00:00 dr. Cătălina Voinea: Bine te-am regăsit cu drag la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Încep cu un scurt mesaj. Într-o lume unde ritmul rapid definește totul în jurul nostru, fiecare minut este esențial pe drumul tău către specialitatea visată. Dacă te-ai confruntat vreodată cu sentimentul că timpul nu-ți ajunge pentru a asimila toate informațiile necesare, noi suntem aici să transformăm această provocare într-o oportunitate, făcând procesul de învățare nu doar captivant, ci și extrem de eficient. Astfel, introducem cu mândrie o funcție revoluționară pe platforma Grile-Rezidentiat.ro, și anume explicații detaliate pentru grile, generate de inteligența artificială.
00:48 dr. Cătălina Voinea: Această funcție nu este doar un răspuns la nevoia ta de a înțelege rapid și eficient materia complexă, ci este și o manifestare a angajamentului nostru de a sprijini comunitatea la fiecare pas. Îți oferim acces la o înțelegere profundă a materiei, permițându-ți să economisești timp prețios și să sporești eficiența procesului de învățare pentru rezi. Momentan, noua funcție este disponibilă exclusiv pentru domeniul Medicină, în cadrul volumului Sinopsis. Motivul este că această etapă inițială ne permite să ne asigurăm că totul funcționează perfect înainte de a extinde funcționalitatea la toate domeniile, inclusiv Farmacie și Dentară, și la toate cărțile din bibliografie.
01:35 dr. Cătălina Voinea: Înainte de a începe episodul de astăzi, îți mulțumim că ești aici. Înseamnă foarte mult. Dar să revenim. În episodul de astăzi discutăm despre ortopedie și traumatologie cu dr. Andrei Constantinescu, proaspăt medic specialist în București. Hai să vedem ce are de spus. Să-i dăm drumul!
Introducere dr. Andrei Constantinescu 01:55
01:56 dr. Cătălina Voinea: Salutare, Andrei! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Vreau să-ți mulțumesc că ai acceptat invitația. Și poate cei care urmează să vizioneze acest episod nu știu, dar ne-a luat ceva să dăm de tine și să primim informații de la tine referitor la ortopedie, și de aceea sper că informațiile pe care o să le audă în acest episod o să-i ajute să facă o alegere mult mai informată. Pentru că anul trecut, apropiindu-se examenul de rezidențiat și repartiția, era un utilizator pe YouTube care la fiecare episod pe care îl postam era: „Ortopedie, traumatologie, vă rog! Ortopedie, traumatologie, vă rog!”. Și eram: „Da, hai că acum noi găsim, căutăm, dar mai așteaptă puțin”, și na.
02:44 dr. Cătălina Voinea: Întâmplarea a fost că nu am reușit să dăm de tine la momentul oportun, dar să sperăm că pentru generația asta informațiile o să vină la fix.
02:44 dr. Andrei Constantinescu: Da, bine v-am găsit și mulțumesc pentru invitație, și să sperăm că putem să facem niște lumină pentru cei care urmează să își înceapă rezidențiatul și sunt interesați de ortopedie și traumatologie.
Începuturile facultății 03:07
03:07 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi să o luăm așa, de la început, să ne întoarcem în timp, când ai început tu facultatea, îți mai aduci aminte ce fel de medic îți doreai să devii? Te gândeai la ceva anume sau ai mers pe „ce-o fi, o fi”?
03:25 dr. Andrei Constantinescu: Da, good question, ca să zic așa. Când am început, deci, ca să zic așa, am intrat la facultate cu gândul să mă fac chirurg. Nu știam exact ce chirurg voiam să fiu pe vremea aia, doar că mi se părea foarte cool cum sună neurochirurgia și chirurgia plastică, bineînțeles. Întâmplarea face că am început partea de anatomie, în primul an, cum se începe peste tot, și, dintr-un motiv sau altul, m-a prins cumva anatomia aparatului locomotor, deci tot ce înseamnă membre. Acum, nu știu dacă m-a prins pentru că e absolut fascinantă sau pentru că era prima dată, când primul contact cu partea asta medicală.
04:14 dr. Andrei Constantinescu: Și, începând cu partea asta de anatomie, am gândit: bun, da, ok, neurochirurgia nu prea merge cu ce-mi place mie la anatomie, așa că puteam să rămân cu chirurgia plastică și ortopedia. Chirurgia plastică în ideea de chirurgia mâinii. Și cam așa a început totul pe partea asta, dar, în bref, este că am intrat cu gândul de a fi chirurg.
Începuturile relației cu chirurgia 04:44
04:44 dr. Cătălina Voinea: Ok. Și să înțeleg că în momentul în care ai făcut, în anul 4 sau 5, nu știu când se face ortopedia, când ai făcut stagiul, atunci ai simțit click-ul sau cum ai realizat că asta vrei?
04:54 dr. Andrei Constantinescu: Nu, nu, nici atunci. Într-adevăr, foarte mult stagiu. A fost, am avut noroc de un stagiu chiar cool pe partea asta de ortopedie. Pe parcursul anilor, în practică, începusem să merg pe o secție de chirurgie plastică. S-a întâmplat să ajung acolo fiind implicat într-o societate din facultate pe partea asta chirurgicală. Am luat contact cu mai mulți chirurgi, inclusiv pe chirurgie plastică, și am început: ok, bun, hai că trebuie să-mi fac o practică, hai să încep de acolo.
05:33 dr. Andrei Constantinescu: Și m-a prins, m-a prins foarte tare, în principal pentru că cred că am avut și noroc și am avut parte și de oameni foarte cool. Am început să merg acolo în practică și am fost lăsat și învățat și am cusut tot ce se putea coase pe vremea aia, și așa mai departe. Și începusem să fiu foarte implicat în partea asta de chirurgie plastică. Mi-a plăcut stagiul de ortopedie din anul 4, dar nu atunci a fost declicul. Declicul a fost mai târziu. E destul de cool, mi se pare. Mi-a plăcut cum s-a întâmplat.
05:33 dr. Cătălina Voinea: Păi, abia aștept să ne povestești. Adică chiar vreau să știu ce a cântărit cel mai mult în alegerea ta.
Alegerea specialității ortopedie și traumatologie 06:20
06:25 dr. Andrei Constantinescu: Deci am ajuns la examenul de rezidențiat. În momentul în care am ajuns la examenul de rezidențiat, aveam două opțiuni: prima, plastica, a doua, ortopedia. Fiind specialități chirurgicale, nu pot să zic că mi-am dat cel mai mare interes să învăț pentru examenul de rezidențiat. Adică îmi aduc aminte și acum: am terminat anul 6, am avut ultimul stagiu, de etică, cred. Și după aia am plecat jumătate de serie în Vamă. După aia a urmat o săptămână în care n-am făcut nimic. Am mai fost încă o dată în Vamă.
06:59 dr. Andrei Constantinescu: Și când m-am întors a doua oară din Vamă, deci undeva am terminat în iunie, și undeva pe la jumătatea lui iunie am ajuns și eu la concluzia uimitoare că ești în anul 6, examenul de rezidențiat, și tu n-ai nici licența făcută. Și am zis: ok, da. În fine, mi-am făcut licența în două săptămâni, am scris la ea zi și noapte. Și după aia am apucat să învăț pentru examenul de rezidențiat undeva în iulie, la început. Nu mai știu exact când se termină anul 6, dacă e în iunie, iulie, în fine.
07:34 dr. Andrei Constantinescu: Și, mă rog, m-am dus la rezidențiat, am luat un punctaj, zic eu, relativ ok cu efortul pe care l-am depus, doar că, surpriză, față de anii trecuți, în care erau mai multe locuri pe plastică și se luau pe o plajă mai mare de note, anul ăsta în București, anul în care am dat eu, în București au fost două sau trei locuri, sau oricum foarte puține locuri. care sunt foarte rădine. Am zis: ok, next best thing, ortopedia. Am luat ortopedia, m-am simțit într-adevăr un pic pierdut, așa, pentru că nu avusesem contactul neapărat de spital cu ortopedia. Făcusem stagiu, eram ok cu anatomia implicată în această specialitate, dar nu știam mai. Eram ok: fracturi, în fine.
Primul contact real cu ortopedia 08:28
08:27 dr. Andrei Constantinescu: Și de aici a intervenit puțin noroc. M-a sunat un prieten din facultate, de aceeași vârstă cu mine, și mi-a zis: „Băi, am văzut că ți-ai luat ortopedia. Uite, eu vreau să merg la spitalul ăsta, am tot fost aici, sunt foarte ok oamenii, hai și tu aici. Adică te pot ajuta, să te îndrum către o echipă.” Zic: „Bine, oricum n-am altă variantă.” Și am început, nu știu, pe 4 ianuarie, o chestie de asta. Mi-am cunoscut atunci șeful, care între timp mi-a devenit și mentor.
08:59 dr. Andrei Constantinescu: Și a fost absolut uimitor să văd ce se poate face. Nu vorbesc aici de partea de traumă, de fractură, dar când am început, am început pe 4-ul. Mă rog, într-o miercuri, de fapt, și țin minte și acum, că joi și vineri aveam operații și am luat așa un contact de ăsta. Am văzut în 3 zile 7-8 operații, cu toate de cronici, proteze, artroscopii, și eram: wow. Și efectiv atunci s-a produs un declic. Atunci am zis: băi, este absolut uimitor.
09:32 dr. Andrei Constantinescu: Vom rămâne chestiați. Bineînțeles, aveam și planul în minte: bă, nu-mi place, asta e, mai dau o dată reziul și mă întorc la chirurgie plastică. Dar asta, legat de ce se mai zice, ce se mai vehiculează, că nu întotdeauna tu ți-ai ales specialitatea, te mai alege și ea pe tine.
09:32 dr. Cătălina Voinea: Ah, ce tare!
Declicul în specialitate 09:52
09:49 dr. Andrei Constantinescu: Da. Și a fost efectiv din momentul ăla în care am văzut operația. Prima procedură artroscopică a fost o ligamentoplastie, care este cumva o procedură uzuală în practica noastră de zi cu zi, mai ales în echipa din care fac parte. De prima dată când am văzut-o, mi s-a părut absolut uimitor. Am zis: băi, da, eu vreau să fac chestia asta. Adică nu... fără doar și...
09:49 dr. Cătălina Voinea: Bun, păi și...
Ce nu spune nimeni și este util să știi despre ortopedie? 10:18
10:18 dr. Cătălina Voinea: Ai avea ceva sfaturi să le dai oamenilor care vor specialitatea asta? Ce nu spune nimeni despre ea și consideri tu că ar fi util să știe? Să dai mai departe?
10:31 dr. Andrei Constantinescu: Se vehiculează că noi, la ortopedie, suntem mai „on the dump site, ca să zic așa. Într-adevăr, foarte funny, adică și pe mine mă amuză, dar este grea, este foarte mult de învățat. Sper să nu greșesc, dar este specialitatea cu cele mai multe tehnici chirurgicale. Orice poți să-ți imaginezi legat de aparatul locomotor are cele mai multe tehnici, cele mai multe aborduri chirurgicale. Adică poți să ajungi pe un os sau într-o articulație din mai multe părți și, în funcție de patologie, îți alegi un abord.
11:13 dr. Andrei Constantinescu: E foarte tehnic, atât chirurgical, cât și... trebuie să... Nu trebuie neapărat, de fapt, să ai vreo înclinație tehnică, că se pot educa toate chestiile astea, dar nu te aștepți. Dacă nu ai luat contact cu ortopedia, să zicem, în practica de student, în care să te cam prinzi cu ce se mănâncă, cât de cât, în momentul în care începi este absolut șocant. Că eu un saclopându-dează niște oase, aici, până niște șuruburi și niște plăci și niște tici. Da, nu e așa.
Sfaturi pe care și le-ar oferi, privind în urmă 11:49
11:49 dr. Cătălina Voinea: Ar fi ceva sfaturi pe care ți le-ai oferi acum, dacă te-ai putea întoarce în timp?
12:06 dr. Andrei Constantinescu: Da, greu de zis. Dacă aș începe acum rezidența pe ortopedie din nou și să fiu exact în același setting în care am fost până acum, probabil că la un moment dat aș schimba spitalul și țara. Da, în ideea în care eu n-am avut real niciun motiv să-mi schimb spitalul sau să plec din echipa din care am făcut parte, din mai multe motive. Era absolut minunat, cu oameni prietenoși, cu glumițe, cu mult învățat, mult operat.
12:50 dr. Andrei Constantinescu: Eram și lăsat să fac, și asta nu doar în echipa din care făceam parte, că am avut noroc să fiu pe o secție în care puteam să intrăm toți cu toți, să vedem cât mai mult. Și e ideal să faci așa.
Un moment de cumpănă în rezidențiat 13:03
13:03 dr. Andrei Constantinescu: Doar că undeva prin anul 3, cam așa, am simțit la un moment dat că am atins un mic plafon, timp de vreo șase luni, hai să zic un an, și ăla ar fi fost un moment bun să zic: ok, hai să mai vedem cum e și prin alte părți, eventual un stagiu în afară, un stagiu, nu știu, într-un alt spital, să vedem cum se mai mișcă și alții. în fond, chestia asta per total participă la experiența pe care o acumulezi tu în rezidențiat. Dar, again, în momentul în care ai simțul ăsta al apartenenței față de un loc și o echipă, e foarte greu să-ți dai seama pe moment că ai atins un plafon.
13:45 dr. Andrei Constantinescu: Mi-am dat seama de chestia asta un pic cam târziu și n-am mai putut, că e relativ ușor să pleci, dar nu e chiar așa, că pocnești din degete și gata, a doua zi. Dar este greu. Asta trebuie să fii tu, ca persoană, foarte aware și să poți să te privești obiectiv, să zici: ok, bine, am înțeles, hai că am văzut cam 80-90% din ce se face pe secția respectivă ca patologie.
14:12 dr. Andrei Constantinescu: Rar mai apare câte un caz nou pe care să nu-l fi văzut sau ceva particular. Hai să facem o pauză de aici, mergem șase luni, un an undeva, facem un stagiu, vedem cum se mișcă și ei, poate mai învățăm ceva, mai aducem ceva nou și după aia revin. Adică așa mi s-ar fi părut mie ideal acum, în retrospectivă. Dar în afară de chestia asta, am reușit să fac în acest rezidențiat tot ce mi-am propus, tot ce am vrut; am fost lăsat la un moment dat să le fac.
Cum l-a transformat specialitatea? 14:47
14:48 dr. Cătălina Voinea: Și, dacă tot ai punctat asta, cum ți se pare că te-ai transformat după această specialitate? Cum te-a transformat specialitatea, de fapt?
14:58 dr. Andrei Constantinescu: Nu știu dacă e neapărat vorba de cum te transformă o specialitate ca om. În fine, noi la ortopedie, din fericire, nu prea ne mor pacienții, adică rar se întâmplă chestia asta. Probabil că, dacă ești într-o specialitate în care te lovești mai des cu chestia asta, cred că te schimbă mai mult.
15:24 dr. Andrei Constantinescu: Schimbarea cred că a fost și la mine ca la orice adult care începe să muncească, să intre în câmpul muncii. Ai alte responsabilități. Se schimbă lucrurile. Nu mai e ca la facultate, nu știu, te trezești într-o zi și zici: băi, azi n-am chef să merg la stagiu. Nu prea mai merge, că depind totuși niște oameni de tine. Ești într-o echipă în care ți se dau niște task-uri și se așteaptă de la tine să le rezolvi. Tu dacă lipsești, nu e ok. Nu e ok din toate punctele de vedere.
15:59 dr. Andrei Constantinescu: Dar este în același timp foarte fun. Adică nu sunt genul care să-mi aduc aminte de liceu, că ce mișto era în liceu sau în facultate. Nu, cumva fiecare etapă așa am așteptat-o și mi-a plăcut foarte mult. Se schimbă, nu mai poți să faci ce vrei tu, când vrei tu. Dar în continuare găsești tot timpul o formă de echilibru, poți să le îmbini pe toate.
O zi din viața de rezident 16:27
16:30 dr. Cătălina Voinea: Ne poți povesti un pic despre parcursul tău din rezidențiat, din punct de vedere al modulelor, sau cum arăta o zi din viața ta, cam ce făceai, ce atribuții aveai de făcut?
16:45 dr. Andrei Constantinescu: Ok. Cinci ani de rezidențiat, în principal. Nu știu câți ani sunt exact de ortopedie, nu mai pot să-mi aduc aminte, dar se face undeva la vreun an de ortopedie pediatrică, șase luni de chirurgie generală, vreo două sau trei luni de plastică, două-trei luni de vasculară. Ca și asta cum arăta o zi din viața mea, nu erau neapărat toate zilele la fel.
17:14 dr. Andrei Constantinescu: Adică sunt zile în care, evident, ai foarte mult de lucru și ai multe operații și atunci, bineînțeles, făcând parte dintr-o echipă, nu poți să zici: gata, eu la două m-am dus. Nu, stai până terminați. Adică am avut, nu foarte multe, dar am avut și zile în care, nefiind de gardă, plecam la 9-10 seara, nu și pe seara, în chestiile astea, și aveam și zile în care, la ora 10 dimineața... Raportul se termina la 8-jimate și la ora 10 eram ok: am externat toți pacienții, now what? Ce faci?
17:47 dr. Andrei Constantinescu: Și eu, personal, când aveam câte o zi de asta, intram cu alți oameni în sala de operații, ca să văd cum se mișcă și ei, că, Nici la început, cam ai de învățat de la toată lumea. Adică vezi cum face XYZ gesturile chirurgicale și îți faci și tu o idee. Zici: băi, uite, îmi place cum face X așa, Y așa, o să le iau, o să le combin, și înveți foarte mult. Sau nu-ți place. Și îmi zici: bă, nu, asta n-o s-o fac, asta nu-mi place, nu mi se pare că e ok. Și asta, de fapt, asta recomand în general, mai ales pe partea asta de chirurgie,
Sfat pentru orice rezident pe specialitate chirurgicală (1) 18:22
18:20 dr. Andrei Constantinescu: pentru că, dacă ai o zi liberă și ai posibilitatea să intri în sală și cu alți oameni, chiar dacă e o patologie pe care tu ai mai văzut-o în echipa ta, intră, că nu știi ce chestie poți să culegi de acolo. așa, ceva... Ai o întrebare, ai o chestie pe care n-o înțelegi legată de operația X și la un moment dat se produce declicul ăla. Îți zici: ah, ok, deci asta e așa.
18:50 dr. Andrei Constantinescu: Și mai e o chestie: în chirurgie, oricât ai citi, oricâte filmulețe ai vedea, nu știu, până nu le vezi live, nu prea se leagă lucrurile așa cum ți-ai imagina. Adică de multe ori ți se întâmplă să citești o tehnică chirurgicală, mai complexă, mai puțin complexă, în fine, să zici: bă, da, uite, eu nu prea înțeleg aici cum se întâmplă și așa, și mi se pare foarte complicat. Și păi o vezi la cineva care, ideal, a mai făcut-o de foarte multe ori și zici: oh, wow, it's so much easier, nu n-ai tot, știi? Se așează altfel lucrurile.
Despre gărzi pe ortopedie 19:25
19:25 dr. Andrei Constantinescu: Pe partea de gărzi, din nou, am avut parte, am fost într-o secție absolut minunată: gărzile ni le alegeam noi, când voiam. noi. Băi, uite, tot mai erau niște discuții, evident, că la un moment dat unul sfârșea să facă șapte gărzi și altul făcea patru și era: „Dar tu de ce faci patru?”.
19:46 dr. Andrei Constantinescu: Mai erau discuții de astea, bineînțeles, dar, all in all, ne spusese șeful secției: „Băi, vă faceți gărzile cum vreți, să fie acoperit. E treaba voastră, vă descurcați. Dacă nu faceți așa, vi le pun eu.” și atunci ai vremea.
20:01 dr. Andrei Constantinescu: Și, din nou, din dorința asta de a învăța, chiar am dezvoltat o obsesie pentru ortopedie. Adică de la început, când am văzut ce și cum, chiar am dezvoltat o obsesie. Mă puneam în destul de multe gărzi. Mai ales în anul întâi am avut un noroc oarecare, să zicem.
Parteneri de operație în gărzi 20:22
20:27 dr. Andrei Constantinescu: A venit un medic extern. Deci, pentru cine nu știe, externul este cel care vine și doar face gărzi în spital, dar nu are post per se în spital. Și mai ajută, efectiv, secția cu acoperitul gărzilor. Specialist tânăr, dar nu chiar la început, dar nici spre primariat. Și care avea, de la colegii mai mari ziceau: „A, super, vine el, să vezi ce tare o să fie gărzile!”. Și așa: ok, ok, să ne punem gărzile cu el.
20:58 dr. Andrei Constantinescu: En bref, sfârșisem să fac 6-7-8 gărzi pe lună din anul întâi și, când nu eram de gardă și era el de gardă, mai veneam de acasă și mai intram cu el în operații. Mai ales pe partea de traumă a fost absolut minunat, pentru că eram în anul șase de rezidențiat și făceam cot la cot cu el. Adică stătea după mine, îmi arăta, îmi zicea. Bun, într-adevăr, înainte de fiecare operație,
21:30 dr. Andrei Constantinescu: ori mă duceam eu la el și vedeam cum mă inseram să-i zic cum se face operația, adică să-i dovedesc că m-am pregătit pentru operația asta și că aș merita să fiu lăsat să fac. Și dezvoltasem la un moment dat o chestie de asta cu el: el tot timpul mă întreba cum se face operația, pas cu pas, eu ziceam și mă lăsa să fac, și dacă îmi prindeam urechile, zicea: „Ok, bine, uite, aici se face așa.” Și asta a fost o parte foarte mișto legat de gărzi.
21:57 dr. Andrei Constantinescu: Deci poți să aduni foarte multe informații într-un timp foarte scurt și să te dezvolți foarte mult, la fel, într-un timp foarte scurt, dar e... Depinde și de persoană, că nu toată lumea își găsește neapărat o vocație, și este ok poate să nu fie o vocație, să nu fii obsedat de specialitatea în care ești. Dar dacă găsești chestia asta, cred că ce pot să le zic cum spune studenților și viitorilor rezidenți este că you get what you give, știi?
22:35 dr. Andrei Constantinescu: Cu cât depui mai mult efort și ești acolo mai mult timp, lucrurile se așează, evoluezi mult mai repede. E o chestie cu două tăișuri, că te apropii și de burnout mai repede. Dar este clar un lucru pe care îl recomand, mai ales în specialitățile chirurgicale: găsește-ți niște oameni la început cu care poți să intri, să-ți explice, să mai faci câte un gest chirurgical, pentru că nu ești, nu știu, nu începe prezidențiatul, ortopedie, sau cred că pe orice altă chirurgie, și vine cineva și îți dă bisturiul în mână și zice: „Uite, azi este timpul să-l faci.” Nu, trebuie să-l furi cumva.
23:17 dr. Andrei Constantinescu: Adică la un moment dat l-am luat, am luat bisturiul de pe masă și am zis că vreau să fac eu asta. Și a zis: „Ok.” Și cumva de acolo am prins și niște curaj să fac chestia asta. Da.
Despre experiența chirurgicală din facultate vs. spital 23:33
23:33 dr. Cătălina Voinea: Crezi că, dacă n-ai fi avut contact cu partea chirurgicală din facultate, cu societatea de chirurgie, și apoi să mergi pe secția de chirurgie plastică, te-ai fi descurcat la fel de bine? Sau cât de mult contează?
23:49 dr. Andrei Constantinescu: Real vorbind, în studenție, cel puțin pe vremea mea, în societatea de chirurgie, cu ce plecai de acolo clar și știai să faci și știai să coi să faci noduri. Iar în practica făcută de mine pe partea asta învățasem cam cum să învățasem un basic, așa, de niște principii chirurgicale: cum coși, când coși, cum speli o plagă. Adică n-a fost ceva wow. Adică poți să faci foarte multă practică pe chirurgie, pe orice specialitate chirurgicală.
24:23 dr. Andrei Constantinescu: O să înveți niște chestii legate de acea specialitate pe care îți faci practica și pe care poți să le mai transpui. Doar că nu este musai necesar. Adică chirurgia se învață, sunt niște skill-uri, este un muscle memory pe care ți-l dezvolți efectiv fiind în sală. Nu trebuie și asta e o chestie,
Sfat pentru orice rezident pe specialitate chirurgicală (2) 24:45
24:45 dr. Andrei Constantinescu: tot ca un sfat, așa, pentru viitorii rezidenți pe chirurgie: când intri în sală și ții de un depărtător, și o să faci asta în perioadă lungă de timp, și chiar și când nu ajungi să operezi, și chiar și ca specialist o să mai ajungi să ții de depărtătoare... Adică cine își imaginează că, gata, ați terminat rezidențiatul, nu mai ține de depărtătoare, e greșit. Trebuie să mai intri să-i mai ajuți și pe alții.
25:10 dr. Andrei Constantinescu: Când ții de depărtător, te uiți în plagă. Te uiți la gesturile pe care le face chirurgul. Nu te uiți pe pereți, nu te gândești la ce mănânci azi, cum te îmbraci sâmbătă la club. Nu. Ești în plagă. Chiar dacă tu doar ții de o chestie, te uiți acolo și urmărești: ce taie? Pe unde taie? În mintea ta repeți pașii operației respective. Când te plictisești de asta, te uiți efectiv la gesturile lui, cum mișcă mâinile.
25:36 dr. Andrei Constantinescu: E uimitor, dacă ești atent la chestiile astea, cât de mult poți să înveți. Și după aia, dacă faci tu pentru prima dată chestia aia și ai fost atent la toate lucrurile astea, lucrurile merg foarte smooth. E un flow. Bun, de acolo trebuie să mai construiești. Dar dacă tot trebuie să stai în sală și să ții de un depărtător, mai mult sau mai puțin, ar fi bine să fii cu ochii în plagă. Sângerează, pui un tampon.
26:06 dr. Andrei Constantinescu: În idee, îți deprinzi niște gesturi de astea chirurgicale. Nu știu, nu te apuci, când sângerează un pacient, și îi ștergi ca și cum ai șterge ecranul. Sau îți bagi mâna în fața chirurgului când operează, când nu mai vede. Deci, legat de sfaturi, așa, pentru viitorii rezidenți pe chirurgie.
Cele mai dese patologii în gărzi și pe secție 26:27
26:27 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi să ne zici ce întâlneai cel mai des în gărzi versus pe secție, în timpul programului, ce patologii întâlneai?
26:42 dr. Andrei Constantinescu: Aproape de toate. Fiind spital de urgență, aveam traumă: fracturi la orice nivel, orice os. În partea de gărzi mai aveam, bineînțeles, luxațiile, pe care nu le internam decât foarte rar, dacă era vorba de ceva mai special, în urgență. Dar le reduci. Adică este la fel o chestie de rezident pe care poți s-o faci. Nu e doar partea chirurgicală, este și partea de tratament conservator: cum faci o reducere, că e luxație, că e fractură, cum o imobilizezi, cât o imobilizezi, ce tratament îi dai, că nu mai chemi la control și așa mai departe.
27:21 dr. Andrei Constantinescu: Dar în principal am trecut prin marea majoritate a patologiei: am toată partea de traumă, artroze, în special la nivelul șoldului și genunchiului, că sunt cele mai frecvente, care se tratează, bineînțeles, cu proteze, deci artroplastii. Și partea de instabilități și ligamentare, mă rog, le zicem noi, la nivelul genunchiului: tot felul de leziuni de părți moi, de ligamente încrucișate, colaterale, leziuni meniscale; și la nivelul umărului, pe partea de leziuni de coafă, instabilitate după luxații și așa mai departe. Deci astea erau cele mai frecvente patologii.
28:05 dr. Andrei Constantinescu: Cumva, la sfârșitul rezidențiatului, în spitalul în care am fost eu, dacă ești orientat și vrei să înveți cât mai multe, cu chestiile astea poți să pleci de acolo. Și, când vorbesc de instabilități ligamentare, mă refer la artroscopie de umăr și de genunchi. Și acum, mai puțin, facem chirurgia piciorului, care este foarte complexă, este o supraspecializare în sine.
28:36 dr. Andrei Constantinescu: Și câteva artroscopii de șold. Sunt foarte, foarte rare și cu o curbă mare de învățare la chestia asta. Dar, en bref, ca și frecvență, în spitalul în care am făcut eu rezidențiatul, într-un an, un an și jumate, că am văzut toată trauma, toate tipurile de fracturi, te obișnuiești cu protezele de șold și de genunchi, adică destul de bine, că se fac în fiecare zi câte 3-4 pe zi, deci poți să aduni un număr foarte mare, și partea de artroscopie de genunchi și teombră. Deci e o deschidere destul de mare.
Operații - despre ligamente 29:12
29:13 dr. Cătălina Voinea: Era o vorbă cum că nu merge la medic, de exemplu, în caz de ruptură de ligament, să zicem. Nu merge la medic, că sigur o să zică că altă explicație nu are sau alt tratament nu are decât operația. E adevărat?
29:13 dr. Andrei Constantinescu: Da. Relativ. Ok. Ligamentele încrucișate nu se vindecă de la sine. Deci asta este problema lor. Ele, dacă le vrei înapoi, se operează. Se face operația artroscopică, minim invazivă, nu e...
29:45 dr. Andrei Constantinescu: Când am început rezidențiatul, mi se părea wow și nu înțelegeam nimic; acum sunt: da, e o operație, o facem, am tot făcut-o. nu... Minim invazivă, adică... nici... V-aș zic, da, da, da, da, full artroscopic, adică se face cu o cameră. Într-adevăr, nu se vindecă. Doar că aici este discuția cum este pacientul. Există pacienți care sunt copers și non-copers. Ăia care sunt non-copers, bineînțeles că îi operezi.
30:13 dr. Andrei Constantinescu: Un coper, nu știu, dacă faci un sport de performanță sau schiezi sau îți place să alergi sau să joci fotbal, sporturi cu schimbare de direcție rapidă, acolo, ideal, ca să nu faci entorse recurente și să-ți lezezi din ce în ce mai mult genunchiul, din ce în ce mai multe structuri, este recomandat să faci o astfel de intervenție.
30:34 dr. Andrei Constantinescu: Dar dacă maximul de efort pe care îl faci tu este să te urci în mașină, să stai la birou, atunci ai putea să te lipsești de această operație, intri la capitolul de copers. Așa, în mare. Bun, discuțiile sunt mai multe, dar în principal foarte rar, foarte rar nu faci această operație, pentru că inclusiv cel care se urcă în mașină și stă la birou, de-a lungul vieții lui, având biomecanica genunchiului alterată, nu mai funcționează normal, apare ceea ce numim noi microleziuni, care se adună.
31:15 dr. Andrei Constantinescu: Lucrurile nu se repară de la sine, nu aștepți să treacă și trece, nu, mai ales în genul ăsta de patologie. Și microleziunile alea lucrează și lucrează în timp și dezvolți o gonartroză, o artroză a genunchiului, care este problematică dacă o dezvolți pe la 40 de ani. Tu ți-ai rupt un ligament la 25, l-ai tratat cu indiferență și la 40 te doare genunchiul, se umflă, și te mai duci la un ortoped, tu știi că ai ligamentul rupt, și zice că ai artroză și că îți trebuie o proteză de genunchi. E problematic. Protezele de genunchi sunt indicate după o anumită vârstă.
31:55 dr. Andrei Constantinescu: În principal, sunt indicate după o anumită vârstă, că au o viață a lor de 20 de ani, și dacă ai la 40 de ani o proteză, nu-ți mai trebuie la 60 de ani și probabil că și la 80 de ani și scade outcome-ul. Dacă la prima proteză o să fie ok, după a doua proteză lucrurile nu mai sunt chiar la fel. Deci de asta, trebuie în genul ăsta de patologii cronice, trebuie gândit așa, pe o perioadă lungă de timp. Adică nu îți facem acum operație să fie acum bine. Nu, îți facem acum operație ca să fie bine cât mai mult. Se planifică. E și foarte multă planificare în ortopedie.
Operații - despre coloana vertebrală 32:31
32:32 dr. Cătălina Voinea: Ok. Ortopedia se ocupă și cu herniile de disc?
32:38 dr. Andrei Constantinescu: Bună întrebare. Nu știu. Cred... Deci noi, la ortopedie, avem și partea de coloană. Nu știu cu exactitate, dar cred că partea noastră de coloană se termină în momentul în care este implicată și măduva spinării, ca să zic așa.
33:02 dr. Andrei Constantinescu: Nu știu exact. Știu că puteam să facem niște fracturi, dar dacă este secționată măduva, atunci trebuie să o facă neurochirurgul. În fine, sunt, cred, că câțiva ortopezi care își fac coloană pe partea de ortopedie de adulți, dar în principal este partea neurochirurgului. Adică n-am făcut niciodată.
Supraspecializări 33:30
33:31 dr. Cătălina Voinea: Este practic o supraspecializare. Și asta, pe lângă ortopedia piciorului, poate să fie și o supraspecializare ca atare?
33:41 dr. Andrei Constantinescu: Nu, este o supraspecializare.
33:41 dr. Cătălina Voinea: Ah, super, ok.
33:41 dr. Andrei Constantinescu: Deci, în principal, și asta cred că e valabil pentru toate specialitățile, nu? doar pentru ortopedie: medicina a evoluat atât de mult încât tu nu mai poți să faci câte o ramură de asta mare. Nu poți să faci ortopedie și să te aștepți să tratezi la nivel de vârf internațional toate patologiile. Nu poți să faci și proteze, și traumă, și artroscopie, și medicină sportivă, și așa, la cel mai înalt nivel.
34:14 dr. Andrei Constantinescu: Ideal este, și de fapt așa se întâmplă în rezidențiat, tu să-ți faci o cultură generală în ortopedie, să zicem. Tot în partea de rezidențiat, eu aș recomanda să începi să te gândești la o supraspecializare, ceva ce ți-ar plăcea ție, ce ți se pare ție interesant, ce te atrage pe tine.
34:32 dr. Andrei Constantinescu: Pentru că, dacă tu încerci să le faci pe toate și depui un efort inimaginabil, o să crești puțin pe toate planurile. Dacă îți alegi o supraspecializare, cu același efort o să poți să ajungi să tratezi aproape toată patologia din supraspecializarea respectivă. Și cred că este valabil pentru orice specialitate, nu doar cele chirurgicale sau ortopedie.
34:32 dr. Cătălina Voinea: Citisem o chestie, cum că, dacă ai un copil și nu e foarte bun la matematică, dar e bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar da meditații la matematică în loc să se axeze pe tenis.
35:13 dr. Andrei Constantinescu: Da.
35:13 dr. Cătălina Voinea: Deci, practic, dacă chiar vrei să faci ceva și ești pasionat și îți place, decât să le știi pe câte un pic din fiecare, dar să nu excelezi în niciuna, mai bine îți alegi ceva unde știi că poți să faci o treabă excelentă, nu?
35:13 dr. Andrei Constantinescu: Da, da. Așa văd și eu lucrurile, cu mențiunea că l-aș duce pe acel copil la tenis, dar i-aș da și niște meditații de matematică, cât sunt de cultură generală.
35:41 dr. Andrei Constantinescu: Adică nu știu, te apuci, începi rezidențiatul și zici: „Domnule, uite, eu vreau să fac genunchi”, să zicem, și cinci ani de zile vezi doar genunchi. Pentru că după aia o să ai un mare handicap, o să ai probleme de pus diagnostic. În general, în rezidențiat cam înveți cine ce vrea să facă și atunci e foarte ușor: vine la mine cineva cu o problemă la nivelul umărului, eu știu atâta chirurgia umărului cât să pot să pun un diagnostic, poate în mare, da?
36:15 dr. Andrei Constantinescu: Și să-l trimit la cel care face umăr, pentru că așa se face, de fapt, în afară, de cele mai multe ori Sau, a nu se înțelege greșit, și în afară există ortopedie generală, dar este mult mai mult pus accentul pe chestia asta, pe partea asta de supraspecializare, da?
Supraspecializare - Chirurgia piciorului 36:44
36:35 dr. Andrei Constantinescu: Vii la mine cu o problemă de cot, te trimit la cel care știu că face cot, și tot așa, că e cel mai bun rezultat pentru pacient. E foarte simplu.
36:35 dr. Cătălina Voinea: Și în cazul tău, ce îți place, pe ce te axezi?
36:49 dr. Andrei Constantinescu: Chirurgia piciorului, de la... în jos, deci este o supraspecializare în sine. Partea asta de foot and ankle este complexă, este foarte complexă, pentru că trebuie văzut piciorul ca întreg, nu poți să tratezi doar o mică problemă. Deci tu găsești, să zicem, o artroză între două oase, trebuie să te întrebi de ce a apărut: s-a lovit, a avut vreo fractură, se strâmbă piciorul, și ca adult poți să dezvolți tot felul de diformități la nivelul picioarelor. Da, e complicat.
37:28 dr. Andrei Constantinescu: E foarte multă biomecanică la nivelul piciorului și fiecare articulație funcționează în felul ei, este un cuplu al mișcărilor, deci nu ai un singur rând Practic, la fiecare pas îți folosești piciorul întru totul; nu există să zici: da, articulația asta nu prea ne interesează, că nu prea funcționează. E foarte complex. Da, e un challenge foarte mișto și cu foarte multe posibilități de tratament, atât chirurgical, cât și conservator.
Materii conexe ortopediei, în facultate 38:02
38:01 dr. Cătălina Voinea: Ai observat cumva, din facultate, ce alte materii te-au ajutat după aia în parcursul din rezidențiat, pe lângă anatomie, bineînțeles
38:01 dr. Andrei Constantinescu: aici aveam o glumă cu colegii, și în principal cu colegii mai mari, că ar trebui făcută o școală de ortopedie separată. Ideea este în felul următor: da, anatomia te ajută, și, de fapt, așa este, niște biologie celulară și histo, cât să ai o idee ce face celula aia în corp și diferitele celule implicate în sistemul tău, în sistemul ăsta
38:40 dr. Andrei Constantinescu: locomotor. Stagiul de ortopedie, bineînțeles, că te mai introduce la niște noțiuni, dar cam atât, în mare parte. Adică cardio n-o să te ajute.
38:40 dr. Cătălina Voinea: Înțeleg, biofizica, chestii de genul ce țin de mecanică?
38:40 dr. Andrei Constantinescu: Sau da, dar parcă la biofizică, nu mai știu exact, dar nu făceam foarte multă biomecanică a articulațiilor. Îmi aduc aminte că făceam ceva cu niște lentile.
38:40 dr. Cătălina Voinea: Da, așa îmi amintesc și eu.
38:40 dr. Andrei Constantinescu: Nu, n-am făcut biomecanica articulațiilor așa, per se.
Competențe 39:23
39:22 dr. Cătălina Voinea: Ok, bun. Păi și, noi în afară de a opera chirurgical, ce ne poți spune, de ce altceva mai poate să mai facă un ortoped, din punct de vedere al, nu știu, competențelor?
39:22 dr. Andrei Constantinescu: În principal, la sfârșitul rezidențiatului, în perioada asta, iei competență de artroscopie, deci ai dreptul să faci artroscopie, toată lumea, și eu indiferent dacă ai făcut sau nu ai făcut în rezidențiat, e pe diplomă ca și competență. Și ce se ia foarte frecvent în momentul în care
40:01 dr. Andrei Constantinescu: devii specialist este ecografia asta musculoscheletală poate să fie de mare ajutor nu știu unii trec cu vederea în fine ecografia musculoscheletală îți arată cum funcționează uite tendoane anumite articulații în dinamic în chestii pe care le vezi păremene păremene nu poți face piciorul în timp ce îți face remene dar la ecograf poți să vezi și te ajută te ajută destul de mult și bineînțeles poți să tratezi absolut tu poți tratezi ai variantele de tratament conservator de la terapii
40:39 dr. Andrei Constantinescu: regenerative cu PRP, cu tot felul de, cum îi spune, în fine, terapii biologice de genul ăsta, până la tot felul de alte substanțe, gen acid hialuronic, tot felul de corticosteroizi, fiecare cu indicația lor. Adică ai o plajă mare de tratament. Poți să intri și în partea asta de medicină sportivă, să fii ortopedul unei echipe de ce sport Și, în principal, bineînțeles, că tratamentul unui sportiv atunci, în acut, când e pe teren, când e la un meci, tu trebuie să-l faci
41:20 dr. Andrei Constantinescu: și repede, să intre înapoi în joc, să poată să câștige competiția, chiar dacă long term idealul, unui om normal îi zici: ok, fă niște repaus, stai puțin, fă niște investigații. La sportiv nu prea se aplică chestiile astea, că el trebuie să câștige competiția. Bun, nu vorbim acum de vreo patologie de asta uimitoare, și-a rupt piciorul și a primiți înapoi, nu. Entorse și chestii mai ușoare, câte o contuzie, câte o chestie de genul ăsta. Da.
Terapii regenerative 41:52
41:51 dr. Cătălina Voinea: Deci, dacă am înțeles bine, există și în schema de tratament al unor afecțiuni injectări cu acid în articulații, cu acid hialuronic în articulații, PRP
41:51 dr. Andrei Constantinescu: Da, inclusiv celule grăsoase sau aspirat de măduvă. Toate astea, celulele grăsoase, PRP-ul, aspiratul de măduvă, în fine, sunt mai multe, intră sub tutela de terapie regenerativă, terapie biologică. Este la modă în momentul de față și apar foarte multe studii, nu sunt tot timpul unanim de acord. Există mai multe tipuri de PRP, PRP-ul e o clasă mare,
42:40 dr. Andrei Constantinescu: care este împărțită în multe, multe subclase, și în funcție de patologie, ce cantitate, ce concentrație. Ideea este că, ca și regulă generală, cu terapia biologică noi separăm din anumite țesuturi o grămadă de factori de creștere, îi concentrăm foarte mult și îi băgăm într-o articulație, într-un tendon, sau, mă rog, într-un tendon în jurul unui tendon, ca să ne ajute cu regenerarea. De cele mai multe ori facem genul ăsta de terapii după o intervenție chirurgicală, mai intens
43:17 dr. Andrei Constantinescu: sfera asta de artroscopie și de traumă sportivă. Nu este exclus doar să faci acea terapie biologică, doar că tu, aducând un aport de factori de creștere foarte mare în zona lezată, mi-e greu să cred că nu funcționează. Adică noi știm exact tot timpul, la fiecare terapie de genul ăsta, neapărat de ce funcționează, dar rezultatele sunt bune, adică per total.
Piața muncii după rezi pe ortopedie 43:47
43:47 dr. Cătălina Voinea: Ok. Cum vezi piața muncii după terminarea rezidențiatului: salarii, posturi, cât de bine se câștigă ca specialist?
43:47 dr. Andrei Constantinescu: Pe partea de posturi la stat, sincer să fiu, nu sunt foarte în temă, pentru că nu m-am interesat foarte mult de chestia asta. Sigur se găsesc, nu știu, în orașele mari, pentru că, bineînțeles, e mai complicat acolo. Iar în orașele mici, partea complicată cu posturile, dacă iei un post, este că ori n-ai cu cine să operezi, cu ce să operezi, ori, partea mea favorită,
44:32 dr. Andrei Constantinescu: vine un pacient căruia tu îți dai tot interesul să-i explici ce se întâmplă, ce trebuie făcut, și el te întreabă dacă știi un medic bun la București. Și atunci este ceva absolut fabulos: la noi este împământenită în continuare chestia asta, că medicii buni sunt doar în orașele mari. La București e spuma, la București, ca la Mecca. Nu este, bineînțeles că nu e real chestia asta, doar că încă este împământenită treaba asta. Într-un oraș mare, dacă ești,
45:08 dr. Andrei Constantinescu: nu știu, la Cluj, și ești la un oraș, un spital mai mic lângă Cluj, sigur și ei au aceleași probleme ca și noi. În fine, asta este cu partea asta de posturi la stat. Pe partea de privat, n-am cunoscut pe nimeni până acum să nu își găsească să se angajeze, deci asta nu este o problemă. Pe partea de privat poți să lucrezi, de asemenea, cu Casa de Sănătate, și în spital, și în policlinică. Într-adevăr, în spital
45:39 dr. Andrei Constantinescu: este mai greu să îți găsești. Practic, tu ai cumva cam același job ca la un spital de stat, doar că este într-un spital privat, și anumite implanturi sunt decontate de Casa de Sănătate, deci poți să faci operație în mediul privat mai ieftină pentru pacient. Sunt destul de costisitoare intervențiile de ortopedie. Adică am rătărătate de la un moment dat cu un coleg că în privat, ca să pună cineva un bisturiu pe tine să-ți facă ceva, orice,
46:06 dr. Andrei Constantinescu: este de la 6.000 de lei în sus, chiar dacă e o intervenție care durează, nu știu, 15 minute, 10 minute. Deci de acolo se începe. Pe partea de salariu ca specialist, din nou, n-am auzit pe nimeni să se plângă foarte tare. Bun, bine, nu te aștepta că ai terminat rezidențiatul și în februarie, gata, te duci undeva și îți dau oia mare acusare dar după ce termini rezidențiatul, în decurs de un an, un an și jumătate,
46:38 dr. Andrei Constantinescu: sigur o să ajungi la niște venituri foarte, foarte ok. Nu devii milionar, dar ești departe de a muri de fapt deci cam asta este. Și, a, bineînțeles, după aia, în funcție de unde și prin ce spital ai terminat, poți să faci gărzi ca extern, ceea ce este minunat, pentru că în mediul privat, ca și tânăr specialist, și cu sumele aferente necesare operațiilor, o să ai un succes chirurgical foarte mare. Înțeles că nu o să vină nimeni la tine,
47:18 dr. Andrei Constantinescu: la tânăr specialist, să-ți dea 30.000 de lei să-i pui o proteză. Se întâmplă, dar rar. Iar cu partea de gărzi înseamnă că poți să te duci să mai operezi în spitalul de stat, atât urgențe, cât poate și cronici, dacă depinde cum discuți, cu cum se pune problema în momentul în care faci acel contract de gărzi, ceea ce mi se pare
Minusuri și provocări pe ortopedie 47:45
47:44 dr. Andrei Constantinescu: absolut ok.
47:44 dr. Cătălina Voinea: După atâția ani de făcut ortopedie și traumatologie, ai întâlnit provocări, minusuri? Ce îi lipsește, ce ne lipsește, de fapt, în rezidențiat?
47:44 dr. Andrei Constantinescu: Ca și minusuri, cred că aș putea să spun că nu ai niciodată tot ce îți dorești în materie de implanturi, dar cred că asta e o regulă general valabilă, cam oriunde ai fi în lumea asta. Sigur o să-ți dorești ceva să folosești un implant și o să te lovești de niște rezistență până să ajungi
48:27 dr. Andrei Constantinescu: să îl folosești, că e prea scump, că nu merită, chestii de genul ăsta. Un alt minus este că noi operăm sub control radiologic, adică dăm radiografii în sala de operații, mai ales pe partea de traumă. Nu prea ai cum să operezi fără aparatul de raze și nu există niciun spor pentru aceste radiații pe partea de ortopedie. Cred că ar trebui făcute mai multe cursuri pentru rezidenți și workshop-uri în sară ci încercați să
49:13 dr. Andrei Constantinescu: seminarii, să se abordeze anumite probleme, pentru că, din nou, tu citești, îți dai tot interesul, dar altfel se sedimentează informația când te duci la un seminar și îți mai explică cineva, și tu pui întrebări și el îți răspunde, sau nu știe să îți răspundă, și să faci o discuție, așa. Deci cred că ar fi minunat dacă s-ar face mai multe chestii, mai multe, cum să le zic, seminarii în țară despre ortopedie, pentru că, în mare parte,
49:46 dr. Andrei Constantinescu: eu am fost plecat în afară să fac aceste cursuri, workshop-uri și congrese, nu prea am făcut prin țară nimic. Și ca plusuri, și ca provocări, este challenge-ul în spate, o parte bună, așa: trebuie să ai o toleranță la frustrare mare, pentru că o să fii frustrat la un moment dat. Citești o chestie de șapte mii de ori și n-o s-o înțelegi și zici: băi, nu se poate, nu se poate, îmi da tot interesul.
50:18 dr. Andrei Constantinescu: Și la un moment dat, dacă persiști, se produce un declic. Deci nu pot să pun degetul exact ce să faci, dar de fiecare dată când am persistat într-o chestie s-a produs un declic și lucrurile s-au așezat. în nevoia da Da, da, da. Și ca plusuri și challenge-uri, este plină ortopedia de așa ceva: ai șase articulații, ai partea de traumă, ai coloană, ai patologia tumorală, deci este extraordinar de vastă. Nu ai cum să te plictisești, deci nu ai cum să zici: toată ortopedia. Niciodată. Tot timpul găsești altceva și altceva și e un challenge constant.
Pentru cine nu este potrivită ortopedia și traumatologia? 51:11
51:10 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine crezi că nu e potrivită deloc ortopedia?
51:10 dr. Andrei Constantinescu: Greu, greu de zis. Se învață, again, totul se poate învăța, dacă ai un interes și dacă îți place atât patologia, cât și mediul. Dacă nu îți place patologia, schimbă specialitatea. Dacă nu îți place mediul, schimbă mediul. Adică nu trebuie să stai acolo că e el profesorul Xulescu, sau, dacă voi nu vă înțelegeți, voi nu vă înțelegeți, asta este, nu se poate. Consider că toată lumea poate să o facă,
51:43 dr. Andrei Constantinescu: doar că, pe partea asta de chirurgie, cred că ajută foarte mult dacă ești o fire așa, mai sportivă, mai activă, îți place să te miști, îți place să construiești, să te joci, să faci chestii exact cu mâinile, nu stai și analizezi date. Efectiv să-ți placă chestia asta de hands-on: vezi produsul finit făcut atunci, imediat, cu mâinile tale. E foarte satisfăcător, pe partea asta de ortopedie, să te uiți pe o radiografie pre- și postoperator,
52:16 dr. Andrei Constantinescu: să vezi ce ai construit acolo. Poate fi foarte satisfăcător dacă iese bine sau poate fi foarte frustrant dacă nu iese exact așa cum ți-ai dorit. Și pentru mine asta e cea mai mare satisfacție în ortopedie, că vezi ai instant gratification: vezi cumva produsul final sau aproape final într-un timp relativ scurt. Bun, pacientul până se recuperează durează mai mult, că așa funcționăm, dar tu ai în față două radiografii, una înainte, una după operație, și ești: ok, this is nice, this is good.
Ortopedie și traumatologie vs. celelalte specialități. 52:56
52:56 dr. Cătălina Voinea: Ce tare! Ce ai vrea să le spui despre ortopedie celorlalți colegi ai noștri, care au altă specializare altă specialitate, pe care și-au ales și ai vrea să-i faci aware de ortopedie?
52:56 dr. Andrei Constantinescu: Da. Medicilor anesteziști: să ne ajute tot timpul cu anestezia, pentru că este o muncă... E foarte funny discuția asta, sunt și foarte multe videouri funny între ortopezi și anesteziști sau între ortopezi și cardiologi, pe tema EKG-ului. Într-adevăr, nu știu câți ortopezi mai știu să se uite
53:36 dr. Andrei Constantinescu: pe un EKG, dar nici nu prea ai de ce, tu ai partea ta de tehnică chirurgicală. Și să încercăm să nu mai reducem la absurd, că, da, e un os rupt, îi puneți o placă sau o tijă. E mult mai mult în spatele chestiei ăleia decât sună. Și, în principal, că orice entorsă sau contuzie se tratează cu gheață, antiinflamator și repaus; nu trebuie să ne chemați la consult de fiecare dată. Da, da, nu, cam atâta. Bine, asta sunt cu titlul de glumă.
Planurile de viitor ale dr. Andrei Constantinescu. 54:18
54:17 dr. Cătălina Voinea: Bineînțeles. Ne poți spune și ce planuri ai tu pe viitor în lumea asta minunată pe care ți-ai ales-o?
54:17 dr. Andrei Constantinescu: O să urmăresc să-mi duc la bun sfârșit supraspecializarea asta, în care mi-a oferit foarte multe challenge-uri. Când m-am hotărât că aș vrea să fac picior și am început să citesc partea asta de picior, de biomecanică, în care a fost: wow, it blew my mind. Adică eram numai nu te aștepți să fie atât de complex și realizezi
54:55 dr. Andrei Constantinescu: chestia asta în momentul în care te-ai pus să citești și te lovești de foarte multe chestii și trebuie să-ți acorzi niște timp să înțelegi. Și aș vrea să duc la bun sfârșit și, de fapt, să fac exclusiv doar chirurgia piciorului și poate și pe ceva chirurgia genunchiului. Am făcut-o în rezidențiat și m-am obișnuit cu chestia asta și încă îmi place să fac partea asta de patologie la nivelul genunchiului. Și eventual, și probabil, mai mult ca sigur,
55:27 dr. Andrei Constantinescu: o să mă duc să-mi fac cel puțin un fellowship pe partea asta. Pentru colegii mai tineri: supraspecializările se fac cu fellowship. Fellowship înseamnă că te duci într-un centru în care se face exclusiv patologia aia, vrei să faci chirurgia umărului, 6 luni, 1, 2, 3 cât simți tu că ai nevoie.
55:27 dr. Cătălina Voinea: E plătit?
55:54 dr. Andrei Constantinescu: Unele da, altele nu, pe altele le plătești. Nu, la noi în țară nu, la noi în țară nu este. Sau, mă rog, nu știu eu pe cineva să facă un program de fellowship la noi în țară. Partea asta cu supraspecializările e destul de la foarte la început, în principal cam specialiștii și medicii tineri primari de acum încep să se îndrepte către o supraspecializare, dar supraspecializarea făcută ca la carte se face în afară, în State, pe oriunde este cu un program
56:31 dr. Andrei Constantinescu: de fellowship. Este un program în care te duci și faci doar patologia umărului, sau vrei să faci mână, doar patologia mâinii, sau șold, doar aia, nimic altceva. Nu fracturi, nu sari de la o fractură de humor spunem o proteză de umăr, după aia facem un LIC, după aia facem o artroscopie de umăr. Doar patologia care implică câte o articulație. Patologia tumorală este oncoortopedia, asta este o supraspecializare în sine. Deci asta e... putin
Cel mai important sfat pentru viitorii rezidenți pe ortopedie și traumatologie 57:07
57:07 dr. Cătălina Voinea: Noi am mai avea o singură întrebare pentru tine, și anume: care crezi tu că e cel mai important sfat pe care îl poți da unui absolvent de medicină care se gândește să-și aleagă ortopedie și traumatologie?
57:07 dr. Andrei Constantinescu: Be relentless. Trebuie să persiști. Nu trebuie să persiști... Dacă îți place, dacă simți o chemare pentru chestia dacă ți-ai luat ortopedia și nu știi dacă îți place, că așa am fost eu, nu m-am dus la ortopedie cu gândul că, Doamne,
57:40 dr. Andrei Constantinescu: specialitatea mea de suflet. A devenit, a devenit foarte repede, într-adevăr, și a contat foarte mult și mediul, și oamenii, și cum am fost abordat, și faptul că șeful meu și mentorul meu m-a implicat din momentul zero. A zis: „Ok, tu ești rezidentul meu, tu o să fii cu mine și la cabinet, o să fii cu mine și la privat, unde sunt eu ești și tu.” Și a contat foarte mult chestia asta. Atunci când ești 100% implicat
58:07 dr. Andrei Constantinescu: de oamenii cu care lucrezi în proiectele lor, e greu să nu-ți placă. E greu, mai ales dacă ai câte o înclinație de asta chirurgicală. Adică sfatul, de fapt, și nu știu dacă e neapărat doar portoperie dacă simți că îți place ceva și că ți-ai găsit o vocație, indiferent de ce uși ți se închid în față, tati, persistă, că o să ți se zică nu de 10 ori și la un moment dat o să ți se zică
58:37 dr. Andrei Constantinescu: acel da. Asta vorbești de toleranța la frustrare și de chestii de genul ăsta. Vorba e să persiști. Dacă nu-ți place specialitatea în sine, atunci, da, schimb-o, pentru că e o corvoadă, dacă stai să te gândești: muncești 11 ani, 12 ani pentru o specialitate de care nu te simți foarte atrasă nu-ți place așa mult, și ca să muncești 12 ani doar ca să faci un job pe care să ajungi să-l urăști sau să nu-l faci cu plăcere nu mi se pare ok.
59:07 dr. Andrei Constantinescu: Deci, dar în momentul în care ți-ai găsit o vocație, chiar dacă ești pe o secție care nu-ți place sau nu te înțelegi tu cu oamenii de acolo, schimbă secția, schimbă spitalul, schimbă orașul, schimbă țara. Opțiuni sunt. Da, opțiuni mereu sunt, absolut tot timpul, doar că trebuie să le cauți și trebuie să fii cumva pregătit pentru ele. Bun.
Idei de final 59:31
59:32 dr. Cătălina Voinea: Păi, fiindcă am ajuns la final, vreau să-ți mulțumesc încă o dată că ai vrut să faci parte din lista de oameni care au ceva de spus și care sunt dispuși să ofere din experiența lor și din preaplinul lor oamenilor care încă nu știu ce vor, și să aducă așa puțină lumină în sufletul lor când nimeni nu pare să-i ajute. Și de aceea noi te apreciem și îți mulțumim. Se vede că tot ce faci
1:00:02 dr. Cătălina Voinea: o faci cu pasiune și sunt convinsă că acum, după atâția ani de muncă, 11, ai ajuns într-un loc care chiar te mulțumește, și noi suntem mândri să te cunoaștem și îți mulțumim că ai vrut să faci parte din comunitatea Grile-Rezidentiat.ro.
1:00:02 dr. Andrei Constantinescu: Mulțumesc încă o dată pentru invitație și sper să ajute informațiile pe care le-am oferit. Iar dacă sunt colegi interesați de ortopedie, pot să-mi scrie, sub o formă sau alta, și discutăm. Vă zic toată experiența mea și voi o aplicați pe planul vostru personal, vedeți dacă se potrivește. Da, mulțumesc încă o dată pentru invitație, a fost o plăcere, o reală plăcere.
1:00:02 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim și noi și ne mai auzim. cum să La revedere! La revedere!
