Salutare,
Sunt Alex.
China este una dintre marile puteri ale lumii noastre. Indiferent dacă privim spre ea cu fascinație sau cu antipatie, locul pe care îl ocupă pe scena internațională nu poate fi pus la îndoială.
În 2021 Partidul Comunist Chinez a marcat centenarul înființării sale, însă povestea celei mai populate țări de pe pământ nu a fost întotdeauna așa. Vreme de mii de ani, perioadele de dezvoltare au alternat cu cele de stagnare și intrare sub dominația străină.
Din cele mai vechi timpuri, conducătorii chinezi au fost nevoiți să controleze un teritoriu imens. Au scris istoria propriilor popoare fie prin acțiuni înțelepte și modernizatoare, fie prin acte pline de cruzime și de teroare.
1. Civilizația han
În urmă cu circa 4000 de ani, în bazinul Fluviului Galben din centrul Chinei, lua naștere civilizația han. La aproape o mie de ani după ce sumerienii și egiptenii își făcuseră intrarea în istorie apărea o nouă civilizație. Nu te gândi că această întârziere face ca primii chinezi să fie mai puțin originali decât mai vechii sumerieni și egipteni. Nici pe departe. Aveau să-și lase din plin amprenta asupra civilizației universale.
Prin campanii de explorare, raiduri și cuceriri teritoriale, civilizația han s-a extins treptat, ajungând să controleze o suprafață similară cu cea a Chinei din prezent. La pachet cu extinderile teritoriale, populațiile întâlnite în cale, învinse și asimilate de civilizația han, au preluat obiceiurile alimentare, scrisul, limba și stilul de viață ale noilor stăpâni. Altfel spus, mai degrabă de nevoie decât de bună voie, învinșii au fost „sinificați”.
Notează că prefixul „sino” înseamnă chinez și că, în prezent, există chiar și o știință cu o denumire derivată de aici: sinologie. Cu ce se ocupă sinologii (experții acestei științe)? Cu studiul istoriei și al culturii chinezești.
Revenind la China de demult, probabil intuiești că cele mai înfloritoare perioade de dezvoltare ale sale s-au consumat în epocile în care statul era unificat. Când nordul și sudul constituiau un singur stat, puternic centralizat, aflat sub conducerea unui conducător unic. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. Luptele și frământările interne, la care se adăugau și amenințările externe au făcut ca realizarea și mai apoi păstrarea unității Chinei să fie o nucă tare.
Și nu doar o dată.
2. Primul împărat al Chinei
Primul împărat chinez care a domnit peste un stat unit a fost Qin Shi Huang. Se întâmpla în urmă cu peste 2200 de ani. Denumirea actuală a statului chinez este strâns legată de numele acestui prim împărat. Qin (pronunțat „cin“) stă la baza cuvântului China. Deși nu este prima de acest fel din China și nici cea mai longevivă, Dinastia Qin este cunoscută în zilele noastre datorită întemeietorului acesteia – Shi Huang.
În epocă, Shi Huang era renumit pentru cruzimea firii sale. O aplica fără discriminare: și celor care i se opuneau în interior, și celor cu care se războia sau pe care îi cucerea. De pildă, bărbații care proveneau din triburile cucerite erau castrați și transformați în sclavi.
Când înțelepții vremii s-au opus viziunii sale, a declanșat o campanie sângeroasă împotriva lor. Câteva sute i-au simțit ascuțișul sabiei și cărțile pe care le scriseseră au fost arse. Evident, împotriva sa au fost organizate mai multe încercări de asasinat, dar nici una nu și-a atins scopul.
Este primul împărat care a ridicat un zid de apărare la granița nordică a imperiului. Sute de mii de oameni și-au pierdut viața înălțând acel zid. Mongolii nu reprezentau încă o amenințare directă, însă populațiile și triburile de la nord de China – da. Așa se explică lungimea de aproximativ cinci mii de kilometri a acestuia.
Împărații care i-au urmat au continuat și au întărit zidul inițial. De la cei 5 mii de kilometri inițiali acesta a ajuns să numere, în trecerea timpului, puțin peste 21 de mii (!).
Ai ghicit, e vorba despre Marele Zid Chinezesc.
Rămâne până astăzi cea mai mare structură realizată de mâna omului.
3. Armata de teracotă
Întrucât obișnuia să afirme că dinastia lui va dăinui cel puțin 10 mii de generații, Qin Shi Huang nu s-a îndeletnicit doar cu acțiunile sângeroase. Dinastia pe care a întemeiat-o nu a supraviețuit morții sale, dar ecouri ale realizărilor pe care le-a înfăptuit au ajuns până în zilele noastre.
A construit mari rețele de canale de irigație și drumuri, a unificat scrierea, legislația, măsurile și greutățile chinezești și a pus pe picioare o armată eficientă, bine dotată și disciplinată.
Fără doar și poate, cea mai cunoscută și mai uluitoare descoperire legată de domnia primului împărat chinez este legată de forța militară a acestuia: armata subterană din teracotă. Nu avem de-a face aici cu niciun joc șugubăț de cuvinte. Armata e subterană pentru că este desfășurată la câțiva zeci de metri sub pământ și e din teracotă pentru că acesta e materialul din care sunt confecționați oștenii.
„Armata” împăratului a fost identificată într-un mod cu totul întâmplător, în 1974, atunci când câțiva fermieri chinezi încercau să sape un puț. Mausoleul descoperit cu ocazia săpăturilor s-a dovedit a fi uriaș. Se presupune că la realizarea sa au participat peste 700 de mii de oameni. Adăpostea peste 8000 de soldați, cu trăsături specifice, 130 de care de luptă și 670 de cai.
Care era rolul tuturor acestor unități de luptă? Protejarea împăratului în viața de apoi. Încă din timpul vieții, Shi Hang fusese obsedat de obținerea nemuririi. Ca o ironie a sorții, căutarea acesteia i-a înșelat toate așteptările. A murit după ce s-a otrăvit cu un elixir despre care alchimiștii epocii spuneau că e capabil să prelungească viața și să păstreze tinerețea oricui l-ar fi consumat.
Primul mare istoric chinez, Sima Qian, susținea că primul împărat ar fi fost înmormântat împreună cu „palate, turnuri, oficialități” și că în mausoleu ar fi fost realizate 100 de râuri curgătoare cu mercur. Cum arheologii au descoperit urme de mercur în pământul din vecinătatea mausoleului, rămâne ca multe alte descoperiri uimitoare să fie scoase la iveală.
Până atunci, miile de soldați și tehnica de luptă din pântecele pământului continuă să facă ceea fac de două milenii.
„Să-l apere” pe primul împărat chinez.
Creștem împreună,
Alex
