00:00 dr. Cătălina Voinea: Astăzi discutăm cu Andreea Bojoga, medic rezident pe endocrinologie, despre cum este rezidențiatul pe această specialitate, ce competențe și supraspecializări există, ce atribuții are un medic rezident și ce sfaturi are ea pentru viitorii medici rezidenți. Vă asigur, o să vă placă. Salutare, Andreea! Vrem să-ți mulțumim că ne-ai acceptat invitația și că vrei să faci parte din comunitatea Grile-Rezidentiat.ro, să oferi informații mai ales celor care sunt indeciși și nu știu ce să-și aleagă la rezidențiat. Și noi ne dorim să avem un podcast cu cât mai multe informații și să fie cât mai deschis, așa cum i-am obișnuit pe ascultătorii noștri și pe cei care ne vizionează.
00:40 dr. Andreea Bojoga: Eu vă mulțumesc, Cătălina, și întregii echipe. Vă mărturisesc că este o onoare pentru mine, dar în același timp o văd și ca pe o responsabilitate morală, așa cum zicea unul dintre colegii voștri, așa că am și ceva emoții. Mă simt un pic așa ca la un test, deși e destul de departe amintirea asta de mine, mai ales că sunt în acest moment în concediu cu fetița mea de ceva timp, în creștere copil. Dar sper să fie utilă și să trec testul cu bine.
00:40 dr. Cătălina Voinea: Nu e nevoie de emoții aici, adică suntem colegi până la urmă și tot ce facem este pentru generația viitoare.
De ce endocrinologie? 01:19
01:18 dr. Cătălina Voinea: Poți să începi să ne spui un pic cum ți-ai dat seama că asta vrei să faci, că endocrinologia este ceea ce vrei să urmezi?
01:27 dr. Andreea Bojoga: Din câte mi-aduc eu aminte așa, prima oară când mi-am spus că aș vrea să aleg această specialitate a fost în anul 4, când am participat la un congres de psihoneuroendocrinologie. Combinația asta, care e așa foarte complexă, mi s-a părut că e fix ceea ce îmi doresc, deși adevărul este că ulterior s-a dovedit a fi foarte departe de ceea ce îmi imaginam eu. Însă atracția față de endocrinologie a apărut timpuriu, să zic așa, chiar de când învățam pentru admitere.
01:56 dr. Andreea Bojoga: Capitolul de glande endocrine mi s-a părut printre cele mai ușoare și l-am învățat ușor și chiar îmi părea cumva rău că e așa de scurt. Iar apoi, în facultate, am învățat cu ușurință și chiar cu entuziasm mecanismele de acțiune ale hormonilor, la biochimie, histologia, morfologia și morfopatologia glandelor endocrine. Dar vă mărturisesc că stagiul de endocrinologie, în schimb, nu mi s-a părut foarte atractiv, mi s-a părut ca un pic plictisitor, nu a fost așa o încurajare pentru mine și a fost chiar un moment de cumpănă în care mă gândeam dacă să continui sau nu.
02:33 dr. Andreea Bojoga: Și, gândindu-mă mai târziu, mi-am dat seama că suntem destul de puternic influențați de îndrumătorii de stagiu și fiecare sunt diferiți și își practică meseria într-un mod diferit, așa că am zis să merg mai departe.
Ce parte din endocrinologie o pasionează cel mai mult? 02:49
02:49 dr. Cătălina Voinea: Acum, rezidentă fiind, ce parte din endocrinologie te pasionează cel mai mult?
02:57 dr. Andreea Bojoga: Am un interes special față de patologia oncologică, în special cancerul tiroidian, și am început și ceva research pe tema asta și o să încep acum și doctoratul pe aceeași temă.
Este la fel de interesantă în practică ca și în teorie? 03:12
03:12 dr. Cătălina Voinea: Multe persoane sunt interesate dacă în practică endocrinologia este la fel de interesantă cât este și în teorie.
03:12 dr. Andreea Bojoga: Da, adevărul este că răspunsul este și da, și nu. Eu aș spune că este cel puțin la fel de interesantă ca și în teorie, pentru că atunci când ai de-a face cu un pacient, cu un caz al cărui pacient îl urmărești cu multă atenție și cu mult interes,
03:45 dr. Andreea Bojoga: dincolo de patologie, care ți se pare sau nu mai mult sau mai puțin fascinantă, este totuși un om căruia tu îi dorești binele, iar atunci algoritmele astea complexe de diagnostic și toate deciziile terapeutice din ghiduri prind viață, ai o altă perspectivă asupra lor în momentul în care le discuți cu pacientul, cu aparținătorii pacienților, cu colegii tăi în discuții de cazuri. Pe de altă parte, adevărul este că nu ai de-a face în fiecare zi cu un challenge intelectual, cu cazuri intense, interesante, care pun dileme.
04:26 dr. Andreea Bojoga: Pentru că nu am avut încă ocazia să lucrez în privat ca medic cu drept de liberă practică, vă pot spune însă din experiența colegilor mei specialiști că o bună parte din patologia întâlnită în cazurile din cabinet nu e la fel de palpitantă ca în Institutul Parhon, care este totuși un centru terțiar. Și acest lucru face sens, nu-i așa? Dar vreau să precizez că implicarea noastră ca și medici poate avea un impact major în viața unui pacient care poate este mai mult anxios decât bolnav. Iar acest lucru îți dă o recompensă care poate să depășească chiar această monotonie sau rutină zilnică.
04:26 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Despre examenul de rezidențiat: perioadă de pregătire, punctaj, alegere 05:15
05:14 dr. Cătălina Voinea: Din ce perioadă ai început tu să te pregătești pentru examenul de rezidențiat? Și, dacă ne poți spune, dacă nu cumva e secret, dacă punctajul obținut a cântărit în alegerea ta?
05:26 dr. Andreea Bojoga: Pregătirea propriu-zisă din tematica pentru examen a început destul de târziu în anul meu, în ianuarie, în anul curezii, pentru că tocmai atunci fusese publicată noua bibliografie din acele compendii de specialitate. care am mâncat zilele multe ori. Deci punctajul nu a contat pentru mine, în sensul în care eu mi-am dorit foarte mult endocrinologie, mi-am dorit această specialitate și numai gândul că trebuia să mă gândesc la un plan B îmi producea așa neliniște.
06:02 dr. Andreea Bojoga: Din câte știu eu, punctajul minim pentru a prinde această specialitate a scăzut în ultimii ani. O dată din cauza sau datorită faptului că numărul de locuri disponibile a crescut: înainte de 2015 erau până în 10 locuri, în ultimii ani au fost până la 30 de locuri. Nu am găsit date exacte ca să vă spun în fiecare an cu ce punctaj, dar din amintirile mele recente așa, s-a mers până pe la 725, cam așa.
06:36 dr. Cătălina Voinea: Da, oricum, și pentru cei care o să vizioneze acest episod, noi, în fiecare an, la Grile-Rezidentiat.ro, postăm un clasament al tuturor specialităților cu ultimul punctaj care a fost luat în anul dinainte, așa că nu trebuie să-și facă griji cu privire la care e punctajul. meu.
06:36 dr. Andreea Bojoga: Am văzut că faceți lucrul ăsta și felicitări, e foarte util acest ajutor pentru ei.
06:36 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim.
Primul an de rezidențiat 07:09
07:07 dr. Cătălina Voinea: Păi bun, acum, după ce a trecut examenul de rezi și a trecut toată nebunia, ce-ți mai amintești tu de primul an de rezidențiat? Cum a fost?
07:07 dr. Andreea Bojoga: Îmi amintesc destul de multe. Nu am amintiri așa neapărat foarte frăcute. A fost un an destul de greu. Eram încă în primul an de căsătorie. Încercam așa să găsesc un echilibru între modul în care îmi trăiam noile roluri. Îmi doream să fac o impresie bună la spital. Îmi doream să câștig încrederea celor cu care lucram.
07:46 dr. Andreea Bojoga: Nimeni nu se ia după tine, pe adevărat. Trebuie să te adaptezi rapid ritmului alert de muncă, programului lung, în cazul meu, provocărilor legate de sistemul informatic, de bucătăria casei, de circuitul pacienților în spital, programările pentru investigații, procedurile pentru medicație, internări-externări, și un alt lucru care a fost destul de consumator de energie pentru mine a fost diversitatea relațiilor de care dintr-o dată mă loveam. Dintre mine și superiori, relația cu asistentele medicale, era alta cu doamnele infirmiere și, nu în ultimul rând, era relația cu pacienții.
08:29 dr. Andreea Bojoga: Și, spre dezamăgirea mea, rămânea destul de puțin timp și destul de puțină energie și resurse pentru ca această relație să fie cea pe care mi-o imaginam eu și pe care îmi doream să o practic. Dincolo de toate acestea însă, eram entuziasmată pentru că, în sfârșit, lucram, câștigam un salariu, aveam oarecare independență financiară și eram medic. Muncisem atâția ani pentru asta și aș spune că așteptasem acest moment de o viață și cred că cunoști destul de bine și tu acest sentiment, Cătălina.
08:29 dr. Cătălina Voinea: Da.
O zi din viața unui medic rezident 09:05
09:06 dr. Cătălina Voinea: Îți amintești sau, mă rog, poți să ne spui mai multe despre cum arată, practic, o zi din viața unui rezident pe endocrinologie?
09:16 dr. Andreea Bojoga: O zi din viața unui medic endocrinolog diferă cu siguranță în funcție de centru, de îndrumătorul cu care lucrezi și, nu în ultimul rând, de personalitatea ta. Dacă ești mai perfecționist, probabil că vei consuma multă energie pentru detalii care, de fapt, nu contează, și cred că eu m-am lovit de lucrul acesta. Vei strânge frustrări că nu-ți ies lucrurile așa cum vrei tu, că nu ai resursele pe care ai vrea să le ai. Înțeleg, dacă ești o persoană așa mai easy-going, probabil că viața ta va fi mult mai ușoară și mai frumoasă. Cum spuneam și mai devreme, viața de spital aduce cu sine, practic, un nou stil de viață. Este un program variabil, oarecum impredictibil.
09:59 dr. Andreea Bojoga: Este nevoie să fii adesea prezent la rapoartele de gardă, la vizitele cu profesorii și cu medicii de pe secție. Trebuie să ai o anumită conduită, să vorbești coerent, să nu te pierzi cu firea, să-ți cunoști bine cazurile. Birocrația din spital, de asemenea, nu te lasă să practici poate atâta medicină cât ai dori.
10:20 dr. Andreea Bojoga: Pacienții internați pe pat au nevoie să păstrezi cu ei o legătură constantă. Dacă nu te duci tu la ei, te caută ei prin spital. De asemenea, spitalizările de zi, cu tipicurile lor și protocoalele destul de restrictive ale acestor spitalizări de zi. Toate aceste lucruri necesită o bună organizare. Și mai ales dacă mai ești implicat și în alte lucruri, cum ar fi în programarea pacienților, în terminarea internărilor, externărilor, ai nevoie de o bună comunicare cu îndrumătorul tău.
10:58 dr. Andreea Bojoga: La final însă, viața este așa cum ți-o faci, cumva. Dacă ești responsabil, dacă ești organizat, pozitiv, optimist și relaxat, adică dacă ești rezidentul perfect, ceea ce nu se poate, poți avea o viață bună. Dar bineînțeles că toate a servit cu practica.
Atribuții medic rezident endocrinolog 11:20
11:20 dr. Cătălina Voinea: Ce atribuții zici tu că ar trebui să aibă un medic rezident?
11:26 dr. Andreea Bojoga: În primul rând, atribuțiile unui rezident de această specialitate sunt și cele pe care le are oricare alt rezident. Atribuțiile însă nu țin doar de îndrumătorul tău, ci și de încrederea pe care o câștigi tu îndrumătorului. Întocmirea foilor de observație, evaluarea clinică a pacientului, întocmirea biletelor de externare și procedurile birocratice din sistemul informatic, efectuarea programărilor pacienților la investigații sunt lucruri care, din experiența mea, revin aproape întotdeauna medicului rezident, chiar și dacă este începător.
12:09 dr. Andreea Bojoga: Însă, pe măsură ce capeți experiență, începi să iei decizii mai responsabile privind chiar investigațiile paraclinice și tratamentul pacienților. Legat de acest subiect, v-aș recomanda un curs practic pe care l-am găsit foarte util, și anume „Ghidul rezidentului: de la confuzie la performanță”. Este, de fapt, o serie de șapte cursuri organizate de mai multe cadre medicale universitare din țară, precum domnul profesor Nicolae Crișan din Cluj, care este medic urolog și șef de secție, dar sunt și alte specialități medicale implicate,
12:44 dr. Andreea Bojoga: iar discuțiile sunt foarte practice, sunt în grupuri restrânse și se pot discuta liber multe teme și frământări. Și Se abordează teme chiar începând cu conduita unui medic rezident, malpraxis, etica muncii, până la organizarea sistemului medical în România, și îl recomand, că e util pentru orice medic rezident.
12:44 dr. Cătălina Voinea: Foarte interesant. Nu știam de el, nu auzisem de el, culmea. Chiar bine că ne-ai zis.
12:44 dr. Andreea Bojoga: Cu drag. E destul de recent și se organizează cam două așa pe an. Și sunt puține locuri, cum spuneam, se fac în serii restrânse.
12:44 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Structura unui departament de endocrinologie 13:23
13:24 dr. Cătălina Voinea: Ne poți spune cum arată structura unui departament de endocrinologie într-un spital? Cum sunt împărțite cazurile?
13:32 dr. Andreea Bojoga: O să vorbesc mai degrabă despre structura institutului, să zic așa. Fiind un spital monodisciplinar, lucrurile sunt un pic mai simple. Noi, rezidenții, lucrăm în spital, iar în policlinica spitalului, care are un corp separat, sunt văzuți pacienții în regim ambulatoriu și de obicei acolo se efectuează unele investigații, precum puncțiile tiroidiene și ecografiile. În spital sunt secții cu paturi, deci în regim de internare continuă. Sunt cabinetele medicilor, cabinetele doamnelor asistente, camera medicilor rezidenți, farmacia spitalului. În Parhon mai sunt și secțiile de medicină nucleară, unde se fac scintigrafiile tiroidiene, paratiroidiene, tratamentul cu iod radioactiv, departamentul de imagistică, secția de chirurgie endocrină, departamentul de anatomopatologie. Sper că n-am scăpat ceva, să nu trebuie cineva de acolo.
14:27 dr. Andreea Bojoga: Pacienții, probabil similar cu alte spitale, pot fi evaluați în mai multe regimuri. Internarea continuă, când pacientul rămâne pe pat mai multe zile și efectuează investigații; particulare specialității noastre sunt testele dinamice, care necesită o supraveghere medicală. Uneori se inițiază anumite tratamente, iar la început pacientul trebuie să fie sub urmărire. Mai sunt spitalizările de zi, când pacientul poate efectua o serie limitată de investigații, adesea sunt standard și durează câteva ore.
15:04 dr. Andreea Bojoga: Sunt consultațiile în ambulatoriu, când pacientul vine, de exemplu, la control, sau consultațiile în urgență și prezentările din camera de gardă. Acum, expunerea la toate acestea, ca și medic rezident, depinde de îndrumător, de câtă mână liberă îți lasă, să spun așa. Însă, din experiența mea, de-a lungul rezidențiatului, foarte probabil că te vei lovi de toate.
15:04 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Cum se ocupă îndrumătorii de rezidenți 15:35
15:36 dr. Cătălina Voinea: Cum se ocupă îndrumătorii de rezidenți?
15:43 dr. Andreea Bojoga: În ce privește pregătirea practică, asta cu siguranță depinde de centru și de îndrumător, dar părerea mea este că cel mai mult depinde de interesul pe care îl arăți tu ca rezident. Nu există un îndrumător perfect. Birocrația trebuie să o facă cineva până la urmă și de obicei rezidentul e cel care nu scapă.
16:04 dr. Andreea Bojoga: Dar, trecând peste acest aspect, interesul pe care îl arăți față de cazuri în mare parte ține de tine ca și rezident. Iar, de obicei, asta a fost experiența mea în acești patru ani, este că această implicare și acest interes pe care îl arăți îl stârnește și pe cel al îndrumătorului. Nu e întotdeauna cazul și părerea mea este că atunci când nu ai parte de un feedback pozitiv și ești tras înapoi,
16:33 dr. Andreea Bojoga: o soluție nu este să te adaptezi tu unui mediu vicios, ci să cauți în continuare până găsești persoana potrivită cu care rezonezi și alături de care crești. În ce privește pregătirea în Parhon, pregătirea teoretică, se organizează săptămânal o prezentare de cazuri cu medicii rezidenți și un curs de actualități din endocrinologie. De asemenea, periodic se organizează multe cursuri pentru atestate și competențe, precum genetică medicală, sexologie medicală, cardio-endocrinologie, endocrinologie pediatrică, și la toate aceste cursuri medicii rezidenți pot participa gratuit.
17:20 dr. Cătălina Voinea: Deci acestea sunt un fel de competențe pe care pot să și le facă, să și le ia medicii rezidenți.
17:20 dr. Andreea Bojoga: medicii specialiști; medicii rezidenți nu pot să aplice pentru ele deocamdată, dar putem participa la ele pentru formarea noastră.
17:20 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
17:20 dr. Andreea Bojoga: Iar ulterior, pentru a obține atestatul sau competența propriu-zisă, trebuie să se dea niște examene, să se plătească niște taxe.
Personalitatea potrivită unui endocrinolog 17:49
17:47 dr. Cătălina Voinea: Ce personalitate crezi că se potrivește în această specialitate?
17:55 dr. Andreea Bojoga: Știu că sunt foarte multe tipuri de personalități și sunt și multe teste ca să le aplici. Cred că mai degrabă un psiholog ar fi răspuns la întrebarea asta mai bine decât mine. O să spun mai degrabă câteva caracteristici pe care consider eu că sunt importante pentru a face un match bun cu această specialitate, și anume ar fi empatia, răbdarea, a fi un bun ascultător, a interacționa bine cu oamenii și a menține relații de lungă durată. De ce spun asta?
18:31 dr. Andreea Bojoga: Pentru că majoritatea pacienților cu patologie endocrină sunt pacienți cronici, ceea ce înseamnă o relație de lungă durată. De aceea e nevoie de empatie, ca să câștigi încrederea pacienților, să le crești complianța. Mai în glumă se spune că Institutul Parhon este supranumit „Nouă fără un sfert. Spitalul Nouă fiind spitalul de psihiatrie. De ce? Pentru că, pe lângă complicațiile psihiatrice și psihologice pe care durerile hormonale le pot asocia,
19:07 dr. Andreea Bojoga: unii pacienți sunt exagerat de anxioși pentru afecțiunile pe care le au, cel puțin din perspectiva noastră, a medicilor, bineînțeles. Spre exemplu, tiroidita autoimună, pe care adesea noi o numim cea mai elegantă boală endocrină, care este destul de frecventă. Adesea poate să nu afecteze, de exemplu, funcționalitatea glandei. Însă doamnele sunt foarte stresate de acest diagnostic, iar atitudinea noastră și modul în care abordăm situația sunt foarte importantă pentru ei. De asemenea, spre exemplu, prezența unui nodul tiroidian, care de asemenea nu pune nicio îngrijorare pentru noi.
19:48 dr. Andreea Bojoga: Iar pentru a gestiona cu succes aceste cazuri și a câștiga încrederea acestor pacienți, ai nevoie de multă răbdare și de inteligență emoțională. Însă, ca la orice specialitate, cum spuneam, este importantă comunicarea cu pacienții.
Program de lucru, gărzi, salariu, spor 20:06
20:06 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți zice despre programul de lucru? Despre gărzi, despre salariu, spor, cum te-ai adaptat tu programului?
20:19 dr. Andreea Bojoga: Personal, cred că mi-a luat cam șase luni așa să mă adaptez. Însă, de obicei, nici nu te adaptezi bine că începi un alt stagiu. Endocrinologia, din perspectiva mea, poate să nu fie o specialitate atât de solicitantă, în special dacă o practici în ambulatoriul unui spital de stat sau la privat. Practica în spital vine cu toată povestea mai sus amintită, când nu doar ca medic rezident, ci și ca medic specialist sau primar te lovești de ea, mai ales dacă n-ai un ajutor.
20:54 dr. Andreea Bojoga: Gărzile diferă în funcție de centru. În institut sunt trei linii de gardă, care au în grijă pacienții internați în spital, în mare parte. Nefiind un spital de urgență, sunt puține prezentări în gardă, însă sunt mulți pacienți internați, având o capacitate de peste 30 de paturi; însă, din fericire, sunt adesea puțini pacienți gravi. Însă, bineînțeles, întotdeauna pot să existe potențiale complicații, deci că, până la urmă, un pacient cu multiple comorbidități, deși cu o patologie endocrină bine controlată, poate oricând să facă un infarct sau o altă complicație acută.
21:32 dr. Andreea Bojoga: Dezavantajele unui spital monodisciplinar însă sunt resursele puține îngărți, puține analize, doar esențialul, nu sunt alți medici de alte specialități, însă întotdeauna un medic ATI, un col. Una peste alta, o mâncare caldă, un pat cald, bine făcut, atât de mult spațiu pentru tine, spital întreg, o cameră numai acasă, un lucru pe care eu l-am apreciat și pe care nu l-am văzut întotdeauna la colegii mei prin alte specialități. Alături de o remunerație destul de generoasă, așa, pentru gardă, așa din ce mi-aduc aminte, cam 500 de lei, cred, pe gardă, de 18 ore de gardă în timpul săptămânii, pentru anii mai mari, anii 4-5 și poate și 3, nu mai țin exact.
22:23 dr. Andreea Bojoga: Legat de salariu, este grila pe care o găsiți pe internet. Sporul este același ca în practica oricărui spital cu paturi, adică 12%, cred, 12-15%.
22:23 dr. Cătălina Voinea: Nu știu dacă ai menționat, cam câte gărzi trebuie să faci pe lună?
22:49 dr. Andreea Bojoga: Gărzile depind de numărul de rezidenți. gărzile de linia a treia nu trebuie să rămâi peste noapte în spital. Dacă sunt mulți rezidenți, atunci poți să faci o singură gardă obligatorie. Asta ar fi minim o gardă. Însă gărzile de linia a doua, care sunt plătite, la fel sunt în funcție de numărul de doritori, să zic așa. Nu cred că am făcut niciodată 4 gărzi, maxim 4-3 gărzi.
23:22 dr. Cătălina Voinea: Da, este ok. Adică, noroc, noi punem întrebări pe Instagram și pe Facebook și oamenii erau foarte curioși, fiind o specialitate atât de complexă și cerută, dacă se fac foarte multe gărzi. Și, aparent, surpriză, este chiar bine.
23:22 dr. Andreea Bojoga: Da, este bine, dar poate ar trebui să menționez că lucrul ăsta nu se întâmplă în toată țara.
23:47 dr. Andreea Bojoga: Asta se întâmplă în Institutul Parhon, fiind, cum spuneam, institut monodisciplinar și cu atât de mulți pacienți internați. E nevoie și de linia a doua de gardă, care să fie plătită. Dar, din câte știu eu, altfel nu știu dacă se mai plătesc undeva gărzile în țară.
Cărți must-have 24:12
24:12 dr. Cătălina Voinea: Care zici că sunt cărțile must-have pentru această specialitate?
24:19 dr. Andreea Bojoga: În primul rând, este bibliografia sau tematica din care se dă și examenul de specialitate: Williams Textbook of Endocrinology, Greenspan's Basic and Clinical Endocrinology. Mai este handbook-ul de la Oxford, Oxford Handbook of Endocrinology, care încape într-un buzunar de halat și e bine să-l ai acolo întotdeauna. Dincolo de aceste cărți, recomand UpToDate.
24:46 dr. Andreea Bojoga: Desigur, a citi ghidurile, dar, nu în ultimul rând, articolele științifice. Pentru că, legat de întrebarea cum te menții la curent cu ceea ce este nou, adevărul este că ghidurile internaționale se actualizează la maximum patru ani de zile. Însă în patru ani de zile se întâmplă multe lucruri. Așa că, dacă ești cu adevărat interesat de un anumit subiect și vrei să vezi ce progrese s-au făcut, articolele științifice sunt cel mai bun loc de unde poți să te informezi.
Cel mai interesant studiu 25:20
25:19 dr. Cătălina Voinea: Care e cel mai interesant studiu pe care l-ai citit?
25:19 dr. Andreea Bojoga: Cătălina, îți mărturisesc, întrebarea asta mi-a dat multe bătăi de cap.
25:19 dr. Cătălina Voinea: A trebuit să alegi și nu mai multe?
25:33 dr. Andreea Bojoga: Nu știu ce să zic. Aș vrea să fac o glumă și să spun că cel mai interesant studiu citit este unul publicat de mine. Asta pentru că, așa, când ești luni de zile, așa, la un articol și pe care îl citești de zeci de ori, ajunge să devină până la urmă preferatul tău. Trecând așa peste gluma asta, m-am tot gândit, așa, ce să zic. M-am gândit așa la un studiu din 2017.
26:05 dr. Andreea Bojoga: Nu pot să zic neapărat că e cel mai interesant studiu din lume, dar este un studiu care mi-a deschis așa noi perspective. Este un studiu care se numește Overdiagnosis and overtreatment in thyroid cancer. Este un studiu legat de trendul temporal al diagnosticului și tratamentului cancerului tiroidian. Și m-a făcut să-mi dau seama că lucrurile nu sunt chiar așa în alb și negru și să văd patologia aceasta cu mai multe nuanțe de gri, chiar dacă asta înseamnă poate să nu fiu întotdeauna în acord cu îndrumătorii mei.
26:05 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Există și o parte chirurgicală în endocrinologie? 26:51
26:51 dr. Cătălina Voinea: Ai zice, adică, ce ne poți spune despre partea chirurgicală? Are endocrinologia și o parte chirurgicală?
26:59 dr. Andreea Bojoga: Legat de chirurgia endocrină propriu-zisă, este o specialitate separată, care e de fapt o parte a chirurgiei generale. Deci trebuie să faci chirurgie generală, iar apoi, dacă preferi partea asta, ajungi să operezi doar patologie endocrină.
26:59 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
26:59 dr. Andreea Bojoga: Însă, ca endocrinologi, să zicem că facem și noi ceva minim invaziv acolo, și anume puncțiile diagnostice sau terapeutice, mai ales puncțiile tiroidiene, însă pot să fie și puncții din ganglioni.
27:40 dr. Andreea Bojoga: În spital, însă, aduc puțin suspans, dacă pot să vorbesc și despre tema asta, testele astea dinamice diagnostice de care vorbeam mai devreme. De exemplu, testul de toleranță la insulină, care încă se face la noi în țară, cu inducerea hipoglicemiei, care are loc întotdeauna sub supravegherea unui medic, pentru evaluarea funcției hipofizare și adrenale. Însă, cum ziceam, acest test nu se mai practică în multe spitale din afara țării. Deci răspunsul la întrebare este că există chirurgia endocrină, dar nu este practicată de endocrinologi. Endocrinologia este o specialitate medicală.
În ce măsură se ocupă endocrinologia de problemele reproductive, de infertilitate? 28:22
28:18 dr. Cătălina Voinea: În ce măsură se ocupă această specialitate de problemele reproductive, de infertilitate, de exemplu?
28:31 dr. Andreea Bojoga: Dacă vă interesează acest subiect, într-adevăr endocrinologia este specialitatea potrivită, pentru că multe patologii endocrine pot să afecteze fertilitatea și acesta este un aspect important pentru pacienți și trebuie discutat obligatoriu și este abordat adesea de către noi. De asemenea, în echipa multidisciplinară care investighează cuplurile infertile, întotdeauna este și un medic endocrinolog, fie că este într-un institut, într-un cabinet particular sau într-o clinică de FIV.
Cât de solicitantă este această specialitate și dacă îți oferă timp și pentru o viață personală? 29:06
29:06 dr. Cătălina Voinea: Cât de solicitantă ți se pare endocrinologia și dacă îți oferă timp și de o viață personală?
29:15 dr. Andreea Bojoga: Cum spuneam un pic mai devreme, dacă o practici în ambulatoriu, în ritmul tău, îți permite să-ți faci programele tale; consider că nu e chiar așa de solicitantă și poți să ai o viață personală mulțumitoare. Asta ar fi concluzia, însă restul puteți să le extrageți așa din discuția pe ansamblu.
29:15 dr. Cătălina Voinea: Exact.
Cum manageriezi cazurile dificile? 29:41
29:40 dr. Cătălina Voinea: Cum gestionezi tu cazurile dificile?
29:48 dr. Andreea Bojoga: Cazurile grave sunt adesea cele de natură oncologică, cum ar fi carcinoamele tiroidiene agresive, cancerul adrenal. De obicei, acestea au un prognostic rezervat. Uneori pacienții pot supraviețui în să alți buni cancerilor tiroidiene metastatice. O particularitate, aș putea spune, a patologiilor endocrine este impactul asupra funcționalității și calității vieții pe care îl are o tumoră secretantă de hormoni, care poate avea și un efect vizibil asupra fizicului. Vă aduceți cu siguranță aminte de facies-ul pacientului acromegal sau de pacientul cu sindrom Cushing.
30:36 dr. Andreea Bojoga: Astea pot să asocieze și tulburări de ordin psihologic, dar mai sunt și complicațiile altor afecțiuni, care pot să fie foarte greu controlate. de exemplu, Astea, aș spune, că sunt cazuri dificile. Și, cum spuneam, pacienții pot să supraviețuiască mulți ani și te întâlnești cu ei foarte des, așa, să 12 luni, pentru mulți ani de zile.
31:11 dr. Andreea Bojoga: De aceea, legat de cum gestionăm aceste cazuri, e important să legăm un soi de prietenie cu acești pacienți, ca să nu fie un stres nici pentru ei, nici pentru noi, să nu fie un rău necesar întâlnirea cu ei, ci să găsească la noi alinare și suport. Îmi vin în minte și altfel de cazuri dificile. Unele din prisma unor pacienți care sunt necomplianți și care suferă de complicații pe care altfel nu le-ar avea dacă ar vrea să colaboreze cu noi.
31:43 dr. Andreea Bojoga: Alte cazuri sunt dificile prin prisma unor resurse limitate privind investigațiile și tratamentul, iar alte cazuri sunt, cum spuneam și mai devreme, dificile prin prisma agresivității și prognosticului nefavorabil, dar și prin impactul emoțional pe care îl pot avea asupra noastră, asupra mea ca și medic. În special pentru mine au fost cazurile pediatrice.
Patologia oncologică și patologia pediatrică 32:10
32:08 dr. Cătălina Voinea: Deci zici că este destul de frecventă și patologia oncologică, și patologia pediatrică.
32:08 dr. Andreea Bojoga: Patologia oncologică în Institutul Parhon este destul de frecvent întâlnită, însă, așa, ca incidență generală, tumorile endocrine sunt tumori rare. Adică o incidență, conform definiției acceptate în Europa, de sub 5 cazuri la 10.000 de persoane. Iar tumorile maligne dintre aceste tumori sunt și mai rare. Ca să vă dau așa un singur exemplu, feocromocitomul afectează până la 0-6% dintre pacienții cu hipertensiune arterială,
32:54 dr. Andreea Bojoga: iar dintre acești pacienți care au feocromocitom, aproximativ 10% se spune că au feocromocitom malign. Deci patologia oncologică este rară în populația generală, însă, într-un centru terțiar ca și Parhon și alte centre terțiare din țară, cu siguranță că te vei lovi de aceste cazuri destul de frecvent.
32:54 dr. Cătălina Voinea: Și copiii, cât de frecvent sunt afectați de afecțiunile endocrinologice?
33:28 dr. Andreea Bojoga: Iar Patologia endocrinologică în populația pediatrică nu este atât de frecventă, dar răspund la întrebarea cât de frecvent o vedem noi, endocrinologii. În curricula noastră de formare intră șapte luni de endocrinologie pediatrică. Din fericire, în Institutul Parhon există un departament de endocrinologie pediatrică, care are o istorie lungă și expertiză. De aceea, în aceste șapte luni vezi numai pacienți pediatrici. Ceea ce e super, da.
34:03 dr. Andreea Bojoga: În practica ulterioară, în principiu, ca și endocrinolog, alegi tu și depinde de tine cât de confortabil ești să vezi și patologie de endocrinologie pediatrică. În majoritatea țărilor, din câte cunosc, pediatrii sunt cei care gestionează cazurile de endocrinologie pediatrică. În România, de obicei, endocrinologii sunt cei care își aleg dacă vor să performeze pe patologia pediatrică sau pe cea de adult. În orașele mici însă, de picia nu prea ai de ales, așa că o să fii nevoit să vezi, să tratezi și copii, iar cazurile care te depășesc să le trimiți mai departe.
34:42 dr. Andreea Bojoga: Există însă și la noi, de câțiva ani, un atestat de endocrinopediatrie, pe care îl pot obține atât medicii pediatri, cât și medicii endocrinologi care sunt interesați de această patologie.
Cel mai dificil caz 35:02
34:59 dr. Cătălina Voinea: Ne poți povesti, dacă îți mai aduci aminte, care este cel mai dificil caz pe care l-ai întâlnit până acum?
35:14 dr. Andreea Bojoga: O să amintesc așa de primul caz dificil pe care l-am avut chiar în primul an de rezidențiat. Este vorba de un pacient, cred iar nu ținu și numele. Un pacient cu carcinom adrenal metastatic, agresiv, care, pe lângă o patologie complexă, cu puține resurse terapeutice, era și o patologie nouă pentru mine. Pe lângă complexitatea cazului în sine, mai era faptul că acest pacient, de care mi-aduc așa aminte cu drag, dar cu tristețe, desigur, era un pacient foarte optimist în privința prognosticului lui, care, desigur, nu era deloc favorabil.
35:59 dr. Andreea Bojoga: Iar discuțiile cu soția și cu copiii, care erau un pic mai tineri decât mine, au fost foarte dificile pentru mine din punct de vedere emoțional. Bineînțeles, deznodământul este că boala a avansat foarte rapid, cu deces în doar câteva luni.
35:59 dr. Cătălina Voinea: Da. Trebuie să fie pregătiți viitorii medici, medicii rezidenți, și pentru astfel de cazuri. De asta e bine să amintim că nu este totul roz, puține gărzi la Parhon sau alte avantaje, ci și partea mai puțin frumoasă.
35:59 dr. Andreea Bojoga: Da, așa e.
Cu ce cunoștințe trebuie să vii din facultate și dacă simte că facultatea a pregătit-o pentru această specialitate 36:39
36:38 dr. Cătălina Voinea: Cu ce cunoștințe zici că ar trebui să vii din facultate și cât de mult simți că te-a pregătit facultatea pentru endocrinologie, deși ai zis la început că stagiul de endocrinologie din facultate nu e nici pe departe ceea ce vezi în rezidențiat?
36:38 dr. Andreea Bojoga: Cred că e important să știi așa, ca bază, fiziologia glandelor endocrine, pe care desigur o recapitulezi. Aș fi ipocrită să zic că eu știam fiziologia la perfecție când am început rezidențiatul, pentru că nu a fost așa.
37:12 dr. Andreea Bojoga: Dar cred că e de bun-simț să știi glandele endocrine, fiecare ce hormon secretă și așa, în mare, acțiunile lor. În facultate consider că ești destul de bine pregătit dacă îți faci temele cum trebuie. Eu am fost o întâlnitoare așa și am învățat cu drag anatomia glandelor endocrine, fiziologia, biochimia, histologia. Sunt noțiuni care se tot reiau așa de-a lungul anilor și care s-au sedimentat, zic eu, destul de bine.
37:44 dr. Andreea Bojoga: De asemenea, învățând pentru examenul de rezi, așa cum a fost compendiul acela, a fost util pentru mine și când am început rezidențiatul, n-am simțit așa că am căzut în gol în primele zile ca rezident, ci eram așa chiar încântată că pricep unele lucruri.
37:44 dr. Cătălina Voinea: Aș vrea să atingem acum un subiect foarte, mă rog, cerut, și anume dacă se pot face stagii în timpul rezidențiatului în străinătate,
Stagii de practică în străinătate, tendința medicului endocrinolog spre a doua specializare ca diabetolog, profesare în străinătate 38:08
38:11 dr. Cătălina Voinea: dacă poți să faci ceva practică, și apoi să trecem așa treptat: dacă poți să profesezi în străinătate cu această specialitate sau ai nevoie de dublă specializare pentru endocrinologie și diabet și, practic, care este tendința medicului endocrinolog, să facă a doua specialitate, diabetul, sau nu?
38:11 dr. Andreea Bojoga: În ce privește stagiile de pregătire în străinătate, din câte știu eu, Franța este cea mai primitoare de oaspeți, să zic așa. Și avem acolo chiar câțiva medici endocrinologi români și diabetologi, inclusiv în orașe foarte mari, precum Paris.
38:56 dr. Andreea Bojoga: Așa că cred că ar fi destul de ușor să vă găsiți un centru mare, dacă chiar vreți să mergeți acolo. Deci se poate, desigur că se poate. Asta ca să mergeți ca medic angajat și plătit. Stagiile se echivalează destul de ușor, aș zice. De asemenea, o altă variantă este, dacă nu știți franceză, dacă nu vă place, dacă nu empatizați cu cultura acestei țări (eu nu știu franceză, așa că nu a fost o opțiune pentru mine), puteți aplica pentru granturi, pentru fellowship-uri, de obicei scurte, între 1 și 3 luni, practic în cam orice țară. Însă granturile acestea sunt puține și, ca să câștigi unul, de obicei ai nevoie de un CV convingător.
39:50 dr. Andreea Bojoga: Eu m-am bucurat de două experiențe destul de scurte, dar foarte benefice pentru mine, în Olanda și în UK. Deci este posibil, dacă chiar îți dorești și cauți, o să te poți bucura și de un stagiu în altă țară. Din nou, se echivalează, deci nu sunt probleme în direcția asta. O altă opțiune ar fi ca, în cadrul școlii doctorale, poți să aplici pentru deplasare într-un alt centru. Acolo, experiența de cercetare și colaborările cu centrele din alte țări sunt avantaje care pot să ușureze accesarea unor astfel de burse pentru deplasare.
40:43 dr. Andreea Bojoga: Dacă se poate practica în străinătate, dacă nu ai dubla specializare? Da, se poate, dar adevărul este că nu faptul că nu ai diabetologia recunoscută în țară este marea problemă, pentru că în curricula noastră intră un an de practică în diabet, în curricula de endocrinologie, ceea ce este suficient sau cel puțin echivalentul celor care fac endocrinologie în alte țări.
41:10 dr. Andreea Bojoga: Însă problema sau diferența este în faptul că noi avem mai puțină medicină internă decât au cei din alte țări. Așa că, dacă vrei să practici ca medic specialist, deci cu diploma de medic specialist endocrinolog, foarte probabil că va trebui să-ți mai echivalezi o parte din medicina internă. De ce? Pentru că majoritatea țărilor, din câte am studiat eu, cum ar fi în special țările vestice, Austria, Germania, Olanda, UK, au la bază medicina internă.
41:48 dr. Andreea Bojoga: Deci endocrinologia este parte a medicinei interne, ceea ce presupune formarea în medicină internă cel puțin patru ani de zile, de obicei. Iar apoi unu-doi ani în endocrinologie și diabet. În timp ce noi avem cumulat probabil trei ani jumătate, poate chiar mai mult, de endocrinologie și diabet. Ceea ce înseamnă că noi suntem mult mai pregătiți, din experiența mea în cele două stagii, față de endocrinologii rezidenți pentru că vedem mult mai multă patologie endocrină decât ei. Dar pentru ei e important să formeze medici interniști care să poată să gestioneze cazurile din gărzile de medicină internă.
42:43 dr. Andreea Bojoga: Dacă îți dorești să faci a doua specialitate, este destul de simplu. În principiu, după calculele mele, sunt cam doi ani pe care ar trebui să-i mai echivalezi, ca să obții și a doua specialitate, de diabetologie. Ca și trend, depinde mult de ce aspirație ai. Dacă îți dorești să performezi într-o anumită direcție, într-o anumită patologie, în special endocrină, părerea mea este că nu face neapărat sens să-ți mai faci și această specialitate.
43:21 dr. Andreea Bojoga: Dacă îți dorești să practici într-un cabinet privat sau în propriul cabinet, cu siguranță că e binevenită, ca să ai o paletă cât mai mare de pacienți. Din nou, dacă vrei să aveți patologie pediatrică și să devii foarte bun în această direcție, probabil că diabetologia doar te-ar defocusa și ți-ar lua din timp, ți-ar întârzia posibilitatea de a ajunge să fii bun în cu totul altceva. Sper că am răspuns așa la întrebări.
43:21 dr. Cătălina Voinea: Da, ai răspuns.
Centre de pregătire de referință din țară 44:02
44:01 dr. Cătălina Voinea: Ne poți spune un pic, având în vedere că avem foarte mulți ascultători și cei care urmăresc și din părți diferite ale țării, mulți dintre ei sunt interesați, de ce lucruri bune ai auzit despre alte centre universitare de pregătire din țară?
44:01 dr. Andreea Bojoga: Pot să vă povestesc așa din ce am povestit cu colegii la congrese, în principiu. Odată, în București ar fi cele două centre, Parhon și Elias, despre care nu am apucat să spun prea multe lucruri.
44:46 dr. Andreea Bojoga: Avantajul centrului din Elias este că e parte dintr-un spital universitar de urgență, adică multidisciplinar, și ai mult mai multe resurse, inclusiv diabetologie, inclusiv diabetologie pediatrică. Însă, în alte centre din țară, de obicei, pregătirea în endocrinologie se desfășoară ca și în spitalul Elias, pe o secție de endocrinologie dintr-un spital multidisciplinar. Deci Institutul Parhon este singurul institut monodisciplinar din țară și cred că mai este încă unul în Europa. Nu cred că mai sunt mai multe, adică este foarte rar.
45:29 dr. Andreea Bojoga: Multe spitale au tendința să vadă mult mai multe patologii. Însă, dacă ar fi să fac o comparație, sunt avantaje și dezavantaje și pentru institutul de monospecialitate, și pentru cel de multidisciplinar. Și anume că, bineînțeles, la Parhon ai mult mai multe posibilități de cercetare și de integrare în viața academică, de exemplu, dacă ai interes pentru asta. Însă se poate cu siguranță și într-un alt centru. Mai ales în speranța că există o colaborare între aceste centre din țară.
46:19 dr. Andreea Bojoga: Dacă alegi un centru precum Clujul, Iașul, Timișoara, care sunt de asemenea centre mari, unde sunt profesori, unde sunt conducători de doctorat, cu siguranță că poți să faci și acolo și să te implici inclusiv în viața academică, dacă îți dorești lucrurile astea. Dar cu mult efort, na, ca peste tot. Deci, ca organizare, asta ar fi o mare diferență, și anume că este o singură secție și ai acces mult mai deschis către alte specialități, adică echipa multidisciplinară care ar trebui să existe în tratarea acestor pacienți cu patologie endocrină este mult mai extinsă, și asta reprezintă un mare avantaj.
Competențe și supraspecializări 47:13
47:12 dr. Cătălina Voinea: Ce ne poți spune despre competențe și supraspecializări pe endocrinologie?
47:19 dr. Andreea Bojoga: Ca endocrinologi, cum spuneam, după terminarea rezidențiatului, avem dreptul de a face și puncții diagnostice sau terapeutice, cel mai adesea tiroidiene. De asemenea, când terminăm endocrinologia, avem dreptul să facem ecografie, ecografie endocrină. În principiu e ecografia tiroidiană, paratiroidiană, uneori și a glandei adrenale. Iar, cum spuneam, curricula de formare include și endocrinologia pediatrică, unde te poți familiariza și cu ecografia pediatrică utero-ovariană și testiculară la bebeluși și la copii, adolescenți.
48:08 dr. Andreea Bojoga: Dar poți obține, cum spuneam, multiple competențe, de la sexologie, poți să-ți iei, cum spuneam, și a doua specialitate, poți să faci și multiple cursuri de formare, cardioendocrinologie, genetică medicală, oncologie endocrinologică și așa mai departe. Astea aș putea să le numesc ca fiind supraspecializări.
48:08 dr. Cătălina Voinea: Am înțeles.
Posibilități de angajare după terminarea rezidențiatului 48:43
48:42 dr. Cătălina Voinea: O întrebare foarte des pusă, la fiecare episod pe care l-am avut, a fost: bine, bine, terminăm rezidențiatul și după aia ce facem? Care sunt, practic, posibilitățile de angajare după ce terminăm?
48:56 dr. Andreea Bojoga: O dat să Mă fie și pe mine mă preocupa acest subiect.
48:56 dr. Cătălina Voinea: Ca pe toți.
48:56 dr. Andreea Bojoga: Da, pentru că nici eu n-am terminat încă rezidențiatul și sunt curioasă cum se vor aranja lucrurile și pentru mine. Legat de situația locurilor de muncă, impresia mea este că în România este oarecare suprasaturare în sistemul de stat. Nu am găsit niște statistici exacte în sensul ăsta, dar ce am găsit este, conform Institutului Național de Statistică, că în 2016, în România, erau aproximativ 644 de medici endocrinologi, din care 545 erau femei, 233 erau medici rezidenți. Ținând cont că numărul medicilor crește cu circa 25-30 anual și că un număr poate cel puțin similar este spre pensionare,
50:03 dr. Andreea Bojoga: și considerând că în țară sunt peste 550 de spitale de stat și private și cam 146 de policlinici, iar majoritatea spitalelor au cam un singur endocrinolog în ambulatoriu, dar sunt mai mulți endocrinologi, de obicei, în policlinici. Dacă faci niște calcule matematice, pare că este un loc pentru fiecare. Adică nu o să fii muritor de foame, dar asta cu marea condiție, cu condiția ca tu să fii disponibil să mergi oriunde în țară pentru a practica endocrinologia.
50:45 dr. Andreea Bojoga: În centrele mici este nevoie și s-ar putea să fii copleșit de numărul de cazuri și de numărul de pacienți care te vor căuta. Dacă îți dorești însă să rămâi într-un centru mare, cu siguranță că o să ai mult de lucru, dacă îți dorești să te remarci, mai ales într-un spital de stat. La privat, din ce am observat, încă se fac angajări, e destul de căutată specialitatea și sunt pacienți.
51:22 dr. Andreea Bojoga: Deci, dacă preferi un cabinet în ambulatoriu, sunt posibilități de angajare, dar în ce privește practica într-un centru universitar și într-un spital terțiar, lucrul ăsta este valabil, cred, că, pentru toate specialitățile și nu doar în România, ci oriunde în lume. Întotdeauna va fi mult mai multă concurență aici, pentru că, na, cel puțin tinerii își doresc foarte mult să aibă o viață palpitantă și intensă și să vadă o diversitate de cazuri. Însă, pe măsură ce avansezi în vârstă și apar și alte priorități, în special de ordin familial, o să apreciezi așa o viață mai domoală. Impresia mea asta este.
51:22 dr. Cătălina Voinea: Puțină liniște.
51:22 dr. Andreea Bojoga: Da, exact.
Cel mai frumos lucru la endocrinologie 52:15
52:14 dr. Cătălina Voinea: Care zici că este cel mai frumos lucru la specialitatea pe care ți-ai ales-o, din punctul tău de vedere?
52:21 dr. Andreea Bojoga: În viziunea mea este însăși lumea fascinantă, nevăzută, a hormonilor. Aceste molecule care țin în echilibru organismul uman și fără de care viața noastră cu siguranță că n-ar mai fi aceeași, poate chiar nu ar fi posibilă.
Minusuri în endocrinologie 52:41
52:40 dr. Cătălina Voinea: Ce minusuri ai descoperit că are endocrinologia?
52:46 dr. Andreea Bojoga: Consider că este un dezavantaj faptul că endocrinologia este separată de diabetologie și că există conflictele astea interne între îndrumătorii de endocrinologie și diabet. Momentan pare că suntem destul de departe de momentul în care se vor uni din nou. Dar, pe de altă parte, poți să faci performanță într-o anumită direcție mai ușor.
53:16 dr. Andreea Bojoga: Alte minusuri pe care le-am descoperit sunt oarecum generale, adică se aplică și altor specialități. Unul ar fi lipsa de resurse în anumite patologii, anumite investigații și tratamente care nu sunt disponibile în țara noastră sau sunt foarte greu accesibile, și în momentul în care ai astfel de pacienți e destul de frustrant, așa, că nu poți să faci mai mult pentru ei sau trebuie să îi trimiți în alte țări să facă investigații sau tratament. Nu e imposibil, dar e oarecum așa descurajant.
54:00 dr. Andreea Bojoga: Un alt lucru este lipsa ghidurilor naționale, deci lipsa unor practici uniforme la nivel național și chiar și în același centru. În Parhon, din fericire, au fost recent publicate niște ghiduri, e un lucru îmbucurător. Sperăm că încet, încet o să se uniformizeze lucrurile astea și în țară. De ce spun că sunt importante aceste practici, aceste ghiduri?
54:24 dr. Andreea Bojoga: Odată, pentru noi, ca și formare, ca și endocrinologi, cred că am beneficia de aceste ghiduri formate de medici cu expertiză în domeniile respective, de la care avem ce să învățăm, și n-am mai simți așa tensiuni, să zic, între diverși medici cu practici diferite și ne-ar fi mai ușor să înțelegem anumite lucruri.
54:55 dr. Andreea Bojoga: În Olanda, spre exemplu, există o platformă la care are acces oricine din spital și poate accesa aceste ghiduri, acești algoritmi de diagnostic și tratament, care sunt foarte ușor de vizualizat, astfel încât rezidentul poate ușor să urmărească parcursul unui pacient în demersul de diagnostic și tratament și poate să ia el singur niște decizii, bineînțeles sub supraveghere și, dacă are nevoie, cu îndrumare de la supraveghetori, dar are mult mai multă independență cu ajutorul acestor ghiduri, care acolo sunt actualizate la șase luni, iar medicii rezidenți sunt direct implicați în actualizarea acestor ghiduri, prin a căuta, cum spuneam, literatură de specialitate pe un anumit subiect și a updata constant aceste ghiduri. Un alt dezavantaj este lipsa unei colaborări interdisciplinare mai strânse.
56:01 dr. Andreea Bojoga: Acest lucru l-am văzut cu ochii mei, să zic așa, în cele două stagii, în UK și în Olanda, când am avut ocazia să văd cât de importantă și necesară este colaborarea aceasta, odată pentru pacienți, pentru cazuri dificile, dar și pentru formarea noastră ca medici, pentru că atunci când ai discutat cazul din atât de multe perspective, automat se leagă niște sinapse și la următorul caz o să fie și mai simplu, și mai bine, și mai ușor.
56:33 dr. Andreea Bojoga: Astea sunt lucrurile la care m-am gândit eu. Poate mai sunt și altele, dar nu mi-au venit foarte multe în minte, așa că am văzut mai multe părți bune decât minusuri.
56:33 dr. Cătălina Voinea: Perfect. Înseamnă că ești foarte mulțumită de unde ai ajuns. Adică, atâta timp cât nu găsești minusuri, mi se pare perfect.
Sfaturi pentru viitorii medici rezidenți 57:00
56:58 dr. Cătălina Voinea: Mai avem o singură întrebare pentru tine, și anume: ce sfaturi ai tu pentru viitorii medici rezidenți, cei care urmează să dea examenul de rezidențiat?
57:09 dr. Andreea Bojoga: Primul ar fi să vă îndemn să vă găsiți scopul dincolo de interesele voastre personale. Indiferent de specialitatea pe care o veți practica, căutați-vă acel scop măreț pe care cred că îl avem cu toții în inimile noastre. Un al doilea sfat ar fi să căutați să fiți animați constant de o dorință de îmbunătățire, de respect și de răspundere față de pacient, și un al treilea lucru: nu uitați, fiți întotdeauna oameni,
57:42 dr. Andreea Bojoga: dar cu toți oamenii, de la paznic și brancardier până la profesor, și cu toți pacienții, indiferent de statutul lor social. Sunt convinsă și am văzut în experiența mea că veți culege roadele acestei atitudini mult mai repede decât vă așteptați.
57:42 dr. Cătălina Voinea: Ce frumos, ce drăguț! Nice! Mulțumim mult! A fost extraordinar!
58:03 dr. Cătălina Voinea: Vrem să-ți mulțumim încă o dată! Mi-a plăcut să am discuția asta cu tine pentru că ai făcut-o așa, ca și cum ar fi o poveste, mai ales că, nu știu, ai o voce foarte caldă, și sunt convinsă că cei care vor urmări episodul de podcast îți vor fi profund recunoscători pentru tot ce ai putut să spui și de aceea poate pe viitor o să mai fii deschisă și pentru alte colaborări împreună cu noi, pentru viitoarele generații.
58:35 dr. Andreea Bojoga: Cu mare drag! Din nou, eu vă mulțumesc! Este o onoare pentru mine și eu consider că, cum spunea și colegul vostru, suntem datori să dăm mai departe ce am învățat și ca alții să nu repete greșelile noastre. Cum spunea cineva, învață din greșelile altora, că viața e prea scurtă ca să le faci tu pe toate.
58:35 dr. Cătălina Voinea: Exact!
58:35 dr. Andreea Bojoga: Așa că sunt, desigur, discuță și sper să ne mai auzim atunci.
58:35 dr. Cătălina Voinea: Mulțumim încă o dată și-ți dorim mult succes!
58:35 dr. Andreea Bojoga: Mulțumesc! Pa, pa! La revedere!
