Intro puțin diferit 00:12
00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine v-am regăsit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Ne vedem după un început de an foarte productiv în cadrul echipei noastre și cu foarte mult entuziasm. Ne-am gândit să facem un intro puțin diferit de data aceasta. Voi știți deja obiectivul nostru de a acoperi toate specialitățile medicale, chirurgicale și paraclinice. Ei bine, mai avem în jur de 20 de episoade și vom finaliza pentru a doua oară acoperirea tuturor programelor de medicină din România. De aceea, vă invităm să ne trimiteți un mesaj privat pe Instagram sau să ne scrieți pe e-mail recomandările de medici pe care v-ați dori să-i vedeți live în podcastul nostru.
00:43 dr. Cătălina Voinea: În acest moment, căutăm medici pe genetică medicală, geriatrie, neonatologie, nefrologie, radioterapie, chirurgie vasculară, epidemiologie, igienă, medicină de laborator, medicină legală, medicină nucleară, microbiologie medicală și sănătate publică și management. Dacă îți vine în minte cineva anume, dă-ne un semn. Acum să începem episodul de astăzi, unul foarte așteptat.
Introducere dr. Matei Baltac 01:09
01:10 dr. Cătălina Voinea: Discutăm cu dr. Matei Baltac despre neurochirurgie. Să-i dăm drumul. Operat în echipă mare sau preferi o echipă restrânsă?
01:17 dr. Matei Baltac: Echipă restrânsă, clar. De ce? Pentru că poți să înveți mult mai multe chestii, lucrezi mult mai mult one-on-one: chirurgul mare, rezidentul și eventual sau rezidentul mare, chirurgul mare și rezidentul mic. Deci, clar, cel puțin pentru început. Poate mai târziu crești la o echipă mai mare. Dar mi se pare clar echipa mai mică la început.
01:17 dr. Cătălina Voinea: Extrovertit care vorbește cu toată lumea sau introvertit concentrat?
01:43 dr. Matei Baltac: Introvertit în mediul privat, extrovertit la spital, nu am ce face. Trebuie să vorbesc.
01:43 dr. Cătălina Voinea: Ha! Deci tu ești introvertit?
01:51 dr. Matei Baltac: Destul, așa, prietenii mi-ar spune că nu, dar mie mi se pare că sunt destul de...
01:51 dr. Cătălina Voinea: Te-ai adaptat.
01:51 dr. Matei Baltac: Da, mi se pare că mă adaptez. Și la spital, mai ales, unde mi se pare că trebuie să fii neapărat extrovertit, mai ales când vorbești cu pacientul, să fii cât mai degajat, să explici, să existe comunicare. Clar, lucru care mie mi se pare că de multe ori nu prea se vede. Poate n-am văzut-o eu, din practica mea, dar nu zic numai de neurochirurgie, zic în general.
Facultatea de medicină antrenează studenții să devină bufnițe de noapte? 02:14
02:15 dr. Cătălina Voinea: Persoană matinală sau bufniță de noapte?
02:17 dr. Matei Baltac: Bufniță de noapte, din păcate. Eu! Și spitalul chiar m-a antrenat să mă trezesc dimineața, să încep devreme, să mă duc devreme, dar greu.
02:17 dr. Cătălina Voinea: Crezi că facultatea de medicină fix asta face, antrenează studenții să fie bufnițe de noapte?
02:36 dr. Cătălina Voinea: Și să rămână cu această problemă.
02:36 dr. Matei Baltac: Foarte mulți colegi de-ai mei erau mai degrabă bufnițe de noapte. Acum nu știu dacă neapărat facultatea avea o contribuție la asta. Contează foarte mult programul pe care l-a avut fiecare la liceu, pentru că unii poate au făcut liceu doar de dimineața. Erau obișnuiți după aia ca facultatea să fie de dimineața, dar programul ăsta separat la facultate, orele segmentate, mi se pare că cam contribuie, te cam obosește.
02:36 dr. Cătălina Voinea: Ok. Mic dejun copios înainte de gărzi sau ronțăieli pe fugă toată ziua?
03:06 dr. Matei Baltac: Mic dejun copios, clar. Dacă aș putea, aș mânca super bine dimineața, și nu neapărat înainte de gărzi, dar și înainte de zile obișnuite, înainte de operații, la fel aș mânca. Dacă nu, ronțăi cât de mult pot, dar prefer mic dejun copios.
03:06 dr. Cătălina Voinea: Nice. Bun. Mi se pare că oricum îți dă și o oarecare disciplină, decât să fii mereu pe fugă să mai ronțăi ceva sau așa.
03:06 dr. Matei Baltac: Și asta, da. Și de specialitatea pe care ți-o alegi, cât de haos e totuși.
03:33 dr. Matei Baltac: Și te ajută și cu disciplina și e un mic backup, pentru că niciodată nu știi ce se întâmplă la spital. Ajungi bine. Acum, strict vorbind de gărzi, cu atât mai mult nu știi ce se întâmplă. Poți să intri în sală la ora 12, poți să ai deja o sală poate programată de dimineață, poți să mai intri într-o sală după, poți să ieși la 7 seara, nu știi ce se întâmplă. Deci în gărzi, cu atât mai mult.
03:33 dr. Cătălina Voinea: Ți s-a întâmplat vreodată să-ți facă rău?
03:54 dr. Matei Baltac: Da.
03:54 dr. Cătălina Voinea: Serios?
03:54 dr. Matei Baltac: Da.
03:54 dr. Cătălina Voinea: După cât timp de stat în picioare?
03:58 dr. Matei Baltac: Nu chiar așa de mult timp, cred că eram foarte obosit. Când am început oricum rezidențiatul, aveam așa o mică frică în mine: cum o să rezist la statul în picioare?
04:05 dr. Matei Baltac: Sunt o persoană chiar destul de slabă, în ultima perioadă n-am avut-o deloc cu sportul. Când eram mic ce mai făceam sport, dar după aia nu, și se vede direct pe mine. Adică nu. Și mă gândeam: mă, dar cum o să reușesc să stau atâta în picioare?
04:17 dr. Matei Baltac: Clar, asta voiam să fac, dar am zis oarecum. Și n-a fost probleme la început, chiar a fost ok, mai ales că ești concentrat, ești atent, una-alta, merge, merge treaba. Dar l-am pățit de două ori, cred că s-a adunat oboseala, efectiv. Cum? M-a luat prin surprindere. Deci au fost alte dăți în care am stat multe, multe ore în picioare și din două ore, la anumite zile, m-a luat amețeala. Deci cred că doar ceva oboseală acumulată, altceva nu prea se justifică.
04:45 dr. Cătălina Voinea: Bun, acum că am spart gheața, să-ți urăm bine ai venit oficial în podcastul Grile-Rezidentiat.ro.
04:45 dr. Matei Baltac: Mersi de invitație.
04:45 dr. Cătălina Voinea: Și îți mulțumim că, nu știu, ți-ai luat un pic din timpul tău să vii până aici la Craiova și să oferi din experiența ta, pe care o ai până acum acumulată, celor care se gândesc să urmeze neurochirurgie pe viitor.
04:45 dr. Matei Baltac: Eu sper să ajute chestia asta.
04:45 dr. Cătălina Voinea: Păi, bănuiesc că ăsta e și scopul.
04:45 dr. Matei Baltac: Da. Chiar sper să ajute.
Cum a început această călătorie, își dorea de la bun început să facă neurochirurgie? 05:14
05:11 dr. Cătălina Voinea: Aș vrea să începem să ne povestești un pic cum a început această călătorie pentru tine, dacă de la bun început îți doreai să devii neurochirurg sau a venit pe parcursul facultății.
05:11 dr. Matei Baltac: De la bun început. Prin clasa 11 am început să învăț pentru admitere. Mi-am zis că vreau să dau la medicină. Pe la finalul clasei a 10-a am zis ok, cam vreau să dau la medicină. Am vorbit cu părinții, una-alta, ok.
05:37 dr. Matei Baltac: Clar, ăsta era parcursul. Ei nu m-au împins. Au zis: faci ce vrei. Ei s-au bucurat foarte mult când am ales chestia asta. Și am început să învăț. Printre primele capitole în faimosul manual era sistemul nervos. Și când am început eu să citesc acolo mai amănunțit de sistemul nervos, una-alta. Da, prin anatomie mai trecusem de-a lungul anilor, dar strict amănunțit. Și mi-a plăcut foarte mult. Mi-a plăcut foarte mult organizarea, ideea în sine. Nu știu, a fost ceva, a fost un click în momentul ăla, ceva m-a prins.
06:06 dr. Matei Baltac: Și am zis, deci primul gând încă în chestia asta, am zis: eu fac neurochirurgie. Citeam, efectiv, din manual. Nu neurochirurgie, neurochirurgie. Nu, efectiv, ăsta a fost primul gând. Eu fac neurochirurgie. M-am dus la părinți și le-am zis: uite, eu am citit de așa sistemul nervos. Eu fac neurochirurgie. Fără să mă gândesc la nimic, că nu știam ce înseamnă neurochirurgie. N-am avut contact cu spitalul, n-am avut background medical în familie, nimic, nimic, nimic. Deci eu am zis că vreau să fac neurochirurgie.
06:36 dr. Matei Baltac: Și au trecut anii, au trecut anii, au trecut anii, au trecut anii, au fost neurochirurgie. Și am încercat cumva să elimin chestia asta din cap. M-am gândit: măi, eu sunt foarte fix pe asta, dar nu știu, efectiv, cu ce se mănâncă. Prin anul 2 mi-am făcut eu prima practică, efectiv, pe neurochirurgie. Am văzut asta, am fost fascinat, mi-a plăcut, ok?
06:51 dr. Matei Baltac: Dar, nu știam, e o diferență între să vezi cum se operează și să, efectiv, să pui osul la treabă, să vezi prin ce a trecut persoana respectivă ca să ajungă până în punctul ăla. Și e o diferență foarte mare asta. Și atunci am zis: ok, hai să vedem, elimin neurochirurgia, să mă uit și eu stânga-dreapta, să nu fiu tunnel vision într-o direcție, văd doar neurochirurgie. Am încercat diferite clinici chirurgicale. Mi-au plăcut, le-am apreciat, super ok, frumos, dar nimic nu-mi dădea click-ul la cum îmi dădea neurochirurgia. Citeam ceva de neurochirurgie, acolo eram ochi și urechi, eram focusat pe chestia asta. După care a venit rezidențiatul și m-am gândit la fel: ce fac?
07:36 dr. Matei Baltac: Aleg chestia asta până la urmă? N-aleg chestia asta? Ok, dar zic: măi, eu asta mi-am dorit dintotdeauna, trebuie să merg mai departe. Până la urmă există oricum varianta în care poți să-ți schimbi specialitatea. Deci, worst case, o schimbi. Dar să intru în rezidențiat fără să fie asta, tot ce mi-am dorit eu până acum, prima opțiune, mi se pare, m-aș simți puțin prost. Mă gândeam cum m-aș simți după, dacă aș alege în momentul ăsta altceva. Și zic: mă, cred că aș regreta puțin, dacă n-aș alege neurochirurgie. Mă duc eu înainte și vedem ce se întâmplă. Și a fost ok. Cel puțin până acum e ok.
Ce nu spune nimeni despre neurochirurgie? 08:08
08:08 dr. Cătălina Voinea: Ce ți se pare că nu spune nimeni despre neurochirurgie înainte să intri și ție ți se pare efectiv vital, ce ai fi vrut și tu să știi înainte să intri? Pentru cei care poate nu au fost la fel de pasionați ca tine. Poate cei care o să ajungă dintr-o oarecare greșeală sau dintr-un ceva de moment atunci, în fața repartiției, care o să-și aleagă neurochirurgie. Aș vrea să le zici ceva ce nu spune nimeni.
08:32 dr. Matei Baltac: Că e frumoasă. Mie nu mi-a zis, poate 96% din persoane mi-au zis că nu e ok. Așa. Clar, nu e ok. 10% din persoane mi-au spus că e ok, dintre care una dintre persoanele respective nu era neurochirurg. Deci, din punctul meu de vedere, să aibă răbdare, să vadă despre ce e vorba dacă își aleg neurochirurgie și să nu se oprească în primul perete pe care îl văd și scrie neurochirurgie.
09:00 dr. Matei Baltac: Că nu aia înseamnă neurochirurgie. E o chestie super vastă: să se uite stânga-dreapta, să vadă cum e în afară, să vadă cum e la noi, să se uite. Și după să-și facă o idee, dacă chiar rămân pe asta mai departe sau nu. Cred că chestia asta poate să fie și general valabilă, dar mi se pare că în neurochirurgie, mai ales și din propria experiență, se aplică foarte mult. Nu, să nu se oprească la primul perete, pentru că poate să fie frumoasă. Atâta timp cât le place patologia respectivă, vor și ceva chirurgical, poate să fie foarte frumoasă, din punctul meu de vedere, clar.
Dacă te-ai întoarce în timp, ce sfaturi și-ar da? 09:29
09:29 dr. Cătălina Voinea: Dacă ai putea să te întorci în timp, acum câțiva ani, ce sfaturi ți-ai da pentru când ai intrat tu prima dată, în primul an de rezi?
09:29 dr. Matei Baltac: Să citesc mai multă teorie. Clar. Întotdeauna, cred că mi-aș putea da sfatul ăsta în continuu.
09:29 dr. Cătălina Voinea: De ce crezi că contează? Teoria? Da, în primul an de rezidențiat, faceți ceva anume?
09:50 dr. Matei Baltac: Pentru că orice act pe care îl faci, fie că faci o puncție, fie că înveți o sutură sau poate deja știi să faci suturi, trebuie să-l înveți logic. Trebuie să știi de ce, de ce treci cu acul prin stratul ăla, de ce faci puncția aia, de ce te lovești de acolo, ce se poate întâmpla. În momentul în care tu ai controlat teoria, automat poți să... te ajută cel puțin să te controlezi și în practică.
10:12 dr. Matei Baltac: Nu știu, ajungi la o puncție, ajungi la ceva, poate ajungi într-un vas. Nu te panichezi imediat că uite că acolo sunt, ce fac, sau așa. Stai calm, înțelegi, trebuie să înțelegi mediul în care lucrezi. De asta eu m-aș sfătui pe mine să citesc mai mult. Nu am citit suficient de mult cât voiam să citesc, trebuie să fac lucrul ăsta și în continuare. Asta și făc și atunci. Citește mai mult, învață mai multă teorie. Clar, lucrul ăsta.
10:33 dr. Matei Baltac: După teorie vine practica, nu poți să faci practică... ok, facem ca maimuțele. O învățăm că, na, până la urmă, să înveți o sutură sau să faci o puncție, poți să te uiți la cineva cum o face de 100 de ori și începi și tu, te ajută, și o faci. Dar nu înțelegi nimic din ea. Sau înveți așa câteva chestii, că trec prin niște straturi, și atâta.
10:50 dr. Matei Baltac: Dar fiecare gest are ceva în spate și mi se pare că un chirurg neapărat trebuie să știe chestia asta, oricât de mic ar fi. Am învățat chestia asta în rezidențiat, plecasem foarte puțin cu gândul ăsta de logică, mi-a fost dezvoltat mai ales în primul an și, dacă m-aș întoarce, asta mi-aș spune: citește mai mult, învață mai mult partea asta teoretică, ca după să poți să o cuplezi cu partea practică, măcar văzut, și după, când ai ocazia, să și pui mâna.
Cum l-a schimbat rezidențiatul? 11:14
11:14 dr. Cătălina Voinea: Cum se pare că te-ai schimbat tu ca om față de ce erai în facultate și ce-a făcut rezidențiatul din tine?
11:22 dr. Matei Baltac: Pentru că totul este nou. Da. În primele luni de rezidențiat eram destul de obosit, deci, clar, ideea de bufniță de noapte s-a schimbat. Pentru că acum deja am un mic...
11:22 dr. Cătălina Voinea: O rutină.
11:22 dr. Matei Baltac: Da. În care pot să mă trezesc dimineață, tot nu-mi convine să mă trezesc dimineață, dar...
11:22 dr. Cătălina Voinea: La cât te trezești?
11:22 dr. Matei Baltac: Deci acum pe la șapte și un pic, șapte mă trezesc, cam așa. În primele luni de rezidențiat, chiar pe la șase mă trezeam. Cinci cinzeci îmi suna ceasul, da.
11:22 dr. Cătălina Voinea: De ce?
11:50 dr. Matei Baltac: Voiam să ajung cât mai repede în spital, după care ușor, ușor am obosit pe parcurs. Am obosit puțin și acum contează și de la spital la spital cum își începe fiecare secție, fiecare spital, programul operator. Unii încep la opt jumate, unii încep la opt, unii la șapte jumate, depinde. Și chestia asta poate să influențeze.
12:11 dr. Matei Baltac: Acum la fel, dacă avem, de exemplu, unde mă aflu momentan, dacă avem un pacient, trebuie să intrăm în sală, la șase și un pic sună telefonul. Pentru că e mai devreme de raport, se începe programul operator. Deci depinde puțin, dar un șapte ar fi o medie. Șase jumate, zic, depinde dacă e ceva de făcut, dacă e de intrat în sală mai devreme; dacă nu, șapte, profit de timp. Dar, clar, ce a schimbat la mine, deci, ideea de bufniță de noapte,
12:37 dr. Matei Baltac: pentru că acum mă pot trezi singur pe la opt, șapte și ceva, opt, că mă culc eu la loc și așa, e partea a doua. Dar pot să mă trezesc și să fiu funcțional în partea aia. Am devenit mult mai atent la multe chestii. Mi-a dezvoltat foarte mult logica, exact cum spuneam mai devreme. Asta e o chestie care mi-a plăcut la chirurgie: logica, tehnica. Ce faci, cum faci, de ce faci, pe unde abordezi o anumită patologie și așa mai departe. Planul, să ai un plan.
13:03 dr. Matei Baltac: Mult mai multă logică în fiecare lucru pe care îl faci. Pui paharul pe masă, l-ai umplut cu apă, de ce l-ai umplut așa? Ăsta e un cel mai banal exemplu. Dar același lucru, exact cum spuneam mai devreme, partea de logică. Deci să fiu mai atent și mai serios, clar. Și poate mai răbdător. Oricum eram o persoană destul de răbdătoare, poate mai răbdător. Pentru că fiecare pacient are nevoie de timpul lui. Și pentru noi, na, noi vedem mai mulți pacienți într-o zi. Nu știu, poate să fie orice număr.
13:33 dr. Matei Baltac: Poate noi ne plictisim la un moment dat. Poate nu-s mai cuvine, poate ești obosit, poate ești după gardă, poate ești în timpul gărzii. El are nevoie de atenția ta. Deci poate și răbdarea asta. Și înțelegerea, trebuie să-l înțelegi. Trebuie să am răbdare cu el, trebuie să am grijă. Nu știu, vine la patru dimineața într-o gardă sau ceva. Trebuie să ai grijă, trebuie să vorbești cu el.
13:53 dr. Matei Baltac: Și trebuie să-i acorzi timpul și trebuie să-i acorzi toată atenția ta, să nu scape ceva. Pentru că omul are o problemă, tu nu ai o problemă. Tu doar ești la job și, na, s-a întâmplat să fii în gardă așa e, nu ai ce să faci. Deci și răbdarea, poate și partea de atenție. Atenția cam era dinainte, deci nu știu dacă a schimbat neapărat ceva.
Cum arată o zi din viața lui 14:13
14:14 dr. Cătălina Voinea: Cum arată o zi din viața ta?
14:16 dr. Matei Baltac: Păi, avem acum variantele în care ziua începe cu sau fără operație și variantele în care e gardă sau nu. În momentul de față, unde sunt acum, dacă nu avem operație, atunci raportul, cam la 8 jumate raportul, pregătim planul operator pentru următoarea zi, una-alta, după care trecem direct la pacienți. Dacă avem externări de dat, de explicat pacienților recomandările, controalele, ce urmează și așa mai departe.
14:48 dr. Matei Baltac: Dacă avem ceva de verificat de la pacienții externați deja, să verificăm pacienții de pe terapie, dacă e ceva de făcut sau dacă ne anunță direct ei, de monitorizat pacienții care au fost deja operați zilele trecute, vedem pansamente, vedem diferite lucruri și eventual putem să pregătim acte sau ceva pentru pacienții de următoarea zi și așa mai departe. Deci e destul de simpluț. Dar asta e o zi mai light, destul de simplă treaba. Dacă avem operație, operația începe înainte de raport. În principiu nu prea ajungem la raport. 70 ceva începe operația, ne ducem acolo,
15:28 dr. Matei Baltac: partea de anestezie, partea de poziționare și așa mai departe. Ok, începe operația. Dacă avem acte, de exemplu, vreo externare sau ceva de pregătit sau de vorbit cu pacientul anumite recomandări sau ceva și nu reușește un coleg să ne ajute, o facem înainte de a începe operația. Deci dimineața, la prima oră, rezolvăm partea asta scurtă de birocrație, după care intrăm în sală și după ce ieșim din sală rezolvăm restul treburilor care mai au putut să aștepte.
15:54 dr. Matei Baltac: Și dacă apare ceva între timp, eventual se poate ocupa poate un coleg, dacă te ajută, sau nu. Dacă e ceva urgent, urgent, în principiu se rezolvă oricum. Adică, dacă nu ești tu, e un coleg, se rezolvă oricum dacă e chiar urgent. Dacă poate să aștepte, atunci ieși tu din sală, te ocupi stânga-dreapta, vezi ce mai ai de făcut, vreun pansament, vreo puncție, vreo ceva, te monitorizezi, se întâmplă ceva cu un pacient, și în principiu cam asta e. Unde sunt acum, în centrul în care mă aflu, avem și seara, avem o contravizită în care mai venim o dată la spital.
16:24 dr. Cătălina Voinea: Zilnic?
16:24 dr. Matei Baltac: Da. Și se monitorizează pacienții, dacă s-a modificat ceva, dacă era ceva de făcut dimineață, dacă era vreun răspuns de așteptat, dacă nu. Și cumva un mic plan pentru următoarea zi, adică finalizăm planul pe care l-am făcut la vizită dimineață, tragem linie, ok. Ăsta e clar planul operator, clar pacienții sunt pregătiți, gata, gata, bun, suntem pregătiți să intrăm all-in în următoarea zi. Cam asta e contravizita.
16:24 dr. Cătălina Voinea: Care e centrul care face contravizită?
16:52 dr. Matei Baltac: Cluj. Cluj, da, da, da. Bun.
Rezidentul „mic” are mai multe atribuții ca rezidentul „mare”? 16:54
16:55 dr. Cătălina Voinea: Ai observat cumva dacă rezidentul mic are atribuții diferite față de rezidentul mai mare?
17:02 dr. Cătălina Voinea: Adică rezidentul mai mare scapă, cu cât crește în grad, de anumite...
17:02 dr. Matei Baltac: Asta depinde. Depinde foarte mult de rezidentul respectiv mai mare. Pentru că am văzut și... Am văzut variante în care se scapă cumva și ăla mai micu, că, na, și cumva se poate găsi o justificare, că uite că tu ești mai la început, trebuie să-mi faci chestiile astea. Până la urmă e și în ajutorul rezidentului mic să facă lucrurile astea, clar.
17:29 dr. Matei Baltac: Faptul că la un moment dat se încarcă și devine puțin abuziv, asta e partea a doua. Nu prea întreabă nimeni de lucrul ăsta. Și am văzut varianta în care lucrează cot la cot cu tine. Fie că e mare, fie că e mic, fie că e foarte mare, nu contează, lucrează cot la cot. Ceea ce e super. Chiar e super chestia asta. Varianta în care aruncă pe tine anumite chestii, la început te poate ajuta, pentru că efectiv te obișnuiești cu greul, dar în timp devine obositor. Deci, da.
Comparație între centrele universitare 17:57
17:57 dr. Cătălina Voinea: Tu ai experiență în trei centre universitare. Și aș vrea să ne faci așa o comparație. Prima dată să ne spui unde ai fost și cât ai stat. Și din punct de vedere al gărzilor și programul de lucru și colectivul. Ca să știe oamenii la ce să se aștepte.
17:57 dr. Matei Baltac: Ok. Deci, eu prima dată am început la Spitalul Universitar din București. SUB, cum îl știu mulți. Acolo am fost pentru trei luni, trei luni, și cam trei luni. A fost primul modul. După am trecut la Spitalul Militar Central din București și apoi, spre finalul primului an, la Cluj, unde mă aflu în continuare.
18:39 dr. Matei Baltac: Ca și colectiv, eu nu știu dacă am fost norocos, dacă așa se întâmplă în neurochirurgie sau nu. Bine, acum nu putem să generalizăm. Nu, sută la sută sunt ok. Mie mi se pare că am avut noroc. Deci, peste tot pe unde am fost, oameni ok. Deci, chiar ok. Și în momentul în care am schimbat centrul, la fel, că tu ești outsider, tu vii din exterior, deja lumea s-a obișnuit.
19:03 dr. Matei Baltac: Nu, chiar, acum, bine, poate unii se așteaptă să fie primiți cu flori și covor roșu. Și, unde, în medicină, nu. Da, nu știu, adică dacă au pretenția asta, nu. Dar cu puțină răbdare și adaptare, ceea ce e și normal, că până la urmă ești outsider-ul, n-am avut nicio problemă. Deci, chiar am păstrat legătura, păstrez legătura și sunt super ok.
19:03 dr. Cătălina Voinea: Și din punct de vedere al programului, variază?
19:27 dr. Matei Baltac: Da, variază. Și din punct de vedere al gărzilor, variază. La Spitalul Universitar din București, acolo, la început, nu mi-a zis, bine, nici nu prea aveau cum să zică, pentru că m-am aruncat în gărzi direct. Am vrut să văd, am zis ok, încep neurochirurgie, eram excited, am tras linie, am vrut neapărat să văd. Gărzi, gărzi, gărzi, gărzi. Și am avut noroc de o echipă foarte ok, unde eram și cu medic specialist și un rezident mare și mai rău un rezident puțin mai mare, cu un an mai mare ca mine. Foarte ok, deci am învățat foarte multe chestii, și de asta zic că lucram cot la cot.
20:05 dr. Matei Baltac: Gărzile erau destul de obositoare. Nu aveau cum să-mi zică cineva să mai fac vreo gardă sau ceva, pentru că oricum făceam singur, oricum stăteam și mă aruncasem. Foarte multe urgențe veneau acolo. De multe ori la neurochirurgia asta, ca o mică paranteză, primim acum, probabil ca în orice specialitate, foarte multe consulturi care nu țin de neurochirurgie.
20:26 dr. Matei Baltac: O durere de spate, orice, nu e tot timpul, poate să fie, dar nu e neapărat o urgență. Mă rog, astea sunt probleme din alte părți, dar erau destul de obositoare, dar am învățat foarte multe chestii. Mai ales la început, partea de traumă, consult, asistat normal, era cineva cu mine, am învățat foarte multe chestii.
20:46 dr. Matei Baltac: La Spitalul Militar, cumva, timpul era mai bine organizat, pentru că garda cumva funcționa până după masă, când ajutai medicul mare de gardă, îl ajutai cu consulturi, explicai ce și cum vedeai, consultai cu colegii pacienții, iar după, nefiind atât de multe urgențe acolo, puteai pleca. Și dacă venea ceva, un caz critic sau ceva de operat sau așa, te chemau. Un fel de chemare de la domiciliu. Chiar dacă tu erai ăla mai micul, sau, mă rog, echipa care era de gardă, că de obicei puteam să vin și pe echipe, erai chemat de acasă. În schimb, dimineața și după-masa acopereai tot. După, când se mai linișteau lucrurile, puteai să mergi. Și te chemau.
21:40 dr. Matei Baltac: Iar acum la Cluj suntem organizați pe trei linii de gardă. Avem linia 1, unde este medicul mare, linia 2, unde este un rezident mai mare, anul 3 plus, și linia 3, anul 1, 2 sau 3, la fel. Și cumva fiecare are atribuțiunile lui, și linia 3 și 2 mai ales lucrează cumva în tandem. Deci unii știu clar: bun, eu trebuie să fac anumite chestii, eu trebuie să fac anumite chestii. Și funcționează și ușor, ușor trece garda. Și linia 1. Ca niște rotițe.
22:16 dr. Matei Baltac: Doar dacă sunt cazuri critice. Adică ceva efectiv important. Dacă e o chestie mică pe secție care poate să fie manageriată de linia 3, 2, află linia 1, dar ei acționează. Dacă e ceva de care sunt depășiți, că din cauza asta întotdeauna e un rezident mare cu tine, atunci automat și linia 1 știe de lucrul ăsta.
Cum stă situația în sala de intervenții? Părerea ta contează? 22:33
22:34 dr. Cătălina Voinea: Cum stă situația în sala de intervenții?
22:36 dr. Matei Baltac: În sala de operații. Acum, depinde din ce punct de vedere contează sau ce anume mai exact.
22:36 dr. Cătălina Voinea: Te simți ca la o masă rotundă unde părerea ta contează și poți practic să aduci așa un plus de valoare la ce se întâmplă acolo și din care poți să-ți iei informații, sau ești doar cineva care ajută și atât?
23:01 dr. Matei Baltac: Depinde cu cine lucrezi. Foarte mult contează. Pentru că, cu cine lucrezi, cine este medicul mare, el cam creează atmosfera și în funcție de asta vezi ce-ți permiți, cum îți permiți și cât de mult simți tu. Acum, am idei și am și alți colegi care au idei, eventual își expun ideile.
23:25 dr. Matei Baltac: Din nou, eu am avut noroc de colegi chiar ok, dar factorul definitoriu clar e medicul mare. Pentru că el dă atmosfera. Dacă te ascultă, dacă nu te ascultă, depinde cum te tratează, cum tratează echipa, de fapt, nu pe tine neapărat, că nu ești doar tu cu el, cum tratează echipa. Deci contează în funcție de asta. În unele situații, da, m-am simțit că aduc o contribuție sau că părerea contează. În alte situații, nu. Efectiv, contează foarte mult cum și cu cine lucrezi.
Ce ești lăsat tu, ca rezident, să faci? 23:58
23:58 dr. Cătălina Voinea: Ce ești lăsat să faci tu ca rezident, ca să îți permită să evoluezi, să te dezvolți?
24:04 dr. Matei Baltac: Începi cu... e o chestie foarte multă de încredere aici. Cred că în orice specialitate chirurgicală se aplică încrederea. Ca cel de lângă tine să vadă, să capete oarecare încredere în tine. Și ușor, ușor să te lase să faci. Începi cu închisul, ușor, ușor. După poți să duci și la deschis. Acum contează că lucrezi cu un rezident mai mare, care el deja știe să facă anumite chestii și te poate... Și are încredere în tine și are și bunăvoință să te lase. Că și asta contează.
24:35 dr. Matei Baltac: Deschizi, închizi. Mai târziu poți să începi să faci și anumite părți mai importante din operație. Dacă ai vreo tumoră, dacă ai, nu știu, vreo hernie sau ceva, poți să te apropii din ce în ce mai mult de punctul ăla zero al operației. Să scoți ceva, să lucrezi pe lângă un vas important sau nu. Aici, din nou, contează foarte mult mediul, cu cine lucrezi și cât de multă încredere au și ceilalți față de tine. Deci, poți să ajungi. Am văzut chestia asta. Poți să ajungi chiar destul de departe. Spre surprinderea mea, chiar da. Ok.
Ce abilități trebuie exersate din facultate pentru a ajuta pe partea de neurochirurgie? 25:16
25:19 dr. Cătălina Voinea: Ce abilități consideri că am putea să ni le exersăm din facultate, care să ne ajute pe partea de neurochirurgie?
25:29 dr. Matei Baltac: Clar, suturatul. O chestie pe care eu nu am exersat-o suficient de mult. Suturatul. Deci, clar, te ajută la început. Pentru că ai un mic head start față de alții. Poate față de alții. Și, din nou, e chestia aia de încredere. Pentru că chirurgul care intră deja vede că știi să faci anumite chestii. Mie mi se pare că la noi e oricum o foarte mare problemă cu lipsa de încredere. Nu știu dacă e pe toate chirurgicalele sau pe neurochirurgie în general.
26:01 dr. Matei Baltac: Poate și din cauza sistemului, poate nu, dar e o frică foarte mare. O frică pentru că persoana care face anumite chestii, în primul rând, nu e suficient de pregătită. Nici nu își are bazele alea teoretice suficient de mult. Poate și o chestie birocratică, dată în judecată, cine știe ce, și așa mai departe. Din cauza asta se pleacă foarte mult cu premisa, și eu am plecat foarte mult cu premisa. Nu prea apuci să faci multe chestii, mai ales pe chirurgicale. Nu prea apuci să pui mâna suficient de mult.
26:28 dr. Matei Baltac: Deci suturatul care te poate ajuta, pentru că măcar acolo, puțin, la început, s-ar putea să poți să faci anumite chestii. Din nou, dacă nu ești lăsat să faci absolut nimic, acolo deja nu mai depinde de tine. Dar suturatul ar fi una dintre chestii. Examenul neurologic, clar, pentru că îți ajunge pacientul și trebuie să înțelegi puțin patologia lui. Și, pe lângă asta, cât mai multe chestii legate de neurologie, neurochirurgie, orice e de sistemul nervos. Mie oricum mi se pare că e o chestie multidisciplinară, merg împreună.
27:01 dr. Matei Baltac: Adică, dar acum, că se ocupă de patologii separate, clar, dar te ajută. Orice informație în plus, teoretică, te ajută. Suturatul și examenul neurologic mi se par acolo de bază, la început.
27:01 dr. Cătălina Voinea: Te-ai uitat la Anatomia lui Grey?
27:17 dr. Matei Baltac: Nu. Foarte puține. Să văd dacă e ca acolo. Foarte puține episoade. Mi se părea, mi se părea că toată lumea se uită. Am zis: mă, da, ce să mă mai uit și eu? Dacă toată lumea se uită, afli oricum de la colegi, mai afli un spoiler, un ceva, n-are niciun rost. Și câteva episoade am văzut că diferă așa, pe asta, în studenție, că diferă puțin de...
27:17 dr. Cătălina Voinea: De cum e realitatea.
27:17 dr. Matei Baltac: Da, și mai ales de cum e la noi, ei erau prin America, era complet alt sistem.
27:42 dr. Matei Baltac: Și am zis: nu, măi, nu, măi. Am început acum, prin rezidențiat, pe alt serial ăsta medical, The Resident. Și acolo au ceva, au... Da, nu știu, fac multe chestii, că neurochirurgul operează și în burtă și la multe chestii. Și traumă, da, da. Acum nu știu cum au ei rotațiile, e interesant, nu zic nu? Dar strict să mănânce timpul așa. Și cumva mai văd cum e la ei, mă gândesc că e interesant, nu știu, e strict de tocat timpul, de brain rot, cum ar fi.
27:42 dr. Cătălina Voinea: Da. Am uitat să te întreb atunci când vorbeam despre diferențele astea între centrele în care ai fost.
Tipologia pacientului în funcție de centru, există? 28:19
28:18 dr. Cătălina Voinea: Dacă ai analizat, dacă e vreo tipologie a pacientului care vine din punct de vedere al patologiei.
28:18 dr. Matei Baltac: Da, există. E atrasă de experiența centrului. Așa. Pentru că și pacienții, cumva, și noi, dacă am fi poate pacienți sau așa, dar marea majoritate, întreb stânga-dreapta. Unde mă duc? ce mă duc? Pe cine știi? Pe cine cunoști? Ah, uite că ăla e bun, face foarte bine spinal, spinal, spinal, și de-auzi.
28:46 dr. Matei Baltac: Anumite centrele care se orientează foarte mult spinal-spinal-spinal-spinal sau nu știu, cap-cap-cap sau și-și sau anumite. Deci, în funcție de cine lucrează acolo, își adreau cumva și clientele a pacienților. Deci contează.
28:46 dr. Cătălina Voinea: Deci la sub ai văzut mai mult?
29:00 dr. Matei Baltac: Mai mult spinal. Foarte mult spinal.
Patologii frecvente 29:02
29:03 dr. Cătălina Voinea: Deci care sunt cele mai frecvente?
29:03 dr. Matei Baltac: Păi, tot ce înseamnă traumă, clar. Deci, clar, traumă. Degenerativ de coloană și fixări, mai puține fixări. Hernii, cam... și, mă rog, operații elective de cap, clar. Dar marea majoritate pe partea de spinal, clar. Ce înseamnă aborduri cervicale, lombar, cam asta.
29:03 dr. Cătălina Voinea: Și la Militar?
29:03 dr. Matei Baltac: Tot, acolo s-a implementat mult mai mult și partea de fixări de coloană și partea de cap. Mai mult ca la Universitar.
29:03 dr. Cătălina Voinea: Și acum, ce vezi cel mai des?
29:45 dr. Matei Baltac: Acum cam tot. Deci, acum cam din toate. Foarte mult cap, foarte multă coloană și pediatric. O chestie pe care în București, de exemplu, multe spitale nu o puteau aborda. Pentru că nu avea voie să se apropie de copii, nefiind un spital pediatric sau neavând o componentă pediatrică, nu știu 100% pe hârtie cum funcționează. Știu, de exemplu, că Spitalul Bagdasar are și un compartiment de neurochirurgie pediatrică. Deci ei pot aborda. La SUB și la Militar, nu, nu, nu, copii sub 18 ani nu prea. Cel puțin la neurochirurgie, nu știu pe altele.
30:21 dr. Matei Baltac: Adică sunt centre care se ocupă de pediatric, mai mari, Chiu și Grigore Alexandrescu, din câte știu, tot în București, pediatric. Deci cazurile se duc clar în partea aia. În Cluj și în alte orașe, cum nu sunt neapărat centre multe, cum sunt mai multe secții de neurochirurgie, se duc într-un loc. Cazurile pediatrice, nu numai în Cluj, dar și în altele. Pediatricul, pe aceeași secție cu adulții.
30:43 dr. Matei Baltac: Plusuri și minusuri și aici, dar, din punct de vedere al pregătirii, vezi. Vezi, deci eu, până să ajung în Cluj, nu am văzut copil pe un pat neurochirurgical și am văzut, fascinat, și am zis: wow, interesant. Vezi vascular la fel, vezi tot. Dar acum contează foarte mult și de pregătire. Dacă oamenii de acolo sunt pregătiți, dacă sunt pregătiți, pot să execute manevrele respective. Dacă nu, nu pot. Dar acum, din toate.
Care e cel mai interesant caz pe care l-ai văzut? 31:07
31:08 dr. Cătălina Voinea: Care e cel mai interesant caz pe care l-ai văzut?
31:08 dr. Matei Baltac: Cel mai interesant? Poate cel mai interesant: am avut un pacient care avea o formațiune tumorală enormă. Enormă, enormă, enormă. Deci, undeva la vreo 3 litri, ceva de genul ăsta, o masă. Era un meningiom. El a mai fost operat de vreo două ori înainte, tot creștea. Era un meningiom destul de agresiv. Și, efectiv, pacientul respectiv, cumva, pe cap, avea o tumoră crescută, i-a scos tot osul.
31:46 dr. Matei Baltac: Deci, jumătate din bolta craniană nu mai exista. A trecut, a mâncat osul și a crescut sub piele. Și domnul trăia, deci deficitul, cam zero. Singurul deficit maxim, că apăsa meningiomul respectiv, cumva, puțin pe creier. Atâta. Nu era infiltrativ, nu nimic, adică creștea în afara creierului, deci nu nu aveau nicio treabă unul cu altul. E ca o minge care îți apăsa așa pe...
31:46 dr. Cătălina Voinea: Deci cum dormea? Unde era? Era aici?
31:46 dr. Matei Baltac: Da, deasupra. Efectiv, deasupra. Dormea. Ziua îl acoperea cu o șapcă și mergea la lucru. Putea să-și desfășoare activitățile de zi cu zi fără nicio problemă.
31:46 dr. Cătălina Voinea: Și... Nu s-a gândit niciodată că dacă vreodată s-ar lovi, ce se putea întâmpla?
32:27 dr. Matei Baltac: Păi, probabil, dacă lovea meningiom, meningiomul, meningiomul lovea creierul direct, în creier. Că nu era interfață ceva dur.
32:27 dr. Cătălina Voinea: Și nu s-a venit niciodată de periculoție?
32:34 dr. Matei Baltac: Poate era duritatea aia de meningiom. Nu s-a gândit, nu. Adică nu știu dacă s-a gândit sau nu, dar probabil că nu. A crescut foarte mare, dacă era deja undeva pe la 3 litri și nu mai avea cum să-l acopere. Adică deja ieșea foarte mult în evidență ceva era în neregulă și a zis ok, mergem. Și a fost operat, într-adevăr. A fost...
32:34 dr. Cătălina Voinea: Favorabilă.
32:34 dr. Matei Baltac: Da, da, da, a fost foarte ok, pentru că el, în principiu, a venit fără deficite, aproximativ fără deficite. Poate o stare așa, puțin confuză, din cauza presiunii, dar nu prea distingeai ceva clar.
33:06 dr. Matei Baltac: Și la fel, după ce a plecat, poate se vedea ceva mai activ, poate era puțin mai activ, puțin mai prezent, atât, adică nu ceva pronunțat.
33:06 dr. Cătălina Voinea: Cât a durat operația?
33:16 dr. Matei Baltac: 16 ore.
33:16 dr. Cătălina Voinea: Cât?
33:16 dr. Matei Baltac: Da.
33:16 dr. Cătălina Voinea: 16 ore?
33:16 dr. Matei Baltac: Da, da.
33:16 dr. Cătălina Voinea: Doamne, Iisuse Hristoase. Și tu ai asistat?
33:23 dr. Matei Baltac: Prima parte, primele ore, nu am fost, adică mai aveam niște treburi pe secție, era colegul, după care, după câteva ore, atunci intrasem și eu.
33:23 dr. Cătălina Voinea: Și ai făcut ceva?
33:32 dr. Matei Baltac: Am stat foarte mult pe partea de instrumentar, eram doi rezidenți și medicul, eram foarte mult pe partea de instrumentar.
33:32 dr. Cătălina Voinea: Un singur medic a operat 16 ore.
33:32 dr. Matei Baltac: Da.
33:32 dr. Cătălina Voinea: Acel pacient, mi se pare ireal.
33:32 dr. Matei Baltac: Da. Un medic cu doi rezidenți acolo și echipa de ATI.
33:32 dr. Cătălina Voinea: Doamne.
33:32 dr. Matei Baltac: Era, a fost chiar, chiar interesant, da.
33:32 dr. Cătălina Voinea: Ce epopee.
33:32 dr. Matei Baltac: Da.
33:32 dr. Cătălina Voinea: Și acum, bine, mai sunt, mai sunt cazuri, mai sunt anevrisme sau anevrisme chiar multiple, cum abordezi dintr-o parte a creierului și ajungi până în cealaltă. Ceva de genul ăsta, da.
34:05 dr. Matei Baltac: Sunt, sunt, da. Tu intri pe partea dreaptă și poți să treci, la un moment dat poți să atingi anumite părți din partea opusă și faci doar printr-un singur abord. Asta, din nou, contează foarte mult la tehnica chirurgului, pe care o face experiența lui, și așa mai departe.
34:05 dr. Cătălina Voinea: Și asta înveți în rezidențiat?
34:23 dr. Matei Baltac: Să o faci, teoretic, da, că le vezi. Dacă ai de la cine să le vezi, poți să înveți. Dacă pui tu mâna și le faci, asta nu prea cred. Așa, chiar nu prea cred. Cum să faci experimentale? Pentru că sunt, da, deja sunt niște chestii experimentale, deja sunt niște riscuri. Și chiar trebuie să știi foarte bine niște tehnici de microchirurgie, anatomia ultra bine, abordurile, anatomia aia puțin modificată, tehnica de clipping în sine a anevrismului.
34:49 dr. Matei Baltac: Deja niște chestii foarte avansate, adică, vorbind de un anul șase, foarte, care știe foarte, foarte bine toate lucrurile astea, și acolo întrebarea e: poate, poate să-l lase sau nu, nu știu ce să zic. Poate în străinătate, poate nu o fi diferit, nu știu, dar la noi nu cred. Poate o să vină ce mai vreau să zică: uite, n-ai dreptate, chiar aș vrea să zică lucrul ăsta, dar eu, din ce știu, nu prea cred că te apropii în rezidențiat, adică chiar e cam avansată treaba, clar.
34:49 dr. Cătălina Voinea: Și ca să ajungi să faci asta, poți, adică, te duci în străinătate?
35:22 dr. Cătălina Voinea: Poți să înveți și de aici, nu?
35:22 dr. Matei Baltac: Acum, depinde. În privat?
35:22 dr. Cătălina Voinea: Și în privat și la stat. Poți să faci chestii de astea?
35:22 dr. Matei Baltac: Adică poți să le vezi. Te referi la învățat sau la făcut?
35:34 dr. Cătălina Voinea: Să faci, la făcut.
35:34 dr. Matei Baltac: Păi, poți și la stat, de ce să nu poți la stat?
35:38 dr. Matei Baltac: Și la stat poți. Ba chiar la stat poți să faci foarte multe chestii în ziua de astăzi, care, din păcate, nu sunt făcute, din punctul meu de vedere, la capacitate maximă.
35:38 dr. Cătălina Voinea: Ca?
35:38 dr. Matei Baltac: Să te ajuți de diferite aparate, adică tehnologia deja vine în România și nu e folosită. Pentru că suntem obișnuiți cu chestii simple, chestii care merg repede, chestii mult mai economice.
Ce ai face diferit în sistem? 36:01
36:01 dr. Cătălina Voinea: Tu ce ai face diferit?
36:03 dr. Matei Baltac: M-aș folosi mult mai mult de tehnologie. Clar.
36:03 dr. Cătălina Voinea: Dă un exemplu, clar.
36:03 dr. Matei Baltac: Avem multe aparate în țară de neuronavigație, de exemplu. Și ecografe. Unii preferă să opereze cu ecograful, nu se folosesc neapărat de neuronavigație, alții doar de neuronavigație, alții poate chiar în paralel. Mult mai mult de ceea ce înseamnă neuronavigație și ecograf, sau doar una dintre ele, sau ambele, eventual, dacă dispun de ambele. Pentru că neuronavigația în sine e un aparat care îți arată o hartă a creierului.
36:40 dr. Matei Baltac: Tu vii cu un pix, după ce ai calibrat toată navigația, vii cu un pix frumos pe pacient, ori pe cap, ori pe partea de spinal. Pe partea de spinal am văzut mult mai puține softuri, când cumperi de la o companie, te interesează pe soft: soft de cap, soft de spinal, depinde unde îl folosești. Eu nu am avut ocazia încă să văd un soft de spinal, ele există, nu știu dacă sunt mai rare sau nu, eu nu am văzut încă spinal, am văzut partea de cap.
37:04 dr. Matei Baltac: Vii cu un pix, pui, și cumva e un CT sau un RMN, depinde ce-ți trebuie, încărcat acolo pe navigație, și ca și cum ar fi 3D, dar, bine, axial, sagital, coronal, îți apare pixul unde e, cumva, și e ca o hartă și te ajută să mapezi, depinde. Acum, că tu poți să combini, de exemplu, cu un RMN funcțional, cu o tractografie, să vezi diferite tracturi și așa mai departe,
37:28 dr. Matei Baltac: în funcție de patologie, că e un glioblastom, că e altceva, că e aproape de tract sau de aria motorie, asta e partea a doua. Toate țin de tehnologie, din punctul meu de vedere, care nu e folosită la capacitatea maximă. Acum, până la urmă, contează și limita economică și a banilor, poate nu toți își permit, poate, dar multe chestii sunt cam decontate și nu prea trebuie, și chiar dispunem, multe spitale de stat, de așa ceva.
Există ramuri ale neurochirurgiei pe care te poți supraspecializa? 37:51
37:53 dr. Cătălina Voinea: Există ramuri ale neurochirurgiei pe care te poți supraspecializa?
37:58 dr. Matei Baltac: Ramuri nu, poți să faci o supraspecializare, nu știu dacă e neapărat ramură sau nu: poți să faci partea de endovascular, ceea ce face radiologia intervențională, te duci, deci, mai ales folosită pentru vase. Când bagi coil-uri, de exemplu, sau stentări pe anumite vase. Coil-ul e ca o sârmuliță, o bagi în anevrisme sau în malformații arteriovenoase, sau depinde cum vrei să o folosești, sau stentări.
38:25 dr. Matei Baltac: Și, din câte știu, poți să faci o supraspecializare tu ca neurochirurg, să poți să faci genul ăsta de intervenții, pe care în mod normal le face și se pregătește radiologul intervenționist, clar, lucrul ăsta. Și poți să faci chiar și în România: tu ca neurochirurg faci vreo 2 ani, faci niște cursuri, nu știu exact 100% cum, cumva te duci prin afară la niște cursuri, dar ai un certificat pe care îl primești și poți să faci genul ăsta de intervenții.
38:51 dr. Matei Baltac: Bine, îți trebuie aparatura, acolo e mult mai scumpă aparatura, dar poți să le faci. Cam asta ar fi supraspecializarea. În rest, faptul că faci tu doar vascular sau faci doar pediatric nu e neapărat o supraspecializare, cumva îți alegi tu să faci doar ramura aia, dar nu e vreun certificat sau ceva: ești, tu ești bun pe aia, tu asta vrei să înveți și doar la ea te bagi și eventual colegii tăi acoperă altceva, dacă știu sau nu. Dar nu e chiar o supraspecializare, singura cu certificat, din ce știu eu, e asta cu endovascularul.
Este plătită bine această specializare? 39:22
39:21 dr. Cătălina Voinea: Ți se pare că specialitatea asta este și plătită bine, având în vedere riscurile la care se supune pacientul și tu, cât muncești, centrul și echipa medicală.
39:21 dr. Matei Baltac: Da. Asta cu plata e o chestie foarte discutabilă la noi, pentru că, na, ca rezident sunt niște salarii care, na, în ultimii ani, bine că au crescut, pentru că înainte, noi vorbim acum.
39:50 dr. Cătălina Voinea: E vreun spor?
39:50 dr. Matei Baltac: Da, 35–50%, între 35 și 50%. Deci e ceva mai ok decât la alte specializări. Na, e greu de spus. Ca rezident, în principiu, nici în afară nu cred că ești super wow plătit, ca să zici: gata, mă, o să fac o căruță de bani acolo sau ceva de genul ăsta, să mă îmbogățesc doar din rezidențiat. Cred că sunt exploatați rezidenții cam peste tot, nu e o chestie. Deci e bun, e ok salariul.
40:19 dr. Matei Baltac: Ca specialist, primar, mai departe, din nou, e ok, dar ajunge la un prag, cât îți permite și economia țării. Pentru că tu poți să zici: na, vreau să fiu neurochirurg, dar vreau, nu știu, 10.000 de euro pe lună la stat. Uite, vezi, ai râs puțin, ai auzit suma asta. Pentru că tu poți să vrei, dar dacă n-are de unde să ți se dea, degeaba vrei lucrurile astea. Deci trebuie să te descurci cu ce ai. Până la urmă, contează dacă îți place să faci lucrul ăsta sau nu. Mie mi se pare că la asta se rezumă.
În privat se caută? 40:49
40:50 dr. Cătălina Voinea: Și în privat se caută?
40:52 dr. Matei Baltac: Da, spre surprinderea mea, mult mai mult decât mă așteptam. Se caută. Pentru că, na, diferite motive. Unii ba au văzut anumite chestii, ba fac anumite chestii, ba, nu știu, e mai curat decât anumite secții, ba... Depinde cum se vinde privatul, asta deja ține de marketingul privatului. Dar este cerere. Spre surprinderea mea, chiar este cererea mai mare decât mă așteptam.
Nu ai post, ce o să faci? 41:14
41:15 dr. Cătălina Voinea: Cum te învârți tu în toată povestea asta cu... N-ai post.
41:15 dr. Matei Baltac: Nu.
41:15 dr. Cătălina Voinea: Asta zic. Șase ani mai târziu o să rămâi șomer.
41:15 dr. Matei Baltac: Da.
41:15 dr. Cătălina Voinea: Te-ai gândit de pe acum ce plan să-ți faci, ce mentalitate să abordezi, ce vrei să faci, astfel încât să îți mai iei din incertitudinea aia în care o să te afli în anul șase, că nu ai ce să faci?
41:15 dr. Matei Baltac: Da, m-am gândit. Nu-mi iau neapărat din incertitudine.
41:44 dr. Matei Baltac: Am început rezidențiatul, știam din start problema posturilor, am zis ok, ce-o fi, o fi. Target-ul meu era să fac neurochirurgie, nu fac neurochirurgie pentru post sau nu. End goal-ul e să învăț cât mai mult pe partea asta, să reușesc să fac operațiile cum trebuie și eventual anumite operații, că e pediatric, că e spinal, că e vascular, și așa mai departe, eventual ce o să-mi placă, doar aia, adică o mică supraspecializare, să fii bun pe ceva, dar nu zero pe celălalt.
42:10 dr. Matei Baltac: Cred că trebuie să ai o idee, și eu să ies, efectiv, un produs bun din rezidențiat. Ăsta-i target-ul. Că înveți stânga, că înveți dreapta, că înveți puțin pe afară, nu contează. Tu, la finalul celor șase ani, ești medic rezident, ai terminat în România, ăla să fie produsul bun. După se trage linie și vezi ce faci cu postul.
42:29 dr. Matei Baltac: Acum, că îți oferă cineva o șansă sau ai noroc că e un post sau că te caută un privat, asta rămâne de văzut fix acolo. Din punctul meu de vedere, atâta timp cât ai bagajul în spate, tu ești liniștit: bă, eu chiar știu, am o capacitate, faci ceva. Ok, o să-ți dea România, o să dea cu șutul în tine și o să zică: na, frate, nu ai pilă, nu poți să intri, nu te vrea privatul, e full, sunt prea mulți neurochirurgi, ok.
42:54 dr. Matei Baltac: Faci un sacrificiu, te uiți și în afară, poate cineva are loc pentru tine. Undeva tot îți găsești un loc. Dacă ești dispus să faci anumite sacrificii... poate nu e nevoie să faci sacrificiile astea, dar n-ai de unde să știi până nu se trage linie, după șase ani. Deci, deocamdată, să ajungem acolo și...
Vrea să se axeze pe ceva anume în viitor? 43:10
43:10 dr. Cătălina Voinea: Vrei să te axezi pe ceva anume? Sau să fii generalist?
43:15 dr. Matei Baltac: Nu, nu vreau să fiu generalist, vreau să știu din toate și să nu mă trezesc în gardă cu un pacient pe care nu știu să-l manageriez, sau poate nu știu să-l trimit, poate... Îmi dau seama: bă, uite, la noi chiar nu se face chestia asta și în partea aia chiar se face mai bine. Să știu unde să-l trimit, să știu unde are o ușă deschisă, bate la ușa aia, încearcă, vorbește.
43:36 dr. Matei Baltac: Sau chiar să-l fac, să reușesc eu să-l fac, dar m-aș axa, m-aș axa. Poate partea de cap, poate acolo pare...
43:36 dr. Cătălina Voinea: Aia îți place mai mult?
43:36 dr. Matei Baltac: Da, în momentul de față, cam acolo. Coloana, partea de coloană mi-a câștigat foarte mult atenția în ultima perioadă și la începutul rezidențiatului, după care a fost o pauză, după care mi-a câștigat mult atenția, dar tot parcă partea asta de cap mă propulsează și parcă tot acolo mă uit.
Care e cea mai mare satisfacție? 44:02
44:02 dr. Cătălina Voinea: Deci, care e cea mai mare satisfacție pe care ți-o iei din aria aia? Din partea de cap?
44:07 dr. Matei Baltac: Da.
44:07 dr. Cătălina Voinea: E recuperarea mai ușoară, mai vizibilă, mai... Ce te atrage?
44:07 dr. Matei Baltac: Finețea. Mi se pare că e totul mult mai fin. Ideea de microchirurgie. Microchirurgie care există și în alte specializări, dar microchirurgia asta aplicată pe creier, pe vasele creierului, pe nervi, pe tot ce înseamnă partea de creier, aia mă atrage cel mai mult.
44:29 dr. Matei Baltac: Abordul în sine, cum tu intri în creier, pe unde, care e cel mai bun traiect, cum manageriezi spațiul super închis, totul e mult mai redus. Ideea de micro aplicată cu chirurgia, microchirurgia. Asta mi se pare. Finețea microchirurgiei aplicate cerebral, pe creier. Asta mi se pare cea mai interesantă. Asta mă propulsează în direcția aia.
A întâlnit ceva minusuri și provocări în rezidențiatul de neurochirurgie? 44:52
44:53 dr. Cătălina Voinea: Până acum ai întâlnit ceva minusuri și provocări în rezidențiatul de neurochirurgie? Ne poți da câteva exemple?
44:53 dr. Matei Baltac: Clar, da. Deci, de la fix cum am discutat mai devreme, dar nu te bagă în seamă medicul mare sau poate colegul mai mare și tu chiar ai ceva de zis, poate nu-i corect. Dar măcar să zică: măi, uite, hai să-ți explic. Nu: părerea ta e nesemnificativă, pa, la revedere.
45:16 dr. Matei Baltac: Nu, deci asta mi se pare într-adevăr un minus, partea de oboseală. Te obișnuiești cu oboseala, până la urmă, chiar mi se pare că te obișnuiești. Intri în rezidențiat, e un mic șoc, dar te obișnuiești și, na, cam astea, cam astea ar fi, cred, că, cele mai mari: oboseala și, cumva, faptul că nu ești suficient de luat în serios în anumite situații, nu tot timpul, în anumite situații. Și asta te mai demoralizează, mai ales dacă ele se unesc, și oboseala și demoralizarea asta, ajungi acasă și zici: măi, da, eu de ce fac chestia asta?
45:55 dr. Matei Baltac: Adică se combină și este ceva dezastros. Se mai întâmplă. Trece timpul, îți revii, trebuie să știi unde vrei să ajungi, din punctul meu de vedere. Trebuie să ai target-ul în față și urci. Ești ca și cum ai fi pe un munte, urci pe o funie și din când în când mai bate vântul sau te lovește cineva cu o piatră. Te doare, te oprești, au, plâng, una-alta, dar mă duc, urc în continuare, ăla e target-ul meu. Cam așa văd lucrurile.
Particularități pe care le are specialitatea de neurochirurgie, pe care vrea să le transmită celoralți colegi pentru a putea colabora mai bine în viitor între secții 46:20
46:21 dr. Cătălina Voinea: E ceva ce e particular la neurochirurgie și ți se pare că de cele mai multe ori e trecut cu vederea de ceilalți colegi ai noștri medici, de pe alte specialități, de exemplu, și vrei să le comunici, astfel încât să fie o comunicare mai bună. Între secții, între colaborări, între... Ai punctat foarte bine partea că nu toate urgențele sunt neurochirurgicale. Ar mai fi și altceva ce ai vrea, practic, să știe colegii de pe alte specialități.
46:58 dr. Matei Baltac: Chestia asta cu multidisciplinaritatea e un punct cheie, din punctul meu de vedere, în neurochirurgie. Nu știu cât de mult... Mie mi se pare că nu e suficient de mult aplicată la noi în România. Se aplică din ce în ce mai mult și chiar îmi place lucrul ăsta. Neurochirurgul trebuie să lucreze în echipă cu mai mulți medici. Mai ales că avem pacienți oncologici.
47:22 dr. Matei Baltac: Anumite tumori cerebrale, metastaze, glioblastoame și așa mai departe, care sunt patologii tratate și de oncolog. E o patologie cu care treci și pe la neurolog. E o chestie care poate să ajute și psihiatrul acolo. Te poate ajuta radiologul intervenționist. Îți stentează, îți pune niște coil-uri pe... Îți embolizează un vas, te ajută. Deci e o chestie multidisciplinară. Alte chestii de menționat. Acum e destul de greu. Mi se pare că neurochirurgul, cumva, foarte mult, și de la noi trebuie să plece chestia asta. Adică: mă, uite, să ia legătura, să vorbească, uite așa, uite așa, uite, am nevoie de aia, uite, ajută-mă cu aia, uite, ce părere ai legat de asta.
48:07 dr. Matei Baltac: Deci cred că trebuie să pornească și din interior, cumva, nu neapărat din exterior. Dar, na, acum mie mi se pare că fiecare își cam face partea bine. Faptul că nu există o legătură între specialități, asta e partea a doua. Deci, na, asta cu urgențele care nu sunt neurochirurgicale, cred că era... Cea mai importantă. Prima care mi-a venit așa în minte, care de multe ori te obosește și în gardă. Ok. Deci, da.
Listă pro-contra pentru alegerea centrului? 48:40
48:40 dr. Cătălina Voinea: Aș îndrăzni să te întreb care e motivul sau lista ta de pro și contra pe care ai făcut-o înainte să-ți alegi ba SUB-ul, ba Militarul și Clujul, și ulterior să vorbim de unde urmează să pleci în continuare.
48:40 dr. Matei Baltac: Deci, n-a fost neapărat o listă de pro și contra. Voiam să văd. Voiam să văd.
49:06 dr. Matei Baltac: Și am avut și oportunități și voiam să văd. Pentru că vezi diferite stiluri de lucru, vezi diferite persoane cum lucrează, cum abordează anumite probleme, de la hârtii, de la birocrație, până la punctul operator. Toate sunt importante. Absolut toate. Mai ales fiind și ceva chirurgical, hârtia aia contează extrem de mult. Pentru că vine cineva, îți începe un proces, îți începe ceva, dată în judecată, contează să faci hârtia. Că ești obosit, că îți mai treci ceva cu vederea la un moment dat, ok, se întâmplă. Dar să vezi cum abordează mai multe persoane
49:40 dr. Matei Baltac: lucrul respectiv mi se pare chiar important. Deci, n-am avut neapărat o listă cu pro și contra. Voiam să văd, că era bine, că era rău, dorința de a vedea.
După ce criterii a ales centrele în care a lucrat până acum? 49:52
49:53 dr. Cătălina Voinea: După ce criterii ai ales fix aceste spitale și centre?
49:57 dr. Matei Baltac: Păi, de unde era activitatea. Deci, la Universitar, eu acolo îmi făcusem și practica. Deci, clar, acolo am început, m-am dus țintit. Cunoșteam câteva persoane, știam un medic de acolo. M-am dus țintit, el m-a ajutat foarte mult. După aceea m-am și integrat în echipă. Deci, ăsta a fost clar un prim pas acolo.
50:24 dr. Matei Baltac: După, Spitalul Militar își câștigase foarte multă popularitate recent. Și am zis: mă, vreau să văd, la fel, vreau să văd ce, ce, ce, de ce e popular, ce se întâmplă. Aveam colegi acolo. Am zis: hai să văd și eu cum e. Și ușor, ușor, pe Cluj, unde am avut oportunitatea. Plus că Clujul era mai aproape, prietena mea fiind în Oradea, era mai aproape de Oradea, cu atât, cu atât mai mult. Și un centru mare, foarte multe patologii ai tot într-un loc. Perfect. Go for it. Cam asta a fost.
Are colege fete, lor cum li se pare specialitatea? 50:59
51:01 dr. Cătălina Voinea: Aveți colege care sunt în rezidențiat, fete?
51:01 dr. Matei Baltac: Da, multe.
51:01 dr. Cătălina Voinea: Multe?
51:01 dr. Matei Baltac: Da.
51:01 dr. Cătălina Voinea: Și ai stat vreodată de vorbă cu ele să vezi cam pentru ele, e ușoară meseria asta? Să stai atât de multe ore?
51:01 dr. Matei Baltac: Să stau efectiv să vorbesc despre asta?
51:20 dr. Matei Baltac: Puțin, nu neapărat. Am observat. Eram curios și am observat chestia asta și am mai vorbit cu ele, dar nu ne-am pus la masă să vorbim clar: uite cum e viața de rezidentă pe neurochirurgie pentru tine. Am observat la ele chestia asta și am discutat din când în când, dar eram și eu foarte curios să observ din exterior cum e.
51:20 dr. Cătălina Voinea: Ți se pare compatibilă cu dorința de a-ți forma o familie?
51:43 dr. Matei Baltac: de vedere, timpul ți-l faci. Deci dacă vrei, găsești o soluție. Că e mai greu, asta e partea a doua. Nu înseamnă nu. E o diferență foarte mare între nu, incompatibilitate, și faptul și ideea de a-ți găsi timp. Deci, din punctul meu de vedere, îți găsești timp, îți rezolvi problemele. Clar, se poate. Acum, contează foarte mult și atenția pe care o au colegele față de la chirurgi, că sunt chirurgi băieți. E un mediu plin de băieți chirurgia în general și, mă rog, și neurochirurgia.
52:21 dr. Matei Baltac: Și, na, contează și cât de multă atenție primesc ele. În centru, în principiu, dacă au nevoie de tine, că ești fată, că ești băiat, în principiu apuci să faci ceva. Dacă ajungi la un anumit nivel și atingi un anumit plafon, asta e normal. Dar și ca fată, dacă au nevoie de tine, atingi. Acum, n-am văzut discriminări de astea foarte mari sau nu. Misoginismul un la alta a mai văzut. Deci există, am mai văzut.
52:48 dr. Matei Baltac: Tot respectul pentru colegele rezidente care au suportat chestia asta, care trec prin asta în continuare, că nu e o chestie care a trecut, care a fost, care a existat. Există în continuare. Dar, spre surprinderea mea, chiar există mai multe colege, fete rezidente pe neurochirurgie, decât credeam. Bravo lor, keep going. Deci, clar se poate. Și depinde de ele, până la urmă.
53:16 dr. Matei Baltac: Poate în unele situații poate să fie mai greu decât dacă ești băiat. Poate. Din cauza atenției pe care o primești. A, și încă o chestie. Nu neapărat atenția pe care o primești de la medic, pe cât și încrederea pe care o ai de la pacient. Pentru că acum nu știu cum este în toată partea asta chirurgicală, pe neurochirurgie mai ales, dar la noi există anumite dubii. În continuare.
53:39 dr. Matei Baltac: Da. Puține, dar mai există. Acum, colegele poate știu să dea mai multe exemple, eu din ce am văzut și din ce am mai vorbit cu ele și de la ce am mai asistat, mai există. Adică: a, că fată, a, că așa, că... Uite că eu am fost alături de multe colege rezidente în operații și chiar unii pacienți poate ar prefera să fie operați de fete în unele situații decât de băieți.
54:08 dr. Matei Baltac: Există alt grad de atenție, poate alt grad de finețe în anumite situații și așa mai departe. Deci depinde de la persoană la persoană, nu prea merge discriminat. Dacă poți, bine, dacă nu poți, la fel de bine. Partea de familie contează cu cine, cine e celălalt membru al familiei, și de acolo vezi mai departe cum funcționează și ce funcționează. Cam de asta depinde.
Ce planuri are în viitor? 54:31
54:32 dr. Cătălina Voinea: Ce planuri ai tu în viitor? Mai stai la Cluj sau pleci?
54:32 dr. Matei Baltac: Deocamdată mai rămân. Deocamdată mai rămân.
54:32 dr. Cătălina Voinea: Îți place?
54:32 dr. Matei Baltac: Da. Deci văd toată patologia, văd multă patologie, mă pot dezvolta, în momentul de față mă pot dezvolta. Planul este să continui să mă dezvolt, de oriunde... Deci...
54:32 dr. Cătălina Voinea: Ai deja un alt spital în vizor, un alt centru?
54:54 dr. Matei Baltac: Deocamdată nu. Nu. Chiar nu. Contează cât de mult mă pot dezvolta aici. Da. Cum mă dezvolt, ce mă dezvolt și așa mai departe. Având în vedere că sunt în plină dezvoltare, acum mergem înainte. Și contează mai departe ce mai vreau să văd. De exemplu, în România nu prea poți să vezi toate tehnicile. Nu poți să le vezi la noi. Sunt, se fac foarte, foarte multe, deci cam poți să vezi.
55:22 dr. Matei Baltac: Dar anumite chestii, nu știu, poate un DBS, un deep brain stimulator, nu prea se fac la noi. S-au făcut la un moment dat, nu se mai fac, nu prea există. Acum, că îți trebuie aparatură, bani, și că nu există fonduri și programe speciale pentru așa ceva, asta e partea a doua. Dar poate strict să vezi și poate la un moment dat o să se găsească bani și poate o să fii tu omul. O să fie bani, dar nu o să fie omul.
55:45 dr. Matei Baltac: Nu prea vezi asta la noi, nu prea ai de unde să vezi. Poți să o vezi în afară. Poate anumite tehnici, la fel, poți să le mai înveți de prin afară. Dacă nu le găsești prin anumite centre în România. Sau poate nu te lasă persoana respectivă să înveți de la el suficient de mult. La fel, poți să te duci și te uiți. Deci, clar, dezvoltarea. Unde pot să mă dezvolt, ca la final să trag linie: bun, ăsta e bagajul meu de cunoștințe, ce pot să fac cu el. Cam asta e ținta. Bun.
Care e cel mai important sfat pe care l-ar da unui absolvent de medicină care se gândește să urmeze această specialitate? 56:15
56:16 dr. Cătălina Voinea: Noi nu am vrea să te mai ținem mult și am mai avea o singură întrebare, și anume: care e cel mai important sfat pe care l-ai oferit unui proaspăt absolvent de medicină care se gândește să-și aleagă neurochirurgia la rezi? Se gândește, dar nu e sigur să-și aleagă. Da. Ceva care să facă diferența.
56:16 dr. Matei Baltac: Acum, nu pot să forțez pe nimeni să-și aleagă, dar, în principiu, clar, poate să-și schimbe la un moment dat. Deci dacă nu-i place și merge cu neurochirurgia înainte, nu-i place neurochirurgia, poate să schimbe.
56:49 dr. Matei Baltac: Din punctul meu de vedere, să aibă răbdare, să nu fie chiar atât de mândru și să asculte de ceilalți, pentru că poate o să zici: nu-mi place cum operează el. Tu, fiind la început și neștiind prin ce a trecut persoana respectivă, ai de învățat de oriunde. Deci răbdare, pentru că fiecare gest, la fiecare persoană, te învață câte ceva, care poate mai departe, în cariera ta, dacă rămâi pe neurochirurgie, s-ar putea să-ți fie de folos.
57:17 dr. Matei Baltac: Deci, clar, răbdare, să vrei să te dezvolți, să nu rămâi la un anumit plafon, să nu te lovești, exact cum am spus la început, să nu te lovești de primul perete pe care scrie neurochirurgia. Gata, m-am lovit aici, asta e neurochirurgia care se face. Nu. E o chestie foarte vastă, poate să ajungă foarte departe, neurochirurgia. Avem deja aparatură din ce în ce mai multă, din ce în ce mai multe centre.
57:40 dr. Matei Baltac: Hai să vedem cum se folosește. Poate vrem să o folosim, poate nu vrem să o folosim, dar hai să nu ne lovim de prima chestie. Deci, clar, să vrea să se dezvolte, să aibă dorința de a se dezvolta. Răbdare, dezvoltare. Umil, e mult spus umil, dar să și asculte. Să asculte și să nu judece. Da, exact, exact, că acum e și trendul ăsta. Da. Exact. Deci, cam astea trei lucruri. Și după, dacă îi place, foarte bine, să meargă mai departe, să citească, clar, lucrul ăsta, merge mai departe, vede. Nu-i place, aia e.
58:11 dr. Matei Baltac: Iar, da, dacă ar fi la alegere între neurochirurgie și altceva, acum, poate din start nu e alegerea bună, cine știe. Pentru că, într-adevăr, trebuie să-ți dedici, mai ales la început, bă, trebuie să faci niște sacrificii, un timp, adică ca să intri puțin în partea asta de neurochirurgie, să vezi. Bănuiesc că se aplică și la multe alte specializări aceeași chestie, dar te gândești la patologie: îmi place partea de creier, îmi place partea de spinal, sistemul nervos, cum e managementul pacientului?
58:42 dr. Matei Baltac: Mă duc și eu, trag cu ochiul pe o secție de neurochirurgie, poate n-am fost niciodată până acum. Mă uit și eu: cum e pacientul? Ce face un rezident?
58:48 dr. Matei Baltac: Dar trebuie să vorbești cu un rezident: mă, uite, poate eu aici vreau să-mi iau, poate nu vreau să-mi iau aici. Ce părere ai? Ce mai știi? Cum e viața ta? Cum lucrezi? Ce lucrezi? Pentru că e o diferență între a vedea cum ești la... Te uiți la el: ah, ce bine arată, ce tare operează, clar, după primul an pot să operez, că văd cum face și o fac. Nu. Să vezi de ce se lovește rezidentul respectiv, de cum e luat la întrebări de nu știu câți pacienți, de câte lucruri și așa mai departe. Să vezi puțin cum e viața lui, să vezi și pe cealaltă specializare, să faci paralelă între lucrurile astea.
59:20 dr. Matei Baltac: Și după aia să tragi o linie, să-ți vezi un goal. Bun, fac, nu știu, chirurgie toracică, habar n-am. Asta, asta, asta există, bun. Neurochirurgie: asta, asta și asta. Bun, dacă vreau să fac asta, poate trebuie să merg în afară, aici poate nu trebuie să merg în afară. Eu sunt comod, vreau să stau doar într-un oraș, ok. Și faci niște plusuri și minusuri. Și le segmentez puțin. Cam așa aș vedea eu lucrurile.
Mulțumiri! 59:42
59:44 dr. Cătălina Voinea: Bun, noi atunci vrem să-ți mulțumim pentru oportunitatea de a te cunoaște.
59:44 dr. Matei Baltac: Eu mulțumesc încă o dată pentru invitație.
59:44 dr. Cătălina Voinea: A fost chiar o gură de aer proaspăt să văd un tânăr rezident, de parcă eu aș fi cine știe ce bătrână, dar așa, cu atât de mult entuziasm ca tine și atât de dornic și pasionat de ceea ce și-a ales, încât mă bucur că am filmat episodul împreună și că avem practic un exemplu de așa, da,
1:00:14 dr. Cătălina Voinea: pentru generația care urmează, și suntem curioși să vedem ce o să se mai întâmple cu tine, pentru că rar întâlnești un om care e dispus să facă atât de multe, nu sacrificii, că nu poți să le numești sacrificii, atât de multe demersuri pentru dezvoltarea lui, și de aceea te apreciez, te apreciem toți și mult succes mai departe.
1:00:14 dr. Matei Baltac: Acum vedem, vedem cum evoluează, mai sunt multe chestii în față, de ce mă mai lovesc, cum mă mai lovesc, clar, rămâne de văzut. Putem să facem partea a doua.
1:00:14 dr. Cătălina Voinea: Sigur că da. Facem în viitor partea a doua, update.
1:00:14 dr. Matei Baltac: Uite așa, așa, era specializarea asta, așa, nu mai. Deci, da.
1:00:14 dr. Cătălina Voinea: Super. Mulțumim încă o dată.
1:00:14 dr. Matei Baltac: Eu, eu, mersi.
