Salutare,
Diana aici.
Uită-te în jur. Incompetenții au dat năvală în administrație, în guvern. Îi întâlnim pretutindeni. Au o mentalitate de clan. Își conservă privilegiile și le perpetuează. Nu e nimic nou aici, după cum situația aceasta nu e specifică doar României.
Totuși… până când cu toate acestea?
1. De ce?
Reflectând la lucrurile întâmplate în ultima perioadă și mai ales la nemulțumirile pe care le resimt mulți dintre români, financiare, educaționale, politice etc., nu m-am putut abține să mă întreb de ce e așa și nu altfel.
De ce oamenii cei mai nepregătiți sunt de cele mai multe ori în funcții cu răspundere mare? De ce cei mai incompetenți dintre noi sunt cel mai adesea în poziția de a decide în numele celor mai mulți? De ce zona publică este doldora de oameni slab pregătiți?
De ce?
Cum se face că, la tot pasul, prin diferite reportaje și din știrile pe care le citim aflăm despre incompetenți fără rușine ce țin cu dinții de scaunul pe care îl ocupă abuziv? Cum de suportăm asemenea lucruri? De ce ne întoarcem privirea de la combinațiile și jumătățile de măsură ce se fac pe spinarea noastră?
De ce?
Am întors situația pe toate părțile și nu am reușit să formulez răspunsuri. Frustrată, când aproape că eram gata să mă dau bătută, aparent întâmplător, de nicăieri, am dat peste un concept extraordinar. A fost un moment de AHA.
2. Kakistocrație
Kakistocrația nu este o boală și nici denumirea unei plante de apartament. E un vechi cuvânt grecesc, format din termenii kakistos (cel mai rău) și cratos (putere). Cu alte cuvinte – “puterea celor mai răi” sau, mai plastic, guvernarea/conducerea de către cei mai răi/mediocri/incompetenți dintre noi.
Este ceea ce experimentăm în prezent. E ca un făcut că cei mai mediocri dintre noi se cocoață cu succes pe cele mai importante funcții în stat. Vedem deficiențe la tot pasul, nepotism, apucături de clan, demagogie, rea voință. Vedem acest amestec de vicii și nu putem să nu vedem cum milioane de români au ales să părăsească kakistocrația de acasă în speranța unei societăți mai așezate.
Nu e ușor să lucrezi în kakistocrație. Nu e facil să digeri faptul că valori importante precum meritul, efortul susținut și competența sunt întoarse cu fundul în sus. În kakistocrație, paradoxal, mediocritatea și incompetența contează. Doar ele și poate și loialitatea de clan, existentă între cei ce știu că nu știu mai nimic și se coalizează pentru a-și conserva statutul și funcțiile.
Simți frustrare și nedreptate? Da, știu. Stima de sine a fiecăruia dintre noi e sub asediu.
Totuși, ce putem face?
Putem merge mai departe în felul acesta?
3. Încercarea de însănătoșire
Pentru a da startul procesului de regenerare, e important să începem de undeva. Diagnosticul l-am pus. Cunoaștem kakistocrați, fie din viața reală, fie doar de la televizor sau din Social Media. Suntem gata să facem primul pas? Să-i implicăm și pe alții care cred în competență și nu sunt dispuși se dea bătuți? Ne-am înarmat cu răbdare, curaj și perseverență? Ne asumăm o luptă crâncenă cu nedreptatea? Atunci înseamnă că suntem pregătiți.
Las aici trei modalități prin care putem lupta cu succes împotriva a ceva ce s-a extins, asemenea unei cangrene, la nivelul întregii societăți:
- Promovează/recrutează femeile!
Nu pentru că ar fi mai merituoase decât bărbații, ci pentru că, statistic, se raportează diferit la chestiuni precum legitimitatea, puterea sau competența. Au o relație mai sănătoasă cu ideea de merit și înțeleg mult mai bine mizele dezvoltării armonioase. Nu te feri de femei în funcții de conducere. - Provoacă zi de zi incompetența din tine!
De mici copii suntem învățați să ne ferim de greșeli, să ne ascundem erorile, să nu ne arătăm vulnerabili. Creștem cu o frică enormă de slăbiciune. Uităm că nu reușim să câștigăm de fiecare dată. Nu câștigăm pe toate fronturile, dar nici nu pierdem. Mereu învățăm câte ceva. Paradoxal, dacă luptăm împotriva propriilor incompetențe, învățând mereu și mereu, dăm o lovitură hotărâtoare kakistocrației. - Arată incompetența cu degetul!
Nu te feri să denunți situațiile și oamenii pe care îi consideri incompetenți. Să îi arăți cu degetul pe cei ce mimează profesionalismul, pe cei mediocri, dar aroganți. Când se va strânge o masă critică suficient de vocală, nimeni sau aproape nimeni nu va mai dori să se alăture respectivelor grupuri.
Știm ce vrem. Efortul e complex, dar dacă nu facem ceva, kakistocrația se va reproduce la nesfârșit. Să acționăm împreună și să reducem kakistocrația la ceea ce merită să fie – un concept demn să se regăsească doar în dicționare.
Ai putea să spui că toate acestea sunt mai degrabă wishful thinking. Se prea poate, dar mă tem că fără să visăm frumos, fără să imaginăm o lume mai bună și mai dreaptă e cu neputință să înlăturăm kakistocrația.
Creștem împreună,
Diana
