Salutare,
Diana aici.
Am dat peste câteva citate săptămâna aceasta. Întâmplător. Pe unele le-am auzit, pe altele le-am citit. O să le las mai jos pe cele trei care au rezonat cel mai puternic cu mine zilele acestea.
Sper să îți fie și ție cu folos.
1. Mintea și controlul
Deținem controlul complet în prea puține lucruri de-a lungul vieții noastre. De cele mai multe ori, senzația generală pe care o încercăm în confruntarea curioasă cu viața este cea de vâltoare.
Ne simțim aruncați și răsuciți în cine știe câte contexte, situații, emoții și întâmplări. Și după vâltoarea și amețeala resimțite (în contexte fericite și nefericite în egală măsură), trebuie să găsim rapid o cale să redobândim luciditatea și rațiunea specifice nouă, pentru a simți înapoi un oarecare control.
Să fii om, să fii o viețuitoare pe această planetă nu e ușor.
Dar dacă este ceva ce mie îmi aduce confort, este citatul de mai jos din Dhammapada:
Tot ceea ce suntem astăzi izvorăște din gândurile noastre de ieri, iar gândurile noastre de acum construiesc lumea noastră de mâine: viața noastră este creația minții noastre.
Îmi aduce confort pentru că da, simt că nu mă voi putea feri niciodată de imprevizibilitatea vieții. Dar pot simți un control ceva mai puternic, cu un gram mai mare de previzibilitate, în propria minte.
E un confort. Dar și o luptă pentru a-l dobândi.
2. Propoziția lui Frankl
Pornind de la citatul anterior, în care putem fi creatorii propriei vieți prin controlul și îmbogățirea propriei minți, și problemele și nevrozele pe care le dezvoltăm de-a lungul vieții, le putem atenua și vindeca prin schimbarea atitudinilor și concepțiilor de viață care nu ne mai folosesc și care ne împiedică creșterea armonioasă.
Iar aici, îți las mai jos o propoziție, scurtă dar elocventă, a lui Viktor Frankl, unul dintre oamenii care se încadrează, pentru mine, în topul celor mai fascinante minți din istoria noastră. Este o propoziție pe care am auzit-o în treacăt, dar mi-a rămas întipărită în creier și de care nu am “scăpat”:
S-a arătat în repetate rânduri că nevroza a apărut sau este menținută prin anumite atitudini legate de concepția de viață.
Cu toții avem experiența traumelor. Dar unii dintre noi, chiar și din cele mai negre hăuri, pot ieși învingători. Mai înțelepți. Mai conștienți. Ba chiar mai echilibrați și aș îndrăzni să spun, fericiți.
Care este secretul? Nu rămân victime ale circumstanțelor trecute. Ei aleg să se transforme, să învețe lecția din acea experiență și mai apoi nu o generalizează într-o concepție negativă despre viață/sine/ceilalți.
Iar mai apoi atitudinea acelor oameni redevine curioasă și deschisă, înțelegând că în viață nu există absoluturi și permanențe de nedepășit.
A nu fi prizonierul propriilor experiențe personale este una dintre cheile către mai puțină nevroză și mai mult pace.
3. Efort și provocări
Și în final, închei cu un citat splendid. Îl las în engleză, așa cum l-am descoperit și așa cum a fost scris:
The ability to do hard things is perhaps the most useful ability you can foster in yourself or your children. And proof that you are someone who can do them is one of the most useful assets you can have on your life resume.
Our self-image is composed of historical evidence of our abilities. The more hard things you push yourself to do, the more competent you will see yourself to be.
If you can run marathons or throw double your body weight over your head, the sleep deprivation from a newborn is only a mild irritant. If you can excel at organic chemistry or econometrics, onboarding for a new finance job will be a breeze.
But if we avoid hard things, anything mildly challenging will seem insurmountable. We’ll cry into TikTok over an errant period at the end of a text message. We’ll see ourselves as incapable of learning new skills, taking on new careers, and escaping bad situations.
The proof you can do hard things is one of the most powerful gifts you can give yourself.
Stima mea de sine, încrederea și stăpânirea de care simt că dau dovadă în prezent nu vin neapărat din diferitele cărți citite, din citatele sau sfaturile înțelepte ale altora. Da, au o pondere, dar nu mare.
De mai mare ajutor în a mă raporta sănătos la propria persoană mi-a fost acceptarea și aruncarea în provocări dificile. Asta a fost formula magică și miraculoasă prin care am putut simți, în mod profund, că mă pot baza pe mine, no matter what.
Gata, asta a fost pentru săptămâna aceasta.
Dacă ceva de mai sus a rezonat cu tine, scrie-mi. Sunt curioasă cum vezi și tu lucrurile.
Creștem împreună,
Diana
