Rezidențiatul de Medicină de urgență — cum e, realist

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ai venit la încă un episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro, podcastul celor care vor să-și aleagă într-un mod informat specialitatea. Uite un mic pont despre stres, pe care probabil că începi să-l resimți din ce în ce mai acut. Nu vrei să nu simți stres, pentru că asta înseamnă că nu vei avea niciun fel de motivație să înveți, și este perfect normal să simți stres. Dar atunci, care e soluția?

00:28 dr. Cătălina Voinea: Ei bine, secretul este să înveți cum să-l gestionezi și cum să-l dirijezi. Știu că probabil îți dorești ca acea zi din noiembrie să vină mai repede, dar acordă-ți timp să te analizezi pe tine și să înțelegi cum funcționezi la un nivel profund. Asta te va ajuta să faci față avalanșei de emoții care urmează. Acum, să începem episodul de astăzi. Îl avem ca invitat pe dr. Andrei Dascălu, medic rezident în anul 4 pe medicină de urgență la Spitalul Universitar din București. Hai să vedem ce are de povestit. Să-i dăm drumul! Salutare, Andrei!

De ce a ales medicina de urgență? 01:02

01:04 dr. Cătălina Voinea: Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Vreau să-ți mulțumesc că ne-ai acceptat invitația, și suntem deja la sezonul 2. Primul sezon am făcut medicina de urgență cu un medic rezident, la vremea aceea, din Craiova. Suntem foarte curioși să vedem ce se întâmplă și în București în materie de medicină de urgență și cât de pasionați sunt rezidenții de acolo de această specialitate, ce a făcut exact să își dorească. Și vreau să încep cu tine, să te întreb pe tine cum ești, cum ți-ai dat seama că asta este ceea ce îți dorești să faci.

01:40 dr. Andrei Dascălu: Salut! În primul rând, mulțumesc pentru invitație. Iar legat de medicina de urgență, eu am pornit făcând practică pe medicină de urgență, deși primul meu gând a fost că o să fac ceva chirurgical, și mă duceam inițial la mică chirurgie. Suturam plăgile micuțe și apoi urcam în sală la chirurgie pediatrică sau chirurgie generală. Asta făceam în Buzău, eu sunt din Buzău. Și, cu timpul, mi-am dat seama că medicina de urgență este mult prea frumoasă.

02:10 dr. Andrei Dascălu: Asta am descoperit-o tot făcând practică. Iar medicul, șeful de acolo, tot îmi spunea: „Lasă, că la fiecare doctor te prinzi după fizionomie și după cum este el clădit ce își va alege.” Și mi-a spus: „Tu o să fii urgentist.” Nu l-am crezut în primă fază, am zis că eu o să rămân chirurg. Și până la urmă, în anul 4, în anul 4 m-am decis definitiv că vreau medicină de urgență, și cam asta a fost traseul parcursului meu profesional.

Chirurgie vs. Medicină de urgență 02:44

02:43 dr. Cătălina Voinea: Ai avut ceva, să zicem, când ai pus în balanță chirurgia și medicina de urgență? Cam cum ai ajuns la concluzia că medicina de urgență este ceea ce vrei în continuare să faci?

03:00 dr. Andrei Dascălu: Când am ales medicina de urgență, au cântărit foarte multe în această alegere. Când am început să fac practică, am văzut cât de frumoasă e partea de politraumă, am văzut ce înseamnă un urgentist care să fie acolo, pe fază, și să poată să gestioneze multitudinea patologiilor și a traumatismelor și să poată să ia decizia: intrăm cu el în sală, haide să îi facem încetec captură pe abdomen sau pelvis, sau hai să-i facem doar eco FAST pe partea abdominală, și în rest ne mișcăm cât mai repede, că probabil are o patologie craniană. Și adrenalina m-a făcut cel mai mult să-mi aleg această specialitate.

03:42 dr. Andrei Dascălu: Și încă un lucru: medicina de urgență este o chestie foarte frumoasă din perspectiva oportunităților. Adică medicina de urgență are inclusiv partea de CBRN, chimic, biologic, radiologic, nuclear, care nu este foarte bine cunoscută în România. Adică, practic, te descurci cu orice, orice patologie, orice, noi suntem implicați. Adică dacă, Doamne ferește, este vorba de un atentat terorist, inclusiv cu, să spunem, un agent chimic, radiologic sau nuclear, practic medicina de urgență trebuie să știe să gestioneze împreună cu celelalte structuri ale statului. Pompierii, pot fi implicate inclusiv serviciile de inteligență dacă este vorba despre un presupus atentat terorist.

04:32 dr. Cătălina Voinea: Dar în ceea ce privește gestionarea cazurilor mai complexe, teoretic medicul urgentist ar trebui să gestioneze. Ați avut parte de așa ceva până acum?

04:41 dr. Andrei Dascălu: Am avut doar training-uri.

04:41 dr. Cătălina Voinea: Training-uri, ok.

04:41 dr. Andrei Dascălu: Doar training-uri și cursări. Să sperăm că doar atât, Doamne-ajută, să rămână. Da.

Ce ar fi vrut să știe în primul an de rezi? 04:49

04:49 dr. Cătălina Voinea: Zi-mi dacă, să zicem, ai avea ceva să le transmiți oamenilor care o să fie probabil rezidenți în anul întâi, ceva ce consideri tu că e important să știe și ți-ar fi plăcut, practic, și ție să știi la început, atunci, în primul an de rezidențiat.

04:49 dr. Andrei Dascălu: În primul an mi-aș fi dorit să știu că medicina de urgență este foarte vastă.

05:12 dr. Andrei Dascălu: Să văd, de exemplu, în Franța îi fac circulație extracorporeală inclusiv pe ambulanță. Este o imagine celebră când au pus în metroul din Paris, parcă în Paris s-a întâmplat. Adică nu s-a întâmplat asta la noi încă, dar este atât de frumoasă pentru că practic n-are nicio limită. Adică, inclusiv ECMO prespital, dacă ar fi să facem. Poți vedea patologii de la o banală durere abdominală sau laringită, faringită, până la politraume complexe, AVC-uri sau șocuri cardiogene.

05:49 dr. Andrei Dascălu: Asta este partea cea mai frumoasă. Deci, pentru rezidenții la început de an: să fie foarte curioși, să studieze și să vadă comparativ cum este și în alte țări și să poată să fie dornici de perfecționare cât mai mult. Pentru că nu este o rămurică foarte clar delimitată, „atât poți să faci”. Dacă e nevoie de ceva, poți să faci absolut orice. Adică sunt foarte multe oportunități.

Cum l-a transformat alegerea medicinei de urgență? 06:19

06:20 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare că te-a transformat pe tine așa, ca om, viața de medic pe această specialitate?

06:26 dr. Andrei Dascălu: M-a făcut să fiu mult mai alert, să fiu un pic mai agitat. Dar ca trăsături de personalitate, eu spun că m-a controlat mult mai bine. Sunt mult mai sigur pe mine în ceea ce privește și viața personală, și viața profesională. Trebuie să știi să-ți păstrezi calmul chiar dacă sunt condiții de urgență maximă. Adică un medic care este calm chiar și în situații urgente, și toată lumea e agitată, mi se pare că dă o notă de profesionalism și siguranță întregii echipe.

07:00 dr. Andrei Dascălu: Adică atunci când vine un medic și e doar agitat, dă-mi aia, nu, dă-mi aia, stai, nu vreau asta, vreau asta, agită și echipa asistenței și ceilalți medici din jur, păcând cu cât ești plădit și știi exact ce ai de făcut, e o armonie în întreaga echipă.

Cum arată o zi din viața medicului urgentist? 07:14

07:15 dr. Cătălina Voinea: Ne poți spune cam cum arată o zi așa în echipa de medicină de urgență?

07:22 dr. Andrei Dascălu: O zi în echipa de medicină de urgență: noi prima dată suntem împărțiți pe saloane și poți să fii, cel puțin la noi la spital, pe partea de urgențe majore 2 și urgențe majore 1, respectiv resuscitarea, unde sunt cazurile cele mai grave. Pot veni pacienți deja intubați sau pacienți care încă de la venire sunt în stop. Acolo adrenalina e maximă, acolo totul este la o viteză destul de ridicată și în primul rând contează echipa.

07:53 dr. Andrei Dascălu: Adică ce este cel mai frumos la medicina de urgență este această echipă. Fiecare știe ce are de făcut, fiecare se ajută pe celălalt dacă e să se întâmple ceva. Inclusiv dacă este un pacient greu de intubat, niciodată nu o să fii lăsat la greu singur, o să ai cel puțin 2-3 colegi care stau lângă tine, și asta este cel mai frumos. Adică viața unui medic urgentist mi se pare că ar trebui să fie descrisă printr-o colegialitate și un puternic spirit de echipă.

Programul de lucru 08:25

08:27 dr. Cătălina Voinea: Cum e programul de lucru?

08:30 dr. Andrei Dascălu: Noi lucrăm o săptămână, avem tura 1, asta înseamnă că începem la ora 8, terminăm la ora 14. A doua săptămână avem tura 2, adică începem la ora 13, terminăm la ora 19. Și pe lângă aceasta avem 4 gărzi, la mine la spital. Gărzile de luni până vineri încep la ora 14, 13 și se termină la ora 8 dimineața, a doua zi.

08:30 dr. Cătălina Voinea: Și după, pleci acasă?

08:59 dr. Andrei Dascălu: Da, nu mai facem și tura 1. Avem liber, dar nu mai facem și tura 1. Pe când sâmbătă și duminică avem de 24, 8-8 dimineața, 24 de ore garda. Și sunt alte spitale care lucrează în ture și sunt echipele preformate, adică tu o să lucrezi doar cu aceiași oameni. Sunt și alte spitale în care să faci un mix, că mentalitatea spune că tu ar trebui să știi să lucrezi cu oricine în echipă, adică să fii foarte adaptabil tuturor situațiilor.

08:59 dr. Cătălina Voinea: Ok.

Cele mai întâlnite patologii în gărzi 09:34

09:35 dr. Cătălina Voinea: Și ce se întâlnește cel mai des în gărzi la spitalul din București?

09:42 dr. Andrei Dascălu: Cele mai întâlnite patologii, să zic, patologii de urgență, ar fi sepsisurile. Sunt destul de des întâlnite sepsisurile cu punct de plecare urinar, pulmonar, cel mai frecvent, în special la bătrânii instituționalizați. Cred că sunt cele mai întâlnite patologii în ceea ce privește Bucureștiul. Și, într-adevăr, urgențe.

Despre spor 10:07

10:09 dr. Cătălina Voinea: Cred că medicina de urgență, adică indiferent de oraș, are un spor, nu? Cam cât e la București?

10:16 dr. Andrei Dascălu: La București depinde de spital, dar noi la spital avem 75% sporul. Sunt alte spitale care au 55%, dar cam asta e. În lege scrie 55-85%, dar cel mai multe am înțeles, că au 55%.

10:16 dr. Cătălina Voinea: Ok.

Îți permite să ai o viață echilibrată? 10:31

10:31 dr. Cătălina Voinea: Și ca și solicitare, să zicem, e atât de grea încât să zicem că nu ți-ai permite să, nu știu, să găsești așa un echilibru cu viața privată și cu viața de la spital? Sau, de exemplu, dacă îți dorești să mai lucrezi și în altă parte, ai putea să faci asta sau nu ai suficient timp?

10:53 dr. Andrei Dascălu: Nu, timpul îți permite, adică aici ține efectiv de persoană, cât este dispusă să-și aloce din timpul liber, cât este dispusă să muncească și să vrea să învețe mai mult. Adică eu, cel puțin, în momentul de față fac gărzi și în alt spital, fac gărzi într-un spital de provincie, în Buzău, unde acolo medicina de urgență este o întreagă poveste. Când o să ai, Când te vezi dintr-un spital mare, universitar, unde ai radiologie pe CT, trei radiologi, radiologie efectiv de radiografie un medic și ecografie un alt medic, și ajungi în spitalul din provincie, unde n-ai gardă deloc de radiologie.

11:37 dr. Cătălina Voinea: Cum ai reușit?

11:37 dr. Andrei Dascălu: Prima dată a fost un șoc, deci prima dată am fost șocat și am spus: „Doamne, ce caut eu aici, trebuie să mă întorc, n-o să rezist.” Dar, cu timpul, mi-am dat seama că dacă vrei, într-adevăr, să faci, te descurci indiferent ce ți se pune la dispoziție. Adică fără gardă de medicală, fără gardă de cardiologie, fără... În primele mele gărzi am avut disecție de aortă la Buzău, adică...

Buzău vs. București 12:02

12:03 dr. Cătălina Voinea: Asta urma să te întreb: practic, ca și patologie, cu ce diferă gărzile din Buzău față de gărzile din București? Ai întâlnit? Care sunt cazurile cele mai frecvente acolo?

12:15 dr. Andrei Dascălu: În Buzău, pot spune că cele mai multe probleme sunt cardiacii Acolo nu prea au cardiologi, a fost și închisă secția de cardiologie din cauza lipsei medicilor. Și când am vorbit acum, au început să apară alți medici rezidenți, de la Pantelimon, de la militari care fac gărzi.

12:33 dr. Andrei Dascălu: Discutând cu ei, fiind colegi, și unii din ei chiar și de an, îmi spuneau că patologiile în Buzău sunt mult mai avansate și mult mai netratate față de ce văd ei în București. Deci partea cardiacă este mult mai răspândită în Buzău.

12:33 dr. Cătălina Voinea: Din ce an ai început să faci gărzi la Buzău?

12:55 dr. Andrei Dascălu: Începând cu anul 4.

12:55 dr. Cătălina Voinea: Și gărzile... A contactat cineva sau te-ai dus tu?

12:59 dr. Andrei Dascălu: Da, am fost contactat și mi-au spus că nu au medici și că trebuie să vin, pentru că eu sunt buzoian, și să revin acolo. Era fix domnul doctor care m-a convins să fac medicină de urgență și prima dată am spus să văd. Știam că e mai greu în provincie până mă acomodez, și până la urmă am decis că da, o să încerc. Acum pot să spun că îmi place.

12:59 dr. Cătălina Voinea: Și plătit?

12:59 dr. Andrei Dascălu: Da.

12:59 dr. Cătălina Voinea: Ok.

12:59 dr. Andrei Dascălu: Și în București, și în Buzău, pe gărzi.

13:34 dr. Andrei Dascălu: Și cu timpul am început să apar eu, a mai apărut încă un rezident pe cardiologie, apoi au început să vorbim noi între noi. Mi-a mai venit și mie o colegă, tot urgentistă, cardiologa vorbitor, la fel cu alți colegi și s-a făcut o echipă de rezidenți acum destul de mare în Buzău.

13:34 dr. Cătălina Voinea: Ce drăguț!

Cu cât se plătește o gardă? 13:51

13:52 dr. Cătălina Voinea: Și la București gărzile sunt plătite începând cu ce an?

13:55 dr. Andrei Dascălu: Începând cu anul 3. De la jumătatea rezidențiatului pot fi gărzi plătite și se începe treptat, prima dată cu o gardă, și apoi, ușor-ușor, noi avem 4 gărzi plătite.

13:55 dr. Cătălina Voinea: Ok. Și ce depășește de 4 gărzi?

14:13 dr. Andrei Dascălu: Tot plătite. Dar asta e limita. Dar când ești la început și abia începi gărzile plătite, pentru acomodare, începi cu o gardă plătită, trei neplătite și tot așa, după aia două cu două, trei cu unuși.

14:13 dr. Cătălina Voinea: Și cu cât se plătește o gardă?

14:27 dr. Andrei Dascălu: De luni până vineri este vreo 300 și ceva de lei. În weekend, cred că sâmbăta e cea mai plătită, cea mai bine plătită, undeva la vreo 600 de lei. Și mai sunt acum niște sporuri, cu noua lege, să dea, nu știu, 300 de lei sau 500 de lei în plus la efectuarea a mai mult de 3 gărzi.

14:27 dr. Cătălina Voinea: Ok.

Pregătirea pe medicină de urgență în România vs. străinătate 14:50

14:51 dr. Cătălina Voinea: Ți se pare suficientă pregătirea la noi în România? Adică medicina de urgență e o specialitate care ar putea, să zicem, să te duci să te dezvolți și în străinătate, sau e suficient ce se întâmplă la noi?

15:04 dr. Andrei Dascălu: Dacă vorbim strict să te descurci, cel puțin la noi, în centru, este suficient. Adică putem gestiona marea majoritate a cazurilor, dar dacă dorești să faci, nu știu, niște SF-uri, să faci ECMO, sau îți dorești tu să vezi dialize sau, nu știu, o chestie, tot trebuie să te duci în afară să vezi.

15:31 dr. Andrei Dascălu: Deși în România au început în Oradea, în Oradea au început să pună cei din UPU ECMO, circulație extracorporeală, adică e ceva wow. Și la un moment dat chiar discutasem cu un domn doctor, mai medic primar, și spuneam de ECMO, poate o să facă și la noi în țară, și a zis: „Doamne, cum să facă ECMO, costă câteva mii de euro pe zi doar întreținerea aparatului și consumabilele.”

16:05 dr. Andrei Dascălu: Și da, îți dai seama că trebuie să fie oameni bine pregătiți, să știe să gestioneze, să folosească aparatul. Dar noi încă sperăm, mai am încă un colectual apel, am fost la un curs și am fost plecați la congres în afară, și noi eram pasionați și noi spuneam: „Vrem ECMO, vrem ECMO, vrem să învățăm!”

Cum trece peste zilele dificilie? 16:23

16:24 dr. Cătălina Voinea: Sunt curioasă cum reziști tu cu, nu știu, toată atmosfera aia de care am vorbit mai devreme din urgență. Cum reziști psihic când știi că vin atât de mulți pacienți și să vezi atât de multă suferință?

16:38 dr. Cătălina Voinea: Mă gândesc că contează foarte mult și colectivul, sau poate ai găsit așa o metodă de coping pe care poți s-o oferi și celor care ne urmăresc, care te ajută pe tine să treci cu bine peste zilele grele.

16:38 dr. Andrei Dascălu: Atmosfera e destul de încărcată. Sunt pacienți care țipă, sunt pacienți agresivi. Pot fi pacienți în stare de ebrietate care devin agresivi și care pot pune probleme, dar cel puțin, pe mine cel mai mult mă motivează faptul că acolo eu sunt strict pentru pacienți și pacienții pe care îi gestionez. Eu sunt acolo să le ofer cel mai bun serviciu și ei să fie mulțumiți și să primească și diagnosticul, și tratamentul cuvenit.

17:24 dr. Andrei Dascălu: Adică asta pe mine mă motivează cel mai mult, și cel puțin e suficient să ai un singur pacient care îți mulțumește și îți face, nu știu, o lună din viața ta fericită. Nu doar ziua respectivă sau doar garda respectivă, e suficient atât. Am avut în ultima gardă o pacientă care s-a împiedicat, un traumatism craniocerebral, din America, și după ce am gestionat noi, a primit consult de neurochirurgie, toate cele, a venit și soțul, soțul fiind ortoped din California.

18:02 dr. Andrei Dascălu: Da, și ne-a mulțumit, a zis că e foarte drăguț, că s-a simțit băgat în seamă, că lumea a vorbit cu el, i-a explicat situația, n-a așteptat mult, ceea ce nu se aștepta. Lumea de obicei e supărată că se așteaptă mult; el a spus că n-a așteptat pe cât se aștepta, și chiar ne-a mulțumit la final, ne-a lăsat inclusiv mailul ca să putem să schimbăm mesaje și să ținem legătura. A zis: „Poate o să venim și noi în State, să vedem cum este acolo medicina.” Adică un pacient de ăsta îți face zilele mult mai frumoase și știi că ești acolo pentru pacient și știi că n-ai muncit degeaba.

Cel mai interesant caz 18:42

18:43 dr. Cătălina Voinea: Ne poți povesti un pic, până acum, în cei patru ani de rezidențiat, care a fost cel mai interesant caz pe care l-ai văzut?

18:50 dr. Andrei Dascălu: Cel mai interesant caz a fost un tânăr, 18-19 ani, care a venit la noi cu o durere în flancul drept, parcă, care apărea doar la mobilizare. Efectiv, doar când mergea îl durea, o durere care era de vreo lună-două, fără febră, fără frisoane, ecografic era normal, radiografia normală, analizele puțin cu anemie și o leucocitoză, și el tot spunea că are problema asta de o lună-două.

19:27 dr. Andrei Dascălu: Și ni s-a părut nouă ceva suspect și am luat noi decizia să facem un CT, să vedem, și avea un abces de iliopsoas. După aceea noi ne-am pus întrebarea: dar sigur s-a injectat, sigur a făcut injecții, a apărut, adică nu avea justificare în momentul de aia, el neștiindu-se cu nicio patologie.

19:53 dr. Andrei Dascălu: Până la urmă s-a făcut internarea și am urmărit pacientul, și a fost foarte interesant. De fapt, el avea o boală Crohn, care s-a diagnosticat la noi, și era ca o complicație a bolii Crohn abcesul. Adică foarte, foarte, foarte frumoasă evoluția cazului, și cum, de la o chestie care putea fi tratată total superficial, să spui antiinflamator, antialgic și poți să mergi acasă că n-ai nimic. De fapt el a descoperit că avea o altă boală de fond și era o complicație.

19:53 dr. Cătălina Voinea: Deci, practic, s-a descoperit atunci, sau el era... Aha, și după aia ați luat legătura cu gastro?

20:30 dr. Andrei Dascălu: Exact.

20:30 dr. Cătălina Voinea: Ce frumos!

20:30 dr. Andrei Dascălu: A fost internat pe prima un serviciu de chirurgie pentru abces, după aceea a fost investigat și transferat pe gastroenterologie.

Ce se întâmplă cu pacientul după transfer? 20:40

20:41 dr. Cătălina Voinea: Particularitatea medicinei de urgență este faptul că voi, practic, tratați atunci urgența, dar după aia, dacă e să-l transferați pe altă secție, voi nu aveți nicio finalitate, voi nu știți ce se întâmplă cu pacientul. Cum vedeți treaba asta? Că nu știți niciodată dacă pacientul s-a făcut bine, unde este, dacă ceea ce i-ați făcut l-a dus ulterior la vindecare?

21:06 dr. Andrei Dascălu: Aici sunt plusuri și minusuri. Am un coleg pe medicină internă care a spus că și-ar fi dorit și el medicina de urgență, dar fix acest aspect l-a determinat să nu și aleagă, pentru că a zis că el nu are finalitatea cazului, îi place medicina de urgență, dar nu vede evoluția, nu-l tratează, nu păstrează legătura cu pacientul, și asta l-a determinat să nu-și aleagă medicina de urgență. Sunt alți colegi care spun că ar fi un avantaj, un atu, faptul că tu ai văzut, vezi foarte multe patologii și din prima îți dai seama cam ce patologie ar avea sau unde ar trebui să fie internat.

21:38 dr. Andrei Dascălu: Tu nefiind nevoit să stai tot timpul cu telefonul, că ești acasă și s-a degradat pacientul tău și ești sunat. Adică, practic, la noi, la ora două s-a terminat programul, cazurile tale sunt preluate de alt medic și ai terminat.

21:38 dr. Cătălina Voinea: Și tu în ce taloare ești?

21:57 dr. Andrei Dascălu: Sincer, eu mă mai interesez. Adică dacă sunt cazuri interesante, mai sunt colegii de pe alte servicii și mai vorbesc cum a evoluat, sau eventual mă uit în calculator să văd ce investigații s-au făcut, cum evoluează. Dar la unele cazuri mai interesante, recunosc, nu la toți, dar dacă e ceva mai interesant sau ceva care mi s-a părut mie interesant sau oarecum dubios, vorbesc cu colegii sau mă uit în calculator.

Posturi pe medicină de urgență după rezi și lucru în privat 22:24

22:26 dr. Cătălina Voinea: Cum este după ce termin rezidențiatul?

22:30 dr. Cătălina Voinea: Din câte știu și toți prietenii pe care îi am și au terminat și sunt specialiști acum: în privat, ca specialist, nu există medicină de urgență, practic. Adică dacă chiar vrei să ai și s-o continui pe calea pe care ai ales-o, cum ai făcut și rezidențiatul, ori te duci în provincie, ori dacă îți găsești un post în spitalul la stat unde ai făcut. Ce ne poți spune despre asta? Există ceva informații noi?

22:58 dr. Andrei Dascălu: Ca medic urgentist, cel puțin în momentul de față, sigur poți profesa pe ambulanță privată. Sunt ambulanțe private, care de cele mai multe ori merg pentru consultații la domiciliu, și ești plătit pe tură de 12 ore, și la evenimente. Evenimente sportive, evenimente, nu știu, cum au fost festivalurile, sau, nu știu, petreceri, sau inclusiv la emisiuni.

22:58 dr. Cătălina Voinea: Meciuri.

22:58 dr. Andrei Dascălu: Da, meciuri. Eu, de exemplu, mai merg cu o ambulanță privată la meciuri în Liga a 3-a.

22:58 dr. Cătălina Voinea: Nu știu ce înseamnă asta.

22:58 dr. Andrei Dascălu: La fotbal. Liga a 3-a. Liga a 3-a de fotbal.

22:58 dr. Cătălina Voinea: Ok. Și, practic, ai aplicat tu sau te-au căutat ei?

23:47 dr. Andrei Dascălu: Am o colegă care e medic specialist și, pentru a începe, teoretic, oficial, meciurile au nevoie de doi medici. Și m-a sunat să pot să vin și eu. Inițial am zis că nu, că nu-mi trebuie, că ce să fac eu la meci, că nu știu dacă o să mă descurc. Și în continuare, cred că am un an și ceva de când sunt acolo.

23:47 dr. Cătălina Voinea: Drăguț. Și cam cum sunt plătite ambulanțele astea private?

24:17 dr. Andrei Dascălu: ambulanțele private ori ești plătit pe tură de 12 ore, ori pe eveniment sportiv, ori pe ore.

24:17 dr. Cătălina Voinea: Cam cât câștigi?

24:17 dr. Andrei Dascălu: Deci știu de la o colegă care lucrează la o ambulanță, și ea face și evenimente și toate cele: 50 de lei pe oră, până la 80 de lei pentru medicul specialist.

24:17 dr. Cătălina Voinea: 80 de lei pe oră. Deci diferă între rezident și specialist.

24:17 dr. Andrei Dascălu: Exact. Și partea de privat acum a început să fie și în București, nu știu dacă și în alte centre. Au început să fie căutați medicii specialiști, primari, în spitalele mari private. Și acolo sunt destul de bine plătiți. Sunt ture de 12 ore și sunt salarii atractive.

25:13 dr. Cătălina Voinea: Deci găsești loc de muncă după ce termini rezidențiatul. Asta dacă faci parte din cei care, de exemplu, au făcut rezidențiatul în centre mari, ca București, Cluj. Cei care fac în spitale mai mici, în centre mai mici, către ce se pot orienta?

25:31 dr. Andrei Dascălu: Pot face oriunde, adică pot veni și în București. Și în București e o lipsă de medici pe specialitatea aceasta. Adică pot veni în centrele mari, pot merge la privat, pot merge către serviciile private de ambulanță sau în orășelele mai micuțe.

25:31 dr. Cătălina Voinea: Unde se caută, mă gândesc.

25:31 dr. Andrei Dascălu: Exact, se caută. În plus, orășelele mai micuțe, din cauza lipsei medicilor, au diverse avantaje, adică decontarea transportului, decontarea cazării, se dau stimulente. De exemplu, la Buzău au un stimulent de la, cred, Consiliul Județean: la efectuarea a patru gărzi primești un bonus de 1.900 și ceva de lei.

25:31 dr. Cătălina Voinea: Ce drăguț! Wow!

26:19 dr. Cătălina Voinea: Foarte tare!

26:19 dr. Andrei Dascălu: Plus decontarea transportului.

26:19 dr. Cătălina Voinea: Foarte tare! Uite, de exemplu, asta mi se pare, că dacă chiar se dorește ca spitalul să facă cât mai mult bine, se pot face, se pot aloca bani și pentru transport și pentru, nu știu așa, să motivezi cumva medicul să vină, să se deplaseze și să aducă un bine comunității în care ești.

26:19 dr. Andrei Dascălu: Exact. Trebuie doar să se intereseze. Da. Nu, exact.

Minusurile și provocările specialității 26:44

26:45 dr. Cătălina Voinea: Din tot ce ai văzut până acum, de ce provocări te-ai lovit sau ce minusuri ai găsit în specialitatea asta?

26:53 dr. Andrei Dascălu: Provocări și minusuri: sunt celebra bătălie cu specialitățile celelalte, care spun „hai să încercăm un tratament și, dacă e să-i fie mai rău, revine”, și noi spunem nou, trebuie să-l internăm”. Asta e o veșnică problemă. Sunt pacienți care efectiv sunt la limită. Ai putea să-l trimiți și acasă, dar cel puțin tu, pentru siguranța ta ca urgentist, ar fi să fie internat, ca să nu-l trimiți acasă pe parafa ta.

27:22 dr. Andrei Dascălu: El e undeva la mijloc, adică ar putea să meargă bine, dar n-ar putea și astea sunt cele mai mari dezavantaje sau cele mai mari probleme pentru noi, și cu asta ne confruntăm mai tot timpul, cu patologiile care, dacă ne vin, nu știu, pot fi zile în care o secție, neurologia sau ortopedia, poate fi închisă, și automat ție îți vine, nu știu, un AVC în fereastră, sau primești anumite patologii în care efectiv nu sunt locuri, nu sunt locuri pe secție, și se fac internări cu staționare. Automat tu ești destul de blocat, ești aglomerat ca serviciu de urgență și o să mai ai suplimentar și internările care staționează.

28:12 dr. Andrei Dascălu: Asta e un dezavantaj, care de multe ori poate fi într-un număr semnificativ, pot fi chiar și peste 10 internări staționare.

28:12 dr. Cătălina Voinea: Da, mi se pare și mie destul de, nu știu, frustrant pentru tine ca medic să tu să faci tot posibilul, să nu știi în ce categorie să-l încadrezi și să nu ai parte nici de ajutorul colegilor tăi.

28:12 dr. Andrei Dascălu: Da.

Pentru cine nu este potrivItă medicina de urgență? 28:36

28:37 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine crezi că nu este potrivită deloc medicina de urgență?

28:42 dr. Andrei Dascălu: Persoanele care sunt destul de fricoase și care fug de responsabilitate și de asumare. E ceva care... cel puțin tu, ca urgentist, trebuie să-ți asumi foarte multe chestii, să, Nu știu, ai cazuri care efectiv, în momentul respectiv, ești, cum e, de exemplu, în provincie, poți să fii singurul medic de acolo și trebuie să-ți asumi anumite decizii, nu știu, transport cu elicopterul, transport cu ambulanța. Dar poți să ai surpriza, nu știu, vreau să transport cu o ambulanță cu medic, dar județul respectiv să nu beneficieze de ambulanță cu medic.

29:23 dr. Andrei Dascălu: Și sunt anumite situații în care trebuie să-ți asumi multe, multe lucruri. Poți să transferi... legea spune că n-ai voie să transferi un pacient care este instabil. Dar tu atunci, dacă știi că singura lui soluție viabilă sau singurul beneficiu pe care l-ar avea pacientul ar fi să-l transferi, îți poți asuma, dacă tu consideri că îl stabilizezi și apoi va fi ok pe drum.

29:54 dr. Andrei Dascălu: Iar pentru pacienții care, nu știu, poți alege calea cea mai ușoară, calea cea mai comodă, adică, nu știu, ai un pacient care necesită ERCP. Ești într-un centru unde nu se face ERCP-ul în momentul respectiv, nu știu, n-ai nici gardă de gastroenterologie, de exemplu, și poți să iei decizia să-l internezi, adică scrii tu internarea și se internează pe secția de gastro, să spunem, sau poți să iei decizia să încerci să suni, suni la un centru mai mare, centrul unde se face ERCP, și începi să prezinți cazul și să pledezi pentru pacientul tău să fie primit, pentru că nu ai ce să-i faci și tu mai departe.

30:34 dr. Andrei Dascălu: Dar asta depinde de medic, dacă el decide oarecum să-și complice viața, să dea telefoane, sau să aleagă calea cea mai ușoară: „eu l-am internat, treaba mai departe e a colegilor”. Adică trebuie să fii și asumat, trebuie să te gândești și la riscuri, și la... Da, e cei care fug sau nu vor să învețe, sau e o specialitate destul de dificilă pentru ei.

Despre îndrumători 31:03

31:04 dr. Cătălina Voinea: Și din punct de vedere al cazuisticii, mă gândesc.

31:04 dr. Andrei Dascălu: Da. E foarte greu.

31:04 dr. Cătălina Voinea: Dar îndrumătorii sunt alături de tine și ai zis că ai parte de o echipă foarte bună.

31:04 dr. Andrei Dascălu: Da.

31:04 dr. Cătălina Voinea: Asta este cel mai important, să știi că nu ești singur și orice decizie pe care ai luat-o, atâta timp cât ești susținut, poți să prinzi cu timpul încredere în tine, și la sfârșitul anilor de rezidențiat să ai, să zicem, sufletul împăcat că ai avut parte de pregătirea de care ai nevoie și de care are nevoie orice medic rezident.

31:38 dr. Andrei Dascălu: Exact. Sunt câțiva medici la noi efectiv geniali. Adică pot face... Cred că eram în anul 2 de rezidențiat și am văzut o intubație retrogradă, adică era... Nici pentru noi a fost un SF. Era un pacient cu o formațiune tumorală și nu reușeau să-l intubeze, și efectiv a făcut o mică incizie, a băgat un ghid, l-a scos pe gură și apoi pe ghidul acela a intubat.

31:38 dr. Cătălina Voinea: What?

31:38 dr. Andrei Dascălu: Adică și era medic urgentist.

31:38 dr. Cătălina Voinea: Wow!

31:38 dr. Andrei Dascălu: Deci noi atunci am spus: „Doamne, vrem să fim ca doamna doctor, vrem să fim ca ea!”

31:38 dr. Cătălina Voinea: Și acum ați reușit, ați făcut vreodată așa ceva?

32:21 dr. Andrei Dascălu: Nu, a fost prima și singura dată când am văzut că a făcut cineva așa ceva. Poate și pentru doamna doctor a fost tot prima, dar era pusă în fața... acolo trebuia să reacționeze cumva. Adică asta e partea cea mai frumoasă la medicina de urgență. Poți să faci efectiv, nu știu, niște chestii de care toată lumea rămâne șocată. Da, niciun caz de ea ce vezi în seriale sau în filme, când se face cu pixul. Da, da. Da. În fine.

Planurile de viitor ale dr. Andrei Dascălu 32:50

32:50 dr. Cătălina Voinea: Ne poți spune un pic cam ce planuri de viitor ai avea tu în lumea medicinei de urgență? Ce faci în curând, după ce vei termina rezidențiatul?

33:02 dr. Andrei Dascălu: Vreau să continui pe medicină de urgență. Mă gândesc în continuare dacă să fac și ATI sau nu, ca a doua specialitate, pentru că ATI-ul te ajută și pe partea de medicină de urgență. Adică, dacă e vorba de urcat pe ultimul, pe SMURD, elicopter, pot urca ATI-știi și urgentiștii. Și tu, având dublă specialitate, practic, cazurile le vezi mult mai bine. Adică vezi și pe prima patologia, și că internezi pe secția de, nu știu, cardio-ATI, gastro-ATI, și, având și specialitatea de ATI, vezi și finalitatea cazului. Adică asta te-a reușitat foarte mult. Iar un alt avantaj este faptul că tu, dacă ești urgentist și vrei să îți completezi pregătirea profesională, se echivalează destul de mult.

33:54 dr. Andrei Dascălu: Și tu ajungi să faci, în loc de, nu știu, de 5 ani sau cât este ATI-ul, ajungi să faci vreo 2 ani jumate, 3 ani.

33:54 dr. Cătălina Voinea: Super. Ceea ce e un mare avantaj. Deci, și practic, nu, sunt atât, sunt multe, multe beneficii dacă ai face și ATI-ul, sincer, dacă stai să te gândești. Ca și al posibilităților de angajare după, și la faptul că ai o frustrare, pe de-o parte, ca medic urgentist, că nu vezi finalitatea cazului, și după aia, dacă faci ATI, rezolvi și problema asta. Mi se pare o idee super. Bravo, te felicit.

33:54 dr. Andrei Dascălu: Mulțumesc. Mulțumesc.

34:27 dr. Andrei Dascălu: Mulțumesc. Avem medici care sunt la noi în spital, în centru, care sunt cu dublă specialitate. și sunt. Iar doamna doctor care a făcut SF-ul acela cu intubația este un medic care este primar pe urgență, specialist pe chirurgie, specialist pe ATI.

34:27 dr. Cătălina Voinea: Wow. Ce?

34:27 dr. Andrei Dascălu: Da.

34:27 dr. Cătălina Voinea: Adică are trei specialități?

34:51 dr. Cătălina Voinea: Wow.

34:51 dr. Andrei Dascălu: Da, efectiv, orice caz pe care îl vede... noi spunem că nu poate să fie surprinsă de un caz sau de o patologie.

34:51 dr. Cătălina Voinea: Wow. Mi se pare chiar ireal. Ce tare.

Cel mai important sfat pentru studenții ce își doresc medicină de urgență la rezi 35:05

35:06 dr. Cătălina Voinea: Da. Bun. Păi, noi mai aveam o singură întrebare pentru tine, și anume: care e cel mai important sfat pe care l-ai da tu unui absolvent de medicină care se gândește să își aleagă medicina de urgență?

35:20 dr. Andrei Dascălu: Cel mai simplu sfat ar fi să își aleagă medicina de urgență. N-o să fie dezamăgit niciodată. N-o să ducă o viață monotonă niciodată. Adrenalina va fi mereu la un nivel destul de ridicat. Satisfacțiile o să le vadă. Adică, practic, inclusiv o să te duci la muncă și, nu știu, o să-ți vină o politraumă. Dacă tu știi că ai salvat politrauma respectivă, și din accident rutier sau, nu știu, cădere de la nivel, orice chestie,

35:51 dr. Andrei Dascălu: tu știi că, practic, tu ai avut un rol în salvarea pacientului. Și se întâmplă de multe ori. Noi vedem cazuri, inclusiv marea și toată patologia asta care apare și în mass-media. Dacă tu ai fost, pentru a respectivă, eventual a fost și pacientul tău, tu o să ai așa o mulțumire: „Uite că, până la urmă, eu am salvat. A fost pacientul meu. Știu că pacientul trăiește. Știu că a primit îngrijirea care trebuie.”

36:14 dr. Andrei Dascălu: Adică ai foarte multe avantaje dacă ești mulțumit cu ceea ce ai făcut tu și dacă la finalul zilei știi că ai făcut tot ce ai putut mai bun pentru pacient. Sunt pacienți care îți mulțumesc. Nu sunt foarte mulți, dar o vorbă bună și un simplu „mulțumesc” îți face cum ținz, zilele fericite. Și știi că nu muncești degeaba. Iar un alt avantaj ar fi faptul că medicina de urgență e în continuă dezvoltare.

36:43 dr. Andrei Dascălu: Adică, cred că anul trecut sau relativ recent s-au cumpărat acum nave multirol pe partea de intervenție maritimă. Acum, elicopterele, cred că sunt niște Airbus-uri sau ceva micuțe. Acum s-au luat Black Hawk. Adică medicina de urgență chiar se dezvoltă într-un ritm foarte, foarte alert. Au început să ne apară și nouă inclusiv aparatură nouă, tromboelastografie sau, nu știu, ECMO. Să sperăm, poate o să apară.

37:23 dr. Andrei Dascălu: Dar partea cea mai frumoasă este că medicina de urgență nu stagnează, se dezvoltă, și în ritm din ce în ce mai alert. Și CBRN-ul, nu știu, dacă acum vreo 5 ani sau o chestie de genul, era foarte la modă. Cel puțin la noi, de când a început războiul, atunci a fost o modă și toată lumea era pasionată de CBRN și citeam capitolul de medicina de urgență. de CBRN.

37:48 dr. Andrei Dascălu: Când am fost, cel puțin, am fost plecat în Australia o lună de zile și am zis: „Ia să mă uit să văd ce patologii au.” Practic, medicina de urgență avea traumă maritimă și toate cele, mușcături de rechin, cum să gestionezi o mușcătură de rechin, nu știu, păianjeni veninoși sau diverse expuneri la animale veninoase, și eram: „Doamne, cât de vastă e medicina de urgență!” Asta e cel mai frumos. Adică faptul că n-o să te plictisești niciodată, ai o gamă foarte variată și e în continuă dezvoltare.

38:26 dr. Cătălina Voinea: Super.

38:26 dr. Andrei Dascălu: Asta spun. Și oportunitățile apar, adică inclusiv pe partea profesională, ca job, nu sunt mulți care își doresc medicină de urgență, nu sunt mulți care își doresc să continue, adică devin specialiști și apoi își iau a doua specialitate și eventual se lasă de medicină de urgență. Deci, comparativ cu alte specialități, ai avantajul că joburi se găsesc peste tot,

38:51 dr. Andrei Dascălu: ai avantajul pe partea de pregătire, nu știu să spun, universitară, pentru că nici partea de partea didactică a medicinei de urgență nu e dezvoltată, cel puțin în București, catedra de medicină de urgență a luat naștere acum un an, cred că acum un an, relativ recent, adică până acum nici nu exista catedra de medicină de urgență. Adică oportunitățile sunt foarte mari, totul e la început și, fiind la început, poți să ai un rol important în dezvoltarea sistemului. Exact, exact.

39:25 dr. Andrei Dascălu: Și n-o să te plictisești niciodată, asta mi se pare destul de important. Adică dacă ești o persoană care caută mereu să fie în centrul acțiunii, acolo, și trăiește pentru adrenalină, cred că medicina de urgență este ceea ce ar trebui să urmeze.

Este medicina de urgență potrivită pentru femei? 39:44

39:44 dr. Cătălina Voinea: Nu te-am întrebat, în schimb, dacă ți se pare că medicina de urgență este potrivită și pentru femei, mai ales pentru că în viața femeilor se întâmplă de-a lungul timpului, vor să-și întemeieze o familie, și lucrul ăsta ar putea să fie oarecum împiedicat de ritmul alert de la spital.

39:44 dr. Andrei Dascălu: Nu contează. Eu, cel puțin... noi, bărbații, suntem în minoritate. La medicina de urgență suntem în minoritate. Cele mai multe sunt colege. Adică nu văd un impediment. Și sunt pasionate. Sunt foarte pasionate câteva colege, adică foarte bine pregătite. Nu. Nu văd.

39:44 dr. Cătălina Voinea: Bun.

Idei de final 40:29

40:30 dr. Cătălina Voinea: Fiindcă am ajuns la final, vreau să-ți mulțumesc că ai avut bunăvoința să ni te alături în această aventură a episoadelor despre toate specialitățile de medicină din România și vreau să te felicit că ai avut curajul și ai fost sincer să ne povestești cum este experiența ta și ce planuri ai pe viitor, și vreau să-ți urez foarte mult succes în numele întregii echipe, pentru că se vede că ești unul dintre puținii care și-au ales ceea ce și-au dorit

40:58 dr. Cătălina Voinea: și o fac în continuare cu drag. Și vreau să-ți urez succes și în planurile pe care urmează să le ai. Mult succes să iei ATI, să poți să faci chiar și a treia specializare, cum are și doamna doctor, și în curând să auzim despre tine că ai făcut intervenții SF.

40:58 dr. Andrei Dascălu: Mulțumesc mult de tot și sper să-i convingă pe cât mai mulți viitori colegi, așa sper. o Mereu spun: medicina de urgență e văzută... cel puțin sunt mulți

41:26 dr. Andrei Dascălu: care văd că medicina de urgență se ia cu note foarte mici, sunt colegi care nu sunt pregătiți și au ales o specialitate cu spor mare, până când își schimbă specialitatea, și eventual să stea câteva luni, un an. Dar am avut chiar un prieten, care era tot din oraș, ne știam așa, doar din vedere, și avea un punctaj destul de măricel, adică pentru medicina de urgență nu era pe la 500-600, cred că avea aproape de 800,

41:54 dr. Andrei Dascălu: pe la 800 și la rezidențiat, și m-a întrebat dacă să facă ATI sau urgență, și i-am spus: „Medicina de urgență este foarte frumoasă”, i-am explicat eu câte oportunități, cât de mult s-a dezvoltat. Și cred că vineri sau duminică am fost de gardă la Buzău și a venit și el, el fiind tot din Buzău, și aveam o studentă care era în practică și o întreabă ce să-ți ne întreba pe noi: „Ce să-mi aleg, să-mi aleg urgență, să-mi aleg chirurgie,

42:23 dr. Andrei Dascălu: să-mi aleg altceva și fix colegul, care acum e de un an la noi, spunea: alegeți medicina de urgență, e cea mai bună alegere!”

42:23 dr. Cătălina Voinea: Hai, mă, ce tare!

42:23 dr. Andrei Dascălu: Pentru oamenii care sunt într-adevăr pasionați, chiar e cea mai bună alegere, și dacă le place viața lipsită de monotonie, e o alegere foarte bună și să nu fie descurajați de faptul că la medicina de urgență sunt doctori mediocri sau slabi chiar nu e așa, sunt doctori acum care au și dublă specialitate,

42:50 dr. Andrei Dascălu: sunt doctori care efectiv fac niște, nu știu, SF-uri, sunt niște cazuri sau niște gestionări care sunt de neconceput. Adică, un exemplu, nouă ne vin acum, au fost cazuri care ne-au venit cu ambulanța din prespital cu cateter central pus de urgentist.

42:50 dr. Cătălina Voinea: Wow!

42:50 dr. Andrei Dascălu: Adică chiar evoluează foarte frumos medicina de urgență și nu e cum se crede; și cei mai mulți cred că sunt slab pregătiți sau nu se descurcă sau nu știu să gestioneze e foarte frumoasă

43:24 dr. Andrei Dascălu: și îți oferă multe satisfacții.

43:24 dr. Cătălina Voinea: Super, mă bucur să aud asta. Practic, prins așa mai multă încredere în sistemul medical românesc când tot mai mulți oameni își aleg ceea ce urmează să facă din pasiune. Și, într-adevăr, mi se pare foarte important de subliniat faptul că medicina de urgență nu mai este luată doar de notele mici de la rezidențiat, ci de oameni care chiar simt că pentru asta au fost... pentru asta vor, asta vor să facă în continuare.

43:53 dr. Andrei Dascălu: Exact.

43:53 dr. Cătălina Voinea: Și de aia mulțumim că ni te-ai alăturat și ai adus așa puțină lumină asupra acestui aspect și îți urăm foarte mult succes mai departe, și poate pe viitor ești dispus și la alte colaborări din partea noastră.

43:53 dr. Andrei Dascălu: Sigur. Mulțumesc mult și sper să le fi oferit colegilor o imagine cât mai exactă asupra ce o să-i aștepte pe medicina de urgență și să fi convins pe cineva.

43:53 dr. Cătălina Voinea: Asta sunt convinsă că ai făcut.

44:27 dr. Cătălina Voinea: Adică cei care ne urmăresc, mulți dintre ei o fac cu un scop, acela să se ducă și puținul ăla de îndoială, acolo, dacă e potrivită pentru ei specialitatea sau nu, și toți cei care sunt invitați la podcast aduc un real ajutor în sufletul celor care încă nu sunt deciși. Deci mulțumim.

44:27 dr. Andrei Dascălu: Mulțumesc și eu.

44:27 dr. Cătălina Voinea: Ne auzim și îți urăm o zi plăcută în continuare.

44:27 dr. Andrei Dascălu: Mulțumesc, la fel, zi bună.

44:27 dr. Cătălina Voinea: O zi bună.

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare! Să-ți alegi specialitatea potrivită nu este un lucru ușor, dar suntem alături de tine în drumul spre examenul de rezidențiat și de aceea revenim cu un episod marca Grile-Rezidentiat.ro, împreună cu medicul rezident Vlad Belghiru, care ne va povesti un pic despre medicina de urgență. Neața, Vlad, mulțumim că ai venit și că ne-ai acceptat invitația.

00:00 dr. Vlad Belghiru: Salut, cu plăcere, bine v-am găsit!

De ce medicina de urgență 00:22

00:22 dr. Cătălina Voinea: Poți să începi să ne spui un pic despre cum ți-ai dat seama că asta e specialitatea pe care ți-o dorești, o specialitate care e de cele mai multe ori ocolită de majoritatea candidaților?

00:32 dr. Vlad Belghiru: Da, e ocolită de majoritatea candidaților, pentru că întotdeauna se aude: medicina de urgență e o chestie super grea, trebuie să faci super multe chestii, programul este înfiorător, gărzi peste gărzi peste gărzi, practic stai numai în spital, ești căsătorit slash măritată cu spitalul. Nu e cazul. Cum am aflat eu de medicina de urgență așa, pe de-a întregul, și cum mi-am dat seama că aș fi potrivit pentru specialitatea asta?

00:59 dr. Vlad Belghiru: Eram prin iunie, iulie, ceva de genul ăsta, și mi-a apărut la sugestii pe YouTube, efectiv, un filmuleț, SMURD în acțiune. Eu știam despre ce înseamnă medicina de urgență din niște seriale, filmulețe pe YouTube, mă rog, așa a fost cazul și aici. Deci, efectiv, SMURD în acțiune; pentru noi sau viitorii medici rezidenți, le recomand să caute filmulețele. Sunt niște emisiuni făcute acum vreo 10 ani, ceva de genul acesta, în parteneriat cu SMURD București.

01:32 dr. Vlad Belghiru: Efectiv, prezintă, din momentul în care sună tableta sau sună solicitarea pentru a merge la un caz, cu cazul, cum se managerează cazul acolo, în teren, absolut tot. Inclusiv transportul la spital, arată și secvențe din camera de gardă, din camera de primiri urgențe, unitatea de primiri urgențe. Și am zis: „Mă, chestia asta este foarte interesantă, adică eu cred că aș putea să fac treaba asta.” Mă ține în priză, mă solicită, m-a atras foarte mult conceptul de echipă. Toată lumea știe exact ce are de făcut, când are de făcut.

02:06 dr. Vlad Belghiru: Deci toată echipa aceea lucrează ca un mecanism bine pus în mișcare. Adică, efectiv, toată lumea știe ce are de făcut în momentul în care trebuie făcut. Nu trebuie să dai indicații nimănui, pentru că pentru asta suntem pregătiți și pentru asta ne pregătim în continuare și în restul vieții, practic.

Despre examenul de rezidențiat 02:23

02:23 dr. Cătălina Voinea: Cam din ce perioadă ai început să te pregătești și dacă, după ce ai dat examenul, punctajul pe care l-ai luat a cântărit în alegerea ta?

02:32 dr. Vlad Belghiru: Adică, sincer să fiu, am lăsat-o mai pe final partea cu învățatul pentru rezidențiat. A fost o mare prostie. Nu regret niciun moment punctajul pe care l-am luat. Eu știu că atunci când eram la repartiție, mă gândeam ce-aș mai putea să-mi aleg acum. Adică, aveam niște specialități chirurgicale, am zis: ortopedie. „Mă, dar stai așa, ce fac, las medicina de urgență?”

02:56 dr. Vlad Belghiru: Și cumva ortopedia s-a luat fix înaintea mea și am zis: „Nu, ăsta este un semn, trebuie să-mi iau medicină de urgență.” Mă văd făcând asta și acum, și peste 10 ani, și peste 15 ani. Bine că n-am prins specialitatea aia. Sau altă specialitate. Deci sunt super mulțumit cu ceea ce fac. E extraordinar pentru mine. Nu regret niciun moment decizia făcută.

02:56 dr. Cătălina Voinea: Felicitări, felicitări!

Primul an de rezidențiat, program, gărzi 03:19

03:18 dr. Cătălina Voinea: Îți mai aduci aminte cum a fost primul an de rezidențiat?

03:22 dr. Vlad Belghiru: Primul an de rezidențiat, ca pentru majoritatea medicilor rezidenți, probabil, este un șoc. Adică tu, de pe băncile facultății, de unde învățai tu pentru examene și pentru rezidențiat, efectiv ajungi în fața pacientului și trebuie să faci. Ceea ce-mi place mie foarte mult la medicina de urgență este că e mai puțin cu scris foi și mai mult cu „hai să lucrăm pe pacient, hai să luăm decizii, hai să îl investigăm clinic, paraclinic, hai să facem un consult interdisciplinar”, vorbim cu alte specialități, avem un diagnostic prezumtiv, ni se infirmă, ni se confirmă. Deci noi, ca medici urgentiști, cam asta trebuie să facem: să îndrumăm pacientul către specialitatea pentru care s-a adresat el la spital, practic.

04:09 dr. Vlad Belghiru: Mi-aduc aminte și acum, deci prima zi, prima zi de medic rezident, ne-am întâlnit toți medicii rezidenți de anul întâi și ni s-a prezentat. Deci cam asta am făcut în prima săptămână. Aici este camera de resuscitare, aici este monitorul, aici este aria de urgențe minore, respectiv traumă, consultații. Aceasta este foaia de observație. Foaia de observație la medicina de urgență are patru foi. Sunt două foi duble, mai puțină poliloghie decât pe alte secții.

04:45 dr. Vlad Belghiru: Ni s-a arătat monitorul, defibrilatorul, deci absolut toate echipamentele pe care le găsim în unitatea de primiri urgențe. Mai mult decât atât, cursuri. În prima lună și jumătate, timp de o săptămână pe lună, făceam cursuri în fiecare zi, de la ora 8 la ora 15, 16, 17, depinde. Adică viitorii medici rezidenți să nu se gândească că intră în specialitatea asta și din prima fac ei manevre la pacient sau iau ei singuri decizii medicale. Nu.

05:22 dr. Vlad Belghiru: În primul rând, am lucrat o perioadă, o săptămână, am spus, pe manechin. Deci a trebuit să deprindem conceptele de basic life support, advanced life support, cam absolut tot ce ai vedea la un pacient în mod normal, dar pe manechin. Apoi am avut cursul de traumatologie, la fel, și acesta a durat o săptămână. Am avut curs de basic life support și advanced life support, doar că în pediatrie și neonatologie. Și urmează, la un moment dat, să facem, cred că undeva prin vară, cursul de medicină de dezastre,

05:59 dr. Vlad Belghiru: calamități naturale, e mai mult de vorbit aici, dar urmează să-l facem undeva prin vară, cred că împart în parteneriat cu cei de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență și, mă rog, vedem cum va fi. Deci pe acesta încă n-am apucat să-l fac nici eu. Ce să vă mai spun de primul an de rezidențiat? Prima oară este fix ca un șoc, adică: ce fac eu aici, ce trebuie să fac?

06:25 dr. Vlad Belghiru: Dar întotdeauna va fi un om, fie că e asistent, fie că e colegul tău mai mare, fie că e medicul specialist, fie că e medicul primar, care va fi lângă tine și îți va spune: „Uite, hai să vedem pacientul ăsta împreună. Așa se scrie în foaia de observație, așa se scrie bilețelul de analize, hai să îi dăm un tomograf, cum facem asta?”

06:46 dr. Vlad Belghiru: „Păi uite, mergem în față, facem cerere de tomografie, parafăm, sunăm la tomografie. Sună-mi și mie, te rog, cardiologia, pentru că aici cred că am așa”, și sună. Adică medicul rezident pe medicină de urgență nu este lăsat să facă ce vrea el, este îndrumat și coordonat, practic.

07:09 dr. Vlad Belghiru: Ca program, pentru mine n-a fost un șoc primul an de rezidențiat, pentru că știam la ce să mă aștept, adică știam că programul este de ture, de 12 ore. M-am gândit: „Mamă, 12 ore în spital, ce o să fac eu?”

07:20 dr. Vlad Belghiru: Într-adevăr, prima săptămână sau primele două săptămâni, 10-15 mii de pași în medie, făcuți prin urgență, dar te obișnuiești, se obișnuiește repede organismul, mai ales că după o tură de 12 ore vin 24 de ore pauză sau după o tură de 24 vin 48 de ore pauză. Depinde.

07:20 dr. Cătălina Voinea: Cum sunt gărzile?

07:44 dr. Vlad Belghiru: Aici depinde foarte mult de norocul pe care îl ai. Sunt zile în care vin, se prezintă în unitatea de primiri urgențe în 12 ore 100 de pacienți, 70 de pacienți, 80 de pacienți, sunt zile în care avem peste 200 de prezentări. Deci depinde foarte mult de ziua respectivă. Ce am observat este că în perioada sărbătorilor, deci în perioada dinainte de sărbători, urgența se aglomerează, iar mai aproape de sărbători încep să fie mai puține prezentări; după sărbători se aglomerează iarăși urgența.

07:44 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

07:44 dr. Vlad Belghiru: Da.

Atribuțiile unui medic rezident 08:25

08:25 dr. Cătălina Voinea: Și care sunt atribuțiile unui rezident într-o gardă?

08:30 dr. Vlad Belghiru: Depinde de anul lui de pregătire. Adică noi lucrăm ca o echipă, suntem mai mulți rezidenți la un coordonator. Sunt patru arii, practic. Sunt urgențele majore, care sunt împărțite în aria de monitorizare și aria de resuscitare. Sunt urgențele minore, care sunt împărțite în aria de traumă și aria de consultații. De un an, să zic, poate mai puțin de un an, a apărut și renumitul izolator, unde, bineînțeles, trebuie să fie un medic și acolo.

09:06 dr. Vlad Belghiru: Deci, practic, sunt trei medici pe tură, patru medici pe tură. Fiecare medic își coordonează o arie sau e responsabil de aria respectivă. Vede toți pacienții care se prezintă, care sunt triați, de fapt, în aria respectivă. Noi, fiind mai mulți rezidenți la un coordonator, împărțim munca. Fiecare vede câte 5, 6, 7, 10 pacienți, cât e cazul. Avem zile în care vedem și mai mult de 10 pacienți, pentru că este teancul de foi în așteptare așa.

09:36 dr. Vlad Belghiru: Dar suntem coordonați și îndrumați. Deci nu e atât de terifiant cum te aștepți. Pentru cineva care nu are stăpânire de sine sau calm în fața unei situații, ar putea fi terifiant. Dar dacă ești tare pe picioare și, mai ales, știi ce faci și ai pe cineva în spate care să îți spună „hai să o luăm pe partea asta”, n-are de ce să-ți fie frică.

Personalitatea potrivită 10:06

10:06 dr. Cătălina Voinea: Deci tipul ăsta de personalitate ar trebui să-l aibă un rezident ca să facă față?

10:11 dr. Vlad Belghiru: Pe medicină de urgență, da, și să fii capabil să lucrezi în echipă, pentru că, cum am menționat anterior, vis-à-vis de cum se deplasează unitatea de terapie intensivă mobilă, adică practic ambulanța SMURD în teren, trebuie să fii capabil să lucrezi în echipă, să gestionezi o echipă, pentru că în teren sau în anii mai mari trebuie să manageriem un caz din aria de resuscitare.

10:40 dr. Vlad Belghiru: Asistentul știe ce să facă, colegii tăi știu ce să facă, dar trebuie să-i mai și îndrumi, adică întotdeauna medicul este la capul pacientului când vine vorba de cazul grav și foarte grav. „Vreau să mi se bage aici așa, vreau să mi se pregătească pentru intubare, hai să pregătim medicația aia pentru inducție.” Adică trebuie să știi să coordonezi o echipă și să fii capabil să lucrezi într-o echipă, pentru că vei fi pus în situația în care vei fi rezidentul mic.

11:11 dr. Vlad Belghiru: Nu vei sta în anul întâi la capul pacientului sau nu vei manageria cazurile foarte grave, dar nici nu vei sta pe băncuță să te uiți ce fac restul. Adică vei face în așa fel încât treaba să fie mult mai simplă. Trebuie să știi exact echipamentele, ca în momentul în care ți se va cere ceva să știi exact unde, exact ce să aduci. „Dă-mi, te rog, un balon”, nu știu de care, să vii cu un balon pediatric, de fapt, să nu vii cu un balon pentru un adult. Treaba asta înseamnă timp mort și nu trebuie să existe timp mort în medicina de urgență.

O zi din viața unui medic rezident urgentist 11:46

11:45 dr. Cătălina Voinea: Acum, după doi ani și jumătate de când lucrezi tu, cam cum arată o zi din viața ta?

11:50 dr. Cătălina Voinea: E ca în Grey's Anatomy sau alte seriale de genul...

11:50 dr. Vlad Belghiru: Din viața mea de rezident?

11:55 dr. Cătălina Voinea: Da.

11:55 dr. Vlad Belghiru: Nu, iar eu nu sunt adeptul, nu știu, serialelor despre medicină, pentru că cumva romantizează medicina în sine. Adică se axează mai mult pe partea de relație interumană decât pe partea de medicină, da.

11:55 dr. Cătălina Voinea: Și, practic, când ajungi în ambulatoriu, ce se întâmplă?

11:55 dr. Vlad Belghiru: În ambulatoriu, adică în spital?

12:22 dr. Cătălina Voinea: Da. Când ajungi ca medic rezident, care este traseul?

12:22 dr. Vlad Belghiru: Deci traseul este în felul următor. Ajungi la ora șapte și jumătate la spital, la ora opt fără zece deja intri pe arie, pentru că durează o perioadă ca cel care pleacă acasă, cel care a fost înaintea ta și șternătura, să-ți predea toți pacienții. „Am pacienții ăștia, care s-au prezentat pentru asta-asta, la el aștept să-i vină analizele, la el aștept un tomograf de craniu, la el aștept așa.”

12:54 dr. Vlad Belghiru: Practic, facem și atunci un fel de consult, doar că nu interdisciplinar, este efectiv cu cel care a fost înaintea ta, mai împărțim idei, păreri: ce ai recoltat la pacientul ăsta, ce crezi tu că ar putea să aibă. Treaba asta mai durează un 10-15 minute. Apoi, după ce ți-ai arie în primire, continui să manageriezi cazurile respective și, bineînțeles, le aștepți pe următoarele.

Așteptările medicilor 13:19

13:19 dr. Cătălina Voinea: Cam ce așteptări au medicii urgentiști din partea unui rezident care este în anul întâi?

13:19 dr. Vlad Belghiru: Cu Ce așteptări? Să se implice. Deci asta cred că ar fi chestia principală. Să nu stea departe, să nu îi fie frică să spună: „Dar vreau eu să rezolv cazul ăsta, aș vrea eu”, nu neapărat singur. Deci medicul rezident, în general, nu numai pe medicina de urgență, medicul rezident trebuie să întrebe.

13:50 dr. Vlad Belghiru: Pentru că nu o să fie nimeni care să te tragă de munță să spună „hai, te rog eu, învață, că e pentru binele tău”. Deci medicul rezident trebuie să conștientizeze că el face asta pentru el și pentru că, la un moment dat, va fi pe parafa lui și va fi răspunzător de acțiunile lui, ca să spun așa.

14:06 dr. Vlad Belghiru: Trebuie să profite de faptul că rezidențiatul este o perioadă de învățare. Vine cu responsabilități foarte mari, foarte mari, dar întotdeauna va fi cineva lângă tine pe care să-l poți întreba. Și iarăși, niciodată, niciodată nu va fi un om care să-ți întoarcă spatele să zică: „Nu știu, descurcă-te.” Așteptările, astea sunt, practic, ale unui medic specialist: să se implice, să nu stea pe bară, să nu stea departe.

Cu ce cunoștințe trebuie să vii din facultate 14:35

14:34 dr. Cătălina Voinea: Cam cât de mult simți tu că te-a pregătit facultatea pentru specialitatea asta? Cu ce cunoștințe ar trebui să venim din facultate?

14:41 dr. Vlad Belghiru: Păi, practic, cu toate. Deci nu există materie în facultate care să nu folosească pentru medicina de urgență. Pentru că noi, practic, suntem o specialitate la limita dintre specialitate clinică și specialitate chirurgicală, pentru că avem și mici manevre chirurgicale, care înglobează absolut tot ce am învățat în facultate. Noi nu ducem cazul până la capăt, nu tratăm partea cronică, noi tratăm faza acută a bolii. Dar toate specialitățile, cu toate bolile adiacente, au faza acută a bolii, iar noi trebuie să știm să le tratăm pe toate.

14:41 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Despre intervenții în UPU 15:22

15:23 dr. Cătălina Voinea: Cam ce intervenții trebuie să știe un medic rezident să facă pe parcursul anilor de rezidențiat, atunci când lucrează în medicina de urgență?

15:23 dr. Vlad Belghiru: Chirurgicale? Adică mici intervenții?

15:23 dr. Cătălina Voinea: Da, exact.

15:23 dr. Vlad Belghiru: Sunt mai multe. Deci începând de la sutura plăgilor, de la o plagă micuță până la plăgi mai complexe, cu lipsă de substanță, cu, nu știu, sunt foarte multe. Plăgile sunt foarte diferite în funcție de localizarea lor. O plagă pe scalp nu o să semene niciodată cu o plagă pe coapsă sau pe antebraț sau pe torace.

15:56 dr. Vlad Belghiru: Deci sutura plăgilor, asta în primul rând. În al doilea rând, montarea unui tub de dren, pericardiocenteză, multe, montarea unui cateter venos central, montarea sondei endotraheale, deci practic intubația, cricotiroidotomia, multe, sunt foarte multe.

15:56 dr. Cătălina Voinea: Intubare? Ceea ce se vorbește foarte mult la televizor acum, că pacienții, se întâmplă așa și așa și așa cu ei în spitale, pentru că ajung la intubare. Ce intubare?

16:32 dr. Vlad Belghiru: Practic, treci un tub prin traheea omului ca să-l poți ventila mecanic.

16:32 dr. Cătălina Voinea: Deci trebuie să știe și asta să facă.

16:32 dr. Vlad Belghiru: Da, trebuie să știe să facă și asta.

16:32 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

16:32 dr. Vlad Belghiru: Noi ne asemănăm foarte, foarte mult cu terapia intensivă. Din păcate trebuie să facem, trebuie să știm. Adică nu din păcate, trebuie să știm. Clar trebuie să știm terapie intensivă.

16:55 dr. Vlad Belghiru: Dar, din păcate, anumiți pacienți ajung să stea în urgență două, trei, patru zile, depinde. În funcție de când se va elibera un loc în terapie intensivă. Așa că pacientul ăla nu trebuie lăsat de izbeliște, pacientul ăla trebuie să primească tratamentul de terapie intensivă. Deci trebuie să știm să manageriem cazul ăla de la cap la coadă, din momentul în care a venit și el este în fază acută până în momentul în care se eliberează un loc în terapie intensivă și terapia intensivă preia pacientul.

Salariul 17:30

17:30 dr. Cătălina Voinea: Cam ce ne poți spune despre salariu? E în funcție de stagiul pe care ești? Sau e stabil?

17:30 dr. Vlad Belghiru: Da, deci salariul este în funcție de stagiu. În anul întâi, în afară de o lună de chirurgie generală, sunt 11 luni de stagii cu spor mai mare, adică 6 luni de urgență, stagiu de bază, 3 luni de anestezie-terapie intensivă adulți, 2 luni de anestezie-terapie intensivă pediatrică. Parcă așa, să zic, sună programa.

18:06 dr. Vlad Belghiru: Iar apoi depinde de anul de pregătire în care ești. De exemplu, în ultimul an ai numai stagiul de bază, deci numai urgență. Cam asta e chestia cu salariul. Deci depinde foarte mult.

18:06 dr. Cătălina Voinea: Cât e sporul?

18:06 dr. Vlad Belghiru: 56%. Ok, pe urgență, stagiul de bază.

Cum te adaptezi programului 18:27

18:26 dr. Cătălina Voinea: După ce mi-ai zis atâtea, practic, e foarte solicitantă, dar cred că pe cei mai mulți îi interesează cum te-ai adaptat tu la programul ăsta.

18:26 dr. Vlad Belghiru: Am spus anterior, deci la început a fost un șoc. Eu trebuie să fac, eu trebuie să mă mișc, eu trebuie să stau deoparte, trebuie să învăț de la toată lumea.

18:47 dr. Vlad Belghiru: Cele mai solicitante la început au fost nopțile. Nu eram obișnuit să stau noaptea treaz, practic de la ora 8 seara la ora 8 dimineața, că atât durează o tură. Eram obișnuit, adică puteam să mă culc la ora 2 noaptea fără probleme, mă trezeam a doua zi la 9, nu eram obosit. Dar când intervine și munca, atunci da. M-am adaptat, nu cred că mi-a luat mai mult de o lună, o lună și ceva, adică după o tură de 12 ore ajung acasă la 8, în funcție de cât sunt de obosit. Dorm 5 ore, 6 ore, sunt ok.

Ambulanță vs Spital 19:27

19:26 dr. Cătălina Voinea: Cam ce ne poți spune despre diferențele între ambulanță și spital?

19:32 dr. Vlad Belghiru: Deci, practic, ambulanța SMURD i se spune unitate de terapie intensivă mobilă. Pentru că tot ce se găsește în acea ambulanță se găsește în camera de resuscitare. Absolut tot. Toate echipamentele, toate monitoarele, la orice te gândești din camera de resuscitare, e aici, pe ambulanța aia. Diferențele ar fi că în momentul în care se prezintă un pacient în UPU, cam știi la ce să te aștepți. Îți vine cel de la ambulanță și spune „am și eu”, îți dă un diagnostic prezumtiv: am un accident vascular cerebral, am un STEMI, am un NSTEMI. Știi cam la ce să te aștepți.

20:15 dr. Vlad Belghiru: În prespital treaba nu stă așa, adică dacă nu e cineva la capătul celălalt al firului care să anunțe în dispecerat că e un stop cardiorespirator, nu știi la ce să te aștepți. De cele mai multe ori solicitările sunt scurte, pe tabletă vine un mesaj scurt și câteva detalii: inconștient, accident, în mașină, căzut în stradă, sunt niște chestii generale, niciodată nu știi la ce pleci. Poți să pleci la o solicitare la care să scrie „pacient inconștient”, ajungi acolo și pacientul este bine mersi, Glasgow 15, sau poți să pleci la o solicitare cum am avut acum vreo lună jumate, cred că e.

21:00 dr. Vlad Belghiru: Pe tabletă scria așa: accident, nu, tamponare ușoară, mașină-căruță, o victimă. Când am ajuns acolo, nu era o tamponare ușoară cu o victimă, era o tamponare urâtă cu patru victime, cu persoană încarcerată. Deci niciodată nu știi la ce te duci. Absolut niciodată.

Medicină de urgență până la pensie sau dublă specializare? 21:30

21:29 dr. Cătălina Voinea: Ca planuri de viitor, te gândești și la o altă specialitate sau crezi că poți să continui cu medicina de urgență până la pensie?

21:36 dr. Vlad Belghiru: Clar pot să continui cu medicina de urgență până la pensie, dar aș vrea să fac ceva și în paralel, să-mi aleg o altă specialitate pe care să o pot face în privat, bineînțeles, dacă timpul îmi va permite, sau, nu știu, să fac medicină de urgență numai gărzi într-un loc și să fac specialitatea aia principală. Încă nu m-am gândit, dar totuși, medicina de urgență e marea mea pasiune, o să rămân la asta. Da, m-am gândit, ce specialitate aș putea să mai fac?

22:10 dr. Vlad Belghiru: Nu știu exact. Practic, ar trebui să fie ceva care să se coreleze cu urgența. Ori singura chestie care se corelează cu urgența este terapia intensivă, o altă specialitate la fel de solicitantă, poate chiar mai solicitantă.

22:10 dr. Cătălina Voinea: Cum e cu timpul liber?

22:27 dr. Vlad Belghiru: Am timp liber. Deci, dacă asta este întrebarea, practic, și asta este întrebarea viitorilor medici rezidenți: timp liber este și timp liber se găsește. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ți dozezi timpul liber între... și să înveți, pentru că a fi rezident nu înseamnă numai să te prezinți la spital, să faci act de prezență acolo, să vezi care este treaba. Trebuie să și înveți în particular. Dar timp liber am. Deci chiar nu pot să mă plâng.

Despre zilele libere 22:56

22:56 dr. Cătălina Voinea: Cum e cu zilele libere? Îți poți lua zilele libere?

22:59 dr. Vlad Belghiru: Da. Îți poți lua zilele libere. Ăsta este un drept al oricărui medic rezident. Cerere de concediu, ți se aprobă și cam asta este.

Cărți de pregătire 23:10

23:09 dr. Cătălina Voinea: Dar cu cât se apropie mai mult examenul de specialitate? Ai ceva cărți după care te pregătești?

23:17 dr. Vlad Belghiru: Da. Avem o bibliografie pentru examenul de specialitate, dar avem și alte cărți ajutătoare. Adică ce este acolo nu este suficient pentru formarea ta ca medic. Pentru examenul de specialitate, da. Dar pentru formarea ta ca viitor medic specialist slash primar, după aceea, de medicină de urgență, nu este suficient. Sunt două cărți. Sunt bibliile noastre în medicina de urgență. Așa. Tintinalli's Emergency Medicine. Dar există și cărți ajutătoare. Rosen's Emergency Medicine. Washington Manual of Critical Care. Rosen Robert and Hedges' Clinical Procedures. Foarte multe cărți. Deci este internetul și librăriile sunt pline de cărți de pe care poți să înveți.

Despre burnout 24:12

24:12 dr. Cătălina Voinea: Ce tipsuri, tips and tricks ai ca să evităm burnout-ul?

24:18 dr. Vlad Belghiru: În momentul în care suntem la serviciu, să fim întru totul pentru serviciu, să nu ne gândim foarte departe la alte lucruri pe care le facem noi în timpul liber. Acum, nu zic să ne căsătorim cu serviciul, dar zic că în momentul în care ai în față un caz, azi ne ocupăm de cazul ăla și să fie bine. În momentul în care suntem în afara serviciului, în afara momentelor în care învățăm pentru examenul de specialitate sau pentru formarea noastră ca medici, până la urmă, să nu ne gândim totuși la serviciu și la lucruri de genul ăsta.

24:58 dr. Vlad Belghiru: Odihnă, apă foarte multă, să ne mai luăm timp și pentru noi, să mai facem câte o excursie, nu știu, lucruri care ne-ar putea ține ocupați în afara serviciului.

Empatia 25:13

25:13 dr. Cătălina Voinea: Cât de importantă ți se pare empatia?

25:15 dr. Cătălina Voinea: Empatizezi la...

25:15 dr. Vlad Belghiru: Aoleu, da, da, empatizez. Țin minte și acum, eram în a doua săptămână, cred, ceva de genul ăsta. Atunci am avut primul moment în care am empatizat foarte, foarte mult și m-am gândit: „Mamă, deci eu, dacă continui să văd astfel de oameni și astfel de cazuri, o să mă dezumanizez complet, deci nu o să mai simt nimic.” Nu, n-a fost cazul, în continuare empatizez și fac tot ce îmi stă în putință să-i fie bine omului din fața mea.

Cum manageriază cazurile dificile 25:50

25:49 dr. Cătălina Voinea: Pus în fața unei situații, să zicem, mai dificile, mai sensibile, cum manageriezi tu situația? Ai o anumită schemă prin care treci sau...?

26:00 dr. Vlad Belghiru: Ceea ce e frumos în medicina de urgență și în medicină, în general, este că există niște flowcharturi pe care trebuie să le știm pe dinafară. Adică există manuale făcute strict cu flowcharturi, adică: pacientul se prezintă în urgență pentru asta. Iar în flowchartul ăla sunt două ramuri, da?

26:23 dr. Vlad Belghiru: Pacientul prezintă asta sau prezintă asta, și o iei pe ramura respectivă. După aia se mai bifurcă încă cinci ramuri. Dacă prezintă asta, asta, asta: give data, medicine, apply, nu știu ce, investigate, nu știu ce. Dacă nu nu prezintă chestiile alea, review sau un alt flowchart. Sigur că astea nu prezintă substratul și fiziopatologia, biochimia, nu prezintă nimic. Scrie doar cum să acționezi în momentul respectiv. Dar nu trebuie să acționezi pentru că așa spune un flowchart, adică dacă nu înțelegi mecanismele prin care acționează lucrurile alea, s-ar putea să faci prostii.

27:06 dr. Vlad Belghiru: Cum mă descurc eu în fața situațiilor de genul ăsta: citesc în timpul liber și, mai mult decât atât, suntem îndrumați să citim. Este foarte important și majoritatea coordonatorilor de la noi din centru au mecanismele astea. „Pentru data viitoare vom discuta împreună despre dezechilibrele acidobazice. Sunt paginile alea, alea, alea, din cartea aia”, ne întâlnim apoi și discutăm două ore numai despre asta. Sau „pentru data viitoare avem ventilația non-invazivă”, ne întâlnim la manechin, lucrăm pe manechin.

27:47 dr. Vlad Belghiru: Cam asta e metoda. Trebuie să fii îndrumat, să știi ce să înveți. Nu trebuie să iei cartea: „Am deschis-o, mă apuc să o citesc așa”, și apoi l-am dat, zic, „N-am înțeles absolut nimic, ce mă fac acum?”, dar continui să dai pagini, te duci, te duci, te duci, și: „Stai așa, am uitat tot, o iau de la capăt”, ripit, aceiași chestie.

27:47 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Comunicarea cu celelalte secții 28:09

28:09 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare comunicarea cu celelalte secții?

28:13 dr. Vlad Belghiru: Bună, cum să mi se pară, sunt colegii mei. Singurul lucru pe care trebuie să-l facă medicul, adică singurul lucru: în momentul în care medicul urgentist sună secția în vederea unui consult interdisciplinar, ar trebui să aibă un diagnostic prezumtiv.

28:31 dr. Vlad Belghiru: Prezinți cazul la telefon, vorbești cu doctorul respectiv și coboară în 5 minute, 10 minute: „Hai să mai discutăm iarăși despre caz.” „Uite, doctore, eu cred că are asta, asta, asta.” El crede că are asta, asta, asta. „Bun, hai să-l mai investigăm puțin și revin eu la consult în 20 de minute, 30 de minute, când e gata tomograful sau când îi vin analizele.” E bună comunicarea, ce pot să spun.

Stagii în străinătate 28:56

28:56 dr. Cătălina Voinea: Ce posibilități de practică sau stagii există în străinătate?

29:02 dr. Vlad Belghiru: Aici depinde foarte mult de locul în care vrei să mergi. Medicina de urgență este o specialitate relativ nouă în România, are în jur de 30 de ani, pe undeva pe acolo, pe când medicina de urgență în alte țări, precum Anglia, Scoția, Franța, America, are 50 de ani și mai bine de 50 de ani, mult mai mult de 50 de ani. Trebuie să găsești, dacă vrei să faci un stagiu în străinătate, trebuie să mergi într-un sistem care este la fel ca al tău.

29:36 dr. Vlad Belghiru: Medicina de urgență a luat ființă în România prin programul româno-elvețian, este Remsi, parcă, se numea. Noi, practic, am copiat sistemul cuiva. Apoi, prin '90 și nu mai știu exact, ideea e că după '90, '90 și ceva, au venit niște medici din Scoția, care efectiv au luat medicii rezidenți din medicina de urgență din țară și se întâlneau la Târgu Mureș, făceau acolo, stăteau 3 săptămâni acolo, mi se pare, 3 săptămâni acasă, îi învățau absolut tot ce știau ei, adică îi formau pas cu pas spre a deveni urgentiști ca afară, ca să mă exprim da.

Top centre de pregătire 30:26

30:26 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți zice de celelalte centre de pregătire din țară? Ai un top?

30:26 dr. Vlad Belghiru: Nu cred, nu am un top, adică unitățile de primiri urgențe practic sunt toate la fel, adică au aceleași echipamente, aceeași aparatură. Sigur, aici depinde foarte mult de spitalul în care se află unitatea de primiri urgențe, pentru că s-ar putea ca acel centru să dispună de chirurgie cardiovasculară; de exemplu, Craiova nu dispune de chirurgie cardiovasculară, va dispune la un moment dat, programul e în desfășurare. Deci nu e vorba neapărat de cum este centrul de pregătire. Din punctul meu de vedere, nu știu să-ți spun exact; din punctul meu de vedere, dacă vrei să înveți, înveți oriunde.

30:26 dr. Cătălina Voinea: Exact.

Competențe și supraspecializări 31:20

31:20 dr. Cătălina Voinea: Ce competențe și supraspecializări poate să facă medicul urgentist?

31:20 dr. Vlad Belghiru: De ecografie, în principal. Noi avem o chestie care se numește FAST, ecografie FAST, eco-FAST. O faci în momentul în care îți vine un pacient traumatizat: te uiți în pericard, te uiți în abdomen, sunt niște cadrane de vizualizare, să vezi dacă există pe acolo niște lichid care ar putea să fie sânge, în principiu. Deci pentru un urgentist este foarte bun, extrem de bun, un curs de ecografie. Mai mult decât atât,

32:02 dr. Vlad Belghiru: noi folosim ecograful chiar dacă nu avem module de pregătire, adică dacă n-am făcut un modul de pregătire în timpul rezidențiatului sau după rezidențiat, din acela care durează niște luni de zile, costă niște bani, cu examen la final. Dar trebuie să știi să vezi anumite lucruri cu ecograful, ca înainte să suprainvestighezi, nu neapărat să suprainvestighezi pacientul, dar înainte să trimiți pacientul la cea mai înaltă formă de investigație imagistică disponibilă, adică tomograful, hai să punem noi

32:39 dr. Vlad Belghiru: o sondă de ecograf, că s-ar putea să nici nu fie nevoie. Un calcul din bilă, practic un calcul din colecist, se vede, dacă prinzi imaginea bine, se vede super, super bine și cu ecograful, nu ai neapărat nevoie de investigație tomografică. Ai nevoie de investigație tomografică dacă calculul este migrat sau da, dar punem ecograful pe pacienți. Cam asta ar fi supra-, nu supraspecializare, modulul de pregătire pe care ar putea să-l facă urgentiștii. Și alte...

33:13 dr. Cătălina Voinea: Practic, cu ce supraspecializare ar fi compatibilă medicina de urgență sau ar fi benefic să o ai? Supraspecializare, da, să faci încă o specializare, încă o specialitate, practic?

33:13 dr. Vlad Belghiru: Da, terapie intensivă. Noi avem foarte multe, foarte multe stagii care sunt comune cu terapia intensivă, deci un urgentist bine pus la punct și citit va fi capabil, cu altă pregătire și cu altă informație adăugată, să fie un medic de terapie intensivă. Cred, cred că vreo doi ani

33:54 dr. Vlad Belghiru: și ceva din curricula noastră de pregătire este comună cu cea de terapie intensivă, cam așa, și, practic, după aia ar trebui să mai faci doar trei ani, stagiile care îți lipsesc.

33:54 dr. Cătălina Voinea: Ok, stagiile care îți lipsesc, am înțeles. E tare asta.

33:54 dr. Vlad Belghiru: Da.

Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 34:09

34:08 dr. Cătălina Voinea: Ce posibilități de angajare există după terminarea rezidențiatului? Cât de dependent ești de spital?

34:08 dr. Vlad Belghiru: Ești dependent de spital, ești dependent de spital, adică medicina de urgență nu prea poți să o faci la cabinetul tău, ești dependent de spital. Acum ceva timp am văzut că spitalele private au început să își deschidă și ele unități de primiri urgențe sau, mă rog, o cameră de primiri urgențe, unde se angajează urgentiști. Asta vis-à-vis de angajarea medicului urgentist în mediul privat.

34:42 dr. Vlad Belghiru: Mai mult decât atât, nu știu dacă are ce să facă, deci nu există opțiuni. Ambulanță privată, poate, ambulanță privată. Bine, nu suntem în America, să avem ambulanță aeriană privată, adică să ne deplasăm cu elicopterul, dar cam astea ar fi.

34:42 dr. Cătălina Voinea: Bun.

Cel mai frumos lucru la medicina de urgență 35:04

35:03 dr. Cătălina Voinea: Pe o altă notă, care e cel mai frumos lucru la specialitatea ta?

35:03 dr. Vlad Belghiru: Că răsplata muncii tale se vede atunci, în momentul respectiv. Adică să vină un pacient la tine în stop cardiorespirator, să fie un ritm șocabil, să-i dai un șoc și în secunda doi să se trezească și să se uite la tine, să te ia de mână. Cam aia, sau cazurile grave, care vin grave, pe care le urmărești după aceea, adică știi că pacientul ăla

35:33 dr. Vlad Belghiru: a venit la tine în puseul acut, în faza acută, tu ai făcut totul ca la carte și la un moment dat cineva vine și îți mulțumește: „Domnule doctor, dumneavoastră m-ați tratat acum vreo trei săptămâni, sunt și eu cu soția mea aici.” Și te uiți așa puțin la el și îți dai seama: „Aaa, dumneavoastră sunteți edemul pulmonar care a venit acum o lună.” „Da, da, da, că eu am fost internat la cardiologie, vă mulțumesc,

35:59 dr. Vlad Belghiru: că era să mor.” Bine. Deci asta e plăcerea, satisfacția și, în principiu, cam asta e chestia care îmi place cel mai mult: că tot ce fac eu în momentul respectiv se vede în momentul respectiv.

35:59 dr. Cătălina Voinea: Deci nu are rost să te întreb dacă îți regreți decizia.

35:59 dr. Vlad Belghiru: Da, niciodată, nicio secundă.

Minusuri în această specialitate 36:18

36:17 dr. Cătălina Voinea: Dacă minusuri, ceva, ai găsit minusuri în medicina de urgență la noi în țară?

36:17 dr. Vlad Belghiru: Nu știu dacă am găsit minusuri, adică n-aș putea să-i găsesc minusuri specialității pe care mi-am ales-o. Faptul că nu poți să te angajezi în privat cred că ar fi un minus, dar în afară de asta, deocamdată, poate, nu știu, peste ceva timp o să-i mai găsesc niște minusuri. Acum sunt încă în faza romantică a specialității.

36:17 dr. Cătălina Voinea: Mai avem o întrebare, aceea că...

Sfaturi pentru medicii rezidenți 36:56

36:55 dr. Cătălina Voinea: Pentru viitorii medici rezidenți, ce sfaturi ai avea?

36:55 dr. Vlad Belghiru: În momentul actual sau când vor fi rezidenți?

36:55 dr. Cătălina Voinea: Și așa, și așa.

36:55 dr. Vlad Belghiru: În momentul actual, să nu-și plece urechea la sfaturile celorlalți? Să facă fix ce simt ei în momentul respectiv?

37:16 dr. Vlad Belghiru: Să nu se uite la, nu știu, Grey's Anatomy și să aibă impresia că așa este chirurgia cardiovasculară, generală, chirurgia de traumă la noi în țară. Să nu se ia după seriale, practic, și să se documenteze foarte, foarte, foarte bine despre specialitățile disponibile. Voi faceți o chestie super, super bună, că aduceți oameni și vorbesc despre asta, dar ține puțin și de ei. Adică și ei ar trebui să se documenteze puțin despre specialitățile respective și să nu plece cu ideea că „eu sunt făcut să fiu chirurg”.

38:01 dr. Vlad Belghiru: Cu ideea asta am plecat eu prin anul tâi de facultate: „Mamă, eu trebuie să fac chirurgie, neapărat, neapărat chirurgie.” Și am ajuns prin anul 3, practic la primul stagiu de semiologie chirurgicală, și am văzut că asta e așa: că pacientul ăla, după ce îl operezi, tu trebuie să-l mai îngrijești încă, nu știu cât timp, îl ai pe secție, merge bine, nu știu dacă merge bine. Nu sunt foarte îndemânatic cu anumite lucruri, adică nu, n-aș putea, sincer, n-aș putea să fiu chirurg.

38:35 dr. Vlad Belghiru: Mi se îndemână la mici intervenții care țin de medicina de urgență, acolo mi se îndemână, dar să fiu un chirurg pe de-a-ntregul, să fiu un chirurg cu adevărat chirurg, nu, nu cred că aș putea să fiu. Viitorii medici rezidenți să citească și să fie receptivi și deschiși la absolut tot ce înseamnă medicină din jurul lor. Să vorbească cu coordonatorii de stagii, să facă gărzi în spital, să vină în spital, să vadă ce înseamnă fiecare specialitate.

39:13 dr. Vlad Belghiru: Nu neapărat să vină în spital din anul întâi, după ora de anatomie în care am învățat femurul, să urcăm sus în sala de operație la chirurgie. În momentul în care deprindem anumite cunoștințe, hai să începem să mai venim în gărzi, practic, să vedem ce face un medic internist sau cardiolog într-o gardă, care este parcursul lui în spital în noaptea respectivă sau în ziua respectivă, depinde cum vor ei să vină. Deci să citească și să învețe cât mai mult. Și, mai ales, să nu le fie rușine să întrebe: „Da' de ce?” Adică întotdeauna să vorbească cu omul de lângă el, pentru că este acolo să te ajute.

39:13 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.

Final 39:58

39:59 dr. Cătălina Voinea: Păi bine, Vlad, noi îți mulțumim încă o dată că ne-ai acceptat invitația și vrem să îți urăm mult succes în ce ți-ai ales și poate pe viitor ești dispus și pentru alte colaborări.

39:59 dr. Vlad Belghiru: Cu mare drag!