00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine v-am regăsit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Suntem într-o perioadă mai relaxată, acum că s-a încheiat rezidențiatul de anul acesta și o nouă generație a intrat oficial în pregătirea pentru anul viitor. Noi continuăm să filmăm episoade pe diverse specialități, cu scopul de a acoperi toate ramurile din medicină pentru a doua oară, și sperăm că eforturile noastre vă sunt de ajutor. Alegerea specialității nu este un proces ușor, tocmai de aceea ne dorim să luați o alegere cât mai informată. Dar să revenim. Ne întoarcem la episodul de astăzi, unde discutăm cu dr. Radu Vărzaru, proaspăt medic specialist pe urologie. Hai să aflăm ce are de povestit. Să-i dăm drumul! Salutare, Radu!
Intro dr. Radu Vărzaru 00:44
00:44 dr. Cătălina Voinea: Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Vreau să-ți mulțumesc că ai bătut atâta drum și că ai venit și cu ocazia Târgului de Crăciun, cred că a fost așa un 2 în 1.
00:44 dr. Radu Vărzaru: Da, mulțumesc pentru invitație. A fost o ocazie să vedem și Târgul. Sperăm că ce urmează să povestim o să aducă așa puțină lumină în viața viitorilor rezidenți, pentru că mai e destul de puțin până la repartiție.
01:08 dr. Cătălina Voinea: Și apreciem foarte mult că ai vrut să aduci așa puțină lumină în sufletul lor, pentru că acum este o perioadă foarte dificilă și nimeni nu știe ce îi așteaptă. Și noi asta ne și dorim. Ne dorim să-i ajutăm și ne dorim să facă o decizie informată și asumată, ca pe viitor să nu aibă regrete sau, mai mult, să ducă o viață unde nu sunt împliniți.
01:33 dr. Radu Vărzaru: Într-adevăr, da, îmi aduc aminte și eu cu drag de perioada asta. Bine, cu drag și cu puțină melancolie, așa, că era o perioadă foarte dificilă și foarte agitată și cred că pentru fiecare dintre noi a fost la fel. Da, e important să asculți niște povești, niște păreri de la niște oameni care au trecut prin rezidențiat sau care au avut experiență cu specialitățile de care sunt ei interesați, și consider că e foarte important să știi ce alegi.
02:03 dr. Radu Vărzaru: Bineînțeles, dacă faci ceva și faci fără plăcere, fără vocație, e foarte dificil să o duci la bun sfârșit, să spun așa, și să progresezi, că asta e important, asta ne dorim cu toții.
02:03 dr. Cătălina Voinea: Exact. Poți să începi să ne spui un pic dacă acum câți ani, 11 ani, când ai început facultatea, erai pasionat de ramura asta, de urologie, știai ceva despre ea sau voiai să fii cu totul și cu totul alt medic?
Era pasionat de urologie la începutul facultății? 02:34
02:36 dr. Radu Vărzaru: Da, la mine a fost o poveste interesantă din familie, să spun așa. Eu am făcut un liceu cu profil de filologie, n-am pe nimeni medic în familie sau care să fie oarecum în domeniul acesta, dar am avut niște părinți foarte implicați, care în continuare sunt implicați și m-au ajutat foarte mult.
02:55 dr. Radu Vărzaru: N-au fost genul acela de părinți care să mă sâcâie sau să mă forțeze să fac ceva, dar... Presiune. N-au pus presiune niciodată, doar că mi-au ghidat pașii și am fost impresionat de povestea mamei mele, care are o problemă urologică, o patologie cronică, și m-a impresionat, pe lângă patologia respectivă și suferința ei, modul de abordare a medicului curant, a medicului ei, care și acum este medicul ei și mai târziu a devenit mentorul meu. Adică a fost o poveste interesantă și atunci a fost primul contact cu urologia, eram încă elev la liceu și am spus că da, îmi doresc să fac medicină,
N-am vrut să fac din prima medicină 03:39
03:36 dr. Radu Vărzaru: ca o mică paranteză, n-am vrut să fac din prima medicină, doar că tatăl meu este un tip foarte tipicar așa și venea în fiecare seară, după ce aveam cina în familie, și îmi punea aceeași întrebare, pe tot parcursul verii, toată vacanța: ce vrei să faci cu viața ta?
03:36 dr. Cătălina Voinea: No pressure.
03:36 dr. Radu Vărzaru: No pressure, exact. Și era o perioadă în care urmăream foarte multe seriale și cred că toți ne uitam la Doctor House și Grey's Anatomy.
04:00 dr. Radu Vărzaru: Exact. Și ca să scap oarecum de întrebarea asta și să pot să mă uit mai departe la serial, îi spuneam: uite, vreau să mă fac medic, hai, lasă-mă să mă uit mai departe la serialul ăsta. A doua sau a treia zi îmi aduc aminte că deja avea meditații la biologie și la chimie, pentru că eu, cum am spus, am făcut profil filologie, și m-a ajutat foarte mult, adică m-au ghidat foarte mult cu chestia asta. Ulterior am urmat meditațiile, am dat examenul și pot spune că întotdeauna am avut o singură specialitate în gând și nimic altceva, și anume urologia, adică înainte de facultate.
Întotdeauna am avut o singură specialitate în gând 04:38
04:42 dr. Radu Vărzaru: Ulterior, în facultate, știu că am mai cochetat puțin, adică am vrut să văd ce înseamnă ginecologia și am fost într-o practică de vară în anul întâi spre anul doi, nu știam absolut nimic, adică era nou totul pentru mine. Nu înțelegeam foarte multe lucruri și nu prea mi-a plăcut, adică, ok, e foarte interesant, se întâmplă foarte multe lucruri interesante. Voiam atunci să aflu mult despre infertilitatea de cuplu și despre fertilizarea in vitro și tot ce presupune lucrul acesta.
05:14 dr. Radu Vărzaru: Mi se părea un domeniu nou, un domeniu interesant, doar că mai târziu am renunțat la ginecologie, m-am întors la prima iubire, să zic așa, la urologie, și bineînțeles că și urologia are partea de andrologie și de fertilitate și e foarte interesantă. Am avut, în concluzie, să spun așa, o singură specialitate și, mai ales, nu doar o singură specialitate, ci și o singură clinică în care doream să fiu rezident.
05:43 dr. Radu Vărzaru: Sunt rezident, în momentul acesta, anul 5, în Spitalul Prof. Dr. Theodor Burghele din București, pe clinica de urologie, și acolo am vrut să fiu de la început.
05:43 dr. Cătălina Voinea: Sub ghidarea mentorului tău.
05:43 dr. Radu Vărzaru: Da, bine, sunt mai mulți mentori acum și mai mulți oameni care au participat și alături de care m-am format, dar, da, el a fost, practic, încă din vremea liceului.
Ce ai descoperit pe parcurs? Ceva ce nu-ți spune nimeni și ți se pare interesant să dai mai departe? 06:20
06:15 dr. Cătălina Voinea: Ce ai descoperit tu pe parcurs și, de exemplu, nu spune nimeni și ți se pare ție important să dai mai departe pentru cei care se gândesc să urmeze această specialitate?
06:26 dr. Radu Vărzaru: Da, în primul rând, eu consider că trebuie să mergi pe secția de urologie, să mergi în stagii, nu neapărat pe urologie, dar acum aceasta este tema principală de astăzi, urologia. Să mergi pe secție, să mergi în gărzi, în primul rând, să iei contact cu patologia, cu pacienții urologici, pentru că sunt diferiți. Pe fiecare specialitate, pacienții au un mod de a se comporta. Aici poți observa, de exemplu, la mulți pacienți, să ajunsele la niște acuze generale, pe care ei le spun inițial, pentru că ascund, de fapt, alte acuze de care se simt rușinați.
07:11 dr. Radu Vărzaru: Și, de exemplu, mulți vin să mimeze o colică renală și, de fapt, au disfuncție erectilă. Contează foarte mult cum vorbești cu pacientul și asta nu te învață nimeni în facultate. Lucrurile acestea le înveți doar în spital și doar mergând și practicând. Adică practica de vară e foarte importantă. Mi se pare un lucru foarte important să-l faci, nu doar să-ți iei semnătura și să stai acasă.
07:38 dr. Radu Vărzaru: Întâlnești foarte mulți colegi, legi prietenii, vezi patologia respectivă, intri în sală, te simți motivat să mergi acasă să studiezi pentru examene. Pentru că în facultate sunt perioade dificile. Îmi aduc și eu aminte de niște hopuri, așa să le spun, și anume neurologia, care m-a chinuit foarte tare. Dar eu mergeam în practică și mergeam și pe parcursul anului în gărzi la urologie și știu că în perioada respectivă citeam pentru examen. Am făcut cu profesor Băjanul la Spitalul Municipal, un profesor excepțional. Adică avea niște cursuri foarte frumoase, doar că e materia dificilă, cel puțin pentru mine.
08:23 dr. Radu Vărzaru: Și știu că mergeam în gărzi ca să mă simt motivat să citesc. Mergeam în gărzile de urologie și îmi spuneam că, dacă vreau să ajung să fac gărzi, să fiu medic urolog, uite, trebuie să iau examenul ăsta de neurologie. Da, puțin amuzant că e urologie și neurologie. Așa că, da, consider că e important să mergi să vezi despre ce e vorba, să vezi cât mai multe specialități, dacă nu te-ai hotărât încă, și să iei contact cu patologia și cu pacienții.
Dacă te-ai întoarce în anul 1 de rezidențiat, ce sfaturi ți-ai da? 08:53
08:52 dr. Cătălina Voinea: Dacă te-ai întoarce în anul întâi de rezidențiat, ce sfaturi ți-ai da?
08:57 dr. Radu Vărzaru: Da, primul sfat pe care mi l-aș da ar fi să fiu mai curajos și mai implicat pe partea asta academică, pentru că, bine, urologia, și nu numai urologia, și celelalte specialități au partea medicală și poți accesa și partea academică, care la fel mi se pare foarte importantă, adică studii, baze de date pe care să le analizezi și să faci un articol științific.
09:28 dr. Radu Vărzaru: M-aș încuraja să merg și să spun că îmi doresc să intru la doctorat, să fac mai multe articole de genul ăsta, pentru că, într-adevăr, pot fi foarte obositoare, dar ai satisfacția unui rezultat la final, adică vrei să vezi dacă, nu știu, la o cohortă de pacienți, diabetul zaharat, să spunem așa, influențează cumva ADN-ului de prostată, să spunem, acum ipotetic vorbind. Și la final ajungi la o concluzie pe care te duci și o prezinți în anumite cadre științifice, în țară sau în afara țării, și practic e munca ta, e lucrul tău pe care tu îl faci și muncești la el și poți fi mândru de el.
10:12 dr. Radu Vărzaru: Și asta ar fi o chestie, adică ce aș face diferit: să fiu puțin mai implicat pe domeniul ăsta și să fiu mai curajos în a spune că, da, vreau să fac și asta, și să încercăm să facem cât mai multe studii sau articole de genul ăsta.
Cum ți se pare că te-a transformat viața de medic pe urologie? 10:32
10:31 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare că te-a transformat viața de medic pe uro?
10:31 dr. Radu Vărzaru: Din ce punct de vedere?
10:31 dr. Cătălina Voinea: Din punct de vedere al cum era viața ta înainte, ca persoană, ca om, cum te-a transformat?
10:42 dr. Cătălina Voinea: Ți-a adus ceva beneficii, ești mai răbdător, ești mai irascibil, mai...
10:42 dr. Radu Vărzaru: M-a transformat, într-adevăr, te transformă, pentru că vezi diferite patologii, mulți pacienți, fiecare cu suferința lui, și nu numai: de multe ori, tu nu afli doar de suferința urologică, afli și de suferințele lor personale și te pot influența, te pot afecta lucrurile astea. La început eram foarte afectat de tot ce se întâmpla în jurul meu.
11:13 dr. Radu Vărzaru: Adică toate poveștile banale, nu știu, o infecție urinară, se transformau într-o poveste, într-o traumă, într-o dramă a vieții pacientului, că ea face aceste infecții urinare și fiica a plecat sau s-a întâmplat ceva. Și mă afectau lucrurile astea, până în momentul în care mentorul meu mi-a spus: aici ești medic, tu trebuie să le asculți suferințele, dar să ai o decizie obiectivă și un tratament cât mai corect, adică nu cât mai corect, corect, un tratament corect, și să ai indicație pentru lucrurile pe care le au și să nu te lași influențat de aceste povești, să spunem așa.
11:50 dr. Radu Vărzaru: E important, în schimb, să ai empatie, să empatizezi cu pacientul, asta e foarte important, adică pacientul respectiv are încredere în tine în momentul în care te vede apropiat de el, dar niciodată nu trebuie să fii copleșit, asta e părerea mea, de suferința lui. Cum m-a transformat? La început voiam doar ca pacientul să fie bine, nu conta că eu sau altcineva din spitalul respectiv sau din colegii care i-am de gardă, de exemplu, că acolo te întâlnești cel mai frecvent cu patologia,
12:26 dr. Radu Vărzaru: nu conta care dintre noi acționa ca să-i fie bine pacientului. Dar pe parcurs am ajuns să-mi doresc ca eu să fac ceva, adică eu să fac o procedură chirurgicală care să, nu vreau să spun să-l salveze, că mi se pare așa un cuvânt foarte mare, dar să-i aline suferința sau să-l facă bine. Adică în continuare empatizez cu pacientul, dar îmi doresc să-mi iasă și procedura chirurgicală bine. Nu știu dacă din afară se vede ca și cum mi-am pierdut din empatie, poate că m-am maturizat, poate așa m-am transformat.
12:59 dr. Radu Vărzaru: Pe de altă parte, da, nu prea mai am răbdare. La început puteam să discut despre o cistită necomplicată la femeie 40 de minute. Acum, când văd o persoană tânără de 20 și puțin de ani, o femeie de 20 și puțin de ani, cu disurie, polachiurie, e clar. E o cistită și nu mai stăm să discutăm: dar când a început, dar de ce s-a întâmplat, dar care sunt factorii, așa, spun, în camera de gardă. Nu e o patologie de camera de gardă, dar frecvent se întâmplă ca pacienții să se prezinte cu patologii de ambulator în camera de gardă. Adică asta se întâmplă frecvent în România. Se fac investigații pentru cistită necomplicată la tineri.
13:41 dr. Radu Vărzaru: Prima prezentare, primul episod. De obicei e un tratament empiric, pacienții vin în afara programului unui laborator, să spun așa, și nu îi las să aștepte, de exemplu, o urocultură, dar se fac investigații, bineînțeles. Dar dacă este o persoană, dacă este un caz necomplicat, ce înseamnă necomplicat?
14:01 dr. Radu Vărzaru: Nu prezintă febră, frison, nu are dilatații de căi urinare, asta, din nou, presupune că nu e o simplă cistită, înseamnă că e ceva mai mult. Deci, dacă ai doar simptomatologie urinară joasă, o disurie, polachiurie și imperiozitate micțională, să spunem, și senzația de golire incompletă, o femeie tânără, fără patologii asociate, care nu este însărcinată, bineînțeles, că atunci nu mai e o cistită simplă, îi dai un tratament empiric. De obicei, ghidurile spun că îi dai o singură doză de fosfomicină și o reevaluezi la ceva timp.
14:39 dr. Radu Vărzaru: Dacă aceste infecții se repetă și devine o infecție urinară recidivantă, atunci, într-adevăr, trebuie făcute mai multe investigații, trebuie văzut dacă sunt factori care să favorizeze apariția infecțiilor urinare sau dacă este pur și simplu o infecție urinară care reapare, posibil și datorită igienei locale. Adică e un subiect pe care, din nou, trebuie să-l discuți cu pacientul. De asta e foarte important cum abordezi pacientul și cum te simte el, dacă ești foarte distant și nu vrei să intri în discuții care pot fi sensibile pentru anumiți oameni.
15:17 dr. Radu Vărzaru: Pacientul acela nu-ți va spune niciodată, de fapt, care este suferința sau care sunt practicile de igienă, să zic așa.
15:17 dr. Cătălina Voinea: Cât de mult contează concepția asta, sau termenul, cum că după contactul sexual este obligatoriu să urinezi, da, micțiunea postcoitală, ca să previi infecția urinară? Este adevărat?
15:42 dr. Radu Vărzaru: Da, este foarte adevărat, este micțiunea postcoitală. După fiecare contact sexual, atât bărbatul, cât și femeia trebuie să aibă o micțiune, să urineze. E o chestie foarte logică, adică pe lângă lucrurile SF care sunt în urologie, și putem spune că avem și noi lucruri care se înțeleg mai greu, avem și lucruri foarte ușor de înțeles, adică niște lucruri foarte logice. În timpul contactului sexual, germenii de la nivelul vaginului ascensionează pe uretră.
16:14 dr. Radu Vărzaru: La bărbați uretra este mai lungă, iar la femei uretra este mai scurtă. Bineînțeles, ca mecanism de apărare, lungimea uretrei la sexul masculin ajută să previi infecția urinară. La femei, în schimb, fiind foarte scurtă, ajung mult mai ușor bacteriile la nivelul vezicii urinare. Și de asta urinarea postcoitală, eliminarea bacteriilor din tractul urinar inferior, uretră și vezică urinară, cât mai rapid, ajută la prevenirea infecțiilor urinare, pentru că ele nu mai au timp să-și bage acele gheruțe în mucoasa vezicală și să provoace infecția urinară.
16:52 dr. Cătălina Voinea: Super! Mi se pare un lucru pe care ar trebui efectiv să-l știe cât mai mulți.
16:52 dr. Radu Vărzaru: Da, e și un lucru foarte simplu, adică nu ai nevoie de tratamente.
16:52 dr. Cătălina Voinea: E destul de logic.
16:52 dr. Radu Vărzaru: Da, logic și logic, exact.
16:52 dr. Cătălina Voinea: Spune-ne un pic despre ce faci pe uro ca rezident.
Ce faci pe uro ca și rezident? 17:06
17:10 dr. Cătălina Voinea: Care sunt atribuțiile tale și dacă stai toată perioada rezidențiatului pe aceeași secție sau te muți dintr-o parte în alta, la diferite module?
17:18 dr. Radu Vărzaru: Da, depinde foarte mult de centrul în care ești. Eu am avut la începutul rezidențiatului șase luni de chirurgie generală. E obligatoriu, orice rezidențiat de urologie începe cu chirurgia generală. Șase luni. Ulterior, în clinica în care mi-am desfășurat aproape tot rezidențiatul, acolo am putut să-mi fac și modulul de radiologie-imagistică și de ecografie generală. Deci n-am plecat de pe secție, cu toate că mergeam la radiologie și vedeam CT-uri, făceam și ecografii, adică îmi dedicam mai mult timp și acestui modul.
17:58 dr. Radu Vărzaru: Am mai avut un stagiu de chirurgie vasculară, la fel, s-a desfășurat în alt centru, deci a trebuit să plec din spital.
17:58 dr. Cătălina Voinea: Wow!
17:58 dr. Radu Vărzaru: Și, da, în rest, majoritatea timpului a fost în spital. Mă întrebai de...
17:58 dr. Cătălina Voinea: Atribuții.
17:58 dr. Radu Vărzaru: Atribuții. Ce trebuie să facem noi ca rezidenți.
17:58 dr. Cătălina Voinea: Ce ești lăsat să faci.
17:58 dr. Radu Vărzaru: Ce ești lăsat... Bine, astea sunt două discuții diferite. Bun, ce ești obligat să faci și ce ești lăsat să faci.
Ce eșți obligat să faci și ce ești lăsat să faci? 18:21
18:22 dr. Radu Vărzaru: Ce ești obligat să faci. Obligat, cel puțin în clinica în care mi-am desfășurat activitatea, nu prea există cuvântul ăsta, obligat. Avem noroc, de fapt, toți rezidenții, că toți suntem sub îndrumarea unui coordonator și fiecare, individual, sub îndrumarea unui îndrumător de rezidențiat. Coordonatorul nostru, al tuturor rezidenților din Burghele, este domnul profesor Jinga. Un om excepțional, care este foarte apropiat de rezidenți, și nu numai, ci și de studenți, fiind și rectorul facultății de Medicină și Farmacie.
18:55 dr. Radu Vărzaru: Și domnul profesor întotdeauna a fost, așa, nu știu dacă e în regulă, a ținut partea rezidenților. Adică la noi nu există cuvântul ăsta, obligat. Nu ești obligat să faci nimic. Ești obligat să fii foarte atent cu pacienții pe care îi ai în grijă. Ești obligat, dacă vrei să-i spun așa, obligat, să îți duci garda la bun sfârșit. Adică e o responsabilitate, nu că ești obligat. Domnul profesor, încă o dată, dumnealui venea și ne spunea, ne întreba: ai făcut ceva la sală? Cum ți se pare?
19:30 dr. Radu Vărzaru: Ne întreba pe fiecare, adică este foarte...
19:30 dr. Cătălina Voinea: Ținea cont de opinia voastră.
19:30 dr. Radu Vărzaru: Foarte apropiat de rezidenți, și nu numai. Și o chestie care m-a impresionat la dumnealui: pe lângă că are foarte multe atribuții și e foarte ocupat, mai ales acum, că este și rector, cu toate astea, în continuare, este șeful clinicii. Adică noi discutăm toate cazurile la raport, cel puțin cazurile de deschis, de intervenții uro-oncologice, să spunem așa. Le discutăm la raport. Și nu e acea discuție... Eu inițial am crezut că e o discuție în care noi să fim judecați sau noi să fim puși la zid. Nu. Am avut surpriza.
20:04 dr. Radu Vărzaru: Domnul profesor face această discuție ca noi să învățăm din cazurile astea și să avem o indicație cât mai corectă. Adică niciodată, chiar dacă am greșit niște lucruri, nu m-a pus la zid sau nu m-am simțit vreun moment, vreo secundă, certat. Adică e chiar o chestie de... E chiar un mentor. Te ajută să progresezi, te ajută să înveți și să crești.
20:32 dr. Radu Vărzaru: Și încă o chestie care e mai impresionantă la dumnealui: vine la medicul curant, la medicii mari, îndrumătorii de rezidenți, și le spune: îl lași mai mult pe X să facă. Îl lași să intre în sală. Adică mi se pare o chestie... Nu știu cum e în alte centre, că n-am fost, dar mi se pare o chestie oarecum greu de crezut. Știm cu toții că specialitățile chirurgicale sunt destul de dificile la momentul ăsta, adică ca practică chirurgicală. E destul de greu să te lase cineva să faci.
21:01 dr. Radu Vărzaru: Și mi s-a părut așa, greu de crezut. Inițial credeam că doar e o vorbă, că doar o spune așa, ca să auzim noi. Dar când am văzut că chiar sunt efecte și chiar noi facem, bine, aici este un cumul de factori cu făcutul ăsta, că ține și de tine. Să te pricepi și să țină de tine, că nu poți să ai pretenția să operezi tu, ca rezident, să faci niște pași chirurgicali primul pe program, la ora 8 jumate, și medicii cu experiență, cu cazuri grele, care trebuie să intre primii în sală, să aștepte după tine să faci tu o chestie. Nu poți să ai pretenția asta.
21:36 dr. Radu Vărzaru: Din nou, atribuții. Trebuie să ai grijă de, cum spuneam, să ai grijă de pacient. Adică pacientul să aibă medicație, să fie urmărit, să aibă o evoluție. Adică, pe lângă partea asta birocratică, care ne sufocă foarte tare, și e foarte multă birocrație și poate la un moment dat o să se schimbe chestia asta, trebuie să știi pacientul, să-i știi analizele, să-i știi investigațiile, să știi cum evoluează.
22:04 dr. Radu Vărzaru: Unul dintre chirurgii cu mare experiență de la noi din spital ne spunea o chestie la început de rezidențiat, că reușita unui caz este undeva la 50-60% partea de îngrijire a pacientului și doar 40-30-40% intervenția chirurgicală în sine. Tu poți să faci impecabil o intervenție chirurgicală; dacă nu știi să urmărești pacientul și să-i urmărești eventualele complicații, degeaba ai făcut-o. Adică trebuie să fii foarte aproape de pacient și să știi perfect ce drenaj are, când are, ce diureză a avut, cum se simte, ce tensiune are.
22:41 dr. Radu Vărzaru: Nu cred că e o obligație, eu cred că e un lucru normal în practica de zi cu zi a rezidentului. Nu știu ce să mai spun despre alte atribuții.
22:41 dr. Cătălina Voinea: Ce ești lăsat să faci în sală?
22:51 dr. Radu Vărzaru: În sală, da. Aici, da, aș vrea să spun multe lucruri. Am avut mare noroc, cel puțin eu. Și le mulțumesc în fiecare zi mentorilor mei. Sunt doi, trei, patru oameni care au participat foarte mult la progresul meu și la evoluția mea ca rezident. E primul doctor, mentorul, care este și medicul curant al mamei mele, doctorul Petca.
23:22 dr. Radu Vărzaru: El mi-a arătat, practic, ce înseamnă să fii medic, la început. Eram elev, eram în clasa a 11-a când l-am cunoscut prima dată, și modul în care s-a comportat cu mama mea și cum a dus diagnosticul și cum i-a explicat și mie și tatălui meu ce se întâmplă cu ea și ce se va întâmpla în continuare cu ea m-a impresionat foarte tare.
23:43 dr. Radu Vărzaru: El e omul care mi-a pus prima dată electrocauterul sau bisturiu, să spunem așa, poate sună, nu știu, pompos, dar nu, chiar așa este. Da, da, da. Care m-a lăsat să fac ceva în sală. El e omul care m-a învățat lucrurile de bază ale urologiei, pentru că, niciodată, asta e cel mai greu.
23:59 dr. Radu Vărzaru: Mulți vor să fii rezidentul lor când deja știi să faci niște lucruri. Dar e foarte greu să fii rezidentul unui medic la început, pentru că acel medic trebuie să te învețe de la zero totul, practic. Da. Și el m-a ajutat foarte mult, a fost lângă mine de la început, cu el am făcut primele gărzi,
24:21 dr. Radu Vărzaru: cu el am diagnosticat primii pacienți, cu el am tratat primii pacienți, cu el am tratat... aveam o frică enormă de gravide la început. Orice gravidă care venea în camera de gardă, era... mă albeam la față, nu știam ce să-i fac. Mi-era frică, recunosc, mi-era foarte frică. Și el venea cu mine, mă lua de mânuță, era linia întâi, pe linia de gărzi.
24:41 dr. Radu Vărzaru: Adică nici măcar linia a doua nu venea, venea el personal și stătea de vorbă cu gravida, avea răbdare, vorbea cu mine, îmi explica ce trebuie să facem, cum trebuie să investigăm. Și lucrul ăsta mi s-a părut o chestie foarte bună pentru mine și apreciez enorm ce s-a întâmplat în rezidențiat. Ulterior, după ce am pus așa bazele urologiei, a venit rândul unui alt medic, doctorul Salaheddin, sau cum îl știm noi în spital, doctorul Vasile.
25:10 dr. Radu Vărzaru: La Salaheddin, la Vasile. Da, da, da. Așa îi spunem. Ăsta e numele lui, Salaheddin. Este un om, de asemenea, un om excepțional, pe care îl iubesc foarte mult. Îl consider ca pe un părinte. Acum, de fapt, pe toți îi consider ca pe un părinte, ca pe părinții mei.
25:26 dr. Radu Vărzaru: Este omul lângă care eu am crescut foarte mult în ultima perioadă. Este omul care m-a învățat să fac, de la chestiile de bază am trecut la intervenții chirurgicale de la cap la coadă, să spunem așa. Și este, el m-a lăsat să fac lucrurile astea, și încrederea pe care mi-a dat-o, el este,
25:45 dr. Radu Vărzaru: nu pot să o exprim în cuvinte. Pur și simplu, faptul că intra în sală și spunea: hai, te îmbraci tu astăzi, tu puncționezi, tu faci intervenția asta chirurgicală, eu sunt aici cu tine, nu-mi iau, fie neîncă, nu-mi iau nici măcar mănușile în mână. Și la început ai trac, îți tremură mâinile, ești tensionat, și se uită la tine, are o privire, și: stai liniștit, stai liniștit, dă-i înainte, că sunt aici.
26:09 dr. Radu Vărzaru: Și aia e o vorbă, cum spune: nu poți strica tu ce nu pot repara eu. Așa că dă-i înainte. Și încrederea asta e fenomenală pe care ți-o oferă Pe domnul profesor, am spus, dacă nu era dumnealui, nu cred că niciunul dintre noi din Burghele nu făcea ceea ce facem acum, că și ceilalți rezidenți din Burghele fac intervenții chirurgicale și participă la intervenții chirurgicale. Unii mai mult, alții mai puțin. Depinde și de fiecare, și de îndemânare, de manualitate, de ce fac ei.
26:42 dr. Radu Vărzaru: Și aș mai vrea să menționez un medic care, la fel, e foarte apropiat de mine, doctorul Dănău. Apropiat de vârstă, în primul rând. Când am început era tânăr specialist, asistent universitar și, la fel, am făcut primele proceduri chirurgicale de urgență în gărzi, pentru că doctorul Petca devenise șef de secție și nu mai făcea gărzi, și am continuat gărzile cu doctorul Dănău, medic tânăr, linia întâi,
27:07 dr. Radu Vărzaru: făceam intervenții chirurgicale în urgență sub îndrumarea lui. Și, la fel, încrederea pe care mi-a dat-o acest lucru este foarte, foarte mare, să spun, mai ales în gărzile de acum. Deci te lasă să faci, depinde cu cine lucrezi, că sunt mai mulți medici, mai multe echipe, depinde cu cine lucrezi. Eu am avut noroc de niște mentori și niște oameni excepționali cărora o să le mulțumesc și o să le rămân dator toată viața mea.
27:35 dr. Radu Vărzaru: Le recomand viitorilor rezidenți, dacă vor să vină la Burghele, să fie în echipa asta, și contează foarte mult și de tine, dacă ești implicat. Dacă vrei să pleci la ora 2 acasă, n-o să faci niciodată nimic. Știu că nu e ok și că programul e până la ora 2, dar dacă vrei să operezi și să faci niște proceduri chirurgicale, n-o să le faci, pentru început, la ora 2. Ai nevoie să stai acolo, n-o să stea nimeni după tine ca la ora 8 să intri tu în sală înaintea profesorului sau înaintea, nu știu, conferențiarului, zic și eu.
28:05 dr. Radu Vărzaru: Așa că sunt lucruri bune și sunt lucruri mai puțin bune, dar pe total, să spun așa, în concluzie, eu sunt mulțumit de ce am făcut în rezidențiat, sunt mulțumit de ce văd lângă mine, colegii mei sunt mulțumiți de ce fac. Într-adevăr, e loc de mai bine, la uro-oncologie, la intervenții mari, complicate, pe care nu avem pretenția să le facem în anul întâi, dar poate pe viitor ar fi o chestie, noi spunem lucrurile astea, ar fi un lucru foarte bun să se îmbunătățească implicarea rezidentului în intervențiile deschise, în intervențiile mari.
28:47 dr. Radu Vărzaru: Știu că sunt mai solicitante, mai stresante, înțelegem și noi asta, nu ne dorim să facem singuri o prostatectomie radicală cap-coadă, dar, nu știu, poate niște pași din acea prostatectomie radicală. Se întâmplă și acum să facem, nu știu, să deschidem abdomenul, să ajungem până la vasele iliace, unde atunci medicul curant vine și practică limfodisecția, dar poate pe viitor să facem noi limfodisecția, nu știu, zic că pot fi lucruri îmbunătățite. Pe de altă parte, endoscopie facem foarte mult ca rezidenți. Așa că sunt mulțumit, recomand ce se întâmplă acolo.
Colege aveți pe urologie? 29:24
29:23 dr. Cătălina Voinea: Și ce aveți? Colege, da. Și fete.
29:23 dr. Radu Vărzaru: Da, da, da. Și fete foarte implicate și foarte bune din punct de vedere chirurgical, cu ce fac ele acolo. În an cu mine, în generație cu mine, am o colegă, și poate pare așa că urologia este specialitatea bărbaților. Fix, da. Nu neapărat. Nu. Este un chirurg foarte bun. Bine, progresează, progresăm cu toții, o să creștem și mai mult, dar ce face ea acum: este foarte implicată în tratamentul chirurgical, în operații.
29:57 dr. Radu Vărzaru: Acum a venit o altă colegă, în anul întâi, rezidentă, care la fel își dorește să facă, de fapt, nu, scuze, două rezidente. Într-adevăr, suntem mult mai mulți. Asta zic, mă gândesc că, chiar dacă îți place, dacă îți place ca femeie această specialitate, să nu creadă că sunt marginalizate, fiind în minoritate acolo. Dimpotrivă, adică sunt încurajate, și, eu înțeleg că dintr-o 30 de bărbați, atunci când vezi o rezidentă, îți dorești ca ea să vadă, să facă, să o implici în practicile chirurgicale.
30:32 dr. Radu Vărzaru: Niciodată n-o să fie marginalizată. Adică chiar o să fie poate mai implicată în actul chirurgical decât un rezident care stă și doar se uită sau nu vrea să se implice în chirurgie. Sunt și, nu trebuie să fim toți chirurgi acolo. Adică e o specialitate medico-chirurgicală, nu trebuie toți să operăm. E foarte diversificată, să spun așa.
Cum sunt gărzile? Câte trebuie să faci? 31:00
30:59 dr. Cătălina Voinea: Cum sunt gărzile? Câte sunteți obligați să faceți?
31:02 dr. Radu Vărzaru: Obligați, că e un cuvânt prea mare. La noi nu este obligat.
31:02 dr. Cătălina Voinea: Câte trebuie să faci?
31:02 dr. Radu Vărzaru: Câte trebuie să faci?
31:07 dr. Radu Vărzaru: Câte vrei. În principiu, două. Cam așa faci.
31:07 dr. Cătălina Voinea: Și sunt suficienți rezidenți astfel încât să nu ajungi să faci opt pe lună?
31:16 dr. Radu Vărzaru: O întrebare foarte bună. Acum sunt mulți rezidenți și două gărzi per rezident sunt suficiente și le acoperă toate gărzile și e în regulă pentru toată lumea. Când am început eu rezidențiatul, am început în 2020, în pandemie, nu erau așa de mulți rezidenți și făceam multe gărzi. Făceam patru gărzi, cinci gărzi, șase gărzi. Da, eram puțini. Terminaseră mulți, din generația mea au plecat doi colegi în Franța, trei, unul s-a lăsat, adică s-a lăsat și a schimbat specialitatea asta. Da, da, da.
31:48 dr. Radu Vărzaru: Nu a fost pentru el și e foarte bine lucrul ăsta, nu trebuie să insiști acolo. Poate că făceam lucruri din obligație, să spun așa, adică el care ajungea să facă lucruri din obligație și să nu facă cu plăcere, și nu e un lucru tocmai bun. Și făceam foarte multe gărzi, dar care, într-un final, au fost bune, gărzile respective. Acum facem cam două gărzi pe lună. Două, trei gărzi, depinde câte îți dorești. Poți să dorești mai multe gărzi, poți să dorești doar o gardă sau două gărzi.
32:19 dr. Radu Vărzaru: Sunt înțelegători: dacă nu dorești să faci într-o lună sau două luni sau trei luni sau patru luni gărzi, poți să vorbești și nu faci gărzi în lunile respective.
32:19 dr. Cătălina Voinea: Sunt plătite?
Sunt plătite? 32:27
32:28 dr. Radu Vărzaru: Nu.
32:28 dr. Cătălina Voinea: Niciun an?
32:28 dr. Radu Vărzaru: Niciun an. La noi în clinică sunt trei linii de gardă, dintre care doar două sunt plătite. Poate pe aici ar mai putea fi îmbunătățită treaba asta, pentru că muncim, și muncim mult, în gărzi. Practic, noi nu avem triaj. Noi avem o singură cameră de gardă, unde pacientul vine cu orice acuză în zona lombară, orice acuză în zona hipogastrică.
Care sunt cele mai frecvente patologii? 32:54
32:52 dr. Cătălina Voinea: Care sunt cele mai frecvente patologii care vin în gardă?
32:55 dr. Radu Vărzaru: Colica renală e cea mai frecventă. Litiaza renală, reno-ureterală, e cea mai frecventă. Poate pe același loc cu adenomul de prostată și complicațiile adenomului de prostată, cum ar fi retenția acută de urină. Litiaza vezicală, infecțiile recidivante sunt cele mai frecvente. Cam asta vezi în gardă foarte mult. Depinde și perioada anului. E foarte importantă și asta.
32:55 dr. Cătălina Voinea: Păi?
32:55 dr. Radu Vărzaru: Păi sunt nu mai multe infecții urinare și cistite, prostatite primăvara și toamna decât vara.
33:30 dr. Cătălina Voinea: De ce? Se consumă mai puține lichide.
33:30 dr. Radu Vărzaru: Probabil, probabil primăvara se consumă mai puține lichide. Probabil că mai e durerea pelvină cronică, care se accentuează la frig, la umezeală, și ei vin cu simptomatologia asta primăvara și toamna. Adică ies, primăvara, după o perioadă de iarnă în care sunt adecvat îmbrăcați, să spun așa, și trec prea repede la costumația de vară și atunci poate se accentuează simptomatologia, iar toamna, din vară, când erau mai sumar îmbrăcați, la fel, același lucru.
34:06 dr. Radu Vărzaru: Cam astea ar fi cele mai frecvente, litiaza și adenomul.
34:06 dr. Cătălina Voinea: Dar ziceai că camera de gardă n-aveți triaj.
34:06 dr. Radu Vărzaru: Deci noi nu avem triaj, așa că rezidentul muncește foarte mult, el vede tot. El este chemat de către asistenta din camera de gardă la orice oră, dimineață, seară, nu contează, orice oră din zi, să evalueze pacientul, și pot fi unele gărzi foarte dificile, deoarece nu dormi, nu apuci să dormi.
34:33 dr. Radu Vărzaru: Dacă te-a chemat la ora 1 pe secție, la ora 2 jumate te-a chemat camera de gardă, la ora 3 iar pe secție și la ora 4 jumate iar la gardă, tu nu prea apuci să faci mare lucru și, de cele mai, nu cele mai multe, de fiecare dată, fiecare dintre noi, după gardă, rămâneam la program.
34:52 dr. Radu Vărzaru: Ca volum de muncă e mult, da, n-am ce să zic, adică e solicitant. Rămâi în spital, îmi aduc aminte că rămâneam în spital când eram de gardă și plecam seara a doua zi, la ora 8, 7, 9, când se termina programul operator.
34:52 dr. Cătălina Voinea: Seara.
34:52 dr. Radu Vărzaru: Seara.
34:52 dr. Cătălina Voinea: Adică veneai la 8 dimineața cu o zi înainte.
34:52 dr. Radu Vărzaru: Da.
34:52 dr. Cătălina Voinea: Stăteai toată noaptea.
34:52 dr. Radu Vărzaru: Toată garda, 24 de ore.
34:52 dr. Cătălina Voinea: Și apoi încă 12 ore. Și da. Că 13.
34:52 dr. Radu Vărzaru: Da, da, da, da. Și nu doar eu. Toți colegii mei, toți facem asta.
34:52 dr. Cătălina Voinea: Ai regretat vreodată alegerea?
35:30 dr. Radu Vărzaru: Am Alegerea pe care am făcut-o, cu urologia? Nu, niciodată.
Ai regretat vreodată că ai ales urologia? 35:32
35:34 dr. Cătălina Voinea: Chiar și cu acest lucru.
35:34 dr. Radu Vărzaru: Nu. Sunt sacrificii pe care le faci. N-aș face... dacă ar fi să aleg încă de 100 de ori, pe cuvânt că aș alege același lucru, aceeași specialitate, același centru de pregătire. N-a schimbat nimic. Poate că, da, la început mă gândeam că pandemia a fost o chestie negativă din punct de vedere al pregătirii. Dar acum, dacă stau să mă gândesc pe de altă parte, dintr-un alt punct de vedere, a fost un lucru bun.
36:07 dr. Radu Vărzaru: Gărzile pe care le-am făcut în pandemie. Și spun și de ce. În București s-au închis majoritatea spitalelor de urologie. Singurele care rămăseseră de urgențe era Spitalul Militar Central, care, într-adevăr, e de urgențe și trebuia să primească urgențe, dar se umplea secția foarte repede, și spitalul nostru, Prof. Dr. Theodor Burghele. Pandur, pe scurt, să spun așa. Și primeam foarte multe patologii, foarte multă patologie, foarte variată, pe care acum nu o mai vezi la camera de gardă. Atunci spuneam: ce fac eu în gărzile astea?
36:40 dr. Radu Vărzaru: Că nu mai apuc să fac nimic, nu mai apuc să citesc nimic, nu mai apuc să stau cu familia mea. Într-adevăr, erau niște sacrificii pe care le-am făcut la momentul respectiv, dar acum, privind în urmă, noi nu mai vedem în momentul ăsta la camera de gardă, nu știu, de exemplu, gangrene, gangrena Fournier, nu mai vezi. Merg la spitalele de urgență. Este o infecție generalizată a țesutului subcutanat de la nivel perineal. Adică, practic, e o fasceită necrozantă. Așa.
37:08 dr. Radu Vărzaru: Și e o patologie spectaculoasă din punct de vedere al prezentării, dar și al tratamentului. Se fac niște incizii largi de debridare, până în țesut sănătos.
37:08 dr. Cătălina Voinea: Și ați avut acest caz?
37:08 dr. Radu Vărzaru: Am avut, am avut mai multe cazuri de gangrene.
37:08 dr. Cătălina Voinea: Care e mecanismul de producere?
37:23 dr. Radu Vărzaru: Se produce o infecție urinară, practic periuretrală sau la nivel genitourinar, care, cu ajutorul, să spunem așa, unor factori favorizanți, diabetul zaharat, o apărare precară, un sistem imunitar precar, începe să disemineze această infecție la nivelul țesutului grăsos. Se apără prost, e prost vascularizat și nu se apără foarte bine împotriva agenților patogeni. Și se face această fasceită necrozantă, care, dacă nu faci incizii largi de debridare până în țesut sănătos, să excizezi tot ce s-a necrozat, poate să ajungă chiar și la deces.
38:11 dr. Radu Vărzaru: Într-un final, pacientul rămâne cu niște defecte foarte mari. Trebuie să intervină și chirurgia plastică, de multe ori, să repare acele defecte. Adică e o patologie și pacientul nu stă șapte zile în spital. Stă luni de zile. Pentru că tu, după ce ai incizat și ai debridat acele țesuturi, în fiecare zi trebuie să faci pansament, să debridezi din nou, pe viu sau cu o ușoară analgosedare, să meșezi, să pansezi.
38:38 dr. Radu Vărzaru: Zi de zi, și nu doar o dată, de multe ori de două, de trei ori pe zi. Adică e foarte solicitant, nu numai pentru pacient, că pentru el este foarte solicitant, ci și pentru medic, pentru personalul auxiliar, e foarte dificil. Acum nu prea mai avem la camera de gardă astfel de patologii, pentru că merg la spitalele de urgență, acolo au multe specialități, au și chirurgie plastică.
38:38 dr. Cătălina Voinea: Ăsta e cel mai interesant caz sau ai ceva mai interesant de atât?
39:07 dr. Radu Vărzaru: Da, am un caz mai interesant, pe care mi-l aduc aminte.
Cel mai interesant caz? 39:10
39:12 dr. Radu Vărzaru: Bine, mă întristează puțin, așa, nu s-o păsul lui niciodată... Eram anul 3, cred, de rezidențiat și făceam o gardă în cursul săptămânii și, în cursul nopții, era după ora 12, 1-2 noaptea, s-a prezentat un pacient tânăr, 25 de ani, la camera de gardă, conștient, cooperant, discutam cu el, era în regulă, era febril, avea cefalee, dar o cefalee pe care o tolera, și cu retenție acută de urină. Nu putea să urineze.
39:49 dr. Radu Vărzaru: Orice urolog, orice rezident urolog care este în camera de gardă și vede un pacient tânăr, febril și în retenție, se gândește la o prostatită acută complicată cu o retenție acută urinară, și tratamentul este de drenaj. Adică nu sunt lucruri sefeie, nu poate să urineze, trebuie să urineze cumva, nu trebuie să-l faci să urineze. Adică e basondă. Nu e basondă, o retrovezicală, pentru că, dacă e basondă, o retrovezicală diseminează tot procesul infecțios de la nivelul prostatic și îi faci mai rău; îi pui o cistostomie minimă suprapubiană, îi faci o găurică în hipogastru și îi pui o... Ok. Da. Un device acolo, prin care se scurge urina. Adică îi faci o gaură de la piele până în vezică.
40:31 dr. Radu Vărzaru: Asta am și făcut. Bineînțeles, am recoltat niște analize. Noi nu avem laborator după ora două. Avem un analizor, un laborator în terapie pentru pacienții spitalului, dar pentru că era pandemie, primeam pacienți, făceam eforturi mari să facem analize pe laboratorul propriu-zis. Sunt niște analizoare rapide, care ne dădeau o hemoleucogramă, o uree, creatinină și o coagulogramă. Cam atât. Coagulograma destul de dificil o dădea, de fiecare dată.
41:01 dr. Radu Vărzaru: Bun. Și era o chestie, un tablou, niște analize puțin modificate, nu mai știu, 13.000, 12.000 de leucocite. Adică pe acolo. Nici nu spunea, nici nu te mirai, nici nu...
41:01 dr. Cătălina Voinea: Te panicai.
41:01 dr. Radu Vărzaru: Te panicai, exact. Și am zis: da, e o prostatită acută complicată cu retenție, hai să-i punem o cistostomie. I-am pus cistostomie minimă, pacientul n-a vrut să rămână internat, era cu familia, i-am administrat ca la orice prostatită, îi dai de obicei o cefalosporină și un aminoglicozid, că asta e tratamentul, trebuie să ai două clase de antibiotic. I-am dat tratamentul și a plecat acasă.
41:01 dr. Cătălina Voinea: Stai puțin. Deci, dacă îi faci găurica, e acolo?
41:41 dr. Radu Vărzaru: Da.
41:41 dr. Cătălina Voinea: Și după aia o scoți?
41:41 dr. Radu Vărzaru: Păi o lași acolo, o coși. Îi lași o cistostomă, practic este un tubuleț, pe care îl lași în vezică și îl coși la piele. Și el are oricum un balon, pe care îl umfli în vezică, și e autostatică.
41:41 dr. Cătălina Voinea: Wow!
41:41 dr. Radu Vărzaru: Da.
41:41 dr. Cătălina Voinea: Mi se pare o chestie destul de invazivă, și o numiți minimă.
41:41 dr. Radu Vărzaru: E minimă. E cu anestezie locală.
41:41 dr. Cătălina Voinea: Ok. Și el stă cu tubulețul, cu furtunașul ăla, în permanență?
42:11 dr. Radu Vărzaru: Stă până când trece procesul infecțios și până când poate să-și reia micțiunea fiziologică.
42:11 dr. Cătălina Voinea: Ok. Practic, tu îl chemi ulterior la...
42:11 dr. Radu Vărzaru: Da, trebuie să-l internezi. Dar el nu voia să fie internat. Dar, dacă nu-l internezi, îl chemi, îi pensezi cistostoma, vezi dacă își reia micțiunea fiziologică; dacă nu, îl mai lași cu cistostoma, îi mai dai tratament antibiotic, antiinflamator, până când, la 5-6 zile, dacă e o prostatită, își reia micțiunea fiziologică. Dacă nu...
42:11 dr. Cătălina Voinea: Și după aia, după ce dezumfli balonașul acela și o scoți, nu rămâne... Cum se închide?
42:46 dr. Radu Vărzaru: Simplu. Ia, de la sine.
42:46 dr. Cătălina Voinea: Nu se duce urina în...
42:46 dr. Radu Vărzaru: Extravazează puțin, dar nu se duce toată. Nu, vezica se închide. Detrusorul, vezica în sine, este un mușchi foarte inteligent. Nu îl comparăm cu miocardul, să spunem așa. Pentru că are capacitatea asta de a se dilata și contracta foarte mult. Că tu poți să ții, să spunem așa, simți nevoia de micțiune, de a urina, poți să o ții un atât și ea crește, și crește capacitatea.
43:19 dr. Radu Vărzaru: Se închide. Acea găurică se închide, pentru că asta face. Se colabează vezica și se închide găurica pe care ai făcut-o tu. Cam asta e cistostomia. Revenim la caz. Da. I-am dat o cefalosporină, nu mai știu ce. În fine, i-am dat o cefalosporină și un aminoglicozid, ca să fie tratamentul în prostatite, pentru că asta credeam că e, prostatită.
43:42 dr. Radu Vărzaru: Pacientul a plecat pe la ora 2 noaptea și la ora 4 mă sună asistenta din camera de gardă că s-a întors pacientul de mai devreme. Eu m-am gândit că sângerează, că am trecut...
43:42 dr. Cătălina Voinea: Care sunt riscurile?
43:42 dr. Radu Vărzaru: Că, dacă nu te oprești suficient de la timp, treci printr-un vas; dacă ești prea lateral, poate prin iliace. Adică e o manevră făcută în orb, oarecum. Și nu vezi pe unde treci, dacă nu știi cum treci. Mă gândeam: l-am sângerat sau mă gândeam că am fost prea sus și am intrat prin peritoneu, am înțepat vreun maț. Pentru că vezica fiind extraperitoneală...
43:42 dr. Cătălina Voinea: Și nu există investigații care să te ajute să nu faci astfel de erori când pui acea cistostomă?
44:20 dr. Cătălina Voinea: Nu știu, un...
44:20 dr. Radu Vărzaru: Da. Dar totuși, dacă te duci prea sus, prea aproape de ombilic, treci prin peritoneu, prin intestin, poți să faci asta. Și m-am gândit: gata, am făcut-o, e nasol, am pus-o, mă duc, e băiatul tânăr, am făcut o greșeală enormă, ce fac eu acum?
44:39 dr. Radu Vărzaru: Și mă duc în camera de gardă și, spre surprinderea mea, pacientul era obnubilat. Era, deci, nu necooperant, era un alt pacient. Parcă nu era același de acum două ore. Și cistostoma era permeabilă, urina era limpede, nu sângera pe nicăieri, numai că avea, mai târziu, acum că mă gândesc așa, avea cefaleea asta intensă, era obnubilat și era și fotosensibil.
45:07 dr. Radu Vărzaru: Și l-am internat atunci, era cu părinții, l-am internat, eu în continuare am mers pe diagnosticul de prostatită acută, pentru că n-aveam... Avea meningită. Da. Da, să spun și ce meningită. Nu. Da. Ia. L-am internat, dimineața l-am prezentat la raportul de gardă, am vorbit cu medicul infecționist, a venit, l-a văzut și a spus: bă, Radu, cred că e meningită.
45:30 dr. Radu Vărzaru: Are redoare de ceafă, are cefalee, fotosensibilitate, eu cred că e meningită. O meningită cu prezentare atipică, cu retenție acută de urină, să spunem. L-am transferat la Matei Balș, au făcut acolo puncții, în fine, au analizat lichidul, au spus că e meningită, l-au trimis la un consult a doua zi sau a treia zi, pentru că au găsit la CT niște lichid pe lângă vezică,
45:57 dr. Radu Vărzaru: era niște urină care ieșise, dar nu aia era problema, pentru că nu îi scădeau, îi crescuseră leucocitele și nu reușea să le scadă, dar nu părea, la puncții, nu părea că era o meningită bacteriană. Așa. Și nu prea existau explicații, nici din partea lor, nici din partea noastră. Ei credeau că e ceva, un proces de la nivel prostatic, care oarecum a ajuns, nu știu, hematogen sau ceva, să se întâmple. Noi nu ne explicam, că era ok din punct de vedere urologic, și mai târziu a făcut niște teste.
46:28 dr. Radu Vărzaru: Pacientul a devenit complet necooperant, a fost intubat și, din nefericire, a decedat într-un final. Asta mi-a rămas, pentru că era tânăr și vorbisem cu el și, așa, ca o chestie care m-a făcut să mă apropii foarte mult de el: mi-a plăcut să merg la pescuit. Și lui îi plăcea să meargă la pescuit și vorbeam de ce pește a prins și a spus că a fost acum, în urmă cu două săptămâni, la pescuit. Și, după ancheta epidemiologică și ce s-a întâmplat la Matei Balș, pacientul mersese la pescuit. A fost mușcat de țânțari. A făcut meningită West Nile.
46:28 dr. Cătălina Voinea: Nu cred!
46:28 dr. Radu Vărzaru: Da.
47:05 dr. Radu Vărzaru: Da. Și într-un final a decedat. Da. Și asta m-a... A fost unul dintre cazuri.
47:05 dr. Cătălina Voinea: Te-ai mai dus la pescuit? Te mai duci la pescuit?
47:13 dr. Radu Vărzaru: Da, da, da. Mă duc cu un prieten urolog, care e din Craiova, merge la pescuit peste tot.
47:13 dr. Cătălina Voinea: Cu cine?
47:13 dr. Radu Vărzaru: Alex Zanfir îl cheamă. E și el urolog. E mai mic ca mine cu un an. Și mergem peste tot la pescuit. Dar atunci au fost câteva zile în care n-am mai fost la pescuit. Săptămâni, chiar. Da. Asta ar fi un caz interesant.
47:30 dr. Radu Vărzaru: Care mi-a rămas în minte. Dar nu neapărat din punct de vedere chirurgical, ci din punct de vedere al prezentării, al deznodământului, al lucrurilor care s-au întâmplat.
47:30 dr. Cătălina Voinea: Și ar fi putut să evite asta dacă se dădea cu protecție de țânțari?
47:43 dr. Radu Vărzaru: Bineînțeles, da. Păi de atunci cred că noi, când mergem la pescuit, consumăm fiecare câte două tuburi de... Da. Toate firmele posibile le luăm, le dăm pe noi...
47:43 dr. Cătălina Voinea: Sponsorizări?
47:43 dr. Radu Vărzaru: Nu avem. Oameni de pescuit. Momentan nu avem, dar le primim. Da. Așa că...
47:43 dr. Cătălina Voinea: Foarte șocant. E destul de interesant.
47:43 dr. Radu Vărzaru: Mai am povești. Da, e nice or no?
48:07 dr. Cătălina Voinea: Da, da. Wow. Nu cred că bate ceva.
48:07 dr. Radu Vărzaru: Da?
48:07 dr. Cătălina Voinea: Chiar e.
48:07 dr. Radu Vărzaru: Este. Știu că pe noi ne-a impresionat, și nu că ne-a impresionat, m-a afectat, sincer. E că chiar...
48:07 dr. Cătălina Voinea: Și acum, cât a trecut de atunci?
48:21 dr. Radu Vărzaru: Trei ani. Și acum îmi aduc aminte de discuția cu el și... Lasă, zic. Am empatizat, și nu doar că am empatizat.
48:21 dr. Cătălina Voinea: Te-ai putut pune în locul lui?
48:32 dr. Radu Vărzaru: Am fost acolo. Da. Eram amândoi la pescuit, practic. Și ziceam: bă, eu am un copil. Mă duc la pescuit poimâine, mă mușcă un țânțar, uite ce se întâmplă. Da. Acum, când mă duc la pescuit, vara, sunt 40 de grade, am mască pe față, până la unghii am haine, sunt îmbrăcat. Da. E o chestie serioasă.
48:32 dr. Cătălina Voinea: Ce faci după ce termini rezi? Mai există?
Ce faci după ce termini rezi? 48:57
48:58 dr. Cătălina Voinea: Cum e piața muncii?
49:01 dr. Radu Vărzaru: N-am, momentan. Nu știu nimic. Încă sunt rezident până la 1 februarie. Probabil că o să semnez niște contracte, ca fiecare, cu niște clinici. Spuneam mai devreme că este o specialitate medico-chirurgicală. Adică îți permite să ai un trai bun, decent, în privat, ambulator, să consulți, dai tratamente, să evaluezi pacienții.
49:01 dr. Cătălina Voinea: Se câștigă bine? Ca specialist, dar în privat.
49:01 dr. Radu Vărzaru: Nu știu. Cred, da. Se câștigă.
49:29 dr. Radu Vărzaru: Toți sunt mulțumiți. Adică toți colegii mei mai mari.
49:29 dr. Cătălina Voinea: N-a murit nimeni de foame.
49:29 dr. Radu Vărzaru: N-a murit nimeni de foame și sunt mulțumiți. Adică au un trai bun. Merg în concedii, văd că pleacă și au luat mașini.
49:29 dr. Cătălina Voinea: Adică e ok, nu?
49:29 dr. Radu Vărzaru: Pare că e ok. În concedii și au luat mașini, da. Pare că e ok.
49:29 dr. Cătălina Voinea: Dar la stat?
49:29 dr. Radu Vărzaru: La stat e dificil. E foarte dificil, mai ales în București. E foarte dificil să găsești un post la spitalele de stat. În afara Bucureștiului sunt locuri, sunt posturi disponibile și chiar e nevoie de urologi în afara Bucureștiului.
49:59 dr. Radu Vărzaru: Depinde de tine, dacă ești din București, dacă îți dorești să pleci, dacă să faci naveta, nu știu.
49:59 dr. Cătălina Voinea: S-or căuta în afara Bucureștiului, dar au și ce le trebuie ca să poți să profesezi așa cum ai fost în timpul rezidențiatului?
49:59 dr. Radu Vărzaru: Nu la nivelul de aici. În timpul rezidențiatului.
49:59 dr. Cătălina Voinea: Păi și ajung oameni, știi că ai putea să faci ceva pentru ei, și ce faci?
50:16 dr. Radu Vărzaru: Îi trimiți tot în capitală. Da, asta se întâmplă. Și ajungi să te frustrezi și... Poți să schimbi câte ceva. Eu cunosc niște oameni care au plecat de aici, fiind rezidenți aici, și au învățat. Au plecat la Târgoviște, de exemplu, un fost rezident de la noi din clinică, și a devenit șef de secție acolo. A făcut referat, a cumpărat laser, a cumpărat ureteroscop, face rezecții, pune nefrostomii.
50:16 dr. Cătălina Voinea: Ce nebun.
50:16 dr. Radu Vărzaru: Da. Adică poți să schimbi. Omul sfințește locul, de obicei. Da, exact. Părerea mea.
50:42 dr. Cătălina Voinea: Să se afle de povești de genul ăsta, ca să știe...
50:42 dr. Radu Vărzaru: Da, e foarte... Adică nu totul e... Eu îmi doresc să rămân în București. Eu sunt născut în București, crescut în București, ai mei sunt născuți, crescuți, bunicii la fel. Mi-e greu să plec. Toată familia mea și a soției mele, toți sunt în București. Mi-e greu să plec de acolo.
50:58 dr. Radu Vărzaru: Dar spun cu inima deschisă că, între a alege pur și simplu să trăiesc bine spre foarte bine doar din ambulator și să nu mai pun mâna pe ce m-au învățat mentorii mei să fac, să operez, aș alege ieri, nu mâine, să plec și să operez unde mi se oferă posibilitatea, decât să stau doar să dau rețete. Nu mă văd făcând asta și îmi doresc foarte mult să progresez și să operez, și nu doar ce știu să fac acum și ce am învățat să fac acum. Vreau să fac mai multe. Mult mai multe vreau să fac.
51:31 dr. Radu Vărzaru: Și pe plan profesional, și pe plan personal, să spun așa. Am multe proiecte pe care vreau să le fac. Nu, mă rog.
Ce lipsește din pregătire? 51:43
51:41 dr. Cătălina Voinea: Ce ți se pare că lipsește?
51:41 dr. Radu Vărzaru: Din urologie?
51:41 dr. Cătălina Voinea: Din pregătirea ta așa sau de ce ar avea nevoie mai mult rezidenții? Ce provocări sunt?
51:41 dr. Radu Vărzaru: De mai puțină birocrație. Asta cred că e pe toate specialitățile. Avem foarte multă birocrație și ne ocupă mult timp. Mereu mă întreb unde se duc actele astea toate?
52:01 dr. Radu Vărzaru: Sunt așa, stau... Nu știu, habar n-am. Am participat la procesul de acreditare al spitalului și erau stive de documente. Nu știu dacă... Nu știu. Nu vreau să... poate greșesc. Poate zic vreo prostie. Nu știu. Nu cred că se dă nimeni prin ele. Habar n-am. Dar noi trebuie să le facem.
52:17 dr. Radu Vărzaru: Și ai discuții și spui: mi se pare că facem niște lucruri degeaba. Adică, de exemplu, noi în foaia de observație trebuie să scriem CNP-ul. Cu toate că pe prima pagină ai datele generale, trebuie să scrii CNP-ul aceluiași pacient de șase ori, pe șase foi diferite. Și mi se pare așa o chestie și ai spune: hai, mă, e CNP-ul, nu e mare lucru.
52:17 dr. Cătălina Voinea: Și numele pacientului.
52:17 dr. Radu Vărzaru: Și numele pacientului, secția, numărul de foaie. Adică de șase ori același lucru. Pur și simplu să dai foaia, să te uiți, să scrii iar îți consumă timp, îți consumă energie, te frustrează și nu mai ai timp să faci altceva.
52:17 dr. Cătălina Voinea: Ce alte lipsuri sunt? Nu știu, ce mai lipsește?
52:57 dr. Radu Vărzaru: Mai lipsește... Nu e o chestie standardizată, practica asta chirurgicală. Am spus și am lăudat clinica și, da, e de lăudat și mulți vin acolo să facă rezidențiatul. Dar nu toți facem același lucru și nu toți ajungem să punem mâna să operăm. Adică nu există o chestie standardizată, la finalul rezidențiatului sau la finalul anului 1 faci, nu știu, 10 cistoscopii. La finalul anului 2 faci o ureteroscopie. La finalul anului 3 faci X. Nu există o chestie. În funcție de medicul cu care lucrezi și ce operează ei, ajungi să faci mai multe sau mai puține.
53:31 dr. Radu Vărzaru: Așa că aș schimba, aș îmbunătăți chestia asta. Aș crea, nu știu, poate un, dacă există, un caiet de practică, sau nu știu cum să-l numesc, să fie o chestie mai standardizată. Adică să facem toți urologie. Că poate unii vor să facă litiază, alții andrologie, alții urologie funcțională, dar trebuie să iei contact cu ele ca să știi dacă poți să le faci sau dacă vrei să le faci. Cam asta lipsește, că nu e o chestie standardizată, să facă toți din toate.
Pentru cine crezi că nu se potrivește deloc urologia? 53:56
53:58 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine crezi că nu se potrivește deloc urologia?
54:02 dr. Radu Vărzaru: Nu se potrivește pentru, nu știu, pentru cei care nu vor să aibă contact cu pacientul. Asta cu siguranță. Pentru cei, poate, introvertiți și care nu au calitatea de a socializa. Contează foarte mult să te apropii de pacient. Asta e o întrebare pe care o pun frecvent, ca o paranteză: dacă merg la pescuit. Poate că e o chestie banală, dar te apropii de omul ăla în felul ăsta. Așa am aflat de la respectivul că merge la pescuit: pe fiecare între când le pun sonde uretrovezicale.
54:31 dr. Radu Vărzaru: Pentru că nu e o chestie plăcută să bagi pe uretră o țeavă. Nu e plăcut. Oricâtă lidocaină îi faci pe uretra aia, în primul rând stă întins pe un pat, dezbrăcat, în fața a trei oameni, și îi bagi o țeavă pe penis, pe uretră. Nu e ok. Atunci când l-ai întrebat dacă merge la pescuit, te conectezi puțin și poți să-ți faci treaba. Așa că, dacă ești introvertit și nu ai calități de a socializa și de a te apropia de oameni,
55:02 dr. Radu Vărzaru: nu cred că e pentru tine urologia. În plus, dacă, la fel, ești foarte rece și nu empatizezi cu oamenii, la fel, nu e pentru tine urologia. Dacă îți dorești să ai program fix, nu e pentru tine urologia. Dacă vrei să fii la ora 2 acasă, nu e pentru tine urologia. Dacă îți dorești să faci foarte mult fără să oferi nimic sau să oferi cât mai puțin, nu e pentru tine urologia.
55:33 dr. Radu Vărzaru: Adică trebuie și tu să te dedici acolo și să iei parte. Urologia e o muncă de echipă. Niciodată nu vei face, chiar dacă sunt intervenții chirurgicale endoscopice pe care le poți face singur, întotdeauna ai o echipă lângă tine.
55:49 dr. Radu Vărzaru: Ai asistenți, ai infirmiere, ai mentorul care spune: da, mă, mai du-te, mai stai, mai retrage-te, mai sparge, mai scoate. Vorbesc de pietre acum. Da, așa că, dacă îți dorești să fii singuratic, nu, nu e pentru tine. E muncă în echipă.
Cu ce alte specialități colaborează urologia? 56:05
56:04 dr. Cătălina Voinea: Cu ce alte specialități mai colaborează urologia?
56:09 dr. Radu Vărzaru: Cu ginecologia și obstetrica. Avem mulți pacienți care mai degrabă vin de acolo decât să trimitem noi. Cu nefrologia, da, de aproape. Ce mai? Dermatovenerologia, mai avem pacienți cu anumite leziuni pe penis, cu boli venerice.
56:09 dr. Cătălina Voinea: Da, îi vedeți?
56:09 dr. Radu Vărzaru: Îi vedem și îi trimitem.
56:09 dr. Cătălina Voinea: Îi primim, exact.
56:09 dr. Radu Vărzaru: Da, de obicei așa facem.
56:09 dr. Cătălina Voinea: Cu ce alte specialități? Chirurgia generală?
56:38 dr. Radu Vărzaru: Da, bineînțeles, e o specialitate chirurgicală. Chirurgia vasculară. Chiar operăm împreună, bine, nu în centrul meu, pentru că noi nu avem chirurgie vasculară, dar în alte centre, cum ar fi Institutul Clinic Fundeni, acolo au secție și de vasculară și fac intervenții poate mai labă, mai complicate. Și cam atât. Cred că anatomie patologică, imagistică, da, toți pacienții care ajung la noi au o investigație imagistică, o ecografie, o, nu știu, CT, urografie, ceva, tot fac. Și cam atât. Da, altceva nu cred că mai...
Ce ți se pare că este trecut cu vederea și ai vrea că colegii de pe aceste specialități să facă în așa fel încât să faceți o echipă mai bună? 57:19
57:16 dr. Cătălina Voinea: Și ce anume ți se pare că e trecut cu vederea și ai vrea ca colegii de pe specialitățile astea cu care colaborezi ai vrea să știe despre urologie, ca să, nu știu, să lucrați într-o echipă mai... să fiți mai compatibili?
57:16 dr. Radu Vărzaru: Compatibili. Da. Aș vrea să înțeleagă că o cistită nu e o urgență, pentru că primim, de cele mai multe ori, la ora trei dimineața, să, nu știu, tratăm și să investigăm o cistită. Poți să-i dai și tu un antibiotic, adică nu trebuie, de la un spital de urgență municipal, mare, cu multe secții, să trimiți la camera de gardă la un spital de boli cronice, să zic așa, la un spital de cronici.
57:56 dr. Radu Vărzaru: Aș vrea să înțeleagă că suntem o specialitate chirurgicală și că noi, de obicei, operăm, nu doar le scriem un consult și o indicație. Sunt de multe ori colegi, poate de la chirurgie, care preferau să facă intervenția chirurgicală, dar toate astea au nevoie de un consult de specialitate. Și ce vor? Doar să-i scriu: da, tumoră renală, se indică nefrectomia radicală, și să-l trimit înapoi?
58:17 dr. Radu Vărzaru: Nu. Vreau și eu să fac nefrectomia radicală. Adică, dacă l-ai trimis la mine, e transformier. Al meu, e la noi. Da, da. Ne ocupăm noi de pacientul ăsta. Adică știm și noi să operăm. Asta vreau să zic. Nu doar chirurgia generală. Chirurgia vasculară, ce aș vrea să știe?
58:33 dr. Radu Vărzaru: Că n-am avut contact foarte mult, dar poate aș vrea să învăț de la ei. Am fost în modulul respectiv și aș vrea să învăț, da, suturi vasculare, sunt importante, părerea mea, mai ales dacă vrei să faci oncologie, uro-oncologie, oncologie mare, tumori renale cu invazie în cavă până în atriu. Adică poți să... Da, sunt cazuri de astea. Până în atriu. Invazie din cava subdiafragmatică până sus. Și intră și chirurgul, și vasculara, și...
58:33 dr. Cătălina Voinea: Când vorbeai de chestii SF, mă gândeam la... Dar asta chiar pare ceva SF.
58:33 dr. Radu Vărzaru: A, mai sunt SF.
59:08 dr. Radu Vărzaru: Da. Sunt. E foarte frumoasă urologia. Încă o spun. Da, nu știu. Și interesantă, și cu adrenalină, și... E așa de complexă. Ai puțin din toate. Sau ai mai mult din toate. Depinde cum vrei și ce vrei să faci. Dar poți să faci orice aici. E foarte frumoasă. Și nu spun că... sunt aici ca să promovez urologia. Spun că asta simt. Poți să faci foarte multe lucruri. Foarte multe lucruri. Foarte mișto.
59:40 dr. Radu Vărzaru: Foarte multe niveluriții chirurgicale. De la cât mai minim invaziv, endoscopic, până la chirurgie deschisă, robotică, laparoscopică, microscopică, reconstructivă. Foarte multe lucruri. Foarte multe lucruri. Dar, într-adevăr, e... Nu prea mai ai timp de niște lucruri. Cam... Adică dedici mult timp la spital, și pentru... dacă vrei să faci lucruri, să progresezi.
Despre atestate 1:00:08
1:00:08 dr. Cătălina Voinea: Și poți să te axezi doar pe o parte?
1:00:10 dr. Cătălina Voinea: Adică să-ți iei un atestat într-o anumită ramură din...
1:00:10 dr. Radu Vărzaru: În România sunt câteva atestate și competențe, să le spun așa. Cum ar fi ecografia generală, pe care majoritatea o avem. ESWL, adică litotriție extracorporeală. Acum este un nou certificat de uroginecologie, unde tratezi prolaps, incontinențe, pui bandelete transobturatorii.
1:00:10 dr. Cătălina Voinea: Cum se tratează prolapsul vaginal după naștere?
1:00:43 dr. Radu Vărzaru: De obicei, la prolapsul vaginal...
1:00:43 dr. Cătălina Voinea: Și uretral, mă gândesc.
1:00:43 dr. Radu Vărzaru: De exemplu, noi tratăm cistocelul. Adică prolapsul vezical. Iese vezica prin peretele vaginal, iese între picioare, să spunem așa. Asta se întâmplă. Aia e o minge între picioare. Da. Poți să ai complet.
1:01:05 dr. Radu Vărzaru: Păi, de la prea multe nașteri. Așa. Nu mai ai ligamentele respective. Sunt foarte laxe. Și vezica coboară. Coboară prin vagin. Nu prin uretră. Prin peretele vaginal anterior, care are contact, practic, cu vezica, și coboară.
1:01:05 dr. Cătălina Voinea: Vai, și cum se tratează?
1:01:26 dr. Radu Vărzaru: Sunt intervenții chirurgicale deschise sau laparoscopice. Practic, o intervenție pe care noi o facem: punem o bandeletă. Se cheamă histeropexie laterală Dubuisson. Intrăm cu o meșă, cu o bandeletă de polipropilenă, prin abord laparoscopic. Disecăm vaginul de vezică. Ancorăm acea meșă de polipropilenă de peretele vaginal și o ridicăm, o scoatem la piele prin două incizii laterale, abdominale. Se fibrozează tot traiectul respectiv și faci așa, ca un suspensor. Și stă acolo.
1:02:08 dr. Radu Vărzaru: Bine, depinde cât de grav e prolapsul. Poți să faci și deschis. Sunt multe variante pentru prolaps. De asemenea, poți să tratezi și incontinențele urinare. La fel, dar trebuie să ai acest certificat, care e de, nu știu, de 2-3 ani. Acest atestat. Mă întrebi de atestate: cam atâtea sunt în România, dar mai sunt europene câteva. Adică ai atestatul de laparoscopie și de endoscopie. EST e cel de endoscopie și E-BLUS e cel de laparoscopie. Mai e cel de robot.
1:02:45 dr. Radu Vărzaru: Și pe fiecare nișă sunt diferite atestate. Adică, de exemplu, în chirurgia reconstructivă sau pentru implanturi peniene, la fel, trebuie să ai un atestat. Nu e obligatoriu, dar certifică faptul că tu știi să faci această intervenție, că ai rezultate bune cu acea intervenție și că ești omul potrivit la care pacientul trebuie să vină. Alte atestate nu sunt, momentan, dar cred că sunt suficiente.
Ce planuri ai în lumea urologiei în viitor? 1:03:17
1:03:14 dr. Cătălina Voinea: Tu ce planării în lumea urologiei în viitor?
1:03:18 dr. Radu Vărzaru: Da, o întrebare interesantă. Îmi doresc, am făcut foarte multă endoscopie, endourologie. Îmi doresc de acum înainte, poate, să mă perfecționez pe partea de endoscopie, de endourologie și să fac și mai multă uro-oncologie, chirurgie robotică. Mi-aș dori să învăț să fac, e un lucru modern, nou, actual acum. Robotul a fost inventat pentru operații în pelvis, pentru prostatectomia radicală, adică consider că trebuie să știi să manevrezi acel robot. Mi-aș dori să fac asta. Și, da, aș vrea să mă axez foarte mult pe partea asta de uro-oncologie de acum înainte. Prostatectomii radicale, laparoscopice, deschise, robot, cistectomii, nefrectomii parțiale, radicale.
1:04:10 dr. Radu Vărzaru: Și cam, da, asta îmi doresc pe viitor. Și, bineînțeles, să mă perfecționez pe endoscopie și să-mi petrec mai mult timp cu familia, poate. Da, nu că poate, cu siguranță. Că asta a fost încă o chestie dificilă, să zic așa, în rezidențiat. Timpul pe care îl ai. Liber, liber, nu știu dacă, timp liber.
1:04:10 dr. Cătălina Voinea: Timp personal, da.
1:04:10 dr. Radu Vărzaru: Da, timp personal, să faci ce îți dorești tu.
1:04:36 dr. Cătălina Voinea: Ăsta poate să fie un impediment pentru femeile din urologie. Care se gândesc să facă și un copil.
1:04:36 dr. Radu Vărzaru: Da, un subiect important, să zic.
1:04:36 dr. Cătălina Voinea: Implică să-ți iei concediul de maternitate.
1:04:36 dr. Radu Vărzaru: Da, și să lași cariera pe locul 2, după aceea să revii, să te apuci din nou și să dorești să faci. Da, cred că e dificil. Eu am avut puțin noroc.
1:05:00 dr. Radu Vărzaru: În primul rând, nu sunt femeie și nu trebuie să-mi întrerup rezidențiatul. Și cel mai mare noroc al meu a fost faptul că am un om, am un partener de viață care m-a înțeles de la început, soția mea, un om care m-a susținut încă din facultate. Ne știm de mult timp, cred că știe toate frustrările mele și toate lucrurile prin care am trecut. Și am reușit oarecum să împart și asta, cu viața profesională și viața de familie.
1:05:31 dr. Radu Vărzaru: Bine, ei îi datorez tot ce am din punct de vedere al familiei, pentru că, dacă nu era ea, niciodată, nu că nu-l cred, cu siguranță nu reușeam să am o familie. Ea nu e medic și a reușit să mă ajute pe partea asta. Mi-aș dori să-mi petrec mai mult timp cu familia mea și cu copilul meu, dar momentan, sau până acum, m-am axat foarte mult pe carieră. Practic, viața mea se împarte între spital și timpul petrecut cu soția și cu copilul.
1:06:01 dr. Radu Vărzaru: E foarte important să ai pe cineva care te susține și care te iubește necondiționat, să zic așa. După o zi de-aia frustrantă la spital, și grea, să ajungi acasă și să fii înconjurat de iubire și înțelegere, și încurajarea asta era foarte mare, că erau de multe ori când mă deranja ea, între ghilimele, soția, pentru că eu îi povesteam niște lucruri și îmi spunea: ești cel mai bun, o să faci bine. Eu știind că am greșit și că nu pot să fac la fel de bine, dar ea m-a încurajat orice ar fi.
1:06:30 dr. Radu Vărzaru: Susținerea. Da, susținerea asta. Și poate de asta am și reușit să fac niște lucruri. Adică nu că poate, cu siguranță. Ea m-a împins de multe ori de la spate, adică m-a ghidat și m-a ajutat și în continuare o face. Și acum se plimbă cu copilul prin oraș. E greu să găsești oameni de genul ăsta, care nu sunt acolo ca să-ți dea un răspuns sau să-ți găsească o soluție, ci mai degrabă să fie acolo și să te asculte, să te încurajeze.
1:06:56 dr. Radu Vărzaru: Să te încurajeze, ai nevoie de încurajarea lor, și încurajare, și încredere. Adică vezi în ochii lor și nu doar că vezi, îți dă senzația de căldură. Te simți bine, te simți, știi, afară e viscol și ninge și intri și faci focul și e cald. Și nu mai contează, poate să fie apocalipsă afară, că tu ești în familie.
1:07:20 dr. Radu Vărzaru: Ești bine, ești protejat, orice s-ar întâmpla. Și asta erau de multe ori temele. Adică de multe ori spuneam că mi-aș dori să fac mai mult, mi-aș dori să operez mai mult, mi-aș dori să nu mai tremure mâna. Și era focul călduț și spunea: ești cel mai bun, o să fie bine, data viitoare o să faci mai bine. Și spuneam: uite, nu mi-a ieșit bine nefrostomia aia, am pus-o pe lângă sau n-am pus-o transpapilar. E, a respirat pacientul, e ok, data viitoare o să o pui mai bine. Și data viitoare o pune mai bine.
1:07:43 dr. Radu Vărzaru: Și contează, contează să ai pe cineva să te înțeleagă. Că e soție, că e iubită, că sunt părinți, că e prietenă, că e orice, prieten, soț. Na, vorbeam și de femei, e foarte important.
1:07:43 dr. Cătălina Voinea: Bun, noi nu vrem să te mai reținem mult, mai avem o singură întrebare.
1:07:43 dr. Radu Vărzaru: Da.
Care e cel mai important sfat pe care l-ai da unui absolvent care își dorește să urmeze urologia? 1:08:10
1:08:03 dr. Cătălina Voinea: Și anume, mai ales acum, că vine repartiția, care e cel mai important sfat pe care l-ai da unui proaspăt absolvent care vrea să urmeze urologia?
1:08:15 dr. Radu Vărzaru: L-aș sfătui să nu facă ceva doar influențat de presiunea socială. Că vrea să fie chirurg sau chirurg pe o specialitate de nișă. Să nu facă ceva din obligație. Să facă ceva pentru care are vocație. Asta e foarte important. Să facă ceva ce iubește. Să aibă respect de sine de fiecare dată. Adică să nu se lase influențat sau, cum să spun, umilit, nu știu, poate e un cuvânt cam mare, de cei din jur doar ca să ajungă la niște rezultate. Adică fiecare trebuie să-și vadă calitățile, dar și defectele, în primul rând. Să-și aleagă o specialitate cu sufletul. Pentru că acolo, asta vei face toată viața ta.
1:09:06 dr. Radu Vărzaru: E foarte greu să faci ceva și să-ți petreci ore, zile, făcând ceva ce nu-ți place. Mi se pare, nu că foarte greu, mi se pare așa o...
1:09:06 dr. Cătălina Voinea: Viață irosită.
1:09:06 dr. Radu Vărzaru: Viață irosită, da. Exact. Deci cam asta ar fi. Să facă ceva cu plăcere. Să aleagă cu sufletul și nu... Toți vrem, bineînțeles, un statut social, financiar bun. Toți vrem să facem bani. De ce să ne ascundem?
1:09:34 dr. Radu Vărzaru: Toți vrem, ne dorim asta. Dar nu asta înseamnă totul. Banii vor veni, la un moment dat. Adică vin, o să câștigi bine, din orice. Nu există, cum ai spus și tu mai devreme, medic să moară de foame. Să nu aleagă pentru bani. Să nu aleagă o specialitate pe faptul că vede că, nu știu, chirurgul plastician pune acid și silicoane și face zeci de mii de euro.
1:09:59 dr. Radu Vărzaru: Că până acolo sunt marii arși pe care trebuie să îi îngrijești. Și n-ajungi tu să pui silicoane și buze, și ai foarte multe lucruri de făcut în rezidențiatul ăla și foarte mulți pacienți de îngrijit. De asta zic, să faci ceva care îți place, o specialitate pe care o iubești, sau poate nu o iubești, poate nu știi despre ce e vorba. Dar să te vezi făcând lucrul ăla toată viața ta, și bine. Asta e sfatul meu. Să aleagă cu inima. E foarte important. Bun. Da.
1:10:33 dr. Cătălina Voinea: Am ajuns la final și vreau doar să îți mulțumesc că ai venit și că ne-ai oferit o perspectivă proaspătă asupra urologiei și asupra vieții unui medic rezident pe urologie. Și mi se pare că toți cei care ne vor asculta vor fi foarte norocoși să afle și de această experiență, și de povestea ta. Pentru că sezonul 2 din acest podcast tocmai despre asta este, vorba mai mult despre oamenii din spatele specialității, nu despre specialitatea în sine.
1:11:09 dr. Cătălina Voinea: Și sunt convinsă că fiecare experiență a invitatului nostru o să ajute viitorii studenți să ajungă buni doctori, persoane mai bune, soți mai buni.
1:11:09 dr. Radu Vărzaru: Este important, exact.
1:11:09 dr. Cătălina Voinea: Și de aceea noi te apreciem și îți mulțumim că ai venit și ne-ai făcut, să zicem, lista de episoade mult mai completă.
1:11:09 dr. Radu Vărzaru: Eu vă mulțumesc frumos pentru invitație. A fost o mare plăcere să fiu aici. Îmi doream, sincer, de mult timp, să mă uitam la podcasturile voastre și mi-aș fi dorit și eu să vorbesc despre urologie, că am câte ceva de zis.
1:11:50 dr. Radu Vărzaru: Și este o plăcere și mulțumesc încă o dată pentru invitație și sper să fie de folos pentru viitorii rezidenți, studenți sau cei care sunt curioși despre viața unui rezident pe orice specialitate.
1:11:50 dr. Cătălina Voinea: Cu siguranță. Mulțumesc.
1:11:50 dr. Radu Vărzaru: Mulțumesc.
