Rezidențiatul de Chirurgie cardiovasculară — cum e, realist

Întrebări quick-fire 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Zi nașpa la spital. Ce preferi pentru relaxare? Sport sau seriale? TikTok? E un răspuns greșit.

00:00 dr. Cristiana Petrișor: Seriale. Seriale, mai degrabă.

00:00 dr. Cătălina Voinea: Anatomie sau Dr. House?

00:00 dr. Cristiana Petrișor: Dr. House.

00:00 dr. Cătălina Voinea: Mentor exigent sau nu prietenos?

00:15 dr. Cristiana Petrișor: Mentori prietenoși. Păi, și prefer, și avem.

00:15 dr. Cătălina Voinea: Aveți studenți acolo?

00:15 dr. Cristiana Petrișor: Mai vin. Ne mai vin și nouă. Chiar dacă suntem în Balotești, ne mai vin studenți.

00:15 dr. Cătălina Voinea: Și ce preferi? Un student curios și plin de întrebări? Sau unul timid, dar muncitor?

00:34 dr. Cristiana Petrișor: Un student curios și plin de întrebări.

Intro 00:37

00:36 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine v-am regăsit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro, podcastul celor care vor să-și aleagă specialitatea potrivită. După o vacanță care ne-a prins extrem de bine și ne-a permis să venim cu forțe noi, ne-am întors pentru un episod despre chirurgia cardiovasculară.

Idee pentru început de an 00:56

00:54 dr. Cătălina Voinea: Înainte de a intra în subiect, ne dorim să-ți lăsăm o idee pentru anul care tocmai a început. Caută consistența, nu progresul rapid. Planifică-ți eforturi mici și dese, aproape zilnic, în pofida unor eforturi mari, nesustenabile. Este mult mai sănătos să construiești un obicei fără presiune prea mare, în ritmul tău, observând cu atenție ce ai de ajustat săptămână cu săptămână. Te așteaptă un an cu multe eforturi, așa că este nevoie să te împrietenești cu consistența. Noi îți ținem pumnii și vom fi lângă tine până când îți vei alege specialitatea. Să intrăm în subiect.

Intro dr. Cristiana Petrișor. 01:31

01:32 dr. Cătălina Voinea: Astăzi discutăm despre chirurgie cardiovasculară cu dr. Cristiana Petrișor. Hai să vedem ce are de povestit. Să-i dăm drumul! Salutare, Cristiana! Cristiana sau Cristina?

01:32 dr. Cristiana Petrișor: Cristiana. Cristiana. Dar răspund și la Cristina.

01:32 dr. Cătălina Voinea: Ai avut de multe ori, practic, ți s-a întâmplat să ți se încurce numele, să zică Cristina?

01:32 dr. Cristiana Petrișor: Da, da. Mi s-a zis și Alexandra, și Diana. Eu răspund la orice, problemă.

01:32 dr. Cătălina Voinea: Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro!

01:32 dr. Cristiana Petrișor: Bine v-am găsit.

02:02 dr. Cătălina Voinea: Ne bucurăm să te avem în studio și mereu este o încântare pentru noi că avem rezidenți dornici să dea din experiența lor celor care vin din urmă, să-i învețe un pic cum este pe specializarea respectivă și să se ridice așa ceața de pe creierul lor atunci când vine vorba de presiunea aia pe care o simt când sunt în fața comisiei, presiune pe care probabil ai simțit-o și tu, când nu știai, sau o să aflăm dacă știai, ce voiai să-ți alegi și ce voiai să faci pentru tot restul vieții.

02:36 dr. Cătălina Voinea: Și de aceea îți mulțumim că, practic, ai curajul să vii aici, pentru că este un lucru minunat și ai nevoie de curaj să vii, să vorbești despre ceea ce ți se întâmplă, prin ce ai trecut, pentru că examenul de rezidențiat este un pas important și este greu, este copleșitor, și multora le este greu să se întoarcă în timp și să-și aducă aminte prin ce au trecut; e așa ca o retrăire din nou a tuturor emoțiilor și de aceea ne bucurăm că ești aici cu noi.

02:36 dr. Cristiana Petrișor: Mulțumesc mult de invitație!

Își dorea la începutul facultății să urmeze această specialitate? 03:15

03:10 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi să o luăm de la bun început, când pășeai pe scările facultății, să zicem, îți amintești dacă îți doreai să faci cardiovasculară sau voiai să fii cu totul și cu totul alt medic?

03:25 dr. Cristiana Petrișor: Știu că voiam din prima zi să fac chirurgie, dar, ca 90% din studenții care intră în anul întâi, îmi doream neurochirurgie. Între timp a venit anul 4 și am avut stagiul de cardio și atunci mi-am dat seama că vreau cardiochirurgie.

Ce a determinat-o pe dr. Cristiana Petrișor să vrea neurochirurgie la început? 03:45

03:46 dr. Cătălina Voinea: Ce te-a făcut să vrei neurochirurgie când ai intrat în facultate?

03:50 dr. Cristiana Petrișor: Ni se părea nouă că e cea mai complicată specialitate, și poate chiar este, și voiam să fim cei mai complecși medici. Voiam să fim noi cei care practicăm cele mai grele operații, să ne alegem noi cele mai grele specialități. Între timp realizezi că poate îți plac alte specialități mai mult sau poate îți dorești altceva de la viață și te reorientezi, așa cum m-am reorientat și eu și restul de 90% care își doreau neurochirurgie.

Ce a cântărit mai mult în alegerea ei? 04:26

04:25 dr. Cătălina Voinea: Ce a cântărit cel mai mult în alegerea ta?

04:28 dr. Cristiana Petrișor: A cântărit foarte mult stagiul ăsta de cardio pe care l-am avut în anul 4. Chiar dacă, nu... Propriu zi stagiul a fost și în perioada pandemiei sau imediat după pandemie și nu a fost un stagiu făcut 100% ca la carte, totuși mi-a plăcut foarte mult cardio. Mi-am dat seama că îmi place foarte mult. Știind că vreau chirurgie de foarte mult timp, nu știu să zic din ce motiv mi-am dorit mereu chirurgie, dar știu că mi-am dorit.

04:55 dr. Cristiana Petrișor: Și m-am gândit că o asociere între cardiologie și chirurgie, cea mai bună asociere, ar fi chirurgie cardiovasculară. Nu știu dacă a fost o alegere perfectă sau nu, dar asta știu că îmi doresc cam din anul 4. Cam așa. Deci în ultimii 3-4 ani asta mi-am dorit.

04:55 dr. Cătălina Voinea: Nu te-ai gândit niciodată la chirurgie toracică?

05:15 dr. Cristiana Petrișor: Nu. Nu. Niciodată. Pentru că, de exemplu, în afară, dacă nu mă înșel, în Vest, specialitatea se numește chirurgie cardiotoracică, nu e cardiovasculară. Chirurgia vasculară e complet separată. La noi nu, este cardiovasculară. Iar chirurgia toracică face mai mult plămân și alte structuri din mediastin care nu au legătură cu cordul. Și, știind că îmi place foarte mult partea de cardio și că n-aș vrea să renunț la ea, am rămas pe cardiovasculară.

Sunt ceva aspecte pe care și-ar fi dorit să le știe înainte să înceapă și ar fi fost utile? 05:46

05:45 dr. Cătălina Voinea: Sunt ceva aspecte pe care ți-ai fi dorit să le știi dinainte să începi și care consideri că ar fi utile pentru cei care vor să urmeze această specialitate?

05:56 dr. Cristiana Petrișor: Nu știu. Nu cred că mi-aș fi dorit să știu foarte multe de dinainte, pentru că te descurajează. Te descurajează dacă auzi că e o specialitate grea. Nu cred că e cineva care să-ți spună că nu e o specialitate grea. Nu mi-aș fi dorit să știu foarte multe, pentru că poate că n-aș mai fi avut curajul să-mi aleg chirurgie cardiovasculară.

06:18 dr. Cristiana Petrișor: De asta eu am intrat în specialitatea asta. Nici măcar nu știam de marii profesori de chirurgie cardiovasculară din România sau chiar din București. Eu nu prea știam pe nimeni în specialitatea asta. Am intrat cumva inconștientă în ea și cumva mă bucur că am făcut-o. Pentru că asta încerc să vă zic: cred că m-ar fi descurajat puțin din a-mi alege chirurgie cardio Eu și poate m-aș fi orientat spre ceva mai ușor, mai ușor de ales, mai ușor de practicat, mai rapid ca și număr de ani.

06:49 dr. Cristiana Petrișor: Dar cred că ce e important totuși de știut este că eu cred că în orice specialitate o să apară rutina la un moment dat. Și o să te trezești dimineața și o să-ți fie greu să te duci la muncă și să vrei să te duci la muncă. Cred că trebuie să ne amintim în fiecare zi de ce ne-am ales specialitatea respectivă, să încercăm să ne dăm seama ce ne place în specialitatea respectivă și să trecem ușor-ușor peste momentele alea de dimineață când te trezești la șase și nu ai niciun chef să mergi și să stai în operație 5, 6, 7 ore.

07:24 dr. Cristiana Petrișor: Dar știi că trebuie să o faci și că o să-ți facă plăcere atunci când intri în operație și o să-ți amintești de ce ți-ai ales specialitatea respectivă și o să depășești momentul. Cred că asta e important de știut, că o să fie greu. O să fie greu indiferent de specialitatea pe care ți-o alegi, dar că o să fie și plăcut.

E ceva ce este vital să știe cei care vor să urmeze această specialitate? 07:43

07:43 dr. Cătălina Voinea: E ceva ce este vital să știe cei care vor să urmeze această specialitate?

07:50 dr. Cristiana Petrișor: Da, poate e vital să știe că specialitatea durează șase ani. E vital să știe că este foarte greu să-ți găsești un post după rezidențiat. Este foarte greu și ca și chirurg în general, ca și chirurg vasular, în general chirurgii, chirurgilor le este mai greu să-și găsească un post după rezidențiat.

08:14 dr. Cristiana Petrișor: Dar, din nou, n-ar trebui să ne descurajeze nici măcar lucrul ăsta, faptul că e greu să-ți găsești un post după rezi, pentru că, dacă ne-ar descuraja fiecare aspect negativ al specialității ăsteia, sunt multe aspecte negative. Dacă ne-ar descuraja fiecare aspect negativ, cred că ne-am alege toți niște specialități care au doar avantaje. Și poate n-ar mai face nimeni chirurgie. Da, nu trebuie să ne descurajeze lucrul ăsta. Sunt multe lucruri vitale pe care trebuie să le știe, dar e important să știi că există o rezolvare pentru toate.

09:00 dr. Cristiana Petrișor: Nu o să rămânem fără loc de muncă. Nu o să rămânem noi fără loc de muncă. Adică o să ne găsim, fie în privat, fie la stat, fie gărzi o perioadă până acumulăm experiență; rezolvare o să găsim și pentru problemele astea. Pentru că în momentul ăsta asta mi se pare cea mai presantă problemă a rezidentului în România, nu numai a rezidenților de chirurgie. Și rezidenții de cardiologie, de neurologie, orice specialitate se confruntă cu problema asta, lipsa postului după rezidențiat.

09:27 dr. Cristiana Petrișor: De asta zic că nu trebuie să ne descurajeze neapărat lucrul ăsta din a alege o specialitate sau alta, pentru că cred că toți ne confruntăm. Fie că suntem dermatologi, fie că suntem chirurgi, fie că suntem neurologi, toți cred că ne confruntăm cu problema asta. Poate unora le e mai ușor să-și găsească post decât altora, dar o să găsim o rezolvare toți. Mie așa îmi place să cred, că o să găsim o rezolvare și la problema asta. Asta e vital să știe: că e greu, dar cred că nu e imposibil.

09:27 dr. Cătălina Voinea: Este și important ca cei care se gândesc la această specialitate să aibă în față, într-adevăr, o listă cu pro și contra a acestei specialități.

Pro și contra ale acestei specitalități 10:06

10:09 dr. Cătălina Voinea: Și cred că i-ar ajuta foarte mult dacă am trece așa în revistă câteva din lucrurile pe care le are în minus această specialitate, să știe dacă aceștia se pot plia, dacă pot trece cu vederea peste anumite lucruri. Și poate ar fi bine să începem de acolo, să vedem ce minusuri sunt și să vadă dacă pot să treacă peste.

10:09 dr. Cristiana Petrișor: Cel mai mare minus ăsta mi se pare, și anume greutatea cu care îți găsești un loc de muncă după rezidențiat.

10:42 dr. Cristiana Petrișor: Alt minus, într-adevăr, este faptul că petreci foarte multe ore în sala de operații. Chirurgia cardiacă este, cred, că, printre cele mai de durată chirurgii, ca și număr de ore al intervenției propriu-zise. Sigur, mai există neurochirurgia, chirurgia generală, dar în medie o intervenție de chirurgie cardiacă durează cam șase ore. Sunt și operații care durează mai puțin, sunt și operații care durează mai mult. Poate fi un minus, pentru că până dobândești acea rezistență de a sta în picioare atâtea ore, de a rezista fără să mănânci sau fără să bei atâtea ore, sau fără să te scarpini pe nas atâtea ore.

11:22 dr. Cristiana Petrișor: Durează până îți construiești rezistența asta. Poate fi un minus la început, poate fi un minus și pe parcurs. Dar orele trec destul de repede; din nou, nu trebuie să ne lăsăm descurajați de lucrul ăsta. Un alt minus ar putea fi programul, uneori poate fi foarte încărcat, dar nu întotdeauna. Sunt zile în care plec și la trei de la spital, după-amiaza, se întâmplă. Nu se întâmplă în fiecare zi, se întâmplă mai rar, dar programul poate fi și lejer. Nu este numai așa cum își imaginează toată lumea, și anume de la șapte dimineața la zece seara. Nu e întotdeauna așa. Dar e un program, într-adevăr, puțin mai încărcat și poate fi un minus.

12:10 dr. Cristiana Petrișor: Un alt minus este curba de învățare, destul de amplă. Chirurgia cardiacă e un pic o nișă și ai nevoie de ceva timp ca să poți să înveți anumite manevre chirurgicale și să ajungi tu să operezi propriu-zis pe cord. Și lucrul ăsta poate fi un minus. Alte specialități, cum ar fi chirurgia generală, poate au o curbă mai mică, oarecum, de învățare și atunci rezidenții poate ajung mai repede să practice anumite manevre chirurgicale sau să aibă ei operațiile lor. Chirurgia cardiacă e un pic mai lentă din punctul ăsta de vedere.

12:53 dr. Cristiana Petrișor: Îți trebuie mai multă răbdare. Cam astea, cred, că, sunt cele mai mari minusuri. Poate un alt minus pentru anumiți medici rezidenți, și chiar și pentru mine a fost la un moment dat, faptul că nu mai ai contact atât de mare cu partea asta de clinică. De exemplu, la noi pe secție se internează strict pacienți chirurgicali. Noi nu internăm urgențe, noi nu internăm pacienți care nu se vor opera.

13:24 dr. Cristiana Petrișor: Ai un mai mic contact cu partea asta de clinică și atunci asta poate fi un minus pentru anumiți medici rezidenți care poate caută o combinație între clinică și chirurgie. Cam astea cred că ar fi minusurile.

13:24 dr. Cătălina Voinea: Multe.

13:24 dr. Cristiana Petrișor: Știu. Știu. Sunt multe.

13:24 dr. Cătălina Voinea: Dar, cum ai zis și tu, găsești la un moment dat ceva care să te facă să treci peste. Găsiți tips and tricks. De exemplu, că ai zis de faptul că stați foarte mult în sala de operații.

13:53 dr. Cătălina Voinea: Sunt convinsă că ați găsit o modalitate să faceți timpul să treacă mai ușor, să destindeți atmosfera, să, nu știu, să aveți așa o atmosferă nice și cozy, cât să treacă timpul repede și să uitați că deja n-ați mai mâncat de 4-5 ore.

13:53 dr. Cristiana Petrișor: Exact. Contează foarte mult cu cine ești în sală și am avut foarte mare noroc din punctul ăsta de vedere, pentru că acolo, la spitalul la care lucrez eu ca și medic rezident, toată lumea, absolut toată lumea, este incredibil de drăguță, incredibil de amuzantă în sală. Sigur, mai sunt momente tensionate, se întâmplă.

14:33 dr. Cristiana Petrișor: E totuși o chirurgie destul de stresantă, dar sunt multe momente foarte amuzante, destinse, atmosfera e destinsă, nu țipă nimeni la tine, nu urlă nimeni la tine, nu te simți stresat când intri în sală, nu te simți stresat așteptând să se termine mai repede operația, că nu mai poți de stres sau... Nu, nu se întâmplă lucrurile astea. Din punctul ăsta de vedere, trebuie să ai un pic de noroc să găsești un colectiv în care să te integrezi foarte bine. Asta contează. Da, timpul trece, pentru că nu stai foarte mult. Și atunci, făcând anumite lucruri, timpul trece. Nu o simți neapărat cele șase ore.

Cum te-a transformat viața de medic pe această specialitate? 15:18

15:19 dr. Cătălina Voinea: Cum ți se pare că te-a transformat viața de medic pe această specialitate?

15:23 dr. Cristiana Petrișor: Nu știu dacă m-a transformat neapărat. Poate sunt puțin mai atentă, încerc să nu mă grăbesc la fel de mult. Chiar dacă e o chirurgie în care trebuie să te grăbești și să fii un chirurg rapid, destul de rapid, ca timpul de pompă să fie mai scurt, am învățat să fiu puțin mai atentă și puțin mai răbdătoare.

15:49 dr. Cristiana Petrișor: În rest, nu cred că m-a transformat neapărat. Ideea e să evoluezi, nu să te transformi neapărat. Să evoluezi în ceea ce înveți, ca și tehnică chirurgicală, ca și noțiuni de anatomie, chirurgie, cardio. Nu, nu să te transformi, nu. Trebuie să rămâi tot tu, dar să evoluezi.

Cum arată o zi din viața ta de medic rezident 16:10

16:10 dr. Cătălina Voinea: Cum arată o zi din viața ta? ca rezident?

16:10 dr. Cristiana Petrișor: Mă trezesc în jur de șase. Ar trebui mai devreme, dar nu prea pot.

16:10 dr. Cătălina Voinea: De ce mai devreme? Sunt lucruri pe care ai vrea să le mai faci?

16:22 dr. Cristiana Petrișor: Da, teoretic ar trebui să ajung pe la șapte și un sfert la spital. Practic ajung pe la șapte jumate. În fiecare zi nu reușesc mai devreme. Și, de obicei, intrăm direct în sală. În majoritatea zilelor intrăm direct în sală. Medicul rezident este primul dintre, mă rog, chirurgi. Și noi nu suntem încă medici-chirurgi. Dar este primul dintre chirurgi care ajunge. Medicul rezident face masa de operație, care este o masă mare, cu foarte multe instrumente.

16:55 dr. Cristiana Petrișor: Și apoi intervenția chirurgicală propriu-zisă, care durează în jur de șase ore în medie. Se întâmplă, așa cum am spus, să fie și mai scurte intervențiile, se întâmplă să fie și mai lungi, dar în medie cam șase ore. Apoi, tu, ca medic rezident, bineînțeles, rămâi la final să închizi pacientul și să faci pansamentele. Apoi trebuie să scrii protocolul operator, ca și medic rezident. Și ulterior ne ocupăm, de, în a doua parte a zilei, ne ocupăm de internări, de noile internări. Îi vedem pe pacienți, ne uităm peste analize, peste CT-urile lor, peste coronarografiile lor, dacă e cazul.

17:33 dr. Cristiana Petrișor: Le scriem foile de observație. Și apoi facem un lucru, eu și colegul meu, pentru că noi suntem doi medici rezidenți în spitalul respectiv pe chirurgie cardiovasculară. Facem un lucru care poate e mai particular pentru spitalul nostru, pentru că nu știu dacă în alte spitale se practică lucrul ăsta. Noi, cumva, asistăm la ecocardiografiile pacienților nou internați. Adică lucrăm și cu doamna doctor cardiolog a secției. Și, cumva, învățăm și partea asta de cardiologie specifică chirurgiei cardiace și partea de ecografie specifică chirurgiei cardiace.

18:16 dr. Cristiana Petrișor: Și mie mi se pare un mare plus, un imens plus lucrul ăsta. Și îmi place foarte mult a doua parte a zilei, în care asistăm și la partea asta un pic mai clinică, mai de cardiologie, și nu doar chirurgie. Deși e o specialitate chirurgicală, pur chirurgicală.

Ce face medicul rezident în timpul intervenției? 18:33

18:33 dr. Cătălina Voinea: Ce face medicul rezident în timpul intervenției?

18:36 dr. Cristiana Petrișor: În afară de masă, medicul rezident poate să deschidă pacientul, să facă incizia la piele, poate să facă sternotomia mediană, adică să taie sternul. Poate să facă chiar și pericardotomia, să deschidă pericardul pacientului. Poate să pună anumite, să sutureze anumite suturi în formă hexagonală, care poartă denumirea de burse. Anumite burse, nu toate bursele, le putem face noi.

19:07 dr. Cristiana Petrișor: Putem să punem fire de stimulare pe cord. Putem să punem tuburile de dren, bineînțeles. Controlul hemostazei; la final putem să facem sternorafia, adică să coasem sternul cu niște fire de sutură speciale din oțel. Să închidem pacientul, bineînțeles, capitonaj și piele. Facem pansamentele, dar cred că cel mai important lucru pe care îl face medicul rezident în primii ani de chirurgie cardiacă este în cadrul operațiilor de revascularizare miocardică, de bypass aorto-coronarian, pentru că noi suntem cei care recoltăm venele safene de la picior și artera radială, dacă e cazul, de la mână.

19:50 dr. Cristiana Petrișor: Ăsta este cel mai important lucru pe care îl facem noi ca și medici rezidenți. Restul e un fel de practică. Începem să deschidem pacientul, încercăm să învățăm cum să deschidem pacientul și să închidem pacientul. Pentru că, e, chiar și aici, îți trebuie o curbă de învățare. Până pregătești pacientul pentru timpul chirurgical propriu-zis, durează foarte mult. Foarte mult. Ore. În jur de două ore durează doar să pregătești pacientul pentru timpul chirurgical principal. Și apoi să-l închizi, încă vreo două ore. Dar, da.

Ce ai făcut cu mâna ta, cel mai wow? 20:19

20:20 dr. Cătălina Voinea: Ce ai făcut tu cu mâna ta și ți s-a părut cel mai wow?

20:24 dr. Cristiana Petrișor: Cel mai wow mi se pare să recoltez artera radială. Poate mi se pare mie wow pentru că n-am făcut-o încă de atât de multe ori și atunci mi se pare ceva nou. Și cel mai wow, categoric, este să faci sternotomia mediană, să tai sternul. Îți trebuie forță, chiar îți trebuie forță, și curaj îți trebuie, pentru că dedesubt e cordul. Și, din nou, o curbă de învățare destul de mare. Adică mie nu mi-a ieșit din prima de multe ori. Dar, da, asta mi se pare wow, și chiar și să-l coși. Este wow.

E suficient rezidențiatul din România sau crezi că ar trebui să te duci și în afară pentru a căpăta experiență? 21:00

21:01 dr. Cătălina Voinea: E suficient rezidențiatul din România sau crezi că ar trebui să te duci și în afară să mai vezi, să mai faci, să mai prinzi câte ceva, ca să ajungi să fii un specialist bun?

21:11 dr. Cristiana Petrișor: Mulți spun că nu este suficient rezidențiatul în România. Într-adevăr, ce se face în Vest în momentul de față în chirurgia cardiacă este mai avansat decât ce facem noi în România, din punctul de vedere al abordului chirurgical. Noi, 90% din intervențiile pe cord deschis le facem prin sternotomie mediană. Adică tăiem pacientul ca pe pui, pe mijlocul pieptului, pe stern, și tăiem sternul. Lucru care este un mare dezavantaj atât pentru pacient, având în vedere durerea postoperatorie, problemele care pot apărea cu dehiscențele de plagă, dehiscențele de stern și așa mai departe, dar și pentru noi, intraoperator, sângerarea masivă care apare din stern de fiecare dată.

22:01 dr. Cristiana Petrișor: Abordul spre care se tinde acum este abordul de toracotomie laterală. Adică niște incizii destul de mici în spațiile intercostale. Și acolo, așa se abordează cordul mai nou. Și noi facem. Am făcut și noi la spital, la Agrippa Ionescu, am făcut toracotomie, câteva. Eu am văzut două într-un an. Ceea ce e un progres față de zero.

22:27 dr. Cristiana Petrișor: La privat se fac chiar mai multe, din câte am înțeles. Și ne îndreptăm și noi spre standardele din Vest. Dar cred că asta e marea diferență. Pe lângă, bineînțeles, mortalitate. Mortalitatea este mai mică în Vest față de mortalitatea de la noi din România, care oricum este bună și la noi. Nu este atât de dezastruoasă pe cât mă așteptam chiar și eu înainte să încep rezidențiatul.

22:50 dr. Cristiana Petrișor: Dar, da, revenind la întrebare. Mulți specialiști de la noi de la spital, cu care am discutat, mi-au spus că nu este suficient doar rezidențiatul în România. Însă nu înseamnă că trebuie să renunți la ani de zile din viața ta și să te desparți complet de România, să pleci în afară. Nu, poți pleca pe o durată scurtă, de 3 luni, de 6 luni. Sau poți sta pe lângă niște medici care au fost în afară și care au văzut abordurile respective și să încerci să le înveți și tu.

23:18 dr. Cristiana Petrișor: Ușor-ușor o să ne apropiem și noi cât mai mult de noile aborduri din chirurgia cardiacă. Ăsta o să fie viitorul, nu o să mai fie sternotomia mediană clasică.

23:18 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi să-ți iei o rotație de stagiu tot pe cardiovasculară la un alt spital din București, ce ai alege?

23:34 dr. Cătălina Voinea: C.C. Iliescu sau Floreasca?

23:34 dr. Cristiana Petrișor: Dar eu cred că întrebarea ar trebui să fie un pic mai extinsă de atât. Ar trebui să fie C.C. Iliescu, Floreasca, Spitalul Universitar sau Agrippa Ionescu. Pentru că sunt mai multe centre în care poți să faci chirurgie cardiacă. Chiar și la privat sunt medici rezidenți care au absolvit Titu Maiorescu și care își fac rezidențiatul în privat.

23:34 dr. Cătălina Voinea: Cum?

23:58 dr. Cristiana Petrișor: Probabil că au absolvit facultatea asta și au ales unul dintre aceste centre și ulterior au urmat medici chirurgi care practică și în privat. Chiar vorbisem recent cu un coleg de-al meu care cred că a și venit la Craiova, dacă nu mă înșel, de la București, și mi-a povestit despre niște colege de-ale noastre care sunt în privat cu un anumit medic chirurg. Deci cred că există și varianta asta, însă în privat nu știu cât de mult îți permiți tu, ca și medic rezident, să operezi pacientul, având în vedere că standardul de îngrijire trebuie să fie un pic mai ridicat, pentru că e un business până la urmă.

23:58 dr. Cătălina Voinea: Înțeleg.

Din toată gama de patologii cardiovasculare, ce întâlnește și ce operează cel mai des? 24:37

24:39 dr. Cătălina Voinea: Din toată gama de patologii cardiovasculare, ce întâlniți voi și ce operați cel mai des?

24:46 dr. Cristiana Petrișor: Bypass-uri aorto-coronariene, foarte frecvent, și înlocuiri valvulare, aortice sau mitrale, și anuloplastii tricuspidiene. Astea sunt cele mai frecvente intervenții chirurgicale în chirurgia cardiacă de adult. În chirurgia cardiacă pediatrică, ei se ocupă de congenitali, dar noi pe astea le întâlnim cel mai frecvent.

24:46 dr. Cătălina Voinea: Deci există chirurgie cardiovasculară pediatrică?

25:10 dr. Cristiana Petrișor: Da, da, da, la Marie Curie. Da. Și sper să nu mă înșel, dar cred că și la Grigore Alexandrescu, dar la Marie Curie sigur este.

25:10 dr. Cătălina Voinea: Asta e o specialitate de la rezi pe care poți să o legi?

25:20 dr. Cristiana Petrișor: Nu. Trebuie să devii întâi specialist de chirurgie cardiovasculară de adulți și, în teorie, tu ai avea competență și de chirurgie cardiacă pediatrică. În practică nu ai competență de chirurgie cardiacă pediatrică și, bineînțeles, că, na, trebuie să practici într-un spital și să operezi pe copii ca să dobândești cumva experiență pe partea asta. Dar nu există specialitate separată, pentru că și eu, de fapt, asta îmi doream să fac, chirurgie cardiovasculară pediatrică. Între timp nu știu dacă îmi mai doresc neapărat asta sau chirurgie cardiovasculară de adulți, dar, da, se desprinde tot din chirurgia cardiovasculară. pediatrică.

25:20 dr. Cătălina Voinea: De ce nu știi dacă mai vrei?

26:01 dr. Cristiana Petrișor: Pentru că nu știu exact ce se poate face în România în momentul de față în chirurgia cardiovasculară pediatrică. Nu vreau să spun că se fac prea puține, pentru că nu știu. Efectiv, nu știu foarte multe despre partea asta. Chiar aș vrea ca la un moment dat să merg la Marie Curie și să văd și partea asta de chirurgie cardiacă pediatrică, pentru că, sincer să spun, nu știu ce se poate face la actual în România pe partea asta.

26:01 dr. Cătălina Voinea: Ce drăguță. Da, da.

Cel mai interesant caz (spoiler: e trist!) 26:31

26:30 dr. Cătălina Voinea: Ne poți povesti un pic despre cel mai interesant caz pe care l-ai văzut tu până acum?

26:37 dr. Cristiana Petrișor: Da, eu pot, dar e un caz trist. E un caz... Pot să vă povestesc despre două cazuri interesante. Unul dintre cazurile interesante este un caz care s-a terminat cu bine la momentul respectiv și cred că mai există un singur caz în literatură de patologia respectivă. Un pacient care a fost operat, e un pacient tânăr, care a fost operat, dacă nu mă înșel, de o regurgitare mitrală severă, dacă nu mă înșel; oricum, o intervenție asupra valvei mitrale, iar abordul a fost prin atriul drept și prin septul interatrial. Deci s-a tăiat septul interatrial ca să ajungi la valva mitrală.

27:24 dr. Cristiana Petrișor: Ceva timp după operație, operația s-a încheiat cu bine, iar la ceva timp după intervenția chirurgicală pacientul se prezintă la controlul periodic, unde la ecocardiografia transtoracică se decelează o masă, mă rog, cu aspectul benign, intracardiacă, la nivelul septului interatrial, exact la nivelul tranșei de septotomie și septorafie, adică acolo unde a fost făcută incizia pe septul interatrial și sutura, implicit, pe septul interatrial.

27:55 dr. Cristiana Petrișor: Și, mă rog, discutam la momentul respectiv cu doamna doctor cardiolog a secției și cu ceilalți chirurgi și am înțeles că ar mai fi un singur caz descris în literatură de mixom atrial, că despre asta era vorba, despre un mixom atrial atașat unei tranșe de septotomie sau septorafie. Adică a fost un caz destul de rar pe care l-am avut. Iar celălalt caz, care a fost un caz interesant, dar foarte trist: am avut o pacientă de 26 de ani, exact câți am și eu, care s-a prezentat în urgență, în edem pulmonar, la noi la spital, chiar dacă noi nu suntem, teoretic, spital de urgențe; uneori mai operăm și urgențe.

28:41 dr. Cristiana Petrișor: Și s-a prezentat în edem pulmonar; de fapt, patologia era endocardită infecțioasă. Era o pacientă congenitală, care a fost operată. A făcut endocardită infecțioasă la, cred, că vreo 15 ani de la operație, atât de valvă aortică, cât și de valvă mitrală, și deja embolizase la nivel cerebral, la nivel splenic. Și când am deschis-o, când a deschis-o medicul chirurg, erau vegetații endocarditice peste tot, nu numai pe valvele propriu-zise, cum întâlnești de obicei, ci în tractul de ejecție aortic. Se desprindeau efectiv vegetații la cea mai mică atingere cu pensa, lucru pe care noi nu-l vedem de obicei. Nu vedem o stare atât de avansată de endocardită.

29:28 dr. Cristiana Petrișor: În momentul în care au tăiat aorta, aorta ascendentă, a curs efectiv puroi din aorta respectivă. A fost un caz foarte grav, interesant, dar cel mai trist caz pe care l-am avut, de departe, prin prisma faptului că a fost o pacientă atât de tânără.

A regretat vreodată că a ales chirurgia cardiovasculară? 29:48

29:47 dr. Cătălina Voinea: Ai regretat vreodată că ai ales cardiovasculara?

29:51 dr. Cristiana Petrișor: De multe ori. Și cred că asta e important să știe viitorii rezidenți. Cred că, orice specialitate ți-ai alege, vor fi momente în care o să regreți. Pentru că nu e ușor să te trezești dimineața, nu e ușor să stai atâtea ore în sală, nu e ușor să vezi atâția pacienți și să internezi în fiecare zi atâția pacienți. Nu e ușor. O să ai momente când o să regreți.

30:15 dr. Cristiana Petrișor: Cred eu, nu știu. Poate nu e așa, poate nu e real ce spun, dar nu pot să mint. Am regretat uneori că am ales chirurgie cardiacă, dar încă sunt aici și încă sunt în specialitatea asta. Și cred că asta spune ceva. Faptul că ai unele momente mai grele peste care trebuie să treci. Poate că și în... sigur și în dermatologie sunt momente grele, sigur și în ORL, sigur și în chirurgie generală. O să fie momente grele ca rezident. O să fie momente când o să se țipe la tine. Sau când o să regreți că ți-ai ales specialitatea respectivă.

30:50 dr. Cristiana Petrișor: Nu, cred că trebuie să nu renunțăm foarte ușor. Sau, dacă renunțăm, să renunțăm la centrul respectiv, poate. Și să încercăm în alt centru. Nu neapărat să renunțăm atât de ușor la specialitatea respectivă. Pentru că se practică... foarte mulți renunță, foarte mulți chirurgi cardiaci rezidenți renunță la această specialitate. Și foarte repede, în primele luni. Și e trist. Pentru că poate și-au dorit din tot sufletul specialitatea respectivă. Dar poate au întâlnit ceva, o dificultate în parcursul lor, și au renunțat. Și cred că e trist.

31:27 dr. Cristiana Petrișor: Poate ar fi trebuit să schimbe centrul, și nu specialitatea. Nu știu. Dar, de exemplu, am înțeles că din generația mea, dintre cei care ne-am ales chirurgie cardiacă la C.C. Iliescu, din cinci rezidenți au renunțat trei. Și e foarte trist. Renunță foarte mulți. Din păcate. Da.

Ce satisfacție găsește în momentele grele? 31:52

31:53 dr. Cătălina Voinea: Tu ce satisfacție găsești în acest moment, practic, și în momentele grele, care te face pe tine să te ancorezi și să vrei să mergi mai departe?

32:07 dr. Cristiana Petrișor: Satisfacția... Aș vrea să zic că vine din faptul că vezi pacientul ulterior, că este bine. Însă eu nu urmăresc atât de mult pacientul postoperator, pentru că de obicei cardiologul secției urmărește pacienții postoperator și atunci acolo îți dai seama cât de succes a fost intervenția chirurgicală respectivă. Însă ai o satisfacție când vezi un cord bătând în fața ta și când îl atingi și când recoltezi o venă care este folosită pentru un bypass, să revascularizezi cordul omului. Adică există satisfacții. Trebuie doar să ni le aducem aminte zilnic și să le vedem și să le conștientizăm, că așa o să trecem peste momentele grele, și anume peste șase-șapte ore de stat în sală, în picioare.

32:53 dr. Cristiana Petrișor: Astea sunt, cred, că, cele mai mari satisfacții. Că ai recoltat acolo un graft care se va folosi și se va pune pe inima omului respectiv. Sau că ai văzut un cord bătând. Păi, câți oameni pot să spună că au atins o inimă bătând?

33:07 dr. Cristiana Petrișor: Mai puțin. Asta trebuie să fie satisfacția pe care să o aibă un medic rezident, cel puțin în primii ani.

Pentru cine crede că nu e potrivită deloc specialitatea aceasta? 33:14

33:16 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine crezi tu că nu e potrivită deloc specialitatea asta?

33:20 dr. Cristiana Petrișor: Pentru cei care nu-și doresc chirurgie. Pentru că, repet, e o specializare sau o specialitate pur chirurgicală. Nu este o specialitate ca și urologia, de exemplu, care are și parte de clinică foarte multă. Chiar și chirurgia generală are mai multă parte de clinică decât noi. Sau ca ginecologia, care, din nou, are parte de clinică. Noi suntem strict chirurgicali, pur chirurgicali, și pentru cineva care poate nu-și dorește doar chirurgie sau își dorește mai multă clinică, poate nu s-ar potrivi.

33:52 dr. Cristiana Petrișor: Pentru că nu o să ai atât de mult contact cu partea asta de clinică, o să stai foarte mult în sală. Și atunci cred că trebuie să vrei chirurgie ca să poți să faci chirurgie cardiacă. Sigur, trebuie să vrei chirurgie.

Există posibilitatea să te supraspecializezi? 34:04

34:04 dr. Cătălina Voinea: Posibilitatea să te supra-specializezi pe o ramură din chirurgie cardiovasculară?

34:13 dr. Cristiana Petrișor: Nu știu dacă neapărat poți să devii supraspecializat pe o anumită ramură. De exemplu, da, bănuiesc că te poți supraspecializa ca și chirurg cardiovascular pediatric. Dar cam atât, cred. Dar sunt medici chirurgi cardiovasculari care fac doar bypass-uri sau care fac doar aorte sau care fac doar mitrale. Adică sunt. Dar nu cred că e o supraspecializare propriu-zisă, în sensul în care, dacă îți vine o urgență și tu ești de gardă, nu poți să spui că tu nu operezi aorte pentru că tu faci doar bypass-uri. În sensul ăsta încerc să spun. Dar, da, poți să fii medic chirurg cardiovascular pediatru. Cred că cam asta ar fi supraspecializarea, singura supraspecializare.

35:02 dr. Cătălina Voinea: Având în vedere că, ca să practici după ce termini rezidențiatul, practic trebuie să ajungi să ai un post într-un spital mare, care sunt posibilitățile de angajare după?

Care sunt posibilitățile de angajare după? 35:14

35:18 dr. Cristiana Petrișor: Sunt reduse. Sunt foarte reduse, pentru că...

35:18 dr. Cătălina Voinea: Și ce opțiune e?

35:22 dr. Cristiana Petrișor: Nu cred că o să te angajeze nimeni într-un spital de stat, cum este C.C. Iliescu, cum este Floreasca, cum este Spitalul Universitar. Adică suntem toți medici rezidenți sau o să fim toți medici rezidenți și o să ajungem să conștientizăm lucrul ăsta. Ce opțiuni avem? Avem, probabil, opțiunea de a face gărzi la stat și opțiunea de a ne angaja undeva la privat. O opțiune în care să fim mai degrabă, probabil, mâna a doua decât mâna întâi. Pentru că la privat, ca să poți opera pacientul, trebuie să-ți aduci pacientul. Adică să fie pacientul tău.

36:03 dr. Cristiana Petrișor: Or, în momentul în care pacientul intră pe site și vede că se poate opera la domnul profesor sau la un medic specialist și diferența de bani nu e prea mare, se va opera întotdeauna la domnul profesor. Și nu e de condamnat. Poate și eu, și tu am face același lucru. Dar în timp o să capeți experiență, ca mâna a doua și ca medic care face urgențe în spitalul de stat.

36:29 dr. Cristiana Petrișor: Și, căpătând experiență, vei avea și tu pacienții tăi, vei deveni medic primar și poate, la un moment dat, vei găsi și un post în spitalele de stat. Adică e un pic negru viitorul ăsta al unui medic rezident care termină rezidențiatul. Dar nu trebuie să ne descurajeze atât de tare și nu trebuie să ne gândim doar la asta când ne alegem specialitatea, pentru că altfel nu o să ne mai alegem nicio specialitate.

36:58 dr. Cristiana Petrișor: Pentru că e dificil în orice, mai puțin în ATI, unde, mă rog, s-a întâmplat ce s-a întâmplat și atunci s-au scos mai multe posturi, sau mai puțin în provincie, unde, da, sunt ceva mai multe posturi. Dar, în rest, e dificil în orice specialitate să-ți găsești un loc de muncă după rezidențiat. De asta zic că nu ar trebui să ne gândim doar la asta când ne alegem specialitatea, ca minus, și nu ar trebui să ne descurajeze din a ne alege o specialitate sau alta.

Particularități pe care le are specialitatea de cardiovasculară și pe care dr. Cristiana Petrișor dorește să le transmită celorlalți colegi pentru o mai bună colaborare între secții în viitor 37:30

37:30 dr. Cătălina Voinea: Există ceva particularități pe care le are specialitatea de cardiovasculară pe care tu, practic, ai dori să le transmiți celorlalți colegi ai noștri de pe celelalte specialități, astfel încât să putem să colaborăm mai bine pe viitor între secții?

37:49 dr. Cristiana Petrișor: Ca particularitate, sunt câteva particularități. În primul rând, faptul că trebuie să oprești cordul, și atunci, ca să oprești cordul, trebuie să pregătești foarte bine pacientul, să-l canulezi, adică să introduci niște canule, să-l conectezi la o pompă care să recircule sângele prin pacient. E o mare particularitate față de alte chirurgii; de asta și pregătirea pacientului pentru timpul chirurgical principal durează atât de mult. Asta ar fi una dintre particularități. O altă particularitate este că pacientul stă destul de mult în ATI postoperator.

37:49 dr. Cătălina Voinea: Cât stă?

38:27 dr. Cristiana Petrișor: Cel puțin două-trei zile. Cel puțin două-trei zile. Și unii pacienți... am avut și pacienți care au stat luni de zile în ATI, din păcate. Se întâmplă. Se întâmplă rar. Se întâmplă rar. Dar se întâmplă. Recuperarea nu e ușoară după o chirurgie cardiacă, mai ales după o chirurgie cardiacă prin sternotomie mediană. E mult mai ușoară recuperarea prin toracotomie. Dar prin sternotomie, până drenează, până scoți tuburile de dren, durează. Și asta e o particularitate. Cam atât. Nu știu dacă sunt alte particularități neapărat.

Dialogul cu pacienții temători 39:09

39:08 dr. Cătălina Voinea: Dacă ar fi acum, practic, să fii tu medicul specialist și ai avea în fața ta un pacient care e destul de speriat de o astfel de intervenție, aveți, practic, antrenament făcut ca și medici chirurgi cardiovasculari, astfel încât cumva să porți un dialog cu pacientul, cât să-i mai ușurezi, să-l mai calmezi? Aveți și partea aceasta?

39:08 dr. Cristiana Petrișor: Nu. Nu te antrenează nimeni în sensul ăsta. Poate ar trebui să stăm noi mai mult pe lângă medici atunci când poartă discuția cu pacientul sau cu familia. Dar asta vine de la tine, ușor-ușor.

39:08 dr. Cătălina Voinea: Ușor-ușor în ce sens?

39:54 dr. Cristiana Petrișor: Adică, pe măsură ce capeți experiență și încredere în tine ca medic rezident, că știi și tu câte ceva despre operația respectivă și despre parcursul pacientului respectiv, capeți încredere în tine și atunci poți să-i transmiți încrederea ta și pacientului. Eu, de obicei, le spun, pentru că, inevitabil, toți, cine n-ar fi speriat de o intervenție pe inimă în care oprești inima?

40:19 dr. Cristiana Petrișor: Toată lumea ar fi speriată. N-ai cum să nu fii speriat. Eu le spun că: da, vă cred, știu că sunteți speriați, și cine n-ar fi?

40:29 dr. Cristiana Petrișor: Toată lumea din jurul dumneavoastră, și colegul de cameră, și domnul din operația de azi de dimineață a fost speriat, și toată lumea e speriată, dar sunteți aici ca să vă faceți mai bine, nu ca să plecăm mai rău, da, și facem absolut tot ce se poate ca să fie bine și în majoritatea cazurilor iese foarte bine. Marea majoritate a cazurilor iese foarte bine.

40:53 dr. Cristiana Petrișor: Asta încerc să le spun. Și poate, cu cât o să capăt mai multă experiență, o să le spun lucruri mai liniștitoare decât asta, că îmi imaginez că, na, „stai liniștit, că și alții sunt speriați. Nu îi ajută foarte mult, dar, da, contează să discuți puțin cu ei și să fii un pic răbdător, să le asculți chiar și balivernele pe care le spun, să le asculți, pentru că asta îi mai calmează un pic, îi mai detensionează, îi mai relaxează puțin, în măsura în care se poate, că, na, e imposibil să nu fii speriat de chirurgie cardiacă.

40:53 dr. Cătălina Voinea: Atunci când se trezesc, e cineva lângă ei din echipa de cardiovasculară sau direct în ATI?

41:35 dr. Cristiana Petrișor: Pacientul se trezește în ATI. Pacientul, fiindcă stă intubat și anesteziat o perioadă foarte lungă de timp, șase ore, se trezește greu și se trezește natural, oarecum, adică nu este trezit forțat, cum se întâmplă, de exemplu, în chirurgia generală de cele mai multe ori. Sau în alte chirurgii sau intervenții chirurgicale de scurtă durată, pacientul este trezit pe masă, pe masa de intervenție. Pacientul de chirurgie cardiacă nu este trezit pe masă. Se trezește în ATI, se trezește natural.

42:05 dr. Cristiana Petrișor: Dacă intervenția se termină undeva pe la ora 14 după-amiaza, se trezește pe la ora 19-20, depinde. Și este personalul medical din ATI prezent și, dacă, sigur, dacă se mai află la spital, medicul chirurg care a operat, noi, care de obicei mai suntem la ora respectivă, și medicul de gardă, care fie este chirurg cardiac, fie este chirurg vascular, dar de obicei medicul ATI-st, pentru că pacientul se trezește în ATI.

42:05 dr. Cătălina Voinea: Noi nu am vrea să te mai reținem mult, dar mai avem două întrebări, să zicem așa.

Ce planuri de viitor are în lumea chirurgiei cardiovasculare? 42:44

42:43 dr. Cătălina Voinea: Una din ele ar fi: ce planuri ai tu în lumea chirurgiei cardiovasculare, pe viitor?

42:51 dr. Cristiana Petrișor: Nu știu. Planul este să termin rezidențiatul și cred că să-mi dau seama dacă vreau chirurgie cardiacă pediatrică sau de adulți, pentru că, așa cum am spus, am pornit cu ideea de chirurgie cardiacă pediatrică și vreau să văd și partea asta de pediatrie și să văd dacă îmi place mai mult decât partea de chirurgie cardiacă de adult.

43:17 dr. Cristiana Petrișor: Planul ar fi să mai fac chiar și câteva stagii separate de chirurgie cardiacă, vreau să fac și stagiul de ATI, adică vreau să învăț cumva să abordez pacientul din mai multe puncte de vedere, nu doar chirurgical, că e important să știi și puțină îngrijire în ATI a pacientului și puțină cardiologie, nu la nivelul unui cardiolog sau la nivelul unui ATI-st, dar trebuie să știi și părțile astea.

43:46 dr. Cristiana Petrișor: Cam ăsta e planul. Și să nu renunț. Ăsta a fost planul meu tot anul trecut. Am început în ianuarie, cred că pe 3 ianuarie sau pe 7 ianuarie, nu mai știu. Oricum, ăsta a fost planul meu.

43:46 dr. Cătălina Voinea: De rezolușă.

43:46 dr. Cristiana Petrișor: Exact. Ăsta a fost: să nu renunț. Oricât de greu ar fi la început, să-mi dau timp măcar 6 luni, un an, să nu renunț.

44:10 dr. Cristiana Petrișor: Pentru că eu chiar renunț destul de repede sau tind să renunț destul de repede când nu-mi convine ceva sau nu-mi place ceva și atunci a trebuit să-mi propun lucrul ăsta. Dar n-a fost cazul. Adică n-a fost cazul să mă opresc din a renunța, pentru că n-am vrut să renunț până acum.

44:29 dr. Cătălina Voinea: Pare surprinsă.

44:29 dr. Cristiana Petrișor: Da, pentru că atunci când toată lumea te descurajează, când te întreabă în anul 6 toată lumea ce vrei să-ți alegi la specialitate și le spui chirurgie cardiacă și toată lumea te descurajează și îți spune că ești nebun la cap, că trebuie să-ți alegi altă specialitate, că n-o să faci nimic, o să sprijini pereții, normal că te descurajează și că pornești cu ideea că, băi, fie ce-o fi, și așa, dacă nu-mi place, pot să schimb în primele 3 luni și nu pierd prea mult timp, și cumva pornești deja cu gândul ăsta că nu va fi bine, că știi sigur că nu va fi bine, și te descurajează lucrul ăsta.

45:07 dr. Cristiana Petrișor: Și atunci, da, sunt surprinsă că n-am vrut să renunț până acum. Adică nu zic, mi-a fost greu, nu pot să zic că nu mi-a fost greu, dar n-a fost un moment în care am zis: gata, renunț, eu mâine îmi depun actele de schimbare de specialitate. Nu, chiar n-a fost cazul momentan. Nu știu ce va fi, dar n-a fost cazul până acum.

45:07 dr. Cătălina Voinea: Ăsta a fost singurul argument al oamenilor care te descurajau, că o să stai și o să sprijini pereții?

Descurajarea din partea celorlalți în alegerea acestei specialități 45:32

45:31 dr. Cătălina Voinea: Nicio clipă nu a zis nimeni: tu ce o să faci? La casa ta nu te pui, un copil nu faci? Cum o să-ți funcționeze viața și cu un copil, și cu chirurgia? Că astea două nu se pupă.

45:41 dr. Cristiana Petrișor: Ba da, da. Cele trei argumente mari și late. Unu: ce o să faci când o să ai copii?

45:47 dr. Cristiana Petrișor: Doi: o să sprijini pereții, n-o să faci nimic, foarte mulți renunță. Trei: ce o să faci după rezidențiat?

45:52 dr. Cristiana Petrișor: Astea sunt cele mai mari întrebări pe care ți le pune toată lumea și cele mai mari argumente contra pentru care să nu ți alești chirurgia cardiacă. Nu exagerez, cred că mi-au zis 30 de medici, specialiști și primari, dintre cei care ne predau prin anul 5-6, când ne întrebau și le spuneam că vreau chirurgie cardiacă, că toți spuneau: scoate-ți din minte prostia asta, nu ți-o alege, o să-ți strici viitorul, e o prostie de specialitate, o să regreți și o să-ți schimbi specialitatea și o să pierzi timpul.

46:23 dr. Cristiana Petrișor: Dar eu cred că poate fi compatibil, pentru că am exemplul medicilor primari și specialiști de la noi din spital care, dacă își termină intervenția chirurgicală la ora 2, urmărești pacientul măcar o oră să nu sângereze și să fie bine în terapie postoperator și apoi treaba ta se poate termina acolo. Sigur, îți vezi pacienții dacă sunt nou internați, mergi și discuți cu pacienții nou internați, dar acolo se termină treaba ta ca și medic primar sau specialist, în general.

46:55 dr. Cristiana Petrișor: Sigur, poate unii dintre ei mai au consulturi pe la privat sau consulturi în spital, dar ziua ta poate fi și destul de liniștită, pentru că, într-adevăr, nu poți să ai mai multe intervenții de chirurgie cardiacă într-o zi planificate. Da, dacă vine o urgență, poți să stai mai mult în sală, dar, în general, o singură intervenție pe zi ca medic chirurg.

46:55 dr. Cătălina Voinea: Deci nu sunt atât de multe urgențe?

47:20 dr. Cristiana Petrișor: La noi la spital nu sunt atât de multe urgențe. Nu știu cum va fi când o să intrăm în programul de disecții sau de urgențe de chirurgie cardiacă. Însă, teoretic, ar trebui ca fiecare spital care este în programul ăsta să aibă una sau două zile pe săptămână de urgențe. Și, în principiu, dacă ar fi mai mulți medici rezidenți, n-ar trebui să încasezi tu toate cele două sau cele opt gărzi pe lună. Că e imposibil, e fizic imposibil.

47:20 dr. Cătălina Voinea: Mi se pare, într-adevăr, destul de imposibil să poți să programezi pe zile o urgență. Adică, dacă vine acum o urgență, o urgență...

47:20 dr. Cristiana Petrișor: Urgențele în chirurgia cardiacă sunt relativ puține.

48:03 dr. Cristiana Petrișor: Adică nu intrăm în sală neapărat. Noi considerăm urgență o intervenție chirurgicală pe care, uneori, putem chiar să o amânăm câteva ore. Putem să intrăm a doua zi cu ea sau a treia zi cu ea. Urgențe absolute, cu care trebuie să intrăm în momentul respectiv, sunt tamponadele sau disecțiile acute de aortă, de aortă ascendentă. Cam astea sunt cele cu care intri. Noi nu avem disecții, pentru că nu suntem în programul de disecții. Tamponade, mă rog, au mai fost, dar puține. Am mai avut, într-adevăr, și, nu știu, NSTEMI-uri cu care am intrat în sală. Adică infarcte NSTEMI cu care am mai intrat în sală.

48:42 dr. Cristiana Petrișor: Și cam atât, din ce îmi amintesc eu. Și, mă rog, cazul acesta despre care v-am povestit, cu endocardita asta infecțioasă, care deja devenea urgență și era singura ei șansă, practic, să intrăm atunci. Dar alteori urgențele pot fi amânate puțin. Adică nu sunt urgențe absolute. Și atunci le mai poți programa pentru a doua zi.

48:42 dr. Cătălina Voinea: Înțeleg. Bun.

Echilibrul carieră/viață de familie 49:05

49:05 dr. Cătălina Voinea: Deci, practic, și ca să îmbini viața de familie și viața de chirurg, trebuie doar să mai amâni un pic până devii specialist, pentru că apoi responsabilitățile tale se mai reduc puțin și poți să...

49:05 dr. Cristiana Petrișor: Da. Știu. Sună groaznic, că trebuie să-ți amâni puțin viața ca să termini rezidențiatul și să devii medic specialist, și cine știe și atunci. Știu. Nu sună bine.

49:34 dr. Cristiana Petrișor: Bine, poate că eu spun lucrurile astea și pentru că suntem foarte puțini. Noi suntem 2 medici rezidenți la 5 medici specialiști și primari. Este enorm de puțin. Ar trebui să fim măcar 5 rezidenți. Nu suntem. Și atunci, în momentul în care ești singur-singurel sau împreună cu un alt coleg, normal că, na, cantitatea de lucru pe care o ai e enormă, cantitatea de muncă pe care trebuie să o faci.

50:00 dr. Cristiana Petrișor: Dar viața poate fi și relaxată, într-o oarecare măsură, așa cum am spus. Sunt zile în care plec și la 3 de la spital, nu e totul atât de negru. Dar în majoritatea zilelor plec la 6, sau la 6 jumate, sau la 7. Dar sunt și zile în care plec la 3. Și e totul bine. Sunt și zile în care nu operăm și plec la 12. Au fost zile.

50:00 dr. Cătălina Voinea: Asta i-ai luat concediu?

50:22 dr. Cristiana Petrișor: Am plecat la 11 jumate, nu mi-am luat concediu. Am plecat la 11 jumate. Da, sunt, adică și lumea e foarte permisivă. Ăsta e și norocul nostru, că e, lumea e foarte permisivă și înțelegătoare. Și atunci îți permite să pleci într-o zi la 12. Nu te pune nimeni să-ți faci cerere de concediu pentru o zi. Adică ar fi și absurd.

50:22 dr. Cătălina Voinea: Da. Deci contează foarte mult și centrul, și...

50:22 dr. Cristiana Petrișor: Colectivul. Foarte mult. Da.

50:22 dr. Cătălina Voinea: Mai ales în chirurgie, când poți să operezi singur.

50:22 dr. Cristiana Petrișor: Normal. Bineînțeles. Da.

50:22 dr. Cătălina Voinea: Bun. Nu iau mai avea o singură întrebare pentru tine.

Care e cel mai important sfat pe care l-ar oferi unui absolvent de medicină care se gândește să urmeze această specialitate? 50:59

50:59 dr. Cătălina Voinea: Și anume, care e cel mai important sfat pe care l-ai da unui absolvent de medicină în acest moment, dacă se gândește să urmeze această specialitate?

51:07 dr. Cristiana Petrișor: Asta: să nu renunțe. Să nu renunțe din primele două luni sau trei luni. Încearcă... Pentru că va fi greu. Inevitabil o să fie greu. Încearcă să nu renunți. Dacă îți este greu în centrul respectiv... Poate ți-e greu la noi. Dacă vii la noi, poate nu te integrezi. Poate nu-ți place de noi. E ok. Nu dispera. Nu schimba neapărat specialitatea în secunda doi. Încearcă să vezi cum e și alt centru. Vezi, poate îți place mai mult acolo. Poate te integrezi mai bine acolo. Poate programul de muncă ți se potrivește mai bine acolo.

51:40 dr. Cristiana Petrișor: Pentru că, să admitem că trece un an din viața ta în care nu ți-ai schimbat specialitatea și ți-o schimbi după un an. Ce se întâmplă? Ai pierdut un an din 40 de ani de muncă, de specializare și de medicină. E așa un dezastru? Un an din 40? Cât înseamnă un an?

51:58 dr. Cristiana Petrișor: Plus că ai acumulat ceva experiență în anul ăsta. Chiar dacă se zice că freci pereții ca și medic rezident, că sprijini pereții, nu e chiar așa. E imposibil să fie așa. Nu e chiar așa. Ăsta cred că ar fi cel mai mare sfat. Să nu renunți din prima. Mai încearcă. Încearcă alt centru, dacă nu ți se potrivește primul pe care l-ai ales.

52:20 dr. Cristiana Petrișor: Zic eu. Nu știu. Poate e o gândire greșită. Dar de asta, pentru că văd foarte mulți care renunță de pe chirurgie cardiacă, și e păcat. Chiar e păcat.

52:20 dr. Cătălina Voinea: Super. Deci mai bine poate să vină la tine, să găsească un mentor în tine. Pentru că, dacă și tu ai vrut să renunți la un moment dat și acum mai ai găsit puterea să continui, pentru că ți-ai ales ceva ce-ți doreai enorm și o faci cu pasiune...

52:47 dr. Cătălina Voinea: Dacă și cei ca tine simt la fel, există cale. De ce nu?

52:47 dr. Cristiana Petrișor: Da, sigur. Pot să vină și la noi, un pic mai complicat, pentru că le trebuie cumva confirmarea și permisiunea din partea C.C. Iliescu. Noi aparținem de C.C. Iliescu. Dar există variante și ca și studenți. Am avut atâția studenți care au venit și care au intrat în plagă, lucru pe care nu-l întâlnești. Ca student. Da. În alte părți. Nu îl întâlnești. Este rar. Au intrat studenți în plagă și au suturat piciorul. Adică asta încerc să zic, să nu sprijini pereții întotdeauna.

52:47 dr. Cătălina Voinea: Super.

Mulțumiri 53:25

53:26 dr. Cătălina Voinea: Da. Noi vrem să-ți mulțumim că...

53:26 dr. Cristiana Petrișor: Și eu mulțumesc.

53:26 dr. Cătălina Voinea: ...ai acceptat și că ne-ai oferit o altă perspectivă asupra acestei specialități, acum, sezonul 2, fiind din perspectiva unei femei în postul de chirurg cardiovascular. Și ne bucurăm enorm că am ajuns în acest punct în care să putem să avem o discuție de acest gen și te felicităm că ai ajuns până aici.

53:26 dr. Cristiana Petrișor: Mulțumesc.

53:26 dr. Cătălina Voinea: Și ne bucurăm că ai găsit puterea și tăria să mergi mai departe și să continui și suntem convinși că totul este spre bine. Și îți urăm foarte mult succes.

53:26 dr. Cristiana Petrișor: Mulțumesc. Și eu vouă. Mulțumesc.

Intro 00:00

00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare! Știi deja cum funcționează treaba. Acesta este podcastul Grile-Rezidentiat.ro, podcastul celor care vor să-și aleagă specialitatea potrivită. Eu sunt Cătălina, medic rezident pe dermatologie, iar înainte de a începe episodul de astăzi, vreau să-ți reamintesc că oferim diverse sfaturi, în colaborare cu un psiholog, despre cum să repeți pentru examen într-o săptămână, despre psihologia învățării eficiente, despre cum să gestionezi stresul examenului și multe altele. Toate pe blogul nostru, pe care îl găsești în linkul din descriere.

00:31 dr. Cătălina Voinea: Dar să revenim! Te invit să asculți în acest episod dialogul cu medicul specialist Elian Boldu, unde vom aborda cele mai des întâlnite curiozități despre chirurgia cardiovasculară. Este un interviu pe care chiar nu trebuie să-l ratezi, nu numai pentru că oferă o discuție liberă, deschisă și plină de lucruri noi și șocante, cel puțin pentru mine, dar și pentru că Elian v-a pregătit pe parcursul interviului diverse filmulețe despre specialitatea aceasta prin ochii lui. Vă urez vizionare plăcută și fiți pe fază la filmulețe. Să-i dăm drumul!

01:01 dr. Cătălina Voinea: Bună, Elian!

01:01 dr. Elian Boldu: Bună, bună, Cătălina!

01:01 dr. Cătălina Voinea: Bine ai venit la podcastul Grile-Rezidentiat.ro!

01:01 dr. Elian Boldu: Bine v-am găsit!

01:01 dr. Cătălina Voinea: În primul rând, să-ți mulțumim că ne-ai acceptat invitația și că vrei să împărtășești cu restul interesaților și cu viitorii rezidenți câte un pic din experiența ta.

01:01 dr. Elian Boldu: Cu mare drag! Mă bucur foarte mult că sunt aici, la bunul studiu. Este foarte drăguț!

01:01 dr. Cătălina Voinea: Da? Mulțumim, mulțumim!

Cum a început totul 01:22

01:21 dr. Cătălina Voinea: Ca să înțeleagă și restul istoricul tău, de ce nu începi să ne spui un pic, un pic, cum a început totul?

01:28 dr. Elian Boldu: Sunt medic specialist pe chirurgie cardiovasculară, tânăr medic. Am dat specialitatea în mai anul acesta.

01:28 dr. Cătălina Voinea: Felicitări!

01:28 dr. Elian Boldu: Am început de o săptămână munca la Clinica de Cardiologie, pe secția de chirurgie cardiovasculară, care sper, și sperăm cu toții, să fie un succes, să ne pună pe harta României din punct de vedere al chirurgiei cardiovasculare, să ne bage printre marile centre.

01:53 dr. Elian Boldu: Am luat postul de chirurgie cardiovasculară la rezidențiat, în 2013, cu centru de pregătire Timișoara. Am început acolo. Eu sunt genul de rezident căruia i-a plăcut să facă stagiile. Am încercat să fac stagiile în Timișoara, dar am fost și în Craiova, unde am făcut chirurgia generală la CFR. De asemenea, am făcut și stagiul de chirurgie vasculară la Timișoara, la Spitalul Județean.

02:26 dr. Elian Boldu: Am făcut, de asemenea... Am fost la multe spitale, trebuie să precizez asta. Și acestea sunt doar cele din țară, momentan. Am lucrat la Spitalul Municipal din Timișoara, pe chirurgie toracică, unde, să fiu sincer, aș fi vrut să fac mai multe. Am văzut cazuri interesante, n-am intrat prea mult în operații. Norocul meu a fost că am plecat în Anglia, apoi, pe o secție de chirurgie cardiotoracică, pentru că în Anglia cardiovasculara devine cardiotoracică, cu doctori care lucrează ori pe chirurgie cardiacă, ori pe chirurgie toracică, dar sunt și cazuri excepționale, cu doctori care le fac pe amândouă. Un singur doctor, Robin Kanagasabi îl cheamă, un maestru, aș putea spune, al chirurgiei.

02:26 dr. Cătălina Voinea: Ce tare!

03:18 dr. Elian Boldu: Ce vreau să mai zic: în Anglia am plecat prima dată, ca prim impact, ca RMO, se numește Resident Medical Officer. Probabil că sunteți familiarizați cu postul acesta, se pleacă destul de des, e cumva o portiță pentru a intra în sistemul lor de sănătate. Am lucrat în spitale private, făceam gărzi gen de o săptămână.

03:18 dr. Cătălina Voinea: Cum funcționează asta?

03:45 dr. Elian Boldu: Simplu, ții un rucsac, te duci la spital.

03:45 dr. Cătălina Voinea: Și dormi acolo.

03:45 dr. Elian Boldu: Și dormi acolo, mănânci acolo, ai un pager non-stop, ca un arest la domiciliu și, da, teoretic, sunt nopți în care dormi și ești liniștit, dar se întâmplă și să fie urgențe sau pacienți care să nu meargă așa bine și apoi trebuie să reziști, să fii treaz. În cazul în care simți că nu mai poți, dai un telefon agenției și zici că, știți, eu nu mai pot, am nevoie de măcar o seară de somn.

03:45 dr. Cătălina Voinea: Păi și asta se întâmpla la cât timp? Adică făceai o săptămână de gardă de asta? La câte alte săptămâni de program normal?

04:25 dr. Elian Boldu: O săptămână de gardă cu o săptămână liberă și, de obicei, îmi plăcea ca săptămâna liberă să mă plimb și să mă duc prin mai multe părți.

04:25 dr. Cătălina Voinea: A, cum înțeleg, deci, practic...

04:25 dr. Elian Boldu: Da, am intrat în concedii fără plată și făceam REMEO o săptămână, timp în care stăteam în spital, aveam grijă de pacienți pre- și postoperator pe diferite domenii chirurgicale, aproape toate, în special ortopedie, plastică, gineco, uro, dar aproximativ toate, în afară de chirurgie cardiacă și neurochirurgie.

05:01 dr. Elian Boldu: Da, deci, cum ar veni, n-a fost un pas pentru formarea mea ca chirurg cardiac, dar m-a ajutat foarte mult în rest, cum ar veni, pentru formarea unei, să zic, gândiri medicale. Știi, pus în prisma faptului să manageriezi mai bine comorbiditățile și să te ocupi de pacienți postoperator.

05:29 dr. Elian Boldu: Eu zic că am învățat foarte multe și, mai mult de atât, având în vedere că erau spitale mici, private, în care efectiv eram singurul doctor pe o rază uneori foarte mare. Mai veneau pacienți care se prezentau, nu aveam urgență, dar veneau și băteau noaptea la spital, pentru că era singurul spital, și ei te responsabilizează cumva. Da, te pregătești. Uneori, cineva trebuie să ia o decizie și toată lumea se uită la tine. Și, cu toate acestea, eram și team leader pe echipa de cardiac arrest.

06:01 dr. Elian Boldu: Că atunci când am plecat, am făcut cursurile de advanced life support și pediatric life support.

06:01 dr. Cătălina Voinea: Acolo?

06:01 dr. Elian Boldu: Acolo.

06:01 dr. Cătălina Voinea: Ok.

06:01 dr. Elian Boldu: Da. Ei se ocupă de organizare, ei se ocupă mai mult de acte, dar...

06:01 dr. Cătălina Voinea: Și se cere să faci asta?

06:15 dr. Elian Boldu: E obligatoriu. E obligatoriu și la celelalte spitale. Și pe chirurgie cardiacă, când am lucrat, tot trebuia să am advanced life support. Toată lumea trebuie să știe protocolul, de la femeia de serviciu până la profu' chirurgilor.

06:15 dr. Cătălina Voinea: Ok. Interesant.

06:15 dr. Elian Boldu: E foarte important. Apoi am intrat pe chirurgie cardiacă în Londra, la St George's.

06:15 dr. Cătălina Voinea: Tare.

06:41 dr. Elian Boldu: Foarte frumos, un spital cât un aeroport, aș putea spune, cât un mic orășel, unde mi-a plăcut foarte mult și am învățat foarte multe și am progresat foarte mult. La început, vă dați seama că a fost dificil, dar cu timpul m-am obișnuit să fie dificil. Adică m-am obișnuit să fie greu. Nu că ar fi fost mai puțin greu, dar te obișnuiești să-ți fie greu.

06:41 dr. Cătălina Voinea: Și aveai același program? Făceai aceleași ture cu o săptămână, da, o săptămână?

07:08 dr. Elian Boldu: Nu. Acolo am intrat pe program normal. Aveau ei un program de tip rota, se numește, la fiecare șase săptămâni. Se făcea programul în până șase săptămâni. Și uneori făceai de gardă pe zi, uneori aveai gardă pe noapte, uneori lucrai în weekend pe zi, uneori lucrai în weekend pe noapte. Și aveai o săptămână liberă. O săptămână liberă o dată la șase săptămâni. După ce făceam de gardă pe noapte vineri, sâmbătă, duminică, aveam săptămâna zero, care era săptămână liberă, care nu intrau în zilele de concediu. Și apoi iar vizitam.

07:08 dr. Cătălina Voinea: Frumos, frumos. Deci ai văzut toată Anglia?

07:46 dr. Elian Boldu: Da, mișto.

07:46 dr. Cătălina Voinea: Și după aia?

07:46 dr. Elian Boldu: Și apoi m-am întors în țară să-mi termin stagiul de chirurgie vasculară. Mi-a sfătuit și pe ascultătorii noștri. Așa. Dacă vor să plece, cel mai bine ar fi să își facă stagiile care nu sunt pe rezidențiatul lor.

07:46 dr. Cătălina Voinea: Alea complementare.

07:46 dr. Elian Boldu: Da. Da, da. Astfel încât să le rămână stagiile... Mi-a rămas gen doar chirurgie cardiacă. Și acest stagiu de vasculară m-a încurcat un pic, pentru că eram deja pe stagiul de cardiacă, trebuia să vin să termin stagiul de vasculară, m-am întors în țară, l-am terminat și apoi am zis: hai să încerc Franța.

08:30 dr. Cătălina Voinea: Și?

08:30 dr. Elian Boldu: Că am avut un prieten în cărlăm care mi-a sugerat că în Franța rezidenții sunt împinși de la spate, cumva, îi lasă să facă mai multe lucruri, le explică. Nu zic că în Anglia nu făceau asta. Și în Anglia aveam cursuri marțea și joia. În fiecare marți, profesoara ne dădea o temă pe care o discutam împreună. Un rezident prezenta tema și era discuție liberă cu ceilalți rezidenți și cu doctorii seniori. Iar joia, în fiecare joi, studiam un articol.

09:14 dr. Elian Boldu: Îl primeam prin e-mail și discutam liber despre articol: ce credeți, ce v-a plăcut, ce nu v-a plăcut, cu ce am putea să ne îmbunătățim protocoalele noastre, tehnica, dacă am putea să facem ceva diferit. Și, da, e vorba de progres, cumva.

09:14 dr. Cătălina Voinea: Și a avut dreptate prietenul tău?

09:38 dr. Elian Boldu: În Franța, din punct de vedere chirurgical, da, am făcut mai mult în Franța, recunosc. La fel de multă muncă. Am ajuns pe o secție. Prima dată am fost în Caen, Caen se scrie, Caen Normandie. O secție unde eram doar doi rezidenți și cinci chirurgi specialiști, primari, cum ar veni la noi, seniori.

10:05 dr. Elian Boldu: Și m-am trezit operând doar în doi. De obicei, în chirurgia cardiacă se operează în patru. Așa. Este gen operator, first assistant, second assistant și asistenta de instrumentar. Dar acolo se opera doar în doi, datorită personalului redus. M-am trezit făcând o gardă la două zile, pentru că, na, dacă eram doar doi, trebuia să acoperim cumva. La un moment dat a mai venit un al treilea coleg și a fost mult mai lejer.

10:05 dr. Cătălina Voinea: Și operați gen între rezidenți?

10:36 dr. Elian Boldu: Nu, ne operam în fiecare zi două cazuri, dimineața și după-masa. Uneori e doar un caz, dar de obicei două cazuri. Și m-am bucurat că am dat acolo de o echipă în care erau și români. Se pare că în Franța peste tot sunt români. Doctorul Călin Vașcău, pe care îl apreciez foarte mult, chiar mi-a fost un mentor. În meseria asta de chirurgie, nu este important neapărat centrul în care te duci, pentru că, cumva, știi că noi operăm la lupe. Noi operăm sub lupe cu 3,5X.

11:14 dr. Cătălina Voinea: Ok, nu știam asta, dar...

11:14 dr. Elian Boldu: Da. Și, cumva, noi intrăm în lumea noastră mică, acolo. Și în lumea noastră mică nu contează exact unde ești în lume. Știi? Contează cine e lângă tine și cine te ajută și cine te îndrumă.

11:14 dr. Cătălina Voinea: Îndrumătorul, deci, e foarte important.

11:14 dr. Elian Boldu: Este foarte important. Ca să înveți să faci chirurgie cardiacă, ai nevoie, teoretic, de un singur om care să te învețe.

11:38 dr. Elian Boldu: Și un om pe care să-l apreciezi și...

11:38 dr. Cătălina Voinea: Și l-ai găsit în Franța, fiind tot român.

11:38 dr. Elian Boldu: Da.

11:38 dr. Cătălina Voinea: Ce intele, da, ok. Ok.

11:38 dr. Elian Boldu: M-a luat sub aripa lui, nu știam prea bine franceză. Nu cred că cineva care vine în Franța poate să zică: oh, ce bine știu franceză. Cred că și dacă ești olimpic la franceză în liceu, când ajungi acolo și te trezești în Normandia, ți-e greu să comanzi la Mac.

12:02 dr. Cătălina Voinea: Da, da, corect, corect.

12:02 dr. Elian Boldu: Dar puțin câte puțin, da, am înțeles dialectul lor și, studiind și stând acolo și dându-mi interesul, am făcut progrese și pot să zic că după un an jumate puteam să mă exprim liber, pot să mă exprim liber.

12:02 dr. Cătălina Voinea: Deci asta a contat și foarte mult, ca să te dezvolți tu pe partea de limba franceză, să ai și pe cineva care să te învețe.

12:28 dr. Elian Boldu: Da, și într-o echipă de români te simțeai oarecum ca acasă, că nu era doar el, mai era și domnul doctor Vladimir Saplacan, un chirurg mai tânăr, dar excepțional. Chiar prima oară când l-am văzut cum operează, eu eram cu Sergiu Podor, prietenul meu care m-a recomandat acolo, și l-am întrebat înainte de operație și cum e, care e stilul lui. El doar s-a uitat la mine și mi-a zis: o să vezi.

12:58 dr. Elian Boldu: Și mi-am zis: da, păi, o să vezi. Și am intrat în sală și l-am văzut, eram gen: wow, nu știam că se poate face așa ceva pe chirurgie cardiacă. Deci omul era nu numai în lumea aia mică, era în propria lui lume. Da, deci, ca să vă imaginați cumva profesionalismul lui, își înregistra operațiile și încerca și se uita la operațiile lui și încerca să fie din ce în ce mai bun, și lucrul ăsta chiar se vedea.

12:58 dr. Cătălina Voinea: Vrei să faci la fel?

13:30 dr. Elian Boldu: Da, aș încerca să fac și eu la fel, cumva.

13:30 dr. Cătălina Voinea: Și acum că te-ai întors, ce zici, ai vrea să fii și tu un fel de, cum ai zis... că... Badimisa Placan. Da, sau mentorul tău, pentru alții?

13:42 dr. Elian Boldu: Da, acum să nu se simtă oarecum jigniți ceilalți doctori cu care... Am lucrat, am lucrat cu mulți doctori foarte competenți, și profesoara din Anglia, Marjan Jahangiri, tot așa, foarte pricepută, rapidă, opera cu stânga, ceea ce era un pic, cum ar veni, în oglindă pentru mine, dar tot așa, cu o mare încredere în ea și foarte inteligentă. Era chiar șefa rezidenților pe UK.

13:42 dr. Cătălina Voinea: Ce interesant, wow.

13:42 dr. Elian Boldu: Da.

De ce chirurgia cardiovasculară 14:21

14:19 dr. Cătălina Voinea: Păi și zi-ne un pic cum ți-ai dat tu seama că îți dorești să faci chirurgie cardiovasculară. A fost de la bun început? Un click?

14:19 dr. Elian Boldu: Cum mi-am dat seama că vreau să fac chirurgie cardiovasculară?

14:30 dr. Elian Boldu: Cred că în primul rând am vrut să fac chirurgie. M-a atras în primul rând.

14:30 dr. Cătălina Voinea: Ok.

14:30 dr. Elian Boldu: Am decis și, na, v-aș sfătui și pe voi mai întâi să vă decideți dacă vreți o ramură medicală sau o ramură chirurgicală, pentru că este o diferență destul de mare: dacă îți petreci viața pe secție sau dacă îți petreci viața în sală, sau în blocul operator. Bineînțeles, nu sunt numai în blocul operator.

14:58 dr. Elian Boldu: Dar m-am decis că vreau chirurgie. Cred că prima dată eram în anul 3.

14:58 dr. Cătălina Voinea: 3?

14:58 dr. Elian Boldu: Da.

14:58 dr. Cătălina Voinea: În anul 3?

14:58 dr. Elian Boldu: 3. Cred că, bine, mi-a plăcut tot timpul anatomia. Profesoara de anatomie, cine vrea să vină să disecăm cadavre, eram tot timpul primul: eu, eu, eu, eu, eu. Apoi, în anul 3, prima oară, un prieten bun de-al meu a fost la SSCR și m-a luat în bancă și a zis: șase acum, acolo, bă, am făcut lucruri interesante, a zis, are ceva.

15:30 dr. Elian Boldu: Am zis: ce? Și mi-a arătat un nod. Și când am văzut prima oară nodul, am zis: bă, magie, super, îmi place mult de tot, vreau și eu.

15:30 dr. Cătălina Voinea: Și imediat l-ai făcut și tu?

15:30 dr. Elian Boldu: Și imediat l-am făcut și eu, nu, că nu e chiar așa ușor, dar am zis: vreau să mă duc și eu. Și m-am dus la SSCR, am făcut noduri și suturi și de acolo a început o frumoasă prietenie între mine și această organizație, unde chiar sunt membru onorific.

15:59 dr. Cătălina Voinea: Felicitări!

15:59 dr. Elian Boldu: Mersi. Sper să mai fiu încă. Și am avut foarte multe de învățat și le-aș recomanda rezidenților, studenților de an mai mic, care se uită la noi, să se ducă. O să învețe foarte multe lucruri și atunci când te trezești pe o secție de chirurgie și așa nu știi nimic, că, na, tocmai ce ai terminat facultatea și ajungi acolo,

16:27 dr. Elian Boldu: îți mai ia un pic de timp să te dezmeticești. Dar dacă ai câteva cunoștințe chirurgicale dinainte și deja știi instrumentarul, deja știi să te speli, deja știi câteva noduri, suturi, deja poate ai mai fost chiar și în operații în timpul studenției și, chiar dacă nu, dacă ai făcut mai multe tipuri de workshopuri, eventual workshop pe domeniul pe care ți l-ai ales,

16:50 dr. Elian Boldu: o să fie mult mai ușor, și chiar și pe viitor, când, nu știu, să zic că uneori, sub presiunea momentului, când ești acolo cu cordul în față și toate aparatele chițăie și ești pe timp de ischemie sau pe timp de clampaj, unde totul de... Adică noi avem câțiva pași importanți în chirurgia cardiacă, și chirurgia cardiacă se operează sub circulație extracorporeală. De obicei, există și operații de tip cord bătând, pe cord bătând.

17:29 dr. Elian Boldu: Dar în principal se folosește circulația extracorporeală, iar cordul este oprit în intervențiile de tip cord deschis, dar și în bypassurile normale cordul se oprește, se golește și se operează. Ei bine, acolo orice secundă contează cât timp cordul este oprit: cu cât durează mai mult acest timp, cu atât este un risc mai mare să nu mai pornească. Bine, impropriu zis să nu mai pornească, sau să pornească cu probleme, cu fibrilații ventriculare, să aibă tulburări de ritm, să aibă hipodischinezii, să sufere. Sunt rezervele de ATP, care sunt oarecum limitate.

17:29 dr. Cătălina Voinea: Știai la ce te aștepți înainte să-ți alegi?

18:22 dr. Elian Boldu: Nu. Sincer, cred că am deviat un pic de la întrebarea, de la întrebarea inițială. Eu voiam o ramură chirurgicală, adică pe asta mă decisesem. Singura ramură medicală care mi-a plăcut și pe care aș fi ales-o ar fi fost cardiologia.

18:22 dr. Cătălina Voinea: Ok.

18:22 dr. Elian Boldu: Cumva m-a fascinat. Cumva, cardiologia explică foarte multe lucruri și pare logică față de multe alte specialități unde lucrurile, să fim sinceri, nu sunt chiar complet înțelese sau nu există un tratament ideal. Și nu toate bolile se rezolvă. Știi?

19:06 dr. Elian Boldu: Pe cardiologie mi s-a părut mai logică. Mi s-a părut un fel de biofizică, biochimie. Parcă m-am înțeles bine cu cordul încă de la început. Am avut așa o relație. Chiar am văzut că aveam o poză. Am primit la biologie, am făcut tot un proiect și mi-a zis să scoatem un poster. Și am scos un poster cu un cord.

19:06 dr. Cătălina Voinea: Ok. La biologie? În liceu?

19:06 dr. Elian Boldu: În liceu, da. Și, da, mi-a plăcut mie și am scos o poză cu un cord, pe care toată profesoare, cum l-am mă, nu mi l-a primit sau ceva de genul ăsta și mi-a rămas acasă. Și l-am lăsat și l-am păstrat pe perete. Dar știi acum?

19:43 dr. Elian Boldu: Și da, și l-am văzut acum și am zis: mă uite, poate totuși era ceva. Tot timpul a fost ceva acolo. Da, și am făcut workshopul de chirurgie cardiovasculară, de chirurgie cardiacă, de fapt. Și apoi am văzut postul de chirurgie cardiovasculară. Gen, un singur post pe țară. Vă dați seama, aleram într-o grupă foarte deșteaptă eu. Am fost gen grupa a șasea. Făceam mișto să facem clinica grupei a șasea.

20:13 dr. Elian Boldu: Aveam foarte multe fete care aveau pur și simplu 10 pe linie și care erau foarte deștepte. Și când a apărut postul de chirurgie cardiovasculară, numai uitându-mă în grupă, mi-am dat seama foarte repede că eu nu am nicio șansă oricum. Dar să încerc să învăț cât mai mult, să dau, cum ar veni, totul pe teren și să nu am regrete apoi.

20:13 dr. Cătălina Voinea: Și ce?

20:13 dr. Elian Boldu: Și a fost greu.

20:13 dr. Cătălina Voinea: Ok.

20:13 dr. Elian Boldu: Și cumva aș spune că acest post m-a ales pe mine.

20:13 dr. Cătălina Voinea: Ok. Crezi că are și cumva legătură că astea, specialitățile chirurgicale, se iau cu notă mai mică? Și oare de ce?

20:51 dr. Elian Boldu: Eu, adică nu știu, este o părere personală. Cred că știi că înainte, gen prin anii '70-'80-'90, chirurgiile erau păstrate, cum ar veni, pentru cei mai buni studenți. Cei mai buni studenți, cu cele mai bune note, aveau ocazia să-și aleagă chirurgie generală. Era foarte mare bătaie atunci pe cine devine chirurg. Dar cu timpul, datorită stresului și muncii grele, și totuși trebuie să faci sacrificii ca să poți să faci performanță pe acest domeniu,

21:29 dr. Elian Boldu: s-a pierdut această tendință. Cum văd și acum ce se mai discută pentru rezidențiat, știi, cu fete care învață și sunt studioase și iau note mari și vor o specialitate ușoară. Adică, de ce? Adică, dacă tot poți și ai ceea ce-ți trebuie, dacă poți să faci o diferență în lume, nu te duce pe ceva ușor. Știi? Ia ceva unde chiar poți să faci o diferență.

21:59 dr. Cătălina Voinea: Deci ai zice, practic, având în vedere că am evoluat și că s-au mai schimbat și preconcepțiile și au intrat și mai multe femei în rândul la facultățile de medicină, acestea fiind mai studioase.

21:59 dr. Elian Boldu: Da. Cred că femeile sunt cumva mai studioase și o să ia notă mai mare și teoretic func cumva de aceste ramuri chirurgicale, care sunt încă văzute ca o lume a bărbaților.

21:59 dr. Cătălina Voinea: Face foarte mult sens.

21:59 dr. Elian Boldu: Deși și ele se descurcă cel puțin la fel de bine.

22:35 dr. Elian Boldu: Am lucrat cu femei pe chirurgie cardiacă, în echipa în care am fost prima oară repartizat în Timișoara. Era doctorița Cocora și doctorul Nechifor. Prima femeie chirurg cardiac din România, doctorița Cocora. O persoană deosebită, care m-a introdus cumva în lumea asta a chirurgiei cardiace. Era sweet and sour un pic. Adică știa când să fie și plăcută, dar de obicei era destul de dură și impunătoare. Am mai lucrat cu Enrica Dorigo în Franța.

22:35 dr. Cătălina Voinea: Ok.

22:35 dr. Elian Boldu: Foarte rapidă. Cele mai rapide anastomoze, cred că la ea le-am văzut. Avea tot timpul: hai, hai, hai, hai. Și, cum ți-a zis, profesoara din Anglia. Adică se poate face. Se poate face performanță și ca femeie într-o lume a bărbaților.

Femeia chirurg, viață personală 23:40

23:40 dr. Cătălina Voinea: Dar avea, cum ai zis tu, și o viață personală?

23:45 dr. Elian Boldu: Toată lumea avea o viață personală. În Familie și cămin și... Se poate. Da, se poate. Adică trebuie să-ți găsești un echilibru. Știi, dar nu poți, dacă ești obsedat de muncă și intri doar în domeniul ăsta și încerci să vezi doar muncă, asta poți să o faci pe orice specialitate. Știi, dacă încerci să găsești un echilibru, să ai timp și pentru tine, să te detașezi, să nu vii cu serviciul acasă, se poate face și pe chirurgia cardiacă. Timpul e mai mic, totuși, dar...

23:45 dr. Cătălina Voinea: Ți-ai fi ales altceva la rezi? Ai avut și alte opțiuni?

24:25 dr. Elian Boldu: Păi nu am avut chirurgia cardiacă ca opțiune.

24:25 dr. Cătălina Voinea: Așa, dar...

24:25 dr. Elian Boldu: Pentru că nu mă așteptam să o prind.

24:25 dr. Cătălina Voinea: Ce voiai? Care era primul plan?

24:34 dr. Elian Boldu: Am luat o notă care îmi permitea să-mi aleg cam toate specialitățile. Pe lista mea nu era trecută chirurgia cardiacă, pentru că m-am gândit că, dacă nu o să fie primul care o ia, probabil că o să fie al doilea. Și pe lista mea era ginecologie. Ginecologia mi-ar fi plăcut, încă îmi place. Am avut ocazia să lucrez pe ginecologie în cadrul spitalului CFR, la chirurgie generală, unde făceau și sfera ginecologică.

25:06 dr. Elian Boldu: Dar ginecologia mi s-a părut așa, o ramură foarte frumoasă pentru cine vrea să și-o aleagă. Mi se pare că e una din puținele ramuri unde pacienții nu vin la tine suferinzi. Știi, nu vin la tine bolnavi și nu vin la tine supărați, îngândurați, preocupați. Vin la tine și bucuroși că o să aibă un copil, entuziasmați, fericiți, și cred că asta îți dă energie. Și de asta relatul asta mi-ar fi plăcut foarte mult.

25:35 dr. Elian Boldu: Dar când am văzut că postul de chirurgie cardiacă este încă disponibil, nu a mai contat nimic.

25:35 dr. Cătălina Voinea: Și ție îți mai plăcea și cardiologia și...

25:35 dr. Elian Boldu: Da, a venit ca o mănușă.

25:35 dr. Cătălina Voinea: Ai zice că le combină, adică tu, pe parcursul rezidențiatului, ai avut de-a face, și chiar și acum, ca specialist, ai de-a face cu cardiologia, cu patologie. Da, ai putea să stai cu stetoscopul la gât?

25:35 dr. Elian Boldu: Asta cu stetoscopul la gât, nu stau. Nu sunt genul de doctor care stă cu stetoscopul la gât, dar am tot timpul un stetoscop care este ușor accesibil, pentru că uneori chiar ai nevoie.

Chirurgie cardiovasculară vs chirurgie vasculară 26:14

26:14 dr. Cătălina Voinea: Dacă tot ajunserăm aici, care e diferența între chirurgia cardiovasculară și chirurgia vasculară?

26:23 dr. Elian Boldu: Este o linie fină între chirurgia cardiovasculară și chirurgia vasculară. Teoretic, noi suntem fosta chirurgie cardiacă și a vaselor mari, care acoperim cordul și aorta, până la descendentă. Dar totuși avem, acoperim toate operațiile care se petrec pe vase în România. În Franța mai este chirurgie cardiovasculară, dar ei operează doar cardiac. În Anglia există cardiotoracică, cum am zis, dar de obicei tot așa, doar cardiac. La noi încă, chirurgii din generația veche, învățându-i pe cei din generația nouă, operăm și vascular, dar operațiile noastre de vascular sunt mai limitate comparativ cu o secție vasculară propriu-zisă.

26:23 dr. Cătălina Voinea: Fiindcă ne interesează mai mult, să zicem, și experiența ta ca rezident în România.

O zi din viața unui rezident 27:22

27:31 dr. Cătălina Voinea: Cum zici că arată o zi din viața ta ca rezident pe chirurgie cardiovasculară?

27:31 dr. Elian Boldu: Ca rezident?

27:31 dr. Cătălina Voinea: Da.

27:31 dr. Elian Boldu: În România?

27:31 dr. Cătălina Voinea: Da. Ca program de lucru.

27:31 dr. Elian Boldu: Ca program de lucru: dimineața, de obicei, pe secțiile de chirurgie se începe mai devreme decât ca pe celelalte secții. La șapte jumate, raportul de gardă, până la opt. La opt, vizita pe secție. Apoi poate să mai fie o mică întâlnire, cum ar veni, un staff medico-chirurgical. Sau să vorbim cu personalul de la blocul operator, să vedem, să le explicăm clar care sunt operațiile, dacă avem toate materialele care ne trebuie, dacă avem sânge.

28:18 dr. Elian Boldu: Iar apoi se intră în sală. În sala de operație sunt de obicei două operații pe zi. Acum, eu îți zic, ideal. Ne-am mai bucat de ceva timp în țară și acum, cu COVID-ul, lucrurile s-au schimbat. Acum, să spun, programul diferă pentru Anglia, unde se împărțeau oameni care să aibă grijă de secție și oameni care să fie în blocul operator, și consider că e un lucru mai bun. Știi, atunci când ești pe secție, te ocupi de secție.

28:54 dr. Elian Boldu: Știi că e responsabilitatea ta, îți cunoști toți pacienții pe de rost. Știi fiecare ce ia, cum ia, când trebuie să ia, ce investigații urmează să facă. Știi, dacă cumva ești prins între sală și secție, e un pic mai dificil să gestionezi. Și apoi se împărțea: o săptămână ești tu, o săptămână sunt eu. Noi, în Franța, al doilea loc unde am lucrat, la Besançon, eram cinci rezidenți și făceam fiecare o săptămână pe secție, o dată la cinci săptămâni. Și mi s-a părut că merge foarte bine. Atunci când erai pe secție, ce-i drept, erai destul de căpiat așa.

29:32 dr. Elian Boldu: Erau mulți pacienți și toți doctorii lucrau cu tine. Tu făceai vizita dimineața, tu te ocupai de tot ce se întâmpla până seara, când predai, cum ar veni, telefonul de gardă doctorului rezident care era de gardă în ziua respectivă. Și funcționează bine.

29:32 dr. Cătălina Voinea: Da, păi, să zicem că, dacă erai pe clinică sau ești în continuare, faci același lucru ce face orice rezident: vizită, internări, externări și toate cele.

Sala de operație 29:50

30:01 dr. Cătălina Voinea: Dar ce e mai important e ce făceai în sala de operație? Care erau atribuțiile tale acolo? Țineai doar depărtătoarele sau chiar erai activ implicat?

30:10 dr. Elian Boldu: Asta cu întrebarea, dacă ții doar de depărtător, pare pusă de cineva care este... maxima nutrici. Știi, e mult mai mult decât a ține de un depărtător, știi? Că ajungi în sală și vezi un doctor cum operează pe cord și, de exemplu, dacă i-ai ține pensulele lui Picasso, ai fi supărat?

30:35 dr. Elian Boldu: Eu zic că ai fi destul de mândru că ai ocazia să-i ții pensulele lui Picasso, și eu am ținut de depărtător ca nimeni altul. Adică îmi plăcea doar că eram acolo și că fac o diferență pentru omul respectiv, că este un om cu viața în mâinile tale, cum ar veni, și tu ții un depărtător. Oricine poate să țină un depărtător. O maimuță poate să țină un depărtător. Dar ideea e că tu ești acolo și tu trebuie să o faci cât mai bine și să-ți dai tot interesul.

Așteptările medicului 31:04

31:04 dr. Cătălina Voinea: Ce așteptare avea medicul cu care operai de la tine, ca rezident?

31:09 dr. Elian Boldu: Ca rezident, se așteaptă să nu știi nimic. Oricum nu știi nimic în comparație. Cum ar veni, cum știu ei. Adică, și dacă ai ști tot, pentru ei, ei te consideră ca și cum nu știi nimic. Ești abia venit, nu știi ce se întâmplă, ajungi în sala de operație, ești buimăcit de toate lucrurile, de toți pașii operatori. Nu sunt lucruri simple. Și uneori, când sunt și eu în operație și încerc să privesc așa, cumva, de afară, mi se pare că toate sunt așa încurcate. Și apoi, cum ți-am zis, când intru în lumea mea mică, toate fac sens.

Transplantul de inima 31:50

31:50 dr. Cătălina Voinea: Cât de des ai întâlnit transplant de inimă?

31:54 dr. Elian Boldu: Am participat la patru transplanturi.

31:54 dr. Cătălina Voinea: Și?

31:54 dr. Elian Boldu: Și este un lucru minunat. Când eram de gardă și suna telefonul și zicea că avem un organ, trebuie să vă duceți să-l luați, eram super entuziasmat, nu puteam să dorm, mă așteptam doar să ajung acolo. Au un program foarte bine pus la punct. Transplanturile toate au fost în Franța. Aici nu am participat. Era frumos, venea, venea, te luau ori de acasă, ori ajungeai tu la spital, te duceau cu ambulanța până la aeroport.

32:38 dr. Elian Boldu: Mergeam cu un avion mic, privat.

32:38 dr. Cătălina Voinea: Ok.

32:38 dr. Elian Boldu: În spitalul unde, de unde prelevam organul. De la aeroport ne duceau chiar cu coloană oficială, dacă era pe timpul zilei. Prelevam cordul, îl puneam în gheață.

32:38 dr. Cătălina Voinea: Ca un corp diplomatic.

32:38 dr. Elian Boldu: Ca un corp diplomatic, nu? Da. Cum e? Da. Da. Uneori am luat, am mers cumva cu un taxi asigurat de spital și am prins o doamnă care, cred că a așteptat de mult să calce pedala de accelerație, și le-am urcat în taxi.

33:16 dr. Elian Boldu: Am mers atât de repede încât am pierdut coloana oficială.

33:16 dr. Cătălina Voinea: Wow, wow, ok.

33:16 dr. Elian Boldu: Și, da, e minunat când ești acolo și simți că faci ceva bun pentru umanitate. Cumva, ca și cum ai contat în lume. Știi, te duci să salvezi viața unui om. Știi, și zbori cu avionul privat și vezi Parisul de sus.

33:16 dr. Cătălina Voinea: Nu știu de ce îmi sună a serial treaba asta. E așa de...

33:43 dr. Cătălina Voinea: Mi se pare cu totul și cu totul altă lume, e ceva ce nu toată lumea știe, că ți se întâmplă asta, adică că participi la asta și că e atât de mult valorificat sacrificiul pe care îl faci tu, încât ți se oferă tot și cele mai bune condiții și... Nu, nu, nu cred că știe nimeni decât cei care sunt ca tine.

33:43 dr. Elian Boldu: Și e un lucru minunat când vezi cordul prelevat de tine în toracele altui pacient. Uneori, o dată am luat cordul de la o femeie și l-am pus în toracele unui bărbat.

33:43 dr. Cătălina Voinea: Ok...

33:43 dr. Elian Boldu: Și s-a simțit ca acasă.

33:43 dr. Cătălina Voinea: Serios?

34:25 dr. Elian Boldu: Da.

34:25 dr. Cătălina Voinea: Ok.

34:25 dr. Elian Boldu: S-a trezit. Știi că tot așa l-am oprit, l-am băgat în niște pungi speciale, în gheață, l-am transportat și s-a trezit direct în alt oraș, în corpul altui om. Și mergea destul de bine în sinusal.

34:25 dr. Cătălina Voinea: Ok. Wow. Asta e ceva ce probabil te...

34:25 dr. Elian Boldu: Da. Șochează un pic. Da, și simți că faci ceea ce trebuie. Știi?

34:54 dr. Elian Boldu: Adică, nu știu, lucrezi. Lucram și ore târzii, stăteam până mult, veneam seara acasă la 10, să stau două ore ca să mă culc la 12, ca ziua mă toare să iau de la capăt. Dar când mai erau momente ca astea, parcă nimic nu mai conta.

34:54 dr. Cătălina Voinea: Ce tare, bravo. Înseamnă că, dacă vorbești cu atât de multă, nu știu, pasiune despre ceea ce faci, înseamnă că ai ales drumul cel bun, dacă vreodată ai avut vreun dubiu.

34:54 dr. Elian Boldu: Da, da, am avut dubiu o dată. Eram în Londra, în prima săptămână.

34:54 dr. Cătălina Voinea: Când erai care, meu?

35:28 dr. Elian Boldu: Nu. Pe chirurgie cardiacă. Am ajuns în Londra, prima săptămână, foarte dificil. Foarte dificil, tot așa, responsabilitate mare. Noi nu suntem obișnuiți cu responsabilitatea ca rezidenți, știi? Cum ar veni, noi nu avem număr, noi nu răspundem direct în fața legii. Doctorul cu care lucrăm răspunde pentru noi. Ei bine, acolo răspunzi direct în fața legii, pentru că ai număr și orice prescrii se ajunge la tine, cumva. Adică ai o responsabilitate mai mare. Și, tot așa, secția foarte mare, spitalul cel mai mare din Londra, St George's.

36:05 dr. Elian Boldu: La un moment dat făceam gărzi și acopeream secția de cardiologie, chirurgie cardiacă și chirurgie toracică. Aveam două pagere care sunau aproape non-stop și era foarte solicitant și îmi dădeam seama că, totuși, cunoștințele mele ar fi putut să fie mai vaste, știi? Să fiu mai sigur pe mine. Am avut colegi tot timpul care m-au ajutat, m-au înțeles. Colegii mei erau pregătiți la Oxford, la Harvard, la Cambridge.

36:05 dr. Cătălina Voinea: Și mi-ai tu, din România.

36:05 dr. Elian Boldu: Și eu eram UMF Craiova. UMF Craiova.

36:44 dr. Elian Boldu: Da, nu ești tu. Erau foarte de treabă. Nu erau nicidecum snobi sau îngâmfați sau... Eram în aceeași echipă. Și dacă nu știam ceva și îi întrebam, m-au ajutat tot timpul cu mare drag sau îmi sugerau unde să citesc sau cum să fac.

36:44 dr. Cătălina Voinea: Nu am lămurit un lucru. Nu zic că eu mai deviez un pic de la subiect. Nu, nu am lămurit. Nu, eu cel puțin nu m-am lămurit. E dacă tu ai recomanda, adică vorbești foarte bine despre Anglia, despre Franța. Ai recomanda oamenilor să-și facă toată pregătirea aici? Ți se pare că România s-a dezvoltat suficient de mult astfel încât să ofere o formare bună?

37:29 dr. Cătălina Voinea: Sau zici că e bine dacă se duc și văd și acolo și fac și de acolo sau... Învață câte un pic din fiecare loc.

37:29 dr. Elian Boldu: Eu zic că, dacă faci doar într-un singur centru și lucrezi doar cu o singură echipă, nu văd cum nu ai putea fi limitat. Adică și în chirurgie sunt, cum ar veni, 10 ba pe 10 obiceiuri. Niciun chirurg nu operează la fel. Niciun bloc operator nu operează la fel. Da.

37:56 dr. Elian Boldu: Dar sunt mici diferențe care la un moment dat pot să conteze foarte mult. Eu zic că, general vorbind, și pe celelalte specialități e bine să te duci și în alte centre, să vezi cum se face, să lucrezi cu alți oameni, să cunoști oameni noi, să cunoști oameni poate chiar de pe alte continente, să vezi ce se întâmplă de fapt în lume. Știi, ca apoi să-ți găsești un stil propriu și să ai ocazia să-l pui, poate chiar în Craiova, să te întorci în centrul tău, dar cu mai multe cunoștințe. Știi, cu un bagaj mult mai mare, mult mai vast, să gândești mai outside the box. Știi?

38:43 dr. Elian Boldu: Mă gândesc că... Deci le-aș sugera, cum ai zis, le-aș sugera să se ducă în alte centre; dacă nu au posibilitatea să se ducă în afară sau pur și simplu nu vor, măcar să se ducă în alte centre din țară.

Pregătire în privat 39:00

39:00 dr. Cătălina Voinea: Și, dacă nu știau, și din 2020 tot mai multe clinici private sunt acreditate, unde își pot face pregătirea.

39:00 dr. Elian Boldu: Da.

39:00 dr. Cătălina Voinea: Și, practic, ar putea să se ducă să lucreze și ca rezident sau să-și facă pregătirea într-o clinică privată care are cardiovasculară.

39:00 dr. Elian Boldu: Mhm. E ceea ce... E un lucru foarte bun.

39:00 dr. Cătălina Voinea: Mhm.

39:21 dr. Elian Boldu: Pentru că noi în România nu prea avem chirurgie. Adică noi avem chirurgie de război. Eu așa consider. Dacă nu ai toate materialele necesare, până la cel mai mic amănunt, atunci trebuie să te adaptezi.

39:21 dr. Cătălina Voinea: Mhm.

39:21 dr. Elian Boldu: Deci, dacă deja trebuie să te adaptezi, intri în protocolul de război, în care contează rezultatul și mai puțin mijloacele.

39:21 dr. Cătălina Voinea: Mhm.

39:21 dr. Elian Boldu: Dar noi, fiind români, ne-am învățat să ne adaptăm și cred că, cumva, a intrat într-o normalitate, dar eu, privind cumva din afară, pare un pic ciudat. Un doctor din Franța n-ar opera aici. Dacă un doctor din Franța ar veni aici, e un uj pe paju.

40:13 dr. Elian Boldu: Da. Dar ei au nevoie de totul. Ei au nevoie de cele mai bune materiale și de obicei le au.

40:13 dr. Cătălina Voinea: Mhm.

40:13 dr. Elian Boldu: Nu zic că nu sunt doctori pricepuți și ei și că nici ei nu s-ar putea adapta în condiții dificile.

40:13 dr. Cătălina Voinea: Da. Am avut un invitat la un moment dat care a zis că și ea era și lucra undeva în afară și zicea că, având în vedere cât de bine este structurat, ce rol are fiecare în clinica respectivă, este de admirat faptul că România se descurcă și nu suntem, nu noi dăm tonul, dar cu toate astea ne descurcăm foarte bine pentru ceea ce avem.

41:00 dr. Elian Boldu: Cred că am fost obișnuiți de mulți ani să ne adaptăm oricum. Eu rămân la ideea că doctorii români sunt foarte pricepuți și în afară suntem oarecum respectați. Nu știu, că în chirurgie cardiacă poate chiar un pic mai mult.

41:00 dr. Cătălina Voinea: Nu știu, ne-am avut un chirurg cardiac celebru? Așa, cine, nu știu?

41:25 dr. Elian Boldu: Da, Marian Ionescu.

41:25 dr. Cătălina Voinea: Ok.

41:25 dr. Elian Boldu: Doctorul Marian Ionescu, care a lucrat în America și a brevetat, cum ar veni, proteza de dacron din jurul valvei, și tot el s-a gândit să folosească pericard pentru a face valvele bio.

41:25 dr. Cătălina Voinea: Ok.

41:25 dr. Elian Boldu: Da, există chiar și Ionescu-Shiley valve.

41:25 dr. Cătălina Voinea: Ce tare, wow!

41:25 dr. Elian Boldu: Și lumea știe, lumea știe, și în lumea chirurgiei cardiace românii sunt bine văzuți. Jucăm în Champions League, cum s-ar zice.

41:25 dr. Cătălina Voinea: Ce tare. Asta e o încurajare. Da. Da, super.

Patologii frecvente în gărzi 42:07

42:07 dr. Cătălina Voinea: Revenind la programul de rezi sau ca rezident, în general, cam ce patologii frecvente întâlnești, cu ce ai de-a face?

42:07 dr. Elian Boldu: Zici de urgențe chirurgicale imediate?

42:20 dr. Cătălina Voinea: Da, da.

42:20 dr. Elian Boldu: În special, cea mai gravă este disecția de aortă, care trebuie operată de urgență. Cazuri de urgențe: la pacienții care sunt preoperator pot să survină lucruri, la pacienții care sunt postoperator. Mai avem leziuni ischemice acute, nestentabile, tamponadă cardiacă.

42:20 dr. Cătălina Voinea: Plăgi, împușcături.

42:20 dr. Elian Boldu: Da, traumatisme cardiace, am văzut câteva, chiar așa, cuțitul de obicei folosit.

42:20 dr. Cătălina Voinea: Ok.

42:20 dr. Elian Boldu: Și cam asta ar fi în mare.

42:20 dr. Cătălina Voinea: Ține un caz interesant?

Caz interesant 43:01

43:03 dr. Elian Boldu: Un caz interesant. Da, sunt multe cazuri interesante. Ce-mi place mie cel mai mult, dacă pot să zic, este bypassul pe cord bătând. Ok. Asta mi se pare cumva regina chirurgiei, știi, să operezi pe cord fără să-l oprești, fără timp de ischemie, clampaj. Da, bine, tehnica operatorie este destul de dificilă, dar, de exemplu, erau doctori care făceau doar asta, bypass pe cord bătând. La noi nu există, adică toate cazurile sunt interesante, eu văd că fiecare caz are frumusețea lui, nu o să te plictisești niciodată pe chirurgie cardiacă.

43:48 dr. Cătălina Voinea: Așa ar fi trebuit să începi: nu există timp să te plictisești sau să zici că...

43:48 dr. Elian Boldu: Nu, nu pot să zic că am o zi plictisitoare la serviciu. Nu există. Nu, nu există, tot timpul. Dar acum depinde și de om, știi? Și pe mine sunt lucruri care încă mă fascinează, cum ar veni, și am bucuria de a fi acolo, de a vedea. Dar chiar, revenim la faza cu depărtătorul, nici nu am răspuns la întrebarea aia.

43:48 dr. Cătălina Voinea: Da, așa e. Dar ai zis că o faci ce faci.

43:48 dr. Elian Boldu: A, ca rezident ce faci.

43:48 dr. Cătălina Voinea: Da.

Atribuții 44:19

44:20 dr. Elian Boldu: Deci, ca rezident, în primă fază o să te bage să faci prelevarea de grefoane. Pentru bypass se folosesc grefoane, grefoane venoase sau grefoane arteriale. Tendința este să se folosească doar grefoane arteriale, dar încă se mai folosește vena. Și o să începi prelevând, ajutând la prelevarea venei safene, care cu timpul o să devină sarcina ta. Acum depinde de cu cine lucrezi, unde te duci, ce centru, care e tehnica. Dar lumea tinde să te lase să faci puțin câte puțin, dacă îți dai interesul și te vede că ești pasionat și muncitor. Cu siguranță o să progresezi.

45:18 dr. Elian Boldu: Și ajungi să fii prim asistent, să faci sternotomii, să faci sternorafii. Poate chiar să pui cordul pe circulație extracorporeală. Și, cum am zis, puțin câte puțin. Acum depinde de... și de îndrumătorul pe care îl ai și de lucrurile pe care tu ai încredere să le faci. Când am ajuns în Franța, tot așa, doctorul m-a lăsat să încep operația. Știi, eram de o săptămână, deja făcusem eu prima gardă.

45:58 dr. Elian Boldu: Și... Am ajuns acolo și, către el doar să mă testeze așa, cam cum... ce știu, cum reacționez. A zis: hai, începe. Și, nu, am început eu cu încredere. Am ajuns: sternotomie, burse pentru circulația extracorporeală. Am canulat și părea ca și cum m-ar fi lăsat să fac toată operația cap-coadă. Știi, adică: nu, continuă. Dar, la un moment dat, știi, orgoliul și încrederea și cunoștințele pălesc în fața faptului că un om este pe masă și are risc să moară, are risc de mortalitate, iar lucrurile pot să degenereze foarte urât, foarte repede.

46:45 dr. Elian Boldu: Și atunci, cu toate că tu vrei să faci cât mai multe, la un moment dat îți dai seama, stai un pic, că nu e vorba despre mine aici. Știi, e vorba despre viața unui om și trebuie să facem împreună ce-i mai bine pentru el. Și atunci m-am uitat politicos la el și am zis: să vreți să continuați dumneavoastră de aici?

46:45 dr. Cătălina Voinea: Cât curaj!

46:45 dr. Elian Boldu: Da, și el doar mi-a zâmbit.

47:09 dr. Cătălina Voinea: Ai trecut testul, practic.

47:09 dr. Elian Boldu: Da. Adică era... Poate asta aștepta. Cred că, știi, la un moment dat trebuie să fii conștient de puterile tale și să nu încerci să faci mult mai multe. Știi? Adică să nu încerci să... Wow, dacă te ține să ții de depărtător, de acela, este până să operezi pe cord în prima zi: te duci acolo și zice: bine, hai, operează. Și o să vezi că nu o să ai cum. Nu o să ai cum.

47:38 dr. Elian Boldu: Și fiecare pas trebuie făcut la timpul lui și puțin câte puțin lucrurile devin mai simple. Știi? Adică pașii care acum câteva săptămâni ți se păreau dificili, acum îi faci cu ușurință. Nu ți se mai par complicați, ți se păreau lucruri complicate și apuci să le faci și pe același și progresezi ușor, ușor, până îți dai seama că ai făcut o operație. Știi?

Minim și maxim în sala de operații 48:02

48:03 dr. Cătălina Voinea: Care e minimul și care e maximul? Cât ai stat cel mai mult și cât ai stat cel mai puțin într-o sală?

48:08 dr. Elian Boldu: Nu știu, cred că am stat 12 ore într-o operație. Nu. Sigur. Au fost și operație 12 ore, dar cred că au fost multe care s-au întins peste 10. Peste 10 ore în sala de operație. Bine, la un moment dat poți să zici: bă, eu chiar nu mai pot. Mă duc afară, iau o gură de aer și mă întorc înapoi. Dar, de obicei, când ești în operație și ești prins acolo, timpul și spațiul se dilată. Nu mai știi exact unde ești, cât e ceasul, știi doar care e timpul operator, știi, eventual te uiți la ceas: asta trebuie să dureze 10 minute. Dar pierzi, cumva, noțiunea timpului.

48:51 dr. Elian Boldu: Și, datorită adrenalinei, pot să spun că nici nu simți oboseala, să zici: a, mă lasă picioarele. Poate doar atunci când ai momente care sunt mai lente. De exemplu, noi răcim pacientul, îl băgăm în hipotermie profundă pentru disecția de aortă și durează un pic mai mult. Iar când reîncălzim pacientul, este un timp în care nu trebuie decât să așteptăm ca perfuzionistul, prin circulația extracorporeală, să reîncălzească pacientul. Și apoi este un timp mort. Și atunci îți dai seama, de fapt. Păi, poate să dureze de la 20 la 40 de minute.

48:51 dr. Cătălina Voinea: Ah, ok.

48:51 dr. Elian Boldu: Depinde cât de lent îl încălzește.

Ce înseamna intervenții mici 49:34

49:34 dr. Cătălina Voinea: Ai zis că aveți, faceți și intervenții mai mici. Ce înseamnă asta, intervenții?

49:39 dr. Elian Boldu: Deci, având în vedere că suntem cardiovasculari și acoperim și partea de vasculară, operațiile de vasculară tind să dureze mai puțin. Aorta abdominală nu durează chiar mai puțin, dar în rest, pe periferie, bypassuri femuro-poplitee sau ilio-bifemurale sunt operații care durează mai puțin. Ai spune undeva la o oră jumate, două, maximum trei. Operațiile de tip cardiac, de tipul înlocuirilor de valvă aortică, mitrală, de tip bypass aortocoronarian, în medie aș putea spune că durează undeva între 3 și 5 ore. O operație cardiacă, să zicem, o valvă aortică cu aorta ascendentă sau o valvă aortică cu un monopontaj, monopontaj fiind un singur bypass.

50:35 dr. Elian Boldu: Triple bypass, care este cam printre cele mai întâlnite, trei bypassuri, revascularizând arterele coronare principale, durează undeva la 3-4 ore, în funcție de complexitate. Am și precizat înainte, niciun pacient nu e la fel, niciun cord nu e la fel, leziunile sunt și ele diferite, calitatea grafturilor este la fel diferite și e greu să zici: o să dureze o anumită cantitate de timp. Important e ca treaba să fie bine făcută.

Competențe și supraspecializări 51:15

51:14 dr. Cătălina Voinea: Ca o curiozitate, dacă există conceptul de competențe și supraspecializări pe chirurgia cardiovasculară?

51:23 dr. Elian Boldu: Supraspecializări, da, ai putea spune: poți să urmezi chirurgia cardiacă congenitală, care, teoretic, cu diploma de specialist pe chirurgia cardiovasculară în România, poți să operezi și congenitali. Bineînțeles că trebuie să ai pregătirea necesară; eu nu am participat la operații de chirurgie congenitală, le știu doar teoretic. Mi-ar fi plăcut, sincer, dar știi cum e, prea multe lucruri de făcut în prea puțin timp. Știu că sunt anumite centre în Italia unde se lucrează foarte bine, dar chiar și la noi, la Târgu Mureș, București.

52:07 dr. Elian Boldu: Poți să mai faci proceduri de tip TAVI, transcatheter aortic valve replacement, proceduri, poți să faci endoproteze, iar așa, pe arterele mari. De asemenea, poți să vorbim într-o lume ideală, poți să te... și biețuiesc, nu, Se poate, nimic nu e imposibil. Poți să te supraspecializezi pe robotică.

Materiale utile de studiu 52:35

52:34 dr. Cătălina Voinea: Ce materiale de studiu consideri că ar fi utile?

52:38 dr. Elian Boldu: Ca materiale de studiu, un doctor din Anglia care mă învăța, că citeam la un moment dat, seara, târziu, dintr-un tratat de o mie de pagini, mi-a zis: băi, dar tu, până ajungi la pagina 20, o să uiți ce ai citit la prima pagină. Ia ceva mai compact, ceva mai dinamic.

52:58 dr. Elian Boldu: Și cumva a avut dreptate, știi, adică folosesc tratatele mari de tip Kirklin, Sabiston & Spencer, Braunwald-ul pentru cardiologie, atunci când caut mai degrabă informații țintite despre ceva unde nu găsesc suficiente informații pe alte căi. Știi, atunci mă duc la tratat, acolo e descris mai pe larg, înțelegi mai bine. În schimb, îmi plac cărțile mai mici, mai dinamice, de tip Oxford Handbook of Cardiothoracic Surgery sau, în română, compendiul de cardiologie Sorin Pescariu, de la Timișoara.

53:39 dr. Elian Boldu: Mai sunt tratatele doctorului Socoteanu, de chirurgie cardiacă și de chirurgie congenitală, dar e bine să poți să înveți și de pe internet. Poți să ai un caz interesant, cauți surse, cauți articole și atunci, cumva, se înmagazinează cel mai bine. Citești înainte, ești la operație, dacă e ceva ce nu știi, întrebi, și dacă nu ți se răspunde, cauți, și apoi ți se fixează mai bine, cumva, în memorie.

Alte centre de pregatire 54:13

54:13 dr. Cătălina Voinea: Pentru cei care, să zicem, n-au posibilitatea să plece și să-și facă alte stagii în afară, ce lucruri bune ai de spus despre alte centre de pregătire? Ce opțiune ar avea în țară?

54:28 dr. Elian Boldu: În țară eu zic că e un pic mai greu, știi, pentru că aici ai uneori senzația că pe nimeni nu interesează de tine, știi, și ajungi să treci prin rezidențiat neștiind să faci foarte multe lucruri, neștiind nici măcar câte nu știi.

54:28 dr. Cătălina Voinea: Aha, aha.

54:28 dr. Elian Boldu: Ceea ce abia atunci devine grav, știi: atunci când te crezi deștept, ori atunci ești prost. Asta e o teorie de-a mea.

Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 54:54

54:54 dr. Cătălina Voinea: Ai luat la rezidențiat cardiovasculara pe post, dar dacă nu ai fi avut, ce ai fi făcut după ce ai fi terminat rezidențiatul, ce posibilități ai fi avut?

55:05 dr. Elian Boldu: Păi, probabil că aș fi plecat în altă țară, probabil că aș fi rămas în altă țară. Sunt și la noi, cum ar veni, oportunități de a lucra în alte centre, mai dificil. Eu am vorbit cu prietenul meu din Franța și i-am zis că o să fiu invitat la un podcast și mi-a zis: zi-le să nu ia. Zi-le să nu ia, zi-le că...

55:05 dr. Cătălina Voinea: Să nu ia?

55:05 dr. Elian Boldu: Da, să nu ia.

55:05 dr. Cătălina Voinea: Ce să nu ia? Cum adică?

55:32 dr. Elian Boldu: Păi, e destul de dificil să-ți găsești un post pe chirurgie cardiovasculară și este foarte dificil să ajungi să operezi pe inimă. Asta e ca un sfat: dacă cumva luați notă mică, că se poate întâmpla, și aveți varianta de a alege chirurgie cardiovasculară, pentru că de obicei rămâne printre ultimele, dat fiind faptul că e și dificilă, e greu și cu locurile și cu posturile, și nu luați chirurgie cardiacă.

56:03 dr. Elian Boldu: Adică să o iei ca să nu o faci, știi, nu v-aș recomanda, mai degrabă încercați să luați alte tipuri de specialități, pentru că nu o să ajungeți să faceți. Adică, dar chiar dacă ești, dar trebuie să faci asta doar din pasiune, nu pentru bani, nu pentru faimă, nu pentru nimic. Faci asta pur și simplu din pasiune.

56:03 dr. Cătălina Voinea: Chiar ești primul om care spune: că nu vă luați specialitatea mea, pentru că trebuie să ai foarte mult curaj să spui asta, dar e un sfat pe care nimeni nu ar putea să-l dea. Știi ce mă gândesc?

56:38 dr. Cătălina Voinea: Mă gândesc că, dacă e cineva care vrea să-și aleagă chirurgie cardiovasculară și se uită acum la noi: păi, oricum nu o să faci chirurgie cardiovasculară, asta e mentalitatea, știi? Nu o intrezi nici asta. Îl ascult ce zice ăsta, dar eu oricum asta vreau să fac, asta o să fac.

56:38 dr. Elian Boldu: Crede-mă, și mie mi-au zis atât de mulți oameni că, na, nu o să faci, nu o să poți, o să-ți fie foarte greu.

57:00 dr. Elian Boldu: Clinica de chirurgie din Craiova: păi, cred că niciunul cu care am vorbit de când am luat rezidențiatul până acum n-a zis că o să se deschidă. Și ca să vezi. Da, că nu o să se deschidă, că nu o să faceți voi chirurgie cardiacă în Craiova, că o să fie tot așa, foarte greu, că sigur nu se face. Și, na, puțin câte puțin a început să prindă contur, s-a ridicat clădirea. Acum eu și domnul doctor Raicea am ajuns acolo, încercăm să punem lucrurile la punct și eu sper să avem primul caz de chirurgie cardiacă în curând.

57:33 dr. Elian Boldu: La începutul anului viitor, speranța mea. Mai puțin. Acum rămâne de văzut cum decurg lucrurile, pentru că sunt foarte multe lucruri care îmi depind de noi. Dar o să se facă.

57:33 dr. Cătălina Voinea: Super. Păi nu mai avem mult.

Sfaturi pentru viitori rezidenți 57:47

57:49 dr. Cătălina Voinea: Mai e o singură întrebare, și anume ce sfaturi ai tu pentru viitorii rezidenți.

57:49 dr. Elian Boldu: Așa, sfaturi pentru viitorii medici rezidenți pe chirurgie cardiovasculară și poate chiar pe celelalte ramuri chirurgicale, sau tineri rezidenți aiuriți, cum am fost și eu la început: să-și respecte meseria, să fie corecți și să muncească mult și să încerce să se autodepășească. Să înțeleagă cât de nobilă este această meserie și să încerce să o facă cât de bine pot ei. Cum să zic, uneori nu visezi frumos datorită sutelor de pacienți pe care i-ai salvat și, dimpotrivă, nu poți să dormi din cauza acelui pacient la care poate ai fi putut să faci mai mult.

58:47 dr. Elian Boldu: Și trebuie să-ți găsești un echilibru, să poți să mergi mai departe și să te obișnuiești cu această viață.

58:47 dr. Cătălina Voinea: Bravo!

Final 58:57

58:57 dr. Cătălina Voinea: Felicitări pentru tot ce ai făcut și pentru cât de mult ai excelat și cum o să faci în continuare. Îți urăm mult succes în carieră și mulțumim că ai venit și că ai fost dispus să împărtășești din tot ce ai învățat.

58:57 dr. Elian Boldu: Mulțumesc! Sper să fie de bun augur!