina Voinea: După toată experiența ta, care crezi tu sau care zici că sunt provocările acestei specialități și minusurile?

16:06 dr. Alexandra Lațcu: Provocările? Cred că este o specialitate care îți solicită foarte mult abilitățile de comunicare. Asta vedem încă din primele săptămâni de rezidențiat, pentru că este mult mai dificil să comunici cu niște părinți anxioși sau cu niște părinți revendicativi, ceea ce în specialitățile de adulți poate nu se întâmplă la fel de frecvent.

16:57 dr. Alexandra Lațcu: Alte lucruri sunt, de exemplu, și impactul emoțional. Sunt situații în care copii absolut sănătoși dezvoltă o anumită patologie acută cu agravare sau chiar de ce sunt câteva zile. Și cumva aici cred că impactul emoțional în această specialitate este ceva mai mare decât în alte specialități.

17:32 dr. Alexandra Lațcu: Iar ca minusuri, nu știu dacă... Mie mi se pare, adică, mie îmi place meseria pe care o fac și probabil că deja ignor anumite minusuri sau lucruri din specialitatea asta care nu sunt atât de grozave, dar nu cred că sunt prea multe minusuri.

Este un MUST să îți placă copiii? 17:59

17:59 dr. Cătălina Voinea: Consideri că trebuie neapărat să-ți placă copiii ca să te descurci în pediatrie?

18:06 dr. Alexandra Lațcu: Nu neapărat, adică asta zic așa, din ce văd în exterior, că sunt și medici care sunt extrem de sobri și ai impresia că parcă n-au, nu știu, n-au văzut un copil în viața lor, dar sunt cunoscuți totuși în comunitate ca fiind cel mai bun doctor pe, nu știu, pe chirurgie pediatrică sau pe gastropediatrie. Deci, cumva, percepția părinților e un pic diferită de ceea ce ne imaginăm noi și sunt unii părinți care consideră că, dacă medicul respectiv le-a rezolvat problema, e cel mai important lucru. Și cred că pe parcurs cumva îndrăgești să lucrezi cu copiii.

18:06 dr. Cătălina Voinea: Super.

Navigarea comunicării cu pacienții 19:05

19:05 dr. Cătălina Voinea: Ai ceva sfaturi despre cum navighezi mai bine comunicarea cu pacienții?

19:16 dr. Alexandra Lațcu: Păi, sfaturile, nici nu știu ce să zic. Trebuie să ai alături de tine niște medici de la care să înveți, în primul rând, să fie buni comunicatori, și bineînțeles că trebuie să treci și prin experiențe alături de medici care nu comunică bine cu pacientul, și așa poți să-ți dai seama care sunt plusurile și minusurile în comunicarea cu pacientul. Dar bineînțeles că în comunicarea cu pacientul pediatric trebuie să avem foarte multă răbdare.

20:01 dr. Alexandra Lațcu: Părinții au nevoie de multă empatie, să le ascultăm problemele, să îi asigurăm că le înțelegem problemele și starea lor emoțională, dacă sunt supărați, revendicativi sau au anumite probleme, și trebuie să explicăm mult, mult. Atât la copil cât și părinților trebuie să le vorbim foarte clar, într-un limbaj adecvat nivelului lor de cunoștințe. Deci, cumva, comunicarea trebuie să se desfășoare la un nivel foarte basic, cu foarte multă empatie și răbdare, centrată pe pacient și pe părinte, pentru că asta e cumva o particularitate a acestei specialități: pentru că întotdeauna avem cam doi pacienți la pachet, copilul și părintele.

Scenariul I: părinți preinformați de pe internet 21:13

21:13 dr. Cătălina Voinea: Cum abordezi situația în care părinții vin cu mult prea multe informații de pe internet și nu țin cont de sfatul medicului când ajung la spital?

21:28 dr. Alexandra Lațcu: Încerc prima dată să înțeleg de ce nu au ținut cont de anumite sfaturi. Încerc să văd de unde se informează, dacă au niște surse avizate de informare, și la acest gen de pacienți trebuie să le oferi mai multe informații, mai multe explicații adaptate la nivelul lor de cunoștințe. Dar aici cred că în categoria asta intră părinții IT-iști, care cred că totul funcționează așa cum scrie la carte. Știi, adică vin și dau un exemplu banal, nu știu, o rujeolă: un copil cu rujeolă, și părintele zice: „Da, dar copilul meu n-a făcut febră, n-are cum să fie rujeolă.”

22:27 dr. Alexandra Lațcu: Nu e totul ca la carte, și atunci astea sunt lucrurile pe care părinții care se informează foarte mult de pe internet de multe ori nu le înțeleg: că în medicină lucrurile nu sunt exact ca la carte și în ultima vreme sunt tot mai diferite față de ceea ce cunoaștem noi din cărți.

Scenariul II: părinți care nu sunt de acord cu tratamentul recomandat 22:56

22:56 dr. Cătălina Voinea: Mă gândesc că probabil viitorii rezidenți se vor întâlni și cu situația în care poate părinții nu sunt de acord cu recomandările de tratament ale medicului, deși copilul are nevoie de îngrijire. Cum ar trebui abordată această situație?

23:12 dr. Alexandra Lațcu: Din nou, iar trebuie să vedem de ce nu sunt de acord părinții cu tratamentul respectiv. Au niște preconcepții legate de anumite tratamente, de antibiotice, sau consideră că e dificil să administreze tratamentul? Pentru că asta contează foarte mult în recomandările pacientului pediatric, aderența la tratament. Și trebuie să vedem: este un părinte care preferă tratamentele naturiste, de exemplu, dacă sunt câteva lucruri destul de basic în care trebuie administrat antibioticul, și atunci noi trebuie să le spunem părinților, dacă refuză: „Există riscul de complicații. Dacă nu faceți tratamentul, este posibil să ajungeți la spital, la internare.” Și, în general, pacienții, când aud de spital și internare, cam fac orice numai să nu ajungă acolo.

Scenariul III: părinți care acaparează întrega interacțiune cu medicul 24:24

24:21 dr. Cătălina Voinea: Da. Dar te-ai întâlnit cu situația în care părinții acaparează interacțiunea pe care ar trebui să o aibă medicul cu pacientul pediatric și să nu poți să scoți informațiile necesare de la copil?

24:39 dr. Alexandra Lațcu: Rareori, pentru că, în general, în pediatrie ne întâlnim predominant cu o categorie de vârstă, cumva așa, între 1 și 6 ani. Rareori peste vârsta aceasta, mai mult, poate, la oncologie sau pe alte patologii, pacienți cu boli cronice. Însă, într-adevăr, sunt părinți care acaparează un pic toată scena, și aici cred că intervin mamele care sunt hiperprotective și întotdeauna cumva amplifică situația sau dramatizează sau sunt extrem de îngrijorate, și atunci cumva ne împiedică sau fac ca munca noastră să fie ceva mai dificilă. Dar, din nou, trebuie să ne coborâm la nivelul pacientului, la nivelul mamei, și să vedem ce o determină să fie așa.

Cele mai frecvente patologii întâlnite 25:55

25:55 dr. Cătălina Voinea: Care zici că sunt cele mai frecvente patologii de pe secția de pediatrie?

26:01 dr. Alexandra Lațcu: Păi, patologiile respiratorii, urmate de patologiile digestive; în general sunt patologii infecțioase. Și partea asta de respirator, digestiv, urinar și, bineînțeles, sunt și boli cronice, de la diabet zaharat până la patologiile oncologice.

26:01 dr. Cătălina Voinea: Deci și la urgențe, când vin părinții cu cei mici, tot respirator, digestiv...

26:01 dr. Alexandra Lațcu: Da, și intoxicații.

26:01 dr. Cătălina Voinea: A, ok, am înțeles.

Despre malpraxis 26:44

26:44 dr. Cătălina Voinea: Cam cât de des întâlnești sau cât de frecvente sunt procesele de malpraxis în România pe pediatrie?

26:54 dr. Alexandra Lațcu: Eu cred că sunt rare, adică, cel puțin de când profesez eu, am întâlnit, cred, că unul, sau am întâlnit, știu, de două procese de malpraxis. În general sunt rare. Cred că mai mult procesele de malpraxis intră acolo, la copilașii din primele luni de viață, pentru că specialitatea cu cele mai multe procese de malpraxis este ginecologia. Și atunci asta poate implica oarecum și partea de neonatologie sau patologia care poate apărea în primele luni de viață. Dar nu prea sunt probleme de genul acesta deocamdată.

Cel mai dificil/interesant caz întâlnit 27:50

27:47 dr. Cătălina Voinea: Dintre toate cazurile tratate de tine sau văzute, care este cel mai dificil sau cel mai interesant caz pe care l-ai tratat?

27:58 dr. Alexandra Lațcu: Sunt foarte multe, dar așa, primul gând mă duce la un pacient cu un sindrom Stevens-Johnson, un băiețel de, cred că avea șapte ani, era un copilaș înfiat. Și totul debutase cu febră și erupții maculo-eritematoase generalizate, care au fost interpretate inițial ca un exantem viral sau rujeolă. Și ulterior erupția aceasta s-a generalizat, au apărut foarte multe erupții buloase, aspectul acela de piele arsă, și pacientul a fost internat la noi pe secție.

28:56 dr. Alexandra Lațcu: În primele trei zile de evoluție a bolii arăta groaznic, și e cumva patologia asta, sindromul ăsta Stevens-Johnson, este o patologie rară, dar extrem de impresionantă. Dar cu tratamentul adecvat rezultatele sunt spectaculoase în câteva zile, și asta cumva m-a impresionat: că pe cât de rău arătau tegumentele, deci arătau efectiv ca și cum avea arsuri pe 90% din corp, în aproximativ o săptămână leziunile au început să se vindece foarte frumos.

29:41 dr. Alexandra Lațcu: Am avut parte de un pacient foarte cooperant și de o mămică extrem de calmă, care ne-a ajutat foarte mult în tot procesul acesta de tratament, și s-a vindecat foarte frumos. Și pentru mine a fost așa un caz spectaculos, o patologie destul de rară, impresionantă și cu evoluție bună. Astea sunt cazurile care ne rămân în minte, și cumva cred că asta e foarte fain în specialitatea asta, în pediatrie, pentru că de multe ori în spital ne întâlnim cu patologii extrem de acute, copii care sunt într-o stare foarte gravă, dar se vindecă foarte repede, adică aderența lor, nu neapărat, răspunsul lor la tratament de cele mai multe ori e unul foarte bun și spectaculos.

29:41 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Sursele de învățare și cum se menține la curent cu tot ce este nou 30:49

30:47 dr. Cătălina Voinea: Care sunt sursele din care îți iei tu informațiile, ca să te menții la curent cu tot ce e nou și să poți să pui un diagnostic corect și rapid?

30:57 dr. Alexandra Lațcu: Păi, am câteva cărți de bază. Nelson este cumva biblia pediatriei. Am câteva cărți pe care le iau cu mine în gărzi, cărți de urgențe pediatrice sau handbook-uri. Harriet Lane, de exemplu, e o carte foarte faină, cu doze și cu protocoale pentru cam orice urgențe pediatrice. Și în momentul în care vreau să citesc noutăți, scriu pe Google, nu știu, „bronșiolită guidelines 2020”. Și caut pe site-uri de specialitate, de la asociații de pediatrie din Franța, Anglia, America. Cumva internetul ne salvează mult.

Oportunități de practică în străinătate 32:00

32:00 dr. Cătălina Voinea: Ce oportunități de practică sau stagii există în străinătate pentru pediatrie?

32:11 dr. Alexandra Lațcu: Având în vedere că Franța are un sistem de specializare sau de rezidențiat asemănător cu al nostru, cu cel din România, cred că Franța este una dintre țările în care se poate pleca cel mai ușor. Cu puțin ajutor se poate merge și în Anglia. Nu știu cum e acum cu Brexitul, dar asta nu cred că contează.

32:44 dr. Alexandra Lațcu: Și în Franța probabil este mai... În Anglia probabil e mai dificil cu recunoașterea stagiilor, dar nici nu cred că contează atât de mult să-ți recunoști stagiile. Important e să te duci și să vezi cum se practică specialitatea asta și în alte țări, și la un alt nivel. Cam cum...

Congrese, proiecte de cercetare 33:11

33:11 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre congrese sau ceva proiecte de cercetare în România pe pediatrie?

33:11 dr. Alexandra Lațcu: Sincer?

33:11 dr. Cătălina Voinea: Da.

33:11 dr. Alexandra Lațcu: Din punctul meu de vedere, congresele de pediatrie din țară sunt slăbuțe. Sunt puține congrese în care, nu știu, sunt prezentate suficiente date relevante ca să merite prezența ta acolo, dar cel puțin congresele... Au fost câteva congrese în Cluj care mi-au plăcut și au fost bine organizate. Cel mai fain congres, sau e și congres, și școală de vară, sunt cele organizate de ESPID, de Societatea Pediatrică de Boli Infecțioase, care se organizează la Brașov.

34:20 dr. Alexandra Lațcu: Și mai este încă un congres care în ultimul an parcă nu l-am mai văzut, dar era foarte fain, Imunopedia. Un congres pe partea de boli autoimune, alergii, era foarte fain. În rest, cam slăbuți cu congresele de pediatrie în țară. Și posibilități de cercetare, nu aș ști să îți spun, pentru că eu nu m-am implicat în partea asta, dar cu siguranță sunt, dar e nevoie de multă muncă.

34:20 dr. Cătălina Voinea: Că tot ai fost atât de sinceră.

Cele mai bune centre de pregătire 35:10

35:09 dr. Cătălina Voinea: Ar merge o întrebare acum: care crezi că sunt cele mai bune centre de pregătire de la noi din țară pe pediatrie?

35:18 dr. Alexandra Lațcu: Cluj și probabil și București. Nu știu aproape nimic despre Timișoara, cred că și în Timișoara e ok, dar din ce am experimentat și din ce am discutat cu unii colegi, cred că cele mai bune centre pentru pedii sunt Cluj și București.

35:18 dr. Cătălina Voinea: Ceva spitale anume sau oricare?

35:53 dr. Alexandra Lațcu: Oricare. Acum, cel puțin în Cluj, nu întotdeauna rămâne la latitudinea rezidenților să-și aleagă spitalul în care vor lucra, dar partea bună e că rezidenții se rotesc foarte mult și atunci chiar ai posibilitatea să lucrezi aproape peste tot. Da.

Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 36:16

36:17 dr. Cătălina Voinea: Am ajuns și la întrebarea care e probabil cea mai așteptată, și aceea, care sunt posibilitățile de angajare după terminarea rezidențiatului atunci când nu ai un post în spital?

36:29 dr. Alexandra Lațcu: Da. Eu cred că plecăm din facultate cu un pic cu viziunea așa, foarte îngustă, în sensul că toată lumea vede că, după ce termini specialitatea, n-ai decât două șanse: spital sau cabinet privat. Dar nu e chiar așa. Cel puțin pe pediatrie sunt deja și spitale private. Poți să lucrezi într-un spital privat, pe secție sau pe cabinet. Poți să lucrezi într-un cabinet privat, poți să faci practică la un cabinet de medicină școlară.

37:22 dr. Alexandra Lațcu: Dacă vrei să trăiești numai din gărzi, poți să faci și asta, adică cel puțin momentan există o nevoie foarte mare de medici pediatri în orașele mai mici, e nevoie de medici care să acopere liniile de gardă, și dacă vrei să lucrezi 10 zile pe lună, e posibil. Și asta faci, 10 gărzi, și pentru cine acceptă genul ăsta de program este posibil.

37:55 dr. Alexandra Lațcu: Și mai sunt și alte posibilități, în sensul că s-ar putea foarte bine să se implice medicii pediatri și pe partea de e-health. Este o parte de care și eu cumva sunt atrasă și cred că studenții nu prea știu de domeniul acesta. Adică pot să dezvolte o aplicație, o platformă, un program de cercetare pentru anumite medicamente, sau după ce au făcut specialitatea de pedii pot să identifice o nevoie. De exemplu, pacienții pediatrici nu știu ce să mănânce.

38:45 dr. Alexandra Lațcu: „Hai să facem o aplicație ca să le ușurăm pacienților toată treaba asta cu meniul.” Deci sunt mai multe posibilități. Acum, dacă vorbim de partea de online, dacă este o persoană care e extrem de dedicată, poate să facă cursuri online pentru părinți, să scrie articole, să își facă un blog. Pentru că trebuie să discutăm și de lucrurile acestea. Pentru că, din punctul meu de vedere, este extrem de important ca medicii să se implice și în activitatea asta de educație online.

39:28 dr. Alexandra Lațcu: De exemplu, eu, ca pediatru, am făcut și un curs de alăptare și de educație prenatală. Am avut o perioadă în care am ținut cursuri pentru părinți și a fost foarte fain. Adică sunt foarte multe posibilități, cel puțin pe specialitatea asta de pedii.

39:28 dr. Cătălina Voinea: Și crezi că cresc posibilitățile cu atât mai mult dacă îți faci și o supraspecializare și îți alegi, de exemplu, dermatopediatrică sau pneumopediatrică, nu?

40:04 dr. Alexandra Lațcu: Da și nu. În sensul că, în momentul în care alegi să faci o supraspecializare, înseamnă oarecum că vrei să te ocupi predominant de pacienții cu patologiile respective. Și atunci asta înseamnă mai mult că o să lucrezi într-un spital care se ocupă de partea asta sau în privat. Nu prea văd sensul. Adică doar așa, de dragul tău de a-ți aprofunda cunoștințele, dar dacă alegi să lucrezi într-un cabinet privat, numai așa, ca să scrie pe parafa ta „medic specialist gastroenterolog”, nu cred că ajută.

40:53 dr. Alexandra Lațcu: Ajută în sensul că se pot face prescrieri de anumite medicații cronice, de exemplu insulină sau anumite tratamente pe partea de boli autoimune, dar eu zic că merită să se gândească rezidenții de două ori atunci când aleg să facă o supraspecializare. Da, e foarte bine că... Adică trebuie gândit: cu ce mă ajută pe mine dacă o să fac supraspecializarea asta? Aport de informații, ok. Go for it.

41:35 dr. Alexandra Lațcu: Vrei un post, de exemplu, vrei să lucrezi într-o secție de dializă unde să se implementeze și dializă pentru pacienții pediatrici. Super, faci supraspecializare de nefropedii. Dar așa, dacă nu ai un motiv anume, e un pic așa, pierdere de timp.

41:35 dr. Cătălina Voinea: Foarte bine că ai punctat și aceste aspecte, ca să înțeleagă viitorii rezidenți fix care este diferența dintre pediatria ca pediatria și apoi ca supraspecializare. Chiar mă bucur că ai vorbit despre asta.

Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 42:20

42:13 dr. Cătălina Voinea: Dacă tot suntem aproape de final, am ajuns la capătul întrebărilor, mai avem una singură: ce sfaturi ai avea pentru viitorii medici rezidenți care își doresc pediatria ca specialitate?

42:30 dr. Alexandra Lațcu: Păi, să nu-și piardă timpul degeaba, în primul rând. Indiferent pe ce secție ești, dacă sunt mulți rezidenți, du-te și vezi fiecare caz, intră la fiecare pacient. În timpul liber, pe drumul spre casă, ascultă un podcast. Deja sunt foarte multe podcasturi și pe pediatrie. Nu fugi de gărzi, pentru că întotdeauna în gărzi ai foarte mult de învățat. Ești cumva uneori singur și ai responsabilitatea în mâinile tale, și atunci cumva înveți mult mai multe lucruri.

43:27 dr. Alexandra Lațcu: Și un alt sfat ar fi să meargă cel puțin într-un stagiu în alt centru universitar. Pentru că merită uneori să pleci din bula ta de perfecțiune și să mergi să descoperi cum se desfășoară lucrurile și în altă parte. Și învățați să mergeți acasă și să vă uitați și să citiți ghiduri, indiferent de simptome sau de patologii. Și nu aveți niciodată încredere în ce vă zice un medic. Adică dacă un medic îți zice: „în bronșiolită dăm aerosoli cu Flixotide”, scrie acolo în tratament, și tu te duci acasă și te uiți: ce zice ghidul? Așa? Oare așa trebuie? E bine?

44:26 dr. Alexandra Lațcu: A doua zi te duci și trebuie medicul. Deci trebuie studiat.

44:26 dr. Cătălina Voinea: Super. Păi, am ajuns la final și vrem să-ți mulțumim că ne-ai acceptat invitația.

Final 44:35

44:39 dr. Cătălina Voinea: A fost o discuție foarte educativă și se vede că ți se potrivește foarte bine meseria pe care ți-ai ales-o: ai o voce calmă și multă răbdare. Și vreau să te felicit, mi-a plăcut foarte mult să vorbim. Și ne așteptăm ca poate pe viitor să mai colaborăm și pentru alte proiecte.

44:39 dr. Alexandra Lațcu: Sigur. Cu mare drag, eu vă mulțumesc pentru invitație și sper că informațiile pe care vi le-am oferit sunt cât mai relevante pentru urmăritorii voștri.

44:39 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim! O seară plăcută! Pa, pa!

44:39 dr. Alexandra Lațcu: Pa, pa.

Continuă

Specialități înrudite

Tot din zona pediatrică — dacă profilul Pediatrie nu ți se potrivește întru totul, compară-l cu vecinii lui.

🗺️ Toate resursele pentru rezidențiat, pe o pagină →