00:00 dr. Cătălina Voinea: Salutare și bine te-am regăsit la un nou episod din podcastul Grile-Rezidentiat.ro. Așa cum îți spuneam acum ceva timp, noi alegem prioritatea interviurilor în funcție de cât de dorite sunt specialitățile și în fiecare an derulăm un chestionar înainte de rezi, iar asta ne ajută să vedem unde există cerere mai mare. Intrăm în ultimul sfert al listei cu specialități medicale din România, fiind la a doua trecere. Și chiar dacă unele ramuri nu te pasionează, eu îți recomand să le urmărești pentru tine, pentru că sigur vei afla lucruri noi și te ajută să înțelegi mai bine sistemul, dar în special noțiunea de multidisciplinar.
00:40 dr. Cătălina Voinea: Dar să revenim. Astăzi discutăm cu dr. Oana Dobrovolski despre medicină fizică și reabilitare. Să-i dăm drumul! Ia zi. Acum începem cu quickfire.
00:51 dr. Oana Dobrovolschi: Da. Hai că nu-i așa rău. Adică sunt chestii de genul...
Câini sau pisici? 00:47
00:53 dr. Cătălina Voinea: Câini sau pisici? Câini? Ce? Pisici. E bine atunci că suntem amândouă cu pisicile. Ce am un pisică? Două. Mă gândeam să-mi iau și a doua. Două pisici și un copil e ceva rău. Și un copil. Săptămâna asta... Trei ființe. Soțul a lăsat ușa deschisă intenționat la apartament ca să plece pisicile. Nu! Exact! Și aseară încerca să convingă pe fetiță și zicea: „Cum ar fi viața noastră fără pisici?”
01:27 dr. Cătălina Voinea: Și el s-a întors și el: „Nu, dacă îl scoți afară...” Are trei ani, da? „Dacă îl scoți pe Dodo afară, îl prind câini și îl papă.” Aici era deschis ușa la apartament și nu la balcon. „That's a little bit better”, știi? Da. Bun.
01:27 dr. Oana Dobrovolschi: Când ai zis de copil, sincer, mă gândeam. Era gen ca ei, zic așa că copilul și era deschis ușa și pentru el. „Nu, dacă sunt acasă, nu, dacă sunt acasă, 100% nap!” Și ne-n pisicile, la copilul.
01:27 dr. Cătălina Voinea: Ia să vedem. Pauză de 5 minute pentru cafea sau scurt nap de 15 minute?
02:03 dr. Oana Dobrovolschi: O, depinde de zi. Aș tinde către cafea.
02:03 dr. Cătălina Voinea: Cafea în loc de power nap?
02:10 dr. Oana Dobrovolschi: Adevărul e că îți ia mai mult să adormi până trece mama lui de 15 minute. Da, stai, stai, stai. Dacă sunt acasă... Nu, dacă sunt acasă, 100% nap. Deci dacă sunt acasă, nap. All the time. Da. Bun. Nu Mă gândeam dacă sunt undeva afară, păi eram gen: „Bă, cafea, că până ajung acasă, până mă pun în pat, durează.” Dar da, nap.
02:10 dr. Cătălina Voinea: Ia să vedem. Filme medicale sau seriale de comedie ca să te relaxezi?
02:34 dr. Oana Dobrovolschi: Niciuna.
02:34 dr. Cătălina Voinea: Și cu ce te relaxezi?
02:34 dr. Oana Dobrovolschi: Un film horror.
02:34 dr. Cătălina Voinea: Cel mai bun serial horror pe care l-ai vizionat?
02:43 dr. Oana Dobrovolschi: Serial. „Sinners” mi-a plăcut foarte mult. „Mindhunter” este... Mă, dar ăștia nu-s horror, sunt thriller. A, sunt polițiste, mai degrabă. Serial horror. Bă, seriale horror... „The Haunting of Hill House”. Da, sunt OK. Sunt bune. Nu sunt top, dar sunt bune. Și film? „Top”. „Top”. „Top”. „Top”. „Top”. „Top”. top din punct de vedere cinematografic. „I've never seen anything better than them.” top. E foarte bun. Foarte bun.
03:23 dr. Cătălina Voinea: Bine. Ia să începem. Salutare, Oana. Bine ai venit la podcastul nostru și ne bucurăm că ai răspuns afirmativ invitației noastre să vii la podcast chiar în persoană, pentru că nu sunt mulți care au curajul să vină aici și să împărtășească din experiența lor și să ne spună varianta mai, să zicem, necenzurată și adevărată și serioasă și cât mai sinceră a ce se întâmplă în viața de rezident, zi de zi, pe diferite specialități și de aceea te felicităm și ne bucurăm să te avem alături.
03:23 dr. Oana Dobrovolschi: Mă bucur.
03:23 dr. Cătălina Voinea: Și aș vrea să începem cu întrebarea care este practic clasică și cu asta am început și podcastul, pe asta se bazează podcastul nostru.
Ce medic își dorea să devină și cum a ales Medicina fizică și de Reabilitare? 04:05
04:06 dr. Cătălina Voinea: Ce fel de medic îți doreai să fii la începutul facultății și cum ai ajuns la reabilitare?
04:12 dr. Oana Dobrovolschi: Aici este o poveste foarte interesantă, pentru că eu nu am fost la medicină din prima. Eu am fost la stomatologie. Trei ani de zile am făcut medicină dentară, iar apoi, după ce am terminat al treilea an de stomatologie, mi-am făcut transferul la medicină generală. Mi s-a echivalat doar primul an. Deci, teoretic, în loc să fiu transferată în anul 4, am fost transferată în anul 2 de medicină generală. Adică am fost dată 2 ani în urmă.
04:45 dr. Oana Dobrovolschi: Asta înseamnă că în loc de 6 ani de facultate am ajuns să fac 8. Dar, sincer, multe din chestiile astea au fost blessing in disguise. Stomatologia, și aici o poveste interesantă. Eu inițial dintotdeauna am vrut să fac generală. Doar că, vezi, când ești tânăr nu prea știi și te lași foarte ușor influențat de alți oameni. Și eu am fost influențată de părerile altor oameni să dau la stomatologie.
05:18 dr. Oana Dobrovolschi: Ba că faci bani mai ușor, ba că din anul 3 poți să te angajezi ca asistent, ceea ce este adevărat, ba că e o meserie de femei, ba că, domne, ca medic nu poți să-ți faci familie, să te căsătorești, nu ai timp de chestiile astea, ceea ce este evident complet neadevărat. Da. Și chestia asta țin minte că mi-a fost spusă. Eram la liceu și au venit cei chiar de la Carol Davila să țină o prezentare elevilor despre Facultatea de Medicină. Și era, nu știu, un doctor, un profesor, nu mai țin minte. Și m-am dus după prezentare să-l întreb: „Ce-mi recomandați? Stomatologie sau generală?”
06:02 dr. Oana Dobrovolschi: „Stomatologie, că e pentru femei. Generala...” El mi-a zis: „Nu o să ai timp de familie, nu o să ai timp de copii, nu știu ce.” Eu, la 19 ani, am dat la stomatologie. Primii 2 ani, 90% din materiile tale sunt de medicină generală. Adică am făcut ginecologie, oftalmologie, chirurgie. Și îmi plăcea la nebunie. În anul 3 de stomatologie am început să facem materiile de dentară, adică să facem practică pe scaune dentare cu fantome, cu mulaje, cu turbine, să facem cavități dentare și așa mai departe. Dar ăla a fost momentul în care mi-am dat seama că, efectiv, nu pot să fac chestia asta până la 60 de ani.
06:50 dr. Oana Dobrovolschi: Și am ales să mă transfer. Țin minte că m-au întrebat și părinții: „Buana, sigur? Adică sunt mulți ani de facultate, te dai în urmă 2 ani, după ce că ai 6 de făcut.” Și, sincer, am preferat să pierd 2 ani de facultate decât să fac ceva pentru tot restul vieții mele care nu-mi place și nu-l fac cu pasiune. Dacă nu-l fac cu pasiune, cine o să aibă de suferit? Pacientul.
07:19 dr. Oana Dobrovolschi: Și nu e ca și cum, nu știu, codez sau lucrez la calculator. Nu Este vorba de sănătatea unui om și de ce să aibă, așa am gândit-o, de ce să aibă un om de suferit, sănătatea lui, că nu mi-a plăcut mie stomatologia și că n-am făcut-o cu pasiune. Nu e corect. Așa că am ales să mă transfer și să merg la medicină.
07:19 dr. Cătălina Voinea: Off the record, ăsta e episodul în care studenții la stomatologie o să se gândească să se transfere la medicină generală.
07:19 dr. Oana Dobrovolschi: Da.
Cum a ales medicina fizică și de reabilitare 07:50
07:51 dr. Cătălina Voinea: Și cum ai ajuns la reabilitare?
07:54 dr. Oana Dobrovolschi: Nu am știut până în anul 6 ce vreau.
07:54 dr. Cătălina Voinea: De ce? Că ai zis că ai trecut prin toate ramurile, și oftalmo, și chirurgie...
07:54 dr. Oana Dobrovolschi: Chirurgie știam că nu vreau. Mi-a plăcut foarte mult chirurgia când am fost să văd, dar mi-am dat seama că, nu știu, fizic nu pot. Am stat în sălile alea de operații, nu puteam, mi se făcea rău, nu reușeam. Dar nu mi se făcea rău neapărat din cauza a ce vedeam, ci pur și simplu acel stat foarte mult în picioare, luminile alea foarte puternice, nu mi se făcea rău.
08:28 dr. Oana Dobrovolschi: Așa că am zis: OK, o să merg pe ceva clinic. Asta a cântărit cel mai mult. Da. Inițial, cumva, prima departajare importantă pe care eu am văzut s-o fac a fost că ai două mari chestii: chirurgicalele și clinicele. Aici îți faci departajarea, ce vrei. Și am făcut prima departajare: OK, știu că nu vreau chirurgical, mă duc pe clinic. Ce vreau pe clinic rămâne de văzut.
08:53 dr. Cătălina Voinea: Și nu au fost semne niciodată, n-ai văzut pe parcursul, chiar și facultății, că asta vrei tu să faci?
08:53 dr. Oana Dobrovolschi: Nu știam, și mulți studenți nu știu de medicină fizică și de reabilitare până în anul 6, pentru că se face doar în anul 6. Eu, când am fost, s-a făcut parcă doar o lună stagiul. Adică o nimica toată, basically, în care nu prea înțelegi exact cu ce se mănâncă specialitatea.
09:21 dr. Cătălina Voinea: Și cu toate astea te-a cucerit atunci, în luna aia.
09:21 dr. Oana Dobrovolschi: E și aici o poveste interesantă.
09:21 dr. Cătălina Voinea: Ia.
09:21 dr. Oana Dobrovolschi: Pentru că nu am vrut de la început reabilitare. Bun. Cu toate că, atunci când am avut stagiul, mi-a atras atenția și mi s-a părut foarte interesant, eu inițial, prima mea opțiune, a fost psihiatrie pediatrică. Dar n-am prins, că n-am avut notă. Așa că a doua opțiune a fost reabilitarea, iar a treia era medicina sportivă. Și, Doamne ajută, că am prins reabilitarea, pentru că s-a dovedit a fi cumva tot răul spre bine.
09:21 dr. Cătălina Voinea: N-a fost nicio clipă în care ai regretat că n-ai ales sau să te gândești cum ar fi fost viața mea pe medicină sportivă.
10:00 dr. Oana Dobrovolschi: Nu. Nu regret. Mi se pare că, cumva, nu vreau să sune așa foarte fantastic ce urmează să zic, dar cumva mi se pare că toate s-au așezat fix cum trebuie în viața mea. Eu voiam psihipedii. Nu am avut notă suficient de mare, așa că a trebuit să-mi iau reabilitarea. După, nu am avut notă suficient de mare să intru în spitalul pe care eu îl voiam atunci. Am ajuns în alt spital, care s-a dovedit iarăși a fi a blessing in disguise. Deci, cumva, pentru mine sentimentul e că toate au ajuns și s-au așezat fix cum au trebuit să fie.
10:00 dr. Cătălina Voinea: Nice.
10:00 dr. Oana Dobrovolschi: Deci nu. Nu regret nimic. Este cea mai bună alegere pe care am făcut-o.
Ce ar fi vrut să știe înainte de rezi 10:40
10:41 dr. Cătălina Voinea: E ceva ce ți-ai fi dorit să știi înainte să începi rezidențiatul despre specialitatea asta?
10:46 dr. Oana Dobrovolschi: Nu știu dacă sunt neapărat atât de multe lucruri sau atât de multe chichițe în specialitatea asta. Un lucru pe care într-adevăr îl afli, odată ce intri pe specialitate, este cumva, nu știu dacă aș numi-o o schismă, nu, este o tensiune, o ceartă... Hai să zicem, da, e o tensiune între specialitatea noastră, celelalte specialități și kinetoterapie.
10:46 dr. Cătălina Voinea: A, bine că punctezi acest aspect, pentru că vreau și eu să știu care e diferența dintre kinetoterapie, fizioterapie și mai e și altă terapie.
10:46 dr. Oana Dobrovolschi: Mai sunt multe, multe alte terapii.
10:46 dr. Cătălina Voinea: OK. Adică cu ce vă departajați voi de...
10:46 dr. Oana Dobrovolschi: Bun.
În ce constă medicina fizică și de reabilitare 11:48
11:50 dr. Oana Dobrovolschi: Este în felul următor. Medicina fizică și de reabilitare se face într-o echipă, nu într-un singur om, pentru că nu ai cum, este fizic imposibil. Așa că în această echipă medicală ai un doctor care vede pacientul, face examenul clinic, ia anamneza, face investigații, analize de sânge și așa mai departe, vede istoricul, coroborează chestii. El este cel care poate să mai facă, spre exemplu, infiltrații, ecografie musculoscheletală și așa mai departe. În urma acestor lucruri, doctorul dă un plan de tratament și niște indicații. Indicațiile astea și planul de tratament sunt puse în funcțiune de kinetoterapeuți și de fizioterapeuți.
12:38 dr. Oana Dobrovolschi: Asta este echipa. Dar în cadrul acestei echipe, din câte am observat, există ranchiună și frustrare și dezaprobări, și kinetoterapeuți care nu suferă pe medicii de reabilitare, pe kinetoterapeuți. fiindcă ei nu în plan. Adică sunt foarte multe chestii de genul ăsta. Eu, evident, nu sunt de acord cu chestiile astea și mi se pare că ar trebui să fim o echipă și să lucrăm cu toții foarte frumos.
12:38 dr. Cătălina Voinea: Te-a dezavantajat în vreun fel în rezidențiat?
13:14 dr. Oana Dobrovolschi: Nu. Nu. Scârțâiala asta între... Nu, dezavantajat nu. Nu, absolut nu. Asta deloc.
Ce ar trebui să știi despre această specialitate? 13:21
13:21 dr. Cătălina Voinea: Ce ai învățat din rezidențiat și vrei cumva să dai mai departe, să știe și cei care se gândesc să și-o aleagă și nu știu exact la ce să se aștepte?
13:33 dr. Oana Dobrovolschi: Un lucru bun, pe care ar trebui să-l știe cel puțin din vara anului trecut, este o ordonanță de urgență care a apărut anul trecut, care după s-a făcut proiect de lege, și cumva această ordonanță de urgență, care acum este lege, scoate din joc medicii de reabilitare.
13:33 dr. Cătălina Voinea: Adică?
13:33 dr. Oana Dobrovolschi: S-au făcut și proteste pe chestia asta și de aceea cumva am mai avut studenți care m-au întrebat: „Hei, ce părere ai despre chestia asta? Care o să fie viitorul specialității și așa mai departe?
14:15 dr. Oana Dobrovolschi: Nu văd viitorul, nu sunt Nostradamus, așa că îmi rețin părerile în partea asta, că nu știu ce o să fie, nimeni nu știe. Și la ce se referă această lege este în felul următor: ce stipulează ea, într-un mic paragraf, este că planul de reabilitare, care trebuie să-l dea medicii de reabilitare, poate să fie dat de medicul curant, de orice medic curant. Deci nu trebuie dat de medicul de medicină fizică și de reabilitare, poate să-l dea medicul curant, oricare ar fi el, neurolog, reumatolog, nu contează.
14:15 dr. Cătălina Voinea: Păi de unde ar trebui să știe medicul curant ce modalități sunt cele mai bune, dacă n-ai făcut rezidențiatul pe medicină fizică și reabilitare?
14:59 dr. Cătălina Voinea: Bun. Adică eu, ca dermatolog, nu știu ce ar putea să...
14:59 dr. Oana Dobrovolschi: Nu-i exclus. De unde? Eu știu ce zici.
14:59 dr. Cătălina Voinea: Of, trăim în România și ne uimește zilnic.
14:59 dr. Oana Dobrovolschi: Da, și s-au făcut presiuni, s-au făcut proteste, am fost și eu la acele proteste. Și nu s-a rezolvat nimic. Adică majoritatea au fost pro acestei legi. Așa că, da, viitorul nu se știe. Am avut studenți care m-au întrebat dacă vreau să-mi schimb specialitatea. Dacă vreau să renunț. Nu, nu vreau să renunț.
15:39 dr. Oana Dobrovolschi: Sunt în anul 3 de rezidențiat, eu. Și nu, o să continui până la final cu rezidențiatul ăsta. O să văd în continuare ce oportunități or să fie și o să continui. Dacă, într-adevăr, o să ajungă situația atât de secetoasă, atunci o să văd și o să iau o decizie. Dar până atunci o să merg înainte cu reabilitarea, fiindcă îmi place foarte mult.
Ce sfat și-ar da dacă s-ar putea întoarce înainte de rezi? 16:03
16:03 dr. Cătălina Voinea: Dacă te-ai întoarce în timp, ai schimba ceva, ți-ai da niște sfaturi să faci lucrurile diferit?
16:12 dr. Oana Dobrovolschi: Din punct de vedere al rezidențiatului... Un singur lucru, dar nu știu dacă iese puțin de pe subiect. Asta e pentru toți studenții care dau rezidențiatul: nu faceți ce am făcut eu și luați-vă pauze. Eu nu mi-am luat nicio pauză, nici măcar în weekenduri, nici măcar o zi. Cu o lună înainte de rezidențiat am făcut un atac de panică, am intrat în burnout. 10 luni de zile am stat în burnout și sfatul pe care mi l-aș da ar fi: „Oana, ești în burnout, dă-ți seama că ești în burnout, du-te la terapie.”
16:58 dr. Oana Dobrovolschi: Pentru că am stat 10 luni într-un chin, neștiind ce se întâmplă cu mine: insomnii, lipsă de dorință de muncă, lipsă de energie, lipsă de... Am ajuns să mă întreb dacă am făcut bine că am dat la medicină, că de fapt medicina nu e pentru mine, că trebuie să îmi găsesc alt job și să renunț la medicină. Constant îmi era somn, am adormit la volan.
16:58 dr. Cătălina Voinea: Doamne!
16:58 dr. Oana Dobrovolschi: Pe autostradă.
17:27 dr. Oana Dobrovolschi: Deci, ceva rău. Ăsta ar fi un sfat pe care mi l-aș da: ia pauze, nu contează că, da, e greu rezidențiatul, ai mult de învățat, ia pauze ca să nu intri în burnout. Te rog frumos, Oana. Da.
17:27 dr. Cătălina Voinea: E din ce în ce mai frecvent. Nu pot să-l numesc trend, pentru că până la urmă ne facem cu mâna noastră, e totul în fața noastră, în fața ochilor noștri, și nu ne dăm seama atunci când e prea mult și nu trebuie să mai plusăm.
18:01 dr. Cătălina Voinea: Și să ne oprim, să respirăm și să ne oprim un pic, să vedem, să ne amintim cum eram noi înainte să intrăm în perioada asta neagră. Și cel mai bine ne dăm seama atunci când vedem că sunt și alți oameni în situația noastră și care vorbesc despre lucrul ăsta. Mereu ajută. Și ajută să vadă că nu sunt singuri, și poate cu fiecare om care spune lucrul ăsta poți să salvezi viața unui om.
18:29 dr. Cătălina Voinea: Și de aia, bravo că ai împărtășit asta, și sunt convinsă că mulți dintre colegii noștri sunt în situația asta și trebuie să știe exact când să ceară ajutorul. Pentru că ori e prea târziu, ori nu te bagă nimeni în seamă, dar atâta timp cât ai curajul să apelezi la terapie, care e cea mai bună unealtă pe care poți să o ai, și să vorbești și cu ceilalți sau să găsești persoane care au trecut prin același lucru ca și tine, poate să fie life-saving.
18:59 dr. Oana Dobrovolschi: Este, este. Și să-ți dai seama, de fapt, că ești în postura de burnout, pentru că eu nu-mi dădeam seama că sunt în burnout. Nu știu cum, Dumnezeule, efectiv nu. Abia după ce am ieșit din burnout și cumva mi-a revenit, am început să dorm bine, mi-a revenit cheful de viață, mi-a revenit energia, spiritul, aveam chef de muncă, voiam să fac chestii, cumva eram din nou eu, nu umbra care fusesem 10 luni de zile, mi-am dat seama că, a, eu am fost în burnout.
19:31 dr. Oana Dobrovolschi: Deci așa se simte. Deci așa se simte, este oribil. Deci cumva e important să-ți dai seama că ești în burnout și, după ce îți dai seama, să apelezi la ajutor și să nu stai așa.
19:31 dr. Cătălina Voinea: E bine că acum ai și o busolă și știi exact cu ce să compari, ca să știi să nu mai ajungi acolo și când... credeam că nu se mai întâmplă alte lucruri... Da. Poate, dacă vrei să faci un copil, o să dai de depresia postpartum și toate cele. Sunt mai multe lucruri, dar e bine că, cu fiecare antrenament, e tot mai bine.
Medicină fizică și de reabilitare vs. Kineto 20:04
20:05 dr. Cătălina Voinea: Spune-ne un pic despre medicina fizică și reabilitare, ce presupune ea. Pentru că sunt mulți care o confundă. Tocmai aveam zilele trecute o discuție la spital în care nu se înțelegea diferența dintre kinetoterapeut și medicul de reabilitare. Și eram: „Păi, unul e doctor, celălalt a făcut o facultate separată.” Adică în cadrul facultății e facultatea de asistență, facultatea de kinetoterapie și facultatea de medicină. Asta ar trebui să fie din prima... să se vadă diferența. Dar din punct de vedere al abilităților.
20:05 dr. Oana Dobrovolschi: Da.
20:42 dr. Oana Dobrovolschi: Diferența pe care ai menționat-o și tu, evident, sunt anii de facultate, cei șase ani de facultate. Dar, mai important decât asta, sunt cei cinci ani de rezidențiat. În cei cinci ani de rezidențiat, pe lângă doi ani jumate în care îi faci pe, evident, specialitatea ta, încă doi ani jumate te duci și faci alte specialități complementare.
20:42 dr. Cătălina Voinea: Cum ar fi?
20:42 dr. Oana Dobrovolschi: Complementare specialității tale. Adică, cum ar fi, cardiologie, neurologie, medicină sportivă, reumatologie, pneumologie, ortopedie. Te duci în spitale, înveți, vezi operații, chirurgii și așa mai departe. Medicul este capabil, de fapt... Medicul are... cum să o descriu?
21:27 dr. Oana Dobrovolschi: Informațiile medicale, gândirea medicală. Înțelege complexitatea patologiilor. Nu doar la modul „a, mă doare spatele”. Sunt pacienți cu patologii foarte complexe, amiotrofii spinale, distrofii musculare, probleme neurologice grave. Trebuie să ai o anumită gândire medicală. Iar aici pot să dau un exemplu, dar exemplul ăsta nu o să fie cu kinetoterapeuții. O să fie un exemplu cu... Sper să nu folosesc termenul greșit, că m-a corectat cineva, aparent este o diferență între chiropractică și osteopatia din România. Dar hai să ne referim la chiropractică.
22:17 dr. Oana Dobrovolschi: Nu știu sigur cum funcționează osteopatia. Știu că în România e o facultate separată. Pentru chiropractică, cred că poți să faci și niște cursuri and that's it. Dar în momentul în care tu nu ai cunoștințele medicale, poți să ajungi să lezezi foarte ușor pacientul. Și despre asta este vorba. Este vorba că la mijloc este pacientul și trebuie să aibă parte de o persoană care are o înțelegere medicală aprofundată a patologiei respective.
22:52 dr. Oana Dobrovolschi: Asta este, evident, partea medicului. Pe lângă faptul că medicul are competențe în ecografie musculoscheletală, medicul poate să facă diferite infiltrații, adică manevre invazive, intraarticulare, intramusculare, în funcție de nevoile pacientului. Dar asta nu înseamnă că kinetoterapeuții nu știu ce fac. Sunt o parte esențială a echipei de reabilitare. Ei sunt cei care, după ce medicul vede pacientul, stau cu pacientul și îl învață exercițiile, stau lângă ei, pun mâna pe pacienți pentru exerciții pasive, exerciții active, cum să aibă postura corectă în timpul exercițiilor și așa mai departe.
23:38 dr. Oana Dobrovolschi: Cumva, asta este diferența. Nu știu dacă am reușit eu să o evidențiez suficient.
23:38 dr. Cătălina Voinea: Deci ei, practic, știu exercițiile care se pretează pentru un anumit pacient.
23:38 dr. Oana Dobrovolschi: Da, dar pentru o anumită patologie. În ideea în care, nu știu, spre exemplu... Hai să vedem, hai să vedem, hai să vedem. Un pacient are o durere de coloană lombară și, spre exemplu, sunt pacienți pe care poate să-i doară în extensia coloanei sau în flexia coloanei. Și există, spre exemplu, planuri de tratament speciale.
24:22 dr. Oana Dobrovolschi: Sunt anumite programe de exerciții pentru coloana lombară care se focusează pe flexia coloanei și unele planuri de tratament care se focusează pe extensia coloanei. Trebuie să știi cum să le dai și cum să le faci. Evident, medicul vede pacientul, vede RMN-ul, interpretează, sau poate nu are nevoie de RMN, se asigură că nu are alte probleme medicale grave, că e OK cu tensiunea, că poate să facă exercițiile respective. Scrie pe planul de tratament: „OK, recomand programul Williams.”
24:55 dr. Oana Dobrovolschi: Kinetoterapeutul vede indicația și după kinetoterapeutul știe ce să facă cu pacientul respectiv și cum să lucreze exercițiile cu pacientul respectiv și așa mai departe. Dar, practic, medicul e cel care dă indicația. Da. Diagnosticul este dat de medic. Deci diagnosticul medical doar medicul poate să-l facă. OK.
Cum arată o zi din viața medicului rezident 25:15
25:15 dr. Cătălina Voinea: Cum arată o zi din viața ta ca rezident? Ce trebuie să faci tu? Ce atribuții ai?
25:15 dr. Oana Dobrovolschi: Mă trezesc de dimineață, ca orice om, ajung la spital. Partea OK la reabilitare, în special, este că, cel puțin la spitalul unde este doamna mea doctor, coordonatorul meu de rezidențiat, adică la spitalul Agripa din Balotești...
25:46 dr. Oana Dobrovolschi: Noi lucrăm, noi internăm pacienți o dată la două săptămâni, fiindcă ei urmează un program de recuperare de 10 ședințe. Așa că, într-o luni, se ocupă toate paturile din spital și două săptămâni pacienții respectivi stau în spitalul respectiv și se trezesc dimineața, fac kinetoterapie, fac fizioterapie, se duc la masaj și așa mai departe. Evident, în timp ce sunt supravegheați de doamna doctor și de rezidenți.
26:15 dr. Oana Dobrovolschi: Ăsta este modul în care am văzut că se lucrează la spitalele de recuperare, adică nu cu internare de zi.
26:15 dr. Cătălina Voinea: Programare?
26:15 dr. Oana Dobrovolschi: Da, pentru că trebuie să te programezi pentru 10 ședințe pe care trebuie să le faci una după alta timp de două săptămâni. Nu prea poți să vii cu internare de zi: te-am văzut, ai plecat. Dar, evident, exercițiile se pot face și în ambulatoriu, pentru cei care nu vor să stea internați la pat. Iarăși vin cu programare, îi vedem și vin în fiecare dimineață, zi de zi, dar nu rămân să doarmă.
26:48 dr. Oana Dobrovolschi: Din cauza acestui lucru, secția e destul de organizată. Noi, rezidenții, ne împărțim între noi, avem câte 2-3 pacienți pe care îi vedem, le facem anamneza, completăm foile. După mergem la doamna doctor, discutăm ce nu înțelegem, ce considerăm că ni s-a părut poate ciudat sau riscant și așa mai departe. Doamna doctor ne explică, noi facem externările și după, zi de zi, venim la spital și monitorizăm pacienții respectivi. Și ne ocupăm de ei.
Cum este relația cu coordonatorii? 27:23
27:23 dr. Cătălina Voinea: Cum te înțelegi cu coordonatorul?
27:27 dr. Cătălina Voinea: Pentru că în România rar găsești un coordonator care este dispus să te și învețe și nu consideră că îi furi meseria. Și vreau să adresez cât mai des această întrebare tuturor invitaților pe care îi am, să vedem unde găsești coordonatori buni ca lumea, să îți ofere din experiența lor și să nu cumva să închidă ușa și să te lase pe tine să, nu știu, să stai acolo și să nu vezi nimic timp de 5 ani.
27:27 dr. Oana Dobrovolschi: Da, am auzit și de la colegi cu care mai vorbesc că ăsta este cazul, aparent, în majoritatea.
28:06 dr. Oana Dobrovolschi: Dar, cum am zis, tot răul spre bine la mine, cred că sunt cea mai norocoasă și am cea mai mișto coordonatoare, este nemaipomenită. Doamna dr. Brândușa Mitoiu. Am numai cuvinte de laudă. Adică, din prima zi... Mulți colegi mi-au zis că din prima zi, când au ajuns la rezidențiat, i-au trimis deja în spital să facă alea, să facă alea, fără explicații, săracii. Gen, nu știu ce să fac.
28:35 dr. Oana Dobrovolschi: Nu, din prima zi ne-a luat, ne-a explicat cum trebuie să completăm foile, ce să scriem, unde să scriem. Ne-a arătat examenul clinic, a venit ea personal și ne-a arătat: „Uitați, faceți așa, faceți așa, faceți așa.” De fiecare dată când avem întrebări, ne explică. Nu a țipat la noi nici măcar o singură dată și în momentul în care, nu știu, poate am făcut o greșeală, mai mică sau mai mare,
29:00 dr. Oana Dobrovolschi: nu ne-a certat, nu ne-a insultat, n-a dat cu noi de pământ și pur și simplu, nu știu, ne-a explicat frumos: „OK, am greșit și nu. Corectează și data viitoare fii atent.” Deci pot să zic că sunt foarte norocoasă.
29:00 dr. Cătălina Voinea: Ce drăguț.
29:00 dr. Oana Dobrovolschi: Da, da, adică... Vezi, aici nu am nicio bârfuliță să ofer, că la mine chiar este totul perfect.
29:00 dr. Cătălina Voinea: Câți rezidenți acceptă pe an?
29:24 dr. Oana Dobrovolschi: În anul meu am fost șase fete.
29:24 dr. Cătălina Voinea: A, mulți.
29:24 dr. Oana Dobrovolschi: Da, da, da. Chiar e nice. Da, șase fete. Și după aia nu mai știu, tot așa, încă vreo cinci sau patru, nu mai știu.
Dezavantajul centrului de pregătire 29:36
29:36 dr. Cătălina Voinea: Cred că inconvenientul este distanța, nu?
29:36 dr. Oana Dobrovolschi: Da, la Balotești, într-adevăr, singurul inconvenient este distanța, îți trebuie mașină să ajungi acolo.
29:36 dr. Cătălina Voinea: Și cât pierzi pe drum?
29:48 dr. Oana Dobrovolschi: Depinde și din ce zonă a Bucureștiului vii. Că dacă stai cât mai în nordul Bucureștiului, e mai OK, că ajungi mult mai repede. Adică am colegi care ajung și în 25 de minute, jumătate de oră, dar stau mult mai la ieșire din București și ies imediat pe DN și ajung la Balotești. Acum, dacă stai în sudul Bucureștiului, până traversezi tu, tată, tot Bucureștiul sau o iei pe centură, cred că faci o groază. Eu am noroc că stau aproape de autostradă și ies pe autostradă. În timpul verii, fiindcă nu este aglomerat Bucureștiul, ies imediat din București pe autostradă: 35 de minute.
30:23 dr. Oana Dobrovolschi: Din septembrie, când se reîntorc toți din vacanță, încep școlile și facultățile, cam 50 de minute fac.
30:23 dr. Cătălina Voinea: Da. Rău.
30:23 dr. Oana Dobrovolschi: Dar e OK, 50 de minute mi se pare OK, pentru că mi se pare că 50 de minute poți să faci și cu mașina în București.
30:23 dr. Cătălina Voinea: Nu știu, că noi avem noțiunea timpului atât de diferită. Când zici 50 de minute... Versus în Craiova sau... În 50 de minute ajung la Pitești.
30:23 dr. Oana Dobrovolschi: 50 de minute e cam standardul în București, dacă iei mașina.
30:54 dr. Oana Dobrovolschi: Da. Deci de asta zic, cumva, când mă gândesc că fac 50 de minute până la spatele, eram păi și dacă plecam de la mine de acasă cu mașina până într-o altă parte a Bucureștiului, cam tot pe acolo făceam, 50 de minute. Rău. E rău. Deci timpul nu mi s-a părut neapărat un inconvenient. Inconvenientul este că ai nevoie de mașină și după sunt banii dați pe benzină, care...
Gărzi pe medicină fizică și de reabilitare - nu 31:19
31:21 dr. Cătălina Voinea: Da. Gărzi aveți?
31:21 dr. Oana Dobrovolschi: Nu. Pentru că nu suntem specialitate de urgență, nu avem urgențe. La noi pacienții sunt cronici și stabili.
31:21 dr. Cătălina Voinea: Spor?
31:34 dr. Oana Dobrovolschi: Da, așa. Sporul depinde în funcție de spital și... Da, de secție. Adică, la Balotești, sporul este de 50. Da, pentru că este pe parte neurochirurgică... Neurochirurgică, scuză-mă, este secție de... Au parte de neurologie. OK. Așa, avem pacienți neurologici. Cât e sporul? Da. La Elias, la fel, tot 50. Fiindcă sunt ca secție de neurologie ei. La Institut este mult mai mic, este 15, din câte știu, și la Bagdasar nu știu să-ți zic cât e, ori 50, ori poate între 15 și 50.
Salariul de rezident pe medicină fizică și de reabilitare 32:21
32:21 dr. Cătălina Voinea: Cât ai salariu acum, anul 3?
32:25 dr. Oana Dobrovolschi: Iarăși, variază foarte mult, salariul unui rezident nu este constant, din păcate.
32:25 dr. Cătălina Voinea: Cum nu este constant?
32:25 dr. Oana Dobrovolschi: Pentru că, iarăși, depinde de spor. Eu nu am spor 50 pe tot parcursul celor 5 ani. Sporul meu variază cu stagiul pe care mă duc. Adică eu am plecat de la mine, la Balotești, m-am dus, spre exemplu, o lună de zile pe stagiu la medicină sportivă: zero spor. Zero spor. În anul 3, eu deja în anul 3 am ajuns la... zi, că după 3 ani de muncă...
32:25 dr. Cătălina Voinea: Crește în vechime.
32:25 dr. Oana Dobrovolschi: Așa, crește și în vechime. Cât am avut pe medicină sportivă, cu zero spor?
33:06 dr. Oana Dobrovolschi: 5.000 și ceva de lei. Cu zero spor.
33:06 dr. Cătălina Voinea: Și dacă ai fi fost pe reabilitare, ai fi avut...
33:06 dr. Oana Dobrovolschi: 7.500.
33:06 dr. Cătălina Voinea: Aha.
33:06 dr. Oana Dobrovolschi: Da. Dar e puțin, na, pentru că să pierzi 2.000 de lei la salariu, 2.500 de lei la salariu, te cam lovește bine, știi? Și iarăși variază. Iarăși mai e sporul de 15%. Iarăși mai pierzi vreo 1.200-1.500 de lei la salariu. Și tot așa, joci între aceste sume de bani constant pe timpul rezidențiatului.
Părțile pozitive ale specialității 33:43
33:43 dr. Cătălina Voinea: Și cu toate astea găsești lucruri pozitive în munca ta, zi de zi. Și eu, personal, da. Ce găsești pozitiv? în specialitatea asta?
33:43 dr. Oana Dobrovolschi: Ce găsesc pozitiv în specialitatea asta?
34:00 dr. Oana Dobrovolschi: Mai multe lucruri. Unu la mână: este o specialitate liniștită, fiindcă nu ai urgențe. Mi se pare colectivul... Este un colectiv foarte plăcut și foarte frumos și liniștit. Doi la mână: reward-ul post-tratament este unul foarte frumos și foarte plăcut. Evident, ca în orice specialitate, ai și cazuri, pacienți care nu răspund cum îți dorești la tratament. Dar o mare parte din ei răspund bine la tratament și, cum să zic, este, cel puțin pentru mine...
34:00 dr. Cătălina Voinea: Împlinitor.
34:00 dr. Oana Dobrovolschi: A, foarte. Mai ales când vezi sărăcuții pacienți, care sunt unii debilitați de durere și nu mai știu cum să scape, și: „OK, hai, vedem cum o să fie cu planul ăsta de tratament. Facem și asta, facem și asta.”
34:55 dr. Oana Dobrovolschi: Și vezi că la final: „Mă simt bine” sau „Mă simt mai bine. Doamne, vă mulțumesc. Vă nu știu ce.” Lăsând la o parte mulțumirile, că nu alea mă bucură pe mine, mulțumirile, dar să aud faptul că, bă, „mă simt mai bine”. Aia e tot ce vreau să aud. Să aud că se simte bine. Te pup, te pup, îți mulțumesc, sunt cea mai fericită. Atât. Nici nu trebuie să-mi zici mulțumesc. OK. Doar să aud că te simți bine.
35:28 dr. Oana Dobrovolschi: Pentru mine, personal, este foarte rewarding și îmi place foarte mult chestia asta, și partea bună e că, da, ai o reușită destul de mare cu tratamentele astea, ca pacienții să se simtă bine. Dacă se țin și ei de program, o să meargă totul bine.
Inovații în specialitate 35:44
35:44 dr. Cătălina Voinea: Sunt și noi inovații în specialitatea asta? Adică să vii cu un plan nou, ai auzit, ai făcut, ai descoperit ceva? Să nu te lovești de monotonie?
36:01 dr. Oana Dobrovolschi: Sunt tot felul de chestii, da, da, da. Sunt tot felul de chestii noi care apar. Evident că și pe plan medical tot se mai fac descoperiri, înțelegem lucrurile și mai bine, le aprofundăm și mai bine, ne dăm seama de... Sunt mai degrabă lucruri adiacente specialității de recuperare care mai tot apar, pe care le-aș... nu știu dacă termenul corect e terapii alternative, dar tot apar.
36:37 dr. Oana Dobrovolschi: „Am mai inventat unul să te frece cu nu știu ce și, mamă, ce bine ești”, ba mai apare norou. „Eu, dacă îți bag bățul ăla acolo, o să te simți mai bine”, și tot felul de chestii care nu sunt testate, nu au studii să back them up, și, da, tot apar și te confrunți mai degrabă tu, încercând să te bați cu lucrurile alea noi care apar și să explici oamenilor că nu sunt bune, că nu vindecă și așa mai departe. Da, evident, unele dintre ele poate te pot face să te simți bine, dar eu le văd ca auxiliare. Tratamentul de bază, care vindecă, sunt exercițiile medicale, nu altceva. OK?
37:27 dr. Oana Dobrovolschi: Deci, da, apar chestii noi, dar cu majoritatea trebuie să mă bat. cu ele. Colagenul de rechin nu îți reface cartilajul! Praful de mumie nu ajută la ligamente!
37:27 dr. Cătălina Voinea: Cum? Praful de mumie?
37:27 dr. Oana Dobrovolschi: Nu știai?
37:27 dr. Cătălina Voinea: Nu. Ce?
37:27 dr. Oana Dobrovolschi: Da, da, există, caută. Farmacia Tei, pastile făcute din praf de mumie.
37:27 dr. Cătălina Voinea: Sunt în Farmacia Tei?
37:47 dr. Cătălina Voinea: Ia, ia, ia. Credeam că se vând pe TikTok ăștia, așa, parcă zici o chestie... Nu! Nu, nu, nu, nu, nu! Deci praf de mumie! Farmacia Tei, ce-ați făcut?
38:00 dr. Cătălina Voinea: Nu! Așa nu! Jesus Christ! Adică tot felul de suplimente de genul ăsta tot există sau... Poate mă mai gândesc așa la tot felul de terapii de astea nebune care le-am mai văzut.
38:11 dr. Oana Dobrovolschi: Sau... A, da, uite! Te mai bați cu chestii precum tratamentele astea de terapie... nu, de manipulare articulară. Adică această chiropractică. Așa. Manipulare articulară. Te mai bați cu ele, în ideea în care mai vezi unul și zice că scolioza idiopatică la copii se tratează cu trosnitul de coloană și tu ești...
38:36 dr. Oana Dobrovolschi: Vezi? Și aici vine înțelegerea... Uite! Uite! Uite un exemplu foarte bun unde intervine înțelegerea medicală. Dacă înțelegi medical ce înseamnă... Scuze, este un subiect care mă pasionează. Dacă înțelegi medical ce înseamnă scolioza idiopatică la copii, cum apare, fiziopatologia procesului, celular, ce se întâmplă acolo,
39:00 dr. Oana Dobrovolschi: micro, macro, toate modificările alea, o să înțelegi că un pocnit de articulație nu o să-l trateze pe copilul ăla. Ever! Uite, uite un exemplu bun la ce m-ai întrebat tu, cu unde intervine înțelegerea medicală a anumitor chestii.
39:20 dr. Oana Dobrovolschi: Și m-ai întrebat și de fizioterapie și n-am apucat să-ți răspund. Da. Deci ai medicul, care face anamneza, vede, coroborează, pune diagnostic și dă plan de tratament și mai face și manevre invazive, bla, bla, bla. Ai kinetoterapeutul, și el foarte important, care lucrează cu pacientul. Pune mâna pe pacient. Pacienții se simt bine când vii și pui mâna pe ei, îi atingi și așa mai departe. Se creează o legătură foarte bună și acolo. Și fizioterapia este partea de curenți electrici.
39:52 dr. Cătălina Voinea: Adică e electroterapie.
39:52 dr. Oana Dobrovolschi: Exact. Nu doare, e OK. Adică nu te curentează nimeni la modul ăla. Dar sunt diferite tratamente. Presupun că ai auzit de TECAR, nu? A, OK. Este the new thing. Este the Balenciaga of fizioterapie, știi? The shiny new thing.
39:52 dr. Cătălina Voinea: Ce face?
39:52 dr. Oana Dobrovolschi: Deci principiul de bază: sunt diferite tipuri de curenți sau, uite, ultrasunete, care au diferite efecte. În principal, așa, grosso modo, ca să nu intru neapărat în detalii, unele dintre ele, spre exemplu, fac vasodilatație la nivelul țesutului lezat, ca să vină mai mult sânge și mai mult oxigen. Ultrasunetele, spre exemplu, se pot folosi în diferite tendinite. Poate când ai anumite... Știi cum se numesc?
40:55 dr. Oana Dobrovolschi: Că-mi scapă termenul. Calcifieri la nivelul tendoanelor sau anumiți, uite, pinteni calcaneeni: folosești ultrasunete sau shockwave, sau, de fapt, mai e mai bun shockwave pentru pintenii calcaneeni. De fapt, nu, stai. Nu, Vreau să dau o definiție mai bună de atât. Definiția mai bună este așa: fizioterapia este un ajutor foarte bun pentru a reduce durerea, a face vasodilatație la nivelul țesuturilor lezate și a aduce sânge, nutrienți și oxigen, astfel încât ajută la vindecare, ajută și la scăderea durerii. Pacientul, scăzându-i durerea, poate să facă exercițiile de kinetoterapie mai bine. Dacă un pacient îți vine cu dureri mari și tu vrei să faci kinetoterapie cu el, că tu la călă ai mișcat așa...
41:54 dr. Oana Dobrovolschi: Așa că întâi îl bagi la un program de fizioterapie, îi dai niște laser să-i treacă durerea, îi dai niște TECAR, îi mai dai alte chestii pe acolo, să se mai vindece, bla, bla, bla, îi mai scade durerea și apoi, după, intri ușor-ușor cu el în kinetoterapie, în care are puțin mai multă mobilitate, ca să poți să lucrezi cu el. Asta este o definiție mult mai bună.
41:54 dr. Cătălina Voinea: Da. Adică e pe bune, nu e ceva placebo.
41:54 dr. Oana Dobrovolschi: Nu, nu, nu, nu. E știință.
41:54 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles, am înțeles. Asta era de punctat.
41:54 dr. Oana Dobrovolschi: Astea, da, sunt genuine.
41:54 dr. Cătălina Voinea: OK, OK, bun.
Cazuri interesante 42:32
42:31 dr. Cătălina Voinea: Spune un caz interesant, ceva nice, pe care l-ai văzut și merită să-l povestești, ca să convingi oamenii să vină pe reabilitare. Adică nu poți să-i convingi sau poți să-i sperii, cine știe.
42:31 dr. Oana Dobrovolschi: Știi care e faza? Că am niște cazuri, dar majoritatea nu sunt atât de fericite.
42:31 dr. Cătălina Voinea: Pentru un om care se gândește la specialitatea asta, cred că orice informație pe care i-o dai e wow. raiul.
42:31 dr. Oana Dobrovolschi: Ia este în felul următor: reabilitarea este o specialitate care înglobează multe.
43:09 dr. Oana Dobrovolschi: Și ce mi se pare mișto la reabilitare e că poți să te nișezi în multe chestii. Pentru că ai reabilitare neurologică, ai reabilitare reumatologică, ai reabilitare cardiovasculară, respiratorie, ai balneologia, ai recuperare ginecologică, postnatală, întărirea perineului, diastazis abdominal și așa mai departe, pentru femeile care au născut și la care poate să apară incontinența urinară, poți să întărești musculatura din zona respectivă și așa mai departe. Deci există. Deci se face reabilitare și pe partea asta.
43:44 dr. Oana Dobrovolschi: Poți să ai reabilitare post-operații ortopedice, leziuni sportive, musculare, articulare, ligamentare, recuperare în artroze, în special îmbătrânirea articulațiilor și așa mai departe. Deci este o zonă mare. Mi se pare că ai o arie foarte mare din care poți să alegi ceva ce să-ți placă și să te pasioneze, și mi-a plăcut foarte mult chestia asta: „Am de unde să aleg.”
44:15 dr. Oana Dobrovolschi: „Pot să mă duc pe neurologie, dacă vreau să mă nișez pe asta, sau pot să mă nișez pe asta, sau pe asta, sau pe asta.” În fine. Care era întrebarea pe care mi-ai pus-o, că voiam să ajung undeva de la asta?
44:24 dr. Cătălina Voinea: Cazul.
44:24 dr. Oana Dobrovolschi: Așa, cu cazul. Bun. Având în vedere că ai atât de multe chestii, când ești în spital și ai rezidențiatul... Eu, spre exemplu, la Balotești văd și cazuri, în special multe artroze, dureri de spate, dureri de genunchi și așa mai departe. Dar avem și cazuri neurologice, care nu sunt foarte fericite și poate să te lovească unele dintre ele. Nu ne ajungi neapărat interesante. Dar pe partea de neurologie ai, spre exemplu, pacienți cu accidente vasculare și pacienți după traumatisme vertebromedulare, pacienți după TCC-uri, traumatisme craniocerebrale.
45:11 dr. Oana Dobrovolschi: Mi-am amintit acum cazuri, dar sunt foarte triste. O să vi le zic, dar sunt foarte triste, jur. Eu eram foarte tristă. Sau pot să mai ai distrofii musculare, amiotrofii și așa mai departe. Uite un caz pe care mi-l amintesc și cred că eram în prima lună de rezidențiat sau ceva. A trebuit să mă duc să fac anamneza unui pacient care avusese un accident vascular. Pacienții care au accidente vasculare rămân cu hemispasticitate. Hemi, adică jumătate din corp, ori stânga, ori dreapta, dacă ai avut accident vascular pe dreapta, îți rămâne stânga.
45:49 dr. Oana Dobrovolschi: Se spasticizează musculatura, cum să zic, ajunge să devină spastică, mâna se încleștează, ajunge să rămâi. înțelegi, nu poți să tragi de ea, și piciorul, la fel, rămâne într-o postură spastică, și este foarte debilitant pentru pacientul respectiv. Pentru că nu poate să se mai îmbrace singur, unii nu pot să mai meargă singuri la toaletă, nu pot să mai mănânce singuri, să se îngrijească, să se spele. Este foarte, foarte nasol să suferi de chestiile astea.
46:20 dr. Oana Dobrovolschi: Și țin minte că am avut un pacient. Am întrebat când s-a întâmplat accidentul vascular și așa mai departe. Și, în timp ce povestea, îmi zice că: „Da, eu am fost foarte sportiv la viața mea și uite cum am ajuns acum” și a început să plângă. Nu am auzit, oh my God... nu, eram de două ani, știu, Dar când l-am auzit zicând: că „Eu am fost o persoană atât de activă și atât de sportivă și uitați cum am ajuns.”
46:51 dr. Oana Dobrovolschi: Auzi, nu, I'm done, I'm done. Eu nu pot să fac, nu mai pot. O să plâng și eu. Știi? Deci se mai întâmplă și cazuri de genul ăsta. Dar, uite, reward-ul este că tu, dacă ești acolo cu ei, cu reabilitarea, da, cu exercițiile medicale și așa mai departe, poți să-i ajuți ușor-ușor să se mai despasticizeze. Nu o să ajungă niciodată cum au fost înainte. Asta ca idee, never.
47:17 dr. Oana Dobrovolschi: Dar poți să-i mai ajuți să-și crească din mobilitate și să ajungă să își crească calitatea vieții prin faptul că se pot duce singuri la baie, se pot îmbrăca singuri. Țin minte un pacient. Nu mai știu dacă eram în salon cu el și vorbeam doar eu cu el sau era și doamna doctor lângă, nu mai țin minte Dar țin minte faptul că era atât de fericit și atât de recunoscător că se poate duce singur la baie. Era în extaz: „Vă mulțumesc! atât de fericit. Doamne, cât mă bucur că în sfârșit pot să merg singur la baie” și așa mai departe.
47:58 dr. Oana Dobrovolschi: Da, deci reabilitarea este o specialitate foarte frumoasă, pentru că multor pacienți, mai ales în cazurile astea mai grave, neurologice și așa, dar și în herniile de disc, care pot să fie debilitante, le redai calitatea vieții. Să poată să se miște din nou, să poată să meargă liniștiți la baie, să se îmbrace singuri și așa mai departe. O, mă, este foarte rewarding. Sau, uite, un alt caz, tot trist, să intrăm în depresie în acest podcast, îmi pare rău.
48:34 dr. Oana Dobrovolschi: Asta a fost, cum să zic, ghinion de neșansă. A fost un caz cu o fată, studentă la Politehnică. Nu mai țin minte, se întorcea de la facultate. A trecut pe lângă o zonă dezafectată, uzină, nu știu ce naiba se întâmpla acolo. Era un copac uscat. În ziua respectivă, copacul ăsta a decis să se rupă și să cadă. Din câte am înțeles, cred că ea a văzut, a încercat să fugă de el, nu mai țin minte. Copacul a prins-o. Ea a făcut traumatism vertebromedular, de la brâu în jos, picioarele moarte. Fată de, nu știu să zic, 22 de ani, 23 de ani.
49:21 dr. Oana Dobrovolschi: Și când vezi asemenea lucruri, mai ales când vezi tineri că rămân cu această dizabilitate, și e tricky de navigat. Pentru că se întâmplă în multe cazuri, ca medic, să-ți dai seama că șansa de revenire, sau ca picioarele respective să își mai revină vreodată, e spre zero. Este foarte tricky de navigat o situație de genul ăsta, mai ales și cu copilul în sine, cu tânărul respectiv, dar și cu părintele. Mai ales când ești pus în fața întrebărilor de genul: „Hei, credeți că o să mai merg vreodată?”
50:14 dr. Oana Dobrovolschi: What you gonna do? What's your next move? Ce spui? Știi? Dar doamna coordonatoare a mea, cel puțin, ne-a învățat foarte bine și ne-a și explicat, în cazurile astea speciale, cum ar trebui să procedăm și ce ar trebui să spunem. Deci, cum am zis, este o coordonatoare amazing. Dar, în principal, cam astea au fost așa niște cazuri... nu știu dacă le-aș numi interesante, dar care, uite, care au rămas cu mine, spre exemplu, pe care mi le amintesc. OK.
50:48 dr. Oana Dobrovolschi: Bun. E greu să pui următoarea întrebare, sau orice altă întrebare, după ce m-au auzit și de copii de 22 de ani care au rămas paralizați. Jesus Christ.
50:48 dr. Cătălina Voinea: Ia. Când ziceai de coordonatoarea ta, că te-a învățat să navighezi prin această situație destul de neplăcută, mi-ai adus aminte de serialele la care ne uitam noi când eram mici, „Doctor House” sau Crazy sau ceva, și știu că și acolo aveau episoade în care te puneau în fața faptului împlinit, când trebuia să dai veștile proaste aparținătorilor.
50:48 dr. Oana Dobrovolschi: Da, da, da.
50:48 dr. Cătălina Voinea: Și îmi aduc aminte cum era discursul și eram: „Bă, dar oare la noi nu există așa ceva?”
51:25 dr. Cătălina Voinea: Și uite câtă bucurie și speranță îmi dă faptul că există un coordonator ca al tău, care își ia din timp și efectiv își folosește empatia ca să vă dea vouă mai departe cum poți să alini suferința unor oameni care trec prin așa ceva, lucru pe care puteai să-l vezi doar în filme sau în seriale.
51:25 dr. Oana Dobrovolschi: Da, da, da, da. Mi se pare extraordinar. Da, chiar și eu am rămas, nu știu, plăcut impresionată, amazed, aș putea zice.
51:56 dr. Oana Dobrovolschi: Și uite încă un lucru care pe mine, nu știu, m-a șocat să aud pe cineva zicând chestia asta. Și poate o să înțelegi de ce m-a șocat. A fost, cred, că tot așa, abia începusem rezidențiatul, nu știu, prima lună, primele luni, cred că era prima lună sau ceva.
52:14 dr. Oana Dobrovolschi: Și ne-a zis o chestie care a rămas cu mine, vezi, după trei ani de zile, încă e acolo. Ne-a zis la modul: „Bun, voi sunteți aici, lucrați cu mine, na, mie îmi place să fac treburile în felul ăsta și le facem cum funcționează lucrurile pe aici. Dar nu, când o să ajungeți voi doctori, nu trebuie să faceți cum fac eu. Duceți-vă și la alți doctori. Vedeți și cum fac alți doctori, învățați și de acolo, și de acolo, și să vă creați voi singuri stilul vostru, stilul vostru aparte.”
52:49 dr. Oana Dobrovolschi: În momentul ăla eram gen: un alt doctor mai mare, un coordonator, tocmai mi-a zis că pot să mă duc la alți doctori și să învăț de la alți doctori, și să-mi fac eu stilul meu propriu și nu doar să-l absorb pe al lui, și gen, aia e literă de lege. Wow, secunde am nimerit aici. Foarte tare.
Piața muncii după rezi 53:13
53:14 dr. Cătălina Voinea: Care-i piața muncii după ce termini rezidențiatul pe specialitatea asta?
53:19 dr. Cătălina Voinea: Adică mă aștept să fie ceva super wow, având în vedere că, la fel ca, na, în dermato sau altă specialitate unde te poți supraspecializa pe atât de multe lucruri, să fie easy peasy.
53:19 dr. Oana Dobrovolschi: După cum cred că se știe, în general, posturile la stat... na. Nu prea. Adică nu prea nu, Adică nu știu dacă... Nu prea, zero. Decât dacă știi și tu bârfele, anumite condiții.
53:19 dr. Cătălina Voinea: Care bârfe?
53:52 dr. Oana Dobrovolschi: Că trebuie să... În fine. Nu vreau să intru în detaliile astea. Dar, ca să înțeleagă oamenii, bârfele sunt că trebuie să dai mită ca să ajungi să ai un post într-un spital de stat, oriunde te-ai duce. Sau să fii ruda cuiva. Și tot trebuie să dai bani după aia la alți oameni, oricât de rudă ai fi, că te-a ajutat șeful X, directorul Y și toate cele. Exact. Dar, să zicem, ca un om de rând, cinstit, nu cred că mai sunt locuri în spitalele de stat, pentru că suntem atât de mulți medici și sunt și ele supraaglomerate.
54:38 dr. Oana Dobrovolschi: Piața este că te duci în privat. Și, din câte știu, în privat se caută. Se caută. Adică în privat îți găsești, nu e neapărat frica de „bă, rămân șomer, rămân fără loc” și așa mai departe. Deci se caută. Da, la privat, nu știu cât de mult se practică. Știu că te angajează la privat, să zicem, îți dau două-trei luni pe salariu fix și apoi treci pe procent. Da.
55:05 dr. Oana Dobrovolschi: Și, practic, cu cât ai mai mulți pacienți, cu atât câștigi mai mulți bani. Da, da, da, e la procent de pacient. Și oricum este și cel mai avantajos, de obicei, pentru tine ca medic. Ai procent din, nu știu, spre exemplu, 30, ai consultația: îți setezi tu un preț, da, să zicem 300 de lei.
55:22 dr. Oana Dobrovolschi: În funcție de deal-ul pe care îl faci cu clinica, 80-90% poate să-ți rămână ție. Dar depinde: e pacientul tău, pe care tu l-aduci sau e pacientul clinicii? Dacă e pacientul clinicii, nu știu, s-ar putea să faceți 50-50, nu să-ți rămână 90% ție profit. Pentru că, evident, orice clinică, mai ales dacă sunt mai micuțe și așa mai departe, nu știu cum funcționează la Regina Maria și așa mai departe, unde deja discutăm despre ceva mult mai mare.
55:51 dr. Oana Dobrovolschi: Interesul clinicilor e ca tu, ca doctor, să le aduci pacienți. Așa. Deci, în fine, principiul este că din prețul consultației ție îți rămâne un procent și, de asemenea, mai ales la reabilitare, unde, evident, funcționăm pe pachete de kinetoterapie și de fizioterapie sau de masaj și așa mai departe, dacă pacientul își cumpără un pachet, pacientul tău, l-ai convins, între ghilimele, să-și ia un pachet, o să primești și tu, iarăși, încă un procent de 10-20% din pachetul respectiv. Și cam așa mănânci.
55:51 dr. Cătălina Voinea: În zona asta de privat intră și dacă te duci sau reușești să lucrezi cu o echipă sportivă? Sau apelează doar la medici de reabilitare de la stat?
56:39 dr. Oana Dobrovolschi: Asta cu echipele sportive, din câte am văzut... Depinde, depinde. Echipele sportive, de obicei, au medicii lor sau kinetoterapeuții lor. Spre exemplu... Nu știu dacă am voie să zic asta, ce-i drept. Ba nu, că postează și pe social media, OK. Spre exemplu, echipa Dinamo, de fotbal, are contract cu Centrokinetic.
57:14 dr. Oana Dobrovolschi: Și ei se duc și se tratează la Centrokinetic. Nu contează la cine sau la ce doctor. Echipa are contract cu Centrokinetic: orice problemă, leziune, se duc la Centrokinetic și se tratează. Deci cred că depinde și în funcție de...
57:14 dr. Cătălina Voinea: În atribuțiile medicului de medicină sportivă intră ce ar face un medic de reabilitare?
57:33 dr. Cătălina Voinea: Că mă gândesc că poate de asta nu ar avea nevoie de un medic de reabilitare, dacă au un medic care se ocupă doar cu sportivii.
57:33 dr. Oana Dobrovolschi: Medicul de medicină sportivă nu se ocupă cu planul de reabilitare.
57:33 dr. Cătălina Voinea: Deci ar avea nevoie.
57:33 dr. Oana Dobrovolschi: Da, teoretic, ar avea nevoie. Medicul de medicină sportivă, evident, el este cel care are o înțelegere mult mai bună asupra corpului atleților profesioniști. Alta este corpul unui atlet profesionist, alta este corpul, nu știu, al lui tanti Maria de la scara 2.
58:12 dr. Oana Dobrovolschi: Altfel funcționează, mai ales că atleții au nevoie și de o atenție specială din punct de vedere cardiovascular, pentru că sunt supuși, evident, antrenamentelor intensive și, spre exemplu, trebuie să ai grijă să-i detectezi devreme, dacă au anumite probleme cu inima, poate aritmii, poate cardiomegalii și așa mai departe. Și medicul de medicină sportivă se ocupă cu chestia asta, el se ocupă și cu toate chestiile astea de doping, cu leziunile sportive și așa mai departe. Spune, spune.
58:49 dr. Oana Dobrovolschi: Da, și se mai ocupă... nu, mă mai gândeam că se mai ocupă, evident, și cu fiziologia atleților. Adică, nu știu, nici nu știu cum să explic fiziologia atleților. Tot felul de teste de rutină, de investigații speciale ale lor, și știe ce să urmărească la un atlet de performanță.
Se mai dă șpagă? 59:08
59:10 dr. Cătălina Voinea: Cum mai sunt pacienții din România? Mai dau bani? Că vine tanti Maria.
59:10 dr. Oana Dobrovolschi: Da, da, da, da, da. Și începe cu: „Luați, dar vă rog”, nu știu ce. Am pățit, am pățit, am pățit. Dar, cumva, nu îi judec cu absolut nimic, pentru că așa au fost învățați. Așa au fost învățați de medici. Da, exact. Este vina noastră. Da. Că, efectiv, odată ce primești, vorba se duce, că în continuare medicii cer asta. Da.
59:44 dr. Oana Dobrovolschi: Deci, da, am întâlnit și eu la un moment dat, mamă, ce experiență a fost. Am mai avut mai multe momente de genul ăsta, dar îmi amintesc de o doamnă care a fost extraordinar de insistentă. La un moment dat m-am panicat, m-am speriat de ea. Venise o doamnă cu mama ei în vârstă, era în scaun cu rotile, și m-am oferit, trebuia să coboare și cu liftul, am ajutat-o, că avea și bagaje. Am luat eu bagajele și am așteptat jos până a venit taxiul. Și: „Bine, sărut mâna, la revedere.”
1:00:14 dr. Oana Dobrovolschi: Și de unde a venit mânuța, mânuța magică, cu bancnota de nu știu cât avea acolo, 50 de lei, 10 lei, 2 lei, habar n-am. Aici m-a prins de buzunar, de buzunarul de la halat, de aici, de jos. „Ia de aici.” M-a prins de mână. „Doamnă! Doamnă! Nu!” Nu, că ia! Zic: „Doamnă, nu! Nu, că ia! Doamnă, dați-mi drumul!” Efectiv, nu voia să-mi dea drumul, și rând, „Doamnă!”
1:00:39 dr. Oana Dobrovolschi: „Dați-mi drumul!” Și mânuța aia, atât de puternică, mânuța aia care mă ținea de buzunarul de la halat... La un moment dat m-am panicat, eram agresată: „Vă rog frumos, dați-mi drumul!” Și mi-a dat drumul și...
1:00:39 dr. Cătălina Voinea: Și ai fugit.
1:00:39 dr. Oana Dobrovolschi: Da, da, da, da, deci asta a fost ceva. Dar îi înțeleg, pentru că așa au fost obișnuiți de alți medici, că dacă nu dai, nu ești tratat, nu ești băgat în seamă și așa mai departe. Asta e, na, ceva de care ușor-ușor îmi imaginez că poate și oamenii o să se dezobișnuiască, dacă doctorii îi dezobișnuiesc pe oameni de chestiile astea.
Ce lipsește în specialitate, ce ar trebui îmbunătățit, provocări 1:01:17
1:01:18 dr. Cătălina Voinea: Ce ți se pare ție că lipsește în medicina fizică și reabilitare? Ce crezi că ar trebui îmbunătățit, sau provocările astea de care te-ai lovit până acum?
1:01:28 dr. Oana Dobrovolschi: Am un singur răspuns aici și este... Cum să zic? Nu awareness-ul. Nici marketizarea. Nu-mi vine termenul. Promovarea specialității ca lumea să aibă mai multe cunoștințe despre specialitatea asta. Mulți nici nu știu că există specialitatea asta. Eu, la rândul meu, nu știam că există specialitatea asta. Nu, la legirea oameni și-au zis și terapie. Dar mă, mă, e zis, da. Nu, mă, e ce recuia asta? Știi? Adică, asta a fost și reacția mea. Dar rămite alți oameni. Dar rămite oameni care... Care?
1:02:23 dr. Oana Dobrovolschi: mă întreabă ce fac și eu le zic, știi, Nu te adății, nu trebuie să teim pe medicină fizică și de reabilitare: „A, faci masaj, nu?”
1:02:23 dr. Cătălina Voinea: 6 ani de facultate, în cazul tău 8, încă 5 de rezidențiat, și ce ești? Maseuză.
1:02:23 dr. Oana Dobrovolschi: Da, faci masaj. Sau tot așa: „Medicină fizică și de reabilitare? A, ești kinetoterapeut.” Ce din cuvântul „medicină” ți-a scăpat? Știi? Da. Deci asta mi s-ar părea, sincer, un lucru foarte important: promovarea specialității, ca oamenii să audă de specialitatea asta și să înțeleagă cu ce se ocupă. Adică să știe, în momentul în care au anumite probleme... Cum, nu știu, în momentul în care te doare capul, la cine te gândești să te duci?
1:03:19 dr. Cătălina Voinea: La neuro?
1:03:19 dr. Oana Dobrovolschi: Așa, te duci la neurolog când te doare capul, da? Dacă te doare burtica, la cine te duci?
1:03:28 dr. Cătălina Voinea: La gastro.
1:03:28 dr. Oana Dobrovolschi: Exact. Te duci la gastro. La fel și...
1:03:28 dr. Cătălina Voinea: Eu pun întrebările aici.
1:03:28 dr. Oana Dobrovolschi: Așa. Zici că sunt... Mă plântești ca pe porumbel. Așa. Așa. La fel și oamenii să cunoască, în momentul în care îi doare ceva, la cine ar trebui să se adreseze?
1:03:54 dr. Oana Dobrovolschi: Asta mi s-ar părea un lucru foarte important. Și cred că un al doilea lucru, m-am gândit la lucrul ăsta în mașină, în timp ce veneam aici, chiar și promovarea specialității chiar și de alte specialități, de alți colegi, care, nu știu, sunt, habar n-am, neurologi, ortopezi și așa mai departe.
1:04:15 dr. Oana Dobrovolschi: Să știe, poate chiar să le recomande pacienților recuperare. Adică, nu știu, poate îți vine, mă gândesc, un pacient în gardă, sau îți vine oriunde îți vine, și îți zice: „Au, mă doare spatele.” În loc să-i dai un decontracturant și niște Nurofen, dă-i-le și pe alea, că-s bune, nu mă înțelegeți și să-l trimiți acasă, dă-i decontracturantul, dă-i Nurofenul și spune-i: „Auziți, nu v-ați gândit să încercați niște medicină de reabilitare, să faceți ceva pentru spate?
1:04:46 dr. Oana Dobrovolschi: Uitați, duceți-vă la spitalul cutare sau la medicul cutare.” Sau, iarăși, în felul ăsta crești awareness-ul și promovarea legată de specialitatea asta, care este sub nivelul mării ca promovare. Oamenii încă... Asta zic: dacă pe mine mă întreabă dacă eu fac masaj, deci oamenii efectiv nu înțeleg ce face specialitatea asta, și asta mi se pare un lucru prost pentru noi, ca medici.
Pentru cine nu este potrivită medicina fizică și de reabilitare 1:05:18
1:05:19 dr. Cătălina Voinea: Pentru cine crezi că nu e potrivită deloc specialitatea asta?
1:05:23 dr. Oana Dobrovolschi: Pentru oamenii cărora le plac lucrurile foarte engaging și foarte pline de adrenalină și pline de excitement, mereu ceva nou, „mă cheamă ăla, trebuie să fac aia”, gardă, chestii de genul ăsta. Pentru că vorbeam la un moment dat cu o colegă care e pe chirurgie pediatrică, da, și, nu știu, îi povesteam eu de specialitatea mea. și îmi zice, Chirurgie pediatrică, adică face chirurgie, săraca, stă de dimineață până seara în spital, operează, adică, mamă, are mult de muncă, gărzi, nu mai zic. În fine.
1:05:58 dr. Oana Dobrovolschi: Și îmi zice la un moment dat colega asta: „Oana, n-aș putea să fac niciodată ce faci tu.” Și eu: n-am zice, ce fac, că nu fac nimic.” Înțelegeam dacă, nu știu, whatever, eram pe urgențe sau ceva, dar mie să-mi zici asta? Și zice: „Păi, Oana, eu, dacă eram în specialitatea ta, mă plictiseam de moarte, fată. Mai bine, nu știu, renunțam la ea cu totul și mă apucam de altceva decât să fac reabilitare.
1:06:25 dr. Oana Dobrovolschi: Nu pot, mie-mi place să fiu acolo, să mă cheme, să mă sune, să fac operații.” Deci, uite, poate un exemplu bun pentru cine nu ar fi potrivită reabilitarea: pentru oamenii care caută adrenalină, mult mai mult excitement, mult mai multă variabilitate, muncă, să fie căutați. Sunt oameni care trebuie să fie ținuți în priză. miroase a anxietate. mie, Efectiv, mă ia cu panică când aud „mă sună, mă fac, nu, eu nu răspund la telefoane. Exclus, exclus.
Ce ar dori să cunoască medicii de pe restul specialităților despre medicina fizică și de reabilitare 1:06:59
1:07:01 dr. Cătălina Voinea: Că tot am vorbit de echipe multidisciplinare și de... Așa, sunt ceva lucruri pe care tu, ți-ai dori ca medic de reabilitare, să le cunoască ceilalți colegi ai noștri de pe alte specialități, despre specialitatea ta, astfel încât să existe o colaborare mai nice, drăguță, și să se colaboreze frumos și drăguț.
1:07:01 dr. Oana Dobrovolschi: Ce aș vrea să știe, într-adevăr, ceilalți colegi, partea frumoasă,
1:07:32 dr. Oana Dobrovolschi: e să înțeleagă că reabilitarea este o parte foarte importantă în viața unui pacient post-orice: post-operații, post-probleme neurologice, nu contează. Este o parte foarte importantă și trebuie dată de un specialist care a învățat 5 ani pentru chestia asta și știe cum să managerieze și să pună și un diagnostic, și să dea și un tratament personalizat pentru persoana respectivă.
1:08:10 dr. Oana Dobrovolschi: Asta este ce mi-ar plăcea să se știe: că reabilitarea nu trebuie făcută de oricine care nu este în specialitatea de medicină fizică și de reabilitare. Am zis-o mai frumos.
1:08:10 dr. Cătălina Voinea: I see. Diplomat. Am văzut. Am văzut ce ai făcut acolo. Bun.
Planurile de viitor ale dr. Oana Dobrovolschi 1:08:32
1:08:33 dr. Cătălina Voinea: Ce planuri de viitor ai tu?
1:08:39 dr. Oana Dobrovolschi: Să termin rezidențiatul. Așa. Așa. Și să reușesc să mă angajez undeva, să nu mor de foame. În principal. Știi? Așa. Trebuie să mănânc proteina aia, da? E scumpă. Așa. Planurile mele de viitor, sincer, ce-mi doresc, așa, e să ajung un medic de reabilitare cât mai bun. Cât mai... nu știu, habar n-am. Cât pot eu de bun. Nu știu. Să învăț tot, de peste tot: congrese, cărți, nu contează. Să colaborez chiar și cu cât mai mulți oameni. Să am o echipă de oameni mișto și cu echipa aia să reușim să, nu știu, să tratăm pacienții și să facem ceva cum trebuie și ca la carte și...
Supraspecializări 1:09:39
1:09:40 dr. Cătălina Voinea: Nu vrei să te specializezi pe noi?
1:09:41 dr. Oana Dobrovolschi: Supraspecializezi. Bună întrebare. Uite, mi se pare interesantă neurologia. Treaba cu AVC-urile și nebuniile. Da, da, da. Mi se pare interesantă partea de reabilitare neurologică, dar, din păcate, în privat e mai greu. Deci reabilitarea neurologică în privat este mult mai tricky, pentru că pacienții neurologici nu se pot deplasa atât de ușor și le trebuie undeva unde să poată să stea internați la pat, într-un singur loc, și să aibă, cum să zic, sala de kinetoterapie, aparatele de fizioterapie, cât mai accesibile.
1:10:23 dr. Oana Dobrovolschi: Nu să se trezească dimineața, să se ducă la clinică, mai știi unde e clinica aia, mergi cu mașina, ia taxiul, ia Uberul, când ei, săracii, nu pot să meargă, nu se pot deplasa, au nevoie de ajutor, să vină un aparținător cu ei și așa mai departe. Este mult mai convenabil să te duci într-un spital, te internezi și stai două săptămâni la pat,
1:10:44 dr. Oana Dobrovolschi: ai baie, duș lângă tine, ai sala vizavi de salonul tău, ai sala de fizioterapie puțin mai încolo, la celălalt salon, ai mesele asigurate și așa mai departe, și o echipă de medici care sunt acolo constant să te supravegheze în caz că, nu știu, poate în timpul exercițiilor de kinetoterapie ți se face rău sau îți crește tensiunea și așa mai departe. Deci este mult mai safe metoda asta. De aceea, în privat nu prea am văzut asemenea cazuri. În privat, în principal, sunt cazurile de artroze, leziuni musculare, leziuni ligamentare, post-operații ortopedice și probleme reumatismale. Cam astea sunt.
1:11:27 dr. Cătălina Voinea: Bun, mai avem o întrebare.
1:11:27 dr. Oana Dobrovolschi: M-ai întrebat pe ce vreau eu să mă nișez. Având în vedere că nu prea am cum partea asta neurologică, decât dacă aș lucra într-un spital de stat, să pot să am acces la așa ceva, mi-ar plăcea, într-adevăr, să mă nișez cât mai mult pe partea sportivă. Pentru că îmi place sportul foarte mult.
1:11:27 dr. Cătălina Voinea: Te gândești să faci a doua specialitate?
1:11:54 dr. Oana Dobrovolschi: Da.
1:11:54 dr. Cătălina Voinea: Medicină sportivă?
1:11:54 dr. Oana Dobrovolschi: Nu.
1:11:54 dr. Cătălina Voinea: Păi ce? Da, atunci ce?
1:11:54 dr. Oana Dobrovolschi: Majestică. Radiologie. Îmi place foarte mult.
1:11:54 dr. Cătălina Voinea: Dar merge?
1:11:54 dr. Oana Dobrovolschi: Da, merge. Cum să nu? Se îmbină foarte bine. M-am gândit, da. E așa, o idee, nu e nimic concretizat, nu e nimic bătut în cuie, „da, am să fac asta”. E așa: „Bă, poate.” Poate da, poate nu. Dar, da, mi-ar plăcea, pentru că, nu știu, mereu m-a atras partea asta de vizual. Ar trebui să iau o notă mare?
1:12:23 dr. Oana Dobrovolschi: Nu, poți să... Dacă termini rezidențiatul, îl plătești. Cât e? 60 de milioane, 70. Da, e foarte puțin. Pe an. Da, pe an. Da, e nemaipomenit. Da, da. E și asta o idee.
1:12:23 dr. Cătălina Voinea: Cum ziceam, mai avem o întrebare.
1:12:23 dr. Oana Dobrovolschi: Da, da, da.
Cel mai bun sfat pe care l-ar da viitorilor medici 1:12:37
1:12:36 dr. Cătălina Voinea: Și anume, care este cel mai bun sfat pe care poți să-l dai tu unui proaspăt absolvent de medicină care se gândește să-și aleagă medicina fizică și reabilitare la rezi?
1:12:53 dr. Oana Dobrovolschi: Sfat. Care se gândește să-și ia medicină fizică și de reabilitare. Cel mai bun sfat. Cel mai bun sfat. Acum aș vrea să zic, dar ar fi ceva super clișeic: fă ce-ți place, fă ce te pasionează, că atunci o să fii cel mai fericit. Este cel mai clișeic lucru, dar până la urmă asta este. Adică te gândești: OK, mai ales în spitale o să lucrezi în principal cu pacienți în vârstă, în privat o să ai și mai tineri, și mai în vârstă și așa mai departe.
1:13:38 dr. Oana Dobrovolschi: Sfatul e că trebuie să te gândești foarte bine, din punctul meu de vedere, ce tip de persoană ești, ce tip de personalitate ai. Trebuie să te cunoști bine pe tine și să-ți dai seama: bă, îmi place reabilitarea. Include anatomie. Include foarte multă anatomie. Și partea de fiziologie. Bă, îmi place, nu-mi place? Trebuie să vorbesc cu pacienții. Trebuie să stau să pun mâna pe ei.
1:14:07 dr. Oana Dobrovolschi: Nu, nu, nu, nu cred că am alt sfat decât să te cunoști bine pe tine, să știi ce-ți place și, uite, asta, poate asta e o parte importantă, că era una dintre întrebări: ce materii din facultate se pupă cu reabilitarea?
1:14:25 dr. Oana Dobrovolschi: Evident, și neurologia se pupă, dar ce trebuie să înveți mult este anatomie. Trebuie să înveți anatomie, tată. Trebuie să știi toți mușchii ăia din tot corpul tău, pe unde se inseră, pe unde sunt. Trebuie să știi, mai ales dacă te apuci să faci infiltrații cu toxină botulinică pentru pacienții spastici, intramusculare. Trebuie să știi raporturile, trebuie să știi ce arteră trece pe acolo, să nu injectezi artera. Mă rog, le faci ghidat. Și vezi, dar multă anatomie. Îți place anatomia?
1:14:55 dr. Oana Dobrovolschi: Ești dispus să înveți toți mușchii ăia, cu toate inserțiile lor, cu toate acțiunile, pronație, supinație, nu știu de care, că la nu știu ce grade face aia, la nu știu ce grade face aia. Și după și partea de fiziologie și, evident, și partea de neurologie.
1:14:55 dr. Cătălina Voinea: Nice.
1:14:55 dr. Oana Dobrovolschi: Îți plac chestiile astea?
1:15:14 dr. Oana Dobrovolschi: Come here. La Balotești. La Balotești. Sau la Institutul de Recuperare. Sau la Elias. Sau la Bagdasar.
Despre centrele de pregătire 1:15:23
1:15:23 dr. Cătălina Voinea: Știi ceva despre celelalte spitale? Adică e nice și acolo?
1:15:27 dr. Oana Dobrovolschi: Știu că cel mai cerut în momentul în care eu am avut alegerea spitalelor, dar uite, asta mi se pare o greșeală mare pe care o fac mulți studenți. Ai repartiția mare care ți-are specialitatea. Ok, bun, nicio problemă. După vinere partiția mică și cumva standardul este ce spitală mi-aleg. Total greșit. Tu nu ți-alegi spitalul. Spitalul te învață pe tine. Tu ți-alegi coordonatorul care se află în spitalul respectiv. Deci tu nu ți-alegi spitalul, tată. Dacă coordonatorul, nu știu, eu să zice, mi-am ales Baloteștiul, da?
1:16:05 dr. Oana Dobrovolschi: Dacă coordonatoarea mea a plecat din Balotești și se duce la, nu știu, Bagdasar, păi eu mă duc la Bagdasar. Eu nu mă mai duc la Balotești. Ce să fac acolo, dacă nu am coordonatorul de rezidențiat? Și păi pe mine cine mă mai învață?
1:16:17 dr. Oana Dobrovolschi: Deci ăsta e un lucru important de știut: nu vă alegeți spitalul, vă alegeți coordonatorul. Deci trebuie să vă informați despre coordonatori, ce și cum. Revenind: când a fost repartiția mică la mine, cel mai dorit spital a fost Eliasul. Cred că s-a dat printre primele. Are sporul mare și am înțeles că și programul e destul de lejer. Dar nu prea ai patologie foarte diversă, din câte am înțeles. Așa.
1:16:17 dr. Cătălina Voinea: Ce s-a mai dat?
1:16:50 dr. Oana Dobrovolschi: Nu, Eliasul a fost cel mai dorit. Ultimul a fost Baloteștiul, evident. Here I am. Și țin minte că am fost penultima ca notă la reabilitare. Și, evident, când a fost repartiția, am fost penultima care să-mi aleg spitalul. Ce să mai aleg spitalul, că erau ultimele două locuri, la balotești. Păi eram eu și colega de lângă mine, știi? Și m-am dus acolo la repartiție și mă întreabă ăia: „La Balotești vrei, nu? Și ți se pare că mai am de unde?
1:17:23 dr. Oana Dobrovolschi: să aleg? Adică: Se pare că, „Mamă, ce variante am aici.” Dar ai mea la Balotești, am rămas cu el, dă-mi-l pe ăla, știi? Și uite, vezi, tot așa, cumva, tot răul spre bine. Că inițial voiam să mă transfer.
1:17:23 dr. Cătălina Voinea: O, OK.
1:17:23 dr. Oana Dobrovolschi: Da, voiam... Mamă, Balotești, naveta, du-te cu mașina. Bine că aveam mașină, știi? Și am vrut să mă transfer, să mă mut la alt coordonator.
1:17:48 dr. Oana Dobrovolschi: Până când am ajuns la spital. Începusem rezidențiatul prin ianuarie și am cunoscut-o pe doamna doctor și după 3-4 zile am fost gen: eu nu mă mai munică el. Da. Pentru că mi-am dat seama că, bă, știi ceva?
1:18:03 dr. Oana Dobrovolschi: Contează mult mai mult mediul medical în care te afli și coordonatorul. Asta e, dau bani pe benzină, dar măcar nu ajung acasă cu nervii la pământ, cu depresie sau făcută cu ou și cu oțet de altcineva. Și mă duc fericită la spital, că, ia uite în ce mediu drăguț. Mamă, toată lumea e drăguță, asistentele-s drăguțe, domnii doctori-s drăguți, pacienții-s drăguți. Și cumva am rămas, știi?
1:18:03 dr. Cătălina Voinea: Mai ai ceva de adăugat? Mai e ceva? Ce-ți dorești să spui?
1:18:49 dr. Oana Dobrovolschi: Nu? Mă gândesc. Mă gândesc. Acum o să bage de aia cu „two hours later”. Two hours later. Nu, asta ar fi ca ultimă idee, și sfatul meu este, într-adevăr, uite: să faci ceea ce-ți place și să nu te lași influențat de ce-ți zic alți oameni să faci, pentru că cum a fost și faza cu stomatologia și așa mai departe, adică, nu știu, nu-ți lua cardiologie doar pentru că e fancy-shmancy și ești „domnul doctor cardiolog” și, mamă, ce bine sună. Nu, ia-ți ceva ce-ți place și te face fericit. Uite, cu toate că eu sunt pe reabilitare și lumea mă întreabă dacă fac masaj, nu sunt doamna doctor cardiolog, știi?
1:19:54 dr. Oana Dobrovolschi: Fac masaj și sunt într-o specialitate undeva, așa, sub masă, știi? Dar cu toate astea sunt foarte fericită, pentru că îmi place foarte mult. Ăsta ar fi sfatul: nu alege specialitatea după cât de bine îți stă ție cu nomenclatura în față sau după, nu știu, câți bani se fac pe ea sau după orice altă chestie, ci alege-o să-ți fie ție potrivită și să știi că
1:20:26 dr. Oana Dobrovolschi: în timp ce ești în specialitatea aia o să ai tot drive-ul și toată pasiunea și toată energia să ți-o dedici, să vrei să fii cât mai bun, să înveți cât mai mult. Ăsta este sfatul meu.
1:20:26 dr. Cătălina Voinea: Nice. Bun. Dă-mi voie să-ți strâng mâna. A fost ceva superb. Felicitări. Bravo. Mulțumim că ai venit.
1:20:26 dr. Oana Dobrovolschi: Mulțumesc că m-ați primit.
1:20:52 dr. Cătălina Voinea: Se vede că asta îmi place, și asta mă bucură la oameni, când vin aici și efectiv sunt ei și spun lucrurilor pe nume și nu au niciun filtru, pentru că asta vor să afle și oamenii care ne ascultă pe noi, cei care ne urmăresc pe YouTube, cei care ne urmăresc pe Instagram. Ei vor să vadă adevărul gol-goluț, cum este, și de aceea sunt foarte încântată de tine. Ai fost extraordinară. Felicitări.
1:21:18 dr. Oana Dobrovolschi: Îți mulțumesc și, da, este normal, pentru că și eu, la rândul meu, aș vrea să aud adevărul gol-goluț și, evident, nu vin aici să pun o mască sau să fiu cine nu sunt sau whatever, ci să ofer informațiile așa cum sunt, și poate ajută pe cineva sau poate lămurește pe cineva. Nici nu trebuie pe toată lumea. Din 100 de oameni, măcar unul să aibă un aha! Un aha moment! Știi? And that este minunat. Este suficient.
1:21:18 dr. Cătălina Voinea: Te mai așteptăm.
1:21:18 dr. Oana Dobrovolschi: Mai pot să iau căpșinul acum?
1:21:18 dr. Cătălina Voinea: Da.
