E important să fim conștienți. De noi înșine și de ceilalți. Să fim conștienți că echilibrul între noi și ceilalți e vital. Să fim conștienți că... așa cum alții ne influențează starea de spirit și noi, prin emoțiile și sentimentele noastre, riscăm să le înnorăm sau înseninăm cerul. E o alegere. Ne aparține. Ne sincronizăm mai tot timpul. Cu mediul în care ne aflăm, între noi și cu toți cei cu care relaționăm.
Anxietatea nu este altceva decât un răspuns biologic, cognitiv și emoțional la situații pe care le percepem ca fiind solicitante sau „periculoase”. Funcționează ca un sistem de alarmă care ne atrage atenția asupra unor potențiale pericole ce pot amenința integritatea noastră fizică sau mentală.
Autocontrolul și răbdarea sunt eficiente pentru a urca pe cele mai înalte culmi. Sunt cât se poate de necesare pentru a depăși cele mai multe obstacole, dacă nu chiar pe toate uneori. Evident, nu prin pasivitate, ci printr-o atitudine pro-activă, vigilentă și curioasă. Nu e un lucru ușor, tocmai de aceea vedem cum prea mulți oameni își ies din sărite prea des, pierd contactul cu realitatea sau pur și simplu uită că răbdarea e a doua minte a omului. Ce crezi? Așteptările noastre joacă vreun rol în toată această ecuație?
Strategia pozitivă este eficientă în a-i face pe oameni să acționeze. Reacția noastră, a tuturor, e chiar intuitivă. Avem mult mai multe șanse să acționăm când anticipăm că ceva bun ni se va întâmpla decât atunci când ne așteptăm la ce e mai rău. Posibilitatea unui câștig imediat e foarte ispititoare. Declanșează în creierele noastre o serie de reacții biologice care ne fac predispuși să acționăm. Să ne dorim să acționăm cât mai repede. Până aici, toate bune. Dar cum crezi că trebuie să procedăm pentru a-i determina pe ceilalți să ezite să acționeze?