Rezidențiatul de Nefrologie pediatrică — cum e, realist

Intro Dr. Diana Hanu 00:32

00:01 dr. Mihai Voinea: Suntem foarte aproape de a finaliza a doua serie de interviuri cu medici de pe toate specialitățile din România și te invităm să ne trimiți medici care îți plac, pe care îi urmărești, ca noi să putem să-i invităm la podcast în edițiile următoare. Îți mulțumim! Acum discutăm cu dr. Diana Hanu, medic specialist pe Nefrologie Pediatrică. Să-i dăm drumul! Mulțumim foarte mult, Diana, pentru faptul că ai acceptat invitația la podcastul nostru. Înainte să începem, aș vrea să te rog să te prezinți în câteva cuvinte.

00:01 dr. Diana Hanu: Numele meu este Diana Hanu. Sunt medic specialist nefrologie pediatrică la Spitalul Louis Țurcanu din Timișoara. Proaspăt specialistă de 3 luni!

00:01 dr. Mihai Voinea: Felicitări!

00:01 dr. Diana Hanu: Mulțumesc!

Nefrologie pediatrică în câteva cuvinte 01:01

01:03 dr. Mihai Voinea: Cum ai descrie nefrologia pediatrică într-o frază?

01:03 dr. Diana Hanu: Într-o frază? E specialitatea care se ocupă de rinichii celor mici. Cred că cuprinde tot.

01:03 dr. Mihai Voinea: Ok.

Mitul nr. 1 despre nefrologie pediatrică 01:19

01:19 dr. Mihai Voinea: Care ar fi mitul numărul 1 despre nefrologia pediatrică? Ce auzi cel mai des de la studenți sau de la colegi de pe alte specialități?

01:31 dr. Diana Hanu: ne ocupăm doar de infecții urinare. Cred că asta ar fi. Dar avem o patologie largă: de la infecții urinare la dializă, la CAKUT, malformații, boli genetice, dezechilibre hidroelectrolitice, litiază renală. Uite, chiar am fost în Craiova la o conferință despre litiază organizată de colegii de acolo, unde au fost și nefrologi de adulți, chirurgi pediatri și chirurgi de adulți. Și chiar domnul profesor Gafencu a spus în prezentarea dumnealui că foarte multă lume nu știe că și la cei mici există litiază renală.

02:18 dr. Diana Hanu: Fie că vorbim de genetic, fie că vorbim datorită alimentației. Chiar eu am prezentat un caz, o pacientă de 10 ani, ce consuma undeva la 4 litri de băuturi carbogazoase pe zi, în consum cronic.

02:18 dr. Mihai Voinea: Wow!

02:18 dr. Diana Hanu: Deci avem și astfel de cazuri.

Când a realizat că nefrologia pediatrică este specialitatea potrivită 02:39

02:37 dr. Mihai Voinea: Care ar fi un moment din practică, în trecutul tău pe această specialitate, când ți-ai dat seama că este specialitatea potrivită pentru tine?

02:53 dr. Diana Hanu: Mi-am dat seama destul de repede că este specialitatea potrivită. M-a fascinat tot ce înseamnă dializă când am ajuns în spital. M-au fascinat toate cazurile. De la, nu știu, un sindrom nefrotic, să-l vezi cum vine cu un plus de 2-5-10 kg și apoi ajunge la kilogramele lui. La, nu știu, să descoperi, să nu știi cu ce vine un anumit pacient sau părinții să nu știe și apoi să descoperi o glomerulonefrită mai rară sau nu. Nu știu, fiecare moment mi-a confirmat că sunt unde trebuie, și în special colectivul. Contează foarte mult, cred.

03:43 dr. Mihai Voinea: Ok. O să ajungem și acolo, și la patologie. Am restructurat puțin modul în care pun întrebările pentru acest podcast, ca să vedem dacă e mai ok pentru cei care ne urmăresc.

Cum arată o zi de lucru pe nefro pedi 03:58

04:00 dr. Mihai Voinea: Și aș vrea să discutăm acum despre cum arată ziua ta de lucru în trei acte. Adică cum arată concret munca ta pe nefrologie pediatrică. Ce se întâmplă dimineața, ce se întâmplă spre prânz, ce se întâmplă după prânz, spre finalul zilei.

04:00 dr. Diana Hanu: Dimineața venim la spital. Se conectează pacienții la dializă. Avem dializă de luni până sâmbătă. Este raportul de gardă. În zilele în care avem ambulator (ambulatorul de nefrologie pediatrică este marțea și miercurea), mergem la ambulator, vedem pacienții noi internați, investigațiile, analizele. Vedem dacă sunt de externat, facem vizită. Stăm de vorbă cu aparținătorii. Dacă sunt de externat, facem externările și le explicăm ce au de făcut pe mai departe, la externare.

04:00 dr. Mihai Voinea: Ok.

Urgențe 05:00

05:00 dr. Mihai Voinea: Ce fel de urgențe apar în nefrologia pediatrică și cum le gestionezi?

05:08 dr. Diana Hanu: Cred că edemul pulmonar acut e cel mai grav, să spun așa. Avem pacient venită în nefrologia pulmonar pe terapie intensivă, la care s-a inițiat dializă de urgență. Avem hiperpotasemie. Pot fi, cum am spus, sindrom nefrotic cu overload, sau nu numai sindrom nefrotic, cu overload în general. Să fie cu un overload marcat. Pacient cu intoxicație. Avem și secție de toxicologie și atunci mai colaborăm.

05:08 dr. Mihai Voinea: Ok. Mersi. Următoarea întrebare.

La ce nu se așteaptă nimeni când vine vorba de nefrologie pediatrică 05:55

05:55 dr. Mihai Voinea: Care e cel mai neașteptat? Sau ce e cel mai neașteptat în ziua de lucru pentru cineva care vine din afara specialității?

06:04 dr. Diana Hanu: Volumul de muncă, probabil. Volumul de muncă, diversitatea pacienților, patologia.

06:04 dr. Mihai Voinea: Ok.

06:04 dr. Diana Hanu: Pentru că, cum am spus, avem de toate. Și de la boli genetice, la infecții urinare, dializă în fiecare zi. Și atunci ai o diversitate. Și pacienți sunt foarte mulți, volumul de muncă e destul de mare. Și cred că asta ar putea să surprindă.

06:04 dr. Mihai Voinea: Sună foarte interesant. Chiar nu m-aș fi așteptat să aud cuvântul acesta, diversitate. Și sunt tipologii diferite de medici, de oameni.

06:43 dr. Mihai Voinea: Deci cu siguranță este specialitatea pentru cineva care își dorește diversitate la spital și la locul de muncă. Da, chiar super interesant. Bun, hai să intrăm puțin în harta specialității. Deci o numesc așa. Să începem cu patologiile. Ai menționat deja câteva, dar vreau să discutăm mai sistematic.

Cele mai frecvente patologii 07:08

07:11 dr. Mihai Voinea: Care sunt cele mai frecvente patologii pe care le gestionezi zi de zi? Sau poate nu 5, top 5, nu știu, 1, 2?

07:11 dr. Diana Hanu: Clar. Avem infecții urinare frecvent.

07:11 dr. Mihai Voinea: Ok. Și pe lângă asta?

07:28 dr. Diana Hanu: Boala cronică de rinichi, ne întâlnim cu dializa. Glomerulonefrite. Și aici cred că în principal, cel mai frecvent, sindromul nefrotic. Și litiază a fost destul de des în ultima perioadă, am avut pacienți. Avem, cum am spus, pe mai multe categorii. Și sunt luni și luni, săptămâni și săptămâni, când poate avem mai multe litiaze sau mai multe infecții urinare. Na. Boala cronică e frecventă. Boala cronică de rinichi. Că ori sunt pacienții care sunt pe dializă, ori pacienți care vin frecvent la reevaluare, să îi monitorizăm, să vedem cum evoluează.

07:28 dr. Mihai Voinea: Ok.

Spital vs. ambulator, acut vs. cronic, diagnostic activ vs. urmărire pe termen lung 08:18

08:19 dr. Mihai Voinea: Dacă ar fi să împarți munca în ambulator și spitalizare, acut și cronic, diagnostic activ sau urmărire pe termen lung, cam ce procent ar fi?

08:34 dr. Diana Hanu: Spitalul ar fi procentul cel mai mare față de ambulator.

08:34 dr. Mihai Voinea: Ok.

08:34 dr. Diana Hanu: Și cred că cronicul, la fel, procentul cel mai mare, având de-a face cu dializa zi de zi. Și avem foarte mulți pacienți cu boală cronică de rinichi. Zece pacienți sunt actualmente pe dializă. Pacienți care, din păcate, vor ajunge cât de curând la dializă sunt foarte mulți. Și e o diferență față de acum cinci ani, șapte ani, Am stat de ani în concept de maternitate când am început eu, când erau doi pacienți pe dializă. Acum sunt zece și au mai și fost transplantați dintre ei pe parcursul acestor ani. Deci tot crește numărul pacienților.

08:34 dr. Mihai Voinea: Oare de ce?

09:34 dr. Diana Hanu: Cred că nu investigăm suficient. Cred că nu stăm foarte bine la capitolul prevenție, părerea mea. Foarte mulți ne-au venit și anul trecut din județul Dolj. Un pacient care acum se află pe dializă nu și-a știut o uree, o creatinină. Nu a fost investigat până la 14 ani. La fel, povesteam de fata cu edemul pulmonar, ce a făcut dializă, a fost transplantată între timp. La fel, avea o uree și o creatinină modificată cu un an

10:13 dr. Diana Hanu: în urmă, nimeni nu s-a sesizat și a ajuns în stadiul final, în edem pulmonar. Deci cred că asta ar trebui să prevenim mai mult, să investigăm, cel puțin o dată pe an să luăm analize copiilor noștri, și analize de rinichi. Mulți omit ureea și creatinina.

10:13 dr. Mihai Voinea: Da, asta e o problemă reală în România. Prevenția și educația. Și se întâmplă peste tot, nu doar în medicină, zona de awareness. Ok, întorcându-mă la harta specialității. Ok, ești pe nefrologie pediatrică.

Cu cine de pe alte specialități lucrează cel mai des 10:50

11:00 dr. Mihai Voinea: Cu cine lucrezi cel mai des de pe alte specialități?

11:04 dr. Diana Hanu: Terapia intensivă. Cum am spus, urgențele, pe edem pulmonar, și nu mai merg la ei. E vorba de un cateter. Chirurgia vasculară pentru fistule. Chirurgia pediatrică pentru malformații. Genetica. Avem foarte multe patologii ce se leagă cu genetica. Cardiologia. Colaborăm cu mai multe specialități.

11:04 dr. Mihai Voinea: Ok. Mai departe.

Ce este specific în interacțiunea cu copiii față de celelalte specialități pediatrice 11:38

11:40 dr. Mihai Voinea: Cum e interacțiunea cu copiii în nefrologie față de alte specialități pediatrice? E ceva specific?

11:40 dr. Diana Hanu: Fiind cu boli cronice, te atașezi. Că îi vezi de la un an sau de când se nasc, câteodată, până cresc. Până ajung la majorat sau până la 20 de ani. Dacă urmează o facultate, pot să vină în continuare la noi. Și atunci se creează o legătură, cu siguranță, față de o patologie unde vine doar acut.

12:18 dr. Diana Hanu: Îl vezi, îl tratezi, se face bine, a plecat acasă și nu te mai întâlnești cu el. La noi ne vedem. Ne vedem regulat. Ne vedem o dată la trei luni, șase luni, cu pacienții de la dializă de luni până sâmbătă. Deci, da, se creează legături și cred că asta e și partea frumoasă a nefrologiei.

12:18 dr. Mihai Voinea: Cu siguranță.

Relația cu părinții 12:40

12:42 dr. Mihai Voinea: Cum e relația cu părinții?

12:47 dr. Diana Hanu: Se creează și cu ei anumite legături și, în momentul când înțeleg despre ce e vorba, că e vorba despre o boală cronică, și știu ce au de făcut pe mai departe, se creează o legătură și ar fi bine să aibă încredere, că până la urmă sunt mai apropiați cumva de noi decât de medicul de familie, câteodată. Mă refer la pacienții de pe dializă, pentru că orice se întâmplă cu ei acasă, pe noi ne anunță prima dată.

13:23 dr. Diana Hanu: Și noi, de asemenea, colaborăm cu medicii de familie frecvent, dacă apare ceva acut la ei. O intercurență respiratorie sau...

13:23 dr. Mihai Voinea: Ok. Da, îmi imaginez că relația e mai apropiată de voi pentru că vă și vedeți mai des și...

13:23 dr. Diana Hanu: Da, da. Și noi cumva știm exact toată medicația și toată patologia, cum a debutat, în ce punct e. Și atunci, da, sunt mai apropiați de noi.

13:23 dr. Mihai Voinea: Ok.

Conversații dificile în nefro pedi 13:55

13:57 dr. Mihai Voinea: Care sunt conversațiile dificile în nefrologia pediatrică? Nu știu, când dai prima dată vestea unui diagnostic cronic?

14:06 dr. Diana Hanu: Da, cu siguranță. Cu siguranță, când trebuie să spui că va face dializă. Nu e o veste ușoară. Mai ales dacă a ajuns treptat, adică l-ai urmărit pe tot parcursul bolii cronice de rinichi până a ajuns în stadiul final, cumva pregătești treptat și apuci, de exemplu, să-i faci o fistulă, să înceapă dializa pe fistulă. Am început anul trecut la un astfel de pacient, treptat. A ajuns, a avut fistulă și s-a început dializa.

14:42 dr. Diana Hanu: Mai greu este când totul este brusc. Știi că ai un copil sănătos, îți ajunge în edem pulmonar, nu știi de unde, trebuie să facă dializă, totul e așa, un amalgam. Și îți dai seama că îl ia prin surprindere și pe părinte, și pe copil. E nevoie de consiliere psihologică. Uite, colaborăm și cu psihologul spitalului.

14:42 dr. Mihai Voinea: BES. Ok.

Transfer la nefrologie de adult 15:06

15:08 dr. Mihai Voinea: Ai avut până acum parte, în experiența ta profesională, de transfer către nefrologia de adult? E ceva diferit? Adică pleacă de la voi, de pe nefrologie pediatrică, și se duce pe o secție de nefrologie de adulți?

15:25 dr. Diana Hanu: Am avut. Am avut, da. Da, se face, avem în Timișoara secție de nefrologie de adulți la Spitalul Județean, colaborăm cu ei și, da, îi pregătim încet să meargă către colegii de acolo.

15:25 dr. Mihai Voinea: Ok. Hai să vorbim puțin despre rezidențiat. Cum arată rezidențiatul pentru cineva care intră pe specialitate?

Primele luni de rezi 15:45

15:55 dr. Mihai Voinea: Ce se întâmplă în primele trei luni, când de obicei e mai dificil pentru că te acomodezi, nu știi ce te așteaptă? Care ar fi niște competențe de bază pe care ar trebui să și le însușească un medic rezident, de exemplu? Cum sunt primele trei luni sau ce ar trebui să învețe?

16:14 dr. Diana Hanu: În primul rând, cred că e valabil la orice specialitate: să recunoască urgența. Asta e primul lucru când ai ajuns să lucrezi într-un spital. Acum, nu trebuie să facă ei neapărat nimic, să nu se acționeze, dar să ceară ajutorul. Să știe să se descurce în spital, unde se află fiecare compartiment, pentru că în primul an de rezidențiat mergi cu pacienții la consulturi, să știe să completeze o foaie de observație, să știe să facă un examen obiectiv la un pacient atunci când îi face internarea, să facă o anamneză țintită, să urmărească investigațiile esențiale, să vadă și să ceară ajutorul, să pună întrebări. E foarte important să pună întrebări de la început și să citească foarte mult.

17:09 dr. Mihai Voinea: Ok. Să pună întrebări, să citească, să recunoască urgențe.

17:09 dr. Diana Hanu: Da. Asta cred că e la toată lumea, la Vilandor.

17:09 dr. Mihai Voinea: Da, da, Da, da. Sună foarte bine. Ok. Cum arată un rezident de anul 4? Sau câți ani faceți? 4? 5?

17:09 dr. Diana Hanu: 5. 5 5 ani.

Specialitate 17:33

17:30 dr. Mihai Voinea: Cum arată un rezident de anul 5? Adică crezi că pleci pregătit pentru a fi specialist? E ceva ce lipsește în anii de pregătire? Îmi imaginez că pentru toată lumea care e proaspăt specialist e o perioadă de acomodare, pentru că ești pe cont propriu deja, dar care sunt niște competențe must have pe care trebuie să le ai înainte să devii specialist?

17:55 dr. Diana Hanu: Tot timpul sunt emoțiile unui nou început, cu siguranță, dar trebuie deja să știi în anul 5 să gestionezi un caz singur.

17:55 dr. Mihai Voinea: Ok.

17:55 dr. Diana Hanu: Să faci o prescripție de dializă, mai ales dacă vine pe urgență și trebuie să faci o prescripție. Cam din anul 5 trebuie să încerci așa să te descurci singur și, cu siguranță, coordonatorul verifică tot și este alături de tine la fiecare pas, dar, da, cam din anul 5 te pregătești să-ți iei zborul.

17:55 dr. Mihai Voinea: Ok. Apropo de coordonatori, că tot ai menționat.

Centre de pregătire și coordonatori 18:46

18:36 dr. Mihai Voinea: Ai experiență sau ai cunoștință față de alte centre din țară? Recomanzi vreun centru? Pentru că utilizatorii sau membrii comunității Grile-Rezidentiat.ro, în general cei care ne urmăresc, sunt destul de interesați de opțiuni. Adică se interesează de spitale, de coordonatori, care centru e mai bun. Ai ceva... Ok, înțeleg că e o competiție la finalul zilei, dar e o informație care ar putea să fie de ajutor pentru cei care ne urmăresc. Pur obiectiv, dacă ai putea să ne descrii puțin situația.

19:14 dr. Diana Hanu: Nu știu acum dacă sunt obiectivă, dar cu siguranță recomand Spitalul Louis Țurcanu. Eu am avut onoarea să-l am coordonator pe domnul profesor Gafencu. Îmi este în continuare coordonator la doctorat. Și, împreună cu doamna doctor Stroescu, ei m-au îndrumat și m-au învățat tot ce știu și îmi sunt în continuare alături.

19:46 dr. Diana Hanu: Sunt gena acelea care nu doar că te învață medicină la cel mai înalt nivel, dar te învață și cum să pui suflet. Și sunt exemple. Cel puțin pentru mine. Eu așa vreau să fiu, mă uit la ei, cum tratează pacientul, cum tratează fiecare copil ca și cum ar fi propriul copil. Și atunci cred că e foarte important să lucrezi alături de niște oameni pe care îi admiri și de la care ai ce învăța și care te sprijină. Care simți că sunt alături de tine la fiecare pas. Și ei sunt astfel de oameni.

20:27 dr. Diana Hanu: Și tot colectivul de la Țurcanu, de la nefrologie pediatrică, și celelalte două colege specialiste, dr. Steflea și dr. Chișavu, la fel sunt dornice să învețe rezidenții. pun suflet în tot ceea ce fac. Deci, da, eu recomand Țurcanu, și doamnele asistente, că învățăm foarte multe și de la ele. Și am să zic aici chiar de asistenta șefă de la Dializă, de la Ivanka, am învățat foarte multe: cum să recoltez, cum să puncționezi o fistulă. Și atunci, zic, poate sunt subiectivă, că eu aici am făcut, dar eu recomand nefrologie pediatrică la Țurcanu, la Timișoara. Dar sunt sigură că în fiecare centru există oameni dornici să învețe rezidenții și care îi sprijină, care oferă sprijin.

21:26 dr. Mihai Voinea: Ok, mulțumim foarte mult pentru ce ai împărtășit cu noi, super. Așa ar fi ideal, nu știu dacă se întâmplă în realitate, pentru că sunt foarte mulți medici rezidenți care se plâng de lipsa implicării din partea coordonatorilor. Și asta e o realitate tristă în România, așa că ține și de noroc.

21:53 dr. Mihai Voinea: Și ăsta e un alt factor pe care nu prea ai cum să-l controlezi, dar practic, dacă ajungi la un colectiv ok și cu coordonatori care să se implice atât de mult cum spui tu, ar trebui să te consideri norocos și să absorbi tot ce poți.

21:53 dr. Diana Hanu: În fiecare zi asta fac, în continuare.

22:14 dr. Mihai Voinea: Da, eu am avut parte de oameni de-a lungul timpului, în cariera profesională, și în medicină, și în afara medicinei, explicit în medicină, de profesori pe care, dacă mă pui să mă uit în urmă la profesorii mei, poate chiar dacă mă duc spre școala primară, dar până în prezent, număr pe degete profesorii care au fost cu adevărat impactanți pentru mine. Și atunci vreau să subliniez cât de important e să alegi un coordonator, un centru unde să fii învățat și să fie implicare și din partea celuilalt, că poți să înveți tu oricât ai învăța, dar tot ai nevoie de acest sprijin.

23:01 dr. Diana Hanu: Cu siguranță. Cu siguranță ai nevoie de sprijin și să fie un mediu propice de a învăța, să simți că poți oricând să întrebi. Cred că e extrem de important în medicină să nu-ți fie frică să întrebi coordonatorul sau colegii mai mari și ei să fie dispuși să te ajute și să-ți ofere explicații de fiecare dată.

23:01 dr. Mihai Voinea: Cu siguranță. Vom trece la următoarea parte a podcastului. O să fie destul de scurtă.

23:38 dr. Mihai Voinea: Vreau să te întreb cum vezi tu că evoluează specialitatea. Întreb pentru că cei care ne urmăresc sunt și de anul 6, da, studenți de anul 6, poate sunt și mai mici, și având în vedere cum se schimbă, cum avansează tehnologia în momentul de față,

Evoluția specialității până în prezent și mai departe 23:56

23:56 dr. Mihai Voinea: sunt curios cum arată perspectiva ta sau cum vezi specialitatea pentru următorii ani. Adică te-aș întreba cum s-a schimbat în ultimii mulți ani, să zic 5-10 ani, dacă au apărut terapii noi, metode noi de tratament, de exemplu, și cum avansează.

23:56 dr. Diana Hanu: Evoluează constant. E o specialitate nouă. Nu știu exact câți ani, vreau să greșesc. 2017, cred, a fost introdusă. E nou. Suntem foarte puțini la nivelul țării și mi se pare că evoluează constant.

24:38 dr. Diana Hanu: Pacienți sunt tot mai mulți, patologii tot mai diverse, tot mai grele, tot mai rare și cred că se vede o evoluție. Cu siguranță se vede o evoluție din 2017 până acum, se vede o evoluție și de când am început eu rezidențiatul. Ți-am dat exemplu și la dializă și, da, cu siguranță apar și terapii noi constant.

25:10 dr. Mihai Voinea: Ok. Deci e un domeniu care se dezvoltă și cei care iubesc partea asta de învățare continuă ar avea parte de o specialitate provocatoare din acest punct de vedere.

25:10 dr. Diana Hanu: Da, da. Și sunt, cred eu, din ce am văzut la colegii noi, tot mai mulți interesați de nefrologie pediatrică. Dacă acum ceva timp nu se prea știa ce e nefrologia pediatrică, acum devine tot mai interesantă și se face mai remarcată, din ce am văzut.

25:10 dr. Mihai Voinea: Ok. Asta a fost secțiunea despre viitor. Aș propune să vorbim puțin despre program, gărzi, cum arată efectiv specialitatea.

Programul de lucru pe nefro pedi 25:55

25:56 dr. Mihai Voinea: Cum e programul la tine?

25:58 dr. Mihai Voinea: Tu lucrezi la un spital public.

25:58 dr. Diana Hanu: Da.

25:58 dr. Mihai Voinea: Bănuiesc că e programul clasic.

25:58 dr. Diana Hanu: Programul clasic, da. Da, programul de 8 ore, 7-8 ore. Și sâmbăta avem dializă și atunci facem prin rotație ședințele de dializă.

25:58 dr. Mihai Voinea: Ok.

25:58 dr. Diana Hanu: Atât specialiștii, cât și rezidenții. Oricum, sâmbăta și duminica se face contravizită. Gărzi în perioada rezidențiatului am avut o medie de două gărzi pe lună și se făceau pe secția de pediatrie. Adică aveai și cardiologie, și toxicologie, și nefrologie. Se făcea pe pediatrie. Cam asta ar fi.

Oportiunități de angajare după rezi 26:43

26:44 dr. Mihai Voinea: Ce oportunități de job sunt după rezidențiat?

26:49 dr. Diana Hanu: Sunt, eu zic că sunt. Și la spital, și la spital de stat. Pentru că, cum am zis, suntem foarte puțini la nivelul țării. Sunt multe orașe mari unde nu există nefrologie. Multe județe unde nu există nefrologie pediatrică. Și ar fi nevoie, pentru că pacienți sunt. Avem pacienți care ne vin, acum o să vorbesc strict de dializă, din Hunedoara, Dolj, Mehedinți. Deci ar fi nevoie. Și sunt convinsă că ar găsi loc colegii în diverse regiuni ale țării. Și în privat, de ce nu? În cabinete private se caută, de asemenea.

Work life balance 27:40

27:40 dr. Mihai Voinea: Ok. Cum e partea de echilibru între viața personală și profesională?

27:47 dr. Diana Hanu: Există echilibru. Există. Programul se termină la prânz. Acum, nu e la fel în fiecare zi. Într-o zi poate să fie mai târziu. Cum am spus, sâmbăta, dializă, dar nu este în fiecare sâmbătă. Și poate să existe un echilibru. Mai sunt când apar urgențe, dar nu sunt atât de dese. În sensul că trebuie să vii de urgență la spital să faci dializă. Au fost cazuri, dar intervin colegii de la terapie intensivă și doar în anumite situații e nevoie de ajutorul nostru. Da, cu siguranță poate să existe un echilibru.

27:47 dr. Mihai Voinea: Super. Aș vrea să te întreb de relația cu pediatria sau să reformulez.

Nefrologia pediatrică 28:40

28:42 dr. Mihai Voinea: Nefrologia pediatrică e recunoscută la nivelul Uniunii Europene?

28:46 dr. Diana Hanu: Nu. Nu, din păcate, nu este recunoscută. Deocamdată, poate se va schimba ceva în viitor. Ca să poți pleca în afară, trebuie să faci și pediatrie. Avem un trunchi comun de 3 ani. Deci ți s-ar recunoaște dacă ai face, după ce termini nefrologie pediatrică, și pediatrie. N-ar mai fi nevoie să faci toți cei 5 ani. Dar doar nefrologia pediatrică nu este recunoscută.

28:46 dr. Mihai Voinea: Ok. Deci asta ar fi, ar include și o recomandare pentru unii proaspăt medici specialiști să facă și pediatrie? Sau ține de cazul personal al fiecăruia?

29:29 dr. Diana Hanu: Ține de dorința fiecăruia. Ar fi indicat să facă și o a doua specializare, de pediatrie, mai ales dacă vor să plece, dacă vor să plece, cu siguranță.

Supraspecializări 29:42

29:42 dr. Mihai Voinea: Ok. Ce nișe există pe nefrologie pediatrică? Dacă ar fi să le pui pe categorii, poți să te specializezi pe ceva anume? Sau în spital ai diversitate și faci de toate?

30:00 dr. Diana Hanu: Ai diversitate, ai dializa, ai acutul, ai diversitate. Nu există o nișă, din câte știu eu.

30:00 dr. Mihai Voinea: Ok.

Doctorat 30:13

30:14 dr. Mihai Voinea: Recomanzi doctoratul?

30:14 dr. Diana Hanu: Da. Da, recomand. E interesant să-ți alegi tema potrivită și te ajută. De ce nu? E ceva în plus.

30:14 dr. Mihai Voinea: Ok.

Ce nu i-a spus nimeni despre nefrologie pediatrică înainte de rezi 30:31

30:32 dr. Mihai Voinea: Ce nu ți-a spus nimeni înainte să intri pe nefrologie pediatrică? Ce ai fi vrut să știi?

30:32 dr. Diana Hanu: Nu am știut foarte multe, că nu mi-am dorit-o din timpul facultății. Eu am cochetat cu chirurgia o vreme, cred că aproape până în anul 5. Am fost și pe neurochirurgie în Tunisia și recomand colegilor studenți să profite, să meargă, să exploreze cât mai mult.

31:06 dr. Diana Hanu: Apoi gastroenterologie, mi-am făcut licența pe gastroenterologie, și la rezidențiat nu am avut notă de gastroenterologie. Aș fi avut notă de chirurgie, dar ceva mi-a spus că trebuie să aleg nefrologia pediatrică. A fost o decizie de moment și nu sunt genul acesta de persoană, gândesc lucrurile mult înainte. Atunci a fost pentru prima dată când am luat o decizie de moment.

31:06 dr. Mihai Voinea: Intuitivă.

31:06 dr. Diana Hanu: Da, o decizie intuitivă și a fost cea mai bună decizie. Mi-a plăcut, ți-am zis, de la mine a fost de când am ajuns în spital și am început să lucrez cu oamenii de aici. Mi-am dat seama că asta vreau să fac.

31:06 dr. Mihai Voinea: Ok.

Ce lipsește pe specialitate 31:51

31:53 dr. Mihai Voinea: Ce îți lipsește la spital sau ce nu îți place?

31:56 dr. Mihai Voinea: În măsura în care poți să ne spui.

31:56 dr. Diana Hanu: Da, uite, nu vreau să par acum că doar zic de bine, dar chiar în momentul de față nu îmi vine să zic că lipsește ceva anume. Mă refer strict la partea de nefrologie pediatrică.

31:56 dr. Mihai Voinea: Da, da, evident. Ok. Foarte tare. Ce să zic? Felicitări pentru deciziile pe care le-ai luat, care te-au dus într-un punct în care ești super mulțumită cu specialitatea și cu colectivul și cu absolut tot. Sună foarte, foarte bine.

Pentru cine este nefrologia pediatrică 32:33

32:34 dr. Mihai Voinea: Mai departe, aș vrea să te întreb pentru cine este nefrologia pediatrică?

32:40 dr. Mihai Voinea: Evident, este pentru cei care iubesc copiii și le place să interacționeze cu ei, dar aș vrea să aud de la tine cum vezi tu lucrurile. De ce nefrologie și de ce nu cardiologie pediatrică, de exemplu, din punctul ăsta de vedere.

32:40 dr. Diana Hanu: Din punctul ăsta. Realizezi, până să-ți alegi, nu știi, sau poate știi din timpul facultății, cât de important e rinichiul. Multă lume nu știe că, dacă rinichiul e bolnav, toate se strică, așa, ca un puzzle, și realizezi cât de importantă e funcția rinichiului și ca rinichiul să funcționeze.

33:23 dr. Diana Hanu: Și, așa cum am spus, e diversitate și ai zile când te simți, am mai zis chestia asta și către alți colegi, Doctor House. Noi avem și un grup denumit Doctor House între colegi, pentru că așa este. Avem câteodată cazuri care nu știi încotroia, nu știi până nu pui cap la cap toate investigațiile, poate și o biopsie, un rezultat de la biopsie, și ajungi la un diagnostic final, la un tratament final.

33:23 dr. Mihai Voinea: Ok.

Pentru cine nu este o specialitate potrivită 33:55

33:57 dr. Mihai Voinea: Aș vrea să te întreb și pentru cine nu e specialitatea, dacă ai ce să completezi?

34:04 dr. Diana Hanu: Da, dacă nu, să plecă pentru o persoană căreia nu îi place atât de mult să interacționeze cu copiii, care nu e dispusă să citească... Bine, peste tot e nevoie să citești constant în medicină, dar, având în vedere că avem așa de multe patologii, clar, ai mult mai mult de citit, de investigat, e un veț în continuu, să spun așa. Și cred că, dacă nu vrei asta și nu-ți place asta, atunci mai bine te orientezi spre altceva.

34:04 dr. Mihai Voinea: Ok. Mersi mult pentru răspunsuri, ne apropiem de final și aș vrea să-ți mai pun două întrebări.

Ar alege din nou nefrologia pediatrică? 34:54

34:54 dr. Mihai Voinea: Prima: ai alege din nou nefrologia pediatrică și de ce?

35:00 dr. Diana Hanu: Da, cu siguranță. Dacă acum, cu tot ce știu legat de nefrologie și de Spitalul Louis Țurcanu, și... Dacă ar trebui să dau acum rezi, aș alege din nou nefrologia pediatrică pentru că mi se potrivește. Îmi place foarte mult. În fiecare zi vin cu drag la spital să văd ce mai avem nou, ce mai putem învăța, ce mai putem face. Colectivul, cum am spus, e minunat și iubesc ceea ce fac și cred că asta e cel mai important pentru fiecare, până la urmă. Să ajungi să iubești ceea ce faci și să faci cu drag.

35:43 dr. Mihai Voinea: Cuvântul cheie pare a fi „mi se potrivește” și ai completat foarte bine că scopul este să iubești ceea ce faci. Ok, sunt niște lecții interesante pentru studenții care iau în calcul această specialitate. Ultima întrebare e legată direct de ei.

Cel mai important sfat 35:59

36:04 dr. Mihai Voinea: Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai oferi unui student de anul 6 care se gândește la nefrologie pediatrică?

36:12 dr. Diana Hanu: Să aleagă cu sufletul deschis nefrologia pediatrică. O să-l surprindă, cu siguranță. Îl va surprinde. Poate își imaginează că cu rinichi. Îl va surprinde și îl va provoca și cred că o să-i placă.

36:12 dr. Mihai Voinea: Super.

Idei de final 36:31

36:31 dr. Mihai Voinea: Mulțumim foarte mult, Diana, pentru disponibilitate și pentru toate informațiile valoroase pe care ni le-ai oferit astăzi. Îți dorim mult succes în carieră și cu doctoratul și să ai parte de pacienți cât mai diverși, ca să citești cât mai mult și să te dezvolți cât mai mult profesional.

36:31 dr. Diana Hanu: Mulțumesc mult!

Introducere 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ați revenit la încă un episod marca Grile-Rezidentiat.ro! Eu sunt Cătălina, iar înainte de a începe, continuăm seria răspunsurilor la întrebările adresate de voi pe Instagram. Una dintre întrebări este: „Cât câștigăm din YouTube?”

00:15 dr. Cătălina Voinea: A se vedea în poza atașată cam cât câștigăm din YouTube. Însă nu acesta este scopul canalului nostru, nu îmbogățirea, ci crearea de conținut cât mai valoros pentru comunitatea noastră. „Când e gata clinica de dermato?”

00:27 dr. Cătălina Voinea: Următorul nostru proiect de amploare este clinica de dermato, care noi preconizăm că va fi gata anul viitor, în vară sau în toamnă, când am timp de podcast și de bebeluș. Bebelușul are un program foarte bine pus la punct, iar orele de filmare sunt setate atunci când ea doarme, timp în care stă cu Mihai. Dar să revenim: vă invit să aflăm în episodul de astăzi, împreună cu medicul rezident Gurgu Mihai, cum este rezidențiatul pe nefrologie pediatrică. Să-i dăm drumul!

Introducere dr. Mihai Gurgu 00:52

00:53 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Mihai, bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Vrem să-ți mulțumim în primul rând că ne-ai acceptat invitația și că ești dispus să oferi din experiența ta, să ne dai cât mai multe informații și să oferi valoare comunității Grile-Rezidentiat.ro. Este într-adevăr o onoare și îți mulțumim că ți-ai luat puțin din timpul tău.

00:53 dr. Mihai Gurgu: Mulțumesc, Cătălina, îmi face plăcere că m-ai invitat și îmi face plăcere să vorbesc despre experiența mea ca rezident în a doua specialitate, ca să aibă și cei care doresc să-și aleagă pediatria sau nefrologia pediatrică un pic de repere în ceea ce înseamnă specialitatea aceasta.

De ce și-a ales această specialitate 01:35

01:33 dr. Cătălina Voinea: Spune-ne în primul rând de ce ți-ai ales această specialitate? Ce te-a determinat?

01:33 dr. Mihai Gurgu: La mine este un pic mai deosebit, în sensul că e a doua specialitate; practic, îmi fac un fel de supraspecializare. O să zic de ce mi-am ales pediatria și după aceea nefrologia pediatrică, pentru că sunt legate una de cealaltă. Pediatria mi-am ales-o cam din anul trei de facultate, pentru că mi-am dat seama că nu aș vrea să tratez adulți și nu prea-mi plac adulții ca pacienți, și nu mai rămâneau decât specialități ori anatopat, ori medicină legală, ori de laborator, radiologie.

02:09 dr. Mihai Gurgu: Nu m-au atras, și cu copiii mereu m-am înțeles bine, suntem pe aceeași lungime de undă, ne uităm la desene, ne jucăm pe calculator, e perfect pentru mine. Și după care, a doua specialitate, nefrologia pediatrică: mi-am dat seama tot așa, prin anul 4-5 de rezidențiat, că, deși am intrat în rezidențiat și am zis că pot să tratez mulți și diaree și patologia obișnuită zi și noapte, prin anul 4-5 de rezidențiat mi-am dat seama că totuși n-ar fi prima mea alegere și hai totuși să încerc să-mi fac o supraspecializare. Dacă îmi iese să fiu angajat pe nefrologie pediatrică, excelent. Dacă nu, pot merge ca pediatru obișnuit și după aceea să-mi fac bucățica mea de rinichi unde lucrez.

03:00 dr. Cătălina Voinea: Deci punctajul, practic, pe care l-ai luat la rezidențiat nu a contat, tu voiai de la bun început nefrologie pediatrică.

03:00 dr. Mihai Gurgu: Da.

03:00 dr. Cătălina Voinea: Ok, am înțeles.

03:00 dr. Mihai Gurgu: Și asta a influențat și durata cât am învățat pentru al doilea rezidențiat.

03:00 dr. Cătălina Voinea: Cât ai învățat?

03:00 dr. Mihai Gurgu: O săptămână jumate sau o săptămână, ceva de genul ăsta.

03:00 dr. Cătălina Voinea: Doamne ferește!

03:00 dr. Mihai Gurgu: Îmi-a dat specialitatea.

03:00 dr. Cătălina Voinea: Păi da, știu! Da, Doamne ferește. Adică într-o săptămână jumate să și iei rezi este de admirat.

03:31 dr. Mihai Gurgu: Da, să știi că așa o să facă majoritatea colegilor mei, având în vedere că îți dai o specialitate. Mai ales specialitățile cum sunt medicina internă, pediatria, care conțin foarte multe specialități mai micuțe, și largi. Și a fost destul de ușor să învăț pentru rezidențiat. Plus că am avut timp să mă pregătesc: pentru specialitate am învățat ca lumea. De la rezidențiat, hai să zicem că l-am vâjâit un pic.

03:55 dr. Mihai Gurgu: Plus că la 714 puncte, sau cât am luat eu, pentru o săptămână jumate, o săptămână, eu zic că e decent, și oricum nu am vrut să iau punctaj foarte mare, că pentru nefrologie pediatrică nu este bătaie.

03:55 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

03:55 dr. Mihai Gurgu: Deci n-am fost stresat din punctul ăsta de vedere.

03:55 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Cum a fost primul an de rezidențiat? (atât pe Pediatrie, cât și pe Nefrologie Pediatrică) 04:16

04:17 dr. Cătălina Voinea: Spune-ne un pic despre primul an de rezidențiat. Cum îl descrii? Ce-ți mai amintești din el?

04:23 dr. Mihai Gurgu: Primul meu an de rezidențiat din pediatrie. Nu mai țin minte mare lucru decât că mă duceam, mă întorceam acasă, nu înțelegeam mare lucru din ce se întâmplă pe acolo, pentru că nici nu învățam. Am fost o lepră totală. Dar ca patologie, n-a fost o patologie complicată. Am lucrat pe o secție unde tratam în special diaree, enterocolită acută și patologie digestivă acută, reflux astfel se facea în vărsături, și doctorul cu care lucram făcea și endoscopii.

04:56 dr. Mihai Gurgu: Digestivă superioară, digestivă inferioară, și vedeam și patologie un pic mai variată, nu doar cea obișnuită, clasică, diaree și vărsături. Mai vedeam o esofagită eozinofilică, mai vedeam un polip colonic, ceea ce era destul de interesant. Dar pentru că nu învățam foarte mult, din păcate, nici nu înțelegeam foarte multe.

05:19 dr. Mihai Gurgu: Apoi, primul an de rezidențiat de la nefrologie pediatrică: eu mi-am făcut primul rezidențiat la Cluj. Acum sunt la București, pe nefrologie pediatrică, la Fundeni. Primul an a fost, cum să zic, o revelație pentru mine ca tip de gândire. Veneam cu un anumit tip de gândire din Cluj, în care încercam mai tot timpul să facem pacientul să nu plătească mai nimic.

05:42 dr. Mihai Gurgu: Apoi, totul să fie susținut de stat sau să avem relații, pile și să obținem totul pe gratis. Am venit aici, la București, și mi-a zis: „Măi, sunt anumite analize pe care nu le putem face și care ar fi esențiale pentru diagnostic.” Pe nefrologie pediatrică lucrăm foarte mult cu genetica. Mai ales că Fundeniul, pe nefrologie pediatrică, se ocupă în special de patologie cronică, nu de acut. Mai ales ce internăm este patologie ori cronică acutizată, ori cronică.

06:14 dr. Mihai Gurgu: Și lucrăm foarte mult cu genetica. Și genetica nu o plătește nimeni decât pacientul. Și e foarte simplu: îți permiți, plăti, nu-ți permiți, găsim o modalitate, la aia care chiar e absolut necesar și nu au fonduri. Dacă se poate, e bine; dacă nu se poate. Dar faptul că ne lasă să punem întrebările astea și să le spunem: „Ok, e varianta să plătiți voi din buzunarul vostru”, mie mi se pare foarte bine că le dăm alegerea părinților să facă acest lucru.

06:14 dr. Cătălina Voinea: Înțeles.

Cum arată o zi din viața unui medic rezident? 06:47

06:47 dr. Cătălina Voinea: Cum arată acum o zi din viața ta la spital?

06:51 dr. Mihai Gurgu: O zi obișnuită din viața mea: pe lângă că când mă trezesc dimineața și mă duc la muncă, 5 minute îmi ia să merg pe jos, ceea ce este genial, că mi-am găsit aici cazare, chirie. Ajung la muncă, mă schimb, intru pe secție să văd ce se întâmplă cu pacienții internați. Dacă trebuie să acționez ceva rapid atunci, să schimb la medicație, să mai dau medicație în plus, sau să mă gândesc că are nevoie de investigații suplimentare în ziua respectivă sau în acut, să văd ce s-a întâmplat cu pacienții respectivi peste noapte.

07:28 dr. Mihai Gurgu: După care cobor, văd ce foi ar trebui să vină, internări și foi de zi, și după aceea ne ocupăm de cei care sunt la regim, nu e chiar regim ambulator, s-foi de zi, așa se numesc, ne ocupăm de cei de la foile de zi, după care ne ocupăm să facem condica, să scriem evoluții la cei care sunt pe secție, și ieșiri, și ce ne-a mai rămas restanță din alte zile, genetici; cererile de genetică noi le facem.

07:59 dr. Mihai Gurgu: Sunt zile în care avem biopsie renală, astfel un lucru foarte bun, faptul că facem biopsie renală și putem oricând să facem biopsie renală. Și noi le facem.

07:59 dr. Cătălina Voinea: Ca rezidenți?

07:59 dr. Mihai Gurgu: Da, noi, ca rezidenți. E un doctor care ne ajută cu ecografia, tot de-al nostru, tot de înfloropediatru. Alt doctor ne ajută cu lamele, nu cu lamele, cu să dăm fragmentul de pe ac, să-l punem într-un Petri.

08:35 dr. Mihai Gurgu: Deci fiecare are un rol acolo micuț, dar când lipsește unul e un pic mai dificil, că trebuie să facem și partea celuilalt. Dar noi le facem în special partea de înțepat, ghidare; totul se face sub ghidaj ecografic, nimic nu se face în orică.

Competențe practice 08:47

08:47 dr. Cătălina Voinea: Mai sunt și alte competențe practice care se pot învăța?

08:51 dr. Mihai Gurgu: Acum, dializa, nu știu cât de competență practică dar e ceva care e fabulos, foarte vast, și îți trebuie un pic de competență practică, că s-ar putea câteodată tu să pui mâna să faci tubulatura și... Altceva practic... Eco. Eco ne lasă să facem, avem ecograful, putem să-l facem noi, dar trebuie să avem curs ca să dăm un diagnostic. Și nu, odată cu nefrologia pediatrică, cu specialitatea, nu ne luăm și competență pentru așa ceva. Deci trebuie separat. E ceva separat. Plus că trebuie să fii specialist ca să-ți faci cursurile de ecografie.

Patologii frecvente 09:29

09:30 dr. Cătălina Voinea: Ce patologie întâlniți cel mai des?

09:34 dr. Mihai Gurgu: Păi, cum ți-am zis, în funden, noi ne ocupăm mai ales de patologia cronică, sindromul nefrotic în special, vine pentru că e printre cele mai frecvente patologii cronice la copilași. Apoi mai avem nefropatii cu IgA, copilași care fac pipi cu sânge sau proteine după o infecție. În ultima vreme am văzut multe lupusuri, ce-i drept.

09:34 dr. Cătălina Voinea: Wow.

09:34 dr. Mihai Gurgu: A fost legea serilor din septembrie și octombrie, că am făcut vreo șase sau șapte biopsii la cazuri noi de lupus.

10:10 dr. Cătălina Voinea: Wow. E multișor, sincer să zic.

10:10 dr. Mihai Gurgu: Da, e pentru o lună, e ceva, n-am mai auzit, incredibil.

10:10 dr. Cătălina Voinea: Bine, de fapt, toate, dacă stai să te gândești, probabil vin la București, dacă e să se întâmple ceva, deci se adună toate acolo.

10:10 dr. Mihai Gurgu: Da, e și lucrul acesta, acum nu toți sunt diagnosticați direct la noi, sunt trimiși și din alte părți, deci cam da, așa e, suntem un centru unde vin, se concentrează mai mulți. Ce-i drept.

Echivalarea modulelor dacă faci inițial Pediatrie 10:44

10:43 dr. Cătălina Voinea: Ai zis că ai făcut înainte pediatria și acum faci nefroped. Care sunt modulele care se echivalează? Adică tu acum, practic, cât trebuie să mai faci ca să termini? Ce e comun?

10:43 dr. Mihai Gurgu: Da, eu sunt bătrân, așa, și am fost ultima generație care a avut curricula veche de pediatrie. Și atunci aveam diferit față de cum e acum curricula. De exemplu, făceam șase luni legate de infecțioase, șase luni legate de neonatologie.

11:17 dr. Mihai Gurgu: Acum s-a făcut trunchi comun trei ani, după care doi ani specialitatea. Practic, dacă ar fi să-ți echivalezi la sânge de pe vremea mea tot, ar mai rămâne doi ani și trei luni, pentru că n-am avut trei luni de urgențe pediatrice. Dar dacă ar fi un pediatru cu noua curriculă, să-și echivaleze tot, ar fi numai două ani: un an jumătate de nefrologie pediatrică și jumătate de an de nefrologie adulți.

11:17 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

11:17 dr. Mihai Gurgu: Asta ar fi singura diferență față de pediatria clasică.

11:51 dr. Mihai Gurgu: Dar am auzit ceva, că de anul ăsta sau de anul viitor nu o să mai lase să-ți dai examenul de specialitate decât dacă faci cel puțin trei ani în specialitatea respectivă. Adică nu o să te lase să-ți echivalezi patru ani sau trei ani și să faci... Asta am auzit, nu sunt foarte sigur.

11:51 dr. Cătălina Voinea: Nu cred, că tocmai ce-au postat acum o lege și nu zice absolut nimic de treaba asta.

12:16 dr. Mihai Gurgu: Și asta mi-a zis un medic de la noi, că se gândesc să facă acest lucru. Într-un fel, eu mi-am făcut trei ani, pentru că nu mi-am echivalat nouă luni de pediatrie și cele trei luni de urgențe pediatrice, pe care nu puteam să mi le echivalez, că nu le-am avut în curriculă. Și trei ani mi se pare suficient pentru specialitatea asta. Doi ani ar fi fost un pic cam puțin.

Îndrumătorii de rezidențiat 12:42

12:42 dr. Cătălina Voinea: Cum sunt îndrumătorii voștri de rezidențiat? Sunt implicați? Aveți de la cine să învățați?

12:50 dr. Mihai Gurgu: Da. Totul se rezumă la... E un pic diferit. Noi lucrăm cu mai mulți doctori, Eu așa, la grămadă. Unii dintre doctorii cu care lucrezi stau și te învață, și pe alții mai mult trebuie să-i întrebi și să tragi de ei. Dar nu este un lucru rău. Totul se bazează pe independență. Ai un caz? Ocupă-te.

13:19 dr. Mihai Gurgu: Vii cu idei, tratezi ca tratament, anunți: „Băi, uite, vreau să fac lucrurile acestea”, și te ocupi. Noi mai facem și un lucru care nu este foarte bun din anumite puncte de vedere: ne dăm numerele de telefon pacienților. Fiind o patologie cronică pe care trebuie să o urmărim, comunicăm cu ei mai ușor așa. Când au o problemă, când trebuie să vină la controale, dacă au analize de făcut acasă lună de lună și nu vin lună de lună la noi, ne trimit poze cu analizele respective.

13:51 dr. Mihai Gurgu: Și așa, practic, învățăm. Învățăm cum să managerizăm un caz, învățăm cum să comunicăm eficient cu pacientul și cu părinții pacienților, pentru că unii, fiind și măricei, și aici pe 17 ani, comunicăm direct cu ei. De învățat, avem de la cine să învățăm, cu condiția să fim dispuși să fim curioși. Asta e una dintre devizele de la Fundeni, să fii curios. Că ai ce să înveți și de la cine.

Programul de lucru și work-life balance 14:16

14:17 dr. Cătălina Voinea: La cât se termină programul de lucru?

14:20 dr. Mihai Gurgu: După ora 1. Nu înainte de ora 1, dar după ora 1 poate să fie oricând. Eu am o mentalitate: când îți termini treaba, pleci acasă. Mai ales dacă e o treabă urgentă. Foile nu e obligatoriu să le termini în ziua respectivă. Poți să le termini și în zilele următoare. Avem o căruță de foi de făcut, restante.

14:46 dr. Mihai Gurgu: Dar trebuie să-ți termini treaba. Asta e. Că s-a făcut ora 3. tu nu ți-ai terminat treaba urgentă, de care depinde tratamentul pacientului sau bunăstarea lui. Stai acolo până o termini. Ai terminat la 1, 2 și mai ai de făcut numai chestii birocratice. O să pleci mai repede. Deci nu consider că e o specialitate care nu-ți permite să ai o viață personală și e foarte solicitantă.

14:46 dr. Cătălina Voinea: A, clar.

14:46 dr. Mihai Gurgu: Poți să ai o viață personală liniștită.

15:14 dr. Mihai Gurgu: Bine, acum depinde și de doctorii cu care lucrezi. Sunt doctori care stau până la 4-5 și au foarte multe hârțoage de făcut și te țin și pe tine acolo ca să le faci toate foile. Dar poți să îmbini utilul cu plăcutul și să-ți faci și o viață personală, cu anumite mențiuni. Că, na, dacă termini la 5-6, probabil că nu o să mai ai chef prea mult de viață după aceea. Dar nu toate zilele sunt așa.

Gărzi 15:41

15:42 dr. Cătălina Voinea: Gărzi aveți?

15:42 dr. Mihai Gurgu: Da, nu ești obligat să intri pe linia de gardă. Și eu, de exemplu, chiar dacă sunt specialist pe pediatrie, nu fac gărzi la Fundeni, pentru că este și secția de oncologie pediatrică și pentru asta ar trebui să merg pe secția de oncologie, să văd cum funcționează lucrurile, și după aceea să intru pe gărzi. Este un lucru pe care am zis că nu am timp, din cei trei ani, să mi-l dedic pentru așa ceva și nu am considerat absolut necesar să fac gărzi. Dar dacă vrei, poți să faci gărzi. Se fac gărzi pe secția de oncologie și pe secția de nefrologie.

16:18 dr. Mihai Gurgu: Noi avem mai două compartimente de pediatrie, adică de specialități pediatrice, oncologie și nefrologie pediatrică. Restul spitalului e de adulți și are fiecare garda lui.

Spor 16:31

16:31 dr. Cătălina Voinea: Aveți și spor? Ceva?

16:31 dr. Mihai Gurgu: 12%. Minimum minimorum.

16:31 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Provocări în Nefrologia Pediatrică 16:38

16:39 dr. Cătălina Voinea: Poți să ne spui un pic cam ce provocări ai întâlnit în această specialitate până acum? Sau, dacă nu, chiar și minusuri? Ce îi lipsește?

16:39 dr. Mihai Gurgu: Bariera cu care ne confruntăm noi cel mai mult este capacitatea părinților să înțeleagă necesitatea unei anumite investigații sau a unei anumite analize. De exemplu, sunt pacienți care refuză biopsia, deși ne-ar aduce informații, biopsia renală, că noi numai biopsie renală facem. Refuză biopsia renală din diferite motive, și acea biopsie ne-ar aduce informații esențiale pentru elucidarea diagnosticului.

17:23 dr. Mihai Gurgu: Sau, la fel, testarea genetică, ce-i drept, este o investigație scumpă, adică costă 480 de euro sau chiar 580 și ceva de euro, în funcție de cât de mare este panelul de gene pe care îl cerem. Da, este scump și unii, nu neapărat că nu își permit, dar nu vor să investească în așa ceva.

17:45 dr. Mihai Gurgu: De multe ori, genetica ne-ar aduce numai diagnosticul, ne-ar confirma diagnosticul, ne-ar schimba practic evoluția, pentru că majoritatea bolilor sunt cronice și cam știm la ce ne așteptăm. Declinul funcției renale, mai devreme sau mai târziu, tot o să apară. Necesarul de dializă sau transplant, mai devreme sau mai târziu, tot o să fie. Dar e important să știm diagnosticul, să știm ce prognostic are, ce complicații poate să asocieze acea boală.

18:15 dr. Mihai Gurgu: Alte lucruri, din păcate, țin de limitări sau de ce ar putea să fie mai bine, țin de spital, nu de specialitate. Fundeniul, din păcate, nu este un spital care e adaptat pentru pediatrie. Are multe minusuri. Nu putem vedea copii sugari care au nevoie de biberoane, pentru că nu avem biberonărie, nu are cine să sterilizeze biberoanele. Asta e un minus major din punctul meu de vedere. La fel, farmacia nu prepară prafuri, pliculețe, să facă diviziuni. Iarăși, ești pe o secție de pediatrie, ai un copilaș mic, trebuie să îmi parți o pastilă în 10, n-ai la cine. Asta nu este minusurile majore ale Fundeniului. Dar poate o să se remedieze aceste lucruri, dar nu știu când.

Ce oportunități de angajare există după rezidențiat? 19:08

19:08 dr. Cătălina Voinea: Ce se întâmplă după ce terminăm rezi pe Nefropet? Ce oportunități de angajare există?

19:17 dr. Mihai Gurgu: Acum, privatul este o oportunitate destul de importantă. Sunt multe clinici la privat care doresc să angajeze pediatri care au și specialitatea de nefrologie pediatrică, sau doar nefrologie pediatrică, pentru că este o adresabilitate foarte mare pentru partea de patologie acută. Infecții urinare în special, hidronefroze. Bine, hidronefroza nu e chiar patologie acută, dar e ceva care te impresionează și îi impresionează pe părinți când văd apă la rinichi. Așa. Bun, și prac, pac, totul se rupe, hai să mergem să investigăm ce este, de cele mai multe ori e ceva benign, ceva banal. Dar pentru un părinte este ceva îngrijorător, pentru că, până la urmă, rinichii sunt organe esențiale supraviețuirii.

Există cerere pentru specialitățile mici precum Nefrologia Pediatrică? 20:06

20:06 dr. Cătălina Voinea: Crezi că există cerere pe specialitățile astea mai mici, precum cardioped, nefroped, neuroped, în domeniul sanitar, adică se cere?

20:18 dr. Mihai Gurgu: Și la stat, și la stat. Au început din ce în ce mai mult să se deschidă secții, compartimente sau să ceară specialiști pe așa ceva. Mie mi se pare absolut normal, pentru că, ai o problemă cardiologică, decât să te duci la un pediatru care a învățat cardiologie cât a învățat, mai bine te duci la cineva care e pasionat de așa ceva și are specialitatea de cardiologie pediatrică și știe cu ce se mănâncă această specialitate.

20:18 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles. O întrebare pe care am tot primit-o este dacă această specialitate e recunoscută în străinătate.

Este recunoscută în străinătate specialitatea? 20:50

20:54 dr. Mihai Gurgu: Nu, din câte știu eu, nu este recunoscută de sine stătătoare în străinătate, dar, de exemplu, cineva care e pe nefrologie pediatrică, ca rezident, se poate duce liniștit în străinătate să-și facă stagii acolo.

20:54 dr. Cătălina Voinea: Adică pe pediatrie?

20:54 dr. Mihai Gurgu: Pe pediatrie, pe secție de nefrologie pediatrică. Ei tot sunt pediatri ca formare, și după aceea se axează pe o specialitate mai mică, un fel de atestate, competențe, cum ar fi fost pe vremea noastră la noi. Dar, practic, ei se axează pe domeniul lor de interes și după aceea își iau ori nefrologie adulți, ori ceva. Deci cam așa se face și în străinătate.

Cărți must-have 21:38

21:39 dr. Cătălina Voinea: Recomandări de cărți utile ai avea pentru cei care urmează să intre în rezidențiat?

21:45 dr. Cătălina Voinea: Sau chiar, dă-ne câteva exemple de cărți care sunt esențiale pentru examenul de specialitate. Având în vedere că nu există o carte în bibliografie pentru specialitate.

21:45 dr. Mihai Gurgu: Orice carte își dorește fiecare. Doctor Google este extraordinar de bun. E o carte care, de exemplu, este foarte amănunțită, intră în foarte mult detaliu, este de la IPNA. „Nefrologie pediatrică” se și numește. Așa, de la IPNA, care e International Pediatric Nephrology Association. Cartea nouă costă vreo 1000 de euro. Așa, e un pic scumpuță.

21:45 dr. Cătălina Voinea: Un pic, Doamne, e un salariu.

22:27 dr. Mihai Gurgu: Da, așa. Un salariu cu 12% spor.

22:27 dr. Cătălina Voinea: Da, exact.

22:27 dr. Mihai Gurgu: Bun. Și eu, de exemplu, mă uit foarte mult pe UpToDate. Mi se pare ca o sursă de informare extraordinar de bună. Mai ales că ei îți dau variante: noi tratăm așa, ghidurile zic așa. Pe partea de nefrologie pediatrică, de exemplu, sunt foarte multe organizații care au ghidurile lor, cum este KDIGO, care are ghidurile de boală renală cronică, de vasculite. Deci mai mult e partea de ghiduri. Nu e o carte anume care să îți formeze viața profesională. Orice carte de nefrologie pediatrică poți să o iei, să o răsfoiești.

23:15 dr. Mihai Gurgu: E foarte bine. Și încă un lucru, ca sfat: mereu, când ești în fața unui caz și zice cineva ceva, dacă ți se pare că e dubios ce ți se zice, să nu crezi neapărat și să cercetezi. Adică să nu zici: „Băi, nu te cred”, și acolo se termină sfoara. Să cercetezi, să vezi: e așa sau nu e așa? Pentru că și eu, de multe ori, nu cred și cercetez. Și câteodată am dreptate, câteodată are medicul respectiv dreptate. Dar e bine să investighezi.

Alte centre de pregătire în România 23:50

23:49 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre alte centre de pregătire de nefroped de la noi? Din România?

23:49 dr. Mihai Gurgu: Mai este la Iași. Mai este la Cluj și la Timișoara, de care știu sigur, ca centre de pregătire. De Iași nu știu mare lucru, ce se întâmplă acolo. La Timișoara este un domn profesor care se ocupă foarte bine de rezidenți și am auzit lucruri bune, că se ocupă să se și implice, nu numai în activitatea profesională, dar și în cea de cercetare. Și la Cluj, de unde vin eu, numai vorbe de laudă.

24:32 dr. Mihai Gurgu: E o secție mai micuță, dar se ocupă foarte bine de cazuri. Oamenii sunt calzi, ai cu cine să discuți, nu totul e, nu te taie, nu te spânzură dacă zici vreo prostie. Eu sunt maestru la zis prostii. Dacă nu m-au dat pe mine afară, sigur nu o să-i dea și pe alții afară.

Ce fel de personalitate se potrivește pe această specialitate 24:51

24:51 dr. Cătălina Voinea: Ce fel de personalitate crezi tu că s-ar potrivi mai mult pe această specialitate?

24:58 dr. Mihai Gurgu: Trebuie să fii o persoană foarte curioasă, mai ales când ai de-a face cu o patologie cronică care nu este clară. Trebuie să te duci până în pânzele albe. Și de multe ori avem de câștigat, adică mereu avem de câștigat la chestia asta, dar avem surprize la ceea ce înseamnă diagnostic.

25:17 dr. Mihai Gurgu: Adică noi suntem aproape siguri că este o anumită patologie, după care ne vine o investigație care ne dă totul peste cap și... De asta trebuie să fii curios, adică să nu lași lucrurile să persiste așa. Chiar dacă pacientul este stabil și merge bine cu tratamentul, dacă nu e un diagnostic clar, trebuie să te mai gândești ce aș mai putea să-i fac care să ne ajute să avem un diagnostic clar.

Cea mai mare satisfacție 25:42

25:42 dr. Cătălina Voinea: Pentru tine, care este cea mai mare satisfacție în această specialitate?

25:47 dr. Mihai Gurgu: Sincer, când văd copilul că este fericit și mulțumit și are un prognostic, din punct de vedere renal, bun sau îmbunătățit de intervențiile pe care le facem noi, de ajutorul pe care îl oferim noi, medicamentos sau non-medicamentos, asta mă satisface cel mai mult; mame care sunt fericite, care nu mai sunt la fel de stresate, și mame sau părinți în general, zic mame că majoritatea sunt mame, și hai să fim serioși, mamele vin și stau în spital.

25:47 dr. Cătălina Voinea: Exact.

25:47 dr. Mihai Gurgu: Dar părinți, hai să-i luăm ca părinți. Când părinții sunt mulțumiți de ceea ce facem și se vede pe copii că merg mai bine, o duc mai bine.

25:47 dr. Cătălina Voinea: Ok.

Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți pe Nefrologia Pediatrică, dar și elevilor care se pregătesc pentru admiterea la medicină 26:35

26:36 dr. Cătălina Voinea: Noi am mai avea două întrebări pentru tine, și anume: una ar fi ce sfaturi ai tu pentru viitorii medici rezidenți, cei care urmează să dea examenul de rezi, și a doua ar fi ce sfaturi ai avea pentru cei care abia acum intră la medicină, cei care dau, din comunitatea celor care dau admiterea.

26:36 dr. Mihai Gurgu: Bine. Hai să ne adresăm atunci primei întrebări, cei care urmează să intre în rezidențiat.

27:01 dr. Mihai Gurgu: Sfatul meu, cum am tot repetat, asta e o chestie care se tot repetă, eu o zic ca fundeniului, să fii curios. Mereu să cercetezi când ai dubii, nu neapărat să crezi, să te asiguri că este ceea ce este bine, să nu, niciodată să nu te duci pe deviza că așa se face aici și de aceea e o anumită decizie, pentru că așa zic unii sau alții, sau așa este protocolul intern al spitalului, neoficial, care e total diferit față de ce ar trebui să se facă.

27:33 dr. Mihai Gurgu: Apoi, dacă sunt viitori rezidenți cărora nu o să le placă specialitatea. Nu e absolut nicio problemă să schimbe specialitatea. Este mult mai câștigat să te duci cu plăcere la muncă, sau să-ți schimbi și de trei ori, de patru ori specialitatea, decât să rămâi într-o anumită specialitate doar pentru salariu și să te duci cu multă ură și ranchiună la muncă. Și pentru viitorii admiși la medicină: să se ocupe și de viața lor personală. Facultatea nu este totul. Eu am trecut ca lebăda prin apă.

28:17 dr. Mihai Gurgu: Nu este cea mai bună soluție, știu, dar contează în primii ani să-ți găsești stilul tău de învățat și să îmbini viața de student, pe care e bine s-o trăiești la maxim. Așa, și eu mi-am trăit-o la maxim. Prea la maxim. Așa. Și cu utilul. Și anume, totuși, la sfârșitul celor șase ani trebuie să te ducă un pic capul și să știi medicină, că o să-ți fie mai ușor ție ca rezident, dar mai ales pacienților să le fie mai ușor când o să-i tratezi. Deci totul cu moderație.

28:52 dr. Mihai Gurgu: Da. Totul cu moderație, ci e prea mult strică, de multe ori, și inclusiv alcoolul, așa, din experiență proprie. Dar e bine să îmbini plăcutul cu utilul și în viața de student, și în viața de rezident, și până la urmă și ca rezident trebuie să ai viață personală, și ca student trebuie să ai viață personală. Nu totul se rezumă la muncă.

28:52 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles. Super.

28:52 dr. Mihai Gurgu: Păi, fiindcă așa. Și să se bage în organizațiile de studenți, să facă proiecte cu studenții, mie mi-a plăcut la nebunie.

29:24 dr. Mihai Gurgu: Pe lângă faptul că le oferă oportunitatea de a vedea și alte țări, aceste organizații, și să vadă experiența din spital înainte să intre propriu-zis, o să-și facă și foarte mulți prieteni și o să fie așa, ca o portiță de scăpare după o sesiune încărcată de examene.

29:24 dr. Cătălina Voinea: Da, da.

29:24 dr. Mihai Gurgu: A fost o experiență magnifică să fiu un OSM.

29:50 dr. Cătălina Voinea: Și eu la fel. Și pentru mine a fost la fel, aici, la Craiova. Bun. Păi, dacă nu mai ai absolut nimic de spus, noi vrem să-ți mulțumim pentru disponibilitatea de care ai dat dovadă și pentru informațiile pe care le-ai furnizat. Sunt convinsă că episodul o să fie urmărit de cei care sunt interesați, de foarte multe ori, pentru că tot primim mesaje cu nefroped, vrem nefroped, și sunt...

29:50 dr. Mihai Gurgu: Să vină.

29:50 dr. Cătălina Voinea: Exact.

29:50 dr. Mihai Gurgu: Îi primim la Fundeni cu brațele deschise.

29:50 dr. Cătălina Voinea: Super.

30:22 dr. Cătălina Voinea: Și vrem să-ți urăm succes pe mai departe și la examenul de specialitate de la anul, și poate pe viitor mai ești deschis și la alte proiecte de-ale noastre.

30:22 dr. Mihai Gurgu: Cu siguranță. Mulțumesc de invitație, a fost o experiență foarte plăcută să discut cu tine, și mult succes și ție pe specialitate.

30:22 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim, mulțumesc frumos. La revedere.

30:22 dr. Mihai Gurgu: La revedere.