Unde e Cătălina?! 00:00
00:32 dr. Mihai Voinea: Acum să începem discuția despre medicina de laborator împreună cu dr. Ana Mareș. Să-i dăm drumul!
Cum este Medicina de laborator? 00:39
00:39 dr. Mihai Voinea: Bine ai venit, Ana! Îți mulțumim foarte mult pentru faptul că ai acceptat invitația noastră la podcast.
00:46 dr. Ana Mareș: Bine v-am găsit! Mulțumesc frumos pentru invitație!
00:50 dr. Mihai Voinea: Hai să începem. Cum este cu medicina de laborator? Cum ai descrie-o într-o frază?
00:58 dr. Ana Mareș: În primul rând, este o specialitate paraclinică, și aici subliniez, însemnând că nu ai contact direct cu pacientul, dar ai contact indirect, și poate o să povestim puțin mai încolo despre asta, în care analizăm probe de diverse proveniențe, secreții, urină, sânge etc., cu scopul de a diagnostica sau de a monitoriza sau de a preveni anumite boli. Cam asta este, pe scurt.
Mit despre specialitate 01:33
01:34 dr. Mihai Voinea: Ok, mulțumesc. Aș mai avea o întrebare aici, în introducere. Care ar fi un mit despre specialitate pe care îl cred studenții și care poate e greșit?
01:47 dr. Ana Mareș: Cred că cel mai mare mit despre medicina de laborator este că nu e o medicină reală, că a fi medic de laborator înseamnă că, de fapt, nu faci medicină, pentru că nu interacționezi cu pacientul, ceea ce e destul de fals, zic eu, pentru că ai un rol destul de important în medicina modernă, pentru că în 2026 practicăm medicina bazată pe dovezi. Și atunci niciun clinician nu va administra niciun tratament sau nu se va apuca de nicio procedură fără analize amănunțite în prealabil.
02:30 dr. Ana Mareș: Așa că eu cred că medicina de laborator, deși e considerată cenușăreasa medicinei, de fapt este extrem de importantă, pentru că, repet, nu putem trata sau nu putem aplica anumite proceduri pacientului fără să știm exact cu ce ne confruntăm. Pentru că, după cum îmi place mie să spun, în general bolile cronice nu se văd.
02:58 dr. Mihai Voinea: Adevărat.
03:00 dr. Ana Mareș: Adică n-ai cum să-ți dai seama cu ochiul liber dacă cineva suferă de o boală sau nu sau dacă are o tulburare de coagulare neapărat. Cam asta aș spune despre mitul numărul 1 în legătură cu medicina de laborator.
03:15 dr. Mihai Voinea: Mersi. Vreau să fac o mică adăugare aici. Noi, acum câțiva ani, am făcut un studiu național și am avut nevoie de rezultatele studiului ca să facem un curs despre cum să-ți alegi specialitatea. A fost un demers care cred că în continuare nu e unic doar în România, ci și mai spre zona internațională.
03:36 dr. Mihai Voinea: Găsisem două cărți în State, inclusiv când am dat eu rezi, acum mulți ani, și le citeam în engleză, dar nu se aplicau la România, pentru că, de exemplu, igiena nu există. E derivată din fostul bloc comunist, deci nu e la ei. Nu erau chiar toate specialitățile și am făcut studiul și, practic, cursul cu un psiholog pentru componenta vocațională, eu ca medic și un sociolog.
04:03 dr. Mihai Voinea: Cursul e gratuit pe platforma Grile-Rezidentiat.ro și acum, dar, uitându-mă pe detalii, a durat cam, nu știu, 8-9 luni să punem la punct totul și să filmăm și să-l lansăm. Apropo de ce zici de medicina de laborator, am mai descoperit câteva specialități. Cred că inclusiv medicina de laborator, apropo de ce spui, că este cenușăreasa medicinei. Inclusiv eu aveam bias-uri despre ele și eram...
04:34 dr. Mihai Voinea: Sănătatea publică și managementul e o specialitate foarte faină, dacă o faci cum trebuie. Adică am inclusiv o carte, Factfulness. E tradusă și în limba română. E scrisă de un medic suedez, care e o carte bestială. Deci ai niște domenii foarte, foarte interesante, doar că la noi e acest bias românesc: „A, ok, du-te pe specialitățile alea. Fă-te, mamă, tată, cardiolog sau neurolog, pentru că, nu știu, acolo îți faci cabinet și faci bani.”
05:06 dr. Mihai Voinea: Asta voiam să adaug, că am văzut real-time cât de interesante sunt multe specialități, dar până nu intri în subiect adânc nu-ți dai seama. Și mă bucur să aud că vii cu... ne povestești din acest unghi, care implică și o pasiune. Înainte să mergem mai departe,
2 ani de rezi pe Chirurgie Vasculară 05:28
05:27 dr. Mihai Voinea: din ce-mi amintesc, tu ai fost pe o specialitate chirurgicală înainte.
05:32 dr. Ana Mareș: Așa este, chirurgie vasculară, pe care am ales-o la rezidențiatul din noiembrie 2017.
05:39 dr. Mihai Voinea: Ok. Și cât timp ai stat acolo, pe specialitatea respectivă, și cum ai hotărât să faci trecerea pe medicina de laborator?
05:48 dr. Ana Mareș: Am stat 2 ani în total, dar primul an l-am petrecut la chirurgie generală, la Institutul Clinic Fundeni din București. Apoi am mers pe alte specialități, pe chirurgie toracică, ortopedie, apoi 5 luni la chirurgie vasculară. În primul an de chirurgie generală, să zicem că a fost cât de cât în regulă, ca să zic așa, în ceea ce privește echilibrul dintre muncă și răsplata rezidentului.
06:29 dr. Ana Mareș: Adică mă refer la partea de: ok, hai, muncim, facem foi, mergem, vorbim cu pacienții, îi pregătim pentru operație, îi pregătim pentru investigații și așa mai departe. Dar când intram în sala de operație, știam că vine rândul meu și că pot să fac ceva hands-on. Și pentru mine asta funcționa. Doar că, să zicem, acolo, fiind un flux de pacienți destul de mare, totul se desfășura într-un ritm alert, era aproape ca la armată, ca să zic așa.
07:06 dr. Ana Mareș: Te duceai dimineața pe secție și aveai foarte mult de lucru, foarte multe externări de făcut, foarte multe internări de făcut, și trebuia să te pregătești și să intri în sală, și era totul... Nu știai când ajungi acasă, niciodată. Erau foarte multe gărzi. Rezidenții de an mic, eu fiind rezidentă anului prospătișită de pe băncile facultății, cumva eram încurajată să merg să mă lupt cu zmeii pe câmpul de luptă al chirurgiei generale. Aveam și partea de raport de gardă, unde era partea mai științifică, dar cumva, să zicem, când am analizat foarte mult cariera asta de chirurg, mi-am dat seama că avantajele și dezavantajele înclinau mai mult spre balanța dezavantajelor. Era un burnout care se instalase deja.
08:09 dr. Mihai Voinea: Ok.
08:11 dr. Ana Mareș: Îmi aduc aminte că în ultima lună de chirurgie vasculară eram cumva strânși, ne punem foarte multe gărzi. Am avut șapte gărzi; asta înseamnă că stăteam mai mult de treizeci de ore în spital, uneori fără să mă pot odihni măcar vreo oră. Tot timpul era ceva de făcut, tot timpul erau urgențe, pentru că eram la vasculară, într-un institut de boli cardiovasculare, unde veneau urgențe numai din București, ci și din țară.
08:44 dr. Ana Mareș: Și mi-am dat seama că, all in all, îmi doresc altceva de la viața mea. În continuare cred că chirurgia este ceva extrem de interesant, adică nu se compară absolut nimic cu senzația aia pe care o ai în sala de operație, când ai bisturiul în mână și știi că faci tu ceva în operația respectivă.
09:06 dr. Ana Mareș: Dar să știi că eu nu regret faptul că mi-am dorit să schimb ceva în viața mea. Acum, la mulți ani după, aproape 8 ani de zile, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că a fost o decizie bună, pentru că viața mea s-a schimbat foarte mult și am foarte mult timp pentru mine, și sunt sigură că despre asta vom vorbi în continuare. A fost un act de curaj. Mă întrebai cum am făcut tranziția.
09:35 dr. Ana Mareș: A fost un act de curaj, pur și simplu am spus stop. Am ales să dau rezidențiatul din nou în 2019, cu toate că puteam să mă transfer fără să mai dau examenul, dar mi-am dorit să fac cu totul corect și să văd ce pot face după un nou examen de rezidențiat. Să fiu sinceră, mă atrage foarte mult ideea de cercetare în medicină și, mai mult, cred că și ăsta a fost unul dintre criteriile principale care m-au determinat să aleg această specialitate și să fac această schimbare.
10:19 dr. Mihai Voinea: Ok, rețin informația, ca să revin asupra ei, partea de cercetare. Îți propun să continuăm cu o altă introducere în domeniul medicinei de laborator. Mersi pentru informații.
O zi obișnuită pe Medicină de laborator 10:34
10:35 dr. Mihai Voinea: Ce face concret un medic pe laborator, un medic de laborator? Adică ce se întâmplă într-o zi normală? Poți să împarți în trei acte: dimineață, prânz, după-amiază? Cum ți-e ție mai ușor. Atât ca medic rezident, dar și ca medic specialist.
10:52 dr. Ana Mareș: Aș vrea să încep cu ideea principală: depinde foarte mult ce fel de job ai și în ce fel de laborator lucrezi și dacă e laborator de stat sau privat.
11:08 dr. Mihai Voinea: Poți să vorbești despre amândouă?
11:11 dr. Ana Mareș: Da, poți să fac o paralelă pentru că am lucrat și la și la. Am experiență.
11:15 dr. Mihai Voinea: Ok, perfect. Cei mai mulți care ne urmăresc, evident, vor face rezidențiatul la stat și atunci avem nevoie și de informația asta.
11:25 dr. Ana Mareș: Ca medic rezident, o să povestesc din experiența mea, pentru că asta știu și asta o să povestesc. Eu am prins perioada pandemiei, că am spus că am dat rezidențiat pe medicină de laborator în 2019. Am intrat în ianuarie, pentru că a fost un decalaj, mă rog, în anul ăla cu rezidențiatul. Am intrat în ianuarie și bineînțeles că la începutul lui martie a fost lockdown.
11:52 dr. Mihai Voinea: Ok.
11:52 dr. Ana Mareș: Bineînțeles că noi, rezidenții, ne-am dus acolo cu așteptări foarte mari, cu high hopes and standards la rezidențiat, doar că a fost acest neprevăzut, mă rog, care se anunța deja de două luni de zile, din câte știu eu, și, cumva, s-au ținut câteva cursuri de biochimie foarte drăguțe, interesante, însă, din păcate, povestea asta drăguță a durat foarte puțin, pentru că a fost cu lockdown-ul și eu am cam șomat, ca să zic așa.
12:30 dr. Ana Mareș: Doar că eu aveam coordonatorul într-un spital de urgență din București și, mergând la stagiu, să ajutăm pe acolo prin laboratorul central, s-a ivit oportunitatea de a merge să ajutăm în laboratorul de biologie moleculară al Spitalului Universitar de Urgență din București. Bineînțeles că era foarte mult de lucru acolo. Fiind după pandemie și începându-se testarea, parcă din luna martie, am zis: hai să merg să văd despre ce e vorba, că mie nu-mi place să stau.
13:13 dr. Ana Mareș: Nu-mi place, pur și simplu, nu-mi place să stau. Și am zis: hai să merg să vedem despre ce este vorba, să mă ofer voluntar, că sigur am ce să învăț. Și am ajuns în laboratorul de biologie moleculară, unde m-am întâlnit cu un domn doctor, apropo, fac o paranteză pentru urmăritori, domnul doctor Eugen Radu, îl salut și îl respect, dacă se uită la noi. Este un tip absolut special, cel mai bun șef pe care îl poți avea vreodată.
13:49 dr. Ana Mareș: De ce spun asta? Pentru că este genul de om care stă lângă tine și te învață pas cu pas tot ce ai de făcut. Spre exemplu, pe mine m-a învățat să pipetez. Deci, cu mâna lui m-a învățat să pipetez. Și stătea lângă mine și îmi dădea să mă joc cu niște plăci și, efectiv, m-a învățat să pipetez. Mințesc că nu m-a învățat doar să pipetez. Am învățat foarte multe de la el și, repet, este genul de șef pe care și-l dorește toată lumea. Este foarte blând, foarte drăguț, îți explică, îți arată și după aia faci tu.
14:22 dr. Ana Mareș: Ceea ce, evident, e win-win pentru toată lumea. Am ajuns acolo, am început să învăț biologie moleculară și să zicem că, cumva, pentru mine asta a fost o perioadă de progres din punct de vedere al rezidentului de anul întâi.
14:43 dr. Mihai Voinea: Ce înseamnă biologie moleculară? Se face peste tot? E ceva mai special? Poți să-mi dai puțin context?
14:49 dr. Ana Mareș: Din ce am observat eu, departamentul de biologie moleculară nu este prezent în toate laboratoarele. Depinde de specificul laboratorului și așa mai departe, stat, privat. Efectiv, depinde. Nu e prezent peste tot. Este vorba despre analiza materialului genetic. Nu e vorba doar despre celule și despre, nu știu, sodiu, potasiu și alte lucruri, ci este vorba despre ADN, ARN.
15:25 dr. Mihai Voinea: Lucrezi în prezent pe zona asta de biologie moleculară?
15:29 dr. Ana Mareș: Nu. Nu lucrez în prezent pe biologie moleculară, dar cred că este un domeniu extrem de interesant. Și spun asta datorită faptului că, uite, o să dau un exemplu elocvent în care biologia moleculară poate fi extrem de utilă și salvatoare de viață, ca să zic așa. Știu că pare ciudat și neașteptat, dar în infecția cu meningococ nu o să stai vreodată în viața asta. Dacă vine pacientul cu sindrom Waterhouse-Friderichsen, tu stai acolo să faci cultură de meningococ, care poate să dureze 24-48 de ore.
16:12 dr. Ana Mareș: Nu stai să mai faci asta, faci și tu un PCR și identifici materialul genetic al meningococului, care durează, evident, mult, mult mai puțin decât o cultură. Pentru că poți să inițiezi tratamentul mult mai repede și poți să-l salvezi, pur și simplu. Deci este extrem de importantă biologia moleculară. Nu doar în pandemie a fost, ci și în rutina laboratorului, ca să zic așa.
16:38 dr. Mihai Voinea: Ok. Ne întoarcem puțin la ce face medicul de laborator, atunci.
16:43 dr. Ana Mareș: Da. Ca rezident, ești mai mult observator în prima parte, apoi înveți skill-uri utile: să pipetezi; trebuie să ai noțiuni de biosiguranță, biosecuritate, să știi că, spre exemplu, nu poți să intri fără mănuși în camera unde se prelucrează materialul genetic proaspăt extras, pentru că ai DNaze, RNaze și poți să interferezi cu rezultatul. Și așa mai departe. Trebuie să știi unde să arunci deșeurile. Da. Deci sunt chestii basic de laborator pe care le învață rezidentul de anul 1.
17:28 dr. Mihai Voinea: Astea ar fi... Dacă ar fi să numești 3 lucruri vitale pe care ar trebui să le învețe un medic rezident în primele câteva luni, care ar fi?
17:36 dr. Ana Mareș: Noțiunile de biosiguranță, biosecuritate, pipetarea și revers pipetarea.
17:36 dr. Mihai Voinea: Ok.
17:36 dr. Ana Mareș: Și sortarea eprubetelor, că și acolo este de învățat. Practic, eu cu asta am început, sortarea eprubetelor. Și cu deșeurile. Astea sunt cel mai important: să știi ce arunci, unde arunci, cum arunci.
18:01 dr. Mihai Voinea: 2 întrebări apropo de subiectul acesta. Dar câți ani se fac pe medicină de laborator?
18:01 dr. Ana Mareș: 4.
18:01 dr. Mihai Voinea: 4. Dacă ar fi să spui: un medic rezident pe medicină de laborator bun, în primul an ar trebui să știe asta, în anul 2 ar trebui să știe asta, în anul 3 asta, în 4 asta. Care ar fi, nu știu, câteva lucruri principale? Adică unul în fiecare an.
18:29 dr. Ana Mareș: Sincer, mi-e greu să delimitez, pentru că asta depinde de fiecare individ. Depinde de tine și de tipul tău de personalitate, cât de mult vrei tu să te implici. Adică la medicina de laborator nu există ca la chirurgie, unde rămâi în operație cu rezidentul de anul 5 și rezidentul de anul 1. Nu mergi așa. Aici, dacă înveți ce trebuie făcut și dacă ești supravegheat și știi să faci totul ca padă fără să existe erori, sigur toată lumea te lasă să pui mâna și să faci. Dacă capătă încredere în tine, toți sunt deschiși.
19:13 dr. Mihai Voinea: Ok.
19:14 dr. Ana Mareș: Toți vor să fie ajutați în lucrurilor de zi cu zi.
Ariile, subspecialitățile Medicinei de laborator 19:18
19:19 dr. Mihai Voinea: Care ar fi ariile laboratorului sau subzonele într-un laborator și care sunt cele mai dificile? Dacă ar fi să pun întrebarea așa.
19:29 dr. Ana Mareș: Uite, cred că din punctul ăsta de vedere al ariilor sau subspecialităților, medicina de laborator este destul de vastă, pentru că subspecialitățile ar fi biochimie, microbiologie, biologie moleculară, imunologie și hemato și microbiologie, iar la microbiologie ai virusuri, bacterii, paraziți. Adică ai o paletă largă de cunoștințe pe care trebuie să le aplici, să le știi și să le faci bine, eventual.
19:29 dr. Mihai Voinea: Ok.
19:29 dr. Ana Mareș: Da, cam despre asta este vorba.
Ce nu spune nimeni despre Medicina de laborator și ar fi bine să știi 20:09
20:09 dr. Mihai Voinea: Ok. Ce nu îți spune nimeni despre medicina de laborator înainte să începi și ar fi bine să știi?
20:18 dr. Ana Mareș: O să încep cu lucrul cel mai important: e că trebuie să fii autodidact. Asta e clar.
20:18 dr. Mihai Voinea: Ok. Ok.
20:35 dr. Mihai Voinea: Adică, stai puțin, adică nu te învață coordonatorii sau nu e timp?
20:43 dr. Ana Mareș: Nu că nu te învață coordonatorii, ci pur și simplu mi-e foarte greu să mă exprim acum, ca să nu lezez oamenii.
20:54 dr. Mihai Voinea: Ok.
20:55 dr. Ana Mareș: Dar, cumva, se face totul așa, mai schematic, dacă se face.
21:04 dr. Mihai Voinea: Am înțeles. Am înțeles.
21:06 dr. Ana Mareș: Da, deci partea de cursuri se ține sau nu se ține. Repet, eu am nimerit și perioada pandemiei, unde, din păcate, adunările generale erau cam limitate, ca să zic așa. Atunci sunt sigură că se mai schimbă lucrurile. Dar trebuie să îți păstrezi motivația și să te descurci cu partea teoretică. Repet, partea teoretică este vastă, multă și complexă, informația de medicină de laborator.
Ziua medicului rezident vs specialist 21:40
21:41 dr. Mihai Voinea: Ok, e perfect. Dacă ar fi să schematizăm ziua, adică ești medic de laborator, să zicem, poți să dai două răspunsuri în paralel, rezident și specialist. Dacă poți; dacă nu, poți să extinzi răspunsul. Ce faci când ajungi prima dată la spital dimineața? Ce faci mai spre ora prânzului? Ce faci după-amiază?
22:07 dr. Ana Mareș: Ok. Ca rezident, ajungi la spital, te schimbi, evident, în scrub, că nu poți să intri cu hainele de oraș în laborator. Asta e una dintre reguli. Mergi prin laborator, eventual în cămăruța în care ai fost arondat, nu știu, la biochimie, la hematologie, microbiologie. Întrebi ce-i de făcut, ți se dau niște taskuri de făcut și te apuci de treabă: să pipetezi, să însămânțezi, să te uiți la microscop la urini sau diverse lucruri. Ce mai e nevoie acolo.
22:48 dr. Ana Mareș: Adică, mă rog, mai e și partea de recepție probe: să vezi dacă etichetarea este în regulă, dacă există mai multe probe ale aceluiași pacient și așa mai departe. Mai e și partea de control intern, de calibrare a aparatului. Dacă nu, observi întâi oamenii care știu să facă asta și apoi începi să faci și tu asta. Apoi pregătești probele, le pui în lucru, aștepți rezultatul și apoi, când ies rezultatele, verifici încă o dată dacă totul este în regulă, dacă e vreun rezultat suspect sau crezi că a apărut vreo eroare pe undeva.
23:36 dr. Ana Mareș: Și cam despre asta este vorba. Faci curățenie la locul de muncă, pentru că e foarte important să faci și asta, să cureți foarte bine suprafețele cu dezinfectanții speciali. Și te speli pe mâini și mergi spre casă. Ca specialist, o să vorbesc din punct de vedere al mediului privat, pentru că aici am experiență doar cu mediul privat. Ajungeam în laborator, mă schimbam și eu am avut... sunt două tipuri de joburi la privat: ori lucrezi practic în laborator, ori ești angajat pe partea de validare.
24:22 dr. Ana Mareș: Eu sunt angajată pe partea de validare. Mergeam, mă așezam la calculator și începeau să sune telefoanele, dădeam filtru pe urgențe, că laboratorul respectiv are arondat un spital, și începeam întâi să validez urgențele, răspundeam la call center. Din call center veneau tot soiul de cereri, mai obișnuite, mai neobișnuite, mai surprinzătoare, mai nesurprinzătoare. Verificam la fel rezultatele, veneau niște fișe cu rezultatele din laborator și le verificam să fie conforme cu ce arată asistentul.
25:08 dr. Ana Mareș: Le validam, le parafam și ceea ce mi se pare foarte interesant, apropo de contactul cu pacientul, e că medicul de laborator trebuie să apeleze pacientul la valori critice. Și am experiență și aici, desigur. Am sunat diverși pacienți care aveau valori critice și este un job sensibil, pentru că ai de-a face cu oameni, și fiecare cu tipul lui de personalitate. Unii sunt mai panicoși și alții sunt mai relaxați.
25:50 dr. Mihai Voinea: Ok, păstrează puțin ideea, pentru că merită explorat mai mult. Eram la partea cu cum arată ziua unui medic pe laborator și nu aș vrea ca treaba asta cu contactul cu pacienții, nu aș vrea să o lăsăm așa, doar într-o frază, două.
26:06 dr. Ana Mareș: Ok.
26:07 dr. Mihai Voinea: Revin imediat asupra ei. Mersi mult pentru share, share-ul de informație. Dacă tot vorbim de partea asta de privat și ai menționat ca experiență, hai să vorbim puțin; ar urma mai târziu întrebarea, dar o pot pune acum. Nu la aproape, Nu la aproape... nu există specialitate pentru care să cerem întrebări pe story de la comunitate, „Hei, urmează să filmăm un episod, ce întrebări ați vrea să-i punem invitatului?”, Nu există specialitate la care să nu apară întrebarea: oportunități de joburi.
Oportunități de angajare 26:42
26:44 dr. Mihai Voinea: Ce se întâmplă după rezi? Ai putea să ne împărtășești câteva fraze despre, nu știu, cât de dinamică e piața, cât de satisfăcător e salariul, cum este mediul de lucru efectiv, cât de multe se schimbă față de rezidențiat? Adică imaginează-ți că ești rezident în anul 4-5 și ai vrea să știi ce urmează, deși cam știi. Cred că mai degrabă ești în anul 6, vrei să ții medicina de laborator și vrei să știi ce te așteaptă peste 4-5 ani, ca idee.
27:18 dr. Ana Mareș: În ceea ce privește oportunitățile de angajare pe medicina de laborator ca proaspăt specialist, există două variante. Varianta în care scrii „carieră medici MS” pe Google și te uiți în fiecare zi, dai refresh și aștepți să se scoată un post la stat.
27:39 dr. Mihai Voinea: Să te înscrii, să candidezi.
27:44 dr. Ana Mareș: Îmi pare o glumă, dar este realitatea.
27:49 dr. Mihai Voinea: Nu, mă refer la partea cu scosul de posturi. Sau chiar sunt?
27:55 dr. Ana Mareș: Eu chiar am concurat la două concursuri până acum. Așa, deci ori așteptăm carieră medici, ori mergem la interviu la privat. Îți pregătești frumos CV-ul. Știu că majoritatea o să spună: „Dar ce să scriu în CV, că abia am terminat facultatea?” Ideea este să fi avut și activități extracurriculare în timpul facultății, pentru că facultatea de medicină generală nu este numai despre a învăța cursurile și LP-urile și a lua note bune. Medicina reprezintă mult mai mult de atât, e mult mai vastă, mult mai complexă și trebuie tratată cu mult mai multă curiozitate decât raportarea la cursuri și LP-uri.
28:51 dr. Ana Mareș: Corect. Aici cu CV-ul și aici la fel, am participat la mai multe interviuri, la mai multe clinici private din București, și fiecare cu specificul lui, fiecare cere câte ceva. În principiu, am observat această comoditate și această lejeritate pe care ți-o oferă mersul la interviu la privat, pentru că mergi la interviu și, dacă au nevoie de tine, te angajează. Adică it's easy peasy lemon squeezy din punctul ăsta de vedere, dar dacă te înscrii la examen de post, trebuie să înveți. Și nu este o materie prietenoasă materia pe care trebuie s-o înveți.
Experiența examenului pentru post 29:32
29:34 dr. Mihai Voinea: Ai spus că ai fost la două examene pe post. Ai vrea să ne împărtășești rapid câteva idei, poate tips and tricks? Cum a fost experiența?
29:45 dr. Ana Mareș: Experiența e variabilă, la fel, în funcție de spitalul la care mergi la concurs. Am fost la două concursuri. Un spital a dat anumite subiecte, celălalt spital a dat subiectele standard afișate pe site-ul Ministerului Sănătății. Fiecare cu ograda lui, fiecare cu bucătăria lui. Am dat examen la un spital din București, prima dată, cu o mare parte din comisia cu care am dat examenul de medic specialist în 2023.
30:25 dr. Ana Mareș: Să zicem că am fost puțin mai relaxată. Au fost patru candidați, unul n-a venit, unul s-a retras, deci cumva e destul de lejer în ceea ce privește concurența. Eu am ieșit pe locul doi, a fost cineva care a făcut mult mai bine decât mine și cam așa s-a încheiat concursul. Este foarte interesant și vă recomand să mergeți la concursuri de genul acesta, pentru că poate nu-l luați din prima, dar știți la ce să vă așteptați la al doilea.
31:03 dr. Ana Mareș: Un dezavantaj ar fi că se anunță cam din scurt examenele și, cumva, dacă ar fi la fel să ofer un sfat, ar fi să te apuci de învățat din timp, să-ți iei lista, să-ți faci subiectele și să te apuci din timp câte puțin, așa, microdosing cu materia. Am mai răzut că E mai drăguț, pentru că se așează mai bine decât dacă te apuci să citești în trei săptămâni tot.
31:30 dr. Mihai Voinea: Evident.
31:31 dr. Ana Mareș: E cam complicat. Iar la al doilea concurs, trei candidați, am rămas toți trei candidați în concurs, am ieșit din nou pe locul doi. A fost o experiență plăcută și voi mai încerca cu drag și la alte concursuri, pentru că sunt sigură că ce-i al meu e de pus deoparte.
31:53 dr. Mihai Voinea: Cu siguranță. Mult succes!
31:56 dr. Ana Mareș: Mulțumesc.
Contactul cu pacienții pe Medicina de laborator 31:56
31:57 dr. Mihai Voinea: Am promis mai devreme că revin asupra întrebării legate de contactul cu pacientul. Recunosc că am pe cineva în familie care lucrează în laborator, dar ca și asistentă. Și mai știu câteva idei, dar nu foarte mult. Baiazul meu este, ca și al altora probabil, în ideea în care eu mă gândeam că un medic de laborator nu vorbește cu pacienții. Evident că nu e clinician, nu vorbește la fel de mult ca un clinician. Dar am două întrebări în direcția asta. Cât de mult discuți cu pacientul și când și cât de mult discuți cu clinicienii?
32:40 dr. Mihai Voinea: Adică, mai ales în direcția de medici pe alte specialități, e ok, trimitem la analize, cerem să-și facă niște investigații. Sunt curios cât de multă discuție este între clinic și paraclinic. Deci, două întrebări.
33:03 dr. Ana Mareș: Între mine și clinic.
33:05 dr. Mihai Voinea: Alege cu care vrei să începi, ori cu pacientul, ori cu clinicienii.
33:11 dr. Ana Mareș: Cu pacientul vorbești, ca medic de laborator, în momentul în care ai valori critice și atunci trebuie să ai grijă ce comunici, cum comunici, apropo de comunicarea în situații delicate.
33:27 dr. Mihai Voinea: Dar e responsabilitatea ta să faci asta?
33:27 dr. Ana Mareș: Da.
33:27 dr. Mihai Voinea: Ca medic de laborator?
33:31 dr. Ana Mareș: Da. Spui: „Bună ziua, sunt medicul X de la laboratorul Y. Ați făcut niște analize. V-am validat rezultatul, puteți să-l verificați pe site și am sunat să vă atrag atenția asupra valorii analizei Z.”
33:31 dr. Mihai Voinea: Ok.
33:31 dr. Ana Mareș: „Și pe această cale vă recomand să vă îndreptați spre camera de gardă, spre medicul specialist” și așa mai departe, în funcție de caz. Sau să opriți administrarea de anticoagulante sau de vitamina D.
Cazuri deosebite 34:07
34:06 dr. Mihai Voinea: Ok. Ai vreun caz mai special pe care ai vrea să-l povestești? Nu am pregătit întrebarea asta, ți-am zis la început că nu mă așteptam să fie un răspuns în această direcție.
34:18 dr. Ana Mareș: Ok. Scurt. Primul caz care pe mine m-a, nu că m-a șocat, pur și simplu m-a, cum se zice, m-a marcat. Deci am un caz care m-a marcat destul de mult de când eram rezidentă în laboratorul de biologie moleculară, în vremea pandemiei. Din perioada în care începuseră să se traducă rezultatele PCR-ului în engleză, în ideea ca oamenii să plece în străinătate, în vacanțe, la conferințe etc. Și mi-aduc aminte că a venit un pacient în bermude și în șlapi, cu trollerul după el, în laborator.
35:06 dr. Ana Mareș: Era gata, gata să plece în vacanță, doar că a trebuit să-i spunem că, din păcate, a ieșit pozitiv pentru virusul SARS-CoV-2 și că nu mai poate să facă asta și că trebuie să meargă să stea în izolare. A fost destul de crunt pentru el, îți dai seama, pentru că avea și biletul de avion luat, și cazarea plătită și așa mai departe, și el era pregătit să se ducă să se relaxeze și, din păcate, noi i-am dat o veste proastă.
35:38 dr. Ana Mareș: Și o altă întâmplare foarte interesantă și pseudoamuzantă, zic eu, din experiența mea ca medic specialist: a fost o pacientă care a venit cu o foaie de varză la laborator și a spus că are paraziți intestinali și că dorește să coboare toți medicii din laborator, să se uite la proba ei și s-o analizeze, pentru că ea are nevoie de o expertiză extinsă asupra bolii de care suferă. Se întâmplă și lucruri din astea.
36:21 dr. Mihai Voinea: Și cum ați reacționat? Ce ați făcut?
36:24 dr. Ana Mareș: Ce anume?
36:25 dr. Mihai Voinea: Cum ați reacționat?
36:29 dr. Ana Mareș: O șefă de laborator care a trebuit să coboare, să explice, să spună: „Uitați, înțeleg că sunteți preocupată de starea dumneavoastră de sănătate.” A vorbit și cu clinicianul care o avea sub observație, care era tot din același lanț din care făcea parte și laboratorul și, cumva, prin metode diplomatice, au reușit să o mai calmeze și să...
37:00 dr. Mihai Voinea: Politically correct.
37:02 dr. Ana Mareș: Da, da, da. Cât de politically correct, că lucrul cu oamenii este sensibil, cum știe toată lumea.
Discuții cu clinicienii 37:10
37:10 dr. Mihai Voinea: Ok. Cum gestionezi discuțiile cu clinicienii? Există și în ce măsură le ai?
37:17 dr. Ana Mareș: Uite, aici este o întrebare care mie îmi place foarte mult, pentru că, din ce am observat eu, medicii de laborator cu experiență nu prea au cumva această deschidere spre a discuta cu clinicienii sau de a se sfătui, de a se orienta și așa mai departe. Eu, fiind proaspăt specialistă la locul de muncă și fiind cu multă energie și cu mult entuziasm... Uite, spre exemplu, aveam un frotiu de sânge periferic, se vedeau dacriocite acolo și trebuia să fac diagnosticul diferențial, dacă alea sunt artefacte sau dacă omul ăla avea mielofibroză.
38:03 dr. Ana Mareș: Și atunci am pus mâna pe telefon, am văzut că scrie acolo în sistem cine e medicul trimițător, am pus mâna pe telefon, am sunat și am zis: „Bună ziua, sunt doctorița Mare și uitați, ați trimis un frotiu al unui pacient” și am vorbit cu hematologul, și hematologul mi-a spus, mi-a confirmat că este o mielofibroză și mi-a spus ce tratament i-a dat și așa mai departe.
38:29 dr. Ana Mareș: Adică am o abordare modernă în ceea ce privește medicina de laborator și sunt genul de om care pune mâna pe telefon și clarifică, dacă e ceva de clarificat sau dacă e vreun dubiu sau cred eu că s-a strecurat vreo eroare. Mai bine pun mâna pe telefon și comunic și discut cu clinicianul. E cel mai sexy.
38:53 dr. Mihai Voinea: Când spui modernă, vrei să spui că nu acesta este standardul?
38:58 dr. Ana Mareș: Da.
Greșeli în laborator 38:58
38:59 dr. Mihai Voinea: Ok, mersi. Poți să dai un exemplu când s-a făcut o greșeală în laborator? Există greșeli în laborator, să fie trimise analizele greșit?
39:15 dr. Ana Mareș: Greșelile în laborator pot surveni în etapele pe care le parcurge proba în laborator. Vorbim de etapa preanalitică, analitică sau postanalitică. Deci în toate cele trei etape se pot strecura erori. Și bineînțeles că în perioada preanalitică, uite, o să dau un exemplu elocvent pe care îl știe toată lumea: cu urocultura, știm cu toții că se recoltează din prima urină de dimineață, după o igienă riguroasă și așa mai departe, din jetul mijlociu, adică conform protocolului. Bineînțeles că pacientul face sau nu face asta.
40:02 dr. Ana Mareș: Deci asta ar fi o eroare din etapa preanalitică. Vine proba, vezi floră mixtă și îți dai seama că e o contaminare, pentru că pacientul respectiv nu a respectat regulile de recoltare, și dai „repetă recoltarea”, că nu ai ce să faci. Nu poți să dai niciun rezultat dacă e contaminare. N-ai cum să-ți asumi un rezultat. Se pot strecura și în etapa analitică, se pot contamina probele.
40:34 dr. Ana Mareș: Uite, am un exemplu concret. Poate să se strice o garnitură de la un braț de la extractorul automat în laboratorul de biologie moleculară și să pipeteze eronat, în loc să pipeteze în următorul godeu, să pipeteze în alt godeu. Și asta poate să fie una dintre erori. În etapa postanalitică e mai mult de interpretare. Erori de interpretare, de validare. Cam asta este, în principiu.
41:11 dr. Mihai Voinea: Când spui validare, ce înseamnă concret?
41:15 dr. Ana Mareș: Că poți să, nu știu, ai lista cu rezultatele de la imunologie și, în loc să te uiți pe rândul nouă, te-ai uitat la rândul 10, la alt pacient, și ai validat, că aveai aceeași valoare. Pacientul următor avea aceeași valoare pe care o aveai tu sau o chestie de genul ăsta. Nu te-ai uitat bine pe nu știu care rând sau o chestie de genul ăsta.
41:45 dr. Ana Mareș: Se poate întâmpla asta, de asta e bine să ai atenție sporită, că ăsta e unul dintre atuuri la medicina de laborator, că trebuie să fii extrem de atent la toate detaliile. Nu că clinicienii n-ar trebui să fie, dar vorbim despre analize și despre chestii minuțioase de milimoli, de mililitri și așa mai departe.
Cum îți alegi centrul/coordonatorul 42:11
42:10 dr. Mihai Voinea: Ok. Mulțumesc. O întrebare diferită. Dacă mergem spre ceva punctual care să-i ajute pe studenți: cum să-și aleagă un centru? Adică sunt tehnologii diferite, că vorbeam de molecular mai devreme. Cum își aleg un centru din punct de vedere al tehnologiei, dar și al modului în care o să înveți, slash coordonator? Ce centre recomanzi tu?
42:40 dr. Ana Mareș: Fiind din București, îți dai seama că o să recomand centrul București, că aici umblă câinii cu covrigi în coadă. Aici e medicina top notch, aici avem tehnologie de ultimă generație. Mai în glumă, mai în serios, biologia moleculară nu mai e neapărat vedeta medicinei de laborator, ci secvențierea genică.
42:40 dr. Mihai Voinea: Ok.
43:04 dr. Ana Mareș: Bineînțeles că secvențierea genică fiind o metodă relativ nouă, pentru că vorbim de România și știi că nu implementăm imediat noile proceduri, noile metode. Deci este relativ nouă, este extrem de scumpă și, ca să ajungi să faci secvențiere genică, deci să poți să duci în spate analizele cap-coadă, fără erori, trebuie să mergi în străinătate să faci niște cursuri, să te pregătești pe bune. Nu știu în ce măsură este disponibilă secvențierea genică în alte centre, pentru că nu am experiență, dar știu că la București, în centrele de la București, unele spitale au în laborator această secvențiere genică.
43:55 dr. Mihai Voinea: Ok. Ok, deci centrul București, dacă ar fi să faci un rezumat.
44:01 dr. Ana Mareș: Da. În ceea ce privește coordonatorii, repet, tot din prisma Bucureștiului, că aici am experiență, îți alegi un coordonator la repartiția mică, dar nu o să faci tot rezidențiatul cu acel coordonator, pentru că ai rotații de stagiu. Și sunt anumite discipline din medicina de laborator care se fac într-un singur loc, deci până la urma urmei toată lumea ajunge la doamna profesor Constantinescu.
44:30 dr. Mihai Voinea: Ce stagii mai aveți pe medicina de laborator?
44:34 dr. Ana Mareș: Câte sau ce?
44:36 dr. Mihai Voinea: Ce stagii mai aveți, da?
44:40 dr. Ana Mareș: Biochimie, hematologie, microbiologie; aici e cu plus și minus, pentru că sunt anumite generații care au drept de parafă pe microbiologie și altele care nu au. Eu am fost norocoasă și am prins 10 luni de, în curriculă, 10 luni de microbiologie și am drept de parafă. Ce mai avem? Deci biomol, imuno, mai ai și partea de etică, pe care o au toți, adică nu cred că e cineva care să nu facă etică. Mai era ceva cu informatică, biostatistică, o chestie de genul ăsta.
45:21 dr. Mihai Voinea: N-am prins ideea. N-am prins ideea. Mersi pentru refreshing the memory, că le parcursesem, dar am zis să fie pe video. Am vorbit puțin despre partea de salariu, cum arată ziua unui medic rezident, privat, ca și cum e programul? E previzibil?
45:21 dr. Ana Mareș: De salariu să știi că n-am vorbit.
45:44 dr. Mihai Voinea: N-am vorbit de salariu. A, ok. Hai să vorbim de salariu atunci. Asta cred că e cea mai importantă întrebare pentru unii.
45:54 dr. Mihai Voinea: Ok, cum este cu salariul în specialitatea medicină de laborator?
46:00 dr. Ana Mareș: Aici va trebui din nou să fac o paralelă între stat și privat, pentru că la privat fiecare își negociază salariul, dar din experiența mea media este sub salariile de la stat. Acum, depinde foarte mult de skill-urile fiecăruia de negociere, îți dai seama, și de experiență, și de know-how, și de multe altele. Iar la stat, bineînțeles că salariile sunt mult mai mari și depinde foarte mult și ce spor are laboratorul pe care urmează să-ți desfășori activitatea. Unele laboratoare au 15%, altele au 25% și îți dai seama că salariile cresc exponențial. Salariul de bază parcă e 9.900 de lei într-un spital de stat fără sporuri, cam pe acolo. Din ce știu eu.
46:53 dr. Ana Mareș: La care se adaugă sporurile. Sunt unele spitale care dau bonuri de masă. Nu mai știu dacă mai e treaba asta cu tichetele de vacanță, cu voucherele de vacanță. Astea sunt avantajele. Bineînțeles că programul e mult mai lejer la stat, după cum știm cu toții. Ți-ai terminat treaba, ai plecat. La privat, dai cu badge-ul la intrare, dai cu badge-ul la ieșire.
Programul de lucru/ gărzi 47:23
47:22 dr. Ana Mareș: Stai 8 ore.
47:22 dr. Mihai Voinea: Da, ok. Cum e programul? Adică programul bănuiesc că e previzibil, aveți ture de noapte sau?
47:36 dr. Ana Mareș: Programul este previzibil, fie că e stat, fie că e privat. Gărzile sunt strict opționale. Da, deci nu poate nimeni să vină să te constrângă.
47:48 dr. Mihai Voinea: Urma întrebarea asta.
47:50 dr. Mihai Voinea: Adică puneți gărzi?
47:50 dr. Ana Mareș: Nu. Poți să faci contracte de gărzi cu câte spitale vrei tu. Poți să faci câte gărzi vrei tu. Adică, din punctul ăsta de vedere, există o lejeritate și cred că este foarte bine că nu te poate obliga nimeni să faci asta dacă nu vrei. Eu nu am experiență cu gărzile și nu pot să povestesc multe despre asta.
Work life balance 48:12
48:13 dr. Mihai Voinea: Ok. Work-life balance.
48:17 dr. Ana Mareș: Work-life balance 3D+.
48:19 dr. Mihai Voinea: 3D+. Ok.
48:21 dr. Ana Mareș: Da. În comparație cu chirurgia, unde ajungeam acasă într-o zi normală, fără să fiu de gardă, pe la 4-5 după-amiaza și adormeam și mă trezeam a doua zi la 5, că trebuia să plec din nou la spital, la medicina de laborator am timp să fac multe alte lucruri și să am grijă de fetiță și așa mai departe.
48:41 dr. Mihai Voinea: Mă bucur. Știi ce am observat? Anul acesta noi facem, ca și context, noi facem un sondaj înainte de noi, Grile-Rezidentiat.ro, înainte de rezi cu specialitățile, care e intenția studenților în ceea ce privește alegerea specialității. Și bineînțeles că au fost ba radiologie, ba dermatologie, ba psihiatrie slash cardiologie, cumva în top 4-5.
49:16 dr. Mihai Voinea: N-am rămas surprinși: anul acesta medicina de laborator a fost aproape de top. Nu, medicina de familie, scuze. Îți spun asta în contextul în care am văzut și din discuții pe social media, ca un fel de cercetare de piață, dar nu era ceva direcționat. Pur și simplu sunt în domeniu și citesc, și nu doar eu am observat asta.
49:43 dr. Mihai Voinea: Oamenii în 2025 și de acum înainte sunt mult mai orientați spre zona asta de work-life balance, și viața a devenit foarte stresantă, adică avem din ce în ce mai multă informație pe rețelele sociale, se întâmplă mai multe lucruri, parcă lumea se mișcă mai cu viteză, inclusiv la job se întâmplă mai multe lucruri, viața devine mai complexă overall, și atunci lumea se duce către specialități unde poți să ai acest work-life balance. Și asta e doar observație, adică nu am... asta e concluzia, cumva, că am, nu neapărat ideea, bănuiala că și medicina de laborator va crește tocmai din acest motiv, ca dorință în rândul studenților.
50:34 dr. Ana Mareș: Să știi că eu am observat încă de la rezidențiatul din 2020 o creștere a interesului față de medicina de laborator, datorită faptului că a crescut foarte mult în nota cu care s-a luat și au fost mult mai multe locuri decât au fost în generația mea, cum ar veni.
50:58 dr. Mihai Voinea: Da, uite, medicina de familie a fost pe doi în topul celor mai dorite specialități. Doi. Prima cardiologie, apoi medicina de familie, apoi psihiatrie. Și chiar a fost, am văzut niște comentarii că am manipulat noi rezultatele, deși ele sunt disponibile în timp real, adică nu e doar screenshot-ul. În momentul în care lumea vota, se putea vedea în timp real rezultatul, if it makes sense. Și avem inclusiv Excel-ul cu rezultatele finale.
51:29 dr. Ana Mareș: pentru generația de anul ăsta care urmează de anul ăsta?
51:32 dr. Mihai Voinea: Nu, 2025, care a dat deja. Într-adevăr, nu știu cu ce notă s-a luat, aș putea să mă uit, dar da, cele care erau istoric mari au rămas cumva mari. Nu știu, n-am studiat, dar am vrut să fac observația asta.
51:50 dr. Ana Mareș: E o răsturnare de situație, pentru că medicina de familie se lua cu 5 și puțin, 5-6, acum ceva ani. Dar da, sunt de acord cu tine, trăim o viață din ce în ce mai agitată, cu viteză din ce în ce mai mare, și simțim nevoia să ne relaxăm mai mult.
52:13 dr. Mihai Voinea: Absolut.
52:14 dr. Ana Mareș: avem acest work-life balance, ceea ce e perfect fiziologic, dacă e să ne gândim. Perfect fiziologic.
52:20 dr. Mihai Voinea: Normal. Ține de persoană, adică sunt în continuare oameni care vor să facă performanță și it's totally fine. Performanță la modul: au un drive și preferă să aibă dezechilibru între work și life. La asta mă refer. Performanță mai mare în carieră.
52:42 dr. Ana Mareș: Da, cred că e o perioadă din viață în care ești dispus să faci asta. Segmentul de 25-30 este perioada în care poți să dai cel mai mult. După care, după 30, îți dai seama
52:53 dr. Ana Mareș: că trebuie să mai și trăiești.
52:53 dr. Mihai Voinea: Da, da, da, da. Sunt complet de acord. Plus că intervine partea de familie și automat se împarte energia pe care o ai.
53:05 dr. Ana Mareș: You have to take a step back.
Ce se caută cel mai mult in privat 53:19
53:08 dr. Mihai Voinea: Da. Dar în continuare poți să faci performanță. De asta am făcut asteriscul, pentru că probabil s-a interpretat greșit când am zis prima dată. O întrebare: ce profil se caută cel mai mult în zona de privat? Adică ai inclusiv partea de management? Poate molecular? Nu știu. Ce se caută cel mai mult? Super scurt, ca să nu intrăm în detalii.
53:36 dr. Ana Mareș: Dacă ar fi să mă gândesc așa, obiectiv, partea de controlul de calitate. Sincer, dacă vrei să fie toate laboratoarele disperate după tine, trebuie să fii doxă de control de calitate, pentru că ești omul de bază când vine acreditarea. Există o entitate care se numește RENAR, care te vizitează în fiecare an și controlează laboratorul de la ușa de la intrare până la final touch, rezultate, ce ai vrea tu, trasabilitatea probei, controale interne, externe, istoric. Poate să te întrebe RENAR-ul din istoricul aparatului. Chiar dacă tu nu lucrai acum șapte ani pe aparatul ăla în laboratorul respectiv, poate să te pună să dai înapoi și să scoți graficele să i le arăți.
54:25 dr. Ana Mareș: Deci, dacă vrei să fii vedeta în laborator și toată lumea să te vrea, trebuie să faci partea asta de quality control. E mai complicat de făcut. Există și cursuri de management, care te ajută foarte mult la dosarul de înscriere pe post, la examen, plus și la dosar, examen scris, examen practic, și unul dintre criteriile pentru nota de la dosar ar fi aceste cursuri de management, care îți aduc un plus de valoare. Ok, deci management și quality control, cu accentul pe quality control, cu siguranță.
Medicină de laborator în străinătate 55:07
55:07 dr. Mihai Voinea: Mulțumesc. Cum se traduce specialitatea medicină de laborator în afara României? În UE, vorbim pur de UE acum, dacă vrei să te duci în altă țară să profesezi.
55:20 dr. Ana Mareș: Din ce știu eu, medicina de laborator există ca clinical pathology. Da, în principiu e recunoscută, doar că îți trebuie niște echivalări. Trebuie să ai examen de limbă, certificat de limbă pentru, nu știu, Spania, Germania, unde vrei să mergi să profesezi, și eventual o perioadă de acomodare și un examen cu un board din ăsta al lor, stabilit de ei. Trebuie să susții acest examen, care să-ți dea aprobarea că ești apt să profesezi în specialitatea respectivă.
56:00 dr. Mihai Voinea: Ok, ne apropiem de final, suntem la ultimele întrebări. Dacă vrei să mai adaugi ceva între timp, sunt aici. O întrebare, următoarea întrebare e destul de simplă.
Pentru cine este Medicina de laborator 56:12
56:16 dr. Mihai Voinea: Pentru cine este medicina de laborator? Ce tipologie de om se potrivește pe această specialitate?
56:24 dr. Ana Mareș: Ai putea să crezi că medicina de laborator e mai mult pentru persoanele introvertite, care nu țin neapărat, care nu au neapărat energia necesară să interacționeze cu pacienți în fiecare zi. Dar, știindu-mă pe mine, știind că sunt destul de colerică și că totuși am reușit să supraviețuiesc în această specialitate fără să mă pitesc prea tare, cred că și dacă ești extrovertit reușești să fii medic de laborator, cu siguranță. Cel mai probabil reușești să compensezi această lipsă de interacțiune umană cu niște activități extra job. Corect. Trebuie să ai un spirit de observație foarte fin, să fii meticulos, organizat și eventual să-ți placă foarte mult rutina. Dacă nu-ți place, înveți să-ți placă. Cam așa văd lucrurile.
Pentru cine nu este Medicina de laborator 57:32
57:32 dr. Mihai Voinea: Ok, atunci pentru cine nu este specialitatea aceasta?
57:39 dr. Ana Mareș: O să fac o glumă și o să spun că pentru chirurgi. Pentru persoanele care nu sunt făcute neapărat să stea pe scaun, la birou, să se uite la microscop, care nu au neapărat răbdare, pentru care viața curge într-un ritm mai accelerat și simt nevoia să fie tot timpul hands-on și să vadă rezultate imediat. Ok, sau aproape imediat.
Ar alege din nou Medicina de laborator? 58:04
58:03 dr. Mihai Voinea: Ai alege din nou medicina de laborator?
58:08 dr. Ana Mareș: Da și nu.
58:09 dr. Mihai Voinea: Ok, de ce?
58:13 dr. Ana Mareș: Da, pentru că îmi oferă confortul necesar situației în care am, sau, mă rog, etapei vieții în care mă găsesc în momentul ăsta, și că în continuare am această deschidere spre proiecte de cercetare.
58:13 dr. Mihai Voinea: Ok.
58:13 dr. Ana Mareș: Și n-aș mai alege-o pentru că uneori mi-e dor de chirurgie.
58:13 dr. Mihai Voinea: Ok.
58:13 dr. Ana Mareș: Și de interacțiunea cu pacientul. Mă gândeam la un moment dat, a fost așa, întreagă o idee să mai dau o dată rezidențiatul, să-mi iau ceva clinic, dar om trăi și om vedea. Nu știu. Depinde ce ne rezervă viitorul. Depinde care va fi rezultatul la următorul examen pe post.
58:58 dr. Mihai Voinea: Corect. Ți-am rămas dator cu întrebarea despre partea de cercetare.
59:04 dr. Ana Mareș: Da.
Despre cercetare/ doctorat 59:05
59:05 dr. Mihai Voinea: În ce context ai vrea să faci cercetare? Bănuiesc că printr-un UMF?
59:14 dr. Ana Mareș: Sunt deschisă la orice fel de cercetare. Eu am niște idei ale mele din facultate pe care aș vrea să le fructific la un moment dat, pentru că sunt niște idei geniale. Știu sigur că sunt niște idei geniale. Am nevoie de o echipă, de bioingineri, de ingineri, mate, deci trebuie să-mi găsesc o echipă. Aș vrea să fac orice fel de cercetare. Sunt deschisă la orice și chiar am fost voluntar la Institutul de Biochimie al Academiei Române din București, unde e o echipă acolo care primește voluntari. Ei sunt specializați pe receptorii cuplați cu proteine G.
59:14 dr. Mihai Voinea: Ok.
59:14 dr. Ana Mareș: Au un mentor super special, care și-a făcut doctoratul pe la Max Planck și are articole publicate în Nature.
1:00:07 dr. Ana Mareș: E un tip super tare. Deci, dacă vreți să mergeți să vedeți culturi de celule, să vedeți cum se incubează, cum le hrănești, cum cresc, cum arată când sunt infectate și așa mai departe, foarte interesant. Fiți curioși, fiți curioși, efectiv. You just have to be curious and enthusiastic enough.
1:00:26 dr. Mihai Voinea: Ok, apropo de cercetare, te-ai gândit la un doctorat?
1:00:32 dr. Ana Mareș: Da, m-am gândit la un doctorat. Mi s-a propus o colaborare în momentul în care am câștigat premiul pentru cel mai bun poster la congresul de la Timișoara al Asociației de Medișilor din Laborator din România, însă era... Mulțumesc! Era un medic care mi-a propus asta, dar trebuia cumva să merg la Timișoara, și eu, fiind din București, cumva principial a fost o incompatibilitate cu gândul de a mă muta la Timișoara să fac doctorat. În continuare sunt deschisă către un doctorat. O să vedem ce ne rezervă viitorul.
Cel mai important sfat pentru cei care doresc Medicină de laborator la rezi 1:01:23
1:01:18 dr. Mihai Voinea: Ok, ultima întrebare. Da. Care e cel mai important sfat pe care i l-ai oferi unui absolvent de medicină care se gândește la medicina de laborator ca și specialitate?
1:01:33 dr. Ana Mareș: Dacă vrei să ai work-life balance și dacă vrei ceva mai puțin stresant în viața ta și să câștigi relativ bine și ești ok cu rutina, just go for it.
1:01:48 dr. Mihai Voinea: Ok, mersi mult. Mersi mult de tot, Ana, pentru toate informațiile.
1:01:54 dr. Ana Mareș: Cu mare drag.
1:01:55 dr. Mihai Voinea: Foarte, foarte interesant, și deși spui că prima iubire nu se uită niciodată, apropo de chirurgia vasculară, mi se pare că ai o pasiune reală pentru medicina de laborator și cred că merită să aprofundezi pe zona de cercetare, poate un doctorat, exact ce ai zis. Personal, mi-a plăcut foarte mult episodul și sunt convins că cei care ne vor urmări vor lua informații valoroase pentru parcursul lor în carieră.
1:02:25 dr. Ana Mareș: Eu îți mulțumesc pentru invitație, îți mulțumesc pentru întrebările care au dat startul, au dat imboldul unor discuții care să dea o notă fresh medicinei de laborator. Și sper din tot sufletul că am reușit să ofer informații prețioase și utile pentru cei care cochetează cu această idee de medicină de laborator.
