Introducere 00:00
00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine v-am regăsit la o nouă serie a podcastului Grile-Rezidentiat.ro! Eu sunt Cătălina, mamă și medic rezident pe dermatologie, iar astăzi avem o surpriză pentru voi. Astăzi nu voi fi hostul vostru, Andra va fi cea care-mi va lua interviul, voi fi invitat. Voi fi vulnerabilă și sinceră și așteptăm feedback-ul vostru, pentru că, de acum încolo, ne dorim ca aceasta să fie direcția podcastului Grile-Rezidențiat. Suntem drumul.
00:00 Andra Popescu: Este o onoare pentru mine să fiu hostul astăzi aici și vă mulțumesc foarte mult pentru această oportunitate.
00:33 Andra Popescu: Sunt foarte curioasă să văd cum va fi pentru tine experiența aceasta de invitat în această zi. Astfel, până să intrăm în detalii, până să vorbim despre cariera ta, despre educația ta, despre poate viața ta personală, mi-ar plăcea să înțeleg cum de v-a venit ideea de podcast Grile-Rezidentiat.ro.
Cum a apărut Podcastul Grile-Rezidentiat.ro 00:51
00:54 dr. Cătălina Voinea: Și pentru mine este, într-adevăr, o onoare, la modul că știu că, dacă nu aș fi făcut proiectul ăsta, nu știu dacă vocea mea ar fi ajuns la atât de mulți oameni. Nu știu dacă echipa Grile-Rezidentiat.ro, dacă nu eram eu, ar fi ajuns la un om ca mine. Lucru care mă face să mă gândesc câți alți oameni sunt în postura mea, care probabil au atât de mult de spus despre specialitatea lor și despre viața lor, la care noi nu ajungem.
01:25 dr. Cătălina Voinea: Și sunt mereu surprinsă și îmi place foarte mult să primesc mesaje în care oamenii zic: „Uite, eu vreau să vorbesc despre ceea ce fac și mi-ar plăcea tare mult să fac parte din podcastul vostru.” Așa că îi încurajez pe toți cei care simt că au ceva de spus să ne contacteze, și noi ne vom ocupa de restul. Cât despre întrebarea ta, cum a început podcastul Grile-Rezidentiat.ro, știu că era 2020 și eram cu Mihai pe Camino de Santiago și, mergând noi, făceam cam 20-25 de kilometri de mers pe jos zilnic.
02:01 dr. Cătălina Voinea: Timp de o lună am făcut asta și erau șase-șapte ore în care mergeam și mereu vorbeam despre diverse lucruri, și am ajuns la acest subiect ascultând, în timp ce mergeam, fiecare dintre noi podcasturi pe diferite teme ce ne interesau pe noi. Și la un moment dat Mihai a venit cu ideea: „Mă, dar uite, în România noi nu știm. Eu n-am știut, când am dat examenul de rezidențiat, ce specialitate mi s-ar potrivi mie, ce mi-ar plăcea să fac, cum să aleg mai ușor. Cum ar fi dacă am face noi treaba asta?”
02:38 dr. Cătălina Voinea: Și am zis, eu atunci eram: „Da, dar e mult și e greu.” „Da, dar uite că avem experiență, avem o echipă, o să ne fie ușor. Dacă nu o facem noi, atunci cine?” Și am zis: „Ok, și cine o să țină interviurile?”
02:55 dr. Cătălina Voinea: Și a zis: „Păi ce om mai potrivit decât tine, că practic tu ești din echipa noastră singura care și profesează.” Și am zis ok, cu un mare semn de întrebare, și eram: poate se răzgândește sau poate mai găsim pe altcineva. Pentru că, îți dai seama, de la bun început am fost paralizată de frica de a vorbi, de a apărea în fața camerei.
03:20 dr. Cătălina Voinea: Exact, și îmi amintesc și acum primul episod, care a fost cu doctorul Mihail, în octombrie 2020, și știu că de câte ori m-am uitat la episodul ăla, din primele secunde când încep să-i fac introducerea doctorului Mihail... Și acum, când stau și mă uit, la câte episoade mai târziu, 60, uite că se vede evoluția. Și acum, de exemplu, eu am mai multe emoții vorbind cu un invitat, și acum văd că eu, ca invitat, mi-a luat experiența asta ca host mi-a luat din emoțiile pe care le-aș fi avut dacă nu aș fi făcut nimic. Și de asta a fost un exercițiu de dezvoltare și pentru mine.
04:10 Andra Popescu: Ce drăguț! Foarte frumoasă povestea. Nu știu dacă ați mai spus-o până acum.
04:10 dr. Cătălina Voinea: Cred că am mai spus-o, dar așa, în story-uri, trecător, în scris, nu neapărat în live.
04:10 Andra Popescu: Exact. Forever on the internet, să fie acolo.
Despre experiența de moderare a podcastului 04:25
04:25 Andra Popescu: Dar sunt foarte curioasă, tot vorbind despre podcast, cum a fost să moderezi, să fii hostul podcastului Grile-Rezidentiat.ro și să profesezi în același timp?
04:37 dr. Cătălina Voinea: Începând podcastul în 2020, eram medic rezident anul întâi. Atunci, practic, treceam în anul doi. Nu a fost așa greu, adică, practic, am avut libertatea să mi le pun eu când vreau. Îmi plăcea foarte mult să iau legătura cu oamenii, așa mi-am făcut și deschidere, mi-am făcut o grămadă de prieteni și acum țin legătura cu diverși medici, de exemplu pe pediatrie, pe alergo. Sandra acum are grijă de fetița noastră ca alergolog.
05:07 dr. Cătălina Voinea: Alexandra, Constantin, tot la fel. Am păstrat legătura, mai ales că și invitații care au fost aici live, în studio, majoritatea erau prietenii noștri. Erau de aici și am știut cum să vorbesc cu ei, cum să le iau din emoții, și pot să zic că ne-a și apropiat mai mult de prietenii noștri cu care am ținut.
05:32 dr. Cătălina Voinea: Ne-am făcut și mai vizibili în oraș, în Craiova, și nu s-a văzut oarecum cât de greu e sau cât de mult îmi răpește din timp, până când nu am născut, adică în vara asta, și a trebuit să terminăm seria de toate specialitățile. Și acum a venit greul, acum l-am simțit, pentru că în același timp trebuia să am grijă de mine, trebuia să am grijă de Vicky, și acum am simțit cum răpește din timpul pe care aș fi putut să-l am cu ea.
06:08 dr. Cătălina Voinea: Și în același timp mă convingeam că este pentru ceva mai bun, este pentru comunitatea Grile-Rezidentiat.ro, și am reușit să filmăm chiar și după ce am născut, și erau episoade peste episoade, încă 20, parcă, sau 23, și am terminat specialitățile. Dar da, a fost așa, treptat: a fost ușor, ușor, greu, greu, greu. Și acum, pentru că probabil toată schema pe viitor este să avem o altă deschidere și un alt dialog cu oamenii,
06:48 dr. Cătălina Voinea: și cred că de acum va începe într-adevăr greul, pentru că o să fim mult mai vulnerabili, atât eu, cât și invitații, și nu poate decât să mă bucure lucrul ăsta, dar și în același timp să mă sperie.
06:48 Andra Popescu: Este normal, cred că este absolut normal, și stai liniștită, în decursul discuției de acum, al podcastului de acum, vom ajunge și la viața profesională versus viața personală. Însă până atunci sunt curioasă, înainte de a trece la experiența ta de medic, până în momentul de față,
Impactul discuțiilor cu invitații în viața profesională și personală a Cătălinei 07:17
07:17 Andra Popescu: cum te-au impactat discuțiile pe care le-ai avut cu oamenii aici, în podcastul Grile-Rezidentiat.ro, în viața ta profesională de zi cu zi? Sunt lucruri pe care le-ai învățat de la invitații tăi? Sunt lucruri pe care le-ai păstrat în backlog-ul minții tale și le folosești în viața ta profesională?
07:41 dr. Cătălina Voinea: Evident că sunt lucruri, mai degrabă sunt principii pe care le-am luat de la diverși invitați, care chiar mi-au făcut o impresie foarte bună prin etica pe care o au ei de muncă, prin programul pe care l-au super organizat. Eu, fiind o persoană foarte organizată, am învățat cam cum gestionează ei stresul, cum au ajuns unde au ajuns și cum au aplicat ca să ajungă acolo. Asta din punct de vedere al carierei.
08:15 dr. Cătălina Voinea: Pe partea personală, cam ce aș putea eu să iau ca să mă îmbunătățesc ca om. Au fost într-adevăr câteva interviuri care m-au marcat, zic, și în bine, și în rău, ca și cum nu aș face așa, dar știu și cum să nu ajung acolo. Și cam așa, practic, văd eu toată evoluția acestui podcast: că așa cum am învățat eu de la ei, sper ca și cei care ne-au ascultat să fi învățat, și poate și invitații, din toată experiența asta, au putut pe viitor, cel puțin, să se ducă cu inima mai deschisă sau să aibă oarecum acolo o experiență trecută la buzunar.
Despre Cătălina și decizia ei de a urma medicina 09:10
09:08 Andra Popescu: Cred că după atâtea podcasturi, toți cei care ne urmăresc și ne-au urmărit de-a lungul acestor ani sunt foarte curioși să afle: ok, dincolo de podcast, cine ești tu și cum ai ajuns astăzi aici? Și le mulțumim foarte mult celor care ne-au scris întrebări, care au curiozități în legătură cu tine și viața ta, și vei vedea că vor vedea ei, cei care au pus întrebările, că vor fi presărate de-a lungul discuției. Însă vreau să facem acest exercițiu împreună, să dăm timpul mult înapoi, să dăm timpul la momentul în care ți-ai dat seama că ți-ar plăcea să faci medicină. Ok, îți mai aduci aminte? prima oară când ți-a venit în gând să dai la medicină?
10:02 dr. Cătălina Voinea: Nu-mi aduc, nu pot să pun exact pe momentul ăla, dar știu că este undeva în clasa a X-a sau a XI-a, pe acolo. Ideea e că eu, dinainte, voiam să fiu medic veterinar. Îmi plăceau animalele, îmi plac în continuare animalele, numai că am ajuns la concluzia că, animalele fiind neajutorate, mi-ar fi foarte greu să, nu știu, depășesc anumite traume pe care le-ar suporta animăluțele.
10:45 dr. Cătălina Voinea: Și am zis că mai bine nu, că nu mi-ar plăcea să văd asta zilnic. Acum probabil te întrebi: dar același lucru poate să fie și la oameni. Dar numai că aici poți să-ți alegi, tocmai de asta există medicina, fiind atât de variată: poți să alegi să lucrezi doar în laborator și să nu vezi suferința oamenilor constant. Și am zis: mă, dacă îmi place știința și îmi place să ajut, și nu pot într-adevăr să mă uit la un suflet cum suferă,
11:13 dr. Cătălina Voinea: pot să fac un bine și pe partea de medicină de oameni. Și atunci mi s-a aprins beculețul că pot să o fac, și am zis: hai să încerc. Și da, am intrat la medicină din prima. Știu că am luat, am fost în primii 10, da, am luat cu 96 parcă, da. Dar a fost chinuitor procesul. Știu că ajunsesem la 48 de kilograme, deci, da, pentru că ardeam pentru chestia asta, voiam neapărat să intru.
11:51 dr. Cătălina Voinea: Bine, asta e și un lucru din copilărie care ni se tot imprimă: trebuie să fii cel mai bun, trebuie să faci aia. Și până la urmă ajunge lucrul ăsta să aibă și repercusiuni asupra sănătății noastre mintale, asupra faptului că am slăbit foarte mult atunci și nu mi-era bine. Dar, odată văzându-mă cu obiectivul ăsta atins, lucrurile au devenit mult mai ușoare. Medicina este grea, este foarte grea, indiferent în ce oraș ești, fie că ești la Craiova, București, Timișoara.
12:32 dr. Cătălina Voinea: O să fie întotdeauna greu, atâta timp cât vrei să faci, să nu treci prin facultate așa. Numai că, dacă e un lucru pe care l-am învățat, este că nu trebuie să te stresezi pentru lucrurile mărunte. Mie mi-a luat cel puțin, din șase ani, doi ani din facultate să realizez că pot să dau că într-adevăr trebuie să dau tot ce am mai bun, însă trebuie să știu să mă axez pe anumite lucruri care chiar
13:03 dr. Cătălina Voinea: mă vor ajuta pe viitor, nu pe lucrurile mărunte, precum, nu știu, nici nu pot să-ți dau, istoria medicinei sau chestii de genul, pentru care, fiind o materie super mică, mă stresam foarte mult și până la urmă placam dar așa, dacă am știut cum să gestionez și, de fapt, să prioritizez cum să învăț, mi-a fost mult mai ușor. După aceea am renunțat la a mai fi fată de bursă, pentru că nu aveam nimic de demonstrat
13:41 dr. Cătălina Voinea: și am știut să mă concentrez fix pe ceea ce știam că o să-mi trebuiască pe viitor. Și ăsta, practic, este și cel mai bun sfat pe care pot să-l dau generației de acum.
13:41 Andra Popescu: Ok, dar știi cum e, noi având și Grile-Admitere, știm foarte bine cum este procesul și cât de stresantă este toată pregătirea pentru examenul de admitere, și ideea asta de „am luat din prima”, „n-am luat din prima, n-am luat nici din a doua, n-am luat nici din a treia, după aceea am luat”.
Despre prioritizare și gestionarea energiei 14:16
14:15 Andra Popescu: Am ajuns în facultate. Cum ajungi de la „printre primii 10 care au luat admiterea în Craiova” la ideea de: ok, trebuie să reușești să-ți dai seama ce este cu adevărat important și ce este mai puțin important din ceea ce ai de învățat, astfel încât până la urmă să înveți cum să gestionezi energia pe care o ai și să te concentrezi pe ce e mai important pentru tine, de fapt? Pentru că e ușor de zis,
14:44 Andra Popescu: dar dacă cineva este, nu știu, acum în anul 2 și este student de bursă, ce ai putea să-i zici astfel încât să aibă click-ul ăla și să-și dea seama: „Hey, you need to stop, you need to focus on yourself”?
14:44 dr. Cătălina Voinea: Cred că trebuie să ajungi jos de tot și să știi că de acolo nu mai ai unde să mergi decât în sus, pentru că odată ce ajungi la fund și vezi cât de rău îți este,
15:13 dr. Cătălina Voinea: trebuie să începi să te gândești la tine și la ce e mai bine pentru tine, pentru că atunci când corpul tău suferă, nu ai cum să excelezi. Dacă ăsta este obiectivul tău, vei trece ca o fantomă prin toată facultatea, vei trece ca o fantomă prin toate cercurile de prieteni pe care le frecventezi. Și cred că click-ul va veni odată ce va simți că nu mai poate. Lucru care ar trebui, practic, să se întrebe de fiecare dată când ajunge într-un punct unde zici: „Și sesiunea asta am dat tot ce am putut, dar pentru ce?
15:55 dr. Cătălina Voinea: Ce vreau să demonstrez?” Că până la urmă, în anul 2, mă axez pe ce e important: fiziologia, anatomia. Restul, de ce au contat atât de mult pentru mine încât să ajung să-mi fac rău? Și odată ce o să ajungă să-și pună întrebări, „de ce îmi fac asta, cum pot să fiu mai bine”, poate o să înceapă încet, încet să întoarcă lucrurile în favoarea lui. Pentru că, învățând și punând atât de multă presiune pe noi, mai ales
16:28 dr. Cătălina Voinea: studenții la medicină, fiind una din cele mai grele facultăți, presiunea este mare, o să fie întotdeauna. Dar ai o viață, și șase ani de medicină, cu atât de mult stres, precum 80 și de sesiuni, poate să-ți răpească din cât de lungă este viața ta, din cauza stresului. Și dacă stai să te gândești, eu mereu îmi pun întrebarea: uite, dacă sunt eu acum, mi-e rău acum, sunt stresată acum, peste două luni, trei luni, un an
17:13 dr. Cătălina Voinea: o să-mi mai amintesc de lucrul ăsta? O să conteze atât de mult pentru mine încât să-mi amintesc? Dacă mă întreb acum pe mine cum a fost admiterea, mi-aduc aminte doar că mi-am făcut foarte mult rău, dar nu mi-aduc aminte și de ce. Pentru că la mintea mea de atunci era important, dar acum sunt atât de multe alte lucruri mult mai importante. Și asta trebuie să învățăm: că viața este ca... treci la nivelul următor,
17:45 dr. Cătălina Voinea: și la nivelul următor ai alte priorități, care o să devină mult mai importante, și, bifând încă ceva de pe listă, o să te ducă tot mai departe. Sesiunea din anul 2, din anul 1, stresul, examenul la biochimie o să fie undeva în trecut atunci când ai de rezidențiat pentru că ăla într-adevăr este un moment, un pas care dă cu tine de pământ, deci nu se compară cu nimic. Deci da, curaj celor care sunt acum în sesiune!
17:45 Andra Popescu: Ok, am înțeles motivul pentru care ai ales medicina, dar când ai intrat la medicină aveai vreo specialitate în minte?
Cum i s-a conturat ideea de dermatovenerologie ca specialitate la rezidențiat? 18:34
18:34 Andra Popescu: Când ți s-a conturat ideea de dermatovenerologie?
18:39 dr. Cătălina Voinea: Învățând pentru admitere, știu că era un capitol în cartea de bio, cel cu hormonii, și îmi plăcea foarte mult, mi s-a părut cel mai logic și îmi plăcea că făceai conexiuni. Și am zis, când am intrat, știu că participasem și la un proiect în SSM și îl luasem tocmai pentru că în capul meu, toată scena asta a specialităților, endocrinologia făcea mai mult sens, pentru că prinsesem așa un gust din cartea de bio, ceea ce
19:09 dr. Cătălina Voinea: n-are nicio treabă, dar văzusem cam cum funcționează cu hormonii și cu mecanismul, și îmi plăcea că era totul organizat, și în capul meu îmi făcusem scheme și sisteme: „Uite, aș putea să fac așa și să-mi dau seama mai ușor.” Dar asta e în mintea unui copil de anul întâi. Adică, până la urmă, când nu te lovești și când nu vezi și iei câte un pic din fiecare specialitate, nu mai cum să vezi dacă îți place.
19:38 dr. Cătălina Voinea: Dermato la mine a venit undeva prin anul 3 sau 4. Până atunci nici măcar nu avusesem specialitatea în anii ăia, că dermato se face undeva la sfârșitul anului 6, și de-abia atunci practic intri și vezi despre ce e vorba. Dar da, a fost endocrino și apoi dermato.
19:38 Andra Popescu: Și cum ți-ai dat seama că dermato este ceea ce e potrivit pentru tine?
19:38 dr. Cătălina Voinea: Păi asta e. Eu m-am simțit, în momentul în care mi-am dat seama
20:14 dr. Cătălina Voinea: că asta îmi doresc, m-am simțit așa ca și cum, știi cum e expresia aia, că ți-a pus Dumnezeu mâna în cap. Deci m-am simțit ca și cum mi s-a deschis așa un drum nou în viață. Pentru că știu că una din prietenele mele dăduse examenul de rezidențiat și urma să-și aleagă specialitatea și era foarte stresată, pentru că ajunsese în punctul în care peste două-trei zile avea să-și aleagă specialitatea, și ea nu știa. Adică este îngrozitor,
20:48 dr. Cătălina Voinea: nici nu vreau să mă gândesc cum este senzația aia: că urmează ai muncit atât de mult și urmează să-ți alegi ceva și nu știi ce, și nu știi dacă o dai în bară. Și știu că și ei i s-a întâmplat același lucru, i-a pus cineva mâna în cap, pentru că a zis: „Uite ce mi s-a întâmplat. Nu știam, ajunsesem într-un impas și atunci creierul meu a făcut ceva: s-a uitat în jur și a căutat
21:21 dr. Cătălina Voinea: ce am pe lângă mine, ce am strâns eu până la vârsta asta, ce m-a atras până acum.” Și s-a uitat în stânga și în dreapta și a văzut că citea cărți de psihanaliză, de psihologie, s-a uitat în lista ei de seriale și vedea ce îi plăcea cel mai mult să urmărească la filme, vedea ce o atrage, ce citește, pe ce face click imediat când vede ceva. Și așa a realizat că își dorește
21:59 dr. Cătălina Voinea: psihiatrie. Și a fost în momentul ăla: a știut, s-a dus direct și a zis: „Nu mai există altceva, asta am vrut.” Adică a fost un semn. Și fix asta mi s-a întâmplat și mie. Când mi-a zis asta, eram: „Ia să fac și eu exercițiul ăsta”, că până la urmă nu știu exact, mai am, e un drum lung până acolo, „dar de ce nu fac și eu asta?” Și am stat și m-am uitat și eu
22:25 dr. Cătălina Voinea: la lucrurile care îmi plăceau și mă uitam ce citeam de când eram mică. Știu că am o colecție întreagă de reviste, Bravo Girl, nu mai știu ce, Popcorn, Popcorn Girl. Exact, exact. Și erau teancuri de reviste și mereu știu că tăiam paginile care mă interesau cel mai mult, și paginile erau tratamente faciale, cea mai nouă, nu știu, tendință în tratamente, ce se mai întâmplă, ce produs nou mai apare. Asta unu. Al doilea lucru este că
23:05 dr. Cătălina Voinea: mereu, dacă intri pe YouTube-ul meu, pe pagina mea de YouTube, la trending, 9 din 10 videoclipuri care îți apar sunt coșuri. Adică eu, ca să mă destresez sau, practic, să stau și să îmi organizez în backlog tot ce am de făcut, stau și mă uit la coșuri, pentru că este relaxant, și în același timp la diverse patologii de piele. Adică așa funcționează creierul meu, asta îl atrage: îl atrage pielea și îl atrage tot ce înseamnă coșuri, puroi, inflamații.
23:49 dr. Cătălina Voinea: Da, și am zis: „Hopa, există oare ceva în medicină care să aibă oarecare legătură cu tratamente, cu ceva frumusețe, cu, na, coșuri?” Și deodată am avut așa o străfulgerare și eram: „Holy shit, chiar există!” Și eram: „Dermato, asta e!” Și din momentul ăla am știut: ăsta e următorul meu obiectiv. Dermato a fost tot ce am văzut, nu mai exista altceva. Adică am văzut: asta e cariera mea, la revedere, nu mai contează altceva. De asta mi-a fost foarte greu
24:36 dr. Cătălina Voinea: în anul cu examenul de rezidențiat, că eu știam că, dacă nu iau dermato, eu dau examenul de rezidențiat până iau dermato. Nu există altceva, să-mi iau altă specialitate ca după aia să... Nu, era dermato sau nimic.
24:36 Andra Popescu: Wow, asta nu știam. Și atunci îmi imaginez nivelul de presiune, de fapt și de drept, în perioada cu rezidențiatul.
Învățatul pentru rezidențiat 25:05
25:05 Andra Popescu: Cum a fost atunci pentru tine?
25:05 dr. Cătălina Voinea: Doamne, Isuse, nu a fost crunt. De asta zic că examenul de rezidențiat e așa, ca un meci de box, te lovește. Isuse, e atât de multă presiune pe tine, pentru că faci și foarte mulți ani de facultate în care stai pe banii părinților, vrei să ai un loc de muncă, să câștigi și tu, în sfârșit, bani, pentru că prietenii tăi din liceu deja au terminat facultatea de 3-4 ani, și
25:45 dr. Cătălina Voinea: tu încă freci menta. Nu că freci menta, tu încă înveți și ai vrea și tu să ai la fel ca ei. După aia vezi cât este de învățat, și mai e rușinea, rușinea, rușinea de a eșua. Că examenul de rezidențiat e greu, dar nu e atât de greu. Faptul că nu-l iei sau iei ceva ce nu-ți place este nu pentru că nu ai învățat, ci pentru că te trădează emoțiile. Mi s-a întâmplat și mie, probabil și multor altor
26:30 dr. Cătălina Voinea: candidați: din cauza stresului, din cauza emoțiilor. Ajungi acolo, știi că ai învățat de ai rupt, că ți-ai epuizat nopțile, și din cauza presiunii ăleia, că „mai am patru ore la dispoziție și după aia pot să-mi încep viața, pot în sfârșit să scap de chinul ăsta, de infernul ăsta în care m-am băgat de un an de zile”. Aia e emoția, ăla e stresul care te doboară. Pentru că până la urmă examenul de rezidențiat nu testează
27:06 dr. Cătălina Voinea: cât știi, ci mai degrabă cât de repede îmbulinezi, cât de corect îmbulinezi ce ai citit aseară și poate îți mai aduci aminte. Adică nu e un interviu, nu e ca în alte țări. Până la urmă este un examen grilă, și examenul ăla grilă o să-ți dicteze ce vei face pentru restul vieții. Dacă, na, mai ales acum, cu noile legi, când nu te mai lasă să faci mai mult de două rezidențiate, până la urmă,
27:39 dr. Cătălina Voinea: dacă dai kicks din prima, după aia, a doua oară, dacă ți se întâmplă același lucru, ce mai faci? Și da, a fost crunt. Adică știu că mi-a luat jumătate de an să-mi dau seama că trebuie neapărat să-mi iau o zi liberă pe săptămână, pentru că nu aș fi ajuns la final. Și undeva prin octombrie, mai era o lună până la rezidențiat, număram oricum zilele, ni s-a amânat rezidențiatul. Am fost anul în care s-au schimbat ministerele,
28:14 dr. Cătălina Voinea: nu știu, cred că mintea mea a blocat acele amintiri, și ni s-a amânat rezidențiatul cu încă o lună. Noi am dat rezidențiatul pe 8 decembrie, timp în care oricum eram epuizată. Luna aia a fost așa, de agonie. Da, și ziua aia de 8 decembrie a fost un fel de... nu știu, eu nu mi-aduc aminte cum am ajuns, nu mi-aduc aminte ce s-a întâmplat în sală. Știu doar că, după ce am ieșit de acolo, după ce mi s-a spus
28:54 dr. Cătălina Voinea: punctajul, eram: „S-a terminat, Doamne, Iisuse, în sfârșit, în sfârșit!” Simțeam practic că acum începe viața, ca și cum aș fi trăit într-o peșteră. Păi, practic, chiar așa am făcut, am stat într-o peșteră. eu n-am Erau zile când nu vedeam lumina soarelui. Erau, da, lucruri, adică situații prin care trec majoritatea candidaților, și nu știu dacă din cauza rușinii de a nu eșua sau pentru că își doresc la fel de mult o specialitate cum o doream eu.
29:34 Andra Popescu: Da, din păcate, asta este realitatea studenților care își doresc cu adevărat să profeseze în acest domeniu. Din păcate, știm și din mesajele pe care le primim pe platformă, din mesajele pe care le primim pe Instagram. Și îți mulțumesc foarte mult că ai avut curajul să fii vocea oamenilor acestora, pentru că, din păcate, majoritatea dintre noi cam așa suntem, și atunci este foarte greu, este ceva foarte greu de dus emoțional, cel puțin. Tocmai de aceea
30:09 Andra Popescu: am venit și cu ideea de colaborare cu Alex Drăghici, astfel încât să putem să oferim ca echipă tot suportul emoțional posibil. Dar acum, că și tu spui asta, în podcastul în care tu ești invitat, cred că va însemna foarte mult, sau cel puțin sper să îi ajute și pe ceilalți să înțeleagă că nu sunt singurii care trec prin asta.
30:09 dr. Cătălina Voinea: Da, să sperăm.
30:09 Andra Popescu: Până să vorbim despre rezi, că la tine până la urmă rezidențiatul, examenul de rezidențiat, a fost cu happy ending, pentru că ai reușit să-ți alegi specialitatea pe care ți-o doreai, dar până atunci, ți-am zis, dintre întrebările primite,
Cărți/surse must-have pentru dermatovenerologie 30:54
30:53 Andra Popescu: sunt multe curiozități în legătură cu cărțile sau sursele must have pentru această specialitate, care te-au ajutat la început de drum, sau, nu știu, probabil ce ți-a plăcut ție să citești sau să vezi, să asculți, și simți cumva că a ajutat la sedimentarea informației pentru profesia de mai târziu.
30:53 dr. Cătălina Voinea: Știu că aveam la un moment dat, atunci, imediat după examenul de rezidențiat, făcusem un pachet pe care îl ofeream celor care urmau să dea examenul de rezidențiat,
31:31 dr. Cătălina Voinea: ca să-i ajute să învețe mai bine. Ei bine, același lucru l-am făcut și când am intrat eu în primul meu an de rezidențiat: am făcut un playlist pe YouTube. YouTube-ul este cea mai bună unealtă pe care poți să o ai, acolo, de la Osmosis la Armando Hasudungan, sau cum naiba-l cheamă. Deci oamenii îți pun informația astfel încât să-ți placă. Dacă cauți pe YouTube orice patologie de dermato, o să o ai în fața ta într-o modalitate
32:01 dr. Cătălina Voinea: astfel încât să-ți placă și să vrei să o vezi din nou. O să ai o modalitate în care o ai în cap, o să fie ca un film care ți se derulează atunci când nu știi ceva. Asta, din când vrei să vezi. Ca și cărți, știu că am început să citesc cartea de... am zis să nu intru prima dată în patologie și să încep cu bazele. Și am început, nu am cumpărat Fitzpatrick sau Bolognia,
32:35 dr. Cătălina Voinea: care sunt cărțile de specialitate, și am luat cărticele mai mici, precum cum are profesoara Anca Dragomirescu de la Timișoara, cărțile despre dermatocosmetică. Acolo nu e doar despre dermatocosmetică, ci îți spune și mecanismele și bazele și te ia de la cel mai mic strat până la sfârșit, și sunt spuse în așa fel încât chiar și un elev ar putea să înțeleagă. Și nu are numai o carte, are mai multe, și am observat că are un pattern: în toate cărțile
33:07 dr. Cătălina Voinea: se spune aceeași informație, însă într-o altă modalitate, și lucrul ăsta nu face decât să sedimenteze informația și mai mult. Odată ce vezi și videoclipuri și citești și cărțile astea, care sunt ușurele, sunt ușurele, poți după aia să treci într-adevăr la cărțile de specialitate de care chiar ai nevoie pe parcursul rezidențiatului. Ce am observat în cărțile din România de dermato, și de la Craiova, și de la Cluj, și de la București, ale marilor profesori,
33:39 dr. Cătălina Voinea: este că este într-adevăr aceeași informație, dar este greoaie, nu sunt poze. Dar atâta timp cât tu știi care sunt bazele și îi ai pe băieții de pe YouTube care îți ușurează treaba, o să facă mai mult sens atunci când vezi o informație spusă în atât, fără punct. Și da, astea sunt. După aia poți să treci la Fitzpatrick, poți să treci la Bolognia, dar până atunci începi cu unde ești tu: ești la nivelul 1, cu ce e mai ușor,
34:16 dr. Cătălina Voinea: și după aia treci, treci, treci. Oricum, și mie acum mi se par grele și Bolognia, și Fitzpatrick. Nu știu ce o să mi se mai întâmple la examenul de specialitate, unde treci și pe amândouă.
34:16 Andra Popescu: Da, mai e drum până atunci. Crezi că există,
Există ceva ce poți să îmbunătățești mai bine la tine, ca persoană, pentru specialitatea dermatovenerologie? 34:30
34:30 Andra Popescu: din perioada facultății, până să ajungi la specialitatea pe care ți-o dorești, până să dai examenul de rezidențiat, crezi că este ceva ce poți să înveți, să dobândești, să îmbunătățești la tine, nu neapărat la ceea ce înveți, la materia pe care o înveți, cât la personalitatea ta, la abilitățile tale interpersonale, care să te pregătească mai bine pentru specialitatea asta sau pentru meseria de medic?
34:30 dr. Cătălina Voinea: Cred că pentru mine a avut un mare impact implicarea mea în societățile
35:13 dr. Cătălina Voinea: medicale și chirurgicale. Pe parcursul facultății am făcut parte din SSM și am avut funcții destul de importante, care mi-au adus anumite beneficii și m-au ajutat să mă dezvolt, cel puțin pe partea de organizare. Mi-e foarte ușor acum să organizez un eveniment, de exemplu, mi-e foarte ușor acum să iau o masă de oameni și să îi pun să facă ceva, să, nu știu, creez legături între anumite evenimente sau situații, lucru care nu s-ar fi întâmplat
36:01 dr. Cătălina Voinea: dacă nu mi-ar fi oferit Societatea de Mediciniști din Craiova oportunitatea. Iar pentru dermatologi, workshopurile de noduri și suturi, workshopurile de ce mai erau pe la SSCR, adică toate astea au ajutat la formarea mea, inclusiv cel de prim ajutor. Adică, până la urmă, o plagă tot la piele trebuie să o faci repede. Dar ca materii, nu neapărat. Adică știu că am urât dintotdeauna imunologia și acum fug de ea. N-am avut parte nici
36:49 dr. Cătălina Voinea: de cea mai bună experiență în centrul în care am fost ca student, astfel încât să ne facă să ne placă imunologia. Dar cred că până la urmă e datoria fiecăruia să găsească o modalitate sau să găsească cursuri, workshopuri care să-i ajute să fie o persoană mai bună. Precum, de exemplu, mereu m-am gândit: câți medici știu limbajul semnelor? Avem atât de mulți pacienți surdomuți, dar câți medici știu să folosească limbajul semnelor? Eu vreau
37:40 dr. Cătălina Voinea: să fiu o persoană care, atunci când vine un pacient surdomut la mine, să nu îl trimit în altă parte. Vreau să se simtă în siguranță, astfel încât să putem comunica pe limbajul lui, pentru că ăsta e jobul meu, să-l ajut, indiferent de mijloc. Și tot Societatea Studenților din Medicină mi-a oferit oportunitatea asta, pentru că are în continuare un proiect dedicat limbajului semnelor. Și uite, asta poate să fie un lucru bun pentru cei care...
37:40 Andra Popescu: Și nu e vorba doar de dermato, e vorba despre orice specialitate, pentru că tocmai de asta și întrebăm, că poate sunt unele legate în general de meseria de medic, indiferent de specialitatea pe care o alegi, și poate unele particulare pe dermato.
Despre activități, cursuri, congrese, stagii - etapele 38:28
38:27 Andra Popescu: Dar în rest, la ce alte tipuri de activități ai mai luat parte, indiferent că erau cursuri, congrese, stagii de practică, plecări, la care ai mai participat și consideri că te-au ajutat foarte mult, din punct de vedere personal și profesional, să ajungi în momentul de față aici?
38:27 dr. Cătălina Voinea: Un lucru pe care chiar îl apreciez la nu educ și la mediul din care am provenit este că am putut să plec. Am călătorit foarte mult, adică banii pe care îi salvam îi
39:10 dr. Cătălina Voinea: economiseam, nu-i spărgeam pe diverse lucruri, și îi foloseam ca să călătoresc. Știam că în fiecare an, în timpul facultății, se dă un examen și, în funcție de clasament, poți să-ți alegi o țară unde, timp de o lună, vara sau iarna, te poți duce acolo și poți face o lună o specialitate pe care ți-o dorești tu, în altă țară. Și am putut să fac asta în trei țări. Am fost în Tunisia, pe boli infecțioase, unde, acum că menționași,
39:46 dr. Cătălina Voinea: pot să-mi aduc aminte încă un lucru care duce spre dermato. Pentru că eram anul 2 și eram pe boli infecțioase, într-un spital din Tunisia, și eram cu un coleg care era mai mare, era anul 6, din alt oraș, și eram acolo cu profa coordonatoare a noastră. Și a venit un pacient, noi practic vedeam pacienți, și erau bolile infecțioase, și a venit un pacient care avea ceva pe piele, și niciodată m-am simțit atât de... Deci eram...
40:17 dr. Cătălina Voinea: I-am nimerit diagnosticul și eram: „Nu se poate!” Adică chiar am știut ce are. Și cred că și atunci aș fi putut să pun experiența asta la portofoliu, de ce mi-am ales dermato, pentru că era ceva de dermato și am știut ce are. Și uite, treaba asta, să vezi pacienți și din alte țări, să vezi cum e cultura lor, ce patologie întâlnești acolo, și asta m-a ajutat. Am fost un an mai târziu în Spania, unde am fost
40:50 dr. Cătălina Voinea: pe laborator. Am vrut să văd cum este și pe laborator, pe genetică, dacă îmi place. Un an mai târziu, nu, sau doi ani mai târziu, am plecat în Mexic, unde am fost pe gineco, și am zis: nu, nu. Deci, experiența mea cu gineco din Mexic, pot doar să vă spun că în prima mea zi am leșinat de două ori în decurs de cinci minute. Am intrat pe hol, acolo era ca pe câmpul de luptă, deci
41:24 dr. Cătălina Voinea: erau atât de mulți pacienți în spitalul ăla și atât de puțini doctori, încât pacientele nășteau pe hol. Era sânge și fluide peste tot. Iar eu, când am deschis ușile la liftul ăla și am văzut cum cineva urlă în partea asta, cineva naște în partea asta, știu doar că mi s-a făcut rău și m-am lăsat așa pe spate, încet, și am leșinat.
41:24 Andra Popescu: Wow.
41:24 dr. Cătălina Voinea: Da, și a venit cineva, m-a trezit și am văzut, m-am trezit, logic,
41:48 dr. Cătălina Voinea: și am văzut că sunt tot acolo și am leșinat doar știi cum sunt videoclipurile cu caruselul, când cazi așa? Așa am fost eu atunci. Am zis: „Gineco? Dar ce-am avut în cap? Nu, nu, mai bine stau eu doar la sala de la policlinică, nu la asta de nașteri, că văd că nu-mi e bine.”
41:48 Andra Popescu: Păi și restul perioadei ce ai făcut acolo?
42:12 dr. Cătălina Voinea: Am stat în policlinică.
42:12 Andra Popescu: Adică chiar asta ai făcut?
42:12 dr. Cătălina Voinea: Da, da, da. Am zis să mă duc eu sus acolo, la sala de nașteri? Nu. Că am intrat și în operație, dar la cezariană, adică era mai safe decât ce văzusem în partea cealaltă. Și da. Ok, dar astea sunt bursele IFMSA, de care are parte orice student la medicină din orice țară. Adică e un fel de schimb de experiență: dacă eu mă duc în Mexic,
42:46 dr. Cătălina Voinea: cineva din Mexic o să vină aici. Și asta mie mi se pare mai mult decât poți să-ți dorești, adică, pe lângă faptul că călătorești, poți să vezi și cum este medicina în altă țară.
42:46 Andra Popescu: Ok, ceea ce recomanzi studenților din prezent să facă?
42:46 dr. Cătălina Voinea: Da, neapărat, 100%.
42:46 Andra Popescu: Ok.
42:46 dr. Cătălina Voinea: Aș fi vrut să am parte de mai multe, dar, na, un an l-am pierdut cu rezi-ul. Dar până la urmă cred că așa zice toată lumea în momentul de față, specialiștii din momentul de față și medicii primari, asta zic cu toții când își aduc aminte câțiva ani mai târziu.
42:46 Andra Popescu: Frumos! Dar cum a fost primul an de rezidențiat?
Cum a fost primul an de rezidențiat pe dermatovenerologie 43:28
43:32 dr. Cătălina Voinea: Primul an, adică 2020. Mai ții minte ce s-a adălat în 2020?
43:32 Andra Popescu: COVID și Grile-Rezidentiat.ro podcast.
43:32 dr. Cătălina Voinea: Da, și asta.
43:32 Andra Popescu: Și asta cum a fost?
43:32 dr. Cătălina Voinea: Dar, începând rezidențiatul în februarie, pot să zic că am lucrat o lună până a venit COVID-ul, până în martie, 11 martie sau cât a fost, și după aia totul s-a împuțit.
43:32 Andra Popescu: În ce sens?
43:57 dr. Cătălina Voinea: Am trecut de pe dermato pe statistică, adică ne-au împărțit în alte specialități, care n-au legătură cu noi. Știu că la un moment dat ne trimiteau în urgență și eram: „Dar eu vreau cu pielea, nu vreau să intubez oameni, nu, nu.” Și a fost foarte trist, pentru că rezidențiatul e limitat. Ai cinci ani în care înveți, apoi oamenii au pretenția de la tine să știi, și ai responsabilitate: dai un examen și după aia vin pacienții și-i tratezi. Păi dacă noi, din cinci ani, doi jumate au fost de pandemie, ce facem?
44:48 dr. Cătălina Voinea: Adică, și zic asta pentru că în pandemie nu am avut pacienți, secțiile au fost închise, au devenit suport COVID, și asta s-a întâmplat în primul meu an de rezidențiat. A trebuit să îmi iau toate celelalte stagii. Am luat decizia să-mi iau... Dermato este împărțită în cinci ani, dintre care patru de dermato propriu-zis și un an de stagii complementare, și am decis să-mi iau toate celelalte stagii complementare într-un an, ca să nu pierd dermato, în speranța
45:22 dr. Cătălina Voinea: că o să treacă pandemia nu a trecut pandemia. Am luat decizia să mă mut din oraș, pentru că în orașul în care eram în continuare era suport COVID, și am zis: „Nu am ce face, eu nu învăț. Pentru ce am muncit atât? Eu vreau să învăț, mi se termină anii, ce se întâmplă?” Așa că am luat decizia și m-am mutat un an de zile în București și am lucrat acolo, unde într-adevăr era plan de pandemie,
45:53 dr. Cătălina Voinea: dar mai aveam pacienți, și a fost cu totul și cu totul diferit.
45:53 Andra Popescu: Da, dar cu toate acestea, nu crezi că anul pandemic, așa dificil cum a fost pentru toți cei care au lucrat atunci, și toți cei care au fost rezidenți și medici, și nu cred că are rost să intrăm în ce s-a întâmplat atunci, dar din punctul tău de vedere și, până la urmă, din punctul situației asupra căreia nu aveai niciun fel de control,
46:22 Andra Popescu: cel puțin în primul an, în starea de alertă, nu crezi sau nu ai început să simți că poate și activitatea de atunci, ce ai făcut atunci, te-a ajutat sau urmează să te ajute în ceea ce vei face de acum încolo?
46:22 dr. Cătălina Voinea: Deci mie mi s-a întâmplat un lucru foarte ciudat. Când am dat examenul de rezidențiat, eu nu am prins Craiova, eu am prins Timișoara. Pe moment, atunci, a fost primită de mine ca o mega dezamăgire, deși
47:00 dr. Cătălina Voinea: n-a durat mult, să zicem o zi, două, până să-mi dau seama: „Hei, am luat dermato, nu contează unde. Acum este datoria mea să dau tot ce pot.” Dar puțin știam eu că toată epopeea asta de a lua la Timișoara o să se transforme în ceva atât de benefic pentru mine mai târziu. Pentru că, dacă nu aș fi luat la Timișoara, lucrul ăsta nu mi-ar fi permis să mă detașez atât de ușor în timpul anului pandemic.
47:31 dr. Cătălina Voinea: Dacă n-aș fi luat la Timișoara, nu aș fi aflat, în anul pandemic, de masterul de dermatocosmetologie care se ținea la Timișoara. Dacă nu aș fi luat la Timișoara, eu acum nu aș fi avut, nu știu, atât de multe cunoștințe și la Timișoara, și de la București, și de la Craiova. Și toate lucrurile astea s-au întâmplat pentru că am greșit o grilă. O grilă m-a făcut să pierd ultimul loc la Craiova și să mă duc la Timișoara.
48:18 dr. Cătălina Voinea: Și nu cred că a fost o întâmplare. Adică Timișoara pentru mine a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat: am făcut un master pe ceea ce-mi place, am cunoscut oameni foarte, foarte faini și încă păstrăm legătura, am putut să mă detașez la București fără nicio problemă, am putut să mă transfer apoi la Craiova fără nicio problemă, am putut să-mi fac acolo stagiile care nu mă primeau în celelalte centre, fără nicio problemă.
48:57 dr. Cătălina Voinea: Și a fost foarte bine. Adică sigur ar mai fi motive pentru care Timișoara a fost alegerea potrivită, dar eu așa văd anul pandemiei: cu o parte bună și o parte rea, dar acum pentru mine e o parte mult mai bună.
Experiența stagiului de la Spitalul Militar Central din București 49:20
49:19 Andra Popescu: Da. Și la București cum a fost experiența, când ai pus în sfârșit mâinile pe dermato și ai zis: „Ha, pentru tine am învățat atâția ani”?
49:19 dr. Cătălina Voinea: Deci dermato la București este alt nivel. Mie mi-a plăcut extraordinar acolo, deși a dat cu mine de pământ Spitalul Militar. Adică trei luni de zile am fost ignorată acolo, mediul nu este cel mai bun, adică eram multe fete și era mâncătorie. În capul meu îmi făcusem o oarecare explicație,
50:08 dr. Cătălina Voinea: cum că eu venind dintr-un centru unde, odată ce iei admiterea la buget, stai toți cei șase ani la buget... La București este în fiecare an bătaie, pentru că, dacă nu ai note mari, treci la taxă, iar taxa este dublă față de Craiova sau unde o fi. Și astfel cred că se întâmplă ceva cu studenții, dacă știu că în fiecare an ei trebuie să ia note mari, trebuie să fie, nu contează
50:42 dr. Cătălina Voinea: prin ce mijloace, poate nu au cum să facă rost de banii ăia să-și plătească taxa. Și așa mi-am explicat eu de ce fetele de acolo nu mă agreau: pentru că nu erau obișnuite să vină un outsider la ele și mereu credeau că vin cu un motiv anume, ascuns. Și asta le-a luat trei luni de zile ca să mă cunoască, și acum încă păstrăm legătura. Adică lucrurile s-au schimbat pe parcurs, pentru că, îți dai seama,
51:20 dr. Cătălina Voinea: sunt o persoană normală, sunt chiar sociabilă, sunt plăcută, nu sunt cine știe ce bau-bau. Și mi-au zis și acum: „Da, mă, uite, regretăm că la început te-am ignorat.” Dar, na, până la urmă așa se întâmplă când ești străin într-un oraș nou. Cât despre dermato, lucrurile pe care le vezi la Spitalul Militar din București... Deci eu am învățat în lunile în care am stat acolo mai mult decât cred că aș putea să învăț...
51:54 dr. Cătălina Voinea: Veneau patologii de care nici n-am auzit. Știu că avea șeful de secție o cărțulie din aia, așa, în franceză, și veneau pacienți și deschidea, pac, la pagina nu știu care și spunea care e patologia aia. Veneau pacienți din Oradea la București, din toate colțurile lumii, acolo. Adică am văzut o cazuistică mai complexă decât acolo nu am văzut în nicio parte, nici la Timișoara, nici la Craiova, ca să mai zic că este centru de excelență
52:31 dr. Cătălina Voinea: în melanom. Adică acolo am văzut și am făcut foarte multă chirurgie la Spitalul Militar, dar ești lăsat să faci, ești întrebat, ești băgat în seamă, ești luat și învățat. Programul într-adevăr este de dimineața până pe la 3-4, lucru care pe dermato, în alte părți, scapi pe la 1, dar aici se muncea, și se vedea și în cunoștințele tale. Pentru că la Spitalul Militar, policlinica și... adică vezi pacienți și în același timp intri și în sală,
53:17 dr. Cătălina Voinea: este totul pe aceeași secție.
53:17 Andra Popescu: Ok. Deci ai spune că, deși faptul că veneai din alt oraș, ceea ce nu e singurul caz, și știm că se întâmplă asta, și de când am făcut studiul cu Docendo știm că nu este vorba doar de București, ci e vorba despre orașele mai mari, centrele universitare mai mari versus cele de mărime medie, să spunem, se întâmplă asta, dar cu toate astea, deși primirea nu a fost ideală sau ca în filme, experiența și cunoștințele pe care le-ai dobândit și cazuistica pe care ai văzut-o acolo au fost de neegalat cu nimic din ce ai văzut aici.
53:17 dr. Cătălina Voinea: Da.
53:17 Andra Popescu: Dar ai vreun... fără a depăși granițele confidențialității dintre medic
Despre cazurile interesante 54:09
54:08 Andra Popescu: și pacient, dar ai un caz de la București care o să rămână așa, forever, cu tine în cariera ta de medic dermatolog?
54:08 dr. Cătălina Voinea: Da, sunt atâtea. Cel care mi-a venit prima dată în minte acum: a fost un caz unde trebuia să îl operăm, avea leziuni, ceva pe scalp. Șeful de secție zicea că e bazocelular: „Îl operăm... astăzi nu avem timp, dar intrăm mâine dimineață, la prima oră, cu el în sală.” Și a zis că mi-l dă mie
54:47 dr. Cătălina Voinea: să intru cu el. Și, stai, zicea că eram pregătită a doua zi dimineață, am făcut planuri, uite așa, să citesc despre asta și despre asta, să ajung acolo mai devreme. Că de obicei ajungeam pe la o jumate, acum am ajuns la șapte jumate. Eram acolo și am intrat în sală și, când să-l operăm, și când l-a palpat, și când a scos leziunea, mi-a zis așa, mi-a făcut: „Stai, că ăsta nu e bazo, ăsta e
55:20 dr. Cătălina Voinea: metastază de melanom.” Și eu eram: „Dar cum m-aș dădu seama omul că e metastază de melanom?” Din... îl palpa acolo, pusese mâna pe ea, adică săracul om, era pe scalp, și avea, erau trei. Și eu eram: „Vreau să fiu ca el, să pun și eu mâna pe ceva, să zic: da, asta e.” Și aia mi-a plăcut. Mai era un caz cu o fetiță cu boala Darier. Nu citești doar, vezi. Adică citești
55:58 dr. Cătălina Voinea: despre acest sindrom, despre această boală, dar nu o vezi, și fetița asta a venit și am văzut-o acolo. Adică sau cu... nu știu, sunt atâtea. E chiar și în lunile în care, știu, erau zile în care îmi doream să se termine stagiul acesta, uram să mă duc la spital, iar acum încă visez noaptea că încă sunt pe secția aia. Adică a avut un impact negativ asupra mea, dar în același timp știu că atunci
56:35 dr. Cătălina Voinea: m-am dezvoltat mai mult decât oricând. M-aș întoarce oricând acolo.
56:35 Andra Popescu: Dacă te-ai întoarce?
56:35 dr. Cătălina Voinea: Dacă oricând m-ai căuta, acolo, da. Pentru că mi-a plăcut că era câte un doctor specializat pe câte ceva. Adică, dacă voiai să tratezi doar psoriazis, era un doctor care doar asta făcea. Dacă voiai numai chirurgie, toți se pricepeau la chirurgie, dar știai că, dacă te duci la X, face numai chirurgie. Dacă voiai să mai vadă și copii sau adolescenți sau așa, știai
57:14 dr. Cătălina Voinea: că există cineva care doar asta face. Doi dintre medici erau specializați pe dermatopatologie: stăteau și vedeau doar lame de la microscop. Lucru pe care nu-l vezi, adică la noi doar anatomia patologică face asta, și tu nu intri în contact ca medic rezident. Acolo, dacă voiai să vezi... Știu că în prima mea săptămână m-a chemat doctorul care se ocupa ca să-mi arate un caz super rar, și eram: „Domnul ăsta stă aici și are așa un univers al lui.”
57:14 Andra Popescu: Da, e frumos.
Întoarcerea la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova 57:52
57:51 Andra Popescu: Păi, și cum a fost întoarcerea la Craiova, după acest stagiu de vis-coșmar?
57:51 dr. Cătălina Voinea: Păi, decisesem să rămân însărcinată și am zis că este un moment oportun să ne întoarcem acasă și să văd cum este dermato și la Craiova, pentru că aici urma oricum să profesez și după ce termin rezidențiatul, și nu ar strica să mă integrez în colectivul de aici, colectiv pe care oricum îl știam, pentru că au fost colegii mei din facultate. Și întoarcerea la Craiova
58:32 dr. Cătălina Voinea: a fost nici cum mă așteptam. Adică, de fapt, a fost fix cum mă așteptam, pentru că la Craiova colectivul face totul. Spre deosebire de București, la Craiova, cei mai șmecheri colegi, ne cunoaștem între noi, suntem ca o familie. Nu știu, îi apreciez pe fiecare în parte pentru ceea ce sunt. Sunt mereu să te ajute.
Despre mediul de lucru în dermatovenerologie 59:00
58:59 Andra Popescu: Ai putea spune că pe dermato aici, sau în alte orașe, sau pe dermato în general sunt alte tipuri de oameni și asta duce cumva la o înțelegere mai bună în colectiv și la munca în echipă, decât pe alte specialități? În ideea că în medicină, atunci când începi să profesezi, ca rezident, ca specialist, ca, you know it, mediul de lucru contează foarte mult și are un impact foarte mare în ceea ce faci tu în viața ta
59:43 Andra Popescu: de zi cu zi, în cum îți tratezi pacienții, în cum le vorbești, în cum interacționezi cu alți colegi din spital sau din policlinică. Și pare mi se pare, din ceea ce povesteai tu, că ai găsit aici, la Craiova, având cunoștințe și din alte specialități, care lucrează tot la Craiova, în diverse spitale și policlinici, pare că cei care sunt pe dermato sunt mai friendly, din ce povestești tu. Și era o curiozitate din partea mea
1:00:13 Andra Popescu: dacă ți se pare că cei de pe dermato în general sunt mai friendly sau sunt mai deschiși către colaborare și comunicare cu colegii lor, versus alte specialități.
1:00:13 dr. Cătălina Voinea: Da, da, clar. Programul și stresul din timpul programului este un factor pe care nu poți să-l ignori. Atâta timp... noi nu avem gărzi. Adică noi venim la muncă cu mintea limpede, noi nu avem ore în spate de gărzi, de nedormit și de cazuri extraordinar de grele pe care
1:00:48 dr. Cătălina Voinea: trebuie să le gestionăm oricum. Nu avem coordonatori care nu ne răspund la telefon și ne lasă singuri în urgență ca să ne descurcăm. Noi suntem mereu deschiși, ne ajutăm unul pe celălalt. Și la Craiova ai interconsulturi: medicul rezident se duce cu alt medic rezident, e ca un exercițiu. Te duci și vezi la interconsult ce are pacientul și tu îi dai tratament. Dacă nu știi, suni doctorul tău. Nu există să nu-ți răspundă, nu există să nu te ajute.
1:01:24 dr. Cătălina Voinea: Adică cred într-adevăr că mediul, orele de muncă, pacienții pe care îi vezi contează foarte mult pe secție, că mi este starea pe secție. Că una e oncologia, care este în aceeași clădire cu dermato, și alta e la noi, unde noi nu vedem atât de multe cazuri nefericite.
1:01:24 Andra Popescu: Ok.
Impresii despre motivele pentru care a crescut interesul față de specialitate 1:01:55
1:01:54 Andra Popescu: Dar, date fiind toate lucrurile care țin de program, de pacienții pe care îi vezi, de mediul de lucru, crezi că au dus la creșterea interesului față de dermato din ultima perioadă? Am văzut, cel puțin în ultimii 2-3 ani, că sunt foarte mulți oameni care își doresc să ia dermato.
1:01:54 dr. Cătălina Voinea: Cred că interesul pentru dermato a crescut din mai multe considerente. Unul ar fi că nu sunt gărzi, lucru care de foarte mulți oameni este luat ca și cum,
1:02:35 dr. Cătălina Voinea: dacă nu are gărzi, înseamnă că e ușor. Dar nu e ușor. Vin cu impresia că tratezi bube și le dai o cremă și le trece. Își mai doresc... există foarte mult interes pentru dermato pentru că este foarte mult mediatizat ce înseamnă estetic. Lucru pe care eu, cel puțin, nu-l știam: că dermatologii pot să facă tratamente injectabile. Credeam că doar medicii plasticieni pot să facă, să pună acid în buze sau în pomeți sau să injecteze botox
1:03:17 dr. Cătălina Voinea: sau lucruri de genul. Eu credeam că plasticienii fac, nu dermatologii, dar acum e clar, toată lumea știe că asta poate să facă și un dermatolog. Pe ascuns fac și stomatologii, că știm cazuri. Da. Dar ăsta e încă un motiv pentru care a crescut interesul față de dermato: orele, că programul nu este atât de solicitant, că nu se stă foarte mult, faptul că primești foarte multe produse și că este, până la urmă, o patologie curată,
1:03:56 dr. Cătălina Voinea: nu pute nimic. Mai puțin puroiul. Da, dacă îți place, nu e nicio problemă. Da, până la urmă te duci, ai mese rotunde unde primești plase de produse, ai prezentări de la diverse companii, unde, tot la fel, la restaurante, este o atmosferă super deschisă. La congrese te duci gratuit, unde, tot la fel, primești produse. Vin reprezentanții la tine și tot la fel îți prezintă diferite produse, primești produse. Cred că de asta a crescut într-adevăr, și este o
1:04:41 dr. Cătălina Voinea: falsă impresie că e ușor, pentru că sunt foarte multe patologii și e foarte greu să le diferențiezi. Un lucru care m-a determinat în plus pe mine să aleg dermato a fost că pe alte specialități nu știu dacă... adică acum știu că sunt unele care permit asta, dar dermato îți permite să-ți alegi ceva și aia să faci de acum încolo. Vrei să te axezi pe copii? Mergi pe dermatopediatrie. Vrei să tratezi doar copii? Poți să faci asta.
1:05:23 dr. Cătălina Voinea: Vrei dermatochirurgie? Bun, doar asta faci. Îți place dermatoscopia și cancerele de piele? Bun, poți să faci asta. Sunt foarte multe. Dermatoestetică? Te ocupi doar de asta.
1:05:23 Andra Popescu: Ok, și asta e pentru cineva pasionat de dermatologie și de subnișa sa, poate fi interesant. Dar pentru cineva care, nu știu, credea că e ușor, că n-are gărzi, că primește chestii, că se plimbă, că e viața mai simpatică,
Ce nu îți spune nimeni despre dermatovenerologie? 1:06:01
1:06:00 Andra Popescu: care crezi că sunt provocările pe care nu le spune nimeni despre specialitatea asta, pentru care nu te poate pregăti nimeni, nici măcar tu, în acest podcast?
1:06:00 dr. Cătălina Voinea: Cred că unul din lucrurile care nu sunt spuse despre dermato este că de multe ori nu ești văzut ca medic. Adică se face mișto-ul ăla, cum că „cheamă-i pe ăia de la dermato, ca să le dea o cremă și să-l trimită acasă”, sau când ești așa luat peste picior,
1:06:47 dr. Cătălina Voinea: cum că tu nu știi nimic, tu nu știu habar n-ai de medicină, nu ești doctor pe dermato, când până la urmă ce faci? Bagi botox și acid și atât, nu faci altceva. Asta încă există, ceea ce pe mine mă surprinde. Adică nu mă mai aștept să mai fie mentalitatea asta printre colegii noștri, și cu toate astea încă există, pe alte secții. Nu-mi place că nu avem... multe din patologii, sunt anumite medicamente
1:07:30 dr. Cătălina Voinea: care încă nu au fost aprobate. Adică în alte părți sunt aprobate, la noi nu sunt încă aprobate și nu sunt compensate, și sunt pacienți care nu au bani să și le procure, și nu ai ce să-i faci. Ar mai fi că este o specialitate unde, oricât ai învăța, trebuie să vezi, și asta te poate împiedica într-un centru mai mic, unde nu există pacienți, și ai putea să deconsideri dermato ca fiind... Asta nu înseamnă că
1:08:14 dr. Cătălina Voinea: nu e grea sau că nu e o specialitate ca celelalte, ci doar pentru că nu există fluxul de pacienți de care ai tu nevoie ca să înveți. Ca să vezi și să înveți, ai nevoie de oameni care să te învețe, și dacă faci parte dintr-un colectiv care nu-ți arată, care nu este deschis să te învețe și pentru care ești un simplu sclav care face foi și atât, cum este văzut rezidentul în România,
1:08:42 dr. Cătălina Voinea: asta poate să fie o provocare. Și nu vorbesc doar de dermato, este în toate specialitățile. Adică avem salariu, dar suntem în continuare, practic, o etapă mai sus de studenți. Noi în continuare trebuie să învățăm. Ceea ce oamenii mai sus decât noi, coordonatorii noștri, nu înțeleg este că voi trebuie să ne învățați, pentru că ar trebui pacientul și sănătatea lui să conteze. Noi, după ce trecem de rezidențiatul ăsta, noi avem responsabilitatea, și eu,
1:09:17 dr. Cătălina Voinea: cel puțin, îmi doresc să fac bine, și nu pot să fac bine dacă ceea ce acumulez eu nu-mi este și am arătat și învățat.
1:09:17 Andra Popescu: Și crezi că e vreo șansă să se schimbe atitudinea asta a profesorilor coordonatori și a medicilor cu mai multă experiență, care sunt deja specialiști și primari, și toate celelalte, doctori, profesori, față de rezidenți? Crezi că există vreo șansă să se schimbe mentalitatea asta sau pur și simplu asta e realitatea
1:09:52 Andra Popescu: medicinei în România în momentul de față?
1:09:52 dr. Cătălina Voinea: Asta e mentalitatea în România în momentul de față, pentru că mentalitatea asta, să-i dăm un nume, este „nu-l învăț, că-mi fură meseria”. Asta este în mintea fiecărui medic mai mare, și sunt rari și medicii ăia care își dau interesul și sunt super deschiși. Am avut colege care au mers la Cluj și acolo mi-au spus că e super frumos și că oamenii chiar își dau interesul, atât pentru pacienți,
1:10:34 dr. Cătălina Voinea: cât și față de rezidenți. Și mi-ar plăcea ca lucrurile să se schimbe și să fie peste tot măcar la același nivel, dar nu cred. De asta, nu până la urmă, caută tu, caută tu să te duci într-un loc unde vrei să înveți. Du-te tu, du-te tu unde știi că se face, ca să înveți. afla răzi-te la mine acum: București, la Spitalul Militar, e super, acolo se învață.
Câteva soluții pentru a contracara modul în care este văzută dermatovenerologia de o parte din medicii de pe alte specialități 1:11:14
1:11:13 Andra Popescu: Dar cum poți să treci peste treaba asta? Cum poți să treci peste faptul că nu ești văzut ca un medic? Cum poți să treci peste faptul că nu ești luat în serios, că ești văzut nu ca un student, ești văzut ca un elev, până la urmă, care nu a făcut până atunci atâția ani de medicină? Cum poți să treci peste asta? Ce ar trebui să faci sau ce ar trebui să găsești la tine însuți,
1:11:43 Andra Popescu: astfel încât să te determine: ok, sunt doar 5 ani, I can do this, pot să fac asta?
1:11:43 dr. Cătălina Voinea: Ca să începi să ai încredere în tine și în abilitățile tale, trebuie să-ți dai interesul și să faci ceea ce oamenii ăia care spun lucruri despre tine nu ar face. Du-te la congrese, du-te la cursuri, fă tot posibilul astfel încât să știi că ai atins fiecare colțișor al acestei specialități și că știi despre ce... Fă-o astfel încât pacientul
1:12:26 dr. Cătălina Voinea: să-ți mulțumească și să știe că nu ai făcut-o pentru că vrei bani de la el, ci pentru că asta îți place cu adevărat să faci. Să fii un exemplu pentru ceilalți, pacientul să vadă că lucrurile se schimbă în țara asta. Și nu poate să se facă o schimbare decât dacă restul vorbesc mai departe, și noi putem să fim exemplu pentru pacienții noștri. Eu, cel puțin, cred că schimbarea pleacă de la comportamentul nostru către pacienți,
1:13:09 dr. Cătălina Voinea: dacă îi tratăm cu omenie, până la urmă, și nu pentru că așteptăm ceva în schimb de la ei, căci impresia lor, în majoritatea timpului, asta este, ci pentru că vrei să le faci într-adevăr un bine. Ei o să meargă și o să spună mai departe: „Uite, tinerii din ziua de azi, uite cât se schimbă, uite ce bine e și la noi, nu trebuie să mai merg în Austria, Franța sau în alte părți să mă tratez,
1:13:39 dr. Cătălina Voinea: pentru că merge și la noi, e bine și la noi.” Și, cel puțin pentru mine, faptul că fac un bine mă face să îmi dispară orice alt gând, ce ar spune cineva despre mine: că nu sunt un medic ca, nu știu, ca chirurgul, sau că că nu dermatologii nu sunt medici. Pentru că, până la urmă, și eu, și chirurgul facem bine pacientul. Asta e tot ce contează. Cum o face el, cum o fac eu, fiecare cu treaba lui, dar the end point e ăsta: pacientul este bine, e viu și ne și mulțumește.
1:13:39 Andra Popescu: Am mai primit o întrebare legată de treaba asta, cu locul de muncă și cu meseria asta:
Cât de ușor este să îți găsești un job? 1:14:35
1:14:34 Andra Popescu: Cât de greu este, după rezi, să găsești de lucru ca dermatolog?
1:14:34 dr. Cătălina Voinea: Foarte ușor, foarte ușor. Depinde și unde vrei. Dacă vrei în spital, no chance. Dacă vrei la privat, peste tot găsești. Dermatologul acum este văzut ca unul dintre cei mai valoroși medici, pentru că aduce pacienți din toate ariile, de toate vârstele, și ce aduce mai mulți bani decât tratamentele faciale, injectările? Bineînțeles, ai mai mult succes cu cât ești într-un oraș mai mare, că
1:15:22 dr. Cătălina Voinea: dacă ești într-un oraș mic și nu sunt pacienți sau nu ai patologii, degeaba. Dar în spital, dacă vrei să lucrezi, cum am zis, cu furatul meseriei, aia încă e în fiecare centru. Nu există posturi pe dermato, nu s-a mai scos un post pe dermato de nu știu, nu știu de mult timp. Și chiar dacă se scoate, e undeva la Orșova, nu în centrele mari, pentru că în centrele mari e numai nepotism, nu ai cum să ajungi acolo.
1:16:00 dr. Cătălina Voinea: Dar întrebarea e: vrei să ajungi acolo? Pentru că știm cum e sistemul din spital: nu există pe tine, nu te evaluează nimeni la sfârșitul anului să vadă cât bine ai făcut, pentru că primești același salariu indiferent de câți pacienți ai. Ai avut un pacient azi, același salariu îl primești. Nu te evaluează nimeni dacă ai devenit mai bun la sfârșitul anului. Trebuie să-ți pui întrebarea: vrei să faci parte dintr-un mediu de genul, care nu-ți valorifică ție munca,
1:16:34 dr. Cătălina Voinea: nu te face să crești și în niciun caz nu te face un om mai bun, mai ales că știm cum se ajunge acolo? Nu mai bine vrei să ai gama ta de pacienți într-o clinică privată și acolo să excelezi, să faci parte dintr-un mediu, dintr-o echipă care îți pune în valoare munca? Asta mie mi se pare că îți oferă dermato din start. Asta cred că ar trebui să fie în mintea fiecărui rezident: acolo pot să fac o diferență.
1:17:16 dr. Cătălina Voinea: Deși în clinicile private pacienții care au cea mai mare nevoie sunt foarte reticenți să vină, pentru că sunt clinici private. Și pacienții bătrâni, care sunt cei care stau cel mai mult cu afecțiuni de piele, nu se duc, se duc la stat, pentru că e gratis. Dar hai să promovăm mai mult CAS-ul ăsta, că se poate și la privat: poți să vii să te tratezi și la privat, nu trebuie să te duci și să înduri ce se întâmplă în spital.
1:17:56 dr. Cătălina Voinea: Asta se întâmplă după ce termini rezidențiatul: poți clinică privată, unde zic eu că este cea mai bună variantă, sau spitalul de stat, unde, uite, cunosc oameni care sunt la spitale de stat, pe dermato, în orașe mici, unde în ultimele două luni au avut șase pacienți. Că înveți atâția ani ca să... unde mai e munca ta?
1:18:28 Andra Popescu: Dar opțiune există?
1:18:28 dr. Cătălina Voinea: Da, există. Poți oricând să pleci, poți... alte țări, te duci, e foarte ok. Adică, până la urmă, eu cel puțin n-aș face asta, pentru că m-aș simți ca un străin și aș fi tratată ca un străin mereu. Aici sunt acasă și pot face aceeași treabă și aici, și acolo, numai că aici sunt acasă.
1:18:28 Andra Popescu: Ok, vorbim de acasă. Nu vreau să te mai rețin foarte mult, însă avem un...
Îmbinarea vieții profesionale cu cea personală (inclusiv despre parenting) 1:19:00
1:19:01 Andra Popescu: trebuie să discutăm și despre elefantul din cameră, un subiect care este de foarte mare interes pentru toți cei care ne urmăresc în momentul de față. În orice meserie, indiferent că e medicină sau nu, există mereu dilema gestionării vieții personale cu cea profesională, și atunci aș vrea să știu cum s-au împletit pentru tine cele două, de când ai început medicina până în prezent.
1:19:01 dr. Cătălina Voinea: Pot să zic că am fost norocoasă că Mihai a urmat și el medicina
1:19:42 dr. Cătălina Voinea: și, practic, provocările pe care le aveam eu le-a avut și el și putea să-mi dea sfaturi, ne puteam ajuta amândoi, și ne apropia că aveam încă un lucru în comun, faptul că eram amândoi la medicină. Dar, fiind pe lângă medicină, că nu poți să-ți dorești doar medicină, vrei să faci și altceva, vrei să călătorești, vrei să faci și alte proiecte și vrei să ai bani, vrei să faci ceva, pentru că șase ani nu poți să stai în continuare pe banii părinților,
1:20:21 dr. Cătălina Voinea: și amândoi am avut proiecte care ne-au solicitat peste cât ar fi permis relația noastră, și nu mai aveam timp și pentru noi. Asta, să zicem, a fost o provocare în relația noastră, mai ales că ambele proiecte, și Grile-Admitere, și Grile-Rezidentiat.ro, au început în timpul facultății. Și cum văd atâția studenți, că este un boom de atâtea inițiative de business de tot felul, notițe, flashcarduri, nu poate decât să mă bucure, dar pot să înțeleg
1:21:08 dr. Cătălina Voinea: ce impact poate să aibă acest lucru și asupra vieților personale în decursul anilor de facultate. Un lucru e cert: mi-a fost mult mai ușor să trec peste decepții având un om lângă mine și în viața personală. Cred că de asta ai nevoie, de cineva care să te susțină, și în medicină mai ales.
1:21:08 Andra Popescu: Ok. Știi că în comunitatea Grile-Rezidentiat.ro există mai mulți părinți decât ai crede.
1:21:08 dr. Cătălina Voinea: Ok.
1:21:54 Andra Popescu: Și chiar și oameni care și-ar dori să devină părinți, și atunci cumva întrebarea naturală pe care am primit-o este: cum a venit rolul de părinte peste profesia de medic dermato? Cum, pentru un om atât de pasionat de profesia sa și care a făcut atâtea sacrificii pentru a învăța de la best of the best și a vedea tot ce ține de meseria lui, cum a venit rolul de mamă în cariera ta, chiar și acum?
1:22:29 dr. Cătălina Voinea: E un lucru pe care mi-l spun întotdeauna, in the back of my mind, și nu mi-l spun ca să mi-l amprentez mai mult, ci pentru că eu nu vreau să fiu cunoscută ca „Cătălina dermatologul”. Adică, până la urmă, eu vreau să-mi trăiesc viața, atât. Și nu cred că viața asta este făcută astfel încât să mi-o dedic unui singur lucru, și am simțit că următorul pas este să fac un copil.
1:23:06 dr. Cătălina Voinea: Și nu am știut ce înseamnă până când nu am avut-o, și acum sunt surprinsă de provocările care mi se arată cu ocazia acestui copil. Dar asta nu m-a împiedicat, să nu e ca o adaptare. Săptămâna trecută am fost la un curs de dermatoscopie susținut de cei mai buni pe dermatoscopie din lume și am fost cu ea. Pentru că nu ți se oprește viața atunci când ai un copil, continuă, numai că tu trebuie în permanență să te adaptezi. Pentru că nu poți să dai la o parte ce te așteaptă pe viitor, nu poți să zici „nu fac un copil acum, pentru că mai am de făcut lucruri”,
1:23:56 dr. Cătălina Voinea: pentru că, odată ce ai copilul ăla, să bagi lucruri pe lângă devine foarte ușor. Nu mai ai programul stabilit, ci este așa o chestie, o flexibilitate totală. Și dacă tot există flexibilitatea asta, nu poți decât să o folosești în favoarea ta: să înveți în continuare, să faci în continuare lucrurile care te fac pe tine cine ești. Eu am ales să-mi întrerup rezidențiatul și să stau acasă doi ani, pentru că am pus pe primul loc
1:24:40 dr. Cătălina Voinea: relația mea cu ea și să fiu acolo în anii ei de formare. Dar în același timp nu am pus stop procesului meu de dezvoltare. Rezidențiatul sunt cinci ani, după aia eu mai am o viață întreagă să fac dermato, dar în ăștia doi ani nu o să stau. Adică sunt o grămadă de congrese, cursuri pe care poți să le faci. Viața de părinte este copleșitoare, dar nu ți se oprește dezvoltarea. Ești alt om, este altă etapă.
1:25:16 Andra Popescu: Ok. Și atunci ce sfaturi ai avea pentru membrii comunității noastre care își doresc să devină părinți în perioada imediat următoare?
1:25:16 dr. Cătălina Voinea: Cred că cea mai importantă întrebare pe care trebuie să și-o adreseze este: de ce? De ce vreau să fiu părinte? Ce mă duce în direcția aia? Este din cauza presiunilor din jurul meu? Îmi spune societatea că ceasul biologic mă așteaptă, că trec de 30 de ani, sau că trebuie neapărat să fac un copil,
1:25:58 dr. Cătălina Voinea: că am o relație de lungă durată, că sunt căsătorită, sau căsătorită de ceva timp, și nu am un moștenitor, sau așa? Lucru care nu ar trebui să conteze, pentru că este viața ta, până la urmă. O să vadă și atunci când chiar o să aibă un copil că cel mai bun sfat pe care pot să-l dau este: niciodată nu asculta ce zice lumea, ce zic ceilalți. Îți intră pe aici și ies pe cealaltă. Lasă-i să vorbească,
1:26:28 dr. Cătălina Voinea: tu știi ce e mai bine pentru copilul tău. Un alt lucru pe care ar trebui să-l ia în considerare este să se întrebe dacă într-adevăr sunt pregătiți, pentru că copilul ăsta trece prin atât de multe etape, încât astăzi este un om, peste ceva timp este cu totul și cu totul altcineva, și peste încă două luni este total transformat, și trebuie mereu să se adapteze la o nouă situație. Adică treci de la somn, după aia vin dinții,
1:27:04 dr. Cătălina Voinea: după aia diversificare, alergeni, și tu, ca om, trebuie să te stăpânești și în același timp să te adaptezi, pentru că așa va fi toată viața ta de acum încolo. Mereu o să fie o nouă provocare, o nouă situație unde tu trebuie să faci față, și e un lucru bun, pentru că înveți. Eu, cel puțin, în ultimele opt luni, de când o am pe Victoria, am învățat atât de multe, nu credeam că există tot felul de situații în care mă pune, și sunt: „Dar ce fac acum?”
1:27:40 dr. Cătălina Voinea: Păi hai să văd și trec la următorul nivel. La următorul nivel, acum am început diversificarea. logica trebuie să iau tot ce știam și din medicină, și din... să vorbesc cu pediatrul, să citesc cărți. Trebuie mereu să fii dispus să înveți, să ai timp și să îți dai interesul. Nu cred că a fost vreo masă în care Victoria să mănânce singură până acum. Pentru mine este foarte important ca ea să ne vadă pe amândoi la masă,
1:28:14 dr. Cătălina Voinea: ca să aibă o relație sănătoasă cu mâncarea. Dacă zice nu sau nu vrea sau așa, asta e: am făcut mâncarea, nu vrea, s-a aruncat. Nu obligăm, nu nimic. Adică trebuie să știi că poți tu să ai răbdare și să cureți și să gătești și să-i oferi spațiu să fie ea, fără să fii tu peste ea sau el. În parcursul meu de a-mi da seama că vreau să am un copil, nu știu dacă
1:28:53 dr. Cătălina Voinea: am mai zis asta înainte.
1:28:53 Andra Popescu: Dacă ziseși la întrebarea asta sau înainte, nu contează, spune cum îți vine.
1:28:53 dr. Cătălina Voinea: Că pentru mine, eu nu vreau să fiu „Cătălina dermatologul”.
1:28:53 Andra Popescu: Ne-ai zis asta, da.
1:28:53 dr. Cătălina Voinea: Și că fiecare etapă a ei, a copilului meu, vine ca o învățătură pentru mine, și asta m-a pregătit și mai mult să fiu mamă, acceptând faptul că nu am un singur rol în această viață și că poate anul viitor voi fi Cătălina, persoana care o să conducă o clinică de dermatologie, sau, da, mereu este ceva nou.
1:28:53 Andra Popescu: Ok.
Alte proiecte profesionale și personale 1:29:50
1:29:50 Andra Popescu: Vrei să ne dai niște detalii despre asta sau este un...?
1:29:50 dr. Cătălina Voinea: Păi, dar nu e deschisă și nu aș vrea să dau așa spoilere fără să existe un ceva.
1:29:50 Andra Popescu: Ok.
1:29:50 dr. Cătălina Voinea: Dar da, muncim deja de 2 ani, e ridicată, e cu mobilier pus, o să fie inaugurată anul acesta. Noi vrem să ajungă să fie o clinică de excelență în dermatologie pe Oltenia, cu medici specializați pe dermato, dar fiecare să aibă ceva care să-i diferențieze, să aibă...
1:30:33 dr. Cătălina Voinea: Mă duc acolo pentru că știu că, dacă intru în clădirea aia, orice problemă aș avea, din orice arie a dermatologiei, o să ies și o să fiu bine. Adică știu că e un medic specializat pe treaba asta acolo, mă duc și mă fac bine. Și cred că ce mă entuziasmează pe mine este că țin foarte mult la echipa care o să se formeze în cadrul acestei clinici. Nu vreau să fie ca un spital,
1:31:05 dr. Cătălina Voinea: nu vreau să fie ca un loc de muncă unde te duci, ci să fie fix ca o echipă frumoasă, o familie. Și de asta am și emoții, că poate nu-mi iese, pentru că oamenii sunt diferiți. De asta nu înseamnă că nu o să ne adaptăm, dar da, mai sunt câteva luni și o să vedem cum o să fie.
1:31:05 Andra Popescu: Ok, asta este unul dintre planuri, dar mai ai și altele pe viitor, în ceea ce privește cariera
1:31:39 Andra Popescu: sau planuri, cumva, deja? În partea asta am vorbit și de planuri personale, și de carieră. Ne poți povesti despre ambele și mai ales cum o să le vezi dezvoltându-se în timp, una versus cealaltă sau una în timpul celeilalte?
1:31:39 dr. Cătălina Voinea: Eu mereu am fost o persoană care a planificat fiecare lucru la minut, la secundă, dintr-o frică de-a mea de a nu fi luată prin surprindere. Și ce am învățat în ultimul an, și am avut antrenament
1:32:24 dr. Cătălina Voinea: în ultimul an, de când sunt mamă, este că fiecare zi este imprevizibilă și fiecare plan pe care mi l-aș face poate să fie ok până la secunda 55; la 56 se termină totul. Adică este fix cum nu te aștepți. Așa că, în momentul ăsta, planurile pe care le am în cap sunt foarte multe căi: dacă merg pe asta, se poate întâmpla aia, dacă merg pe cealaltă, se poate întâmpla aia. Și tot ce știu este că vreau doar
1:33:02 dr. Cătălina Voinea: să mă bucur de ceea ce am acum. Deci sunt mulțumită cu ce am acum: clinica, pauza. Și nu cred că... nu îmi lipsește nici călătoritul. Sunt doar mulțumită momentan cu ce am, pe viitor vedem.
1:33:02 Andra Popescu: Ai fi crezut că tu vei ajunge acum, în momentul acesta, tu cea din, nu știu, 2016, 2018, că vei ajunge acum aici, în acest moment al vieții tale și al carierei tale?
1:33:02 dr. Cătălina Voinea: Aș minți dacă aș spune că nu. Dar da, m-am văzut aici.
1:33:56 dr. Cătălina Voinea: Adică și în continuare mă văd și mai departe, pentru că este în permanență ceva care mă împinge să fiu mai bună, să vreau să fiu și mai bună, în relația mea cu Mihai, în relația mea cu ai mei, cu prietenii, pe plan profesional. Dar, dacă în 2016 aveam planuri să îmi fac un blog de călătorit sau să fac ghiduri de călătorit sau să mă fac fotograf profesionist, nu mai există. Adică alea s-au dus așa,
1:34:40 dr. Cătălina Voinea: undeva în spate. Chiar și cu Instagramul, pagina mea de Instagram, cea personală, a fost făcută ca... numele este luat de la a călători și combinat cu numele meu: este Wanderlina, de la Cătălina, wandering, și am pus și „Dr.” acolo în față. Dar pentru că atunci, în capul meu, asta mă vedeam făcând. Adică n-a durat mult, până doi ani mai târziu Wanderlina s-a transformat în Wanderma, și pot doar să spun că a fost o coincidență,
1:35:28 dr. Cătălina Voinea: o coincidență frumoasă. Adică cea de atunci nu se aștepta ca din numele ăla să fac ceva atât de mare, și de asta nici nu doresc acum să mă gândesc la ce ar putea să fie peste ceva ani, pentru că vreau să fiu surprinsă.
1:35:28 Andra Popescu: Ok. Dar în prezent, apropo de paginile tale de social media, n-ai mai postat de mult pe Instagram, da, pe pagina ta, Wanderlina. Ok, ce ai de gând să postezi de acum încolo?
1:36:05 Andra Popescu: Pentru cine este conținutul de acolo?
1:36:05 dr. Cătălina Voinea: Cred că pagina de Instagram este ca o punte între cei care credeau că nu pot să atingă Grile-Rezidentiat.ro și un om de acolo. Adică la început, când am deschis, și intrau în contact și vedeau că fac parte din Grile-Rezidentiat.ro, mă contactau pe mine în loc să contacteze pagina, și cred că asta le-a dat curaj mai departe, văzând că suntem niște oameni, până la urmă, astfel încât să aibă curaj
1:36:50 dr. Cătălina Voinea: să vorbească mai mult și să fie vulnerabili și pe pagina de Instagram a Grile-Rezidentiat.ro. Ce mi-am dorit atunci să fie este să-mi păstrez contactele pe care le creez din acest podcast într-un singur loc, astfel încât, atunci când vreau într-adevăr să fiu auzită, să ajungă la ei, fie că e vorba de o mulțumire, fie că e vorba de un strigăt de ajutor, să ajungă la ei. Ce vreau să fie pe mai departe? Asta e
1:37:27 dr. Cătălina Voinea: o discuție în lucru, că poate să fie în continuare ceea ce a rămas, ceea ce este, sau poate să se transforme în conținut pentru dermato, ceea ce ar fi destul de... încă o chestie în plus de dermato pe piața Instagramului. Dar eu ce-aș vrea să fie este o amintire pentru mine, de atât.
1:37:27 Andra Popescu: Ok. Acum că am ajuns la finalul discuției noastre, îți mulțumesc foarte mult pentru toată sinceritatea pe care ne-ai oferit-o, pentru faptul că, în momentul de față,
1:38:32 Andra Popescu: nu știu dacă realizezi, în ceea ce am discutat, dar ai fost vocea tuturor studenților la medicină, ai fost persoana care a spus lucrurilor pe nume, adevărurilor care se întâmplă în momentul de față pe piața muncii, în zona de medicină. Și atunci întrebarea mea este, și nu doar pentru tine, ci pentru toți studenții care ne urmăresc, pentru toți medicii rezidenți, pentru toți fanii paginii Grile-Rezidentiat.ro: ce vă face, eu fiind sociolog de meserie, neavând treabă
Despre motivație în medicină, în viziunea Cătălina 1:39:16
1:39:15 Andra Popescu: cu medicina, ce vă determină să continuați, cu toate astea? Ce vă determină să învățați în continuare, să deveniți mai buni, să continuați pe meseria asta și să nu ziceți: „Băi, știi ce? Nu mai pot, vreau să renunț la medicină și să mă apuc de, nu știu, croșetat”?
1:39:15 dr. Cătălina Voinea: Aș zice că ne place să știm că lăsăm lumea un loc mai bun. Fie că nu facem mereu o treabă atât de bună, fie că avem o zi proastă cândva
1:40:10 dr. Cătălina Voinea: și tonul pe care îl folosim cu pacienții în ziua respectivă sau în momentul respectiv nu este cel mai bun, suntem acolo. Suntem acolo, ne trezim și mergem într-un loc unde știm că la sfârșitul zilei lumea este mai bună datorită nouă. Și pentru foarte mulți acesta este un drive foarte puternic, și majoritatea oamenilor din jurul meu fac asta. Și, cum știm că ești media oamenilor cu care te înconjori, cred că studenții la medicină asta fac: noi învățăm
1:40:59 dr. Cătălina Voinea: unii de la ceilalți. Ne uităm și la cei care nu sunt așa cum ne așteptam și vedem cum să nu fim. Pentru că fix când te uiți la un om, fix asta vezi, dacă îți place sau nu. Și întrebarea pe care ți-o pui nu este „îmi place sau nu?”, este „acesta face lumea asta un loc mai bun?”. Și dacă nu, atunci nu îmi place de el. Și cred că asta ne împinge mereu să ne trezim și a doua zi și să mergem în continuare și să ne ajutăm pacienții.
1:40:59 Andra Popescu: Ce sfaturi
Sfaturi pentru studenții care urmează să susțină rezi 1:41:45
1:41:45 Andra Popescu: sau care este sfatul pe care ți l-ai oferi și ție din trecut, dar pe care l-ai oferi și studenților care urmează să dea rezidențiatul anul acesta? Anul acesta este un an foarte interesant în ceea ce privește rezidențiatul. Așadar, cum i-ai încuraja?
1:41:45 dr. Cătălina Voinea: Sincer, cred că cel mai bun sfat pe care pot să-l dau este să nu se consume, să nu se consume astfel încât să-și taie elanul de a învăța. Pentru că, atunci când se consumă,
1:42:40 dr. Cătălina Voinea: nu mai au energie să înmagazineze toată informația pe care trebuie pentru acest examen nenorocit. Este foarte greu și trebuie să-și ia liber. E greu să conștientizeze asta, e greu să accepte asta, dar știu că pe drumul cel lung, adică on the long term, chiar și ziua aia liberă este poate tot ce au nevoie ca să-și încarce bateriile. Asta mi-aș fi dorit să-mi spună cineva mie de la bun început, nu să pierd șase luni
1:43:20 dr. Cătălina Voinea: în care să fiu fantomă, să trec așa prin cele șase luni. Și cu a face grile sau nu a face grile, este până la urmă la latitudinea lor. Dar întrebarea: dacă nu faci grile, poți să treci cu tine că aveai o unealtă atât de bună și nu ai folosit-o? Pentru că eu știu că, atunci când învățam, dacă nu mi-aș fi repetat cumva, în orice fel, această materie, nu aș fi ajuns aici, nu aș fi luat
1:44:04 dr. Cătălina Voinea: rezidențiatul. Pentru că nu este suficient. Așa cum am zis mai devreme, examenul ăsta e un examen grilă, nu spune capacitatea ta de a gândi la încercare, este o memorare proastă pe care o uiți, nu durează mult până o uiți. Dar grilele sunt cele care te ajută cel mai mult, și flashcardurile, și podcasturile, dacă există, fix pe materia de rezidențiat. Dar ce ar putea să mai funcționeze este să își facă o comunitate de încurajare:
1:44:49 dr. Cătălina Voinea: cei mai buni prieteni sau colegi în care au încredere, și să se încurajeze reciproc. Am făcut asta și a fost foarte important, că aveam pe cineva și mă puteam plânge fără să fiu judecată, și a contat. I-aș sfătui să nu creadă că, dacă nu vor lua acest examen, se termină totul. Deși, dacă cineva mi-ar fi spus mie asta, nici nu l-aș fi băgat în seamă, pentru că eram orbită de ceea ce voiam. Și
1:45:28 dr. Cătălina Voinea: acum văd că există viață și după rezidențiat. Dar, dacă nu vor reuși să-și aleagă ceea ce își doresc acum, există atât de multe resurse care să-i facă să le fie bine și după, și o comunitate întreagă, unde sunt atâția care nu au reușit, și nu e capăt de lume. Adică din orice lucru care ți se pare că nu e bun pot să iasă atâtea lucruri bune. din el Asta e o lecție pe care am învățat-o când
1:46:10 dr. Cătălina Voinea: îmi făceam griji că nu am luat în centrul în care doream, și unde am ajuns mi-a deschis atâtea uși. Și, ca ultim sfat, pe care aș vrea să mi-l fi oferit cineva mie și pe care chiar vreau să-l dau mai departe, este: dacă ești doctor, nu ești Dumnezeu. Asta trebuie să știi. Nu ești mai presus de nimeni, ești un simplu om, cu aceeași misiune ca și ceilalți: să-ți trăiești viața. Și dacă ajungi să te consideri
1:47:03 dr. Cătălina Voinea: că ești mai presus decât asistenta, decât brancardierul, decât infirmiera, nu faci decât să îți pierzi din omenia care ți-a fost dată atunci când te-ai născut, din puritatea aia pe care o aveai când te-ai născut. Și de asta îmi doresc ca cât mai mulți viitori rezidenți să conștientizeze asta în fiecare clipă a vieții lor: că sunt la fel ca ceilalți și că suntem toți, practic, o comunitate care face un întreg.
1:47:03 Andra Popescu: Ok.
Cuvinte de încheiere 1:47:53
1:47:52 Andra Popescu: Mulțumesc foarte mult!
1:47:52 dr. Cătălina Voinea: Cu drag.
1:47:52 Andra Popescu: Sper că te-ai simțit bine. Cum te simți acum, că gata, am terminat podcastul?
1:47:52 dr. Cătălina Voinea: E bine. Nu vreau să mă gândesc la lucruri pe care aș fi putut să le mai spun, că probabil, când o să revăd episodul, o să mă gândesc: aici aș fi putut să mai spun sau poate n-ar fi trebuit să spun asta. Important e că mă simt, mă simt completă, mă simt practic că mi-am făcut datoria mea
1:48:29 dr. Cătălina Voinea: de a spune din experiența de rezident și în același timp să fiu vulnerabilă în mare parte a acestui podcast, pentru că a avut și o notă personală, și acum s-a văzut și Cătălina hostul, și Cătălina doctorul, și Cătălina omul. Și de aia mulțumesc.
1:48:29 Andra Popescu: Cum crezi că vor fi podcasturile de acum înainte?
1:48:29 dr. Cătălina Voinea: Păi, eu sper că tot așa. Sper să fac o treabă bună în continuare, adică sper să găsesc oameni care să fie la fel de deschiși și, practic, dacă vor urmări acest podcast, să fiu și un exemplu pentru ei, căci cred că comunitatea este pregătită pentru așa ceva.
1:48:29 Andra Popescu: Da, și eu cred acest lucru. Mulțumesc tare mult!
1:48:29 dr. Cătălina Voinea: Cu drag.
