Introducere în episod 00:00
00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ați revenit la încă un episod marca Grile-Rezidentiat.ro! Înainte de a ne aventura în specialitatea acestui episod, împreună cu dr. Alex Lupoi, noi, cei din echipa Grile-Rezidentiat.ro, ne oprim pentru un moment ca să vă mulțumim. Da, vouă, cei care ne sunteți alături episod după episod. Vă mulțumim pentru că ne urmăriți, pentru fiecare feedback pe care ni-l oferiți, pentru întrebările care ne provoacă să ne depășim limitele și pentru comentariile care ne încurajează să continuăm.
00:31 dr. Cătălina Voinea: Vă mulțumim pentru ajutorul oferit când avem nevoie de recomandări de medii și pentru faptul că ne-ați făcut să înțelegem că acest podcast nu ar fi existat fără voi. Fiecare dintre voi a contribuit la crearea acestei comunități minunate, iar pentru asta vă suntem profund recunoscători. Împreună am creat un spațiu unde învățarea și dezvoltarea sunt la ele acasă. Așa că, din inimă, vă mulțumim! Acum să trecem la subiectul zilei.
Introducere dr. Alexandru Lupoi 00:59
01:00 dr. Cătălina Voinea: Să-i dăm drumul! Salutare, Alex! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro! Vreau să îți mulțumesc în numele întregii echipe că ni te alături astăzi într-un episod de podcast. Știu că foarte mulți din comunitate și mulți urmăritori de-ai tăi de pe Instagram și de pe TikTok au vrut acest interviu cu tine și așteptăm cu nerăbdare să vedem ce informații ne mai aduci și ce ne mai zici despre chirurgia plastică.
Ce specialitate/direcție avea în minte când a intrat în medicină prima dată 01:28
01:28 dr. Cătălina Voinea: Vreau să te întreb, în primul rând, dacă îți mai aduci aminte, atunci când ai intrat tu la facultate, cam ce medic îți doreai tu să devii și dacă chirurgia plastică a fost fix planul tău de când ai intrat.
01:43 dr. Alex Lupoi: În mare, da, că e foarte migăloasă. și Sunt multe specialități migăloase, asta mi se pare cea mai migăloasă și mi se pare că în partea asta se aseamănă foarte mult cu ce am făcut noi, adică cu mecatronica, cu mecanica, robotică, plus că n-aș fi medicale n-aș fi putut; există o singură medicală pe care aș fi putut să o fac, și ai psihiatria, dar în afară de asta îmi trebuia clar chirurgie și clar ceva meticulos așa. Plus că e nice, adică îmi plac operațiile pe care le face chirurgia plastică, pe lângă astea, scos de chisturi și de lipoame.
02:21 dr. Cătălina Voinea: Zici că te interesa și psihiatria. Adică te-ar tenta la un moment dat să mai faci o dată rezi' ca să faci psihiatrie?
02:28 dr. Alex Lupoi: Nu, nicio formă, nu există așa ceva. Nu aș mai avea răbdare, nici cu răbdarea mea colosal n-aș mai avea răbdare să mai fac încă o dată asta.
02:28 dr. Cătălina Voinea: Deci ar fi vorba de răbdare, nu cum că... Adică te vezi acum chirurg plastician forever.
02:28 dr. Alex Lupoi: Nu, plus că nu o să mă apuc la asta și nu o să mă apuc la 40 de ani să mai fac încă o specialitate.
02:51 dr. Alex Lupoi: Dacă vrei, poți, dar nu mi se pare mie că aș mai avea de ce. Adică n-aș practica-o, știi, n-aș schimba specialitatea să practic altceva așa. Să o învăț pentru mine, pot să o învăț acasă în timpul liber, știi, nu trebuie să mă apuc să învăț altă specialitate cu totul.
Ce a cântărit cel mai mult în alegerea acestei specialități? (plus alte comentarii despre specialitate) 03:06
03:06 dr. Cătălina Voinea: Ce a cântărit cel mai mult în alegerea ta? Alegerea chirurgiei plastice?
03:16 dr. Alex Lupoi: În sine, ce face chirurgia plastică, I guess, că altceva nu prea avea ce să cântărească, că n-aveam un incentiv de niciun fel.
03:16 dr. Cătălina Voinea: Te-a atras ceva din chirurgia plastică de la bun început mai mult față de restul?
03:28 dr. Alex Lupoi: Ca toți, ca toți oamenii când se apucă de... nu ca toți, să reformulez, ca mulți, sper, din colegii mei, când se apucă de chirurgie plastică, la început aveam și eu de asta: o să fac micro, ce o să fac reconstrucții, o să se întâmple, o să, cum să zic, revoluționez reconstrucțiile. Dar, în timp, îți dai seama că lumea nu e chiar așa și, na, e mai complicat un pic. chiar să faci din asta.
03:28 dr. Cătălina Voinea: Nu ai, nu ți se oferă, nu ți se pune la dispoziție pregătirea necesară să faci tot ce ți-ai dorit?
04:08 dr. Alex Lupoi: Asta, atât la noi, cât și în multe alte locuri, că partea asta de chirurgie plastică, haute cuisine, nu e... nu știu cum să zic, fără să sune cumva... La medicale, tu poți să vezi cazurile alea. Uite, faci cardiocultiv, tu poți să vezi un miliard de EKG-uri din toată lumea și o mie de angiuceteuri și nu știu ce, și e ca și cum ai fi fost pacientul tău, că tu oricum nu vedeai altceva.
04:35 dr. Alex Lupoi: Știi, bine, vedeai pacientul tău. Dar toate investigațiile, tot ce faci tu cu tratamente, poți să faci oriunde la fel. La noi nu e așa, nu le trebuie instrumente specializate, oameni care să le folosească, oameni care să știe să facă chestiile astea mega specifice și după aia să așa, știi. Adică nu e chiar atât de easy să zici: ok, vreau să fac asta, mă duc, fac un curs; și cursurile astea sunt super scumpe.
05:02 dr. Alex Lupoi: Și zici: gata, am făcut acest curs și mă apuc de... Plus că cineva trebuie să facă microchirurgia asta ca tu să poți să intri cu el, că tu nu poți să faci tu singur. Știi?
05:02 dr. Cătălina Voinea: Ok. Tu ești rezident acum, anul 3, nu?
05:02 dr. Alex Lupoi: Mhm.
Ce consideră că este important de știut în primul an de rezi 05:18
05:19 dr. Cătălina Voinea: Povestește-ne un pic despre cum e rezidențiatul, dacă ai avea ceva tips and tricks pentru cei care încep... Ceva ce e vital să știe sau ce crezi tu că ar fi bine să știe și nu spune nimeni la început.
05:19 dr. Alex Lupoi: Că nu-ți face nimeni statuie dacă stai mai mult la spital.
05:36 dr. Alex Lupoi: Deci, faptul că tu stai... Că ți-a zis ție nu știu ce medic primar sau așa: că „Domne, dacă stai până la popt aici, o să devii cel mai șmecher din lume.” Nici nu o să devii cel mai șmecher și nici nu o să te aprecieze nimeni. Faptul că tu faci mai multe foi nu te învață mai mult și nici nu îți crește cumva talentul chirurgical. E doar ca la corporație, o metodă prin care HR-ul te convinge să muncești mai mult, zicându-ți că, atunci când o să ia în considerare să-ți dea o promoție, o să țină minte că tu ai venit și sâmbăta la muncă.
06:14 dr. Alex Lupoi: Știi, dar în realitate o să-ți facă nimeni statuie, adică se termină programul. Că ăsta e, știu că e un hot take din nou, dar real, asta e: adică asta cu „e o chemare, Noi nu suntem popi, e un job. Tu te-ai dus la facultate, ai învățat o meserie pe care o practici pot a unei sume de bani.
06:35 dr. Alex Lupoi: Chestia asta, de ți se zice că, domnule, asta e o chemare, asta e, asta e, nu știu, e ca tu să niciodată să nu protestezi să nu zici: „Bă, mie nu mi se pare normal. Mie nu mi se pare normal să avem nu știu cât salariu” sau „Mie mi se pare normal să avem nu știu ce condiții” și așa mai departe. Dacă tu ai o chemare și nu e un job, n-ai de ce să te plângi, că tu faci asta pentru că ești chemat să faci, nu că... știi?
06:35 dr. Cătălina Voinea: Ai trăit astfel de oameni până acum?
07:01 dr. Alex Lupoi: Da, majoritatea. Dacă tu zici: „Bă, eu nu pot să operez în condițiile astea, că nu e aer condiționat în sală și mi se face fizic rău”, „Mai ce, domnule, dar pe vremea mea nici nu exista aer condiționat.” Bine, tataie, pe vremea ta erau 28 de grade în iulie, acum sunt 42. Scuze, ce vrei să fac, știi? Adică asta. Dar dacă un electrician zice: „Bă, eu nu pot să-ți instalez asta fără să, nu știu, să fie rece în casă”, n-ai ce să faci, îi faci rece.
07:29 dr. Alex Lupoi: Eu nu pot să-ți zic asta. Știi, ăsta e motivul pentru care vă zic chestiile astea, ca să nu... Și de asta vă și zic că nu vă face nimeni statuie, că dacă scrii mai multe foi, nu o să te învețe nimeni în plus. În timp ce tu stai și scrii mai multe foi și stai să mai faci doi căcăței în plus, ăia stau și își văd de viață, pe la privat sau prin alte părți, se duc în vacanță, că au zis că mai înveți tu puțin în plus, că de fapt, știi?
Ce sfaturi și-ar da lui dacă s-ar întoarce în primul an de rezidențiat (și impresii despre cursuri, workshop-uri, formări) 07:58
07:58 dr. Cătălina Voinea: Dacă te-ai întoarce în timp, ce sfaturi ți-ai da ție? Din punct de vedere al structurii, al materiei, ce-ai face diferit?
07:58 dr. Alex Lupoi: Materia la facultate, zici?
07:58 dr. Cătălina Voinea: Nu, din rezidențiat, din anul tău, anul întâi...
07:58 dr. Alex Lupoi: Păi n-aș avea ce ați face în afară de asta, că oricum tu te chinui să citești cât poți printre ce ai de făcut la spital, ce ai de făcut pe lângă. Mai vrei să-ți iei și tu un concediu?
08:26 dr. Alex Lupoi: Bine, eu nu mi-am luat de trei ani concediu, dar asta la discuție. Trebuie să faci nu știu ce, trebuie să faci nu știu cum, mai citești două rânduri, încerci să citești n-aia de operație, să vezi, știi? Deci, materiei de rezina ai ce să faci, adică încerci să bagi cât de mult poți când apuci și aia e.
08:26 dr. Cătălina Voinea: Dar referitor la cursurile, workshopurile de nu știu ce mai face un chirurg plastician, este folositor să înceapă din anul întâi de facultate? Pentru că majoritatea zic: „Ei, lasă, că de ce le fac eu acum, că sigur uit până termin”, sau nu-i așa?
09:08 dr. Alex Lupoi: Te referi la cursurile alea de noduri și suturi și alte chestii, alea sunt utile pentru toată lumea, la fel cum mi se pare util pentru toată lumea să știe să pună o branulă sau... Ăsta e job-ul. Adică ok, că nu o să coși niciodată ca la chirurgie plastică, că nu o să stai o oră pe o plagă, da, ok. Dar, nu știu, două fire, să înțelegi principiul, cum să te speli în sală să fii steril, ar trebui să știe toată lumea, da.
Opinii despre diferențele dintre mediul public și cel privat 09:35
09:33 dr. Cătălina Voinea: Ok. Ca și transformare, ai văzut așa o transformare la tine ca medic pe această specialitate?
09:45 dr. Alex Lupoi: Poate doar că m-am mai trezit puțin la realitate, în sensul că, ți-am zis, sunt oameni care speră în continuare și care îi zic: „Bă, o să facem, o să se schimbe lucrurile, o să...” Și nu zic, lucrurile se schimbă și o să se schimbe, dar întrebarea e cât ești dispus să aștepți pentru asta. Eu, de exemplu, nu mai sunt neapărat dispus să aștept pentru asta. Adică, dacă statul nu consideră necesar să facem chestiile astea, să ne pregătim pentru ele, ok.
10:15 dr. Alex Lupoi: Aia o să facem estetică atunci. Păi, asta e realitatea. Eu, dacă mă duc... ok, la stat nu sunt posturi, da? Unde mă duc la privat să fac reconstrucții de, nu știu, de mână, de față? Unde mă duc?
10:15 dr. Cătălina Voinea: În afară.
10:15 dr. Alex Lupoi: Păi nu, unde mă duc la noi, la privat? Că afară știam, dar unde mă duc aici?
10:34 dr. Alex Lupoi: Ok, mă duc afară, fac fellowship, stau un an jumate, vin specializat în reconstrucții de față. Și unde mă duc să le fac?
10:42 dr. Cătălina Voinea: Deci marile clinici private nu se ocupă cu asta.
10:42 dr. Alex Lupoi: Păi nu fac, în primul rând, pentru că oamenii care au nevoie de chestiile astea nu sunt oameni care au avut un accident cu iahtul lor de 10 milioane, știi? Sunt oameni care, nu știu, muncesc zilieri, săraci, și și-au tăiat mâna cu flexul că făceau 17 lucruri în același timp. Sau că nu i-a învățat nimeni să se protejeze mai bine. Sau care fac cancer, că muncesc la câmp toată ziua și n-au auzit de SPF în viața lor în comuna aia.
11:11 dr. Alex Lupoi: Oamenii ăștia nu pot să-i chem la privat și nici nu e normal să-i chem la privat. Că ei n-au o problemă estetică, au o problemă medicală, funcțională, care trebuie tratată la stat, nu? Că de-aia plătești taxe și impozite. Din păcate, na, asta e realitatea. Și atunci, dacă vrei să faci partea asta de reconstrucții, ori pleci afară, ori mergi la una din cele două, trei clinici care o fac, dar și alea, cât pot să facă două, trei clinici reconstrucții, știi?
11:42 dr. Alex Lupoi: Da, ok, reconstrucții de sân se fac. Că acolo e altă discuție. Dar la alte chestii sau microchirurgie... Ca să faci microchirurgie, în primul rând trebuie să fie cineva specializat. Foarte puțin tubighină specializație. După aia îți trebuie o echipă, că nu e că ești tu bun la microchirurgie și faci tu singur și aia e, știi?
12:02 dr. Alex Lupoi: Îți trebuie asistente care să verifice că lamboul e permeabil în continuare. Îți trebuie minim să mai fie o echipă care să facă microchirurgie, că dacă lamboul are ceva și tu ai stat 17 ore în sală, nu poți să vii peste două ore să te apuci din nou de operat, că ești rupt în bobină. Și trebuie să mai fie cineva să te ajute, care să nu fie rupt în bobină. Deci de asta e foarte dificil să faci chestia asta fără ce ai tu nevoie, știi, pentru ea.
De ce nu este ideală împărțirea actuală pe module? 12:31
12:32 dr. Cătălina Voinea: Zi-ne un pic cam cum este împărțită chirurgia plastică din punct de vedere al modulelor și cam ce presupune concret, și apoi aș fi curioasă dacă în București spitalele oferă pregătire pentru fiecare modul în parte, astfel încât să înveți fiecare parte a chirurgiei plastice.
12:32 dr. Alex Lupoi: Tu te referi la fiecare modul, gen ce scrie acolo în programă că trebuie să învățăm noi?
12:58 dr. Cătălina Voinea: Păi, aia este întrebarea, altfel.
12:58 dr. Alex Lupoi: Avem ultimul an, e anul 6 teoretic, sau nu știu, e ultimul modul, de un an, e de chirurgie plastică estetică, unde trebuie să faci lifting de coapse, brahioplastie, lifting abdominal, implanturi, rinoplastie. Ce spitale fac astea în România?
13:15 dr. Cătălina Voinea: Deci nu fac.
13:15 dr. Alex Lupoi: Ce spitale au o secție separată de estetică unde se face estetică?
13:22 dr. Alex Lupoi: Restul modulelor se fac: restul sunt arsuri, chirurgia mâinii, chirurgia... adică ce se face normal, dar nu există... La noi nu e ca afară, să ai clinici specializate pe mână, clinici specializate pe față, clinici specializate pe nu știu ce, pe arsuri. Pentru că nu suntem nici noi destui și n-ai putea, adică s-ar aștepta luni de zile să te operezi de o chestie dacă doar un spital ar face aia.
O zi din viața unui medic rezident pe chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă 14:03
14:02 dr. Cătălina Voinea: Cum arată o zi din viața ta ca rezident în spital? Cam ce atribuții ai tu?
14:10 dr. Alex Lupoi: Păi, vii la raport, ca la orice secție, I guess, dacă ai raport. De fapt, nu, că secțiile care nu fac gărzi nu au raport. Sau or avea, nu știu. Și după aia, na, mergi pe o secție, vezi ce pacienți s-au internat în ziua aia, le dai medicație, le scrii analizele, le scrii nu știu ce. După aia te apuci de ce ai de făcut: operat, scos fire prin ambulator, diverse. Mai încerci să citești operația, dacă ai vreo operație pe care n-ai făcut-o de multe ori sau dacă e prima dată când o faci sau ceva.
14:44 dr. Alex Lupoi: Și după aia te duci acasă. Cam asta, e bine. Mă duc la muncă, dar în principiu te duci acasă.
14:44 dr. Cătălina Voinea: La cât te duci acasă?
14:44 dr. Alex Lupoi: Programul se termină la două. Mă duc acasă în jur de ora aia. Adică nu mai... am refuzat să mai stau peste program. Dacă nu e ceva ce am eu cu colegul meu cu care lucrez la spital, care e medic primar. Și dacă nu e pacientul nostru, salut.
15:14 dr. Cătălina Voinea: Când zici că mai prinzi așa să mai citești, dacă e o operație pe care n-ai mai făcut-o sau nu te descurci sau așa, practic mi se pare că vorbești ca și cum tu ai face operația aia. O faci tu, ajuți tu, te învață?
15:14 dr. Alex Lupoi: Nu e că o faci tu, dar trebuie să știi și tu ce se întâmplă. Că altfel doar te uiți la omul ăla făcând niște manevre și tu te uiți. el face cineva de vizitare.
15:14 dr. Cătălina Voinea: Dar te lasă să faci și tu ceva?
15:38 dr. Alex Lupoi: La toate spitalele la care am fost eu, da. Adică nu era cineva să nu te lase sau să ții doar de depărtătoare. Evident că în anul întâi nu te lasă să faci mult, dar cu cât trece timpul și cu cât stai mai mult pe la spital și te văd că operezi... Asta, atenție, asta cu cât operezi mai mult nu înseamnă că vii și stai toată ziua la spital. Înseamnă că pur și simplu vii și îți faci ce ai de făcut la muncă și ești atent acolo. Cu cât faci chestia asta mai mult, cu atât te lasă lumea mai mult să faci stuff.
16:06 dr. Alex Lupoi: Evident că primele lucruri pe care o să le faci tu singur sunt de astea: să scoți un chist sebaceu, să scoți un lipom, să nu știu ce. Ceea ce, na, still surgery. Da. Nice. Da, again, tu trebuie să citești operația sau ce mai ai de făcut dacă ești la altă specialitate, nu că o faci tu singur. Dar trebuie să înțelegi și tu manevrele astea, să zici: ok, uite, acum trebuie să facem asta.
16:30 dr. Alex Lupoi: Plus că, dacă tu nu știi ce ai de făcut la operația aia, mai mult îl încurci pe omul ăla. Că, gen, tu nu știi cam ce instrumente ar trebui, cam în ce prag al operației suntem, cam ce ar trebui să... nu știu. Acum trebuie să ridici, bă, depărtătorul nu știu unde. Acum trebuie să coasem nu știu ce la nu știu ce, știi?
16:48 dr. Alex Lupoi: Deci trebuie să te pregătești, adică, ca să nu stai șapte ore la o operație de o oră, trebuie să știi și tu ce urmează să se întâmple, ca să te miști și tu mai apt.
16:48 dr. Cătălina Voinea: Oricum, dacă stai șapte ore la o operație de o oră, nu mai intri a doua oară în altă operație, mă gândesc.
16:48 dr. Alex Lupoi: Nu mai intri, că trebuie să fie destui oameni cât să poată ei să zică de astea: „Eu nu vreau să mai operez cu tine.” „Bine, mai operează cu ceilalți doi oameni de aici.”
17:15 dr. Alex Lupoi: Adică, din păcate pentru colegii mai mari, nici nu mai sunt mulți rezidenți overall și poate mai puțini rezidenți care vin și își dau interesul cu adevărat, știi? Și atunci îți permiți... Adică o operezi singur, clar, la noi sunt oameni care operează singuri. Că nu prea vrea nimeni să opereze cu ei, dar în principiu îi operează singuri, că aia e. Fac singuri foile, concediile. Ok.
Despre gărzi și urgențe frecvente 17:48
17:48 dr. Cătălina Voinea: Ai zis de gărzi. Cam ce urgențe întâlnești? Cele mai frecvente?
17:48 dr. Alex Lupoi: Specialitatea românilor, tăiatul mâinii cu flexul. asta Nu există gardă într-un spital din România cu chirurgie plastică. Și fără chirurgie plastică, fără ca un om să-și taie mâna cu flexul. Nu există, nu există zi în care un om să nu-și bage flexul în mână. Deci, ca să înțelegi, cel mai rău e decât să fii de gardă vara în weekend.
18:16 dr. Alex Lupoi: Iarna se apucă ei de băut, așa, în stilul românesc, pe la 3–4, dar deja pe la 5 e întuneric. N-au apucat să se turmenteze, e prea întuneric să mai taie prin curte, se culcă. Atunci mai mult se opăresc. Se ard cu ulei, mai fac o prăjeală, un ceva, știi, astea mai light. Își mai bubuie butelia de gaz verificând-o cu bricheta, că am înțeles că așa se face. Eu am crezut că... Eu sunt din București și n-am avut de la țară ca să văd butelii de gaz.
18:43 dr. Alex Lupoi: Și eu am crezut, prima dată când am văzut un pacient care mi-a zis cineva că s-a răsat cu butelia, am crezut că e glumă. Că n-am putut să concep că un om a luat o brichetă și a pus-o lângă duza de gaz de la butelie să vadă dacă iese gaz din ea. Că ce ar putea să iasă din ea altceva?
19:01 dr. Alex Lupoi: Așa, și iarna astea sunt. Tăiatul cu flexul, tăiatul cu cuțitul, căpușe, datul cu pumnul în geam după ce te-ai îmbătat; bărbații n-au multă minte. Din astea. Ok.
Despre alte centre de pregătire (spoiler: nu consideră că sunt mari diferențe între centrele din orașele mari) 19:17
19:17 dr. Cătălina Voinea: În țară ai auzit lucruri bune despre alte centre unde, să zicem, ți-ar plăcea la un moment dat să te duci și să înveți ceva anume?
19:26 dr. Alex Lupoi: Nu m-am interesat foarte tare, sincer, că... nu știu, mie, dacă mă simt ok într-un loc și așa, nu prea mă roade plecatul neapărat. Ok, să zic că aș pleca undeva într-o altă țară, cum am făcut un stagiu în Coreea de Sud. Ne-am luat la facultate, care, na, Coreea de Sud, nici n-are sens să discutăm despre diferențele dintre una și alta. Ok, sure, dar nu o să mă duc la, nu știu, alt oraș. Doar ca să văd cum e și pe acolo, decât, nu știu, dacă mi-ar plăcea foarte mult orașul, dar cam atât.
20:03 dr. Alex Lupoi: Adică nu mi se pare că noi avem niște centre atât de diferite încât să zici: „Bă, mă duc la, nu știu, Cluj sau la Timișoara”, sau, na, astea sunt, „și mă duc acolo și mă întorc cu plus 15 la talentul chirurgical”.
20:03 dr. Cătălina Voinea: Știu. Înțeleg.
Scurtă mențiune despre impactul marilor arși asupra medicului, impresii despre diferențele dintre specialitățile chirurgicale și specialitățile medicale și opinii despre tipurile de pacienți care apar frecvent 20:23
20:23 dr. Cătălina Voinea: Până acum, în rezidențiat, cât de frecvent întâlnești pacienții arși? Și sunt curioasă dacă, nu numai asupra ta, dar și a colegilor sau a oricărui rezident, are un impact emoțional tratamentul lor.
20:23 dr. Alex Lupoi: Când zici pacienți arși, te referi la arsuri mari?
20:23 dr. Cătălina Voinea: Da. Nu, Arsuri mari.
20:23 dr. Alex Lupoi: Bă, întâlnești tot timpul, că noi avem, de exemplu, 5 locuri pe terapie de arși și sunt pline tot timpul. Adică toate locurile din țară sunt pline tot timpul. Păi, fii atent, când sun la postul, sunt mereu ăia supărați: iarna aveți locuri?” „Doamnă, credeți că eu le țin?”
21:02 dr. Alex Lupoi: „Eu v-am sunat să vă dau raport.” O să-l locuri pe terapie, aia e. Deci sunt foarte des, în sensul că tot timpul, dacă sunt 20 în toată țara sau câte sunt locuri de arsuri mari, îți dai seama că e greu să nu se ardă 22 de oameni într-un timp oarecare, știi?
21:22 dr. Alex Lupoi: Acum, asta cu cât impactează, nu poate zice decât fiecare om în parte. Adică eu pot zice doar cât mă impactează pe mine. Și nu știu dacă e cel mai bun răspuns ăsta neapărat. Că pe mine nu prea mă impactează, sincer. Adică toți pacienții sunt la fel pentru mine, în sensul că, na...
21:22 dr. Cătălina Voinea: Scopul tău e să-i vindeci.
21:22 dr. Alex Lupoi: Da, să le ofer tratamentul medical de care sunt eu apt. Dacă empatizez cu ei, nu mă ajută cu nimic în plus.
21:55 dr. Alex Lupoi: Nu știu, eu nu cred în chestiile astea, cu să zici de Jesus, că te ajută Jesus, credința, că noi trebuie să mângâiem pacienții pe cap. Asta e rolul psihiatriei și al psihoterapiei. Eu fac chirurgie. Știu cu cuțitul, nu cu mângâiatul. Păi nu, dar ăștia vin trimiși de la dermato și zic: „Domnule doctor, dar o cremă nu se poate?” Și zic: „Ați aud la dermatologie?”
22:22 dr. Alex Lupoi: Zice: „Da.” Și zic: „Ce v-au zis?”
22:24 dr. Alex Lupoi: „Să vedeți la chirurgie plastică.” Zic: „Credeți că dermatologia, dacă mergea cu o cremă, nu știa o cremă mai bună decât mine. Eu nu știu nicio cremă, eu știu doar Betadine unguent, aia e singura cremă. Și crema de arsuri cu hidrocortizon, asta știu. În rest, eu cu cuțitul, dacă vreți. Dacă știam eu o cremă, vă dădeam eu cremă. Dacă aveți melanom, nu o să vă treacă cu nicio cremă, vă zic eu.”
22:48 dr. Alex Lupoi: Asta-i chestia. Până la urmă, asta e adevărul. Eu zic: „Bă, frate, eu nu știu, dar asta nici nu mă interesează.” Te trimit la dermatologie, dermatologia îți pune diagnosticul pe ce e aia, și eu știu să învârt bucăți de țesut ca să... Arate bine. cancerul și să arăți ca o ființă umană la sfârșit.
23:05 dr. Alex Lupoi: Acum exagerez, dai seama că mă uit și eu seama să mă uit la alea, cădă cât da. Eu n-am nici dermatoscop, nici nu știu la ce să mă uit. Adică am citit așa, vag, în cartea noastră, unde scrie atâta despre cum diferențiezi bază o celuată, scoam o celuată, ca mai diferența pe care să știu eu să o fac. Că în rest, ok, ori e melanom și scot margini de excizie mari, că slow-mo în țară nu se face, ori e altceva și scot 5 mm dacă e la corp și mai puțin dacă e la față, îl dau la antopat și, după ce vine de la antopat, mai scot sau nu mai scot.
23:42 dr. Alex Lupoi: Adică, real, așa zice protocolul, așa ar trebui să și faci, astea cu să inventez eu variante nebune. Nu știu, poate dacă mi s-ar părea că sunt acest astru nespus al chirurgiei, dar nu mi se pare. Și, ca atare, dacă așa scrie protocolul, așa se face.
23:42 dr. Cătălina Voinea: Alex Lupoi, citat: „Eu știu cu cuțitul, nu cu mângâieli.” Asta e...
23:42 dr. Alex Lupoi: Păi da, asta e adevărul. Asta e adevărul, adică de aia avem specialități diferite.
24:13 dr. Cătălina Voinea: Corect.
24:13 dr. Alex Lupoi: Și când vine pacientul și ne spune că ea pelichis sau ceva, îi zic: „Ok, trebuie să vă duceți la cardio să vă schimbe acest tratament ca să poți operezi. Evident că știu că o să-i dea Clexane cu cinci zile înainte, că așa le-am dat la toți pacienții. Dar nu o să-i zic eu asta. Sau îi zic asta, dar îi zic să veniți cu foaia de la cardio la care v-a zis asta. Chiar dacă eu vă zic pe viu grai, până atunci să veniți cu o hârtie din altă parte care v-a zis asta.
24:40 dr. Alex Lupoi: Că de aia avem fiecare altă specialitate, nu?
24:40 dr. Cătălina Voinea: Da, fiecare cu responsabilitatea lui.
24:40 dr. Alex Lupoi: Plus că, tocmai, eu trebuie să-mi asum responsabilitatea legală pe ce am zis eu. Nu pot să-mi asum responsabilitatea legală pe cardio, că nu știu. Și, ca atare, nu vreau să-mi asum deloc această răspundere.
25:02 dr. Alex Lupoi: Și știi că se mai supără lumea când le zici, „Domnule, nu știu ce e cu aia, că nu vreți să vă asumați, că trebuie să scrie nu știu ce.” Păi da, pentru că așa funcționează legea. Dacă eu îmi asum ceva și tu mă dai în judecată, după aia fac pușcărie. Și de ce să fac pușcărie?
25:18 dr. Alex Lupoi: Că nu e cazul să fac pușcărie. Du-te la altă specialitate, că ție ți-e lene, bine. Oricum, pacienții de multe ori au impresia că suntem doar noi răi cu ei, știi? Și că nu vreau eu să... Sunt pacienți care vin și zic... Ok, trebuie să vă internăm pentru această problemă pe care o aveți. Și ei zic: „A, păi nu, fiți atenți, semnez eu acum că nu vreau să mă internez. Și mă duc să-mi duc mașina la Găești și mă întorc după două ore cu rata.” Și zic: „Băiatul meu, tu, dacă semnezi că refuzi internarea acum, nu poți să te întorci peste o oră.”
25:52 dr. Alex Lupoi: Dacă nu ești urgență sau... Ok, vii, dar tu ai refuzat deja internarea, ce faci? Nu e chiar așa, știi? Că nu... Da, nu e cafenea, știi? Vii și zici: „Hai că...” Băi, o prin să-mi iau mai încolo cafeluța. Ori te internezi când ți-ai zis, nu mai se spune, îmi dă mașina ta este problema ta; trebuia să te gândești înainte să vii la doctor de mașină.
26:13 dr. Alex Lupoi: Sau, nu știu, vin... Tu îi chemi la schimbat de pansamente, nu știu, miercuri la 10:30, da? Programul de la ambulator fiind până la două, ca și programul spitalului. Noi, de exemplu, suntem un spital monodisciplinar, având doar chirurgie plastică. Și, îți dai seama, când se termină programul, restul programului este camera de gardă. Și îți vin... Deci tu i-ai chemat miercuri la 10:30, îți vin vineri la 9:00 seara să le schimbi și tu pansamentul, dar nu tu, care i-ai chemat, cine e de gardă? Și omul ăla le zice: „Hei, asta este camera de gardă, e doar pentru urgențe, sunteți urgență?”
26:51 dr. Alex Lupoi: „Nu, dar acum am avut și eu drum pe aici.” Ok. Probabil, domnule, nu se poate să mă vedeți și pe mine?” Și eu le zic: „Nu.” Că te-am chemat la o oră, la o dată, și dacă te văd pe tine, după ați-i văd și pe el ați. Nu, ori văd pe toată lumea, ori nu văd pe nimeni. Și ei sunt foarte supică, ce-ți fac dacă acum am avut?”
27:12 dr. Alex Lupoi: Să-ți faci programul, nu știu ce să-ți fac, cum mi-am făcut și eu. Mi-a zis una odată că trebuie să o înțeleg, că a fost și ea până în vacanță la Brașov, și am zis: „Dar nu mi-e greu, că eu încerc de un an să mă duc până la Brașov o zi. Mi-e greu să empatizez cu dumneavoastră.” Aia e. Știi, asta e problema, că trebuie și pacienții să înțeleagă că există totuși niște reguli, pe care atât de spătăm și noi, nu e la mica înțelegere, că nu vând cartofi.
27:40 dr. Alex Lupoi: Știi, adică există un motiv pentru care te programezi atunci, la fel cum există un motiv pentru care se poate întâmpla să nu te pot opera atunci: nu știu, e o urgență, e un alt pacient care a avut o complicație. E vina mea? Ce să fac? Așa e medicina. Îi zic lui ăla: „Gata, știu că ăsta sângerează, băgați-i multe comprese, că trebuie să-i scolul ăsta, chestul se baceu și după aia îl aducem înapoi pe ăstălalt.”
28:09 dr. Alex Lupoi: Adică să-și plătească taxele la stat, să-l mai delapideze statul, dacă vor mai mulți medici, mai multe spitale.
28:09 dr. Cătălina Voinea: Din ce îmi zici, nu te plictisești niciodată.
28:09 dr. Alex Lupoi: Bă, la chirurgie e destul de greu, în special la chirurgie plastică, că îi ai pe tot și-adă după ce se trotilează puțin: se apucă, se taie, dau cu mâinile prin ceva, fac, vin bombardați la spital; oameni cu formațiuni tumorale vechi de 30 de ani, care îți zic că asta era un herpes, l-am zgândărit eu puțin aici și acum e atâta.
28:43 dr. Alex Lupoi: Și zic: „Nu v-ați gândit, poate, când în loc de atâta a devenit atâta, că e o problemă? Adică, cam la cât din față v-ați dat seama că e o problemă?”
28:57 dr. Alex Lupoi: Deci nu, nu, e distractiv.
Scurtă mențiune despre atestate și supraspecializări, urmată de o discuție despre sistemul DRG 29:00
29:00 dr. Cătălina Voinea: Ceva atestate se pot lua sau pe ce te poți supraspecializa în chirurgie plastică?
29:10 dr. Alex Lupoi: Nu există... La noi nu există de-astea, am competență de mână sau ceva. Eu, din câte știu, nici... Deci noi putem să luăm competență de ecografie de părți moi, teoretic, dar practic nu putem să o luăm, pentru că trebuie să luăm competența de ecografie generală, pe care nu putem să o luăm. Deci primul pas este să-ți iei competența de ecografie generală, pe care noi nu putem să o luăm.
29:41 dr. Alex Lupoi: Dar am putea să luăm următorul pas, adică ecografie de părți moi, dar nu putem, pentru că nu putem să luăm primul pas. Păi, aia exact cum au făcut și DRG-ul, cu codul U50, regulile australiene.
29:41 dr. Cătălina Voinea: Regulile australiene la ce?
29:59 dr. Alex Lupoi: Așa e DRG-ul. L-au făcut din Australia, au făcut româneasca clasică, dar nu l-au mai schimbat, l-au lăsat așa. Sunt tot felul de coduri, dacă te uiți. Întâlnirea cu șarpele maro. Asta e codul, întâlnirea cu șarpele maro. Boala capitalismului, care cred că e X27, lipsă de timp liber și relaxare. Asta, de asta sufăr și eu, de boala asta, de boala capitalismului.
29:59 dr. Cătălina Voinea: Stai, ce? Eu n-am auzit niciodată de treaba asta.
29:59 dr. Alex Lupoi: E, caută, pare, codul de DRG. X20?
30:26 dr. Alex Lupoi: Și șapte, cred, nu mai știu care e. Stai așa, că mă uit acum, dacă vrei. Stai așa. Întâlnirea cu șarpele maro. Întâlnirea cu șarpele maro, da. Codificare medicală, asta e așa. Ia stai să scot asta într-un alt browser, ca să pot să-ți ceră dacă îl găsesc. Dar 100% există, adică le-am memorat pe astea că erau amuzante. Da, și sunt numai de-astea, știi? Făcute la un vas imișto, să-i zic. Wow. În sensul că, na, ele au fost făcute la un moment dat, dar acest lucru nu a fost schimbat niciodată, deși ar fi trebuit schimbat, și acum iată-ne aici.
31:14 dr. Alex Lupoi: Ok. Aparent, pe calculator nu pot să găsesc acest lucru. Am o aplicație, în schimb, pe telefon, dar nu stau să caut acum pe telefon. Nu știu de ce nu pot să găsesc. Pe telefon există o mie de aplicații de astea, să-ți cauți DRG-urile, să-ți cauți nu știu ce.
31:14 dr. Cătălina Voinea: Pe lista medicamentelor, nu e?
31:40 dr. Alex Lupoi: Nu, pe lista medicamentelor, ce listă?
31:46 dr. Cătălina Voinea: Pe aplicație, aia care s-a transformat acum în...
31:46 dr. Alex Lupoi: Păi, ba da, da, aia e pe telefon, asta zic. Da, da. A, pe telefon, stai așa, că mă uit acum. Media Teliro. Media Teliro, da. Îmi place că am intrat în acest rabbit hole. Uite, Z73.2. Uite: lipsa de relaxare și de timp liber, mor.
32:15 dr. Alex Lupoi: Și stai să-ți arăt și aia, cu șarpele maro.
32:15 dr. Cătălina Voinea: Nu, nu, nu, în aia nu cred.
32:15 dr. Alex Lupoi: Ba da, uite. Sunt mai multe: contact cu șarpele. Contact cu șarpele taipan. Contact cu șarpele maro. Contact cu șarpele tic. Nu există. Da, îmi place că scrie contact cu șarpele negru. Și mai e ăla, șarpele maro. Da, deci ți-am zis, sunt tot felul de contact cu un șarpe maro. Un șarpe. Contact e, e contact cu un șarpe maro.
32:47 dr. Alex Lupoi: Nu e cu șarpe, e cu un șarpe maro. Mi se pare superb. Și ți-am zis locuri, codul locuri de parcare. Asta e boala bucureștenilor, codul locuri de parcare. DRG-ul, wow. Mi-a luat patru ani să realizez treaba asta. Loc, uite, codul Y92, loc de parcare. Băi, știu, bun. Ți-a zis, bucureștenilor, bucureștenilor fără mult de codul ăsta, de codul loc de parcare. Super. Da. It'll be like that sometimes. Din păcate, na. Cam asta este realitatea în care ne aflăm.
Discuție despre ce oportunități de angajare există după rezi 33:33
33:30 dr. Cătălina Voinea: Cum se stă cu angajarea după terminarea rezidențiatului?
33:35 dr. Alex Lupoi: Suntem toți șomeri. Păi, unde? Astea cu posturile nu cred că e o surpriză pentru nimeni. În sensul că, băi, mai există, ok, se mai scot posturi, nu știu, la Călărași, în Zalău. Nici măcar nu știam unde e Zalău, a trebuit să-mi arate cineva. Dar chestiile astea funcționează când ai infrastructură rutieră. Când poți să iei trenul, să faci jumătate de oră naveta.
34:00 dr. Alex Lupoi: Că, uite, eu am stat 35 de ani, până la vârsta asta, în București. Bine, minus cât am stat pe afară, dar să zicem că am stat 35 de ani în București. Acum, cred că orice om întreg la cap realizează că nu o să mă mut la Călărași. N-am cum, adică te obișnuiești, na, cu un stil de viață, cu niște chestii, nu poți să zici... Sigur, dacă, repet, dacă era un tren cu care făceam jumătate de oră până la Călărași, mă mutam. Făceam naveta și aia era: munceam la muncă, plecam, mă întorceam. Zicem, cum ai luat post la Giurgiu?
34:30 dr. Alex Lupoi: Și mă duc, fac 40 dintre până la Giurgiu și mă întorc și aia e, cum am un coleg ortoped. În realitate, n-ai cum, știi? Și atunci degeaba am scos post. În același timp, nici nu e corect să pui toată lumea să vină la București, Iași, Cluj, Timișoara, Arad, Galați, Constanța, Craiova. Da, dar nu poți să ai una fără alta. Adică, oricât de mult s-ar supăra lumea, na, ăsta e un job pentru care tu te-ai pregătit mult timp, ai investit și bani, și timp, și nervi, și bani, și toate astea.
35:04 dr. Alex Lupoi: Nu poți să-mi zici: „Bă, acum trebuie să te mulțumești cu astea.” Că eu o să zic: „Bine, atunci te sun eu dacă e.” Că afară, ca și la noi, face din ce în ce mai puțină lume medicină. Și atunci, bine, la noi nu fac din ce în ce mai puțini, la noi fac mulți, pentru că pleacă, dar afară fac puțini medicină. Păi, normal, că dacă în Londra un rezident face o miopsedelire pe lună, își plătește, cred că, nici întreținerea din banii Și nu se apuce nimeni în Londra să facă medicină pentru asta. Dar vin românii, că noi muncim oricât.
35:43 dr. Cătălina Voinea: Dar la privat? La privat sește. Din ce înțeleg, parcă nu s-ar înghesui, adică, nu înțeleg, nu e bine la privat?
35:53 dr. Alex Lupoi: La noi, la privat, ești blestemat să faci estetică, adică nu există altceva la privat, la chirurgie plastică. Ok, bine, poți să mai scoți o aluniță, mai faci un canal carpian. Dar să faci operații mai mari, destul de dificil, pentru că ele, real, costă mult. Adică asta e și problema sistemului sanitar, că el decontează cu niște costuri fanteziste. Adică el îți decontează, nu știu, o foaie de zi cu 500 de lei fix, indiferent de ce faci tu pe ea. Ori tu, ca să dai, dacă n-ai laborator, la anatopat o piesă, e 250 de lei.
36:32 dr. Alex Lupoi: Deci spitalul a produs 250 de lei, din care trebuie să plătească instrumentar, fire, sală, angajați, spitalizare. Și, dacă faci o operație mai lungă, nu, nu e de ajuns, cine știe cât îți dă casa pe operația aia. Și atunci, da, niciun privat nu o să facă pierdere pentru ei. Ceea ce, da, până la urmă, e un business.
36:59 dr. Alex Lupoi: E foarte nasol, știu, e foarte nasol discuția asta, când zici cuiva că asta e un business și că sănătatea lui e un business. În realitate, toți oamenii au dreptul și ar trebui să aibă acces la sănătate la același nivel de calitate, peste tot. Din păcate, în capitalism, acest lucru nu este posibil. Real. Oricât ne gaslight-uim noi, el nu e posibil. Și atunci, ori facem cumva o schimbare socialistă în care să se distribuie altfel chestiile astea, ori acceptăm că asta ne e soarta.
Te poți angaja ca și medic rezident? 37:37
37:39 dr. Cătălina Voinea: În timpul rezidențiatului poți să lucrezi ca rezident?
37:39 dr. Alex Lupoi: Normal.
37:39 dr. Cătălina Voinea: Și ce poți să faci?
37:47 dr. Alex Lupoi: Poți să lucrezi la diverse clinici, fie ca, nu știu, asistent, să lucrezi ca diverse chestii, I guess. Cam ce poți să faci la toate. Sunt spitale private, de exemplu, care pot să ia și rezidenți și atunci, na, poți să lucrezi acolo cu ei.
Pentru cine consideră că nu se potrivește această specialitate și alte impresii despre abilitățile necesare 38:18
38:09 dr. Cătălina Voinea: Mai colaborezi cu oamenii cu care lucrezi la spital și mai ajungi la diverse operații? Pentru cine crezi tu că nu se potrivește chirurgia plastică?
38:09 dr. Alex Lupoi: Nu cred că nu se potrivește. Poate doar dacă n-ai răbdare, I guess.
38:09 dr. Cătălina Voinea: Dar există ceva calități sau abilități pe care crezi tu că sunt strict necesare ca să ai succes?
38:34 dr. Alex Lupoi: Eu nu cred că e... Răbdare. Adică multe din operațiile astea sunt foarte migăloase, tocmai asta zic. Și atunci acolo nu merge... Uite, la ortopedie, ok: tai pacientul, pui proteza, nu știu ce, coși grosier, nu stau să facă, știi, o mie de suturi și capitonaje și nu știu ce. Noi, na, eu scot o placă atâta și îmi ia jumătate de oră, că trebuie să fie super perfect aliniată, să nu fie tensiune, să nu fie nu știu cum, să nu fie nu știu ce. La ei, important e să nu facă osteită, știi? Nu să arate frumos cicatricea.
39:12 dr. Alex Lupoi: Deci, dacă nu vrei să stai să mișmijești acolo ceva, nu o să-ți placă. Dar, în afară de asta, eu nu cred că există nici specialități gender, cum sunt toți moșarii care au impresia că, nu știu, femeile nu pot să facă ortopedie. O să facă ortopedie la fel de bine ca oricine. Și nu cred nici că sunt, dom'le, stare, o abilitate nebună. Ok, poți să ai o predispoziție, Încercând să-ți placă ție mai mult sau să fii tu mai fier pe aia, dar nu e că nu poate cineva să facă, știi?
39:47 dr. Alex Lupoi: Sigur, uite, de exemplu, dacă nu-ți place să vorbești cu oamenii mult timp, nu poți să faci medicale, că tot ce o putești să vorbești cu oamenii. Nu, n-ai cum, știi? Dar, în afară de asta, nu cred că există un skill special.
Impresii despre lipsa de colaborare între medici la nivelul sistemului 40:05
40:04 dr. Cătălina Voinea: E ceva ce e trecut cu vederea și ți-ar plăcea ție, ca medic, ca ceilalți colegi ai tăi medici să cunoască despre chirurgia plastică sau despre jobul tău, ca să-ți facă viața mai ușoară în spital, să zicem, sau în viața de zi cu zi?
40:04 dr. Alex Lupoi: Ce ar trebui să facem toți e să colaborăm mai mult și ne-am face toți unul altuia viața mai ușoară, nu doar ei nouă. Adică mi se pare că e o lipsă de colaborare atroce în sistemul medical de la noi, știi?
40:39 dr. Alex Lupoi: În sensul că noi, dacă sunăm pe cineva sau același sună pe cineva: „Hei, uite, am pacientul ăsta care...” ducea, „Bine, trimite-ți. Și primind, „Vrei să-i coși eu intestinele? Eu sunt la chirurgie plastică.” Știi? Adică, dacă am colabora cu toții, ar fi mult mai eficient. Bine, și dacă ar fi un sistem integrat pe care să vedem ce au făcut pacienții, nu doar în spital... adică Hipocrate, eu în continuare sunt fascinat că hipocratele, eu nu pot să văd ce a făcut pacientul în alte spitale, pe un sistem care e în toate spitalele, plătit de statul român.
41:17 dr. Alex Lupoi: În primul rând, de ce nu e în toate spitalele? În al doilea rând, ok, de ce nu pot să văd în alte spitale care au Hipocrate?
41:29 dr. Alex Lupoi: Adică nu înțeleg cum e posibil să ai un sistem informatic diferit în cinci spitale ale aceleiași companii, dacă vrei, de statul român. E ca și cum Microsoft ar avea MacBook-uri la o firmă, DER-uri la alta, niște telefoane, niște tablete cu Android la alta, deși este o firmă care asta face. Știi?
Cea mai mare satisfacție în specialitate pentru dr. Alexandru Lupoi 42:03
42:00 dr. Cătălina Voinea: Care e pentru tine satisfacția cea mai mare în jobul pe care îl ai?
42:10 dr. Alex Lupoi: Nu știu, să văd că am reușit să fac o chestie de asta super complicată, să o văd refăcută în tale. Nu știu, vine cineva și taie mâna cu flexul și faci tu acolo, mișmijești, pui tendoane, vase, nu știu ce, și îl vezi pe ăla peste niște luni că vine și își mișcă mâna funcțional versus nimic. Și am așa o satisfacție că pot să fac orice șmecherie. a făcut. Dar, bine, eu am o boală cu chestia asta.
42:42 dr. Alex Lupoi: Nu e sănătos, nu faceți așa. Ok. Trebuie să vă găsiți validarea în voie și vă nu. Dar vezi, să vedeți că m-am zis o terapie. Da, da, mie îmi plac foarte mult chestiile astea, să vă zic: „Bă, uite, am reconstruit chestia asta, am făcut, am pus noi țâțele astea”, și atunci mai ceva, știi?
Planuri de viitor și discuție despre conceptul „Specific vs. General” și avantajele de a fi cât mai specific în descrierea a tot ceea ce faci 43:05
43:05 dr. Cătălina Voinea: Pe viitor, ce planuri ne așteptăm să vedem din partea ta?
43:05 dr. Alex Lupoi: Nu știu, că tot încerc să fac câte una, îmi dau seama că sunt overworked, zic: hai că mai tai ceva, dar ce să mai tai?
43:17 dr. Alex Lupoi: După care tai ceva, mă simt mai bine, doar să-mi zic: gata, acum sunt fresh, mă apuc de altceva din nou. Nu știu. Încerc, sincer, și cu contentul, să mă structurez un pic mai mult pe chirurgie plastică și estetică și dermato și de astea, adică mai mult pe ce fac eu decât general. Că, na, mi se pare și că oarecum la noi oamenii nu pot să țină în cap mai mult de un concept despre tine. Adică, dacă tu le zici mai mult de un singur lucru, gen, le zici: ok, ori fac chirurgie plastică, ori fac medicină în general.
43:56 dr. Alex Lupoi: Adică, eu, când am început să pun poze cu chestiile de pe care le făceam pe la clinică și așa, gen estetică injectabilă sau ce mai făceam cu colegul meu, lumea: aceea, „Eu nici nu știam că te ocupi cu...”, dar și genul mai pe care îi știam de ani de zile. „Ok, știi că dacă fac, a, medicină așa.” Erai cu medicină. Medicină. Am fost eu la un spital unde era un domn pe care îl chema Marian Conferențiarul, care era brancardier.
44:24 dr. Alex Lupoi: Domnul Marian Conferențiarul. Zicea Marian Conferențiarul, că atunci când îl întrebai pe Marian cu ce se ocupă, zicea: cu medicina. Și zicea: pe aici, cu medicina. Ceea ce era, ceea ce era corect. În arie. Ceea ce era corect, dar cam așa și lumea, știi? Și am zis: ok, bine, atunci stai așa. Trebuie să fie clar.
44:43 dr. Alex Lupoi: Păi nu, dar până la urmă, na, știi, trebuie să... pot să mă duc și eu la muncă după aia, să plec, că, nefăcând medicină în general, nu puteam să te chem la cabinet. Și oricum, când fac câte un clip despre ceva, zeci de oameni îmi scriu: „Hei, hei, hei.” Fac un clip despre alergii. Și era un... mi-a trimis colega mea, care se ocupă de social media mea, care îmi postează acum și astea, care este medic de medicină nuclear. De rezident de medicină nucleară. Mi-a trimis un clip, ca nu se lumea, tac, ceva cu un test de alergii, știi?
45:22 dr. Alex Lupoi: În fine, am făcut un clip despre aia. Băi, deci mi-au scris sute, dacă nu mii de oameni, despre cum pot să facă nu știu ce test, despre cum... că nu se uită nimeni ce scrie în descriere, descrierea profilului, știi? Ei sunt: ok, eu sunt chirurg plastician, un clip despre alergii, perfect, îi voi scrie acestui om. Băi, într-un fel înțeleg, pentru că e o problemă mare de comunicare între noi și pacienți.
Despre nevoia de a explica pacienților cât mai bine ceea ce li se întâmplă și despre procesul tratamentului 45:44
45:46 dr. Alex Lupoi: În primul rând, că la spital trebuie să le explicăm... că așa zice, nu știu, nici măcar nu știu dacă asta e legea, în fine, să presupunem că așa e legea... Deci: „Domnule, aveți epistaxis, să nu știe, pacientul, acelui epistaxis? Ai înnebunit? Abia știu eu ce e, nu glumesc. Dar, ce, nu trebuie să știe pacientul acelui epistaxis? Îi zice, a dat, „Ți-a dat borșupă, n-a să înțelege ce-a pățit, nu trebuie să-i explici foarte mult.
46:08 dr. Alex Lupoi: Și, din păcate, asta e o problemă reală, pentru că omul ăla trebuie să înțeleagă ce-a pățit și ce vrei tu să-i faci. Când eu mă apuc și îi zic unui om de 80 de ani de hiponichiu și de eponichiu, zice că îi fac incantații.
46:23 dr. Alex Lupoi: Zice că cânt trap. Serios, zice, nu există. Trebuie să știi, și de asta lumea îmi scrie chestii, pentru că, na, li se pare că e mai cozy să vorbească cu mine. Bine, în același timp, sper că e clar că toți oamenii de la spital m-au luat fix cu de-astea.
Despre expunerea pe internet în calitate de medic 46:40
46:43 dr. Alex Lupoi: „Domnule, ori faci medicină, ori ne măscărim pe internet.” Da, asta vă zic despre absolut toți care se afișează. Ei sunt cei care ar trebui să get in line, adică... Gândește-te că eu am descoperit recent că mi-a dat un coleg, un domn, block pe Instagram, pentru că el nu poate cu medicii care sunt influenceri, care fac video-uri. El face practic același lucru. Acest om, fiind de-a dă haită, fi zis, professional career, da? Și operăm foarte frumos, și nimeni neavând beef cu el, și știi?
47:27 dr. Alex Lupoi: Și m-am prins, toată... mi-a trimis, bine, și făcusem, se opera sub prieten la el și am zis: „Bă, dă-o să văd și eu”, știi? Și mi-a dat share la o postare și îmi scria user not found. Știi, bă, cum user not found?
47:38 dr. Alex Lupoi: Că, gen, eu nu știu, omul ăsta apă real. Și am văzut că mi-a dat block și îmi zicea cineva: „Nu, că poate are pe cineva la social media.” Și zic: „Băi, vă gândiți că acest om de 50 de ani a trebuit să sune o fată de 20 de ani și să-i spună: caută-l pe ăla și dă-i block?”
47:55 dr. Alex Lupoi: Dacă i se ocupă cineva de social media... Adică eu prefer să cred că acest om s-a chinuit el singur să facă asta. Că mi s-ar părea insane.
47:55 dr. Cătălina Voinea: El face același lucru?
48:06 dr. Alex Lupoi: Da, el e medic primar.
48:06 dr. Cătălina Voinea: Și are Instagram și postează conținut? Sau doar îl folosește să-și vadă nepoținut?
48:12 dr. Alex Lupoi: Postează before and after-uri, nu, nu, nu, nu. Asta zic, deci face și el același lucru. El nu-mi ține cu 10 mai mare decât mine sau ceva, nu te gândi că are 90 de ani.
48:12 dr. Cătălina Voinea: Ok, ce nivel, wow.
48:12 dr. Alex Lupoi: Mi se pare insane, adică, rege, asta e realitatea, ce vrei să fac?
48:29 dr. Alex Lupoi: Ei uită că atunci când au făcut ei facultatea terminau 10 plasticieni în țară pe an. Și acum termină gen 60. Plus că pe vremea lor mai existau posturi, pe care le-au ocupat ei între timp. Și acum nu mai există posturi. Și eu ar trebui, cum ar veni, până în anul 6 nu fac nimic. Eu doar mă duc la spital, fac foi, scot fire. Și în anul 6 mă trezesc mort de foame. Fac 70 de gărzi. tal. Păi, de fapt, asta e toată problema. Că ei s-au obișnuit că ăia terminau și făceau 70 de gărzi. Și ei făceau cât o gardă, știi?
49:03 dr. Alex Lupoi: Că făceau rezidenții de-ăia, specialiștii proaspeți, 70 de gărzi, că n-aveau cu ce să plătească întreținerea. Doar că acum nu mai e chiar așa. Și nu mai vin ăia să facă gărzi. Și s-au trezit că, ce să vezi, nu le mai dă la socoteală. Știi? Dar asta zic, asta cu internetul e o chestie de foarte mare contenție în lumea medicală. Că sunt unii care zic: „Domnule, asta e o tâmpenie, eu nu pot să mă filmez. Eu fac medicină aici.”
49:32 dr. Alex Lupoi: Știi? Dar, în același timp, aceiași oameni se duc și ling tălpile lui Diaconu pe la congrese. Diaconu e unul care face facelifturi. Foarte șmecher. Omul își pune selfie-uri din lift de la sală. Omul e în pantaloni scurți la sală, pune mare selfie de-ăla, cu telefonul într-o parte așa, din lift, n-are doare la brișchean. Pentru Diaconu nu e o problemă să posteze.
49:53 dr. Alex Lupoi: Dar ei sunt toți domni profesori. Sunt toți nose, poate să. Și eu înțeleg că tu, ca să-ți justifici cumva trauma prin care ai trecut și cum te-au muncit alții și așa, trebuie să zici: „Așa se face, e o chemare, așa funcționează.” Că altfel trebuie să accepți că puteai și tu să te răzvrătești, dar ai mers pe burtă. Ai fost comod. Ai mers pe burtă. Și atunci nu-ți convine.
Impresii despre gărzile în număr mare per lună 50:22
50:22 dr. Alex Lupoi: Am auzit și asta: „Domnule, vin ăștia micii. Nu mai vor să... stea... Ei nu înțeleg că trebuie să stai. Noi am stat 17 gărzi pe lună.” Așa, și ce să-ți fac? Îmi pare rău pentru tine, RIP. Adică, gen, scuze, eu că nu vreau să locuiesc la spital. Ce pot să zic? Măi, dar e insane, gen. Și eu am făcut așa, șapte gărzi, șapte gărzi, șapte gărzi pe lună. Păi, îți dai seama că eram rupt în bobină. Adică, ce viață ai după ce ai stat 12 zile la spital într-o lună?
50:51 dr. Alex Lupoi: Că, într-o gardă... Hai, dacă ai o gardă de aia, dar ai două prezentări, merge să ai gărzi de-astea 8 pe lună. Da, nu știu la ce ai gărzi cu două prezentări. doar acum le-au pus pe ăia de la Babeș să facă la dermatogârșă acelea. Nu știu ce fac în gărzi. Ce urgență adăpienă. Ce vine? Nu știu, trebuie să-i întrebați pe ăia de la Balș. Nu știu. Da, ok, să zic acolo, na.
51:16 dr. Alex Lupoi: Bine, am să zic și pe le chinuie, cumva. Dar îți dai seama că eu, dacă am 40 de prezentări, am dormit jumătate de oră. Păi, după care mă duc a doua zi la muncă la loc. Deci garda aia îmi ia o lună să mă refac. Ori eu, până trece luna aia, mai am încă 6 gărzi. Bine, acum nu mai fac. Zic, când făceam, erau, știi? Și atunci erai practic într-un burnout constant, că dacă n-apuci să dormi niciodată, știi?
51:42 dr. Alex Lupoi: Ca să nu zic că e și frustrarea, știi, între... Uite, asta e o altă chestie care mi se pare că nu e foarte talked about. Unele specialități chiar, real, muncesc mai mult. Asta e. Și tu te uiți, în timp ce scoți o unghie încarnată pentru a 70-a oară pe ziua aia, și zici: „Bă, da, ăsta pare că e tot timpul în vacanță.” În timp ce eu stau și scot chestiile astea aici, și ajunge un beef și între noi, știi?
52:09 dr. Alex Lupoi: Că chestia asta cu „domnule, alege să nu te uiți. Da, măi, uite asta cu domnule. Ziceam eu unui coleg: „Bă, tu, zic, pare că suntem, gen, unii îți mai prăși și fac gări și alții îți mă șmeche. Ziceam, „Nu te uita. Dacă nu te uiți, nu te enervează.” Zic: „Sigur, dar, zic, vezi tu, eu deja știu de problemă. Adică eu pot să nu mai mă uit de acum încolo, dar deja știu că se întâmplă.”
52:33 dr. Alex Lupoi: Și asta, la fel cu trăitul în ignoranță, nu știu exact pe cine a ajutat. Adică aș vrea să văd și eu omul care a zis: ok, mi-ar putea să-mi fie mai bine; eu știu că o nedreptate se petrece, dar faptul că eu am ales să nu văd această nedreptate cumva a făcut lucrurile să fie mai bine. Și mi se pare că oamenii care zic asta, colegii, să nu vezi, sunt oamenii cărora le merge bine. Făcând pe ei, îi deranjează, știi, când te plângi.
52:56 dr. Alex Lupoi: Nu știu, poate sunt eu prea revoluționar, cine știe.
52:56 dr. Cătălina Voinea: Nu, poate așa ar trebui să fie mai mulți.
52:56 dr. Alex Lupoi: Băi, eu cred că ar trebui să fie... again, regulile nu le-am făcut nici eu, nici tu. Adică ori le respectăm așa cum au fost făcute de cine le-a făcut, ori considerăm că nu sunt bune și facem altele, nu?
53:16 dr. Cătălina Voinea: True.
53:16 dr. Alex Lupoi: Dacă le făceam noi și după aia noi ne plângeam, ziceam: „Bă, noi, pușcărie.” Dar atâta timp cât eu nu le-am făcut, eu am semnat contractul, m-am dus la muncă conform contractului, dar pare că e în contractul ăsta pe unii, dar pe alții n-au. Știi? Și între timp se primește același salariu. Nu mai zic de asta.
Cel mai important sfat pe care l-ar oferi unui absolvent de medicină interesat de chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă? 53:39
53:37 dr. Cătălina Voinea: Noi mai avem o ultimă întrebare pentru tine, și anume: care e cel mai important sfat pe care l-ai da unui absolvent de medicină care se gândește să urmeze chirurgia plastică?
53:50 dr. Alex Lupoi: Nu știu dacă sunt în măsură. Sincer, sincer, să caute să stea cu oamenii care chiar operează mult și să învețe de la ei și să caute cât mai multe oportunități de plecat și de văzut cum funcționează sistemele în țări mai civilizate. Acum, eu sunt biased și o să vă zic nu în de-astea, gen Franța, Germania, că nu sunt neapărat eu un fan al acestor țări, dar dacă vă plac vouă, fine, dar, gen, în toată lumea, că te primesc peste tot, nu e nicio problemă. Și să vezi, gen, cum ar trebui să arate real un sistem sanitar și poate în felul ăsta, la un moment dat, facem și noi unul care să funcționeze.
54:34 dr. Cătălina Voinea: Super. Bravo. Asta e cel mai bun sfat. Nice, nice.
54:34 dr. Alex Lupoi: Mersi. Măcar atât, dacă v-am deprimat înainte, să vă dezdeprimăm.
54:34 dr. Cătălina Voinea: După toată discuția asta, vreau să-ți mulțumesc încă o dată. Vreau să-ți dau block, după discuția asta vreau să-ți dau block. Că tot am vorbit, hai, un block scurt. Cinstit. Mulțumim că ai fost sincer și că ai venit și ne-ai încântat cu o convorbire reală.
54:34 dr. Alex Lupoi: Încântat e mult spus.
55:05 dr. Cătălina Voinea: Și de asta vrem să te felicităm și pentru cariera pe care ți-ai ales-o. Și să-ți urăm și mult succes în continuare. Și poate pe viitor ești dispus și la alte proiecte de genul împreună cu noi.
55:05 dr. Alex Lupoi: Yes, cu mare drag.
55:05 dr. Cătălina Voinea: Super. Mulțumim și îți urăm o seară plăcută.
55:05 dr. Alex Lupoi: La fel. Pa, pa. Pa, pa.
