Grile-Rezidentiat.ro Toate specialitățile Platforma de grile →

Medicină · Date solide

Rezidențiatul de Urologie — cum e, realist

Varianta fără poleială despre rezidențiatul de Urologie: cui i se potrivește (și cui nu), cum îl descriu rezidenții reali (n=19), pragul național de intrare pe 5 ani și 2 episoade de podcast cu specialiști.

Medicină

Rezidențiat pe Urologie — cum e, realist

Date solide

Cui i se potrivește

Te prinde dacă vrei varietate — de la cabinet la endoscopie și chirurgie robotică — și lucrul în echipă. Cea mai mare parte a activității e endoscopică (60–70%), deci ai multă manualitate fără operații mereu mari.

Cui nu prea i se potrivește

Mai puțin pentru cine vrea program fix — zilele sunt lungi (6:30–21:00) cu 3–4 gărzi/lună. Aparatura scumpă limitează centrele mici.

📊 Cum o descriu rezidenții · studiul „Experiențe în Rezidențiat” · n=19 răspunsuri pe această specialitate
Satisfacție generală (mare = bine)4.0/7
Calitatea îndrumării (mare = bine)3.4/7
Atmosfera de lucru (mare = bine)4.2/7
Gărzi — cât de adecvate ca număr (mare = bine)3.1/7
Program — cât de rar stai peste ore (mare = bine)2.8/7
Volum zilnic — cât de sustenabil (mare = bine)4.4/7
Și-ar recomanda rezidențiatul? 5.2/10

Toate pe scala 1–7, unde mai mare = mai bine (inclusiv volumul de muncă: gărzi adecvate, rar peste program, volum sustenabil). Cifre descriptive, nu garanții — corelație ≠ cauzalitate. Poți citi comentarii reale de la medici, pe specialitatea aceasta, în studiul în derulare „Experiențe în Rezidențiat” (necesită cont pe grile-rezidentiat.ro).

🎧 Vizionează un episod de podcast cu un medic rezident pe această specialitate
  • dr. Andrei Pănuș — episodul #9YouTube
  • dr. Radu Vărzaru — episodul #91YouTube
Citește transcrierea ↓
📈 Pragul național de intrare în rezidențiat · intrare la punctaj mic
56256556156557420212022202320242025
574în 2025 · pe 5 ani: 561–574. „Național” = cel mai mic punctaj de admitere pe centre în anul respectiv (categoria „pe post” nu e inclusă)

Specialitate deficitară — cel mai mic centru se ocupă aproape de pragul de promovare.

Vezi pe oraș, pe ani → g-rezi.ro/trends
Mai multe: date de pregătire, fapte verificate, potrivire

Profilul spre care înclină specialitatea

  • Mod de gândire: la mijloc, echilibrat
  • Acțiune vs. reflecție: înclină spre manualitate, proceduri, intervenții
  • Toleranță la incertitudine: la mijloc, echilibrat
  • Contact uman: înclină spre contact direct, continuu, cu pacientul
  • Stil de viață: înclină spre ritm intens, gărzi multe, program imprevizibil

Orientativ, din logica de potrivire a testului — nu un verdict.

Date de pregătire

  • Durată de pregătire: 5 ani
  • Tip de specialitate: clinică
  • Spor de specialitate: până la 15%, nivelul efectiv se stabilește per spital
  • Locuri la concurs (nov. 2025): 72 (sursă)
  • Recunoaștere în UE: da, automată (Directiva 2005/36/CE)

Fapte verificate despre pregătire și practică

  • Examen european FEBU (scris + oral) — calificare suplimentară de tip «mark of quality». (sursă)
  • ARU are acord de afiliere en-bloc cu EAU din 2005 (dublă apartenență pentru membri) și publică traducerile oficiale ale ghidurilor EAU. (sursă)

Examenele europene de board sunt certificări suplimentare — nu înlocuiesc examenul național de specialist.

🔗
Ultimul punctaj de intrare la Urologie: 574 (2025).
Locul tău se decide la concurs — punctul tău de start e azi.
Începe pregătirea cu grile →

Din podcast: „Rezi pe Urologie” — transcrieri complete

2 episoade · transcrieri editate (clean verbatim) după înregistrarea audio · actualizat la

Alege un episod ca să citești transcrierea.

Rezi pe Urologie · Episodul #91

dr. Radu Vărzaru — medic rezident pe specialitatea urologie (la data înregistrării)

Gazdă
dr. Cătălina Voinea
Publicat
Durată

YouTube (filă nouă)Podbean (filă nouă)

Din descrierea episodului: Dr. Radu Vărzaru, medic rezident pe specialitatea urologie, anul V, și absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (promoția 2013-2019).

Experiențe și opinii personale ale invitatului, la data înregistrării (episod publicat în decembrie 2024). Nu sunt recomandări medicale. Transcriere editată după audio; poate conține erori — semnalează o eroare. „[neclar]” marchează un fragment pe care nu l-am putut desluși din înregistrare.

Pe scurt

  • Contează foarte mult cum vorbești cu pacientul și asta nu te învață nimeni în facultate. Lucrurile acestea le înveți doar în spital și doar mergând și practicând. 07:11
  • Știu că nu e ok și că programul e până la ora 2, dar dacă vrei să operezi și să faci niște proceduri chirurgicale, n-o să le faci, pentru început, la ora 2. 27:35
  • Dacă îți dorești să faci foarte mult fără să oferi nimic sau să oferi cât mai puțin, nu e pentru tine urologia. 55:02
Transcrierea completă (25 de capitole · 11.123 de cuvinte)

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine v-am regăsit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Suntem într-o perioadă mai relaxată, acum că s-a încheiat rezidențiatul de anul acesta și o nouă generație a intrat oficial în pregătirea pentru anul viitor. Noi continuăm să filmăm episoade pe diverse specialități, cu scopul de a acoperi toate ramurile din medicină pentru a doua oară, și sperăm că eforturile noastre vă sunt de ajutor. Alegerea specialității nu este un proces ușor, tocmai de aceea ne dorim să luați o alegere cât mai informată. Dar să revenim. Ne întoarcem la episodul de astăzi, unde discutăm cu dr. Radu Vărzaru, proaspăt medic specialist pe urologie. Hai să aflăm ce are de povestit. Să-i dăm drumul! Salutare, Radu!

Intro dr. Radu Vărzaru 00:44

00:44 dr. Cătălina Voinea: Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Vreau să-ți mulțumesc că ai bătut atâta drum și că ai venit și cu ocazia Târgului de Crăciun, cred că a fost așa un 2 în 1.

00:44 dr. Radu Vărzaru: Da, mulțumesc pentru invitație. A fost o ocazie să vedem și Târgul. Sperăm că ce urmează să povestim o să aducă așa puțină lumină în viața viitorilor rezidenți, pentru că mai e destul de puțin până la repartiție.

01:08 dr. Cătălina Voinea: Și apreciem foarte mult că ai vrut să aduci așa puțină lumină în sufletul lor, pentru că acum este o perioadă foarte dificilă și nimeni nu știe ce îi așteaptă. Și noi asta ne și dorim. Ne dorim să-i ajutăm și ne dorim să facă o decizie informată și asumată, ca pe viitor să nu aibă regrete sau, mai mult, să ducă o viață unde nu sunt împliniți.

01:33 dr. Radu Vărzaru: Într-adevăr, da, îmi aduc aminte și eu cu drag de perioada asta. Bine, cu drag și cu puțină melancolie, așa, că era o perioadă foarte dificilă și foarte agitată și cred că pentru fiecare dintre noi a fost la fel. Da, e important să asculți niște povești, niște păreri de la niște oameni care au trecut prin rezidențiat sau care au avut experiență cu specialitățile de care sunt ei interesați, și consider că e foarte important să știi ce alegi.

02:03 dr. Radu Vărzaru: Bineînțeles, dacă faci ceva și faci fără plăcere, fără vocație, e foarte dificil să o duci la bun sfârșit, să spun așa, și să progresezi, că asta e important, asta ne dorim cu toții.

02:03 dr. Cătălina Voinea: Exact. Poți să începi să ne spui un pic dacă acum câți ani, 11 ani, când ai început facultatea, erai pasionat de ramura asta, de urologie, știai ceva despre ea sau voiai să fii cu totul și cu totul alt medic?

Era pasionat de urologie la începutul facultății? 02:34

02:36 dr. Radu Vărzaru: Da, la mine a fost o poveste interesantă din familie, să spun așa. Eu am făcut un liceu cu profil de filologie, n-am pe nimeni medic în familie sau care să fie oarecum în domeniul acesta, dar am avut niște părinți foarte implicați, care în continuare sunt implicați și m-au ajutat foarte mult.

02:55 dr. Radu Vărzaru: N-au fost genul acela de părinți care să mă sâcâie sau să mă forțeze să fac ceva, dar... Presiune. N-au pus presiune niciodată, doar că mi-au ghidat pașii și am fost impresionat de povestea mamei mele, care are o problemă urologică, o patologie cronică, și m-a impresionat, pe lângă patologia respectivă și suferința ei, modul de abordare a medicului curant, a medicului ei, care și acum este medicul ei și mai târziu a devenit mentorul meu. Adică a fost o poveste interesantă și atunci a fost primul contact cu urologia, eram încă elev la liceu și am spus că da, îmi doresc să fac medicină,

N-am vrut să fac din prima medicină 03:39

03:36 dr. Radu Vărzaru: ca o mică paranteză, n-am vrut să fac din prima medicină, doar că tatăl meu este un tip foarte tipicar așa și venea în fiecare seară, după ce aveam cina în familie, și îmi punea aceeași întrebare, pe tot parcursul verii, toată vacanța: ce vrei să faci cu viața ta?

03:36 dr. Cătălina Voinea: No pressure.

03:36 dr. Radu Vărzaru: No pressure, exact. Și era o perioadă în care urmăream foarte multe seriale și cred că toți ne uitam la Doctor House și Grey's Anatomy.

04:00 dr. Radu Vărzaru: Exact. Și ca să scap oarecum de întrebarea asta și să pot să mă uit mai departe la serial, îi spuneam: uite, vreau să mă fac medic, hai, lasă-mă să mă uit mai departe la serialul ăsta. A doua sau a treia zi îmi aduc aminte că deja avea meditații la biologie și la chimie, pentru că eu, cum am spus, am făcut profil filologie, și m-a ajutat foarte mult, adică m-au ghidat foarte mult cu chestia asta. Ulterior am urmat meditațiile, am dat examenul și pot spune că întotdeauna am avut o singură specialitate în gând și nimic altceva, și anume urologia, adică înainte de facultate.

Întotdeauna am avut o singură specialitate în gând 04:38

04:42 dr. Radu Vărzaru: Ulterior, în facultate, știu că am mai cochetat puțin, adică am vrut să văd ce înseamnă ginecologia și am fost într-o practică de vară în anul întâi spre anul doi, nu știam absolut nimic, adică era nou totul pentru mine. Nu înțelegeam foarte multe lucruri și nu prea mi-a plăcut, adică, ok, e foarte interesant, se întâmplă foarte multe lucruri interesante. Voiam atunci să aflu mult despre infertilitatea de cuplu și despre fertilizarea in vitro și tot ce presupune lucrul acesta.

05:14 dr. Radu Vărzaru: Mi se părea un domeniu nou, un domeniu interesant, doar că mai târziu am renunțat la ginecologie, m-am întors la prima iubire, să zic așa, la urologie, și bineînțeles că și urologia are partea de andrologie și de fertilitate și e foarte interesantă. Am avut, în concluzie, să spun așa, o singură specialitate și, mai ales, nu doar o singură specialitate, ci și o singură clinică în care doream să fiu rezident.

05:43 dr. Radu Vărzaru: Sunt rezident, în momentul acesta, anul 5, în Spitalul Prof. Dr. Theodor Burghele din București, pe clinica de urologie, și acolo am vrut să fiu de la început.

05:43 dr. Cătălina Voinea: Sub ghidarea mentorului tău.

05:43 dr. Radu Vărzaru: Da, bine, sunt mai mulți mentori acum și mai mulți oameni care au participat și alături de care m-am format, dar, da, el a fost, practic, încă din vremea liceului.

Ce ai descoperit pe parcurs? Ceva ce nu-ți spune nimeni și ți se pare interesant să dai mai departe? 06:20

06:15 dr. Cătălina Voinea: Ce ai descoperit tu pe parcurs și, de exemplu, nu spune nimeni și ți se pare ție important să dai mai departe pentru cei care se gândesc să urmeze această specialitate?

06:26 dr. Radu Vărzaru: Da, în primul rând, eu consider că trebuie să mergi pe secția de urologie, să mergi în stagii, nu neapărat pe urologie, dar acum aceasta este tema principală de astăzi, urologia. Să mergi pe secție, să mergi în gărzi, în primul rând, să iei contact cu patologia, cu pacienții urologici, pentru că sunt diferiți. Pe fiecare specialitate, pacienții au un mod de a se comporta. Aici poți observa, de exemplu, la mulți pacienți, să ajunsele la niște acuze generale, pe care ei le spun inițial, pentru că ascund, de fapt, alte acuze de care se simt rușinați.

07:11 dr. Radu Vărzaru: Și, de exemplu, mulți vin să mimeze o colică renală și, de fapt, au disfuncție erectilă. Contează foarte mult cum vorbești cu pacientul și asta nu te învață nimeni în facultate. Lucrurile acestea le înveți doar în spital și doar mergând și practicând. Adică practica de vară e foarte importantă. Mi se pare un lucru foarte important să-l faci, nu doar să-ți iei semnătura și să stai acasă.

07:38 dr. Radu Vărzaru: Întâlnești foarte mulți colegi, legi prietenii, vezi patologia respectivă, intri în sală, te simți motivat să mergi acasă să studiezi pentru examene. Pentru că în facultate sunt perioade dificile. Îmi aduc și eu aminte de niște hopuri, așa să le spun, și anume neurologia, care m-a chinuit foarte tare. Dar eu mergeam în practică și mergeam și pe parcursul anului în gărzi la urologie și știu că în perioada respectivă citeam pentru examen. Am făcut cu profesor Băjanul la Spitalul Municipal, un profesor excepțional. Adică avea niște cursuri foarte frumoase, doar că e materia dificilă, cel puțin pentru mine.

08:23 dr. Radu Vărzaru: Și știu că mergeam în gărzi ca să mă simt motivat să citesc. Mergeam în gărzile de urologie și îmi spuneam că, dacă vreau să ajung să fac gărzi, să fiu medic urolog, uite, trebuie să iau examenul ăsta de neurologie. Da, puțin amuzant că e urologie și neurologie. Așa că, da, consider că e important să mergi să vezi despre ce e vorba, să vezi cât mai multe specialități, dacă nu te-ai hotărât încă, și să iei contact cu patologia și cu pacienții.

Dacă te-ai întoarce în anul 1 de rezidențiat, ce sfaturi ți-ai da? 08:53

08:52 dr. Cătălina Voinea: Dacă te-ai întoarce în anul întâi de rezidențiat, ce sfaturi ți-ai da?

08:57 dr. Radu Vărzaru: Da, primul sfat pe care mi l-aș da ar fi să fiu mai curajos și mai implicat pe partea asta academică, pentru că, bine, urologia, și nu numai urologia, și celelalte specialități au partea medicală și poți accesa și partea academică, care la fel mi se pare foarte importantă, adică studii, baze de date pe care să le analizezi și să faci un articol științific.

09:28 dr. Radu Vărzaru: M-aș încuraja să merg și să spun că îmi doresc să intru la doctorat, să fac mai multe articole de genul ăsta, pentru că, într-adevăr, pot fi foarte obositoare, dar ai satisfacția unui rezultat la final, adică vrei să vezi dacă, nu știu, la o cohortă de pacienți, diabetul zaharat, să spunem așa, influențează cumva ADN-ului de prostată, să spunem, acum ipotetic vorbind. Și la final ajungi la o concluzie pe care te duci și o prezinți în anumite cadre științifice, în țară sau în afara țării, și practic e munca ta, e lucrul tău pe care tu îl faci și muncești la el și poți fi mândru de el.

10:12 dr. Radu Vărzaru: Și asta ar fi o chestie, adică ce aș face diferit: să fiu puțin mai implicat pe domeniul ăsta și să fiu mai curajos în a spune că, da, vreau să fac și asta, și să încercăm să facem cât mai multe studii sau articole de genul ăsta.

Cum ți se pare că te-a transformat viața de medic pe urologie? 10:32

10:31 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare că te-a transformat viața de medic pe uro?

10:31 dr. Radu Vărzaru: Din ce punct de vedere?

10:31 dr. Cătălina Voinea: Din punct de vedere al cum era viața ta înainte, ca persoană, ca om, cum te-a transformat?

10:42 dr. Cătălina Voinea: Ți-a adus ceva beneficii, ești mai răbdător, ești mai irascibil, mai...

10:42 dr. Radu Vărzaru: M-a transformat, într-adevăr, te transformă, pentru că vezi diferite patologii, mulți pacienți, fiecare cu suferința lui, și nu numai: de multe ori, tu nu afli doar de suferința urologică, afli și de suferințele lor personale și te pot influența, te pot afecta lucrurile astea. La început eram foarte afectat de tot ce se întâmpla în jurul meu.

11:13 dr. Radu Vărzaru: Adică toate poveștile banale, nu știu, o infecție urinară, se transformau într-o poveste, într-o traumă, într-o dramă a vieții pacientului, că ea face aceste infecții urinare și fiica a plecat sau s-a întâmplat ceva. Și mă afectau lucrurile astea, până în momentul în care mentorul meu mi-a spus: aici ești medic, tu trebuie să le asculți suferințele, dar să ai o decizie obiectivă și un tratament cât mai corect, adică nu cât mai corect, corect, un tratament corect, și să ai indicație pentru lucrurile pe care le au și să nu te lași influențat de aceste povești, să spunem așa.

11:50 dr. Radu Vărzaru: E important, în schimb, să ai empatie, să empatizezi cu pacientul, asta e foarte important, adică pacientul respectiv are încredere în tine în momentul în care te vede apropiat de el, dar niciodată nu trebuie să fii copleșit, asta e părerea mea, de suferința lui. Cum m-a transformat? La început voiam doar ca pacientul să fie bine, nu conta că eu sau altcineva din spitalul respectiv sau din colegii care i-am de gardă, de exemplu, că acolo te întâlnești cel mai frecvent cu patologia,

12:26 dr. Radu Vărzaru: nu conta care dintre noi acționa ca să-i fie bine pacientului. Dar pe parcurs am ajuns să-mi doresc ca eu să fac ceva, adică eu să fac o procedură chirurgicală care să, nu vreau să spun să-l salveze, că mi se pare așa un cuvânt foarte mare, dar să-i aline suferința sau să-l facă bine. Adică în continuare empatizez cu pacientul, dar îmi doresc să-mi iasă și procedura chirurgicală bine. Nu știu dacă din afară se vede ca și cum mi-am pierdut din empatie, poate că m-am maturizat, poate așa m-am transformat.

12:59 dr. Radu Vărzaru: Pe de altă parte, da, nu prea mai am răbdare. La început puteam să discut despre o cistită necomplicată la femeie 40 de minute. Acum, când văd o persoană tânără de 20 și puțin de ani, o femeie de 20 și puțin de ani, cu disurie, polachiurie, e clar. E o cistită și nu mai stăm să discutăm: dar când a început, dar de ce s-a întâmplat, dar care sunt factorii, așa, spun, în camera de gardă. Nu e o patologie de camera de gardă, dar frecvent se întâmplă ca pacienții să se prezinte cu patologii de ambulator în camera de gardă. Adică asta se întâmplă frecvent în România. Se fac investigații pentru cistită necomplicată la tineri.

13:41 dr. Radu Vărzaru: Prima prezentare, primul episod. De obicei e un tratament empiric, pacienții vin în afara programului unui laborator, să spun așa, și nu îi las să aștepte, de exemplu, o urocultură, dar se fac investigații, bineînțeles. Dar dacă este o persoană, dacă este un caz necomplicat, ce înseamnă necomplicat?

14:01 dr. Radu Vărzaru: Nu prezintă febră, frison, nu are dilatații de căi urinare, asta, din nou, presupune că nu e o simplă cistită, înseamnă că e ceva mai mult. Deci, dacă ai doar simptomatologie urinară joasă, o disurie, polachiurie și imperiozitate micțională, să spunem, și senzația de golire incompletă, o femeie tânără, fără patologii asociate, care nu este însărcinată, bineînțeles, că atunci nu mai e o cistită simplă, îi dai un tratament empiric. De obicei, ghidurile spun că îi dai o singură doză de fosfomicină și o reevaluezi la ceva timp.

14:39 dr. Radu Vărzaru: Dacă aceste infecții se repetă și devine o infecție urinară recidivantă, atunci, într-adevăr, trebuie făcute mai multe investigații, trebuie văzut dacă sunt factori care să favorizeze apariția infecțiilor urinare sau dacă este pur și simplu o infecție urinară care reapare, posibil și datorită igienei locale. Adică e un subiect pe care, din nou, trebuie să-l discuți cu pacientul. De asta e foarte important cum abordezi pacientul și cum te simte el, dacă ești foarte distant și nu vrei să intri în discuții care pot fi sensibile pentru anumiți oameni.

15:17 dr. Radu Vărzaru: Pacientul acela nu-ți va spune niciodată, de fapt, care este suferința sau care sunt practicile de igienă, să zic așa.

15:17 dr. Cătălina Voinea: Cât de mult contează concepția asta, sau termenul, cum că după contactul sexual este obligatoriu să urinezi, da, micțiunea postcoitală, ca să previi infecția urinară? Este adevărat?

15:42 dr. Radu Vărzaru: Da, este foarte adevărat, este micțiunea postcoitală. După fiecare contact sexual, atât bărbatul, cât și femeia trebuie să aibă o micțiune, să urineze. E o chestie foarte logică, adică pe lângă lucrurile SF care sunt în urologie, și putem spune că avem și noi lucruri care se înțeleg mai greu, avem și lucruri foarte ușor de înțeles, adică niște lucruri foarte logice. În timpul contactului sexual, germenii de la nivelul vaginului ascensionează pe uretră.

16:14 dr. Radu Vărzaru: La bărbați uretra este mai lungă, iar la femei uretra este mai scurtă. Bineînțeles, ca mecanism de apărare, lungimea uretrei la sexul masculin ajută să previi infecția urinară. La femei, în schimb, fiind foarte scurtă, ajung mult mai ușor bacteriile la nivelul vezicii urinare. Și de asta urinarea postcoitală, eliminarea bacteriilor din tractul urinar inferior, uretră și vezică urinară, cât mai rapid, ajută la prevenirea infecțiilor urinare, pentru că ele nu mai au timp să-și bage acele gheruțe în mucoasa vezicală și să provoace infecția urinară.

16:52 dr. Cătălina Voinea: Super! Mi se pare un lucru pe care ar trebui efectiv să-l știe cât mai mulți.

16:52 dr. Radu Vărzaru: Da, e și un lucru foarte simplu, adică nu ai nevoie de tratamente.

16:52 dr. Cătălina Voinea: E destul de logic.

16:52 dr. Radu Vărzaru: Da, logic și logic, exact.

16:52 dr. Cătălina Voinea: Spune-ne un pic despre ce faci pe uro ca rezident.

Ce faci pe uro ca și rezident? 17:06

17:10 dr. Cătălina Voinea: Care sunt atribuțiile tale și dacă stai toată perioada rezidențiatului pe aceeași secție sau te muți dintr-o parte în alta, la diferite module?

17:18 dr. Radu Vărzaru: Da, depinde foarte mult de centrul în care ești. Eu am avut la începutul rezidențiatului șase luni de chirurgie generală. E obligatoriu, orice rezidențiat de urologie începe cu chirurgia generală. Șase luni. Ulterior, în clinica în care mi-am desfășurat aproape tot rezidențiatul, acolo am putut să-mi fac și modulul de radiologie-imagistică și de ecografie generală. Deci n-am plecat de pe secție, cu toate că mergeam la radiologie și vedeam CT-uri, făceam și ecografii, adică îmi dedicam mai mult timp și acestui modul.

17:58 dr. Radu Vărzaru: Am mai avut un stagiu de chirurgie vasculară, la fel, s-a desfășurat în alt centru, deci a trebuit să plec din spital.

17:58 dr. Cătălina Voinea: Wow!

17:58 dr. Radu Vărzaru: Și, da, în rest, majoritatea timpului a fost în spital. Mă întrebai de...

17:58 dr. Cătălina Voinea: Atribuții.

17:58 dr. Radu Vărzaru: Atribuții. Ce trebuie să facem noi ca rezidenți.

17:58 dr. Cătălina Voinea: Ce ești lăsat să faci.

17:58 dr. Radu Vărzaru: Ce ești lăsat... Bine, astea sunt două discuții diferite. Bun, ce ești obligat să faci și ce ești lăsat să faci.

Ce eșți obligat să faci și ce ești lăsat să faci? 18:21

18:22 dr. Radu Vărzaru: Ce ești obligat să faci. Obligat, cel puțin în clinica în care mi-am desfășurat activitatea, nu prea există cuvântul ăsta, obligat. Avem noroc, de fapt, toți rezidenții, că toți suntem sub îndrumarea unui coordonator și fiecare, individual, sub îndrumarea unui îndrumător de rezidențiat. Coordonatorul nostru, al tuturor rezidenților din Burghele, este domnul profesor Jinga. Un om excepțional, care este foarte apropiat de rezidenți, și nu numai, ci și de studenți, fiind și rectorul facultății de Medicină și Farmacie.

18:55 dr. Radu Vărzaru: Și domnul profesor întotdeauna a fost, așa, nu știu dacă e în regulă, a ținut partea rezidenților. Adică la noi nu există cuvântul ăsta, obligat. Nu ești obligat să faci nimic. Ești obligat să fii foarte atent cu pacienții pe care îi ai în grijă. Ești obligat, dacă vrei să-i spun așa, obligat, să îți duci garda la bun sfârșit. Adică e o responsabilitate, nu că ești obligat. Domnul profesor, încă o dată, dumnealui venea și ne spunea, ne întreba: ai făcut ceva la sală? Cum ți se pare?

19:30 dr. Radu Vărzaru: Ne întreba pe fiecare, adică este foarte...

19:30 dr. Cătălina Voinea: Ținea cont de opinia voastră.

19:30 dr. Radu Vărzaru: Foarte apropiat de rezidenți, și nu numai. Și o chestie care m-a impresionat la dumnealui: pe lângă că are foarte multe atribuții și e foarte ocupat, mai ales acum, că este și rector, cu toate astea, în continuare, este șeful clinicii. Adică noi discutăm toate cazurile la raport, cel puțin cazurile de deschis, de intervenții uro-oncologice, să spunem așa. Le discutăm la raport. Și nu e acea discuție... Eu inițial am crezut că e o discuție în care noi să fim judecați sau noi să fim puși la zid. Nu. Am avut surpriza.

20:04 dr. Radu Vărzaru: Domnul profesor face această discuție ca noi să învățăm din cazurile astea și să avem o indicație cât mai corectă. Adică niciodată, chiar dacă am greșit niște lucruri, nu m-a pus la zid sau nu m-am simțit vreun moment, vreo secundă, certat. Adică e chiar o chestie de... E chiar un mentor. Te ajută să progresezi, te ajută să înveți și să crești.

20:32 dr. Radu Vărzaru: Și încă o chestie care e mai impresionantă la dumnealui: vine la medicul curant, la medicii mari, îndrumătorii de rezidenți, și le spune: îl lași mai mult pe X să facă. Îl lași să intre în sală. Adică mi se pare o chestie... Nu știu cum e în alte centre, că n-am fost, dar mi se pare o chestie oarecum greu de crezut. Știm cu toții că specialitățile chirurgicale sunt destul de dificile la momentul ăsta, adică ca practică chirurgicală. E destul de greu să te lase cineva să faci.

21:01 dr. Radu Vărzaru: Și mi s-a părut așa, greu de crezut. Inițial credeam că doar e o vorbă, că doar o spune așa, ca să auzim noi. Dar când am văzut că chiar sunt efecte și chiar noi facem, bine, aici este un cumul de factori cu făcutul ăsta, că ține și de tine. Să te pricepi și să țină de tine, că nu poți să ai pretenția să operezi tu, ca rezident, să faci niște pași chirurgicali primul pe program, la ora 8 jumate, și medicii cu experiență, cu cazuri grele, care trebuie să intre primii în sală, să aștepte după tine să faci tu o chestie. Nu poți să ai pretenția asta.

21:36 dr. Radu Vărzaru: Din nou, atribuții. Trebuie să ai grijă de, cum spuneam, să ai grijă de pacient. Adică pacientul să aibă medicație, să fie urmărit, să aibă o evoluție. Adică, pe lângă partea asta birocratică, care ne sufocă foarte tare, și e foarte multă birocrație și poate la un moment dat o să se schimbe chestia asta, trebuie să știi pacientul, să-i știi analizele, să-i știi investigațiile, să știi cum evoluează.

22:04 dr. Radu Vărzaru: Unul dintre chirurgii cu mare experiență de la noi din spital ne spunea o chestie la început de rezidențiat, că reușita unui caz este undeva la 50-60% partea de îngrijire a pacientului și doar 40-30-40% intervenția chirurgicală în sine. Tu poți să faci impecabil o intervenție chirurgicală; dacă nu știi să urmărești pacientul și să-i urmărești eventualele complicații, degeaba ai făcut-o. Adică trebuie să fii foarte aproape de pacient și să știi perfect ce drenaj are, când are, ce diureză a avut, cum se simte, ce tensiune are.

22:41 dr. Radu Vărzaru: Nu cred că e o obligație, eu cred că e un lucru normal în practica de zi cu zi a rezidentului. Nu știu ce să mai spun despre alte atribuții.

22:41 dr. Cătălina Voinea: Ce ești lăsat să faci în sală?

22:51 dr. Radu Vărzaru: În sală, da. Aici, da, aș vrea să spun multe lucruri. Am avut mare noroc, cel puțin eu. Și le mulțumesc în fiecare zi mentorilor mei. Sunt doi, trei, patru oameni care au participat foarte mult la progresul meu și la evoluția mea ca rezident. E primul doctor, mentorul, care este și medicul curant al mamei mele, doctorul Petca.

23:22 dr. Radu Vărzaru: El mi-a arătat, practic, ce înseamnă să fii medic, la început. Eram elev, eram în clasa a 11-a când l-am cunoscut prima dată, și modul în care s-a comportat cu mama mea și cum a dus diagnosticul și cum i-a explicat și mie și tatălui meu ce se întâmplă cu ea și ce se va întâmpla în continuare cu ea m-a impresionat foarte tare.

23:43 dr. Radu Vărzaru: El e omul care mi-a pus prima dată electrocauterul sau bisturiu, să spunem așa, poate sună, nu știu, pompos, dar nu, chiar așa este. Da, da, da. Care m-a lăsat să fac ceva în sală. El e omul care m-a învățat lucrurile de bază ale urologiei, pentru că, niciodată, asta e cel mai greu.

23:59 dr. Radu Vărzaru: Mulți vor să fii rezidentul lor când deja știi să faci niște lucruri. Dar e foarte greu să fii rezidentul unui medic la început, pentru că acel medic trebuie să te învețe de la zero totul, practic. Da. Și el m-a ajutat foarte mult, a fost lângă mine de la început, cu el am făcut primele gărzi,

24:21 dr. Radu Vărzaru: cu el am diagnosticat primii pacienți, cu el am tratat primii pacienți, cu el am tratat... aveam o frică enormă de gravide la început. Orice gravidă care venea în camera de gardă, era... mă albeam la față, nu știam ce să-i fac. Mi-era frică, recunosc, mi-era foarte frică. Și el venea cu mine, mă lua de mânuță, era linia întâi, pe linia de gărzi.

24:41 dr. Radu Vărzaru: Adică nici măcar linia a doua nu venea, venea el personal și stătea de vorbă cu gravida, avea răbdare, vorbea cu mine, îmi explica ce trebuie să facem, cum trebuie să investigăm. Și lucrul ăsta mi s-a părut o chestie foarte bună pentru mine și apreciez enorm ce s-a întâmplat în rezidențiat. Ulterior, după ce am pus așa bazele urologiei, a venit rândul unui alt medic, doctorul Salaheddin, sau cum îl știm noi în spital, doctorul Vasile.

25:10 dr. Radu Vărzaru: La Salaheddin, la Vasile. Da, da, da. Așa îi spunem. Ăsta e numele lui, Salaheddin. Este un om, de asemenea, un om excepțional, pe care îl iubesc foarte mult. Îl consider ca pe un părinte. Acum, de fapt, pe toți îi consider ca pe un părinte, ca pe părinții mei.

25:26 dr. Radu Vărzaru: Este omul lângă care eu am crescut foarte mult în ultima perioadă. Este omul care m-a învățat să fac, de la chestiile de bază am trecut la intervenții chirurgicale de la cap la coadă, să spunem așa. Și este, el m-a lăsat să fac lucrurile astea, și încrederea pe care mi-a dat-o, el este,

25:45 dr. Radu Vărzaru: nu pot să o exprim în cuvinte. Pur și simplu, faptul că intra în sală și spunea: hai, te îmbraci tu astăzi, tu puncționezi, tu faci intervenția asta chirurgicală, eu sunt aici cu tine, nu-mi iau, fie neîncă, nu-mi iau nici măcar mănușile în mână. Și la început ai trac, îți tremură mâinile, ești tensionat, și se uită la tine, are o privire, și: stai liniștit, stai liniștit, dă-i înainte, că sunt aici.

26:09 dr. Radu Vărzaru: Și aia e o vorbă, cum spune: nu poți strica tu ce nu pot repara eu. Așa că dă-i înainte. Și încrederea asta e fenomenală pe care ți-o oferă Pe domnul profesor, am spus, dacă nu era dumnealui, nu cred că niciunul dintre noi din Burghele nu făcea ceea ce facem acum, că și ceilalți rezidenți din Burghele fac intervenții chirurgicale și participă la intervenții chirurgicale. Unii mai mult, alții mai puțin. Depinde și de fiecare, și de îndemânare, de manualitate, de ce fac ei.

26:42 dr. Radu Vărzaru: Și aș mai vrea să menționez un medic care, la fel, e foarte apropiat de mine, doctorul Dănău. Apropiat de vârstă, în primul rând. Când am început era tânăr specialist, asistent universitar și, la fel, am făcut primele proceduri chirurgicale de urgență în gărzi, pentru că doctorul Petca devenise șef de secție și nu mai făcea gărzi, și am continuat gărzile cu doctorul Dănău, medic tânăr, linia întâi,

27:07 dr. Radu Vărzaru: făceam intervenții chirurgicale în urgență sub îndrumarea lui. Și, la fel, încrederea pe care mi-a dat-o acest lucru este foarte, foarte mare, să spun, mai ales în gărzile de acum. Deci te lasă să faci, depinde cu cine lucrezi, că sunt mai mulți medici, mai multe echipe, depinde cu cine lucrezi. Eu am avut noroc de niște mentori și niște oameni excepționali cărora o să le mulțumesc și o să le rămân dator toată viața mea.

27:35 dr. Radu Vărzaru: Le recomand viitorilor rezidenți, dacă vor să vină la Burghele, să fie în echipa asta, și contează foarte mult și de tine, dacă ești implicat. Dacă vrei să pleci la ora 2 acasă, n-o să faci niciodată nimic. Știu că nu e ok și că programul e până la ora 2, dar dacă vrei să operezi și să faci niște proceduri chirurgicale, n-o să le faci, pentru început, la ora 2. Ai nevoie să stai acolo, n-o să stea nimeni după tine ca la ora 8 să intri tu în sală înaintea profesorului sau înaintea, nu știu, conferențiarului, zic și eu.

28:05 dr. Radu Vărzaru: Așa că sunt lucruri bune și sunt lucruri mai puțin bune, dar pe total, să spun așa, în concluzie, eu sunt mulțumit de ce am făcut în rezidențiat, sunt mulțumit de ce văd lângă mine, colegii mei sunt mulțumiți de ce fac. Într-adevăr, e loc de mai bine, la uro-oncologie, la intervenții mari, complicate, pe care nu avem pretenția să le facem în anul întâi, dar poate pe viitor ar fi o chestie, noi spunem lucrurile astea, ar fi un lucru foarte bun să se îmbunătățească implicarea rezidentului în intervențiile deschise, în intervențiile mari.

28:47 dr. Radu Vărzaru: Știu că sunt mai solicitante, mai stresante, înțelegem și noi asta, nu ne dorim să facem singuri o prostatectomie radicală cap-coadă, dar, nu știu, poate niște pași din acea prostatectomie radicală. Se întâmplă și acum să facem, nu știu, să deschidem abdomenul, să ajungem până la vasele iliace, unde atunci medicul curant vine și practică limfodisecția, dar poate pe viitor să facem noi limfodisecția, nu știu, zic că pot fi lucruri îmbunătățite. Pe de altă parte, endoscopie facem foarte mult ca rezidenți. Așa că sunt mulțumit, recomand ce se întâmplă acolo.

Colege aveți pe urologie? 29:24

29:23 dr. Cătălina Voinea: Și ce aveți? Colege, da. Și fete.

29:23 dr. Radu Vărzaru: Da, da, da. Și fete foarte implicate și foarte bune din punct de vedere chirurgical, cu ce fac ele acolo. În an cu mine, în generație cu mine, am o colegă, și poate pare așa că urologia este specialitatea bărbaților. Fix, da. Nu neapărat. Nu. Este un chirurg foarte bun. Bine, progresează, progresăm cu toții, o să creștem și mai mult, dar ce face ea acum: este foarte implicată în tratamentul chirurgical, în operații.

29:57 dr. Radu Vărzaru: Acum a venit o altă colegă, în anul întâi, rezidentă, care la fel își dorește să facă, de fapt, nu, scuze, două rezidente. Într-adevăr, suntem mult mai mulți. Asta zic, mă gândesc că, chiar dacă îți place, dacă îți place ca femeie această specialitate, să nu creadă că sunt marginalizate, fiind în minoritate acolo. Dimpotrivă, adică sunt încurajate, și, eu înțeleg că dintr-o 30 de bărbați, atunci când vezi o rezidentă, îți dorești ca ea să vadă, să facă, să o implici în practicile chirurgicale.

30:32 dr. Radu Vărzaru: Niciodată n-o să fie marginalizată. Adică chiar o să fie poate mai implicată în actul chirurgical decât un rezident care stă și doar se uită sau nu vrea să se implice în chirurgie. Sunt și, nu trebuie să fim toți chirurgi acolo. Adică e o specialitate medico-chirurgicală, nu trebuie toți să operăm. E foarte diversificată, să spun așa.

Cum sunt gărzile? Câte trebuie să faci? 31:00

30:59 dr. Cătălina Voinea: Cum sunt gărzile? Câte sunteți obligați să faceți?

31:02 dr. Radu Vărzaru: Obligați, că e un cuvânt prea mare. La noi nu este obligat.

31:02 dr. Cătălina Voinea: Câte trebuie să faci?

31:02 dr. Radu Vărzaru: Câte trebuie să faci?

31:07 dr. Radu Vărzaru: Câte vrei. În principiu, două. Cam așa faci.

31:07 dr. Cătălina Voinea: Și sunt suficienți rezidenți astfel încât să nu ajungi să faci opt pe lună?

31:16 dr. Radu Vărzaru: O întrebare foarte bună. Acum sunt mulți rezidenți și două gărzi per rezident sunt suficiente și le acoperă toate gărzile și e în regulă pentru toată lumea. Când am început eu rezidențiatul, am început în 2020, în pandemie, nu erau așa de mulți rezidenți și făceam multe gărzi. Făceam patru gărzi, cinci gărzi, șase gărzi. Da, eram puțini. Terminaseră mulți, din generația mea au plecat doi colegi în Franța, trei, unul s-a lăsat, adică s-a lăsat și a schimbat specialitatea asta. Da, da, da.

31:48 dr. Radu Vărzaru: Nu a fost pentru el și e foarte bine lucrul ăsta, nu trebuie să insiști acolo. Poate că făceam lucruri din obligație, să spun așa, adică el care ajungea să facă lucruri din obligație și să nu facă cu plăcere, și nu e un lucru tocmai bun. Și făceam foarte multe gărzi, dar care, într-un final, au fost bune, gărzile respective. Acum facem cam două gărzi pe lună. Două, trei gărzi, depinde câte îți dorești. Poți să dorești mai multe gărzi, poți să dorești doar o gardă sau două gărzi.

32:19 dr. Radu Vărzaru: Sunt înțelegători: dacă nu dorești să faci într-o lună sau două luni sau trei luni sau patru luni gărzi, poți să vorbești și nu faci gărzi în lunile respective.

32:19 dr. Cătălina Voinea: Sunt plătite?

Sunt plătite? 32:27

32:28 dr. Radu Vărzaru: Nu.

32:28 dr. Cătălina Voinea: Niciun an?

32:28 dr. Radu Vărzaru: Niciun an. La noi în clinică sunt trei linii de gardă, dintre care doar două sunt plătite. Poate pe aici ar mai putea fi îmbunătățită treaba asta, pentru că muncim, și muncim mult, în gărzi. Practic, noi nu avem triaj. Noi avem o singură cameră de gardă, unde pacientul vine cu orice acuză în zona lombară, orice acuză în zona hipogastrică.

Care sunt cele mai frecvente patologii? 32:54

32:52 dr. Cătălina Voinea: Care sunt cele mai frecvente patologii care vin în gardă?

32:55 dr. Radu Vărzaru: Colica renală e cea mai frecventă. Litiaza renală, reno-ureterală, e cea mai frecventă. Poate pe același loc cu adenomul de prostată și complicațiile adenomului de prostată, cum ar fi retenția acută de urină. Litiaza vezicală, infecțiile recidivante sunt cele mai frecvente. Cam asta vezi în gardă foarte mult. Depinde și perioada anului. E foarte importantă și asta.

32:55 dr. Cătălina Voinea: Păi?

32:55 dr. Radu Vărzaru: Păi sunt nu mai multe infecții urinare și cistite, prostatite primăvara și toamna decât vara.

33:30 dr. Cătălina Voinea: De ce? Se consumă mai puține lichide.

33:30 dr. Radu Vărzaru: Probabil, probabil primăvara se consumă mai puține lichide. Probabil că mai e durerea pelvină cronică, care se accentuează la frig, la umezeală, și ei vin cu simptomatologia asta primăvara și toamna. Adică ies, primăvara, după o perioadă de iarnă în care sunt adecvat îmbrăcați, să spun așa, și trec prea repede la costumația de vară și atunci poate se accentuează simptomatologia, iar toamna, din vară, când erau mai sumar îmbrăcați, la fel, același lucru.

34:06 dr. Radu Vărzaru: Cam astea ar fi cele mai frecvente, litiaza și adenomul.

34:06 dr. Cătălina Voinea: Dar ziceai că camera de gardă n-aveți triaj.

34:06 dr. Radu Vărzaru: Deci noi nu avem triaj, așa că rezidentul muncește foarte mult, el vede tot. El este chemat de către asistenta din camera de gardă la orice oră, dimineață, seară, nu contează, orice oră din zi, să evalueze pacientul, și pot fi unele gărzi foarte dificile, deoarece nu dormi, nu apuci să dormi.

34:33 dr. Radu Vărzaru: Dacă te-a chemat la ora 1 pe secție, la ora 2 jumate te-a chemat camera de gardă, la ora 3 iar pe secție și la ora 4 jumate iar la gardă, tu nu prea apuci să faci mare lucru și, de cele mai, nu cele mai multe, de fiecare dată, fiecare dintre noi, după gardă, rămâneam la program.

34:52 dr. Radu Vărzaru: Ca volum de muncă e mult, da, n-am ce să zic, adică e solicitant. Rămâi în spital, îmi aduc aminte că rămâneam în spital când eram de gardă și plecam seara a doua zi, la ora 8, 7, 9, când se termina programul operator.

34:52 dr. Cătălina Voinea: Seara.

34:52 dr. Radu Vărzaru: Seara.

34:52 dr. Cătălina Voinea: Adică veneai la 8 dimineața cu o zi înainte.

34:52 dr. Radu Vărzaru: Da.

34:52 dr. Cătălina Voinea: Stăteai toată noaptea.

34:52 dr. Radu Vărzaru: Toată garda, 24 de ore.

34:52 dr. Cătălina Voinea: Și apoi încă 12 ore. Și da. Că 13.

34:52 dr. Radu Vărzaru: Da, da, da, da. Și nu doar eu. Toți colegii mei, toți facem asta.

34:52 dr. Cătălina Voinea: Ai regretat vreodată alegerea?

35:30 dr. Radu Vărzaru: Am Alegerea pe care am făcut-o, cu urologia? Nu, niciodată.

Ai regretat vreodată că ai ales urologia? 35:32

35:34 dr. Cătălina Voinea: Chiar și cu acest lucru.

35:34 dr. Radu Vărzaru: Nu. Sunt sacrificii pe care le faci. N-aș face... dacă ar fi să aleg încă de 100 de ori, pe cuvânt că aș alege același lucru, aceeași specialitate, același centru de pregătire. N-a schimbat nimic. Poate că, da, la început mă gândeam că pandemia a fost o chestie negativă din punct de vedere al pregătirii. Dar acum, dacă stau să mă gândesc pe de altă parte, dintr-un alt punct de vedere, a fost un lucru bun.

36:07 dr. Radu Vărzaru: Gărzile pe care le-am făcut în pandemie. Și spun și de ce. În București s-au închis majoritatea spitalelor de urologie. Singurele care rămăseseră de urgențe era Spitalul Militar Central, care, într-adevăr, e de urgențe și trebuia să primească urgențe, dar se umplea secția foarte repede, și spitalul nostru, Prof. Dr. Theodor Burghele. Pandur, pe scurt, să spun așa. Și primeam foarte multe patologii, foarte multă patologie, foarte variată, pe care acum nu o mai vezi la camera de gardă. Atunci spuneam: ce fac eu în gărzile astea?

36:40 dr. Radu Vărzaru: Că nu mai apuc să fac nimic, nu mai apuc să citesc nimic, nu mai apuc să stau cu familia mea. Într-adevăr, erau niște sacrificii pe care le-am făcut la momentul respectiv, dar acum, privind în urmă, noi nu mai vedem în momentul ăsta la camera de gardă, nu știu, de exemplu, gangrene, gangrena Fournier, nu mai vezi. Merg la spitalele de urgență. Este o infecție generalizată a țesutului subcutanat de la nivel perineal. Adică, practic, e o fasceită necrozantă. Așa.

37:08 dr. Radu Vărzaru: Și e o patologie spectaculoasă din punct de vedere al prezentării, dar și al tratamentului. Se fac niște incizii largi de debridare, până în țesut sănătos.

37:08 dr. Cătălina Voinea: Și ați avut acest caz?

37:08 dr. Radu Vărzaru: Am avut, am avut mai multe cazuri de gangrene.

37:08 dr. Cătălina Voinea: Care e mecanismul de producere?

37:23 dr. Radu Vărzaru: Se produce o infecție urinară, practic periuretrală sau la nivel genitourinar, care, cu ajutorul, să spunem așa, unor factori favorizanți, diabetul zaharat, o apărare precară, un sistem imunitar precar, începe să disemineze această infecție la nivelul țesutului grăsos. Se apără prost, e prost vascularizat și nu se apără foarte bine împotriva agenților patogeni. Și se face această fasceită necrozantă, care, dacă nu faci incizii largi de debridare până în țesut sănătos, să excizezi tot ce s-a necrozat, poate să ajungă chiar și la deces.

38:11 dr. Radu Vărzaru: Într-un final, pacientul rămâne cu niște defecte foarte mari. Trebuie să intervină și chirurgia plastică, de multe ori, să repare acele defecte. Adică e o patologie și pacientul nu stă șapte zile în spital. Stă luni de zile. Pentru că tu, după ce ai incizat și ai debridat acele țesuturi, în fiecare zi trebuie să faci pansament, să debridezi din nou, pe viu sau cu o ușoară analgosedare, să meșezi, să pansezi.

38:38 dr. Radu Vărzaru: Zi de zi, și nu doar o dată, de multe ori de două, de trei ori pe zi. Adică e foarte solicitant, nu numai pentru pacient, că pentru el este foarte solicitant, ci și pentru medic, pentru personalul auxiliar, e foarte dificil. Acum nu prea mai avem la camera de gardă astfel de patologii, pentru că merg la spitalele de urgență, acolo au multe specialități, au și chirurgie plastică.

38:38 dr. Cătălina Voinea: Ăsta e cel mai interesant caz sau ai ceva mai interesant de atât?

39:07 dr. Radu Vărzaru: Da, am un caz mai interesant, pe care mi-l aduc aminte.

Cel mai interesant caz? 39:10

39:12 dr. Radu Vărzaru: Bine, mă întristează puțin, așa, nu s-o păsul lui niciodată... Eram anul 3, cred, de rezidențiat și făceam o gardă în cursul săptămânii și, în cursul nopții, era după ora 12, 1-2 noaptea, s-a prezentat un pacient tânăr, 25 de ani, la camera de gardă, conștient, cooperant, discutam cu el, era în regulă, era febril, avea cefalee, dar o cefalee pe care o tolera, și cu retenție acută de urină. Nu putea să urineze.

39:49 dr. Radu Vărzaru: Orice urolog, orice rezident urolog care este în camera de gardă și vede un pacient tânăr, febril și în retenție, se gândește la o prostatită acută complicată cu o retenție acută urinară, și tratamentul este de drenaj. Adică nu sunt lucruri sefeie, nu poate să urineze, trebuie să urineze cumva, nu trebuie să-l faci să urineze. Adică e basondă. Nu e basondă, o retrovezicală, pentru că, dacă e basondă, o retrovezicală diseminează tot procesul infecțios de la nivelul prostatic și îi faci mai rău; îi pui o cistostomie minimă suprapubiană, îi faci o găurică în hipogastru și îi pui o... Ok. Da. Un device acolo, prin care se scurge urina. Adică îi faci o gaură de la piele până în vezică.

40:31 dr. Radu Vărzaru: Asta am și făcut. Bineînțeles, am recoltat niște analize. Noi nu avem laborator după ora două. Avem un analizor, un laborator în terapie pentru pacienții spitalului, dar pentru că era pandemie, primeam pacienți, făceam eforturi mari să facem analize pe laboratorul propriu-zis. Sunt niște analizoare rapide, care ne dădeau o hemoleucogramă, o uree, creatinină și o coagulogramă. Cam atât. Coagulograma destul de dificil o dădea, de fiecare dată.

41:01 dr. Radu Vărzaru: Bun. Și era o chestie, un tablou, niște analize puțin modificate, nu mai știu, 13.000, 12.000 de leucocite. Adică pe acolo. Nici nu spunea, nici nu te mirai, nici nu...

41:01 dr. Cătălina Voinea: Te panicai.

41:01 dr. Radu Vărzaru: Te panicai, exact. Și am zis: da, e o prostatită acută complicată cu retenție, hai să-i punem o cistostomie. I-am pus cistostomie minimă, pacientul n-a vrut să rămână internat, era cu familia, i-am administrat ca la orice prostatită, îi dai de obicei o cefalosporină și un aminoglicozid, că asta e tratamentul, trebuie să ai două clase de antibiotic. I-am dat tratamentul și a plecat acasă.

41:01 dr. Cătălina Voinea: Stai puțin. Deci, dacă îi faci găurica, e acolo?

41:41 dr. Radu Vărzaru: Da.

41:41 dr. Cătălina Voinea: Și după aia o scoți?

41:41 dr. Radu Vărzaru: Păi o lași acolo, o coși. Îi lași o cistostomă, practic este un tubuleț, pe care îl lași în vezică și îl coși la piele. Și el are oricum un balon, pe care îl umfli în vezică, și e autostatică.

41:41 dr. Cătălina Voinea: Wow!

41:41 dr. Radu Vărzaru: Da.

41:41 dr. Cătălina Voinea: Mi se pare o chestie destul de invazivă, și o numiți minimă.

41:41 dr. Radu Vărzaru: E minimă. E cu anestezie locală.

41:41 dr. Cătălina Voinea: Ok. Și el stă cu tubulețul, cu furtunașul ăla, în permanență?

42:11 dr. Radu Vărzaru: Stă până când trece procesul infecțios și până când poate să-și reia micțiunea fiziologică.

42:11 dr. Cătălina Voinea: Ok. Practic, tu îl chemi ulterior la...

42:11 dr. Radu Vărzaru: Da, trebuie să-l internezi. Dar el nu voia să fie internat. Dar, dacă nu-l internezi, îl chemi, îi pensezi cistostoma, vezi dacă își reia micțiunea fiziologică; dacă nu, îl mai lași cu cistostoma, îi mai dai tratament antibiotic, antiinflamator, până când, la 5-6 zile, dacă e o prostatită, își reia micțiunea fiziologică. Dacă nu...

42:11 dr. Cătălina Voinea: Și după aia, după ce dezumfli balonașul acela și o scoți, nu rămâne... Cum se închide?

42:46 dr. Radu Vărzaru: Simplu. Ia, de la sine.

42:46 dr. Cătălina Voinea: Nu se duce urina în...

42:46 dr. Radu Vărzaru: Extravazează puțin, dar nu se duce toată. Nu, vezica se închide. Detrusorul, vezica în sine, este un mușchi foarte inteligent. Nu îl comparăm cu miocardul, să spunem așa. Pentru că are capacitatea asta de a se dilata și contracta foarte mult. Că tu poți să ții, să spunem așa, simți nevoia de micțiune, de a urina, poți să o ții un atât și ea crește, și crește capacitatea.

43:19 dr. Radu Vărzaru: Se închide. Acea găurică se închide, pentru că asta face. Se colabează vezica și se închide găurica pe care ai făcut-o tu. Cam asta e cistostomia. Revenim la caz. Da. I-am dat o cefalosporină, nu mai știu ce. În fine, i-am dat o cefalosporină și un aminoglicozid, ca să fie tratamentul în prostatite, pentru că asta credeam că e, prostatită.

43:42 dr. Radu Vărzaru: Pacientul a plecat pe la ora 2 noaptea și la ora 4 mă sună asistenta din camera de gardă că s-a întors pacientul de mai devreme. Eu m-am gândit că sângerează, că am trecut...

43:42 dr. Cătălina Voinea: Care sunt riscurile?

43:42 dr. Radu Vărzaru: Că, dacă nu te oprești suficient de la timp, treci printr-un vas; dacă ești prea lateral, poate prin iliace. Adică e o manevră făcută în orb, oarecum. Și nu vezi pe unde treci, dacă nu știi cum treci. Mă gândeam: l-am sângerat sau mă gândeam că am fost prea sus și am intrat prin peritoneu, am înțepat vreun maț. Pentru că vezica fiind extraperitoneală...

43:42 dr. Cătălina Voinea: Și nu există investigații care să te ajute să nu faci astfel de erori când pui acea cistostomă?

44:20 dr. Cătălina Voinea: Nu știu, un...

44:20 dr. Radu Vărzaru: Da. Dar totuși, dacă te duci prea sus, prea aproape de ombilic, treci prin peritoneu, prin intestin, poți să faci asta. Și m-am gândit: gata, am făcut-o, e nasol, am pus-o, mă duc, e băiatul tânăr, am făcut o greșeală enormă, ce fac eu acum?

44:39 dr. Radu Vărzaru: Și mă duc în camera de gardă și, spre surprinderea mea, pacientul era obnubilat. Era, deci, nu necooperant, era un alt pacient. Parcă nu era același de acum două ore. Și cistostoma era permeabilă, urina era limpede, nu sângera pe nicăieri, numai că avea, mai târziu, acum că mă gândesc așa, avea cefaleea asta intensă, era obnubilat și era și fotosensibil.

45:07 dr. Radu Vărzaru: Și l-am internat atunci, era cu părinții, l-am internat, eu în continuare am mers pe diagnosticul de prostatită acută, pentru că n-aveam... Avea meningită. Da. Da, să spun și ce meningită. Nu. Da. Ia. L-am internat, dimineața l-am prezentat la raportul de gardă, am vorbit cu medicul infecționist, a venit, l-a văzut și a spus: bă, Radu, cred că e meningită.

45:30 dr. Radu Vărzaru: Are redoare de ceafă, are cefalee, fotosensibilitate, eu cred că e meningită. O meningită cu prezentare atipică, cu retenție acută de urină, să spunem. L-am transferat la Matei Balș, au făcut acolo puncții, în fine, au analizat lichidul, au spus că e meningită, l-au trimis la un consult a doua zi sau a treia zi, pentru că au găsit la CT niște lichid pe lângă vezică,

45:57 dr. Radu Vărzaru: era niște urină care ieșise, dar nu aia era problema, pentru că nu îi scădeau, îi crescuseră leucocitele și nu reușea să le scadă, dar nu părea, la puncții, nu părea că era o meningită bacteriană. Așa. Și nu prea existau explicații, nici din partea lor, nici din partea noastră. Ei credeau că e ceva, un proces de la nivel prostatic, care oarecum a ajuns, nu știu, hematogen sau ceva, să se întâmple. Noi nu ne explicam, că era ok din punct de vedere urologic, și mai târziu a făcut niște teste.

46:28 dr. Radu Vărzaru: Pacientul a devenit complet necooperant, a fost intubat și, din nefericire, a decedat într-un final. Asta mi-a rămas, pentru că era tânăr și vorbisem cu el și, așa, ca o chestie care m-a făcut să mă apropii foarte mult de el: mi-a plăcut să merg la pescuit. Și lui îi plăcea să meargă la pescuit și vorbeam de ce pește a prins și a spus că a fost acum, în urmă cu două săptămâni, la pescuit. Și, după ancheta epidemiologică și ce s-a întâmplat la Matei Balș, pacientul mersese la pescuit. A fost mușcat de țânțari. A făcut meningită West Nile.

46:28 dr. Cătălina Voinea: Nu cred!

46:28 dr. Radu Vărzaru: Da.

47:05 dr. Radu Vărzaru: Da. Și într-un final a decedat. Da. Și asta m-a... A fost unul dintre cazuri.

47:05 dr. Cătălina Voinea: Te-ai mai dus la pescuit? Te mai duci la pescuit?

47:13 dr. Radu Vărzaru: Da, da, da. Mă duc cu un prieten urolog, care e din Craiova, merge la pescuit peste tot.

47:13 dr. Cătălina Voinea: Cu cine?

47:13 dr. Radu Vărzaru: Alex Zanfir îl cheamă. E și el urolog. E mai mic ca mine cu un an. Și mergem peste tot la pescuit. Dar atunci au fost câteva zile în care n-am mai fost la pescuit. Săptămâni, chiar. Da. Asta ar fi un caz interesant.

47:30 dr. Radu Vărzaru: Care mi-a rămas în minte. Dar nu neapărat din punct de vedere chirurgical, ci din punct de vedere al prezentării, al deznodământului, al lucrurilor care s-au întâmplat.

47:30 dr. Cătălina Voinea: Și ar fi putut să evite asta dacă se dădea cu protecție de țânțari?

47:43 dr. Radu Vărzaru: Bineînțeles, da. Păi de atunci cred că noi, când mergem la pescuit, consumăm fiecare câte două tuburi de... Da. Toate firmele posibile le luăm, le dăm pe noi...

47:43 dr. Cătălina Voinea: Sponsorizări?

47:43 dr. Radu Vărzaru: Nu avem. Oameni de pescuit. Momentan nu avem, dar le primim. Da. Așa că...

47:43 dr. Cătălina Voinea: Foarte șocant. E destul de interesant.

47:43 dr. Radu Vărzaru: Mai am povești. Da, e nice or no?

48:07 dr. Cătălina Voinea: Da, da. Wow. Nu cred că bate ceva.

48:07 dr. Radu Vărzaru: Da?

48:07 dr. Cătălina Voinea: Chiar e.

48:07 dr. Radu Vărzaru: Este. Știu că pe noi ne-a impresionat, și nu că ne-a impresionat, m-a afectat, sincer. E că chiar...

48:07 dr. Cătălina Voinea: Și acum, cât a trecut de atunci?

48:21 dr. Radu Vărzaru: Trei ani. Și acum îmi aduc aminte de discuția cu el și... Lasă, zic. Am empatizat, și nu doar că am empatizat.

48:21 dr. Cătălina Voinea: Te-ai putut pune în locul lui?

48:32 dr. Radu Vărzaru: Am fost acolo. Da. Eram amândoi la pescuit, practic. Și ziceam: bă, eu am un copil. Mă duc la pescuit poimâine, mă mușcă un țânțar, uite ce se întâmplă. Da. Acum, când mă duc la pescuit, vara, sunt 40 de grade, am mască pe față, până la unghii am haine, sunt îmbrăcat. Da. E o chestie serioasă.

48:32 dr. Cătălina Voinea: Ce faci după ce termini rezi? Mai există?

Ce faci după ce termini rezi? 48:57

48:58 dr. Cătălina Voinea: Cum e piața muncii?

49:01 dr. Radu Vărzaru: N-am, momentan. Nu știu nimic. Încă sunt rezident până la 1 februarie. Probabil că o să semnez niște contracte, ca fiecare, cu niște clinici. Spuneam mai devreme că este o specialitate medico-chirurgicală. Adică îți permite să ai un trai bun, decent, în privat, ambulator, să consulți, dai tratamente, să evaluezi pacienții.

49:01 dr. Cătălina Voinea: Se câștigă bine? Ca specialist, dar în privat.

49:01 dr. Radu Vărzaru: Nu știu. Cred, da. Se câștigă.

49:29 dr. Radu Vărzaru: Toți sunt mulțumiți. Adică toți colegii mei mai mari.

49:29 dr. Cătălina Voinea: N-a murit nimeni de foame.

49:29 dr. Radu Vărzaru: N-a murit nimeni de foame și sunt mulțumiți. Adică au un trai bun. Merg în concedii, văd că pleacă și au luat mașini.

49:29 dr. Cătălina Voinea: Adică e ok, nu?

49:29 dr. Radu Vărzaru: Pare că e ok. În concedii și au luat mașini, da. Pare că e ok.

49:29 dr. Cătălina Voinea: Dar la stat?

49:29 dr. Radu Vărzaru: La stat e dificil. E foarte dificil, mai ales în București. E foarte dificil să găsești un post la spitalele de stat. În afara Bucureștiului sunt locuri, sunt posturi disponibile și chiar e nevoie de urologi în afara Bucureștiului.

49:59 dr. Radu Vărzaru: Depinde de tine, dacă ești din București, dacă îți dorești să pleci, dacă să faci naveta, nu știu.

49:59 dr. Cătălina Voinea: S-or căuta în afara Bucureștiului, dar au și ce le trebuie ca să poți să profesezi așa cum ai fost în timpul rezidențiatului?

49:59 dr. Radu Vărzaru: Nu la nivelul de aici. În timpul rezidențiatului.

49:59 dr. Cătălina Voinea: Păi și ajung oameni, știi că ai putea să faci ceva pentru ei, și ce faci?

50:16 dr. Radu Vărzaru: Îi trimiți tot în capitală. Da, asta se întâmplă. Și ajungi să te frustrezi și... Poți să schimbi câte ceva. Eu cunosc niște oameni care au plecat de aici, fiind rezidenți aici, și au învățat. Au plecat la Târgoviște, de exemplu, un fost rezident de la noi din clinică, și a devenit șef de secție acolo. A făcut referat, a cumpărat laser, a cumpărat ureteroscop, face rezecții, pune nefrostomii.

50:16 dr. Cătălina Voinea: Ce nebun.

50:16 dr. Radu Vărzaru: Da. Adică poți să schimbi. Omul sfințește locul, de obicei. Da, exact. Părerea mea.

50:42 dr. Cătălina Voinea: Să se afle de povești de genul ăsta, ca să știe...

50:42 dr. Radu Vărzaru: Da, e foarte... Adică nu totul e... Eu îmi doresc să rămân în București. Eu sunt născut în București, crescut în București, ai mei sunt născuți, crescuți, bunicii la fel. Mi-e greu să plec. Toată familia mea și a soției mele, toți sunt în București. Mi-e greu să plec de acolo.

50:58 dr. Radu Vărzaru: Dar spun cu inima deschisă că, între a alege pur și simplu să trăiesc bine spre foarte bine doar din ambulator și să nu mai pun mâna pe ce m-au învățat mentorii mei să fac, să operez, aș alege ieri, nu mâine, să plec și să operez unde mi se oferă posibilitatea, decât să stau doar să dau rețete. Nu mă văd făcând asta și îmi doresc foarte mult să progresez și să operez, și nu doar ce știu să fac acum și ce am învățat să fac acum. Vreau să fac mai multe. Mult mai multe vreau să fac.

51:31 dr. Radu Vărzaru: Și pe plan profesional, și pe plan personal, să spun așa. Am multe proiecte pe care vreau să le fac. Nu, mă rog.

Ce lipsește din pregătire? 51:43

51:41 dr. Cătălina Voinea: Ce ți se pare că lipsește?

51:41 dr. Radu Vărzaru: Din urologie?

51:41 dr. Cătălina Voinea: Din pregătirea ta așa sau de ce ar avea nevoie mai mult rezidenții? Ce provocări sunt?

51:41 dr. Radu Vărzaru: De mai puțină birocrație. Asta cred că e pe toate specialitățile. Avem foarte multă birocrație și ne ocupă mult timp. Mereu mă întreb unde se duc actele astea toate?

52:01 dr. Radu Vărzaru: Sunt așa, stau... Nu știu, habar n-am. Am participat la procesul de acreditare al spitalului și erau stive de documente. Nu știu dacă... Nu știu. Nu vreau să... poate greșesc. Poate zic vreo prostie. Nu știu. Nu cred că se dă nimeni prin ele. Habar n-am. Dar noi trebuie să le facem.

52:17 dr. Radu Vărzaru: Și ai discuții și spui: mi se pare că facem niște lucruri degeaba. Adică, de exemplu, noi în foaia de observație trebuie să scriem CNP-ul. Cu toate că pe prima pagină ai datele generale, trebuie să scrii CNP-ul aceluiași pacient de șase ori, pe șase foi diferite. Și mi se pare așa o chestie și ai spune: hai, mă, e CNP-ul, nu e mare lucru.

52:17 dr. Cătălina Voinea: Și numele pacientului.

52:17 dr. Radu Vărzaru: Și numele pacientului, secția, numărul de foaie. Adică de șase ori același lucru. Pur și simplu să dai foaia, să te uiți, să scrii iar îți consumă timp, îți consumă energie, te frustrează și nu mai ai timp să faci altceva.

52:17 dr. Cătălina Voinea: Ce alte lipsuri sunt? Nu știu, ce mai lipsește?

52:57 dr. Radu Vărzaru: Mai lipsește... Nu e o chestie standardizată, practica asta chirurgicală. Am spus și am lăudat clinica și, da, e de lăudat și mulți vin acolo să facă rezidențiatul. Dar nu toți facem același lucru și nu toți ajungem să punem mâna să operăm. Adică nu există o chestie standardizată, la finalul rezidențiatului sau la finalul anului 1 faci, nu știu, 10 cistoscopii. La finalul anului 2 faci o ureteroscopie. La finalul anului 3 faci X. Nu există o chestie. În funcție de medicul cu care lucrezi și ce operează ei, ajungi să faci mai multe sau mai puține.

53:31 dr. Radu Vărzaru: Așa că aș schimba, aș îmbunătăți chestia asta. Aș crea, nu știu, poate un, dacă există, un caiet de practică, sau nu știu cum să-l numesc, să fie o chestie mai standardizată. Adică să facem toți urologie. Că poate unii vor să facă litiază, alții andrologie, alții urologie funcțională, dar trebuie să iei contact cu ele ca să știi dacă poți să le faci sau dacă vrei să le faci. Cam asta lipsește, că nu e o chestie standardizată, să facă toți din toate.

Pentru cine crezi că nu se potrivește deloc urologia? 53:56

53:58 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine crezi că nu se potrivește deloc urologia?

54:02 dr. Radu Vărzaru: Nu se potrivește pentru, nu știu, pentru cei care nu vor să aibă contact cu pacientul. Asta cu siguranță. Pentru cei, poate, introvertiți și care nu au calitatea de a socializa. Contează foarte mult să te apropii de pacient. Asta e o întrebare pe care o pun frecvent, ca o paranteză: dacă merg la pescuit. Poate că e o chestie banală, dar te apropii de omul ăla în felul ăsta. Așa am aflat de la respectivul că merge la pescuit: pe fiecare între când le pun sonde uretrovezicale.

54:31 dr. Radu Vărzaru: Pentru că nu e o chestie plăcută să bagi pe uretră o țeavă. Nu e plăcut. Oricâtă lidocaină îi faci pe uretra aia, în primul rând stă întins pe un pat, dezbrăcat, în fața a trei oameni, și îi bagi o țeavă pe penis, pe uretră. Nu e ok. Atunci când l-ai întrebat dacă merge la pescuit, te conectezi puțin și poți să-ți faci treaba. Așa că, dacă ești introvertit și nu ai calități de a socializa și de a te apropia de oameni,

55:02 dr. Radu Vărzaru: nu cred că e pentru tine urologia. În plus, dacă, la fel, ești foarte rece și nu empatizezi cu oamenii, la fel, nu e pentru tine urologia. Dacă îți dorești să ai program fix, nu e pentru tine urologia. Dacă vrei să fii la ora 2 acasă, nu e pentru tine urologia. Dacă îți dorești să faci foarte mult fără să oferi nimic sau să oferi cât mai puțin, nu e pentru tine urologia.

55:33 dr. Radu Vărzaru: Adică trebuie și tu să te dedici acolo și să iei parte. Urologia e o muncă de echipă. Niciodată nu vei face, chiar dacă sunt intervenții chirurgicale endoscopice pe care le poți face singur, întotdeauna ai o echipă lângă tine.

55:49 dr. Radu Vărzaru: Ai asistenți, ai infirmiere, ai mentorul care spune: da, mă, mai du-te, mai stai, mai retrage-te, mai sparge, mai scoate. Vorbesc de pietre acum. Da, așa că, dacă îți dorești să fii singuratic, nu, nu e pentru tine. E muncă în echipă.

Cu ce alte specialități colaborează urologia? 56:05

56:04 dr. Cătălina Voinea: Cu ce alte specialități mai colaborează urologia?

56:09 dr. Radu Vărzaru: Cu ginecologia și obstetrica. Avem mulți pacienți care mai degrabă vin de acolo decât să trimitem noi. Cu nefrologia, da, de aproape. Ce mai? Dermatovenerologia, mai avem pacienți cu anumite leziuni pe penis, cu boli venerice.

56:09 dr. Cătălina Voinea: Da, îi vedeți?

56:09 dr. Radu Vărzaru: Îi vedem și îi trimitem.

56:09 dr. Cătălina Voinea: Îi primim, exact.

56:09 dr. Radu Vărzaru: Da, de obicei așa facem.

56:09 dr. Cătălina Voinea: Cu ce alte specialități? Chirurgia generală?

56:38 dr. Radu Vărzaru: Da, bineînțeles, e o specialitate chirurgicală. Chirurgia vasculară. Chiar operăm împreună, bine, nu în centrul meu, pentru că noi nu avem chirurgie vasculară, dar în alte centre, cum ar fi Institutul Clinic Fundeni, acolo au secție și de vasculară și fac intervenții poate mai labă, mai complicate. Și cam atât. Cred că anatomie patologică, imagistică, da, toți pacienții care ajung la noi au o investigație imagistică, o ecografie, o, nu știu, CT, urografie, ceva, tot fac. Și cam atât. Da, altceva nu cred că mai...

Ce ți se pare că este trecut cu vederea și ai vrea că colegii de pe aceste specialități să facă în așa fel încât să faceți o echipă mai bună? 57:19

57:16 dr. Cătălina Voinea: Și ce anume ți se pare că e trecut cu vederea și ai vrea ca colegii de pe specialitățile astea cu care colaborezi ai vrea să știe despre urologie, ca să, nu știu, să lucrați într-o echipă mai... să fiți mai compatibili?

57:16 dr. Radu Vărzaru: Compatibili. Da. Aș vrea să înțeleagă că o cistită nu e o urgență, pentru că primim, de cele mai multe ori, la ora trei dimineața, să, nu știu, tratăm și să investigăm o cistită. Poți să-i dai și tu un antibiotic, adică nu trebuie, de la un spital de urgență municipal, mare, cu multe secții, să trimiți la camera de gardă la un spital de boli cronice, să zic așa, la un spital de cronici.

57:56 dr. Radu Vărzaru: Aș vrea să înțeleagă că suntem o specialitate chirurgicală și că noi, de obicei, operăm, nu doar le scriem un consult și o indicație. Sunt de multe ori colegi, poate de la chirurgie, care preferau să facă intervenția chirurgicală, dar toate astea au nevoie de un consult de specialitate. Și ce vor? Doar să-i scriu: da, tumoră renală, se indică nefrectomia radicală, și să-l trimit înapoi?

58:17 dr. Radu Vărzaru: Nu. Vreau și eu să fac nefrectomia radicală. Adică, dacă l-ai trimis la mine, e transformier. Al meu, e la noi. Da, da. Ne ocupăm noi de pacientul ăsta. Adică știm și noi să operăm. Asta vreau să zic. Nu doar chirurgia generală. Chirurgia vasculară, ce aș vrea să știe?

58:33 dr. Radu Vărzaru: Că n-am avut contact foarte mult, dar poate aș vrea să învăț de la ei. Am fost în modulul respectiv și aș vrea să învăț, da, suturi vasculare, sunt importante, părerea mea, mai ales dacă vrei să faci oncologie, uro-oncologie, oncologie mare, tumori renale cu invazie în cavă până în atriu. Adică poți să... Da, sunt cazuri de astea. Până în atriu. Invazie din cava subdiafragmatică până sus. Și intră și chirurgul, și vasculara, și...

58:33 dr. Cătălina Voinea: Când vorbeai de chestii SF, mă gândeam la... Dar asta chiar pare ceva SF.

58:33 dr. Radu Vărzaru: A, mai sunt SF.

59:08 dr. Radu Vărzaru: Da. Sunt. E foarte frumoasă urologia. Încă o spun. Da, nu știu. Și interesantă, și cu adrenalină, și... E așa de complexă. Ai puțin din toate. Sau ai mai mult din toate. Depinde cum vrei și ce vrei să faci. Dar poți să faci orice aici. E foarte frumoasă. Și nu spun că... sunt aici ca să promovez urologia. Spun că asta simt. Poți să faci foarte multe lucruri. Foarte multe lucruri. Foarte mișto.

59:40 dr. Radu Vărzaru: Foarte multe niveluriții chirurgicale. De la cât mai minim invaziv, endoscopic, până la chirurgie deschisă, robotică, laparoscopică, microscopică, reconstructivă. Foarte multe lucruri. Foarte multe lucruri. Dar, într-adevăr, e... Nu prea mai ai timp de niște lucruri. Cam... Adică dedici mult timp la spital, și pentru... dacă vrei să faci lucruri, să progresezi.

Despre atestate 1:00:08

1:00:08 dr. Cătălina Voinea: Și poți să te axezi doar pe o parte?

1:00:10 dr. Cătălina Voinea: Adică să-ți iei un atestat într-o anumită ramură din...

1:00:10 dr. Radu Vărzaru: În România sunt câteva atestate și competențe, să le spun așa. Cum ar fi ecografia generală, pe care majoritatea o avem. ESWL, adică litotriție extracorporeală. Acum este un nou certificat de uroginecologie, unde tratezi prolaps, incontinențe, pui bandelete transobturatorii.

1:00:10 dr. Cătălina Voinea: Cum se tratează prolapsul vaginal după naștere?

1:00:43 dr. Radu Vărzaru: De obicei, la prolapsul vaginal...

1:00:43 dr. Cătălina Voinea: Și uretral, mă gândesc.

1:00:43 dr. Radu Vărzaru: De exemplu, noi tratăm cistocelul. Adică prolapsul vezical. Iese vezica prin peretele vaginal, iese între picioare, să spunem așa. Asta se întâmplă. Aia e o minge între picioare. Da. Poți să ai complet.

1:01:05 dr. Radu Vărzaru: Păi, de la prea multe nașteri. Așa. Nu mai ai ligamentele respective. Sunt foarte laxe. Și vezica coboară. Coboară prin vagin. Nu prin uretră. Prin peretele vaginal anterior, care are contact, practic, cu vezica, și coboară.

1:01:05 dr. Cătălina Voinea: Vai, și cum se tratează?

1:01:26 dr. Radu Vărzaru: Sunt intervenții chirurgicale deschise sau laparoscopice. Practic, o intervenție pe care noi o facem: punem o bandeletă. Se cheamă histeropexie laterală Dubuisson. Intrăm cu o meșă, cu o bandeletă de polipropilenă, prin abord laparoscopic. Disecăm vaginul de vezică. Ancorăm acea meșă de polipropilenă de peretele vaginal și o ridicăm, o scoatem la piele prin două incizii laterale, abdominale. Se fibrozează tot traiectul respectiv și faci așa, ca un suspensor. Și stă acolo.

1:02:08 dr. Radu Vărzaru: Bine, depinde cât de grav e prolapsul. Poți să faci și deschis. Sunt multe variante pentru prolaps. De asemenea, poți să tratezi și incontinențele urinare. La fel, dar trebuie să ai acest certificat, care e de, nu știu, de 2-3 ani. Acest atestat. Mă întrebi de atestate: cam atâtea sunt în România, dar mai sunt europene câteva. Adică ai atestatul de laparoscopie și de endoscopie. EST e cel de endoscopie și E-BLUS e cel de laparoscopie. Mai e cel de robot.

1:02:45 dr. Radu Vărzaru: Și pe fiecare nișă sunt diferite atestate. Adică, de exemplu, în chirurgia reconstructivă sau pentru implanturi peniene, la fel, trebuie să ai un atestat. Nu e obligatoriu, dar certifică faptul că tu știi să faci această intervenție, că ai rezultate bune cu acea intervenție și că ești omul potrivit la care pacientul trebuie să vină. Alte atestate nu sunt, momentan, dar cred că sunt suficiente.

Ce planuri ai în lumea urologiei în viitor? 1:03:17

1:03:14 dr. Cătălina Voinea: Tu ce planării în lumea urologiei în viitor?

1:03:18 dr. Radu Vărzaru: Da, o întrebare interesantă. Îmi doresc, am făcut foarte multă endoscopie, endourologie. Îmi doresc de acum înainte, poate, să mă perfecționez pe partea de endoscopie, de endourologie și să fac și mai multă uro-oncologie, chirurgie robotică. Mi-aș dori să învăț să fac, e un lucru modern, nou, actual acum. Robotul a fost inventat pentru operații în pelvis, pentru prostatectomia radicală, adică consider că trebuie să știi să manevrezi acel robot. Mi-aș dori să fac asta. Și, da, aș vrea să mă axez foarte mult pe partea asta de uro-oncologie de acum înainte. Prostatectomii radicale, laparoscopice, deschise, robot, cistectomii, nefrectomii parțiale, radicale.

1:04:10 dr. Radu Vărzaru: Și cam, da, asta îmi doresc pe viitor. Și, bineînțeles, să mă perfecționez pe endoscopie și să-mi petrec mai mult timp cu familia, poate. Da, nu că poate, cu siguranță. Că asta a fost încă o chestie dificilă, să zic așa, în rezidențiat. Timpul pe care îl ai. Liber, liber, nu știu dacă, timp liber.

1:04:10 dr. Cătălina Voinea: Timp personal, da.

1:04:10 dr. Radu Vărzaru: Da, timp personal, să faci ce îți dorești tu.

1:04:36 dr. Cătălina Voinea: Ăsta poate să fie un impediment pentru femeile din urologie. Care se gândesc să facă și un copil.

1:04:36 dr. Radu Vărzaru: Da, un subiect important, să zic.

1:04:36 dr. Cătălina Voinea: Implică să-ți iei concediul de maternitate.

1:04:36 dr. Radu Vărzaru: Da, și să lași cariera pe locul 2, după aceea să revii, să te apuci din nou și să dorești să faci. Da, cred că e dificil. Eu am avut puțin noroc.

1:05:00 dr. Radu Vărzaru: În primul rând, nu sunt femeie și nu trebuie să-mi întrerup rezidențiatul. Și cel mai mare noroc al meu a fost faptul că am un om, am un partener de viață care m-a înțeles de la început, soția mea, un om care m-a susținut încă din facultate. Ne știm de mult timp, cred că știe toate frustrările mele și toate lucrurile prin care am trecut. Și am reușit oarecum să împart și asta, cu viața profesională și viața de familie.

1:05:31 dr. Radu Vărzaru: Bine, ei îi datorez tot ce am din punct de vedere al familiei, pentru că, dacă nu era ea, niciodată, nu că nu-l cred, cu siguranță nu reușeam să am o familie. Ea nu e medic și a reușit să mă ajute pe partea asta. Mi-aș dori să-mi petrec mai mult timp cu familia mea și cu copilul meu, dar momentan, sau până acum, m-am axat foarte mult pe carieră. Practic, viața mea se împarte între spital și timpul petrecut cu soția și cu copilul.

1:06:01 dr. Radu Vărzaru: E foarte important să ai pe cineva care te susține și care te iubește necondiționat, să zic așa. După o zi de-aia frustrantă la spital, și grea, să ajungi acasă și să fii înconjurat de iubire și înțelegere, și încurajarea asta era foarte mare, că erau de multe ori când mă deranja ea, între ghilimele, soția, pentru că eu îi povesteam niște lucruri și îmi spunea: ești cel mai bun, o să faci bine. Eu știind că am greșit și că nu pot să fac la fel de bine, dar ea m-a încurajat orice ar fi.

1:06:30 dr. Radu Vărzaru: Susținerea. Da, susținerea asta. Și poate de asta am și reușit să fac niște lucruri. Adică nu că poate, cu siguranță. Ea m-a împins de multe ori de la spate, adică m-a ghidat și m-a ajutat și în continuare o face. Și acum se plimbă cu copilul prin oraș. E greu să găsești oameni de genul ăsta, care nu sunt acolo ca să-ți dea un răspuns sau să-ți găsească o soluție, ci mai degrabă să fie acolo și să te asculte, să te încurajeze.

1:06:56 dr. Radu Vărzaru: Să te încurajeze, ai nevoie de încurajarea lor, și încurajare, și încredere. Adică vezi în ochii lor și nu doar că vezi, îți dă senzația de căldură. Te simți bine, te simți, știi, afară e viscol și ninge și intri și faci focul și e cald. Și nu mai contează, poate să fie apocalipsă afară, că tu ești în familie.

1:07:20 dr. Radu Vărzaru: Ești bine, ești protejat, orice s-ar întâmpla. Și asta erau de multe ori temele. Adică de multe ori spuneam că mi-aș dori să fac mai mult, mi-aș dori să operez mai mult, mi-aș dori să nu mai tremure mâna. Și era focul călduț și spunea: ești cel mai bun, o să fie bine, data viitoare o să faci mai bine. Și spuneam: uite, nu mi-a ieșit bine nefrostomia aia, am pus-o pe lângă sau n-am pus-o transpapilar. E, a respirat pacientul, e ok, data viitoare o să o pui mai bine. Și data viitoare o pune mai bine.

1:07:43 dr. Radu Vărzaru: Și contează, contează să ai pe cineva să te înțeleagă. Că e soție, că e iubită, că sunt părinți, că e prietenă, că e orice, prieten, soț. Na, vorbeam și de femei, e foarte important.

1:07:43 dr. Cătălina Voinea: Bun, noi nu vrem să te mai reținem mult, mai avem o singură întrebare.

1:07:43 dr. Radu Vărzaru: Da.

Care e cel mai important sfat pe care l-ai da unui absolvent care își dorește să urmeze urologia? 1:08:10

1:08:03 dr. Cătălina Voinea: Și anume, mai ales acum, că vine repartiția, care e cel mai important sfat pe care l-ai da unui proaspăt absolvent care vrea să urmeze urologia?

1:08:15 dr. Radu Vărzaru: L-aș sfătui să nu facă ceva doar influențat de presiunea socială. Că vrea să fie chirurg sau chirurg pe o specialitate de nișă. Să nu facă ceva din obligație. Să facă ceva pentru care are vocație. Asta e foarte important. Să facă ceva ce iubește. Să aibă respect de sine de fiecare dată. Adică să nu se lase influențat sau, cum să spun, umilit, nu știu, poate e un cuvânt cam mare, de cei din jur doar ca să ajungă la niște rezultate. Adică fiecare trebuie să-și vadă calitățile, dar și defectele, în primul rând. Să-și aleagă o specialitate cu sufletul. Pentru că acolo, asta vei face toată viața ta.

1:09:06 dr. Radu Vărzaru: E foarte greu să faci ceva și să-ți petreci ore, zile, făcând ceva ce nu-ți place. Mi se pare, nu că foarte greu, mi se pare așa o...

1:09:06 dr. Cătălina Voinea: Viață irosită.

1:09:06 dr. Radu Vărzaru: Viață irosită, da. Exact. Deci cam asta ar fi. Să facă ceva cu plăcere. Să aleagă cu sufletul și nu... Toți vrem, bineînțeles, un statut social, financiar bun. Toți vrem să facem bani. De ce să ne ascundem?

1:09:34 dr. Radu Vărzaru: Toți vrem, ne dorim asta. Dar nu asta înseamnă totul. Banii vor veni, la un moment dat. Adică vin, o să câștigi bine, din orice. Nu există, cum ai spus și tu mai devreme, medic să moară de foame. Să nu aleagă pentru bani. Să nu aleagă o specialitate pe faptul că vede că, nu știu, chirurgul plastician pune acid și silicoane și face zeci de mii de euro.

1:09:59 dr. Radu Vărzaru: Că până acolo sunt marii arși pe care trebuie să îi îngrijești. Și n-ajungi tu să pui silicoane și buze, și ai foarte multe lucruri de făcut în rezidențiatul ăla și foarte mulți pacienți de îngrijit. De asta zic, să faci ceva care îți place, o specialitate pe care o iubești, sau poate nu o iubești, poate nu știi despre ce e vorba. Dar să te vezi făcând lucrul ăla toată viața ta, și bine. Asta e sfatul meu. Să aleagă cu inima. E foarte important. Bun. Da.

Mulțumiri 1:10:39

1:10:33 dr. Cătălina Voinea: Am ajuns la final și vreau doar să îți mulțumesc că ai venit și că ne-ai oferit o perspectivă proaspătă asupra urologiei și asupra vieții unui medic rezident pe urologie. Și mi se pare că toți cei care ne vor asculta vor fi foarte norocoși să afle și de această experiență, și de povestea ta. Pentru că sezonul 2 din acest podcast tocmai despre asta este, vorba mai mult despre oamenii din spatele specialității, nu despre specialitatea în sine.

1:11:09 dr. Cătălina Voinea: Și sunt convinsă că fiecare experiență a invitatului nostru o să ajute viitorii studenți să ajungă buni doctori, persoane mai bune, soți mai buni.

1:11:09 dr. Radu Vărzaru: Este important, exact.

1:11:09 dr. Cătălina Voinea: Și de aceea noi te apreciem și îți mulțumim că ai venit și ne-ai făcut, să zicem, lista de episoade mult mai completă.

1:11:09 dr. Radu Vărzaru: Eu vă mulțumesc frumos pentru invitație. A fost o mare plăcere să fiu aici. Îmi doream, sincer, de mult timp, să mă uitam la podcasturile voastre și mi-aș fi dorit și eu să vorbesc despre urologie, că am câte ceva de zis.

1:11:50 dr. Radu Vărzaru: Și este o plăcere și mulțumesc încă o dată pentru invitație și sper să fie de folos pentru viitorii rezidenți, studenți sau cei care sunt curioși despre viața unui rezident pe orice specialitate.

1:11:50 dr. Cătălina Voinea: Cu siguranță. Mulțumesc.

1:11:50 dr. Radu Vărzaru: Mulțumesc.

Rezi pe Urologie · Episodul #9

dr. Andrei Pănuș — medic rezident pe urologie care a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul UMF Craiova și lucrează în prezent la Spitalul Clinic Județean de Urgență din același oraș (la data înregistrării)

Gazdă
dr. Cătălina Voinea
Publicat
Durată

YouTube (filă nouă)Spotify (filă nouă)Podbean (filă nouă)

Din descrierea episodului: dr. Andrei Pănuș - medic rezident pe urologie care a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul UMF Craiova și lucrează în prezent la Spitalul Clinic Județean…

Experiențe și opinii personale ale invitatului, la data înregistrării (episod publicat în noiembrie 2020). Nu sunt recomandări medicale. Transcriere editată după audio; poate conține erori — semnalează o eroare. „[neclar]” marchează un fragment pe care nu l-am putut desluși din înregistrare.

Pe scurt

  • Părerea mea, și de fapt adevărul, este că urologia, dintre toate chirurgiile, este singura chirurgie care acoperă toate domeniile. Deci poți să fii de la urolog de cabinet până la robot. 07:53
  • Adică, din punctul ăsta de vedere, urologia e un pic mai balanced, așa, mai echilibrată, pentru că noi nu intrăm în sală decât dacă este o urgență vitală majoră, atunci, noaptea. 22:02
  • Dar problema cu stagiile în străinătate este că, dacă te duci, du-te cel puțin șase luni, un an. 31:07
Transcrierea completă (12 capitole · 7.625 de cuvinte)

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine ați revenit pe canalul Grile-Rezidentiat.ro, care mai adaugă încă un episod dedicat celor care vor să dea examenul de rezidențiat și încă sunt curioși și indeciși cu privire la alegerea specialității.

00:45 dr. Cătălina Voinea: Te invit să aflăm în episodul de astăzi, împreună cu doctorul medic rezident pe urologie Andrei Pănuș, cum este rezidențiatul pe această specialitate, care sunt cele mai bune centre de pregătire, ce minusuri sunt în această specialitate și multe altele. Să-i dăm drumul! Bună, Andrei! Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Noi ne bucurăm că ne-ai acceptat invitația și ne așteptăm să ne dai cât mai multe răspunsuri. Cum este rezidențiatul? Cum ți-ai dat seama că asta e specialitatea pe care o vrei?

01:11 dr. Cătălina Voinea: Deci poți să începi să ne spui câte un pic despre urologie.

Despre examenul de rezidențiat și de ce a ales urologia 01:16

01:17 dr. Andrei Pănuș: Bună! În primul rând, mersi pentru invitație. În al doilea rând, să începem... Cum să începem? Rezidențiatul. În viziunea mea personală, rezidențiatul în contextul actual, în formatul lui actual, nu este un examen super bine pus la punct, ca să zic așa. Știu că poate nu e populară viziunea, știu că poate alții ar zice că nu avem cum să facem altfel.

01:50 dr. Andrei Pănuș: Pentru mine, rezidențiatul a fost un pic diferit. Noi am fost o generație de sacrificiu, exact când s-a schimbat de la ECN la varianta nouă, la compendiul nou de materii, așa, care a venit undeva la sfârșitul lui aprilie, dacă îmi amintesc eu corect, în condițiile în care colegii din anii precedenți se apucaseră de prin anul 4 să învețe de facultate. Noi am fost ceva de genul: ne apucăm când ne apucăm.

02:26 dr. Andrei Pănuș: Sincer, nu există o centralizare adecvată, din punctul meu de vedere, a materiilor pentru rezidențiat. La modul: cartea pare făcută și probabil este făcută, fiecare profesor din fiecare centru a primit un mail la un moment dat, în care scria „vă rog să faceți un capitol pentru cartea asta nouă de rezidențiat”. Și fiecare a făcut-o în stilul propriu și personal, au trimis-o mai departe.

02:58 dr. Andrei Pănuș: Editorii care s-au ocupat la sfârșit de toate capitolele, n-aș fi vrut să fiu în locul lor, pentru că probabil a trebuit să modifice și să le facă să pară cât de cât mai coerente. Dar, nu știu dacă să zic, le-a ieșit într-o anumită măsură, dar într-o altă măsură nu le-a ieșit. Le-a ieșit în sensul că au putut să facă cartea până la urmă, dar nu le-a ieșit în sensul că unele capitole sunt extrem de stufoase. De exemplu, avem capitole cum este neurologia sau diabetul, care te uiți la ele și zici: „Asta are 20-30 de pagini, sigur, o termin rapid”, și după aceea citești un paragraf care durează literalmente două pagini.

03:40 dr. Andrei Pănuș: În timp ce alte capitole încep cu istoria specialității respective și așa mai departe, adică sunt un număr de pagini care nu au niciun sens, după care dai peste un tabel de o pagină în care e destulă materie ca să umple un capitol întreg și așa mai departe. Deci eu, din start, nu-mi plăcea nici varianta dinainte, cu ECN-ul, cu liniuțele și cu „caută tu pe Wikipedia și pe unde mai poți și despre asta”, dar nici această variantă n-a fost una fericită, ca să zic așa.

04:19 dr. Andrei Pănuș: Lipseau din specialități din carte: de exemplu, oftalmo lipsește. Dermato lipsește. Da, deci e o chestie: tu te pregătești practic să fii medic rezident, dar mai puțin la specialitățile alea, adică ceva de genul așa. În al doilea rând, marea mea problemă, și asta nu e foarte politic corect să o fac, să o spun, este un manual, un compendiu care îi avantajează ori pe cei care tocesc, că ăsta e termenul,

04:52 dr. Andrei Pănuș: ori, dacă te-a binecuvântat vreo deitate cu memorie fotografică, bravo ție, o să faci. Eu sunt un tip care întotdeauna, când am învățat, am încercat să înțeleg despre ce e vorba, despre ce învăț. Chiar dacă nu mi-am dorit eu să fac anumite specialități, reumato, mai știu eu ce, nefrologie și așa mai departe, am încercat totuși să înțeleg despre ce e vorba. Și în condițiile în care la o chirurgie, de exemplu, sunt explicate chestii destul de în detaliu, dar nu atât de în detaliu încât să te bage în negură, să nu mai știi nimic.

05:31 dr. Andrei Pănuș: Când dădeam de schemele alea de tratament de la hematologie sau de la oncologie sau așa, pe care, sincer, nu cred că le știu nici rezidenții de oncologie sau de hematologie, era ceva foarte dubios și apăsător pentru inima mea. Pe lângă faptul că a fost generația de sacrificiu, prin care au trecut toți din anul ăla, eu am avut și niște probleme personale în anul respectiv și, sincer, nu prea mi-a stat

06:00 dr. Andrei Pănuș: capul la învățat foarte mult, dar nici nu mi-am făcut extrem de multe griji, pentru că, din păcate, știam că chirurgiile ce voiam eu se iau foarte jos ca punctaj. Deci ăsta este un aspect la care... Eu am avut două direcții, așa: mi-aș fi dorit, dacă era ceva preclinic, să fi făcut radiologie, și asta din purul aspect că eram sedentar și aflasem eu de la niște prieteni și colegi mai mari și cunoștințe că, dacă faci radiologie, poți să ții laptopul, să te duci la festival, să stai pe deal undeva, să dai interpretări. Nu, dar nu se practică treaba asta numai în România.

06:46 dr. Andrei Pănuș: Deci asta o știu de la un tip care este radiolog la București, și chiar bine cotat și așa, care se ducea, de exemplu, la festivalul de jazz de la Gărâna și el dimineața stătea în cort și dădea interpretări. Iar din străinătate, am avut ocazia să mă duc în Suedia o dată să vizitez un spital și la fel am aflat despre un șef de secție de acolo, dintr-un spital destul de mare, al cincilea cel mai mare spital din Suedia, care a plecat într-o excursie de snorkeling.

07:19 dr. Andrei Pănuș: Nu și-a luat concediu, fiul său voia neapărat să facă snorkeling și nu putea altundeva decât în Indonezia, și el stătea pe iaht, bătrânul, și dădea interpretările de la asta. Pe mine m-a atras ideea asta, să nu fiu legat 100% de spital. Chestia asta cu să nu fiu legat 100% de spital există și la urologie. Deci pe partea chirurgicală, după cum tu probabil știi și Mihai știe, ai mei sunt amândoi doctori, taică-meu este chiar urolog.

07:53 dr. Andrei Pănuș: Părerea mea, și de fapt adevărul, este că urologia, dintre toate chirurgiile, este singura chirurgie care acoperă toate domeniile. Deci poți să fii de la urolog de cabinet până la robot. Poți să dai consultații la cabinet, poți să faci puncții, poți să faci endoscopie. Dacă nu-ți place endoscopia, poți să faci chirurgie deschisă. Dacă nu vrei să faci chirurgie deschisă, poți să faci chirurgie laparoscopică. Dacă nu vrei să faci chirurgie laparoscopică, faci chirurgie laparoscopică robot-assisted.

08:21 dr. Andrei Pănuș: Și așa mai departe, adică era o chestie care avea și o paletă foarte largă de chestii pe care le poți face și care nici nu te lăsa muritor de foame, când terminai rezidențiatul, la fel de mult ca altele. Pentru că o chirurgie cum e chirurgia generală sau ortopedia nu poți s-o faci, chirurgia în sine, decât într-un spital dotat corespunzător sau într-o clinică privată foarte dotată, dar, după cum știm, trăim într-o țară în care mediul ăsta privat al medicinei e încă la început, oarecum.

09:03 dr. Andrei Pănuș: Altă treabă care m-a atras pe mine la urologie foarte mult este că are un număr limitat de organe de care se ocupă. Deci noi ne ocupăm de aparatul urinar, cu rinichi, uretere, vezică, uretră, și organele genitale masculine. Atât. În timp ce o chirurgie cum e chirurgia generală, să faci practică de la tiroidă până la rect și cu totul, trecând prin sân,

09:34 dr. Andrei Pănuș: stomac, intestine, splină și așa mai departe, este o chestie pe care, sincer, o mai fac românii, și nu știu restul, pentru că deja în străinătate există chirurgia stomacului, chirurgia tiroidei, chirurgia sânului, deci nu mai e cineva care le face pe toate. Adică, o mică, așa cum zicea și Bruce Lee, să nu te ferești de omul care practică o mie de lovituri o dată, ci de ăla care practică aceeași lovitură de o mie de ori.

10:04 dr. Andrei Pănuș: Ei, făcând chestia asta consecvent, își dezvoltă niște abilități mult mai bune decât alții care le fac pe toate. De exemplu, și în urologie a început această supraspecializare, să-i zicem, deși nu e o supraspecializare în sine, că nu faci altceva. Sunt urologi care fac numai puncții de prostată, de exemplu. Sunt urologi care fac numai prostatectomii, sunt urologi care fac numai tumori de vezică, sunt urologi care fac numai tumori renale.

10:36 dr. Andrei Pănuș: Și aici ei au ajuns în punctul ăsta pentru că, automat o să ajungem la aspectul ăsta de bani și de politică, nefiind această fugă după pacienți care există la noi, cel puțin, ei și-au permis să facă chestia asta. Avea un Tipul ăsta la care am fost eu în Suedia, care este urolog de origine română, care a plecat imediat după rezidențiat și s-a stabilit acolo cu nevasta, avea un coleg mai pe hol la spital, la două uși, care el făcea numai tumori de vezică. Și în momentul când îi venea patologia asta într-o gardă sau așa, îl întreba pe respectivul: „Vrei tu să te ocupi? Că știu că tu ești cel mai bun” și așa mai departe.

11:25 dr. Andrei Pănuș: Da, și-l luau. Adică nu era bătaia asta: „E pacientul meu? Țin de el” sau așa. La fel și colegul lui, când venea ceva de rinichi, îi trimitea lui. Și în felul ăsta ei s-au axat oarecum pe diferite părți ale aparatului și pot să facă la un nivel mult mai ridicat decât alții care le fac pe toate. Asta e cel puțin părerea mea. O fi și vreun... nu vreau să zic, sunt și acei genii care operează orice și așa, dar eu n-am întâlnit încă unul, sincer, în practică, ca să...

11:25 dr. Cătălina Voinea: Și până la urmă, între radio și uro, cum? Ce a fost decisiv?

12:08 dr. Andrei Pănuș: A fost decisiv punctajul, până la urmă, pentru că, după cum ți-am zis, a fost și generația de sacrificiu. Bine, a fost toată lumea în oala asta, nu pot să mă plâng de asta, dar am avut eu niște probleme așa și n-am luat un punctaj minunat. Am luat undeva în jur de 650, adică chiar m-am dus acasă cu coada între picioare. Dar, în timp ce în anii precedenți radiologia se luase foarte jos, pentru că exista încă mitul ăsta al „nu lua radiologie, că te duci și te iradiezi” și așa mai departe, în anul meu s-a luat până la 750, ceva de genul, se luaseră toate locurile.

12:51 dr. Andrei Pănuș: Și a fost oarecum gata, a rămas urologia. Acum, uitându-mă în spate, nu vreau să fiu ca vulpea cu „oricum erau acri strugurii”, dar mi se pare o variantă mult mai bună, pentru că, sincer, cred că m-aș fi plictisit la radiologie. În afară de aspectul ăsta al radiologiei intervenționale, pe care poți să-l faci și care am văzut că au început să facă și pe la noi, pe la spital, încet-încet.

13:21 dr. Andrei Pănuș: Pur și simplu să stai închis într-o cameră, să dai rezultate, sau să stai pe munte, vizavi de ce am vorbit mai devreme, să dai rezultate, nu mi se părea o chestie. Trebuie să fie o combinație de hands-on cu teorie. Nu m-aș fi văzut făcând, m-aș fi plictisit relativ rapid.

Primul an de rezidențiat, gărzi, program 13:47

13:46 dr. Cătălina Voinea: Îți mai amintești cum a fost primul an de rezi pentru tine?

13:49 dr. Andrei Pănuș: Mă, primul an de rezi a fost mai atipic pentru mine, pentru că eu am făcut cele 8 luni de chirurgie, se făceau 8 luni de chirurgie, acum am înțeles că se fac 6 la urologie. Am făcut cele 8 luni de chirurgie, prin care am trecut oarecum rapid, cum am trecut noi prin anul ăsta de pandemie. Nu-ți dai seama când a trecut și unde s-a dus.

14:15 dr. Andrei Pănuș: Eu am lucrat cu un medic din Spitalul numărul 1 din Craiova, care avea 3-4 gărzi pe lună, opera foarte mult în gărzile respective; dezavantajul, oarecum, era că eram vreo șase rezidenți într-o gardă, dintre care 3-4 erau de an mare și ei făceau grosul. Eu am fost în gărzi și înainte de rezidențiat, dar tot așa, ca observator, iar acum, pus în fața gărzilor acestea de chirurgie, tot mă duceam, intram în sală, dar mai mult de „dă-mi o pensă” sau așa mai departe nu am văzut.

14:59 dr. Andrei Pănuș: După care se împlinesc cele 8 luni, începe luna septembrie, mi-am luat o lună de urologie aici și la jumătatea lunii respective îmi propune taică-meu: „Nu vrei să te duci la București, să vezi care-i treaba, de fapt, și pe acolo?”. Și am zis da, că nu aveam în momentul ăla nimic de pierdut, nu eram legat de nimic, nu aveam prietenă încă și așa mai departe.

15:29 dr. Andrei Pănuș: Și am zis da, și am ajuns din octombrie, primul an de rezidențiat, la Spitalul Prof. Dr. Theodor Burghele, fostul Panduri, din București, unde... viața total diferită. Deci m-am simțit, după ce m-am dezmeticit, pentru că primele două luni au fost ceva de genul... nu apucam să dorm, m-am simțit parcă eram într-un episod din Grey's Anatomy. Deci, dacă în restul vieții eu, fiind ai mei medici, așa, mai știam ce presupune medicina și așa, și o vedeam pe mama, când eram mai tânăr, că venea super obosită de la spital.

16:17 dr. Andrei Pănuș: Deci, dar nu-mi dădusem seama, nu dădusem cu capul eu de chestia asta. Și în momentul când am ajuns la București, și acolo programul este total diferit de ce înseamnă, și nici măcar... mi s-a spus și am aflat între timp că există și mai sus decât programul ăsta care-l aveam eu, a fost „wow”, ceva de genul. Deci programul era în felul următor. Dacă aici veneam la spital la 7.30, era raportul de gardă cu vizita și după aceea ori intram în sală, ori mergeam în policlinică cu doctorul, așa, să zicem că în jur de ora 12.30, 1-2, se termina în general programul. La București...

17:07 dr. Andrei Pănuș: La început mă duceam tot la... nu la 7.30, că la 7.30 era raportul la ei, la 7, și obișnuit oarecum cu viața lejeră de acasă, nu prea, pe la prânz începea să mi se facă foame, mă lua somnul, adică până când, la un moment dat, după vreo două luni jumate, vine taică-meu în vizită la București și îl întreabă pe doctorul cu care lucram: „Bă, fiul meu se descurcă, e ceva de capul lui sau ăsta?”. Și respectivul zice: „Da, foarte bine, îmi place foarte mult, o singură chestie: nu-mi place că vine foarte târziu la spital”,

17:42 dr. Andrei Pănuș: în condițiile în care eu mergeam la 7. Și taică-meu îl întreabă: „Da' la cât trebuie să vină, că îi spun să vină la...”, și ăsta nu îi răspunde la cât trebuie să vină, dar îi zice: „Eu sunt de la 5.30 în spital”. Și a venit taică-meu acasă, mi-a spus chestia asta, m-am uitat la el ca vițelul la poarta nouă, după care de-a doua zi m-am apucat să mă duc de la 6.30 la spital. Deci la 6.30 eram, nu că mă trezeam la 6.30, eram pe poarta spitalului, dormeau gardienii la poartă, era lumina stinsă în spital, dar mă întâlneam cu alți rezidenți.

18:21 dr. Andrei Pănuș: Noi ne duceam să ne schimbăm undeva în pod și treceam prin tot spitalul, practic, ca să ajungem acolo, și era practic ca într-un film horror: întuneric și totul stins și așa. Sus, în pod, mă întâlneam cu alți zombi ca mine, care așa ne schimbam în scrubs și coboram să ne vedem de treabă. Și între timp veneau și asistentele, începeau să deschidă, așa.

18:48 dr. Andrei Pănuș: Deci am început să fac chestia asta cu 6.30, după care încă o chestie este că, în timp ce la majoritatea spitalelor, de exemplu la spital la noi, la ora 2-3 se termină programul de operații, ăștia la București aveau program de operații, tură de după-masă. Deci la ora 3 se schimba tura de asistente, de anestezie, de NASA și chirurgii, dacă voiau să opereze, operau. Am uitat la prostatectomie inclusiv la 4 după-masă și am ieșit la 10 seara.

19:18 dr. Cătălina Voinea: Fără să fii de gardă sau ceva?

19:18 dr. Andrei Pănuș: Fără să fiu de gardă. Și cam asta a fost viața în fiecare zi după aia. Operațiile erau un volum atât de mare de muncă. Ei erau și mai bine dotați din punct de vedere al sălilor. Aveau 5 săli de endoscopie și 4 de chirurgie deschisă. Spitalul fiind urologia fiind singura specialitate chirurgicală din spitalul respectiv, cu alte secții, de radiologie, de cardiologie, terapie intensivă, care gravitau cumva în jurul urologiei. Și să te gândești așa, în perspectivă, operațiile erau programate cu două luni înainte, la modul ziua și operația sau operațiile, pe săli. Și dacă îți pierdeai locul, nu mai apucai până peste două luni, decât dacă era o urgență majoră.

20:13 dr. Andrei Pănuș: Viață personală, din punctul ăsta de vedere, nu prea. De asta am zis și că mă simțeam ca în Grey's Anatomy. Pe ăia când îi vezi, îi vezi numai în spital. Și că beau o bere la 12 noaptea împreună undeva, în grădina unuia dintre ei, și altul doarme într-un colț și așa. Ceva de genul ăsta era și la noi, la București. Pentru că, ajungând la șase jumate și plecând la zece a fost cel mai târziu, cred, când am plecat, dar plecam pe la șapte, opt, nouă seara, deseori. Plus sâmbăta, duminica, dus, văzut pacienți, dacă erau pacienți internați.

20:13 dr. Cătălina Voinea: Câte gărzi ești obligat să faci ca rezident? Ce scrie în contract sau ce scrie în realitate?

21:03 dr. Andrei Pănuș: Realitatea. Deci noi, teoretic, în contract, așa, ca să știe și viitorii rezidenți, scrie că 20 de ore de gardă trebuie să facem. Orele de gardă se contorizează din momentul când a încetat programul normal, adică la ora 3 la prânz. Deci o zi, să zicem, ar trebui să fac. Realitatea e un pic altfel. Realitatea este că peste tot pe unde am fost prin România, că în străinătate era un pic diferit,

21:31 dr. Andrei Pănuș: fiecare medic are o echipă. Adică tu, dacă ești rezidentul cuiva, tu faci ce face respectivul. Nu poți să zici: „Bă, v-am făcut o gardă săptămâna asta, hai, salut”. Deci asta depinde câte gărzi își pune medicul cu care lucrezi tu. Eu, în general, acum am 3-4 pe lună. Nu e extrem de teribil, dar nu e nici plăcut. Not great, not terrible.

21:31 dr. Cătălina Voinea: Not great, not terrible, da. 3.6, știi?

22:02 dr. Andrei Pănuș: Adică, exact, am colegi pe plastică, pe alte specialități, care au câte șapte, opt gărzi pe lună. Și gărzi în care operează. Adică, din punctul ăsta de vedere, urologia e un pic mai balanced, așa, mai echilibrată, pentru că noi nu intrăm în sală decât dacă este o urgență vitală majoră, atunci, noaptea. De exemplu, vine un accident de mașină în care i-a crăpat rinichiul unuia, sau vezică explodată, sau chestii de genul, o anurie obstructivă, mai vin și chestii de genul. Dar ceva daily basis, așa, pentru gărzi, să fie urgențe, nu sunt. Majoritatea se pot rezolva a doua zi, intraoperator.

Cele mai frecvente afecțiuni urologice 22:45

22:45 dr. Cătălina Voinea: Care sunt cele mai dese pe care le întâlniți?

22:49 dr. Andrei Pănuș: Păi, pe primul loc este colica renală, de care știe toată lumea și a auzit toată lumea și așa, care este, din experiența mea și din ce-am văzut, din ce în ce mai deasă, mai prezentă și la tineri și așa. După care urmează hematuriile. Deci cam astea sunt principalele pentru care ne cheamă pe noi: colica renală, hematurie, infecții urinare mai deosebite, care nu mai... nu-ți dai seama dacă... Acum, iarăși, o chestie care nu e foarte politic corectă: pacientul român nu e cel mai informat pacient, ca să zicem așa. Noi avem totuși un grad al educației medicale, la nivel de țară și populație, așa, destul de scăzut, relativ. O să-ți pun și în context.

23:46 dr. Andrei Pănuș: Tata a lucrat foarte mult timp în Anglia. Eu m-am dus să-l vizitez de câteva ori acolo. El, când se ducea pe la diferitele posturi pe unde lucra, primea un îndevăr de pacienți. Ziceau: „Ăștia 20 sunt ai tăi de acum încolo”. Și așa, „învață-le dosarele”. Pacienții respectivi, când veneau la medic, veneau cu dosarul. Deci aveau e tamai, la analize de 5 ani înainte, erau foarte educați, așa, antrenați.

24:17 dr. Andrei Pănuș: Nu vreau să zic dresați, dar la un moment dat chiar așa părea, adică li se spusese: „Băi, frate, asta e viața voastră, voi aveți grijă de ea. Pe noi nu ne interesează, pentru noi e afacerea noastră, noi facem tot ce putem să vă ajutăm, dar trebuie să aveți și voi grijă”. În România nu există chestia asta. Sunt poate unul din 10 pacienți care vine și știe să spună prin ce a trecut sau ce operație a avut sau așa mai departe.

24:44 dr. Andrei Pănuș: Unii o fac... majoritatea o fac pentru că nu știu, unii o fac pentru că nu vor să-ți spună, că le e rușine, sau mai știu eu ce. Trebuie să tragi de ei să-ți spună. Și am avut un pacient, de exemplu, care a venit în urgențe cu o colică necomplicată, a primit o rețetă, a venit peste o săptămână la control și, când l-am întrebat cum se simte, mi-a zis că se simte la fel. Și l-am întrebat: „Păi cum?

25:15 dr. Andrei Pănuș: Rețeta ați luat-o?”. „Păi nu, că am pierdut-o când am ieșit din spital.” Deci cam ăsta e nivelul, ca să zic așa. Nu sunt toți așa. sunt oameni cu care poți să te înțelegi, dar trebuie un pic să tragi de ei și să vezi despre ce e vorba.

Urologia în orașe mai mici și avantaje 25:35

25:33 dr. Cătălina Voinea: Ai crede că poate să fie profesată urologia și în orașele mai mici?

25:33 dr. Andrei Pănuș: Da. Având avantajul ăsta de care am vorbit mai devreme cu...

25:33 dr. Cătălina Voinea: Chiar și partea chirurgicală?

25:50 dr. Andrei Pănuș: Din ce în ce mai mult văd că da. Se dezvoltă diferite clinici private care au, poate nu pentru operații deschise majore, gen prostatectomie, cistectomie, nefrectomie și așa mai departe, dar minore, gen hidrocel, fimoză, chestii, și în schimb au foarte bună aparatura pentru partea endoscopică. La noi, partea endoscopică a urologiei este ca pâinea urologiei. Deci noi, să zicem că vreo 60-70% din intervențiile pe care le facem sunt endoscopice.

25:50 dr. Cătălina Voinea: Îți trebuie competență separată pentru endoscopie, nu?

25:50 dr. Andrei Pănuș: Nu. E în grila de program, ca să zic așa, este în materie. În schimb, îți trebuie instrumentar, și sunt extrem de scumpe.

26:43 dr. Andrei Pănuș: Dacă e să te apuci tu să faci pe cont propriu chestia asta, nu ai să reușești s-o faci decât dacă, unu, ești putred de bogat și vrei tu să te dedici meseriei, sau, doi, îi faci rost de sponsori de undeva. Dar dacă se strâng mai mulți la un loc și își pun mintea, se poate face chestia asta.

27:03 dr. Andrei Pănuș: S-a ajuns deja la un nivel la care multe din indicațiile de chirurgie deschisă de pe vremuri se fac endoscopic acum. De exemplu, pe vremuri, dacă aveai un calcul coraliform, adică un calcul care să ocupe toate calicele unui rinichi, trebuia să faci chirurgie deschisă, să tai rinichiul, să scoți calculul ăla, sau câteodată se scotea chiar rinichiul, direct. Acum există această nefrolitotomie percutanată, sau ureteroscopie laser, sau dublu abord, în care se intră și prin spate, prin lombă, și pe jos, pe căile naturale, cu laserul, și se sparge calculul, și nu mai trebuie să scoți rinichiul sau o operație care să te țină în spital după aceea încă 10 zile.

28:00 dr. Andrei Pănuș: Deci ăsta este avantajul acesta al endoscopiei, și avantajul că noi lucrăm cu niște organe cavitare, până la urmă, în care poți să te miști și să îți faci treaba. Nu e ca la ficat, de exemplu, când tai o bucată din el, dar tu nu vezi ce se întâmplă înăuntru. Da. Deci se poate face chestia asta. Se poate face și, cum am zis, pură medicină de cabinet la urologie.

28:32 dr. Andrei Pănuș: Tu ești primul contact după medicul de familie sau după urgență, dacă se interesează ei, îi diagnostichezi sau începi să-i diagnostichezi, ca să-i trimiți să-și facă un CT sau un RMN sau așa, nu trebuie să ai tu aparatura respectivă, și mai departe, dacă e ceva de făcut, trimiți către un centru mai mare.

Despre stagiile de practică în străinătate 28:52

28:52 dr. Cătălina Voinea: Ce părere ai despre stagiile de practică în străinătate? Ți se aprobă? Le încurajezi?

28:52 dr. Andrei Pănuș: Eu am văzut stagii de practică numai în Anglia, nu le-am făcut eu, am fost ca observer, să-i zic, acolo, pe unde lucra tata. Deci, în primul rând, dacă se aprobă: se aprobă, în general. La București am avut foarte mulți colegi care au plecat în Franța, de exemplu, Franța fiind un sistem mai similar oarecum cu al nostru. În Anglia sistemul nu seamănă, este un fel de... au acești registrari, registrar se numește rankul ăsta de intrare, ca să zic așa,

29:43 dr. Andrei Pănuș: care nu țin de un doctor, țin de secție. În același timp, ei n-au 10 doctori pe secție, mari primari, au 3 sau 4, dar acest rezident, ca să-i zic așa, lucrează cu toți. Deci el e rezidentul secției, nu rezidentul lui Xulescu, ca să mă exprim pe românește. Și este un volum de muncă foarte mare, foarte mare, și este un volum de muncă câteodată frustrant, pentru că primul an și ceva este multă papetărie, nu faci nimic practic,

30:26 dr. Andrei Pănuș: din, încă o dată, experiența mea, din ce am văzut eu, nu și din ce am vorbit cu oamenii de acolo care făceau chestia asta. În timp ce aici poate în anul întâi mai intri într-o sală, mai ții de o valvă, mai vezi ceva, așa, acolo este un pic diferită situația, dar după ce îți dai drumul un pic și te văd ei că cam mai ce-ți trebuie și așa mai departe, îți dau și muncă. La ei e curba asta: întâi ești un fel de secretară și după aia intri direct în brânză, din ce în ce mai multe operații și așa mai departe.

31:07 dr. Andrei Pănuș: În Franța e un pic diferit, pentru că acolo lucrezi și practic mult. Toți colegii mei care au plecat de la București sunt foarte mulțumiți; unul dintre ei, chiar acum câteva zile am vorbit cu el, și pleacă iarăși. Dar problema cu stagiile în străinătate este că, dacă te duci, du-te cel puțin șase luni, un an. Dacă ai de gând să te duci numai două luni sau ceva de genul, nu își merită, pentru că în două luni

31:38 dr. Andrei Pănuș: nici nu ajung oamenii să te cunoască. Lumea are impresia că medicina, poate, are impresia că medicina e așa o chestie în care suntem un fel de roboți și nu contează interacțiunea umană. Din experiența mea, interacțiunea umană e cea mai importantă, și dacă oamenilor le place de tine și văd că te descurci și așa mai departe, îți dau și lucruri de făcut. Dacă te văd că ești mai degrabă „erai acasă și dormeai” sau o chestie de genul...

32:06 dr. Andrei Pănuș: nu, dar e o chestie foarte valabilă, pentru că nu-ți spune nimeni în față, nu vine nimeni să spună: „Băi, așa, tu nu mai ai ce să cauți”, nu știu nu te lasă pur și simplu, deci ei te lasă să-ți faci treaba ta, care o vrei tu, dar nu-ți mai dau de făcut decât chestii care știu că le poate face oricine, bunica lor de acasă. Și chestia asta ține, totul ține de munca personală și de gradul

32:36 dr. Andrei Pănuș: de implicare pe care vrei tu să-l ai. Eu, sincer, am vrut să plec în Suedia. Am fost în Suedia, am vizitat, așa, dar n-am făcut stagii și așa. Am vrut să plec în Suedia; din păcate, nu se poate ca rezident, este extrem de greu. Se poate, dar e extrem de greu, este ceva de genul: trebuie să te duci tu să faci interviu personal cu spitalul, să ai și un fel de intrare, o scrisoare de recomandare

33:09 dr. Andrei Pănuș: sau două, chestii de genul, este un proces care consumă foarte mult timp. În schimb, ca specialist, când ajungi specialist, sunt companii de recrutare care nu numai că-ți găsesc ele post și-ți fac oferte, te învață și limba, prin programele lor. De exemplu, tipul ăsta care a plecat n-avusese niciun contact înainte cu Suedia, a venit într-o zi o companie, nu era fericit aici, a zis da și l-au trimis șase luni la Varșovia să învețe suedeză.

33:38 dr. Andrei Pănuș: Și el a făcut timp de... deci pe săptămână avea trei zile de 12 ore în care învăța și restul stătea închis într-o cameră de cămin și învăța pe cont propriu, și în șase luni a învățat limba. Adică e o chestie, wow! Mă apucasem și eu de învățat suedeză la un moment dat și, să zicem, că înțeleg vreo 40% din ce vorbesc, dar să vorbesc eu fluent și așa, n-am asta, și am făcut destul de mult timp, am făcut aproape un an, știi?

34:11 dr. Andrei Pănuș: Ca în șase luni să înveți suedeză într-un camp din ăsta e o chestie foarte tare. Deci cam asta e ideea cu stagiile, dacă vrei să te dedici și dacă te gândești să rămâi acolo. De exemplu, am alt coleg care a plecat în anul 2 de rezidențiat de aici, el e mai mare ca mine, eu nu eram încă rezident când a plecat. El a plecat în Belgia cu un stagiu de șase luni și i-a plăcut atât de mult, că a rămas. El e un tip foarte muncitor și înfipt, așa, și oamenii au văzut chestia asta și au zis: „Păi, frate, rămâi”. Și acum, vreau să-ți spun, operează cu robotul, adică, știi?

34:56 dr. Andrei Pănuș: Mai depinde și de unde pleci.

34:56 dr. Cătălina Voinea: Și acum, să abordăm alt subiect: dacă în România, ca în multe alte domenii, sunt două centre mari și tari pe urologie, Bucureștiul este pe urologia deschisă.

Cele mai bune centre de pregătire 35:05

35:12 dr. Andrei Pănuș: Spitalul Fundeni este imbatabil, adică fac niște operații... eu am fost la niște cursuri pe acolo și spuneau că făceau niște operații refuzate inclusiv de cei din Vest, adică surprinzător. Da, noi avem un părinte al urologiei, cumva, adică dintre cei care sunt încă în viață, academicianul Sinescu, care e încă șef la urologie la Fundeni acolo, și i-a ghidat pe toți cei de sub el pe maniera asta de chirurgie deschisă, și o fac la un nivel de măiestrie.

35:53 dr. Andrei Pănuș: Adică am văzut prezentate inclusiv emasculație cu cistoprostatectomie, ureteronefrectomie, scoasă tot într-o piesă continuă, adică de sus până jos, chestii... Deci chirurgie mai mare nu există în schimb, la Cluj au luat-o în direcția cealaltă: profesorul Coman, care este acolo la Cluj, unul dintre fondatorii laparoscopiei, tot așa, i-a învățat pe cei de sub el această direcție de laparoscopie și de robot. Dânsul, cu încă un doctor de acolo, fac chirurgie robotică urologică. Bine, nu o mai fac la Cluj,

36:41 dr. Andrei Pănuș: din câte știu, pentru că s-a terminat programul național. Și o mică paranteză: ca să susții un robot, trebuia să facem noi, ca urologie, în jur de 2-3 prostatectomii pe săptămână, ca să iasă even la sfârșitul anului consumabilele și așa mai departe, și realitatea e că nu prea se fac, și s-a terminat acest program național, dar dânșii operează acum la un spital privat de la Brașov. Încă o dată, de dedicare, deci

37:16 dr. Andrei Pănuș: să termini programul tău normal la spital la 8 seara, să te urci în mașină, să te duci noaptea până la Brașov și a doua zi să începi o serie de 3 zile de 7 operații, 7-8 operații pe care le faci în 3 zile, și așa mai departe, și după aia, la sfârșit, sâmbătă seara, să te întorci la tine în oraș și să-ți faci vizita și așa mai departe, este o chestie deja, pentru mine, un pic SF.

37:42 dr. Andrei Pănuș: Știu că sunt acești oameni și le mulțumesc acestor oameni, pentru că ei sunt drive-ul, oarecum, pentru restul, dar părerea mea e că trebuie să existe și un fel de balance între viață și muncă, pentru că degeaba... pe unii asta îi face fericiți; pe mine, cel puțin, dacă aș sta numai în spital, așa, și la 50 de ani, la 60 de ani, să trag linie și să văd că n-am copii și n-am lăsat nimic fizic, poate un tablou pe un perete undeva, n-am... Și nu m-a atras chestia asta. Deci, dar uite că, încă o dată, urologia le acoperă pe toate, poți să fii de la

Competențe 38:25

38:25 dr. Cătălina Voinea: Există ceva competențe suplimentare care sunt disponibile pentru...

38:25 dr. Andrei Pănuș: Competențele ca specialist, după aia, sau la finalul rezidențiatului: este eterna competență de ecografie, pe care o fac toți oamenii care au de-a face cu ecograful, și noi la urologie am mai avea diferite competențe, de exemplu pe vezică neurogenă, de neurologie luate. Sunt urologi care se ocupă numai de asta, mai ales în străinătate: ei lucrează numai cu pacienți neurologici care au dezvoltat această vezică neurogenă și îi urmăresc în timp, încearcă diferite tratamente și așa mai departe. Ar mai fi pe probleme de sexualitate, de disfuncție sexuală și așa mai departe, competență

39:19 dr. Andrei Pănuș: și cam atâta, din ce pot să mă gândesc, ca competențe stand-alone, așa, care îmi vin off the top of my mind. Există și oarecum supraspecializări pe anumite chestii, dar, sincer, n-am auzit de ele decât în Suedia, și erau, de exemplu, niște băieți supraspecializați pe litiază, pe calculi. Ei făceau numai calculi și se tot duceau la tot felul de chestii legate de această patologie, cu informații, cu diferite tehnici noi, cu așa, dar nu sunt sigur că este... Ei ziceau că e ceva de sine stătător, peste, dar eu, din câte am citit și așa, ar intra tot în treaba noastră de bază.

Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 40:10

40:09 dr. Cătălina Voinea: Deci ce posibilități de angajare au rezidenții după terminarea rezidențiatului, mai ales dacă n-au post?

40:09 dr. Andrei Pănuș: Acum, ca la toate celelalte specialități, există varianta asta cu cabinetul privat. De exemplu, eu am avut un coleg care a terminat anul trecut și este angajat pe la o clinică, parcă pe la MedLife, sau ceva de genul. Sincer, nu m-am interesat atât de mult, cam știu conceptul, ce mă așteaptă, așa, și eu încă sper, mă zbat să termin doctoratul, să încerc să intru pe învățământ, dar

40:59 dr. Andrei Pănuș: există, având chestia asta că se practică de la medicină de cabinet până la robot, există mai multe portițe, ca să zic așa, decât la alte chirurgii sau la altele. O cardiologie, de exemplu, poți s-o faci la un cabinet, te duci, și sunt o droaie, parcă sunt acum cabinetele de cardiologie ca ciupercile după ploaie, și așa, pentru că toată lumea are chestia asta cu cardiologia, cu dermatologia, cu așa, dar nu le mai face nimeni pe astea scârboase, ca să zic așa, și, dat fiind faptul că nu le mai face nimeni, sunt destul de multe locuri unde poți să te inserezi, așa, pe specialitatea asta.

40:59 dr. Cătălina Voinea: Există posturi la rural?

41:55 dr. Andrei Pănuș: Nu prea. Ei, când zic „ei”, mă refer la cei care se ocupă de treaba asta, la minister și așa mai departe, tind să centralizeze pacienții de chirurgie într-un anumit loc. De exemplu, a fost un post la Filiași anul trecut, a mai fost unul la Târgu Jiu, dar sunt totuși orașe măricele. Nu fac la același nivel, adică ce nu pot ei să descurce trimit la Craiova sau restul orașelor, din cele mai mici din țară

42:33 dr. Andrei Pănuș: trimit către centrul mai mare, cu spital de urgență, în general. Dar, de exemplu, la Caracal, unde am un prieten bun, s-au apucat să facă endoscopie, le-a procurat spitalul tot ce au nevoie și așa mai departe, și se face endoscopie ca lumea, adică chestii care înainte le-ar fi trimis și pe alea mai departe: pietre mai mari, adenoame de prostată, tumori vezicale mici, chestii de genul se fac.

42:33 dr. Cătălina Voinea: Ce minusuri

Minusuri în această specialitate 43:08

43:08 dr. Cătălina Voinea: ți se pare că are specialitatea de urologie la noi în țară?

43:08 dr. Andrei Pănuș: Aparatura. Deci este singura chestie care pot să spun 100% că e o problemă. Fără aparatură performantă nu poți să faci această endoscopie. Noi, la Spitalul numărul 1, de exemplu, am avut norocul că anul trecut au cumpărat niște aparate noi, dar cele vechi își făceau treaba, dar erau de mult timp, de când se inventaseră ele, de 20 de ani, de așa, cu piese obținute

43:54 dr. Andrei Pănuș: prin cheltuieli personale ale medicilor, cu chestii de genul. Adică oamenii au făcut tot ce au putut ca să-și continue activitatea și să facă, chiar dacă aparatele, poate... nu vreau să se înțeleagă acum că erau unsafe sau ceva, nu erau unsafe, dar erau vechi, în sensul că nu mai erau la nivelul actual. Adică au ajuns deja la niște nivele: bagi cistoscopul în vezică și ai blue light și vezi unde ar fi o tumoră în fașă, în loc

44:31 dr. Andrei Pănuș: să o găsești când deja începe să aibă 3 cm și începe să sângereze sau chestii de genul. Adică niște chestii tehnologice foarte potente. Iarăși, alta e să operezi o litiază, cu balistic, fie cu laserul, acum că nici nu prea se mai folosește balisticul, să operezi pe un ecran care are diagonala de 10 cm, și alta e să operezi pe un monitor LED de 27 de inch. Adică această aparatură este extrem de scumpă. Acum e iar o problemă

45:08 dr. Andrei Pănuș: de politică, de management, de așa mai departe, că tot timpul se cer bani. De exemplu, nouă ne-ar trebui... suntem limitați la unele intervenții pentru că nu avem C-arm, acest braț radiologic mobil care se poate... De exemplu, montezi un stent ureteral, este o chestie care durează 5 minute, durează mai mult pregătirea pacientului. El se montează pentru diferite obstrucții, fie că are piatră, fie că e gravidă, fie că așa. Bine, la gravidă nu e bun exemplu, că oricum

45:46 dr. Andrei Pănuș: îi făceai rază după aia, dar noi, după ce le montăm stentul la ăștia care nu sunt pacientă gravidă, trebuie să-i trimitem la radiologie să facă o rază după aia, o radiografie reno-vezicală, ca să vadă că e stentul pe loc. Bine, el se poate controla și ecografic, dar ecografia are limitele ei. Dacă nu-l vezi din rinichi, după aia dai din colț în colț pe ecograf, că te gândești: ori nu se vede pe rinichi, ori s-a încolăcit

46:10 dr. Andrei Pănuș: pe ureter, ori n-a ajuns, și așa mai departe, așa că trebuie să le faci radiografia asta dacă ai avea acest aparat, acest C-arm, după ce ai terminat intervenția, pui aparatul deasupra pacientului, tragi o radiografie și ai rezolvat situația. Sau la alte intervenții care ar presupune injectarea unei substanțe de contrast, ceva de genul, trebuie să-i trimiți jos la CT ca să le facă chestia asta, să le faci o urografie intravenoasă, nu poți să îi trimiți să o faci tu pe secție. Uite, la București făceau chestia asta, aveau nu unul, ci patru C-arm-uri

46:52 dr. Andrei Pănuș: și reduseseră foarte mult cantitatea de computer tomografii și RMN-uri pe care le făceau. Având aceste C-arm-uri în sală, le era mult mai ușor să verifice ce au făcut. Și, în plus, te limitează: de exemplu, noi nu putem să facem această nefrolitotomie percutanată. Asta este o intervenție în care se dă o incizie micuță, de un centimetru, în lombă, se intră cu nefroscopul și se sparg sau se extrag calculii, dar trebuie făcută sub control radiologic. Se injectează

47:26 dr. Andrei Pănuș: pe o sondiță ureterală ceva substanță de contrast și se vede rinichiul și vezi și tu unde bagi nefroscopul, se poziționează C-arm-ul la diferite unghiuri, ca să faci un fel de imagine 3D, dar chestia asta nu putem să o facem la Craiova, de exemplu, pentru că nu avem aparatul ăsta.

Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 47:46

47:46 dr. Cătălina Voinea: Ca să nu te mai ținem și noi mult și să îți vezi de treabă, cam pe final, ce sfaturi ai avea pentru viitorii medici rezidenți pe uro sau pentru cei care aspiră la această specialitate?

47:46 dr. Andrei Pănuș: Nu numai pentru cei care aspiră la specialitatea asta: clișeul clasic, puneți mâna și învățați. Deci clișeele sunt clișee pentru că, știi, au rezistat testului timpului, cum să zic.

48:20 dr. Andrei Pănuș: Eu recomand să încerce să învețe deștept, work smart, not hard. Nu e poate cel mai bun sfat pentru acest examen de rezidențiat, care, după cum am zis la început, mi se pare mai mult un examen în care sunt avantajați cei care au o capacitate foarte mare de absorbție a informațiilor, pe care nu trebuie neapărat să le înțeleagă, dar să știe ce scrie acolo la pagina de și așa mai departe. Vă rog eu, nu mai alegeți toți cardiologie, dermatologie și așa mai departe. Mai există și alte specialități, care poate de la distanță arată urât,

49:11 dr. Andrei Pănuș: dar, de exemplu, dacă alegeți plastică, voi vă gândiți că o să puneți buze și sâni la un moment dat. Gândiți-vă că la plastică sunt și arși, și arșii mari și așa mai departe. Gândiți-vă că am un prieten care primește în fiecare gardă câte trei maiștri care își dau cu flexul în diferitele vase sau mâini sau... Fiecare specialitate are părțile ei frumoase și părțile ei absolut oribile. Eu am o colegă cardiologă, proaspăt specialistă acum,

49:50 dr. Andrei Pănuș: care are șapte gărzi pe lună, avea, mă rog, ca rezident, și care stătea în serviciul de urgențe cardiologice în fiecare gardă și încerca să-i scape pe unii de la ușă. Deci să fii cardiolog nu înseamnă numai să te plimbi cu stetoscopul pe umeri și să mai consulți câte o băbuță, să-i mai dai câte un Aspenter și așa mai departe. Există niște chestii absolut oribile și niște complicații absolut oribile despre care am văzut că nu prea vorbește nimeni și toată lumea. Iarăși, la dermatologie nu e numai despre niște cremuțe, niște injecții, niște chestii, este despre toate petele și peteșiile și porcăriile care pot apărea pe corpul uman, inclusiv la nivelul genital. Deci

50:40 dr. Andrei Pănuș: acum nu pot să vă zic de chirurgie generală sau de altele, că nici mie nu mi-a plăcut, cum am zis și mai devreme, se ocupă de mult prea multe chestii, și este o chestie pe care eu nu pot să înțeleg de ce nu s-a branșuit deja și la noi. Pe vremuri, by the way, și urologia făcea parte tot din chirurgia generală, până acum câteva zeci de ani.

51:05 dr. Andrei Pănuș: Dar mai... nu știu, am ajuns acum, poate o să fiu un pic răutăcios, am ajuns în punctul în care eu, de exemplu, cu punctajul meu nasol, nu îmi făceam nicio problemă că nu o să prind urologie, sau cine rămâne la coadă alege specialități gen medicină de urgență, care teoretic este una dintre cele mai importante... cele mai importante specialități. Este o chestie să faci diferența dintre un infarct și un atac de panică

51:47 dr. Andrei Pănuș: sau chestii de genul, sunt destul de mulți care nu știu să o facă, sau să nu mai chemi urologul la trei noaptea că ți s-a părut ție că are ăla colică și de fapt ajunge urologul la spital și vede că are o discopatie lombară sau așa. Deci trebuie oameni pregătiți și dornici să-și facă meseria și pe specialități mai puțin atractive, și poate unii dintre voi, dacă își aleg chestia asta, o să vadă că le place.

52:20 dr. Andrei Pănuș: Până la urmă, acum, eu știu că e foarte, foarte mișto să te gândești că termini rezidențiatul și te duci la un cabinet de cardiologie, dacă am luat la exemplul ăsta, și vezi niște pacienți și nu te lovești de urgențe și așa mai departe, dar sunt foarte puțini ăia care ajung, sunt de obicei ăia care dețin cabinetele respective. Tu, ca medic mic, o să dai din colț în colț o vreme până îți găsești

52:52 dr. Andrei Pănuș: un loc în lume și așa mai departe. Adică am colegi care au contracte de gărzi cu diferite spitale, la Filiași, la nu știu unde, și se duc până acolo, fac gărzile respective, și ei aveau impresia că o să termine și o să fie totul roz. Nu e chiar așa. Și un al treilea sfat așa ar fi ca în timpul rezidențiatului să nu dormiți, din punctul meu de vedere. Dormiți anul întâi, că oricum nu vă bagă nimeni în seamă,

53:22 dr. Andrei Pănuș: mai mult sau mai puțin, și așa mai departe. Dacă vrei tu să te afirmi și așa, leagă-te de cineva și arată-i că ești dispus să faci orice, dar oricum te lasă nimeni să faci nimic în anul întâi. Adică asta este o chestie pe care o pot să o spun cu mâna pe inimă, pentru că am trecut și eu prin ea. La mine a fost oarecum un pic diferit, pentru că ăștia la București aveau alt standard, și

53:47 dr. Andrei Pănuș: în a doua lună când eram acolo, a venit doctorul cu care lucram, mi-a pus o mână pe umăr și mi-a zis: „Băi, Andrei, tu ai făcut gărzi până acum?”. Și eu am zis: „Da, că știți...”, că nu știu ce, și mi-a zis: „Bine, de luna viitoare ai trei gărzi”. Și ăsta fiind spital de rangul 2, nu spital de urgență, nu veneau chiar toate urgențele nasoale, dar, ca să-i degreveze pe ăștia de la Fundeni sau de la Universitar

54:12 dr. Andrei Pănuș: sau așa mai departe, unde se trimit chestiile nasoale, veneau foarte multe, și mi-e oarecum rușine să recunosc că aveam gărzi în care stăteam pe mobil, pe Google, să caut diferite chestii de care, sincer, nu auzisem, nici în rezidențiat, nici în facultate, nici în cartea de rezidențiat, nici așa. Înveți unde poți, când poți, cum poți. La fel ca la alte meserii, furi meserie: îl vezi pe unul că face așa, dar nu te uiți numai la el, te uiți și în jurul lui, să vezi ce zic și ceilalți, că poate nu face bine, mai ales dacă faci o chirurgie. Da, cam asta, știi, adică.

Final 55:00

54:58 dr. Cătălina Voinea: Păi, ce mai rămâne să spunem decât „mulțumim” pentru toate informațiile valoroase pe care ni le-ai dat, și poate pe viitor, după ce devii specialist, ai mai multe lucruri să împărtășești cu noi, ba chiar să ne spui și noutăți sau vești bune, cum că avem aparatură mai bună în România.

55:16 dr. Andrei Pănuș: Da, mă, aparatură este, dar nu peste tot. Adică, da, uite, și aici la Craiova avem cam 90% din ce ne trebuie, dar mai lipsesc acei 10% care să facă completă chestia. Bine, 90% din ce înseamnă să poți desfășura, să faci orice chestie, că până la robot și așa mai departe mai sunt pași, dar există un loc pentru toți.

55:16 dr. Cătălina Voinea: Da, da, în funcție de ce își doresc.

55:16 dr. Andrei Pănuș: Da, bine, mulțumesc!

55:16 dr. Cătălina Voinea: Nu uitați!

Continuă

Specialități înrudite

Tot din zona chirurgicală — dacă profilul Urologie nu ți se potrivește întru totul, compară-l cu vecinii lui.

🗺️ Toate resursele pentru rezidențiat, pe o pagină →