Introducere și revenirea după o scurtă pauză 00:00
00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ați revenit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro, podcastul celor care vor să-și aleagă specialitatea potrivită! Ne cunoaștem deja, știți cine sunt și că sunt medic rezident pe dermatologie, iar dacă par euforică sau ușor afazică, este pentru că în ultimele două luni viața mi-a oferit încă un rol. Pot spune că sunt mândra mămică a Victoriei, fetița noastră și cel mai tânăr membru al familiei Marsilian. Printre scutece, bebelușeală, nopți nedormite, dureri de spate și chiar dacă am luat o pauză de 2 ani de la rezidențiat, hostul vostru, adică eu, continuă seria episoadelor dedicate vouă, celor care sunteți indeciși și nu știți ce specialitate să vă alegeți după terminarea facultății.
00:43 dr. Cătălina Voinea: Așa că, înainte de a fi somată de furtuna hormonală către omulețul meu, haideți să aflăm împreună cu invitatul de astăzi, medicul rezident pneumolog pediatru Alexandru Voropanov, cum este rezidențiatul pe pneumologie pediatrică. Să-i dăm drumul! Salutare, Alexandru! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro și vreau să-ți mulțumesc în numele meu și în numele întregii echipe că ne-ai acceptat invitația și că vrei să oferi din experiența ta comunității noastre, care mai are un pic și dă examenul de rezidențiat, și sunt convinsă că toate informațiile pe care le vei povesti și le vei spune în acest episod o să le fie de mare ajutor.
01:21 dr. Alexandru Voropanov: Mulțumesc și eu pentru invitație, salutare tuturor! Cred că e mai bine să facem acest podcast decât să fiu sunat de 10 persoane pe rând și să povestesc aceleași răspunsuri la întrebări, pentru că, într-adevăr, e util să afli înainte să te vezi în fața alegerii de rezidențiat.
01:21 dr. Cătălina Voinea: Ți s-a întâmplat, deci, să fii sunat de mai multe ori?
01:45 dr. Alexandru Voropanov: În fiecare an primesc telefoane, mesaje, pot să spun și eu câteva întrebări; uneori răspund prin mesaj, alteori vorbim la telefon, că este mai ușor, și încerc să ajut...
01:45 dr. Cătălina Voinea: Deci de acum încolo poți să le dai link către podcast și rezolvi toată problema.
01:45 dr. Alexandru Voropanov: Exact!
01:45 dr. Cătălina Voinea: Super!
Cum și-a dat seama Alexandru că aceasta este specialitatea pe care o vrea? 02:08
02:05 dr. Cătălina Voinea: Păi poți să începi să ne spui, probabil asta e și întrebarea celorlalți, cum ți-ai dat tu seama că asta este specialitatea pe care ți-o dorești? A fost o iubire pentru copii de la bun început sau cum s-a întâmplat?
02:18 dr. Alexandru Voropanov: E o istorisire în ceea ce privește cum m-am format, adică încă de pe băncile liceului eram la anumite organizații de prim ajutor, cu care făceam tot felul de activități, și sanitarii pricepuți și toate celelalte. Am fost pasionat puțin de medicina de urgență, am fost voluntar și pe ambulanță, după care știam că voi vrea să aleg medicina. Dar mai departe, specialitatea am ales-o prin prisma faptului că îmi plac foarte mult copiii, mi se par cele mai sincere ființe umane și o să pot să vă spun și câteva istorioare.
02:55 dr. Alexandru Voropanov: Cred că istorioarele sunt cele mai simpatice din toată cariera noastră de la camera de gardă și, de ce nu, să spun, de la început un fel de povestioare. Pentru că am sute de povești cu copilași care sunt foarte drăguți. Evident, cei mai mari de trei anișori, care pot să și vorbească. De exemplu, în mijlocul unei nopți mă trezesc cu o mamă cu copilul, pe la patru dimineața. Din ce în ce mai frecvent sunt copii la camera de gardă noaptea. Și pentru că eram puțin destul de obosit, aș putea spune, am zis: „Mama, haide să vorbim cu copilul, că e destul de mare încât să ne vorbească”, și întreb eu: „De ce ai venit la spital?”
03:44 dr. Alexandru Voropanov: „Pentru că m-a trezit mama.” „Păi și de ce te-a trezit?”
03:48 dr. Alexandru Voropanov: „Ca să vin la spital.” Adică copilul nu avea o urgență medicală, o problemă acută, dar se întâmplă din ce în ce mai frecvent ca părintele să știe că noaptea este mai liber, când medicii sunt cei mai obosiți din lume, și să vină pentru o problemă de două, trei săptămâni de zile deja, care putea fi manageriată și de medicul de familie.
04:09 dr. Alexandru Voropanov: Copiii mi-au plăcut, îmi place partea aceasta educațională. Eu am urmat și două mastere în psihopedagogie la Universitatea Dimitrie Cantemir și am ținut cursuri și ateliere și sunt și formator de formatori acreditat de minister. În continuare fac tabere și activități, atât timp cât îmi permite timpul. Am și activitate didactică de câțiva ani în catedra domnului conferențiar Mihai Craiu, sunt asistent universitar și am studenți.
04:46 dr. Alexandru Voropanov: Și îmi place partea aceasta informațională, dar în același timp mi-au plăcut foarte mult copiii dintotdeauna. Deci partea de pediatrie m-a atras cel mai mult. Acum, partea de pneumologie pediatrică a fost poate și conjuncturală, în sensul în care la momentul respectiv eu am fost în primul an în care s-au scos specialități pediatrice și eram așa: pediatrie generală sau o specialitate? Pediatrie generală sau o specialitate? Nu știam exact ce să aleg la momentul respectiv și am zis: „Bine, o să aleg pediatrie și, dacă nu prind loc la pediatrie, mă duc pe pneumologie pediatrică.”
05:28 dr. Alexandru Voropanov: Ideea este că, nu știu cum s-a făcut, anul acela s-au scos puține locuri de pediatrie. Soția mea a luat un punctaj foarte mare și a ales absolut ce a vrut, și eu înaintea mea s-a epuizat ultimul loc pe București de pediatrie, și am zis: „Ok, ce pot să fac? Iau pediatrie în alt centru universitar, dar cum e cu detașările, dar cum e cu toate celelalte?”
05:51 dr. Alexandru Voropanov: „Lasă, nu-i nicio problemă, aleg pneumologie pediatrică.” Eu am o vorbă, că ajungi acolo unde îți este menit să ajungi. Adică, poate că a fost mai bine. Mie mi-a plăcut foarte mult tot rezidențiatul pe care l-am urmat în pneumologie pediatrică și cred că mi se potrivește ca mănușa, cum s-ar spune. Adică nu regret alegerea făcută absolut deloc și cumva, pentru fiecare dintre noi, cred că undeva acolo sus există o cale pe care să mergem.
06:22 dr. Alexandru Voropanov: Într-adevăr, sunt destul de mulți colegi care poate aleg pneumologie pediatrică din faptul că nu pot să aleagă specialitatea dorită și ulterior se schimbă de pe o specialitate pe alta. De exemplu, chiar în ultimul an au fost vreo patru colegi de anul întâi care s-au reprofilat, după ce și-au ales pneumologie pediatrică, pe specialități departe de zona pediatriei. Acum, cred că ar urma întrebarea: de ce pneumologie pediatrică? Păi nu cred că există copil, și ai și tu un copil, și eu am o fetiță de trei ani și jumătate,
Cât de căutată e specialitatea și ce oportunități de muncă există după rezidențiat? 07:00
06:58 dr. Alexandru Voropanov: care să n-aibă o răceală, o bronșiolită, o bronșită sau chiar poate și o pneumonie care necesită tratament. Infecțiile respiratorii, infecțiile de tract respirator superior sunt cele mai frecvente, mai ales acum, când vine sezonul rece. Și atunci, de foarte multe ori, părintele îngrijorat ar vrea să ajungă la un pneumolog pediatru. Dar pneumologii pediatri sunt și ei ocupați cu anumite patologii, cu astmul bronșic, cu fibroza chistică, cu patologii rare, pentru că sunt puțini pneumologi pediatri.
07:31 dr. Alexandru Voropanov: Și de cele mai multe ori, programările la pneumologi pediatri sunt foarte îndelungate. Mă refer la cabinetele private de pneumologie pediatrică. Ajung să fie și după trei luni de zile. Și dacă vrei un anumit pneumolog, s-ar putea să stai și mai mult. Deci da, există un deficit de specialități pediatrice și în București, nu doar în țară. În țară, orice pediatru și-ar găsi loc de muncă; se închid clinici de pediatrie prin țară din lipsa de personal.
08:00 dr. Alexandru Voropanov: Și cardiologia pediatrică. Eu nu am înclinație pe partea de cardiologie pediatrică, dar dacă există colegi care mă vor urmări și și-ar dori partea aceasta de cardiologie pediatrică, este absolut necesar să existe specialiști în cardiologie pediatrică. Sunt locuri de muncă și în București, și în centrele universitare și chiar pot să facă o carieră frumoasă din aceasta, pentru că cea mai frecventă este patologia pulmonară, dar ca importanță și management este foarte importantă și patologia cardiacă.
08:34 dr. Alexandru Voropanov: Evident că și celelalte specialități își au locul lor, dar sunt patologii un pic mai rare. După partea de pneumologie, ar fi partea de gastroenterologie, și ele frecvente în primii ani de viață, urmate mai la depărtare de partea de nefrologie pediatrică, unde există mai puțini pacienți, și atunci ai cam fi legat de un centru universitar sau de un spital regional care să trateze patologia de nefrologie pediatrică.
09:02 dr. Cătălina Voinea: Chiar mă bucur că ai abordat acest subiect, să ne facem o oarecare idee cam cât de căutată este specialitatea ta, precum și celelalte specialități pediatrice, pentru că e destul de de vreme au băgat aceste specialități ca să ne facem o oarecare idee, și mulți sunt curioși: de ce aș face eu o specialitate pediatrică, când nu știu dacă o să-mi găsesc loc de muncă? Dar bine că ai abordat acest subiect, fiindcă ai și pus bine pe scară care sunt cele mai căutate. Nu am fost atentă dacă ai zis ceva de neuro, neuropediatrie. Cam unde se situează?
09:46 dr. Alexandru Voropanov: Neurologia pediatrică este și ea foarte importantă. Mie neurologia mi s-a părut un pic pentru oameni foarte dotați, pentru că, într-adevăr, se ocupă cu boli cronice în general, care nu neapărat au leac. Și dacă ar fi să vorbesc de partea de pediatrie care mie îmi place cel mai puțin, ar fi oncohematologia pediatrică și neurologia pediatrică.
10:15 dr. Alexandru Voropanov: Pentru că sunt copii care sunt diagnosticați cu epilepsie și au un tratament, poate și cu trei medicații antiepileptice, și sunt refractari la tratament, adică nu ajung să fie bine niciodată, sau sunt și patologii care implică partea de pneumologie pediatrică, dar pleacă de la neurologia pediatrică. Mă refer la distrofia musculară. Distrofia musculară Duchenne: copiii aceștia ajung să aibă probleme respiratorii în finalul vieții, din cauza patologiei musculare, și ajung să decedeze înainte, poate, chiar să ajungă la vârsta adultă.
10:56 dr. Alexandru Voropanov: Neurologia pediatrică iarăși este foarte căutată, aș putea să zic. Sunt două clinici în București, clinica de la Spitalul Victor Gomoiu și clinica de la Spitalul Obregia. Am făcut stagii în cadrul acestor clinici. Aș putea spune că și să fii neurolog pediatru e o meserie căutată, dar pentru cine are înclinații pentru neurologie. Adică cine știe încă din facultate că e pasionat de partea aceasta a neurologiei cu siguranță poate să ia în discuție neurologia pediatrică. În mai nu vreau să sperii. Există și beneficii și bucurii ale acestei meserii, dar pe mine nu m-a atras partea aceasta de neurologie pediatrică.
10:56 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Cum a fost primul an de rezidențiat și cum arată o zi din viața unui medic rezident pe pneumologie pediatrică? 11:47
11:44 dr. Cătălina Voinea: Și acum, revenind la pneumologia pediatrică, ce ne poți spune despre primul an de rezidențiat, la ce să se aștepte viitorii rezidenți și cam cum arată o zi din viața unui medic rezident?
11:56 dr. Alexandru Voropanov: Niciodată primul an de rezidențiat nu e ca ceilalți ani de rezidențiat, pentru că e cu totul altceva și pici din pom. Facultatea, cei șase ani de medicină, nu te învață cum o să fie sau nu îți creează așteptările a ceea ce vei face în spital. Practic, depinde foarte mult cu cine lucrezi prima dată, pentru că, într-adevăr, fiecare medic are propriile pretenții, dorințe și propriul stil de management al pacienților.
12:29 dr. Alexandru Voropanov: Din perspectiva mea, mie mi-au plăcut foarte mult doctorii și mentorii care m-au lăsat să iau cât mai multe decizii și să consult cât mai mult singur și ulterior să punem cap la cap toate datele, astfel încât să ajungem la un diagnostic și la un tratament. Adică, cu cât ai puțin mai mult mâna liberă, cu atât te responsabilizează, pentru că, la urma urmei, este vorba de viața și sănătatea copilului și trebuie să iei decizia cea mai bună.
12:59 dr. Alexandru Voropanov: Atunci când nu știi, toți anii de rezidențiat, și în an terminal, poți întreba. Adică niciodată nu încerca să rezolvi singur dacă nu ești sigur. nesiguranță trebuie totdeauna să apelezi, pentru că poți. Nu o să-ți dea nimeni în cap, Doamne ferește, că ai pus prea multe întrebări. Se întâmplă, mai ales în primul an de zile.
13:22 dr. Alexandru Voropanov: De obicei, în prima lună, a doua lună trebuie să stai pe lângă cineva, pe lângă un rezident mai mare care să te ia cu el, să-ți explice toți pașii, și există destul de multă birocrație. Că așa e la noi, nu suntem cu tablete, suntem cu foile pacientului și apoi scriem și externările în calculator și ne complicăm cu tot felul de condici de medicamente și toate celelalte. Există o birocrație care ne ia mult timp și atunci actul medical este rezumat.
13:49 dr. Alexandru Voropanov: În funcție de numărul de pacienți, s-ar putea să nu ai foarte mult timp la dispoziție. Dar mai ales la început trebuie să pui accent pe a vedea și a consulta copilul cap-pad. Adică un copil nu se consultă îmbrăcat. Un copil se consultă în Pampers, dacă este sugar, sau în chiloți, din cap până în picioare, pentru că fiecare element structural, să vorbim de adenopatii, să vorbim de pete café-au-lait sau de anumite, nu știu... Nu dezbraci copilul, nu vezi peteșiile de la nivelul membrelor inferioare, pe care părintele poate nu le-a văzut. Adică fiecare element în parte constituie o cărămidă la punerea diagnosticului.
14:32 dr. Alexandru Voropanov: Și de asta primul an de zile l-aș pune de acomodare, mai ales dacă se fac rotațiile, pentru că în multe clinici, și din București, și din țară, la două luni sau la trei luni ești rotat pe altă secție. Abia într-o lună de zile îți vine firesc să lucrezi cu cineva, și după aceea, în două luni te acomodezi și începi să înveți lucrurile, după care ești schimbat pe altă secție, și tot așa. Trebuie spus că toate aceste specialități pediatrice încep cu trei ani într-un trunchi comun, în care e multă pediatrie și câteva specialități dintr-un grup comun, cum este neonatologia, neurologia pediatrică, pneumologia pediatrică și toate celelalte. Imagistică, genetică, o lună.
15:21 dr. Alexandru Voropanov: Acum, este grea acomodarea, dar în orice specialitate este grea. Cei care poate au făcut un an, doi de rezidențiat în altă specialitate se vor adapta cu siguranță mult mai ușor. Și este o scurtătură să alegi specialitatea pediatrică, pentru că altfel ar însemna să faci cinci ani de pediatrie și să mai faci ulterior încă doi ani și ceva sau trei ani pentru echivalarea specialității pediatrice.
Se poate echivala specialitatea în altă țară din UE? 15:47
15:48 dr. Alexandru Voropanov: Într-adevăr, și cred că e una din întrebările pe care urma să mi le pui: aceste specialități pediatrice de sine stătătoare nu sunt recunoscute în afara țării deocamdată. Pentru că o să urmeze timpul în care curricula noastră va fi aceeași cu cea europeană și vor fi specialitățile pediatrice recunoscute. Asta este în viitor, nu știm când va fi. Poate să fie într-un an, doi, trei, cinci ani și așa mai departe. Deci dacă cineva vrea să plece în afară neapărat, ceea ce nu recomand neapărat, pentru că știm că fiecare din noi ne-am născut cu un rost aici unde ne-am născut și sigur putem face bine și performanță și să câștigăm absolut decent în medicină.
16:34 dr. Alexandru Voropanov: Dar dacă cineva știe „eu o să plec în Marea Britanie, în Germania sau în alte state”, e bine să știe că specialitățile pediatrice nu sunt recunoscute în afara țării.
Poți profesa ca și pediatru după ce termini rezidențiatul? 16:48
16:45 dr. Cătălina Voinea: Dar poți să profesezi după ce termini rezidențiatul ca pediatru? Doar ca pediatru, deși tu ai terminat pneumologie pediatrică?
16:57 dr. Alexandru Voropanov: Ce pot să spun este că poți să te angajezi în secții de spital, dar, într-adevăr, postul trebuie să fie scos pentru partea de pneumologie pediatrică. Gărzi poți să faci în pediatrie absolut oriunde, pentru că există acolo în curriculă și în descrierea diplomei de medic specialist: poate face gărzi în pediatrie sau în structuri similare. Noi facem gărzi încă din primul an de rezidențiat. Acum, la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”, unde aparțin,
17:34 dr. Alexandru Voropanov: fiind mulți rezidenți, se fac cam două gărzi pe lună, dar echipa de gardă este destul de mare. Adică sunt mulți rezidenți, astfel încât la orice întrebare, necunoștință, ai apeleși. Și, oricum, cum spuneam, în primele luni stai pe lângă cineva, nu consulți singur. Ulterior, după luna a treia, a patra, începi să consulți singur și de fiecare dată când ai dubii, întrebări, apelezi la prima linie de gardă, care te poate ajuta necondiționat. Și e foarte important că există această colaborare, pentru că cred că poți să înveți foarte multă medicină acută din gărzi.
18:14 dr. Alexandru Voropanov: Sunt obositoare, într-adevăr, pentru că sunt și peste noapte și, față de alte specialități, unde poate se mai doarme noaptea, la noi, în pediatrie, nu prea apuci, adică apuci puțin, să zic, o oră, două, dacă ai o gardă bună; dacă ai o gardă rea, stă toată garda jos și consultă. Dar există înțelegere, adică, în majoritatea secțiilor, dacă îți ține cineva locul a doua zi după gardă, ești liber. Este nasol dacă nu ești înlocuit a doua zi după gardă, pentru că ești chiar foarte obosit. Se mai întâmplă.
18:47 dr. Alexandru Voropanov: Trebuie să ne cerem puțin drepturile și să explicăm medicilor cu care lucrăm că după gardă chiar suntem obosiți, că putem face greșeli și ar fi bine să ne dea drumul acasă. De obicei există înțelegere, dar există și excepții, desigur.
Patologii întâlnite frecvent într-o gardă 19:05
19:05 dr. Cătălina Voinea: Ce urgențe întâlniți cel mai frecvent într-o gardă?
19:09 dr. Alexandru Voropanov: Într-o gardă, cel mai frecvent nu întâlnim urgențe. Pentru că, din păcate, vin și urgențele. Dar, din păcate, foarte mulți părinți se panichează la prima febră, se panichează la primele simptome de boală, nu au medic de familie sau nu păstrează legătura cu medicul de familie sau n-au încredere în medicii de familie, și uneori pe bună dreptate, pentru că, din păcate, nu toți medicii de familie sunt la fel. Și am întâlnit de multe ori recomandări de tratamente care nu erau conforme sau recomandate acelui copil.
19:46 dr. Alexandru Voropanov: Și se știe că în spitalele de pediatrie din București nu vin doar copiii din București și Ilfov. Vin și din zone mai îndepărtate, din localități de la Giurgiu, la Ploiești, Pitești, uneori și din Constanța, uneori direct de pe plajă din Bulgaria vin la camera de gardă cu simptome gastrointestinale, cu diaree, cu vărsături și așa mai departe. Aș putea spune că mai bine de jumătate din pacienții noștri sunt pacienți din afara Bucureștiului, care au încredere mai mult în spitalele din București.
20:21 dr. Alexandru Voropanov: Știu că aici se pot face mai multe investigații în caz de internare și atunci această încredere aduce ca să fie și pacienți cu afecțiuni poate cronice, cu boli rare și așa mai departe, în funcție de spital. Adică spitalele de pediatrie, mă refer la spitalul meu, pentru că există și Grigore Alexandrescu și Marie Curie, unde există traumă, unde există chirurgie și ortopedie pediatrică și unde vin toate accidentele pe care le vedem la televizor.
20:58 dr. Alexandru Voropanov: A căzut în puț, ajunge la Grigore Alexandrescu; a fost călcat pe trecerea de pietoni, cu politraumă, și așa mai departe. Acolo există neurologie, neurochirurgie și toate celelalte. Adică există spitale și cu urgențe majore pediatrice, nu toate. De exemplu, la mine, la spitalul INSMC, nu o să vedem partea de chirurgie și ambulanțele nu vor veni cu astfel de pacienți.
21:25 dr. Alexandru Voropanov: Dar și în Grigore Alexandrescu și Marie Curie, că eu am lucrat în Grigore Alexandrescu primul an al meu de rezidențiat, fiind, începând cu pediatria, mi-am ales Grigore Alexandrescu. Chiar dacă aparțineam de INSMC, am zis: „Hai să cunosc și Grigore Alexandrescu”, pentru că auzisem multe lucruri bune despre acest spital. Și la camera de gardă și la Grigore Alexandrescu sunt mulți pacienți care poate nu au o urgență medicală. Poate au simptome de infecție acută de căi respiratorii superioare și nu necesită, propriu-zis, un tratament extensiv, ci simptomatic mai mult.
22:07 dr. Alexandru Voropanov: De aceea nu pot să zic că în gardă vezi urgențe. Vezi de obicei cazuri de boli acute și din când în când vine și câte o urgență. Mă refer aici la anafilaxie, șoc anafilactic, după ce a luat ibuprofen și poate la excipient sau la o anumită alimentație. Alergodermiile severe ale sugarului, după ce mama care alăpta a mâncat parizer și caltaboș de Crăciun sau alte lucruri.
22:38 dr. Alexandru Voropanov: Adică sunt și anumite lucruri care trebuie tratate acut, de exemplu, acum, că vine sezonul rece, laringitele severe cu stridor, care, într-adevăr, sunt la o margine între pediatrie și ORL, pentru că ambele specialități pot trata această patologie. Dar dacă nu liniștești copilul și nu-l lași în brațele mamei, din cauza edemului laringian poate să nu mai respire, să aibă stop respirator. Și atunci, da, este o urgență.
23:11 dr. Alexandru Voropanov: Cazurile pot fi, evident, și o criză de astm la un copil care a avut wheezing recurent, multe episoade de bronșiolite în primii doi ani de viață; ulterior poate să reprezinte o urgență, mai ales că îl auzi cum intră pe sala de așteptare, că are wheezing, are dispnee, vezi efortul respirator maximal, și cu cât vârsta copilului e mai mare și efortul respirator este vizibil, cu atât este o formă mai severă.
23:38 dr. Alexandru Voropanov: La un sugar imediat vezi un mic tiraj intercostal și un balans toraco-abdominal, chiar dacă poate saturația este foarte bună. Dar la copilul care crește și care are astfel de simptome, deja trebuie să acționezi foarte, foarte rapid. Avem urgențe, dar aș putea spune că partea frumoasă a pediatriei
Care este satisfacția cea mai mare în această specialitate? 24:00
24:01 dr. Alexandru Voropanov: este că 99% din copii pleacă vindecați sau cu tratamentul adecvat din spital. Patologia pediatrică, aș putea spune, are procentajul cel mai mare de vindecare, ceea ce nu poate să fie decât îmbucurător. Și mulțumirea copilului, și mulțumirea părintelui. N-aș putea spune, de exemplu, același lucru despre cardiologie sau boli interne sau geriatrie, unde cu siguranță procentul bolilor vindecabile sau tratabile este mult mai mic.
24:01 dr. Cătălina Voinea: Ai zice că asta e satisfacția cea mai mare la specialitatea ta?
24:37 dr. Alexandru Voropanov: E o satisfacție mare atunci când vezi că ai făcut bine, și asta vezi destul de rapid. Adică nu trebuie să aștepți luni de zile sau ani de zile; dacă păstrezi legătura cu familia sau îi chemi la control după 3-4 zile, deja zice mama: „E mult mai bine, domnule doctor, mulțumim frumos” și așa mai departe. Adică, într-adevăr, feedback-ul este mult mai rapid.
24:37 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Cum este programul de lucru? 25:10
25:11 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre programul de lucru? Cam unde se încadrează?
25:17 dr. Alexandru Voropanov: Iarăși, depinde de medicul cu care lucrezi, dar în general începe la 8 dimineața. În majoritatea spitalelor, medicii rezidenți pot să participe și la raport, după care merg pe secție. Între ei, rezidenții își aleg saloanele sau pacienții, văd pacienții, scriu în foile de observație evoluția pacientului. Eventual, dacă sunt rezidenți de ani mai mari, scriu de primă intenție și tratamentul, după care îl discută cu medicul curant. Dacă sunt mai mici, întreabă direct medicul curant al copilului care este medicația pentru copil.
25:54 dr. Alexandru Voropanov: Și ziua decurge teoretic până spre ora 14, pentru că, din câte știu, pe contajul nostru sunt 7 ore, plus o oră care se cumulează astfel încât să fie garda obligatorie. Garda obligatorie, dar numai depinde de deficit și de spital. La noi în spital sunt minim două gărzi. În perioadele în care eram rezident mai mic și eram puțini rezidenți, am făcut și trei gărzi.
26:21 dr. Alexandru Voropanov: Și pentru că eram și prima linie de la compartimentul de primiri urgențe, anul trecut, în perioada când au dat, sau acum doi ani, când au dat colegii examen de specialitate, am făcut și mai multe gărzi, dar, la urma urmei, benevole și la înțelegere între colegi. Deci de luni până vineri, până la ora 14, 15, până când îți termini toate atribuțiile.
26:47 dr. Alexandru Voropanov: De exemplu, când lucram la neurologie pediatrică la Spitalul Gomoiu, depășeam aceste ore uneori, și asta pentru că nu reușeam să fac toate lucrurile care erau de făcut. Examenul clinic în partea de neurologie pediatrică este și el destul de stufos, este o listă lungă, și atunci, dacă mai aveai și internări în acea zi, și durează și foile de internare, s-ar putea să depășești acel interval. Iarăși, depinde de la medic la medic. Nu diferă față de celelalte specialități clinice; poate diferă de specialitățile chirurgicale, unde poate e nevoie și de ture de 24 de ore, și atunci cu siguranță viața de familie are mult de pătimit, de suferit.
Provocări în acest domeniu 27:31
27:33 dr. Cătălina Voinea: Cu ce provocării se vor confrunta viitorii medici rezidenți pe pneumopediatrică?
27:41 dr. Alexandru Voropanov: Depinde de ei. Depinde foarte mult de ei. Nu cred că sunt diferite de provocările oricărui alt medic rezident. Important este, dacă faci o greșeală, pentru că greșeala este umană și toți facem greșeli, și eu am făcut greșeli, și mentorii noștri, și doctorii mari fac greșeli. Nu există persoane care să nu facă greșeli. Important este să îți recunoști cât mai repede greșeala, să o îndrepți dacă se poate, să ți-o asumi și să fii atent, să te responsabilizezi.
28:18 dr. Alexandru Voropanov: Dacă tot timpul consideri că responsabilitatea nu e a ta, ci a medicului curant, întrucâtva greșești. Pentru că medicul curant s-ar putea să aibă o viziune de ansamblu și să aibă și alte lucruri de făcut și alte lucruri pe cap, iar tu trebuie să fii cât de cât responsabil de ceea ce faci tu. Adică, dau un exemplu, cea mai mare greșeală, din punctul meu de vedere, este să faci examenul clinic al unui pacient pe care nu l-ai văzut.
28:47 dr. Alexandru Voropanov: Asta nu e ok. Da, se poate întâmpla. Să scrii și tu acolo un examen clinic complet și doar așa. Nu e ok. Trebuie să-l vezi și tu pe copilul acela. Mai ales dacă, de exemplu, te-a rugat medicul să iei și o tensiune arterială copilului și să vezi și frecvența respiratorie și alura ventriculară, cu pulsoximetrie saturația și așa mai departe. Și dacă tu scrii niște valori acolo în foaie, cum ar veni, din burtă, le inventezi, nu e absolut deloc ok. Trebuie să înțelegem că de noi depinde evoluția acelui pacient și absolut fiecare detaliu este important.
29:28 dr. Alexandru Voropanov: Dar dacă ne facem treaba noastră bine, cât mai bine... Totdeauna trebuie în fiecare zi să lucrăm cât mai bine. Uneori mai tragem de noi dimineața, unii din noi bem cafea și așa mai departe, dar trebuie să înțelegem că și partea noastră este foarte importantă. La fel este și partea asistenților medicali, cu care trebuie să ne comportăm frumos, aș zice. Trebuie să existe o relație de colegialitate. Chiar dacă n-am făcut șase ani de medicină, vă zic, în primul meu an de rezidențiat și în al doilea, la camera de gardă, când mai greșeam ceva, asistenta mă întreba de două ori: „Dar sunteți siguri, domnul doctor?”
30:06 dr. Alexandru Voropanov: Și mă gândeam: „A, aveți dreptate. Nu e chiar așa.” Adică o asistentă cu experiență, care a lucrat de 10 ani în compartimentul de primiri urgențe, s-ar putea să știe mai bine decât rezidentul de an mic, de anul întâi și anul doi. Și evident că dacă nu te vei comporta frumos cu doamnele asistente, mai ales pe anumite secții, și nu toți asistenții sunt la fel, unii sunt mai buni, alții sunt mai drăguți, alții sunt mai răi.
30:31 dr. Alexandru Voropanov: Dacă îți pui asistenții în cap, ai de suferit, pentru că nu te mai ajută, și ai nevoie de ajutorul lor, pentru că în România asistentul este cel care recoltează sânge, asistentul este cel care urmărește copilul, asistentul este cel care îți zice: „Vedeți că s-a întâmplat ceva, s-a modificat ceva, a apărut o erupție la locul de abord venos” sau „N-am reușit să-i punem branula copilului” și toate celelalte. Deci trebuie să existe o relație de colegialitate între toți membrii echipei medicale.
31:01 dr. Alexandru Voropanov: Dacă noi ne facem treaba și suntem responsabili de ceea ce am făcut, toate lucrurile vor fi super bune. Și zic asta mai ales pentru că, în general, toți rezidenții muncitori primesc propuneri de locuri de muncă, chiar și în spitale aglomerate, chiar și în spitale din București. Adică dacă ești, nu neapărat cel mai inteligent, pentru că poți să fii foarte inteligent, să știi foarte multă pediatrie și să fii arogant sau să nu fii colegial.
31:38 dr. Alexandru Voropanov: Și atunci s-ar putea să nu fie o bulină în plus, o steluță în plus. E foarte important să fii muncitor și colegial, să te înțelegi cât de cât bine. Evident că o să avem simpatii și antipatii între noi, dar trebuie să lăsăm loc de „bună ziua” cu absolut toată lumea și să ne vedem de părticica noastră. N-am întâlnit conflicte așa la locul de muncă, dar trebuie să spun că există așa un iz de competiție parcă mai mare. Eu în pediatrie am un mare avantaj și asta pot să spun direct: sunt bărbat. De ce zic asta?
32:21 dr. Alexandru Voropanov: Mai a majoritatea copiilor vin cu mamele. Mamele interacționează mult mai bine cu sexul opus. Doi, există mulți copii din etnii. Totdeauna, pentru acele etnii, domnul doctor are cuvântul suprem, și nu doamna doctor. Trei, suntem foarte puțini colegi pediatri bărbați. Adică majoritatea sunt colege pediatre. Și colegele pediatre au această dorință de a se afirma una față de cealaltă și o competiție care uneori nu e foarte pozitivă și se desfășoară și în afara meseriei, cum s-ar spune.
32:59 dr. Alexandru Voropanov: Când vine vorba de colegialitate între un medic bărbat și o colegă pediatru, altfel se așează lucrurile. Parcă atmosfera e mai detașată, parcă mai zâmbim, parcă mai comunicăm. Știi cum e gluma aia, că dacă lumea ar fi condusă de femei, nu ar fi războaie, ar fi doar foarte multe țări care nu-și vorbesc una cu cealaltă. Posibil, posibil. Da. Deci în partea de pediatrie e faptul că sunt, într-adevăr, poate n-am atâta empatie față de copii.
33:42 dr. Alexandru Voropanov: Dau un exemplu. Niciun bărbat nu poate să simtă același atașament față de proprii copii cum simte mama. Dar tocmai de aceea, fiind mai detașat, poți să vindești, din punct de vedere medical, mai obiectiv. Pentru că foarte multe din colegele mele care au devenit mame le-a fost foarte greu să-și trateze propriul copil. Au fost foarte exaltate de emoție și n-au luat cele mai bune decizii atunci când își tratau proprii copii.
34:13 dr. Alexandru Voropanov: Tocmai pentru că există o conexiune foarte strânsă între mamă și copil. Și de multe ori, colegele pediatre care au avut probleme cu propriii copii e bine să apeleze la colegii pediatri, care văd detașat toată problema și poate iau decizii mult mai bune. Revenind la întrebarea originală, nu sunt provocări anume în pneumologia pediatrică diferite de pediatrie sau de alte specialități. Nu, sunt particularități care țin de noi și de mei.
34:47 dr. Alexandru Voropanov: Dacă mediul este nociv, e bine să schimbi acel mediu, pentru că ai această posibilitate să-ți iei stagiile în mai multe spitale, în spitale diferite. Vezi de încercare două-trei luni într-o anumită secție; nu te simți în largul tău, cauți alți oameni, cu care s-ar putea să faci o echipă extraordinară. Și despre asta e vorba: medicina este muncă de echipă. Muncă de echipă și în spital, și în afara spitalului, pentru că nu putem să acoperim toată patologia. Și atunci avem nevoie și de comunicarea cu alte specialități, adică interdisciplinaritate.
35:23 dr. Alexandru Voropanov: Și uneori avem nevoie să apelăm și la un coleg, poate, pe aceea specialitate, care să ne dea o idee nouă, pe care poate n-am avut-o. De aici și importanța, pentru cei care au abilități oratorice sau cei care au abilități de a compune, să scrie abstracte, să facă prezentări la congrese, astfel încât cazuri interesante, cazuri din care poți să reții informații utile să fie prezentate și altor colegi, astfel încât cu toții să știm să manageriem cât mai bine patologia pacienților noștri.
Care sunt cărțile must-have pentru această specialitate? Materiale de studiu utile la început de drum? 35:59
35:59 dr. Cătălina Voinea: Recomanzi anumite cărți utile la început de drum pentru viitorii medici rezidenți sau ce folosești tu ca să te menții la curent?
35:59 dr. Alexandru Voropanov: Bun. Nu o să răspund cu nume și prenume cărțile pe care le folosesc, pentru că, în funcție de catedra spitalului în care lucrezi, există alte cărți. De obicei scrise de șeful de catedră. Vorbesc foarte serios.
35:59 dr. Cătălina Voinea: Și examenul de specialist din ce se dă atunci?
36:29 dr. Alexandru Voropanov: Iarăși, în funcție de centrul în care dai, s-ar putea să difere puțin sursele pe care le folosești pentru examenul de specialitate. Sunt mai multe tratate de pediatrie. Este și tratatul doamnei profesor Doina Pleșca, este și tratatul Iordăchescu, sunt mai multe tratate la nivel de țară. Și atunci fiecare catedră, de obicei, pe partea de pediatrie își va alege cartea. Iar pe partea noastră, la pneumologie pediatrică, avem și ghidurile European Respiratory Society.
37:03 dr. Alexandru Voropanov: Este un ghid pentru medici rezidenți, în general, de pneumologie pediatrică, dar, în funcție de catedră, iarăși, s-ar putea ca materialele să difere. Deci nu pot să dau cu nume și prenume. Dar, cu siguranță, prin biblioteca UMF, toată lumea poate să-și facă un cont UpToDate, să intre repede, nu știe ceva în gardă sau cândva, se uită pe UpToDate, caută o anumită patologie. Mai este și o aplicație medicală, îmi scapă acum numele, poate mă ajuți tu, tot așa, gratuită, dar nu ca UpToDate.
37:45 dr. Cătălina Voinea: Dacă îmi iau telefonul, aflu imediat.
37:45 dr. Alexandru Voropanov: Bun, pot să răspund la următoarea între timp. Eu am folosit UpToDate foarte, foarte mult.
37:45 dr. Cătălina Voinea: Și eu la fel. Și iar, pentru cei care nu știau, ca să-ți faci cont, adică îți faci... Medscape, Medscape.
37:45 dr. Alexandru Voropanov: Și Medscape-ul e foarte bun. Da, trebuie să trimiți un mail la bibliotecă și primești un user și o parolă. E destul de rapid. Nu știu dacă există în lumea asta cineva mai rapid la răspunsurile pe mail ca doamna bibliotecară.
38:20 dr. Alexandru Voropanov: Deci biblioteca UMF rules de data asta. Și e bine să folosim astfel de surse de informare, pentru că sunt, nu poate cele mai complete, dar sunt corecte și de nădejde. Iar trebuie să recunosc acest lucru, și poate toată lumea a aflat încă din facultatea de medicină: toate cărțile și tratatele românești lasă de dorit.
Ce competențe practice/atestate/supraspecializări se pot face? (hint: una dintre ele este extrem de căutată) 38:55
38:52 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre atestate și supraspecializări? Cam ce poți să-ți iei, să faci pe pneumologie pediatrică?
39:03 dr. Alexandru Voropanov: Destul de multe. Și iarăși, multe locuri de muncă. După ce ai devenit specialist, pentru că ai în curriculă partea de explorări funcționale, poți să-ți iei atestat de explorări funcționale, și mă refer aici la spirometrie, la pletismografie și la toate cele din sfera explorărilor funcționale. Și credeți-mă că sunt foarte utile în diagnostic. Există clinici private care chiar te cheamă și te așteaptă cu brațele deschise să-i ajuți cu partea de spirometrie sau pletismografie, că nu au personal calificat. Nu au medicul care să interpreteze datele date de aparatură.
39:47 dr. Alexandru Voropanov: Apoi există și oxidul nitric exhalat, NIOX, care se poate folosi în monitorizarea pacienților cu astm bronșic, în ideea de a vedea gradul de inflamație pulmonară. De a-i monitoriza și de a vedea dacă cumva și-au luat sau nu medicația bine. Pentru că e vorba și de complianța terapeutică. Dacă uităm să ne luăm medicația, cu siguranță, cu siguranță răspunsul nu mai este atât de optim. Există partea de bronhologie, bronhologie pediatrică. Din păcate, avem foarte puțini bronhologi care fac bronhoscopii la copii.
40:22 dr. Alexandru Voropanov: Există o întreagă secție de bronhologie pediatrică la Spitalul Matei Balș, unde așteaptă pneumologi pediatri pentru partea de bronhologie, și nu există iarăși personal. Bun, eu am lucrat o perioadă de timp cu domnul dr. Mihai Alexe, de la Spitalul Marius Nasta, pe partea de bronhologie pediatrică. Un profesionist, este probabil cel mai bun bronholog de copii din țara aceasta, și am învățat foarte multe lucruri. Și pentru cei care au înclinație pentru bronhologie, iarăși e un tărâm de viitor. Pentru că vor fi lucruri acute, aspirația de corp străin, care poate să fie rezolvată, pot fi și alte patologii care necesită această investigație. Și iarăși este o competență a pneumologului pediatru.
41:17 dr. Alexandru Voropanov: Și supraspecializarea nici nu mai e nevoie, pentru că este practic o supraspecializare în sine. Este o supraspecializare. Aș putea spune că e foarte, foarte căutată. Adică dacă sunați la o clinică privată și încercați să faceți programare, prea curând nu există loc. Tocmai din lipsa specialiștilor pe această ramură. Deci sigur nu se moare de foame în această specialitate. Există locuri suficiente pentru toată lumea. Acum depinde și de tine cât de multă performanță vrei să faci și cât de bine vrei să te specializezi în acest domeniu. Dacă îți plac copiii și îți plac afecțiunile respiratorii, de ce nu?
Ce minusuri are această specialitate? 42:07
42:06 dr. Cătălina Voinea: În toți anii tăi de experiență, cam ce minusuri ai întâlnit? Și ce zici că îi lipsește acestei specialități?
42:17 dr. Alexandru Voropanov: Mai multe tratamente. Tratamente care sunt aprobate și folosite în afara țării și care la noi în țară nu sunt aduse sau nici măcar nu sunt aprobate. Adică ne lipsesc anumite medicamente și ne lipsește poate ușurința de a face anumite investigații. Nu toate spitalele din București au posibilitatea de a face imagistică la orice oră.
42:50 dr. Alexandru Voropanov: Nu toate spitalele au posibilitatea. Unele au, altele nu au posibilitatea de a face, de exemplu, la o pneumonie complicată, CT cât mai curând. De obicei există liste de așteptare și pentru o computer-tomografie. Și atunci există niște minusuri de sistem. Dacă vorbesc de București; dacă vorbesc de țară, pot fi și mai multe minusuri de sistem. Bromura de ipratropiu, Atroventul: noi îl folosim, dar el nu este din România, pentru că nu se găsește în România, ci îl aducem din țări străine, din Ungaria sau din Germania sau din alte țări.
43:31 dr. Alexandru Voropanov: Există minusuri. N-aș putea spune că sunt așa de mari, că în fiecare specialitate ar exista minusuri. Dar în ceea ce privește feedback-ul și bucuria pe care o primești de la pacienții tăi, și mă refer și la pacienții care au afecțiuni cronice și pe care îi vezi și îi urmărești de-a lungul anilor, este una foarte mare. Acum o să spun și o parte mai grea a pneumologiei pediatrice. Mă refer aici la pacienții bolnavi de fibroză chistică, care provin din medii sociale defavorizate, care, deși primesc de la spital medicație, părinții nu o administrează, și la care, din păcate, a fără speranța de viață scade foarte mult în aceste situații.
44:24 dr. Alexandru Voropanov: Doamna dr. Iustina Stan este unul din medicii mei, aș putea să spun, preferați și mentorul meu. Chiar dacă m-a muștruluit de multe ori, pe drept, am învățat foarte multe lucruri de la dumneaei, și tratează pacienți cu fibroză chistică în INSMC, în Alessandrescu-Rusescu, și doamna dr. Moșescu în Spitalul Grigore Alexandrescu; se mai pierd unii din pacienții pediatrici.
44:54 dr. Alexandru Voropanov: Și, ca în oncohematologie, nu e plăcut. Pentru că îți aminteai de acel pacient care își cerea mereu acuarele să deseneze, cărți de desenat sau diverse lucruri, pentru că copilul cere. Dacă nu poate să ceară de la părinte, care nici nu-l bagă în seamă uneori, nu-i face nici duș seara, cere de la personalul medical. Și era așa o bucurie și un zâmbet, și să știi că, la un moment dat, nu mai este acel pacient poate să fie un moment dureros pentru orice medic. Pentru că atașamentul nu e că vrei, că nu vrei. Atașarea se produce și în cadrul actului medical.
45:33 dr. Alexandru Voropanov: Nu degeaba în străinătate, și mă refer aici la Marea Britanie, în secțiile de pneumologie pediatrică unde se internează pacienți cu fibroză chistică, există chiar și un psiholog, atât pentru familie și copil, cât și pentru medici, pentru doctori. Pentru că și medicii sunt oameni și medicii au nevoie de catharsis emoțional, și e un lucru care lipsește în România. Nu prea am văzut spitale în care să existe psiholog care să ajute personalul medical sau să ajute familiile pacienților cu boli cronice, cu boli grave, mai ales cele în stadiul terminal.
46:18 dr. Alexandru Voropanov: Există, într-adevăr, în anumite locuri, puține, din București; de exemplu, când lucram pe secția de toxicologie a Spitalului Grigore Alexandrescu, aveau psiholog, mai ales că acolo veneau și copii cu depresii majore, cu tentativă de suicid, cu ingestie de droguri și așa mai departe. Deci există lucruri în minus de sistem și de patologie, dar, trecând peste,
Munca de cabinet 46:45
46:46 dr. Alexandru Voropanov: aș zice, munca de cabinet de pneumolog pediatru e o muncă destul de frumoasă și curată. Și mă refer aici la curată pentru că e o meserie clinică, poți să faci anumite investigații și, dacă îți plac copiii, e o bucurie cu fiecare copil, te poți juca cu ei, te poți apropia de ei, te simt că ești cald, că ești uman, că ești prietenos. Și, într-adevăr, nu știu dacă ați văzut filmul „Patch Adams”, este un film despre o altfel de medicină, o medicină un pic și prin bucurie și alinarea suferinței, nu doar dăm niște medicamente pentru tratament și atât. În pediatrie, foarte importantă este relația cu părintele. Dacă ai câștigat părintele, cazul e pe jumătate rezolvat,
Relația medic pediatru-părinte 47:50
47:50 dr. Alexandru Voropanov: pentru că, de multe ori, poate să fie un lucru care să nu fie o boală sau o patologie, să fie un lucru fiziologic. Mă refer aici, de exemplu, în primele zile de viață, la nou-născut, la regurgitații, la diverse lucruri care nu sunt propriu-zis, nu au un substrat.
48:11 dr. Alexandru Voropanov: Colicile abdominale: câte prezentări n-am avut în miez de noapte cu colici abdominale și am încercat să explic părintelui ce trebuie făcut și cum se manageriază colicile, pentru că, de multe ori, există spaimă, există frică că poate are o boală incurabilă de care nu știu și toate celelalte. Evident că trebuie excluse atunci unde este cazul. Dar dacă părintele are încredere în medic, se simte mult mai liniștit. Iar liniștea mamei se transferă și în liniștea copilului.
48:44 dr. Alexandru Voropanov: Copilul simte: dacă mama este agitată, țipă, urlă și toate celelalte, o să plângă și bebelușul. Dacă mama este liniștită, deja transmite liniște și celui mic, care, evident, va fi mai calm, și problemele vor fi mai rezolvate. E foarte importantă comunicarea în pediatrie. Dacă, de exemplu, unul din candidați nu ar vrea să vorbească deloc cu părinții, atunci i-aș spune să meargă la medicină de laborator, pentru că la noi se vorbește și uneori se vorbește de mai multe ori. Da, la medicină care în pediatrie se interacționează foarte mult cu părintele, pentru că trebuie explicate foarte multe lucruri. Dacă nu sunt explicate, nu e ok.
49:28 dr. Alexandru Voropanov: Trebuie explicat, de exemplu, cum să folosești un spacer, un aparat, că trebuie să agiți recipientul. Dacă nu agiți recipientul bine, nu o să fie administrată medicația. Acel recipient, spacerul, mai trebuie și el spălat, pentru că altfel se va depune praf de medicament pe pereții spacerului, și toate celelalte trebuie explicate. Ce și cum. Nu o să lași sugarul pe pernă în pat sau pe saltea moale. Temperatura din camera copilului, de câte ori îi faci băiță. Lucruri care țin și de puericultură. Într-adevăr, dar puericultura tot în pediatrie este.
50:05 dr. Alexandru Voropanov: Și toate lucrurile acestea sunt necesar a fi explicate părintelui. În trecut, adică acum peste 5-10 ani, multe din atribuțiile acestea erau ale medicului de familie sau familia avea un pediatru personal. În ziua de astăzi nu prea mai are nimeni pediatrul lui personal și atunci, de fiecare dată când prinde un medic care îi explică, părintele este foarte mulțumit și încântat. Pentru că, din păcate, trăim într-o lume a vitezei, a lucrurilor care se întâmplă foarte repede, și nimeni nu mai are răbdare.
50:42 dr. Alexandru Voropanov: Nici medicul, nici părintele, nici nimeni. Sunt foarte mulți părinți supărați că așteaptă la camera de gardă, în condițiile în care în camera de gardă mai sunt 20-30 de copii. Nu ai posibilitatea să vezi instant un copil și există un triaj, triaj care se face în funcție de simptomatologia și semnele clinice ale copilului. Este grav, va merge în față. Bucură-te că aștepți: înseamnă că cazul copilului tău nu este atât de grav încât să ajungă direct în terapie intensivă sau să fie în resuscitare. Adică trebuie să avem înțelegere unii față de alții.
50:42 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Societăți de pneumologie pediatrică 51:20
51:22 dr. Cătălina Voinea: Există societate de pneumologie pediatrică sau asociație românească de pneumologie pediatrică? Și dacă da, cam ce relație are această societate cu medicul rezident? Există, îi oferă oportunități de a face practică în străinătate sau congrese?
51:40 dr. Alexandru Voropanov: Deci nu există nicio societate a pneumologilor pediatri. Există Societatea Națională de Pediatrie, SRP-DU, și există Societatea Națională de Pneumologie, SRP. Adică simplu, fără „Ped”. Ambele au congrese în care susțin patologia pneumologiei pediatrice. Există acum, la începutul lunii noiembrie, 2006, Congresul Național de Pneumologie, unde există mai multe secțiuni de pneumologie pediatrică, și există, de exemplu, și Simpozionul Național de Pneumologie de la Timișoara, sub coordonarea doamnei conferențiar Ioana Ciucă, care coordonează și rezidenți de pneumologie pediatrică,
52:32 dr. Alexandru Voropanov: unde există și, în aceeași filieră, Congresul Național de Fibroză Chistică. La Timișoara urmează acum, la final de octombrie. Deci există cele două societăți mari, de pneumologie la nivel de țară și de pediatrie la nivel de țară. Mai departe, în urmă cu doi ani de zile, venind cu ideea că ne-ar trebui mai multă formare în condițiile pandemiei, am făcut un club de pneumologie pediatrică, unde sunt în special pneumologi pediatri și pediatri,
53:04 dr. Alexandru Voropanov: dar participă și alte specialități, neurologie pediatrică, medicină de familie și așa mai departe, și unde, cu excepția verii, când suntem în vacanță, acum avem întâlniri săptămânale, marți, în care se prezintă un caz, se face și o mică pastilă informativă despre acea patologie, sunt discuții, sunt și întrebări interactive, pentru că vrem să vedem și feedback-ul participanților: se știe, anumite lucruri nu se știu, s-a învățat un aspect, fixăm lucrurile care nu s-au învățat și așa mai departe.
53:39 dr. Alexandru Voropanov: Asta cu ajutorul domnului conferențiar Mihai Craiu și cu ajutorul doamnei dr. Iustina Stan. Din toamnă am înțeles că se va alătura proiectului și domnul dr. Alexandru Ulmeanu, de la Grigore Alexandrescu, care de anul trecut coordonează și el rezidenți de pneumologie pediatrică, și o s-o invităm și pe doamna dr. Ioana Ciucă, conferențiar Ioana Ciucă, de la Timișoara, este expertul nostru în partea de ecografie pulmonară, pentru că are prezentări pe acest subiect și, într-adevăr, ecografia pulmonară e un pionierat încă, deși se știe de vreo 20 de ani.
54:18 dr. Alexandru Voropanov: Se pot urmări pacienții cu fibroză chistică sau se pot pune diagnostice, inclusiv de pneumonie, prin ecografie pulmonară, care este non-invazivă; adică, decât să faci la șase luni o computer-tomografie la un pacient cu fibroză chistică, mai bine i-o faci la diagnostic și ulterior din 2 în 2 ani și îl urmărești ecografic. Adică este un lucru foarte, foarte frumos.
Despre ecografia pulmonară 54:48
54:48 dr. Alexandru Voropanov: Nu există în cadrul rezidențiatului niciun fel de formare pe partea de ecografie pulmonară, pentru că ar trebui să stai pe lângă un radiolog imagist care știe să facă ecografie pulmonară. Există poate la Timișoara această formare; la București am făcut în cadrul Grigore Alexandrescu, unde am văzut parte de radiologie, parte de computer-tomografie, parte de ecografie abdominală sau alte tipuri de ecografie, dar ecografia pulmonară încă ne lipsește. Iarăși e un domeniu care s-ar putea accesa de un pneumolog pediatru și iarăși nu există specialiști. Deci „go for it”, e o invitație. Nu am reținut întrebarea originală, că mie îmi place să povestesc.
Ce posibilități de practică/stagii în străinătate există? 55:36
55:36 dr. Cătălina Voinea: Cred că întrebasem dacă societățile acestea oferă ceva posibilități de practică în străinătate medicilor rezidenți.
55:36 dr. Alexandru Voropanov: Nu, există aceste congrese naționale unde pot să participe. De multe ori, la filiera de medici rezidenți sunt premii care constau în participări la congrese internaționale. Eu am câștigat un astfel de premiu și am putut participa la un congres internațional de pneumologie pediatrică, pentru că în afara țării există astfel de societăți.
56:10 dr. Alexandru Voropanov: Și există clubul de pneumologie pediatrică, pe care dorim încă să-l dezvoltăm, dar el ține foarte mult de interesul și de cât de mult sunt implicați medicii rezidenți din specialitate. Pentru că nu o să poată să facă o singură persoană prezentări, ci trebuie pe rând toți să trecem prin partea aceasta de a prezenta un caz de specialitate de pneumologie pediatrică.
Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 56:37
56:38 dr. Cătălina Voinea: Păi am mai avea o singură întrebare pentru tine, și anume: ce sfaturi ai avea tu pentru viitorii medici rezidenți? Cei care urmează să dea examenul de rezidențiat sau cei care își doresc să ia această specialitate la examen?
56:53 dr. Alexandru Voropanov: Recomandările diferă în funcție de momentul la care se află. Dacă sunt încă în facultatea de medicină, le-aș spune să facă practica de vară în locul în care cred că vor să muncească sau în specialitatea pe care o îndrăgesc cel mai mult. Pentru că atunci când faci practică de vară, poți să vezi mai mult cu ce se mănâncă acea specialitate. Dacă n-ai făcut deloc practică într-o anumită specialitate, n-ai făcut voluntariat,
57:22 dr. Alexandru Voropanov: e greu să știi toate plusurile și minusurile, și evident și experiența mea este subiectivă. S-ar putea să fie persoane care să aleagă pneumologia pediatrică prin ceea ce am spus eu astăzi și ulterior să nu se regăsească în specialitate. S-ar putea să fie persoane care nu mă cred, vor face pneumologie pediatrică și se vor bucura de această specialitate. Suntem diferiți. Trebuie să gustăm din lucruri ca să putem să ne dăm seama cu ce se mănâncă, cum sunt anumite lucruri. Din punctul meu de vedere, pneumologia pediatrică este o specialitate foarte prietenoasă, cu foarte multe bucurii și foarte multe avantaje.
58:04 dr. Alexandru Voropanov: Nu trebuie să ne luăm după o singură idee, că ne-a spus un coleg mai mare că e cel mai bine într-o anumită ramură sau că unul din părinți vrea ca noi să devenim de aceeași specialitate cu el, dacă e doctor, sau să fim anumite lucruri. Nici S-ar putea ca nici dacă avem o idee strictă pe o anumită specialitate să nu fie poate cea mai bună. De aceea, experiența, practica e foarte importantă. Și nu deznădăjduiți dacă nu aveți punctajul pentru o specialitate, că există soluții.
58:39 dr. Alexandru Voropanov: Inclusiv schimbarea specialității în primii doi ani sau trei ani, dacă nu mă înșel. Într-adevăr, mai nou s-a impus regula că, dacă nu ai punctaj suficient în centrul respectiv, trebuie să te duci într-un centru universitar unde aveai punctaj mai mare decât ultimul admis pe acea specialitate. Am cunoscut destui colegi care fie au mai dat examen de rezidențiat, fie s-au schimbat în primii doi-trei ani pe altă specialitate și au fost mai bucuroși. Nu este idealul, dar nu este niciun capăt de țară dacă un an, doi gustați dintr-o anumită specialitate și apoi mergeți pe altă specialitate, și, dacă sunt și înrudite, puteți să și echivalați multe din stagiile respective.
59:24 dr. Alexandru Voropanov: Și cred că ar mai fi de spus, faptul că era una din întrebări, probabil, care e sporul în pneumologie pediatrică, salariul. În general, în pediatrie avem spor de 12%, dar există secții pe care se ia și spor mai mare, de 55%. Mă refer aici la unitatea de primiri urgențe, compartimentul de primiri urgențe sau terapie intensivă pediatrică, adică atunci când se lucrează pe astfel de secții, cum este și secția de toxicologie și terapie intensivă de la Grigore Alexandrescu sau altele, există beneficii mai mari.
1:00:01 dr. Alexandru Voropanov: Salariul, începând cu anul 3, crește destul de mult, și în anul 4 și 5 o să vadă rezidenții că au venituri mai bune. În anul 1, 2, 3, când suntem la început de drum, trebuie să avem răbdare, cum s-ar spune, iar după terminare sunt foarte multe oportunități, pentru că se pot adăuga veniturile și din gărzi, și, dacă sunt doritori, și din privat. Depinde cât de multă dedicare vrei către job și cât timp vrei pentru familie.
1:00:36 dr. Alexandru Voropanov: Din punctul meu de vedere, este o specialitate pe care o poate face și un părinte, și dacă pleacă la ora 14, maxim 15, de la serviciu, restul zilei este suficient, plus weekendul. Adică, dacă nu ești trecut în grila de gărzi, noaptea sau după-amiaza, teoretic, n-ar trebui să fii deranjat decât dacă vrei tu și îți lași telefonul tuturor pacienților, pentru că nu vor ezita să te sune.
1:01:04 dr. Cătălina Voinea: Super! Păi, fiindcă am ajuns la final, să-ți mulțumim încă o dată că ne-ai acceptat invitația și să-ți spun că a fost chiar o plăcere să te ascult vorbind o oră, fiindcă am aflat, atât eu, cât și probabil cei care ne vor asculta, foarte multe lucruri utile. Fiindcă te consider un coleg și văd cât de multe am eu de învățat de la tine, sunt convinsă că atât pacienții tăi, cât și colegii tăi de la spital sunt recunoscători că te au în mediul în care lucrează, și vrem să-ți urăm, în numele întregii echipe, mult succes la examenul de specialist, fiindcă am înțeles că urmează să-l dai luna viitoare.
1:01:44 dr. Alexandru Voropanov: Exact! Mulțumesc foarte mult și mă bucur că am putut să dau puțin din experiența mea, încă o dată subiectivă, dar cu drag ajut și pot să spun tot ceea ce știu și cunosc. Toate cele bune!
1:01:44 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim! La revedere!
1:01:44 dr. Alexandru Voropanov: La revedere!
