Pe scurt: suntem „contagioși” emoțional pentru că biologia noastră face schimb constant de informații cu cei din jur, nu într-un sens metafizic. Două aptitudini super normale ne țin conectați la ceilalți: mirosul (ne ajută să ne „mirosim” emoțiile unul altuia, să creăm amintiri și să detectăm pericole) și neuronii-oglindă (responsabili de empatie, imitație, rezonanță și limbaj). Asta ne face vulnerabili la negativitatea celorlalți, dar ne expune la fel de mult la veselie, entuziasm și bunătate. Tocmai această sensibilitate la stările grupului ne permite să cooperăm flexibil și să evoluăm ca specie.
Salutare,
Diana aici.
Te-ai regăsit vreodată în situația de a simți instinctiv că persoana din fața ta este periculoasă, fără ca aceasta să-ți fi făcut ceva?
Sau să te simți brusc invadat de anxietate în prezența cuiva, fără să ai un motiv pentru care să simți ce ai simțit?
1. Super normalii contagioși
Ei bine, nu, nu este vorba despre al șaselea simț. Nu suntem cititori de minți și nici nu avem super puteri. Avem în schimb niște abilități super normale despre care știm puține.
Deși conotația termenului „contagios” este una negativă, fenomenul nu este atât de rău precum pare. Și fericirea, veselia sau entuziasmul pot fi contagioase și sunt mai mult decât binevenite.
Cu toții suntem conectați și nu într-un sens metafizic. Creierele noastre, întreaga noastră biologie comunică și face schimb de informații constant. Ne ajută să ne înțelegem, să ne suportăm, să cooperăm și, cel mai important, să evoluăm ca specie.
În acest sens, avem două aptitudini mari și tari care ne ajută să fim conectați la ce se întâmplă cu cei din jur: mirosul și neuronii-oglindă.
2. Nasul și oglinda
Deși nu suntem foarte conștienți, mirosul joacă un rol cheie în multe dintre experiențele noastre:
• în crearea de amintiri (știi clasicele asocieri Crăciun-portocale, gumă turbo-copilărie);
• în crearea de conexiuni și asocieri puternice, care ne țin în viață (miros de ars – pericol), care ne apără de lucruri neplăcute (clasicul miros de boală/infecție, care ne ajută să evităm anumite medii);
• în identificarea emoțiilor (ne ajută să ne mirosim emoțiile unuia altuia).
Sunt niște experimente interesante care dovedesc că ne folosim nasul pentru a depista emoțiile celor din jur. Fiind multă transpirație la mijloc, nu povestesc aici, dar te invit să te uiți aici și aici dacă te pasionează subiectul.
Un alt mecanism și mai interesant este cel care ține de creierul nostru, de neuronii noștri oglindă.
Pe scurt, acești neuroni-oglindă ne ajută să simțim ce simt și ceilalți. Sunt responsabili pentru empatie, imitație, rezonanță și dezvoltarea limbajului. Ne sunt de ajutor în a recepta mișcările unei alte persoane, intențiile sale și, mai ales, emoțiile sale.
Ai observat că atunci când stai la o poveste cu cineva tinzi să te așezi la fel, sa adopți o mimică similară sau să-ți dregi vocea pentru a avea o tonalitate asemănătoare?
Neuronii-oglindă intră atunci în acțiune și ne ajută să ne conectăm biologic la cel din fața noastră.
Poți afla mai multe despre cum funcționează această parte a creierului nostru aici.
3. Este spre binele nostru
Evident, atât nasul, cât și neuronii-oglindă ne pot expune și face vulnerabili la negativitatea semenilor noștri, provocând în noi depresie, anxietate, furie, disperare. Dacă stai să îți amintești atent, sunt sigură că vei găsi „n” povești în care emoțiile pe care le-ai avut la un anumit moment nu îți aparțineau de fapt.
Partea bună este că suntem la fel de expuși și la trăirile pozitive. Veselia este copleșitoare, entuziasmul este molipsitor, bunătatea se transmite, iar căldura o poate simți chiar și cea mai deznădăjduită persoană.
Și, deși sunt niște aptitudini relativ incomode (întreabă-ți prietenii introvertiți, care sunt în general persoane foarte sensibile la stările celor din jur), ele ne ajută să supraviețuim ca specie și să evoluăm.
Ceea ce ne diferențiază de alte specii este această capacitate de a coopera într-un număr foarte mare și într-un stil flexibil.
Furnicile sau albinele cooperează și ele într-un număr mare, însă o fac într-un mod rigid. Fiecare membru al grupului are un rol bine delimitat, de la care nu se abate. În schimb, noi ne adaptăm în funcție de nevoile grupului nostru. Ne asumăm multiple roluri de-a lungul vieții și, cel mai important, preluam cele mai multe caracteristici ale grupurilor prin care trecem.
Acest lucru nu ar fi posibil dacă nu am fi sensibili la stările și emoțiile grupurilor din care facem parte.
Sensibilitatea la cei din jur are părțile ei bune, însă este dificilă. Vârtejul emoțiilor te poate lua pe sus și nu vei știi unde se termină ei și unde începi tu. Cu toate acestea, merită să fii în focuri tot timpul, pentru că toți ceilalți ne îmbogățesc.
Tu ce crezi?
Creștem împreună,
Diana
Sursă: neuronii-oglindă.
Exersează pe peste 100.000 de grile cu explicații pe app.grile-rezidentiat.ro.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă că suntem „contagioși”?
Înseamnă că biologia noastră comunică și face schimb de informații constant cu cei din jur, nu într-un sens metafizic. Preluăm și transmitem stări și emoții, ceea ce ne ajută să ne înțelegem, să cooperăm și să evoluăm ca specie. Conotația termenului e negativă, dar fenomenul nu e rău: și fericirea, veselia sau entuziasmul pot fi contagioase.
Ce rol joacă mirosul în relațiile cu ceilalți?
Mirosul are un rol cheie, deși nu suntem foarte conștienți de el: ajută la crearea de amintiri (asocieri precum Crăciun-portocale), la formarea de conexiuni care ne țin în viață sau ne apără (miros de ars semnalând pericol, miros de boală/infecție), și la identificarea emoțiilor celor din jur. Există experimente care arată că ne folosim nasul pentru a depista emoțiile celorlalți.
Ce sunt neuronii-oglindă?
Sunt neuroni care ne ajută să simțim ce simt ceilalți. Sunt responsabili pentru empatie, imitație, rezonanță și dezvoltarea limbajului și ne ajută să receptăm mișcările, intențiile și mai ales emoțiile altei persoane. De aceea, când stai de vorbă cu cineva, tinzi să adopți o postură, o mimică sau o tonalitate similară.
De ce această sensibilitate la emoții ne ajută să evoluăm?
Pentru că ceea ce ne diferențiază de alte specii este capacitatea de a coopera în număr mare și într-un mod flexibil. Furnicile sau albinele cooperează rigid, fiecare cu un rol fix; noi ne adaptăm la nevoile grupului, ne asumăm roluri multiple și preluăm caracteristicile grupurilor prin care trecem. Asta n-ar fi posibil dacă n-am fi sensibili la stările și emoțiile celor din jur.
Sensibilitatea la emoțiile celorlalți este un dezavantaj?
Are părțile ei dificile: te poate expune la depresie, anxietate, furie sau disperare, iar uneori ajungi să simți emoții care de fapt nu îți aparțin. În același timp ești expus și la trăirile pozitive: veselia, entuziasmul, bunătatea și căldura se transmit. Concluzia Dianei este că merită să fii „în focuri” tot timpul, pentru că ceilalți ne îmbogățesc.
Ți-a fost util? Marchează-ne ca sursă preferată în Google
